UNIVERSITATEA

FACULTATEA
SPECIALIZAREA:

PROIECT DE CERCETARE PEDAGOGICA

Disciplina: Metodologia cercetarii pedagogice

Profesor coordonator: Student:

 Importanta corelarii teoriei cu practica

1)Scopul cercetarii:
Cercetarea are ca scop recunoasterea importantei legaturii dintre predarea
cunostintelor teoretice si punerea lor in practica pentru o mai buna intelegere a informatiilor
transmise.
2) Obiectivele specifice:
o Identificarea necesitatii imbinarii componentei ideatice a invatarii (a actului de
insusire a cunostintelor teoretice) cu componenta actionala, aplicativa, a invatarii
adica cu actul de insusire a cunostintelor practice sau de formare a priceperilor si
deprinderilor practice;
o Analizarea nivelului de dezvoltare a curiozitatii, imaginaţiei si creativitatatii la elevi.
3) Cadrul teoretic al cercetarii:
Principiul a fost intemeiat pe teoria conditionarii operante a lui B. F. Skinner.
Principiul corelarii teoriei cu practica exprima cerinta ca ceea ce se invata si se
formeaza in procesul de invatamant sa fie valorificat prin aplicarea in rezolvarea sarcinilor
ulterioare si a integrarii in societate.
Această regulă se mai referă la faptul că ceea ce se învaţă în perspectiva unei
aplicaţii concrete, imediate se însuşeşte mult mai temeinic şi cu o motivaţie mai puternică.
Aplicativitatea în învăţământ ar putea avea două sensuri:
a) folosirea datelor asimilate la un moment dat ca antecedente pentru rezolvarea unor
sarcini teoretice ulterioare;
b) punerea elevilor în situaţii faptice, prin experimentarea unor acţiuni reale sau posibile,
prin rezolvarea unor probleme care ţin de aspectele practice ale vieţii.
Trecerea de la aspectele teoretice la cele practice se poate realiza fie treptat, prin
procesări şi modelări exemplare care îi trimit pe elevi spre situaţii reale. De cele mai multe
ori, practica genereaza reprezentari mai vii si mai clare, contribuind astfel la o mai buna
consolidare a cunostintelor teoretice.
Din punct de vedere metodologic, cerinţa acestui principiu se regăseşte in ideea
transferului, adică aceea a utilizării celor învăţate la un moment dat in alte situaţii sau
contexte din viaţa, transfer cunoscut in literatura de specialitate sub doua forme:
- transferul specific, care presupune utilizarea si aplicarea unor deprinderi si exerciţii
realizând o extensie a teoriei respective;
- transferul nespecific, care presupune utilizarea si aplicarea principiilor, atitudinilor si
ideilor generale la sarcini în realităţi si domenii practice diferite.
Norme si reguli deduse din principiu:
 activităţile didactice să aibă suficienta deschidere spre viaţa, spre practica si, în acelaşi
timp, sa ofere suficiente ocazii de valorificare in practica a cunoştinţelor teoretice si a
cunoştinţelor învăţate.
 activităţile practice formeaza reprezentări autentice care uşurează procesul înţelegerii,
al generalizării si al consolidării cunoştinţelor, asigura putere operatorie cunoştinţelor
teoretice si transferul învăţării (aplicabilitatea cunoştinţelor si abilitaţilor) in circumstanţe
 si contexte noi, neîntâlnite, are loc o îmbogăţire a experienţei de cunoaştere si de viaţa
a elevilor, ei reuşesc sa-si consolideze deprinderi de munca independenta, se dezvolta
spiritul de disciplina, de respect pentru munca si produsele muncii.
Mijloacele si formele de realizare a principiului corelarii teoriei cu practica pot fi:
exemplele concrete, exercitiile, argumentarile, activitatile didactice cu caracter aplicativ in
laboratoare, ateliere etc.
4) Ipotezele cercetarii:
 daca se va asigura o legatura stransa intre notiunile teoretice si aplicatiile practice,
atunci se va facilita si intelegerea informatiilor predate.
 Cu cat activitatile, aplicatiile sunt mai concrete, cu atat dezvoltarea curiozitatii si
creativitatii elevilor va avea un nivel mai ridicat.

5) Operationalizarea obiectivelor:
Principiile didactice sunt idei de baza, norme orientative care au rolul de a orienta si
regla activitatea de organizare si desfasurare a procesului de invatamant.
Teorie= ansamblul de elemente ce urmeaza a fi predate si invatate.
Notiunea de practica include formele de activitate de natura sa transforme realitatea.
Principiul corelarii teoriei cu practica exprima cerinţa ca ceea ce se învăţa si se
formează in procesul de învăţământ sa fie valorificate prin aplicarea in rezolvarea sarcinilor
de viaţa si a integrării in societate.

6) Tipul de cercetare:
Aceasta cercetare a reprezentat un studiu cu metode mixte, care combină metodele
cantitative și calitative de cercetare.
Cercetare de tip calitativ deoarece s-a observat in ce mod si in ce nivel influenteaza
aplicatiile concrete si experimentele insusirea unor noi cunostinte si modul in care
reactioneaza elevii la acestea.
7) Instrumente de cercetare
Metodele de cercetare folosite pentru abordarea acestei teme sunt:
 Observatia sistemica a elevilor.
Aceasta metoda a permis observarea comportamentelor verbale si nonverbale ale
elevilor atunci cand noile cunostinte ce au fost predate au fost insotite de aplicatii
practice, la diferite materii. S-a constatat ca elevii invata mult mai bine atunci cand
aplica ceea ce invata
 Studiul documentelor scolare.
Prin aceasta metoda s-a observat daca imaginile sunt suficient de sugestive pentru a
reda continutul unui text, daca exercitiile si aplicatiile sunt suficient de concrete astfel
incat rezolvarea acestora sa conduca la o mai buna intelegere a teoriei.
 Interviul structurat
Prin metoda interviului s-a cules informatii despre cat de importante sunt activitatile
practice atunci cand se preda ceva nou. Interviul a constat in adresarea a 5 intrebari
unor elevi din invatamantul primar.