Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În ultimii ani abordările din câmpul politicilor sociale din România privind grupurile vulnerabile
sau dezavantajate din societate au fost extinse prin adăugarea termenilor de excluziune şi
incluziune socială.
În plan teoretic, cu privire la termenul de excluziune socială există o largă diversitate de puncte
de vedere.
Incluziunea socială
Motivele lipsei de consens constau în diferenţele dintre indivizi dar şi dintre ţări, fiecare dintre
acestea având un anumit specific economic şi cultural. Aceasta face ca termenul de incluziune să
fie unul (destul) de relativ.
O bază importantă a relativităţii de care aminteam este interacţiunea dintre obiectiv (veniturile
înregistrate) şi subiectiv (stima de sine şi sentimentul apartenenţei la o comunitate).
1
Cursul 2
Individul este pe parcursul existenţei sale supus unui număr mare de interacţiuni cu alţi
indivizi, grupuri, instituţii etc. Stima sa de sine va fi cu atât mai înaltă cu cât numărul de „răniri”
în cadrul interacţiunilor va fi mai mic.
Concluzia pe care o putem extrage este indubitabilă: cu cât există mai puţini indivizi „răniţi” în
urma interacţiunilor cu atât societăţile sunt mai pozitive şi mai sănătoase, deci mai incluzive.
Reversul - un număr mare de indivizi care eşuează social va conduce la o societate bolnavă în
care stima de sine şi respectul de sine se află la cote minime.
În acest fel se asistă de la trecerea accentului de la venit sau bogăţie într-o mai mare măsură pe
necesităţile umane de bază. Chiar dacă bunăstarea materială este o dimensiune cheie a incluziunii
sociale ea este corelată cu elemente care au în vedere coeziunea socială şi capitalul social.
Spre deosebire de capitalul economic cu ajutorul căruia putem să facem achiziţii sau investiţii,
capitalul social se ramifică la nivel individual şi colectiv.
La nivel individual, ceea ce ne şi interesează, capitalul social se referă direct la relaţiile şi reţelele
sociale la care o persoană este conectată reuşind să le acceseze în folos personal sau să-i ajute pe
alţii. Ele se concretizează prin accesarea de resurse diferite care-l ajută să-şi atingă interesele.
Chiar şi în cazul în care persoana care dispune de capital social nu-l utilizează el are o valoare
simbolică pentru că la nivel societal, de ceilalţi membri ai societăţii, se ştie că persoana în cauză
are posibilitatea de a interveni şi în acest sens i se consolidează poziţia socială în cadrul ierarhiei
sociale.
Excluziunea socială
Au fost identificate mai multe categorii sau modele de excluziune socială prezente în diverse
definiţii, cu menţiunea că utilizarea acestora variază în funcţie de specificul ţării/regiunii unde a
fost elaborată definiţia.
De exemplu unele categorii reprezintă excluziune de la: bunuri şi servicii, piaţa muncii,
proprietatea funciară, securitate, drepturile omului sau strategii de dezvoltare economico-socială
(ne referim la aşa numitele zone defavorizate, ocolite de anumite programe de dezvoltare).
Există şi o schemă mult mai simplă de clasificare, cu trei dimensiuni: politică, socială,
economică.
A mai fost propusă o clasificare a definiţiilor excluziunii sociale în două categorii, „slabe” şi
„tari”.
Un exemplu de definiţie „slabă”: „un individ este exclus social dacă (a) este rezident geografic
într-o societate, dar (b) pentru motive dincolo de controlul lui nu poate participa la activităţile
normale ale unui cetăţean în acea societate şi (c) ar dori să participe”.
2
Cursul 2
Este de remarcat diferenţa dintre mediul urban şi cel rural, în defavoarea celui din urmă, aici
existând cele mai multe probleme legate de calitatea educaţiei, abandonul şcolar sau accesul la
învăţământul liceal sau superior.
- Intervenţia statului pentru copiii defavorizaţi, mai ales cei din mediul rural, prin gândirea
unor pachete de sprijin sub forma subvențiilor, burselor şi diferitelor gratuități care să
prevină abandonul şcolar şi posibilitatea continuării studiilor la nivel liceal şi superior;
- Introducerea în şcoală a unor discipline care să permită copiilor acumularea de cunoştinţe
de viaţă independentă;
- Iniţierea de programe care să permită acceptarea de către ceilalţi a copiilor cu dizabilităţi,
a celor cu HIV/SIDA sau aparţinând altor categorii.
În România, din păcate, performanţa serviciilor medicale este pusă grav sub semul întrebării,
grevat de o multitudine de probleme precum: tratamente şi medicamente de multe ori prohibitive
ca şi costuri, care le fac inaccesibile unor categorii largi de oameni; apariţia medicilor de familie
care nu pot să ofere asistenta medicală unor zone largi teritorial; lipsa asistenţilor sociali din fişa
de cadre a spitalelor care fac ineficientă relaţia dintre spital (medic)-pacient-familie.
3
Cursul 2
Profilul categoriei de populaţie care nu are acces la serviciile medicale este un melanj de factori
precum: sărăcia (care îşi pune amprenta asupra alimentaţiei şi condiţiilor de locuit, care înseamnă
lipsa apei potabile, a canalizării şi încălzirii etc), dezorganizarea socială (abandon familial, lipsa
de grijă pentru sănătatea personală şi a copiilor, lipsa de interes pentru educaţie etc), politici
sociale deficitare la nivel comunitar şi naţional.
3.Excluziunea de la locuire
- Supraaglomerare (există cazuri în care pentru fiecare locuitor al unei case există în jur de
4 mp);
- Lipsa racordurilor la utilitățile publice (curent electric, apă potabilă curentă, canalizare);
- Costuri imposibil de suportat pentru întreţinerea locuinţei din mediul urban, mai ales dacă
este racordată la utilităţi;
- Chiriile foarte ridicate, mai ales în urbanul mare, acolo unde costul chirii (fără utilități)
depăşeşte salariul minim pe economie.
4
Cursul 2
- Investiţii în infrastructură, mai ales în mediul rural, pentru a permite populaţiei îmbunătăţirea
condiţiilor de locuire (însemnă posibilitatea de a se depăşi anumite servituţi proprii mediului
rural, cum ar fi posibilitatea transportului decent etc).
Una dintre cele mai importante surse ale excluziunii sociale o constituie lipsa unui loc de muncă.
Această lipsă a locurilor de muncă este generată în principal de necorelarea dintre pregătirea
profesională a indivizilor şi ceea ce se cere e piaţa muncii. Efectele excluziunii de la piaţa muncii
s-au făcut simţite în curând, unii intrând în şomaj, alţii devenind persoane fără ocupaţie, alţii au
migrat în străinătate, au ieşit la pensie înainte de termen sau au pus bazele economiei subterane.
Există şi cazul celor care s-au retras în mediul rural încercând o ocupaţie agricolă dar în cele mai
multe dintre cazuri fără performanţă.
Teoriile explicative cu privire la excluziunea socială sunt încadrate în structura tematică mai largă
a celor referitoare la sărăcie, respectiv (1) teorii individualiste şi culturale şi (2) teorii de tip
conflictualist.
5
Cursul 2
Faţă de această clasificare, observăm că (1) şi (2) sunt explicaţii cauzale, iar (3) şi (4) explicaţii
sistemice.
Este sub semnul întrebării dacă (3) şi (4) nu sunt etichete diferite pentru aceeaşi realitate, acelaşi
sistem (adică într-un anume fel o poziţie marxistă) şi dacă (2) nu poate fi considerată drept o
trăsătură a sistemului respectiv (adică a sistemului de stratificare şi inegalitate socială criticat de
marxism).
În anii 90 ai secolului trecut a apărut preocuparea pentru elaborarea unui set de indicatori ai
incluziunii sociale mai ales pe fondul proiectului comun al Uniunii Europene.
Iniţial s-a pornit cu elaborarea indicatorilor structurali calculaţi periodic de fiecare stat membru.
Acest tip de indicatori acoperă cinci domenii: mediul economic, ocuparea, cercetarea şi inovaţia,
reforma economică, coeziunea socială şi mediul natural.
Pe măsura trecerii timpului s-a concluzionat că este necesar ca statele membre ale UE în
elaborarea strategiilor antisărăcie şi a planurilor de incluziune socială să-şi propună patru
obiective globale:
În 2001 s-a ajuns de comun acord ca la nivelul UE să se monitorizeze un prin set de indicatori
naţionali:
- Distribuţia venitului;
- Proporţia din populaţie aflata sub pragul de sărăcie înainte şi după aplicarea transferurilor
sociale;
- Persistenţa sărăciei;
- Proporţia gospodăriilor cu membri fără loc de muncă;
- Disparităţi regionale;
- Educaţie scăzută;
- Şomaj pe termen lung.
6
Cursul 2
1. Rata sărăciei pe categorii demografice. De fapt este primul indicator primar care este
defalcat pe mai multe categorii, după cum urmează:
- Rata sărăciei pe fiecare tip gospodărie;
- Rata sărăciei după intensitatea muncii (se calculează după numărul de luni în care toţi
adulţii din gospodărie, în anul de referinţa, au muncit. Ea poate să ia valori între 0 şi 1; o
dacă nu a lucrat nimeni şi 1 dacă au lucrat toţi adulţii în perioada de referinţă);
- Rata sărăciei după statusul ocupaţional cel mai frecvent (angajat sau şomer);
- Rata sărăciei după proprietatea asupra locuinţei;
- Dispersia în jurul pragului venitului relativ mic (sunt incluse persoanele plasate sub 40%
din venitul median).
2. Ponderea persoanelor de peste 25 de ani cu nivel scăzut de instruire (cel mult gimnazial);
3. Nivelul scăzut de alfabetizare (ponderea elevilor de 15 ani care se află la nivelul 1 sau mai
jos pe scala PISA – Programul Internaţional de Evaluare a Elevilor; testează abilitatea de
a scrie, citi şi face calcule aritmetice).
7
Cursul 2
Figura 1
Indicele exprimă numeric mărimea suprafeţei dintre diagonala cadranului având ca axe procentul
de venit reprezentat de diferite grupe de venit (pe orizontală) şi cel al populaţiei (pe verticală) şi
curba Lorenz. Aceasta din urmă este o linie curbă aflată sub diagonală şi marchează creşterea
părţii de venit disponibil odată cu adăugarea de subdiviziuni (1%, 5%,..., 25% etc) în totalul
populaţiei analizate.
Teoretic indicele Gini ia valori între 0 şi 1. Valoarea lui este 0, caz de egalitate perfectă, atunci
când fiecare individ deţine acelaşi nivel al veniturilor, adică atunci când curba lui Lorenz s-ar
suprapune cu linia diagonală.
Valoarea indicelui Gini este 1 atunci când un singur individ/subdiviziune grupală ar deţine
întregul venit din societate. Aceasta înseamnă curba Lorenz ca suprapusă cu axa Ox.
Dacă urmărim atent punctele B (B1 şi B2) se află mai departe de diagonală, ceea ce înseamnă un
nivel mai mare de inegalitate decât în cazul punctelor A (A1 şi A2).
8
Cursul 2
Prin urmare o valoare mai mică a indicelui Gini înseamnă o mai mică inegalitate, şi invers;