Sunteți pe pagina 1din 3

Suport de curs pentru uz intern la prelegerile și seminarele de pedagogie.

Material realizat de Sebastian Stănculescu - www.sebastianstanculescu.ro

Fazele de dezvoltare a copilului în psihologie

Sigmund Freud (1856-1939)

Aduce în prim plan energia sexuală, care stă la baza impulsurilor pentru dezvoltarea
personalității umane prin formele pe care le îmbracă libido-ul.

Stadiul oral (0-18 luni)


Înțărcarea drept criză / trebuințele orale satisfăcute excesiv => „totul mi se cuvine”.
- oral-receptivi: a dori să fie îngrijiți, a „înghiți” orice, sugestibili, dulciuri, sex oral;
- oral-agresivi: mușcat, mestecat, dinți; preferă pipele, bomboanele tari.

Stadiul anal (18-36 luni)


Gratificare prin stimularea zonei anale; tensiune disconfort, relaxare anală;
Debutul autonomiei, a refuza = prin expulzare - plăcere mamei, prin retenție o pedepsește;
Tulburarea obsesiv-compulsivă = fixație în stadiul anal;
Educația sfincteriană – prea repede = Supraeu exacerbat; prea târziu = Supraeu slab
- anal masochist retentiv: constipat, zgârcit, meticulos;
- anal sadic expulziv: dezordine (a defeca când și unde vrea), neglijență, izbucniri
emoțio

Stadiul falic (3-6 ani)


Descoperirea sexului (angoasa castrare vs invidia de penis); autostimulare, masturb.
infantilă;
Concurența pt. atenția părintelui de sex opus (complexul Oedip). La fete apare complexul
lipsei penisului și dorința de a-l primi de la tată => a) refuzul sexualității, b) indivia de penis
sau c) dorința de substitut de penis. Formarea Supraeului (interdicția incestului) încheie
complexul lui Oedip. Oedip => Iubire apreciere părintele sex opus vs ură și rivalitate pt. cel
de același sex.
Fixație stadiu falic la bărbați: Don Juanism – promiscuitate sexuală; orientare spre același
sex; ratarea asumării masculinității la vârsta adultă.

Latența (6 – pubertate)
Absență zonă erogenă distinctă; stadiu de reducere și absență a instictelor sexuale.

Stadiul genital (începând cu pubertatea)


Stadiul maturității psihosexuale. Retragerea libidoului de la părinți și orientarea spre alții.
Catharisis-ul pregenital este autocentrat cel genital e orientat spre exterior, spre alții.

1
Suport de curs pentru uz intern la prelegerile și seminarele de pedagogie.
Material realizat de Sebastian Stănculescu - www.sebastianstanculescu.ro

Erik Homburger Erikson (1902-1994)


Aduce în prim plan energia socială, impulsul de interrelaționare care caută să satisfacă nevoia de
identitate și raportare pozitivă la lumea exterioară eului, treptele în dezvoltare fiind determinate de
o serie de opt „crize psiho-sociale”.
Stadiul 0-1 ani Conflictul încredere și neîncredere
Încredere în lumea necunoscută; relația cu mama determinantă;
Îngrijire caldă, armonioasă = confort, securitate/ îngrijire rece, imprevizibilă = anxietate,
agitație
Stadiul 1-3 ani Criza autonomiei și dependenței
Se dezv. sent. autonomiei: mers, vorbit, hrănit singur; devine activ, ia inițiativă;
Prin stil parental liber-relaxat se dezvoltă autonomia/ stilul critic dezvoltă îndoiala, rușinea;
Îndoiala în sine = ascuns după fusta mamei, timiditatea la contacte sociale noi, voce înceată.
Stadiul 3-6 ani – Criza inițiativei și vinovăției
A descoperi și a distruge (dezmembra), imitarea adultului;
Consecvența disciplinară empatică și cu înțelegere = învață că nu totul este permis; treptat
se dezvoltă inițiativa prin responsabilități și înțelegere la curiozitatea sexuală specifică
vârstei;
Stilul parental dur și restrictiv => „eu nu sunt în stare”, „am idei proaste”, sentim. de
vinovăție;
Stadiul 6-12 ani – Criza încrederii în sine și a inferiorității
Apare comparația socială prin expunerea la școală; dezv. sentim. competenței și încrederii;
Inferioritatea se dezv. prin critica eșecului și compararea cu ceilalți (=>inadecvare).
Stadiul 12-18 ani – Criza de identitate și a confuziei de roluri
Sarcina adolescenței: a te simți bine cu tine, a primi recunoaștere/validarea celor care
contează;
Copilul construiește o nouă identitate personală și vocațională, trecând spre viața de adult;
Criza identității și importanței sociale = îmbrăcarea unor roluri diferite, confuze;
Lipsa de vizibilitate a propriei persoane => adoptarea unei identități negative.
Stadiul 20-35 ani – Criza intimității și izolării
Stadiul descoperirii și pierderii sinelui în celălalt, maturizarea timpurie, maximul în
aptitudini;
Nevoia de intimitate = fază normală de dezvoltare; însingurarea/izolarea = reacție de
apărare.
Stadiul 35-60 ani – Criza realizare - stagnare
Reevaluarea scopurilor, aspirațiilor, capacității personale; nevoia de a fi de folos, de a ajuta;
Criza stagnării - când nu au fost acumulate experiențe de viață sau nu au cui să fie
împărtășite.
Stadiul 60 - moarte – Criza dintre integritate și disperare
Integritatea aduce liniște, împlinire, lipsa regretelor, acceptare;
Disperarea – oportunități irosite, regrete, dorința de o a doua șansă sau de recuperare;
Pensionarea și plecarea copiilor => pierdere rol parental și rol ocupațional = inutilitate.

2
Suport de curs pentru uz intern la prelegerile și seminarele de pedagogie.
Material realizat de Sebastian Stănculescu - www.sebastianstanculescu.ro

Jean Piaget (1896-1980)


La baza dezvoltării omului stă asimilarea unor scheme cognitive care trec prin diverse
operații, asimilări și acomodări prin expunere la noi experiențe care completează adaptarea
lumii interioare la lumea exterioară prin inteligență.

Stadiul senzorio-motor (0-2 ani)


Aici și acum; >4 luni nu diferențiază obiecte de persoane; experiență fizică direct;
1) Reflexe înnăscute (>1lună): supt, umărirea cu privirea și închiderea palmei la contact;
2) Reflexe circulare primare (1-4 luni): a acționa repetitive fără intenție precisă;
3) Reacții circulare secundare (4-6 luni): coord. privire cu prindere;
4) Coordonarea scheme și aplicare la situații noi (7-10): știe că există un obiect în
absență;
5) Reacții circulare terțiare (11-18 luni): inventează noi mijloace de acțiune;
6) Internalizarea schemelor (18-24 luni): trecere la gândirea simbolică
Stadiul preoperațional (2-7 ani)
Gândire simbolică, distingere între real și fantezie; achiziția limbajului, imitație și jocuri
simbolice (mătura este cal); gândire ireversibilă, egocentrică, fără a percepe alte
perspective;
Animism: proiectarea propriilor trăiri asupra obiectelor din jur.
Stadiul operațiilor concrete (7-12 ani)
Cauză-efect; gândire reversibilă; decentrare prin luarea în calcul a altor puncte de vedere;
Nu pot înțelege noțiuni abstracte dacă nu se află în legătură cu lumea concretă.
Stadiul operațiilor formale (11 -15 ani)
Logică abstractă, raționamente ipotetice deductibile; unii oameni rămân în operațiile
concrete;

Dezvoltarea morală
Gândirea morală se realizează progresiv, în funcție de dezvoltarea gândirii copilului.
· Stadiul moralității heteronome (5-10 ani): realism moral, subiectiv, constrângere,
supunere față de regulile impuse din exterior, judecată bazată pe consecințe;
· Stadiul moralității autonome (după 10 ani): relativism moral, reguli contestate și
stabilite împreună, interiorizarea regulilor, judecata pe bază de intenții, conștiință
socială; dreptatea începe să fie judecată în afara regulilor impuse de adult, după
criterii noi; nevoia de reciprocitate în reguli și sancțiuni.
Bibliografie recomandată:
Freud, Sigmund, Introducere în psihanaliză, Editura Trei, București, 2010;
Piaget, Jean, Psihologia copilului, Editura Cartier, București, 2011;
***, Marele dicționar al psihologiei, Editura Trei, București, 2006.

S-ar putea să vă placă și