MULȚIMEA NUMERELOR ÎNTREGI

Universitatea
Facultatea
Specializarea
Student:
 CUPRINS

1) Introducerea numerelor întregi

2) Mulțimea numerelor întregi
3) Modulul (valoarea absolută) și opusul unui număr întreg
4) Reprezentarea numerelor întregi pe o dreaptă
5) Adunarea numerelor întregi și Suma algebrică
6) Scăderea numerelor întregi și desfacerea parantezelor
7) Înmulțirea numerelor întregi
8) Împărțirea numerelor întregi
 1) Introducerea numerelor întregi

Introducerea numerelor întregi în școală se motivează prin necesitatea de a

caracteriza mărimile care pot fi socotite în două sensuri: spre stânga sau spre
dreapta, în jos sau în sus. Acest procedeu corespunde vârstei elevilor, deoarece
se pornește de la lucruri concrete. Dăm câteva exemple:
a) avere și datorie;
b) temperatura: scara termometrului este foarte indicată deoarece elevii au
întâlnit deja numere negative;
c) axa numerelor: această reprezentare a numerelor ne ajuta în ordonarea
.

numerelor întregi, la adunare și la scădere etc.

Nu există o definiție clară a numerelor întregi.
O astfel de definiție a numerelor întregi ar trebui să conțină aproape toate
regulile operațiilor cu ele iar în învățământ cu este nevoie de o astfel de definiție.
Am putea spune însă care cunt numerele întregi. Numerele întregi sunt o
mulțime compusă din numerele naturale {+1, +2, +3, +4, ... }, împreună cu negativele
acestora {−1, −2, −3, −4, ... } și cu numărul 0.
 2) Mulțimea numerelor întregi
.

Z = { …, -3, -2, -1, 0, +1, +2, +3, … }

Mulțimea „Z” a numerelor întregi se constituie din elementul 0 al mulțimii N
împreună cu toate elementele ce se obțin dacă fiecare element din N – {0} se scrie o
dată cu semnul + (plus) în față, și o dată cu semnul – (minus) în față.
1) Numerele întregi pozitive
Numim numere întregi pozitive, numerele care au semnul + în față, mulțimea
notând-o cu Z+ : Z+ = { +1, +2, +3, ... }.
2) Numere întregi negative
Numim numere întregi strict negative, numerele cu semnul – în față, mulțimea lor
notând-o cu Z- : Z- = { -1, -2, -3, … }.
3) Elementul 0 îl numim număr întreg zero sau nul.
 3) Modulul (valoarea absolută) și opusul unui număr întreg .

Noțiunea de modul trebuie introdusă la început, căci ea este necesară atât la ordonarea
numerelor întregi, cât și la operațiile cu ele.
Numim modulul unui număr întreg diferit de 0, numărul natural obținut din acel număr întreg, prin
alăturarea semnului + sau – în față. Valoarea absolută a unui număr pozitiv este chiar acel număr, iar
valoarea absolută a unui număr negativ este opusul său.
Vom nota modulul numărului întreg a prin |a |.
Ex.: | +7| =7; | -1| =1; | -5| = 5; etc.
Numim opusul unui număr întreg diferit de 0, numărul întreg ce se obține prin schimbarea
semnului din față (din + în – , și din – în +)
Ex.: –(–5)= 5 ; –(+4)= –4 ; etc.
Obs.: Semnul minus în fața unei paranteze schimbă semnul termenului din paranteză.
Opusul lui 0 este 0.
Modulul unui număr întreg este un număr natural unic. Deci, definiția modulului unui număr întreg
constituie o regulă de corespondență de la mulțimea Z la mulțimea N. Opusul opusului unui număr întreg
este numărul însuși: –(–a) = a.
 .

4) Reprezentarea numerelor întregi pe o dreaptă

Luăm o dreaptă și un punct O pe ea, căreia îi corespunde numărul 0. Fie un segment de dreaptă u.
Așezând segmentul u pe dreaptă de la O spre dreaptă o dată, găsim un punct A, căruia facem să-i
corespundă numărul 1; așezându-l de două ori (segmentele “așezate” să aibă intersecția un punct), găsim
un punct B, căruia facem să-i corespundă numărul 2; așezându-l de trei ori, găsim un punct C, căruia facem
să-i corespundă numărul 3, și așa mai departe, găsim puncte cărora facem să le corespundă numere întregi
pozitive.
u.m
D’ C’ B’ A’ O A B C D

-4 -3 -2 -1 0 +1 +2 +3 +4
Se observă ca fiecărui număr întreg pozitiv îi corespunde un punct unic pe dreaptă.
Așezând analog segmentul u pe dreaptă de la 0 spre stânga, găsim succesiv punctele A’ , B’ , C ’, …,
cărora facem să le corespundă respectiv numerele întregi –1, – 2, –3, ...
În acest mod am reprezentat toate numerele întregi prin puncte unice pe o dreaptă. De fapt, am
definit o funcție pe mulțimea numerelor întregi Z, cu valori în mulțimea punctelor dreptei date.
Obs.: Pentru a determina dacă am ajuns în punctul C sau C ’, numerele întregi sunt mai potrivite,
întrucît +3 va indica cu precizie că am ajuns în punctul C, iar –3 va indica cu precizie că am ajuns în C ’.
 5) Adunarea numerelor întregi
.

A) Adunarea numerelor întregi care au același semn. Pentru a aduna două numere întregi care au același semn se adună
modulele celor două numere, iar rezultatul are semnul lor comun. Ex.: (-7)+(-16)= -(7+16)= -23
Profesorul arată prin exemple cum se face adunarea, folosind diferite interpretari ale numerelor întregi și numere diferite,
cum ar fi:
 (+7)+(-3)=? Câștig 7 lei, apoi pierd 3 lei, deci rămân cu un câștig de 4 lei, prin urmare răspunsul este (+4) ;
 (-8)+(-4)=? Un punct se mișcă pe axa numerelor pornind din origine și se deplasează întâi cu 8 unități spre stânga, apoi cu 4
unități spre stânga, deci el ajunge în punctul -12.
B) Adunarea numerelor întregi care au semne diferite. Pentru a aduna două numere întregi care au semne diferite se scad
modulele lor și se dă semnul numărului care are modulul mai mare sau putem spune că “se scade din cel mare cel mic și se dă semnul
celui mare”.
Ex.: (+5)+(-13)= -(13-5)= -8 (-10)+1= -(10-1)= -9 -15+6= -(15-6)= -9
Suma a două numere întregi opuse este egală cu 0. Ex.: (-3)+(+3)= 0 (+5)-(-5)= 0 -4+4= 0
Exerciții:
1) (-9)+(+5)=?
2) (+5)+(-8)=?
Luăm primul exercițiu: Profesorul spune: „Vom interpreta aceste numere ca bani”: pierd 9 lei, apoi câștig 5 lei, deci rămân cu o
pierdere de 4 lei, deci răspunsul este (-4). Apoi se cere elevilor să rezolve astfel celelalte probleme. Aici pot lucra cât mai mulți
elevi, fiecare să dea răspunsul la una dintre probleme. De fiecare dată se scrie răspunsul în dreptul semnului egal. După ce toate
problemele au fost rezolvate, răspunsurile se șterg, rezolvându-se din nou problemele, folosind o altă interpretare.
Ca a doua interpretare se recomandă temperatura. Deci, profesorul cere să se rezolve din nou problemele, după un alt model:
Un corp are 0°, se încălzește cu 5°, apoi se răcește cu 8°, deci temperatura sa finală este de -3°, deci răspunsul este -3.
 .

Suma algebrică
În algebră, expresia „sumă algebrică” se referă la notație.
În calcule numerice, semnele „ + ” și „ – ” nu se folosesc ca semne ale
operațiilor, ci ca semne ale numerelor. Expresia 3+8-2, de exemplu, este suma
numerelor +3, +8 și -2; adunarea este indicată prin simpla înșirare a termenilor.
Trecerea de la scrierea completă la aceasta scriere, prescurtată, se face pe
baza regulii de desfacere a parantezelor: dacă în fața unei paranteze se găsește
semnul „ + ”, se lasă la o parte semnul „ + ” și paranteza și se păstrează semnul din
interiorul parantezei. Astfel, expresia 3+8-2 de mai sus provine de la (+3)+(+8)+(-
2).
În cazul numerelor pozitive, ca la ...+(+8), este indiferent care din cele două
semne „ + ” se păstrează, dar este mai bine să se spună elevilor că se păstrează
semnul al doilea, pentru că în felul acesta se obține o regulă generală, valabilă și
când termenul respectiv este negativ, ca în cazul lui ...+(-2), și când al doilea
termen este o sumă, ca: 6+(3-5-4)= 6+3-5-4= 9-5-4= 4-4= 0.
 .

6) Scăderea numerelor întregi

Scăderea în Z este totdeauna posibilă.
Diferența dintre două numere întregi este egală cu suma dintre primul număr și opusul
celui de-al doilea număr. Ex.: (-5)-(-7)= (-5)+(+7)= -(5-7)= -(-2)= +2
Cu ajutorul opusului unui număr întreg se poate defini operația de scădere: a-b= a+(-b)
Diferența a două numere întregi drept suma dintre un număr întreg și opusul celuilalt.
Așadar scăderea numerelor întregi este tot o adunare.
Exemple:
 7-5= 2 (fiind numere pozitive) sau, utilizând definiția de mai sus, 7-5= 7+(-5)=2
 4-8= 4+(-8)= -4
 3-(-5)= 3+5= 8
Se observă că, de fapt, se copiază exercițiul schimbând semnul numărului din paranteză.
 Desfacerea parantezelor .

A) O paranteză în fața căreia se află semnul ” – ” se desface eliminând parantezele și schimbând semnul
tuturor termenilor din paranteză;
B) O paranteză în fața căreia se află semnul ”+” se desface eliminând parantezele și scriind termenii din
paranteză fără a le schimba semnul.
Când efectuăm calcule cu numere întregi de semne diferite este bine să eliminăm toate parantezele iar apoi
să separăm termenii pozitivi într-o paranteză, cei negativi într-o altă paranteză, să efectuăm sumele din paranteze
și la sfârșit diferența.
În unele manuale, regulile de desfacere a parantezelor se dau și sub formă de formule: +(+a)= +a, +(-a)= -a, -
(+a)= -a, -(-a)= +a.
Aceste formule nu sunt prea eficiente, deoarece în practică elevul nu se ghidează după ele. El încă nu este
obișnuit cu folosirea literelor încât să vadă că numerele cu care operează sunt valori ale variabilei a – el se ghidează
Imai mult după regula formulată în cuvinte.

Elevii știau ideea că a aduna înseamnă a mări și a scădea înseamna a micșora, adică suma a două numere este
mai mare decât fiecare dintre termeni, iar diferența este mai mică decât descăzutul. După ce se predă adunarea și
scăderea numerelor întregi, trebuie arătat că acest lucru nu mai este totdeauna adevărat în cazul numerelor
întregi. După câteva exemple, se poate ajunge la concluzia că:
O formulare mai familiară ar fi următoarea: dacă al doilea termen este negativ, “adunarea micșorează, iar
scăderea mărește”. De asemenea, trebuie arătat că prin folosirea numerelor negative unele cuvinte capătă sensul
contrar celui obișnuit. Pentru aceasta este util să cerem elevilor să arate ce sens au expresiile:; o încălize cu -5°, o
răcire cu -5°, o ieftinire cu -50 de lei etc.
 7) Înmulțirea numerelor întregi .

a) înmulțirea numerelor întregi care au același semn

Pentru a înmulți două numere întregi care au același semn punem semnul “ + ” și înmulțim modulele lor.
Regulă: (-)x (-)= (+); (+)x (+)= (+). Ex.: (+7)x(+6)= +(7x6)= +43= 42; (-5)x(-13)= +(5x13)= +65= 65.
Înmulțirea a două numere întregi pozitive sau negative este întotdeauna un număr pozitiv.
b) înmulțirea numerelor întregi care au semne diferite
Pentru a înmulți două numere întregi care au semne diferite punem semnul „ – ” și înmulțim modulele lor.
Regulă: (-)x (+)= (-); (+)x (-)= (-). Ex.: (-4)x(+7)= -(4x7)= -28; (+5)x(-11)= -(5x11)= -55; -9x6= -(9x6)= -54; (-10)x5= -
(10x5)= -50.
Înmulțirea a două numere întregi de semne diferite este întotdeauna un număr negativ.
Pentru a înțelege mai bine reprezentăm expresiile „sunt” și „nu sunt” respectiv prin semnele „+” și ” – ” ; de asemena cuvintele
„prezent” și „absent” , notând prezența prin „+” și absența prin „ – ”. Compunând una din expresiile „sunt” și „nu sunt” cu unul dintre
cuvintele prezent și absent, rezultă o prezență sau o absență, așa cum se vede în tabelul de mai jos:
Primul termen Termenul al doilea Rezultatul
K
sunt ................. + prezent .................. + prezență ................ +
sunt ................. + absent ................... - asență ................... -
nu sunt ............. - prezent ................. + absentă ................. -
nu sunt ............. - absent .................. - prezență ............... +

Se observă că semnele ”+” și “ – “ se compun ca după regula semnelor. În loc de „prezent” și „absent” se poate lua orice pereche
de cuvinte care reprezintă noțiuni opuse, de exemplu: reușit și picat (la examen), bun și rău, pregătit și nepregătit etc.
Elevii urmăresc cu interes aceste exemple pentru că descoperă existența unor relații de același tip între lucruri atât de
diferite. Prin astfel de exemple regula semnelor devine mai plauzibilă deoarece elevii văd că relații asemănătoare există și între
lucruri din viața de toate zilele.
Formularea regulii semnelor:
a) primii algebriști eropeni au formulat regula semnelor astfel:
+ cu + dă + ; + cu – dă – ; – cu + dă – ; – cu – dă + .
b) dacă ambii factori sunt pozitivi, produsul este pozitiv, dacă unul din factori este pozitiv sau negativ, iar celălalt este negativ,
produsul este negativ etc.
 8) Împărțirea numerelor întregi
.

Împărțirea exactă în Z este operația prin care ni se dă produsul a două numere întregi, și
unul din numere, diferit de 0, și se caută celălalt număr.
Împărțirea se definește ca operația inversă a înmulțirii: a împărți, de exemplu, +8 prin -2
înseamnă a găsi un număr care, înmulțit cu -2, să dea +8.
Pentru a obține rezultatul, se observă întâi că valoarea absolută a câtului este 4. Dacă luăm
(+4), condiția nu este îndeplinită, pentru că (+4)x(-2)= -8, nu +8; dacă, însă, luăm (-4) da, deoarece
(-4)x(+2)= +8, adică deîmpărțitul. Se consideră apoi cazurile: (+8):(+2); (-8):(+2) și (-8):(-2) și, în
cele din urmă, se constată că regula semnelor la împărțire este aceeași ca la înmulțire.

Concluzii:
Ca exerciții la acest capitol, al numerelor întregi, este necesar să se dea, la adunare,la
scădere și la suma algebrică câteva probleme cu text, în care să intervină semnificația concretă a
sumelor întregi și a operațiilor cu ele. În ceea ce privește exercițiile de calcul trebuie să se pună
accentul pe ceea ce este nou. Cel puțin la început trebuie să se dea exerciții cu numere simple,
care să nu dea naștere la calcule complicate.
La sfârșitul capitolului trebuie făcute exerciții în care intervin toate operațiile, paranteze
rotunde, pătrate și acolade.