LP 1- Algoritmul diagnosticului în viroze

Etapele de orientare in diagnostic:

- orientarea diagnosticului (suspiciunea de viroză – calatorii in zone endemice, antecedente

heredo-colaterale, zona + perioada de timp/sezon, statusul vaccinal, NN cu mama bolnava,
accidente)
- recoltarea pp (steril)
- transportul pp (trebuie să fie rapid, la rece și sigur; se folosesc termosuri cu gheață,
deoarece virușii nu sunt foarte rezistenți în mediul exterior) – 2-4h la 4 grade sau in conditii
speciale, la -196grade (
 ambalare riguros corecta
 etichetare cu semn biorisch
 documentatie referitoare la agentul biologic
- direcțiile diagnosticului virusologic

Produse patologice:

- Fluidele orale reduc riscul contaminarii, simplifica procedura de recoltare

- Sânge - 3-5 ml prin punctia venoasa aseptica, pe anticoagulant
 Virusuri frecvent izolate: virusuri care disemineaza viremic si agentii etiologici ai
febrelor hemoragice
- Materiile fecale - 4-8 g in solutie de MgSO4 (stabilizeaza infectivitatea enterovirusurilor).
 Virusuri frecvent izolate: enterovirusuri, rotavirusuri, calicivirusuri, mai rar
adenovirusuri enterice
- Secretii nazo faringiene
 spalatura nazo faringiana se obtine cu ajutorul unor tampoane cu coada (sterile)
introduse in cornetul nazal inferior.
 aspiratul nazofaringian se obtine folosind un speculum nazal prin administrarea a 3
ml ser fiziologic in nari cu o seringa atasata la un tub de plastic
 lavaj traheobronsic se obtine prin bronhoscopie in conditii speciale de catre personal
calificat
 Virusuri frecvent izolate: virusurile gripale A si B, virusurile paragripale, adenovirusuri,
rhinovirusuri, coronavirusuri, virusul respirator sincitial, v.rujeolos, v. rubeolos, v. urlian.
- Lichid cefalorahidian (LCR) - 5-6 ml prin punctie rahidiana, inainte de inceperea
tratamentului
 Virusuri frecvent izolate: virusul rabic, unele arbovirusuri si enterovirusuri (meningite
virale)
- Biopsia tisulara: Fragmente de organ recoltate în câtiva ml de solutie salina + ser de vitel
10% + antibiotice în concentratiile folosite în culturile de celule.
- Saliva: de langa ductul Stenon, cu tampon steril – frecvent limitata la diagnosticul infectiei
rabice
- Lichid vezicular: din vezicule, bule, pustule, dupa dezinfectia in prealabil a regiunii
cutanate/mucoase. Se perforeaza cu un ac atasat la o seringa de tuberculina sau cu o pipeta
 Virusuri frecvent izolate: HSV II si II, VZV
 - Urina: 100 ml, orice speciment urinar obtinut prin abstinenta de la mictiune timp de 2 h este
adecvat
 Virusuri frecvent izolate: CMV, v. rujeolos
- Tampoane vaginale, lavaj cervico-vaginal, tampon uretral: din colul uterin sau uretra
(femeie/barbat), cu tampoane sterile/ periuta citologica (pentru uretra masculina), fara toaleta
in prealabil a regiunii
 Virusuri frecvent izolate: virusuri herpetice si papilomavirusuri, diagnostic BTS,
uretrite, leziuni veziculare si hiperplazice genitale

Produsul patologic trebuie să fie însoțit de un formular:

 adresa spitalului ce trimite produsul patologic

 nume, prenume pacient, sex varsta
 medicul caruia i se comunica rezultatul
 date clinice, suspiciune diagnostic – data debut simptomatologie
 tipul produsului patologic – ora recoltarii
 tipul tratamentului administrat în prealabil
 date epidemiologice (contact cu boli infectioase transmisibile, vectori, calatorii in zone
endemice, vaccinari)
 analiza solicitata
 semnatura + parafa

Majoritatea virusurilor prezintă următorul circuit:

 o poartă de intrare (unde se replică eficient și de acolo ai multe șanse de a recolta
pp)
 o fază de diseminare (se găsește în sânge)
 o fază în care ajung la organul țintă
 exceptie:
 rinovirusurile, care au doar o poartă de intrare, la nivelul tractului respirator
 virusul rabic diseminează septi-nevritic, de-a lungul axonilor → nu se
găsește niciodată în sânge

Direcțiile diagnosticului virusologic:

1. Izolare virala in:

 Culturi de celule – mai accesibile, se observa efecte citopatice produse de virusuri
 Ou de gaina embrionat – izolarea virusului gripal
 Animal de laborator - mai putin folosit din motive bioetice

2. Detectia directa a :
 particulelor virale EM , IEM
 virusurile pot fi vizualizate doar la ME datorita dimensiunilor f mici (de ordinul nm)
 coloratie negativa: acetat de uranil, acid fosfotungstic
 metode care cresc sensibilitatea (106-108 particule/ml): SPIEM, SIA
 metode de concentrare: ultracentrifugare, difuzie in agar, centrifugare directa pe grila
de ME
 antigene virale ELISA, IF
  ELISA detecteaza fie Ag virale (diagnostic direct), fie Ac (diagnostic indirect)
 genom viral PCR; Rt-PCR
 PCR pentru ADN viral
 RT-PCR pentru ARN viral

3. Teste Serologice:
 Ac virus- specifici tip IgM
 seroconversia in ac virus- specifici tip IgG

Diagnosticul serologic (diagnostic indirect: demonstrezi răspunsul imun al organismului la prezența

virusului)

- momentul dintre infectie si aparitia Ac antivirali = fereastra serologica

- primii anticorpi care apar într-o infecție sunt IgM
- se face:
 pe probă unică de ser (detectezi prezența răspunsului imun primar exprimat prin
prezența anticorpilor IgM)  boala acuta  raspuns imun primar
 pe probe pereche de ser (proba I, la debut; proba II la 2-3 săptămâni)
o seroconversia – în proba I nu există anticorpi, iar în proba II apar anticorpi
specifici virusului de detectat
o creșterea semnificativă a titrului de anticorpi între cele 2 probe (de
minim 4 ori)