1

Algoritmul diagnosticului virusologic

1. Orientarea diagnosticului (suspiciunea de viroză)

2. Recoltarea produsului patologic
3. Transportul produselor patologice
4. Direcțiile diagnosticului virusologic

1) Orientarea diagnosticului

2) Recoltarea p.p.
- conteinere sterile pentru recoltarea și transportul produselor patologice
- locul și timpul potrivit
- fluidele orale reduc riscul contaminarii, simplifica procedura de recoltare

 Sânge - 3-5 ml prin punctie venoasa aseptica, pe anticoagulant.

Virusuri frecvent izolate: virusuri care disemineaza viremic si agentii etiologici ai febrelor hemoragice.

 Materiile fecale - 4-8 g in solutie de Mg SO4 (stabilizeaza infectivitatea enterovirusurilor).

Virusuri frecvent izolate: enterovirusuri, rotavirusuri, calicivirusuri, mai rar adenovirusuri enterice.

 Secretii nazo faringiene

a) spalatura nazo faringiana se obtine cu ajutorul unor tampoane cu coada (sterile) introduse in cornetul
nazal inferior.
b) aspiratul nazofaringian se obtine folosind un speculum nazal prin administrarea a 3 ml ser fiziologic
in nari cu o seringa atasata la un tub de plastic.
c) lavaj traheobronsic se obtine prin bronhoscopie in conditii speciale de catre personal calificat

Virusuri frecvent izolate: virusurile gripale A si B, virusurile paragripale, adenovirusuri, rhinovirusuri,

coronavirusuri, virusul respirator sincitial, v.rujeolos, v. rubeolos, v. urlian.

 Lichid cefalorahidian (LCR) - 5-6 ml prin punctie rahidiana, inainte de inceperea tratamentului.
Virusuri frecvent izolate: virusul rabic, unele arbovirusuri.

 Saliva - Se recolteaza saliva de langa ductul Stenon cu tampon steril.

Frecvent este limitata la diagnosticul infectiei rabice.

 Lichid vezicular - Colectarea lichidului din vezicule, bule, pustule se face dupa dezinfectia
prealabila a regiunii cutanate sau mucoase. Se perforeaza vezicula cu un ac atasat la o seringa de
tuberculina sau cu ajutorul unei pipete.
Virusuri frecvent izolate: HSV I, HSV II si VZV.
 2

 Urina -100 ml - orice specimen urinar obtinut prin abstinenta de la mictiune timp de 2 ore este
adecvat pentru diagnosticul virusologic.
Virusuri frecvent isolate: V. citomegalic, v. rujeolos.

 Tampoane vaginale, lavaj cervico-vaginal, tampon uretral de la nivelul colului uterin si uretrei
(atat la femeie cat si la barbat); cu tampoane sterile, respectiv periuta citologica (pentru uretra
masculina), fara toaleta prealabila a regiunii.
Virusuri frecvent izolate: virusuri herpetice si papilomavirusuri; diagnostic BTS, uretritelor, leziunilor
veziculare si hiperplazice genitale.

 Biopsia tisulara. Fragmente de organ recoltate în câtiva ml de solutie salina + ser de vitel 10% +
antibiotice în concentratiile folosite în culturile de celule.

3) Transportul p.p.
- rapid
- la rece
- sigur  ambalare riguros corecta, etichetarea cu semn biorisc, documentatie in legatura cu agentul
biologic transportat

4) Direcțiile diagnosticului
1. Izolarea virală
- 3 sisteme de izolare folosite în virusologie: Culturi de celule
Ou de găină embrionat
Animalul de laborator

Pocks-uri pe membrana corio-alantoindiana OGE - v. variolic

2. Demonstrarea prezenței virusului

- detectia directa a:  particulelor virale  ME , IEM
 Ag virale  ELISA, IF
 genom viral  PCR; Rt-PCR

a) detectia directa a particulei virale prin microscopia electronica

 Coloratia negativa: acetat de uranil, acid fosfotungstic
 Metode care cresc sensibilitatea (106-108 particule/ml): SPIEM, SIA
 Metode de concentrare: ultracentrifugare, difuzia in agar, centrifugare directa pe grila de ME

b) detectia directa a componentelor virale

- a acidului nucleic viral -> PCR
 3

- a antigenelor virale -> ELISA (test imuno-enzimatic)

-> reactia de imunofluorescenta (IF) (test rapid de detectie a Ag)

3. Diagnosticul serologic
 pe probă unică de ser - Ac antivirali de tip IgM (răspunsul imun primar) - ELISA de captură
 pe probe pereche de ser
-proba I - la debut
-proba II - la 2-3 săptămâni

ELISA tehnica indirectă sau de competiţie

 seroconversia (proba I - nu există anticorpi/ proba II - apar anticorpi specifici virusului de detectat),
 creşterea semnificativă a titrului de anticorpi între cele 2 probe (de minim 4 ori)