4.

Principiul cutiei

Cea mai simplă formulare a principiului cutiei este următoarea :

Dacă (n + 1) bile sunt introduse ı̂n n cutii, atunci cel puţin o cutie are mai mult
de o bilă.
Acest principiu de combinatorică a fost pentru prima dată utilizat de Dirichlet
(1805 - 1859) ı̂n teoria numerelor. Cu toate că la o primă vedere pare simplu are un
număr foarte mare de aplicaţii, fiind folosit ı̂n demonstrarea unor rezultate impor-
tante. F.P. Ramsey a făcut vaste generalizări ale acestui principiu, capitolul numerele
lui Ramsey reprezentând una din temele cele mai profunde din combinatorică. Cu
toate că se depun eforturi mari, progresul ı̂n acest domeniu este lent.
Se observă uşor dacă ı̂ntr-o problemă putem aplica principiul cutiei. Fiecare pro-
blemă de existenţă referitoare la mulţimi finite şi uneori infinite se poate rezolva de
obicei folosind principiul cutiei. Principiul este o simplă confirmare a existenţei. Nu
ne ajută cu nimic ı̂n găsirea cutiei cu mai multe obiecte ı̂n ea. Dificultatea constă de
obicei ı̂n identificarea cutiilor şi a bilelor.
Pentru ı̂ncălzire vom ı̂ncepe cu o duzină de probleme simple fără soluţii.

1. Printre trei persoane se află două de acelaşi sex.

2. Printre treisprezece persoane se află două născute ı̂n aceeaşi lună.
3. Nimeni nu are mai mult de 300.000 de fire păr pe cap. Capitala Sikiniei are 300.001
locuitori. Puteţi afirma cu siguranţă că există două persoane cu acelaşi număr de
fire de păr pe cap?
4. De câte persoane aveţi nevoie pentru a fi sigur că există două (trei, q) născute ı̂n
aceeaşi zi?
5. Dacă qs + 1 bile sunt puse ı̂n s cutii, atunci cel puţin o cutie are mai mult de q
bile.
6. O dreaptă l din planul triunghiului ABC nu trece prin nici un vârf al acestuia.
Demonstraţi că nu poate intersecta toate laturile triunghiului.
7. Un plan nu trece prin nici un vârf al unui tetraedru. Câte muchii poate intersecta?
8. O ţintă are forma unui triunghi echilateral de latură 2.
(a) Dacă este lovită de 5 ori, atunci vor fi două găuri la distanţă ≤ 1.
77
 78 4. Principiul cutiei

(b) Ţinta este lovită de 17 ori. Care este maximul celei mai mici distanţe la care
se pot afla două găuri provocate de lovituri?
9. Scrierea zecimală a lui a/b cu a, b prime ı̂ntre ele are perioada de lungime cel mult
(b − 1).
10. Dintre 11 numere iraţionale, putem alege două numere a, b astfel ı̂ncât scrierea
zecimală a lui |a − b| conţine o infinitate de zerouri.
11. Dintre 12 numere distincte de două cifre, putem alege două a căror diferenţă este
de forma aa, a ≥ 1 .
12. Dacă nici unul dintre numerele a, a + d, . . . , a + (n − 1)d nu este divizibil prin n,
atunci d şi n nu sunt prime ı̂ntre ele.
Următoarele 11 exemple ilustrează aplicaţii specifice principiului cutiei.
E1. Într-o ı̂ncăpere se află n persoane. Demonstraţi că printre acestea se află
două cu acelaşi număr de cunoştinţe ı̂n acea cameră.
Soluţie. O persoană (bilă) merge ı̂n cutia #i dacă are i cunoştinţe. Avem n
persoane şi n cutii numerotate 0, 1, . . . , n − 1. Dar cutiile 0 şi n − 1 nu pot fi ambele
ocupate. De aici, există cel puţin o cutie cu mai mult de o bilă.
E2. Un maestru şahist are 77 de zile pentru a se pregăti pentru un concurs. El
vrea să joace cel puţin o partidă pe zi, dar nu mai mult de 132 de jocuri. Demonstraţi
că există câteva zile consecutive ı̂n care el va juca exact 21 de partide.
Soluţie. Fie ai numărul de partide până ı̂n ziua i inclusiv. Atunci
1 ≤ a1 < . . . < a77 ≤ 132 ⇒ 22 ≤ a1 + 21 < a2 + 21 < . . . < a77 + 21 ≤ 153.
Printre cele 154 de numere a1 , . . . , a77 , a1 + 21, . . . , a77 + 21 există două numere egale.
De aici există i, j astfel ı̂ncât ai = aj + 21. Atunci şahistul a jucat exact 21 de partide
ı̂n zilele #j + 1, j + 2, . . . , i.
E3. Fie a1 , a2 , . . . , an n numere ı̂ntregi nu neapărat distincte. Atunci există o
submulţime a acestor numere având suma elementelor divizibilă prin n.
Soluţie. Considerăm ı̂ntregii :
s1 = a 1 , s2 = a1 + a2 , s3 = a1 + a2 + a3 , . . . sn = a1 + a2 + . . . an .
Dacă unul dintre aceşti ı̂ntregi este divizibil prin n atunci problema este rezolvată.
Altfel, toate resturile lor modulo n sunt nenule. Deoarece există n − 1 astfel de
resturi, două dintre aceste sume, să zicem sp şi sq cu p < q, sunt egale modulo n,
adică următoarea diferenţă este divizibilă prin n:
sq − sp = ap+1 + . . . + aq .
Această soluţie conţine o metodă importantă des folosită ı̂n teoria numerelor,
teoria grupurilor şi ı̂n alte domenii.
 4. Principiul cutiei 79

E4. Printre (n + 1) numere distincte alese din mulţimea {1, 2, ..., 2n} există două
astfel ı̂ncât unul ı̂l divide pe celălalt.
Soluţie. Alegem (n + 1) numere a1 , a2 , . . . , an+1 şi le scriem sub forma ai = 2k bi
cu bi impar. Atunci avem (n + 1) numere impare b1 , . . . , bn+1 din intervalul [1, 2n − 1].
Dar există doar n numere impare ı̂n acest interval. Astfel există două dintre ele, p, q
astfel ı̂ncât bp = bq . Atunci, unul din numerele ap , aq ı̂l divide pe celălalt.

E5. Fie a, b ∈ N două numere prime ı̂ntre ele. Atunci ax−by = 1 pentru anumiţi
x, y ∈ N.
Soluţie. Consideraăm resturile modulo b ale şirului a, . . . , (b − 1)a. Restul 0 nu
apare. Dacă nici 1 nu ar apărea, atunci am avea numerele ı̂ntregi p, q, 0 < p < q < b,
astfel ı̂ncât pa ≡ qa mod b. Dar a şi b sunt prime ı̂ntre ele. Atunci avem b | q − p.
Aceasta este ı̂n contradicţie cu 0 < q − p < b. Aşadar există x astfel ı̂ncât ax ≡ 1
mod b, adică ax = 1 + by sau ax − by = 1.

E6. (Erdös şi Szekeres). Întregii de la 1 la 101 sunt scrişi intr-o ordine
oarecare. Demonstraţi că putem şterge 90 dintre ei, astfel ı̂ncât numerele rămase să
formeze un şir monoton.
Soluţie. Vom demonstra următoarea generalizare: pentru n ≥ (p − 1)(q − 1) + 1
fiecare şir de n ı̂ntregi conţine fie un şir crescător de lungime p fie un şir descrescător
de lungime q.
Fiecărui număr m din şir ı̂i asociem numerele Lm = lungimea maximă a unui şir
crescător având ultimul element m şi Rm = lungimea maximă a unui şir descrescător
care ı̂ncepe cu m.
Asocierea are proprietatea că pentru două numere diferite m şi k avem Lm = Lk
sau Rm = Rk . Aceasta rezultă imediat din faptul că m > k sau m < k. Toate
perechile (Lm , Rm ) cu m = 1, 2, . . . , n sunt diferite. Presupunând că nu vom avea
şirurile cu proprietatea din enunţ, Lm va putea lua doar valorile 1, 2, . . . p − 1 şi Rm
doar valorile 1, 2, . . . q − 1. Aceasta oferă (p − 1)(q − 1) cutii diferite pentru perechi.
Din n ≥ (p − 1)(q − 1) + 1 şi principiul cutiei obţinem contradicţia dorită.

E7. Se aleg 5 puncte laticiale ı̂n plan. Demonstraţi că putem alege două din
aceste puncte astfel ı̂ncât segmentul ce le uneşte va trece printr-un al treilea punct
laticial. (Punctele laticiale sunt punctele de coordonate numere ı̂ntregi.)
Soluţie. Să considerăm resturile modulo 2 (resturile ı̂mpărţirii la 2) ale coor-
donatelor celor 5 puncte alese. Există doar 4 posibilităţi (1, 1), (1, 0), (0, 1), (0, 0).
Dintre cele 5 puncte vor exista 2 ce vor avea resturile identice, A = (a, b) şi B = (c, d).
Considerăm mijlocul L al segmentului [AB],
 
a+c b+d
L= , .
2 2
80 4. Principiul cutiei

a şi c şi de asemenea b şi d au aceeaşi paritate, de unde obţinem că L este punct
laticial.
E8.În şirul 1, 1, 2, 3, 5, 8, 3, 1, 4, . . . fiecare termen ı̂ncepând cu al treilea reprezintă
suma precedentelor două elemente, suma fiind făcută modulo 10. Demonstraţi că şirul
este periodic. Care este lungimea maximă a perioadei?
Soluţie. Oricare doi termeni consecutivi ai şirului determină toţi termenii
precedenţi precum şi pe cei care urmează. Astfel şirul va deveni periodic numai
dacă o pereche (a, b) se va repeta şi prima pereche care se va repeta va fi (1, 1).
Considerăm 101 de termeni succesivi 1, 1, 2, 3, 5, 8, 2, . . .. Ei formează 100 de perechi
de forma (1, 1), (1, 2), (2, 3), . . .. Deoarece perechea (0, 0) nu poate apărea, există doar
99 de perechi posibile. Astfel o pereche se va repeta, şi perioada şirului este cel mult
99.
E9. Considerăm şirul lui Fibonacci definit prin
a1 = a2 = 1, an+1 = an−1 + an , n > 1.
Demonstraţi că pentru orice n există un număr Fibonacci terminându-se cu n zerouri.
Soluţie. Un termen ap se termină cu n zerouri dacă este divizibil cu 10n , adică
ap ≡ 0 mod 10n . Astfel, considerăm şirul lui Fibonacci modulo 10n şi demonstrăm
că 0 apare ı̂n şir. Considerăm (102n + 1) termeni ai şirului a1 , a2 , . . . mod 10n . Ei vor
forma 102n perechi (a1 , a2 ), (a2 , a3 ), . . . , dar perechea (0, 0) nu poate apărea. Astfel
există doar (102n − 1) posibile perechi şi o pereche se va repeta. Deci lungimea
perioadei este de cel mult (102n − 1). La fel ca ı̂n E8. prima pereche ce se va repeta
este (1, 1).
1, 1, 2, 3, . . . , ap , 1, 1.
  
perioada
Atunci ap = 1 − 1 = 0. De aici, termenul 0 va apărea ı̂n şir. De fapt, este ultimul
termen al perioadei.
E10. Fie a un număr prim cu 2 şi 5. Demonstraţi că pentru orice n există o
  .
putere a lui a ce se termină cu 000...01
n
n
Soluţie. Considerăm următoarele 10n numere: a, a2 , a3 , . . . , a10 . Luăm resturile
modulo 10n . Restul 0 nu poate apărea deoarece a şi 10 sunt prime ı̂ntre ele. Astfel
rămân doar (10n − 1) resturi posibile:
1, 2, 3, . . . , 10n − 1.
De aici, doi dintre termenii ai , ak (i < k) vor avea acelaşi rest şi astfel diferenţa lor va
fi divizibilă prin 10n :
10n | ak − al ⇔ 10n | ai (ak−i − 1).
 4. Principiul cutiei 81

Deoarece (10n , ai ) = 1, avem 10n | ak−i −1 sau ak−i −1 = q·10n , sau ak−i = q·10n +1.
Astfel, ak−i se termină ı̂n 000 . . . 01 (n cifre).

E11. Într-o cameră de arie 5 se plasează 9 covoare, fiecare de suprafaţă 1 şi

formă aleatoare. Demonstraţi că există două covoare care se suprapun pe o suprafaţă
de cel puţin 1/9.
Soluţie. Presupunem contrariul şi anume că oricare două covoare nu se suprapun
pe o suprafaţă mai mare de 1/9. Vom pune covoarele unul câte unul ı̂n cameră. Ne
vom uita la suprafaţa ı̂ncă neocupată ce este acoperită de un nou covor ales. Primul
acoperă o arie egală cu 1 sau 9/9. Al doilea, al treilea, . . ., al nouălea vor acoperi
suprafeţe mai mari decât 8/9, . . . , 1/9. Deoarece 9/9 + . . . + 1/9 = 5 toate cele nouă
covoare vor acoperi o suprafaţă mai mare decât 5. Contradicţie!

Numerele lui Ramsey, mulţimi libere de sume

şi o teoremă a lui Schur

Considerăm patru probleme de concurs ı̂nrudite:

E12. Printre şase persoane, există trei care se cunosc ı̂ntre ele sau trei care nu
se cunosc deloc.
Această problemă a fost propusă ı̂n 1947 la Concursul Kürschak şi ı̂n 1953 la Con-
cursul Putnam. Mai târziu a fost generalizată de R.E. Greenwood şi A.M. Gleason.

E13. 17 oameni de ştiinţă corespondează ı̂ntre ei. Se discută numai despre trei
domenii şi oricare doi poartă discuţii ı̂ntr-un singur domeniu. Demonstraţi că există
cel puţin trei oameni de ştiinţă care corespondează ı̂ntre ei dezbătând aceeaşi temă.

E14. Se dau ı̂n spaţiu pn = en! +1 puncte. Fiecare pereche de puncte este unită
printr-o dreaptă şi fiecare dreaptă este colorată cu una din n culori. Demonstraţi că
există cel puţin un triunghi având laturile de aceeaşi culoare.

E15.O societate internaţională are membrii din şase ţări diferite. Lista mem-
brilor conţine 1978 de nume, numerotate 1, 2, . . . , 1978. Demonstraţi că există cel
puţin un membru al cărui număr este suma a două numere corespunzătoare a doi
membri ce provin din aceeaşi ţară ca şi el sau dublul unui număr corespunzător unui
membru din aceeaşi ţară cu el (OIM 1978).

Primele două probleme reprezintă cazuri particulare ale celei de a treia pentru
n = 2 şi n = 3. Reprezentăm persoanele prin puncte. În prima problemă, fiecare
pereche de puncte este unită printr-un segment roşu sau albastru după cum per-
soanele se cunosc sau nu. În a doua problemă fiecare pereche de puncte este unită
printr-un segment roşu, albastru sau verde dacă savanţii ı̂şi scriu despre primul, al
doilea sau al treilea domeniu. Legătura dintre problema patru şi trei o vom face mai
82 4. Principiul cutiei

târziu.
Înainte de a rezolva problemele, vom face câteva notaţii. Selectăm p puncte din
spaţiu astfel ı̂ncât oricare patru să fie necoplanare şi unim oricare două printr-un
 
segment. Obţinem un aşa numit graf complet Gp cu p vârfuri, p2 muchii şi p3 tri-
unghiuri. Colorăm fiecare muchie cu una din n culori şi numim aceasta o n−colorare
al lui Gp . Dacă Gp conţine un triunghi cu toate laturile de aceeaşi culoare, acest
triunghi ı̂l vom numi monocromatic. De asemenea vom spune că Gp conţine un G3
monocromatic. Acum rezolvăm E12, E13, şi E14.
Soluţie la E12. Muchiile unui G6 sunt colorate roşu sau albastru. Alegem unul
din cele şase puncte şi ı̂l notăm P . Cel puţin trei din cele 5 muchii ce pleacă din P
sunt de aceeaşi culoare ı̂l notăm, să zicem roşie. Aceste trei muchii roşii se termină
ı̂n A, B, C (figura 4.1). Dacă una din cele trei laturi ale triunghiului ABC este roşie,
am obţinut un triunghi roşu. Dacă nu, ABC este un triunghi albastru. În ambele
cazuri, găsim un triunghi monocromatic. Figura 4.2 ne arată că având 5 puncte şi
două culori nu găsim neapărat un triunghi monocromatic. Aici laturile şi diagonalele
au culori diferite.
P

A C

B
Fig. 4.1 Fig. 4.2
Soluţie la E13. Muchiile unui G17 sunt colorate roşu, albastru sau verde. Fie
P unul din cele 17 puncte. Cel puţin şase din cele 16 muchii ce pleacă din P au
aceeaşi culoare. Aceste şase muchii se termină ı̂n şase puncte A1 , . . . , A6 . Dacă o
pereche formată din aceste şase puncte este roşie avem un triunghi roşu. Dacă nu,
avem şase puncte legate ı̂ntre ele prin muchii colorate cu două culori. Din problema
precedentă, printre acestea există un triunghi monocolor. Acum vom construi o colo-
rare a unui G16 fără triunghiuri monocromatice. Fie G grupul abelian elementar de
ordin 16 având ca elemente generatoare a, b, c, d. Cititorul nu are nevoie de cunoştinţe
de teoria grupurilor. Tot ce trebuie să ştie este că a + a = b + b = c + c = d + d = 0.
Partiţionăm elementele nenule ale lui G ı̂n trei submulţimi libere de sume:
A1 = {a, b, c, d, a + b + c + d},
A2 = {a + b, a + c, c + d, a + b + c, a + c + d},
A3 = {b + c, a + d, b + d, b + c + d, a + b + d}.
adică suma a două elemente din Ai nu se află ı̂n Ai . Asociem culorile 1, 2, 3 (roşu,
albastru, verde) mulţimilor A1 , A2 , A3 . În G16 etichetăm fiecare vârf cu un alt element
al grupului. Muchia xy care leagă x cu y, o etichetăm cu x + y. Dacă x + y se află ı̂n
Ai , atunci colorăm această muchie cu i. Dacă x + y şi y + z se află ı̂n aceeaşi mulţime
 4. Principiul cutiei 83

Ai atunci laturile xy şi yz din triunghiul xyz au aceeaşi culoare. Deoarece mulţimile
sunt libere de sume, (x + y) + (y + z) = x + z se află ı̂ntr-o altă mulţime h, adică xz
are altă culoare. Astfel colorarea realizată nu conţine nici un triunghi.
Soluţie la E14. Ştim deja că p1 = 3, p2 = 6, p3 = 17. Considerăm un graf
complet cu cel mai mic p4 posibil astfel ı̂ncât oricare dintre 4 - colorările sale să
genereze 17 muchii de aceeaşi culoare ı̂n oricare din vârfuri. Se găseşte p4 = 66. În
mod asemănător, p5 = 327, p6 = 1958. În general obţinem :
pn+1 − 1 1
= (pn − 1) + .
n+1 n+1
pn+1 − 1 = (n + 1)(pn − 1) + 1.
Notând qn = pn − 1, obţinem:
q1 = 2, qn+1 = (n + 1)qn + 1,
qn+1 qn 1
q1 = 2, = + .
(n + 1)! n! (n + 1)!
De aici obţinem cu uşurinţă :
 
1 1 1
qn = n! 1 + + + . . . + .
1! 2! n!
n
1
Recunoaştem ı̂n paranteză trunchierea seriei ce converge la e lim =e .
n→∞ k!
k=0
Avem
qn
+ rn ,
e=
n!
1 1 1 1 1 1
rn = + + ··· < ( + + ···) < .
(n + 1)! (n + 2)! n! n + 1 (n + 1)(n + 2) n · n!
De aici,
1
qn < en! < qn + ,
n
adică qn = en! , sau
pn = en! + 1.
Pentru un Gp colorat cu n culori avem un caz special al teoremei lui Ramsey:
Oricare ar fi q1 , . . . , qn ≥ 2 ı̂ntregi, există un număr R(q1 , . . . , qn ) astfel ı̂ncât dacă
p ≥ R(q1 , . . . , qn ) atunci pentru cel puţin un i = 1, . . . , n, Gp conţine un Gqi monocro-
matic.
Numerele R(q1 , . . . , qn ) se numesc numerele lui Ramsey. Evident R(q, 2) = R(2, q) =
q. În afara de aceste cazuri triviale se mai cunosc doar şapte numere ale lui Ramsey.
Ştim că R(3, 3) = 6, R(3, 3, 3) = 17 şi
Rn (3) = R(3, 3, . . . , 3 ) ≤ en! + 1.
  
de n ori 3
84 4. Principiul cutiei

În plus ştim că R(3, 4) = 9, R(4, 4) = 18, R(3, 6) = 18, R(3, 5) = 14, R(3, 7) = 23 şi
R(4, 5) = 25. Ultimul număr a fost descoperit ı̂n 1993. A necesitat 11 ani de procesare
pe 110 computere uzuale. Aceasta ar putea fi limita puterii de calcul a computerelor.
Fiecare număr Ramsey conduce la o frumoasă şi ı̂n acelaşi timp dificilă problemă.
Spre exemplu R(3, 4) = 9 spune că orice 2 - colorare a unui G9 generează un triunghi
roşu (G3 ) sau un tetraedru albastru (G4 ). Aceasta face obiectul problemei 39.
În continuare vom soluţiona E15. După aceasta vom ilustra suportul său ma-
tematic. Această problemă ne cere să arătăm că mulţimea 1, 2, . . . , 1978 nu poate fi
partiţionată ı̂n şase submulţimi libere de sume. Putem ı̂nlocui 1978 prin numărul mai
mic 1957.
Să presupunem că există o partiţionare a mulţimii 1, . . . , 1957 ı̂n şase submulţimi
libere de sume A, B, C, D, E, F . Atunci una dintre submulţimi să zicem A, are cel
puţin 1957/6 = 326 + 1/6, adică 327 elemente
a1 < a2 < . . . < a327 .
Cele 326 diferenţe a327 − ai , i = 1, . . . 326 nu se află ı̂n A deoarece A este liberă de
sume. Într-adevăr din a327 − ai = aj va rezulta ai + aj = a327 . Deci se vor afla ı̂n
reuniunea mulţimilor B, C, D, E, F . Una dintre aceste submulţimi, să zicem B, are
cel puţin 326/5 = 65 + 1/5, adică 66 de diferenţe
b1 < b2 < . . . < b66 .
Cele 65 de diferenţe b66 − bi , i = 1, . . . 65 nu se află nici ı̂n A şi nici ı̂n B, deoarece
ambele sunt libere de sume. Atunci ele se află ı̂n reuniunea mulţimilor C, D, E, F .
Una dintre acestea, să zicem C, are cel puţin 65/4 = 16 + 1/4, adică 17 dintre aceste
diferenţe
c1 < c2 < . . . < c17
Cele 16 diferenţe c17 − ci , i = 1, . . . , 16 nu se află ı̂n A ∪ B ∪ C, deci le găsim ı̂n D, E
sau F . Una dintre acestea, să zicem D, are cel puţin 16/3 = 5 + 1/3, adică 6 dintre
aceste diferenţe d1 < d2 < . . . d6 .
Cele 5 diferenţe d6 − di nu le vom găsi ı̂n A, B, C sau D, deci se vor găsi ı̂n E sau F .
Una dintre acestea, să zicem E conţine cel puţin 2 12 , adică 3 elemente e1 < e2 < e3 .
Cele două diferenţe f1 = e3 − e2 , f2 = e3 − e1 nu se pot găsi ı̂n A, B, C, D sau E.
Atunci le aflăm ı̂n F .
Diferenţa g = f2 − f1 nu se va afla atunci ı̂n nici una din cele şase submulţimi.
Contradicţie!
Există o strânsă legatură ı̂ntr E15 şi E14 pentru n = 6. O submulţime A a numerelor
ı̂ntregi sau un grup abelian se numeşte liberă de sume dacă ecuaţia x + y = z pentru
x, y, z ∈ A nu are soluţii (putem avea x = y). În legătură cu conjectura lui Fermat,
ı̂n 1916 Isai Schur a considerat următoarea problemă:
Care este cel mai mare număr natural f (n) astfel ı̂ncât mulţimea 1, 2, . . . , f (n) poate
 4. Principiul cutiei 85

fi partiţionată ı̂n n submulţimi libere de sume?

Cunoaştem doar 4 valori ale funcţiei lui Schur f (n). Prin ı̂ncercare găsim f (1) =
1, f (2) = 4, f (3) = 13. În 1961 Baumert a găsit f (4) = 44 folosind computerul. O
partiţionare liberă de sume a mulţimii 1, . . . , 44 este :
S1 = {1, 3, 5, 15, 17, 19, 26, 28, 40, 42, 44}
S2 = {2, 7, 8, 18, 21, 24, 27, 33, 37, 38, 43}.
S3 = {4, 6, 13, 20, 22, 23, 25, 30, 32, 39, 41}.
S4 = {9, 10, 11, 12, 14, 16, 29, 31, 34, 35, 36}.
Schur a găsit estimarea:
3n − 1
≤ f (n) ≤ en! − 1.
2
Acum vom arăta că fiecare partiţie a mulţimii {1, . . . , en! } ı̂n n submulţimi are cel
puţin o submulţime ı̂n care ecuaţia x + y = z are soluţii.
Presupunem că
{1, 2, . . . en! } = A1 ∪ A2 ∪ . . . An
este o partiţie ı̂n n submulţimi. Considerăm graful complet G cu en! + 1 puncte, pe
care le etichetăm 1, 2, . . . , en! + 1. Colorăm G cu culorile 1, 2, . . . n. Muchia rs este
colorată cu m dacă |r − s| ∈ Am . Folosind E13, G are un triunghi monocromatic,
deci există numerele naturale r, s, t cu proprietatea r < s < t ≤ en! + 1, astfel ı̂ncât
muchiile rs, rt, st au toate aceeaşi culoare m, adică:
s − r, t − s, t − r ∈ Am .
Deoarece (s − r) + (t − s) = t − r, Am nu este liberă de sume. Aceasta implică:
f (n) ≤ en! − 1.
În particular,
f (6) ≤ 720e − 1.
Aceasta este o demonstraţie mai simplă pentru E15. Acolo, putem ı̂nlocui 1978 prin
1957.
Amintim numărul lui Ramsey Rn (3). Acesta este cel mai mic număr natural
astfel ı̂ncât pentru orice n-colorare a unui graf complet cu Rn (3) vârfuri găsim un
triunghi monocromatic. Deja am demonstrat că:
Rn (3) ≤ en! + 1.
Astfel, un majorant pentru f (n) este Rn (3). Demonstrăm că
Rn (3) ≥ f (n) + 2.
Această demonstraţie coincide cu cea precedentă. Fie A1 , A2 , . . . , An o partiţionare
liberă de sume a mulţimii {1, 2, . . . , f (n)} şi presupunem că G este un graf complet
cu f (n) + 1 vârfuri 0, 1, . . . , f (n). Colorăm muchiile lui G cu culorile 1, 2, . . . , n astfel
86 4. Principiul cutiei

ı̂ncât o muchie rs este colorată cu m dacă |r − s| ∈ Am . Presupunem că obţinem

un triunghi cu vârfuri r, s, t şi muchii de culoare m. Presupunem r < s < t. Atunci
t − s, t − r, s − r ∈ Am . Dar (t − s) + (s − r) = t − r şi aceasta contrazice presupunerea
că Am este liberă de sume. De aici Rn > f (n) + 1, q.e.d.
În problema 43 vom demonstra
3n − 1
f (n) ≥ .
2
Astfel avem
3n + 3
≤ Rn (3) ≤ en! + 1.
2
adică
3 ≤ R1 (3) ≤ 3, 6 ≤ R2 (3) ≤ 6, 15 ≤ R3 (3) ≤ 17, 42 ≤ R4 (3) ≤ 66.
Datorită rezultatului lui Baumert ştim că 44 ≤ R4 (3) ≤ 66. Primele trei margini
superioare sunt exacte. A patra nu. De 20 de ani se ştie că R4 (3) ≤ 65 adică
44 ≤ R4 (3) ≤ 65.

Probleme
13. n persoane se ı̂ntâlnesc ı̂ntr-o cameră. Câteva persoane dau mâna. Demonstraţi
că există două persoane care au salutat acelaşi număr de persoane.

14. Într-un concurs de şah cu n jucători oricare două persoane joacă exact o dată.
Demonstraţi că ı̂n timpul concursului ı̂ntotdeauna există doi jucători ce au jucat
de acelaşi număr de ori.

15. Se dau 20 de numere naturale nenule distincte mai mici decât 70. Să se arate că
există 4 perechi de numere dintre cele 20 a căror diferenţă este aceeaşi.

16. Fie P1 , P2 , . . . , P9 nouă puncte laticiale ı̂n spaţiu, oricare trei necoliniare. Demon-
straţi că există un punct laticial L ce se află pe un segment (Pi Pk ), i = k.

17. 51 de insecte minuscule sunt aşezate ı̂n interiorul unui pătrat de latură 1. De-
monstraţi că ı̂n orice moment există cel puţin trei insecte care pot fi acoperite de
un disc de rază 1/7 .

18. 342 de puncte sunt alese ı̂n interiorul unui cub de latură 7. Putem plasa un
cub mic de latură 1 ı̂n interiorul cubului mare astfel ı̂ncât nici unul din punctele
menţionate să nu se afle ı̂n interiorul cubului mic ?