CURS

Metode de rezolvare a unor probleme de matematică

CLASA a 3-a
Exerciţiul 1

Care dintre secvenţele următoare conţin numerele : şapte sute şaptesprezece, nouă zeci şi patru,
cinci sute cinci, cinci sute cinci zeci.

A) 770 ; 94 ; 505 ; 550 ; B) 771 , 94 ; 505 ; 550 ; C) 717 ; 94 ; 500 ; 550 ; D) 717 ; 94 ; 505 ; 550
Indicaţie D)
Remarcă
a) Acest tip de exerciţiu dezvoltă capacitatea de memorare.
b) Se exersează scrierea corectă în limba română a numerelor, apoi, transcrierea
acestora cu ajutorul simbolurilor matematice.

Exerciţiul 2

Suma a două numere naturale pare este un număr cuprins între 73 şi 87 . Să se afle numerele
ştiind că, unul dintre ele este triplul celuilalt.
Soluţie
Termenii sumei sunt numere pare, deci suma lor este un număr par. Numerele pare cuprinse între
73 şi 87 sunt : 74, 76, 78,80,82,84,86 .

Reprezentăm numerele prin segmente : a şi 3a . Adunate dau 4a . Dintre numerele pare

selectate, le alegem pe acelea care sunt multiplu de 4 . Determinăm numerele : 76,80,84 .

Dacă 4a  76 , atunci numerele sunt 19, 57 ce nu convin, fiind impare.

Dacă 4a  84 , atunci numerele sunt 21, 63 ce nu convin, fiind impare.

Dacă 4a  80 , atunci numerele sunt 20, 60 care convin, fiind pare. Deci 80  20  60 este
numărul căutat.
Exerciţiul 3
În secvenţele următoare de numere, unele cifre au fost înlocuite cu litere. În care dintre aceste
secvenţe, ştim sigur, care este cel mai mare număr ?

A) 90 , 99 , 88 , a0b ; B) 197 , 37c , 369 ; C) 900 , 945 , 9d 4 ; D) 34 , 45 , 76 , e2

Soluţie A) ; B)

În secvenţa A), numărul a 0b fiind format din trei cifre este cel mai mare, celelalte două
numere fiind formate din două cifre.

În secvenţa B), numărul 37c este cel mai mare, indiferent de modalitatea de alegere a cifrei
c .

În secvenţa C), numărul cel mai mare este determinat de modalitatea de alegere a cifrei d .
În secvenţa D), numărul cel mai mare este determinat de modalitatea de alegere a cifrei e .
Remarcă
a)Se utilizează ordinea lexicografică.
a) Exerciţiul utilizează proprietatea relaţiei de ordine pe mulţimea numerelor
naturale, de a fi o relaţie de ordine totală. (pentru oricare a, b   avem a  b
sau b  a ).

Exerciţiul 4 Un om a pus o pereche de iepuri maturi într-un loc înconjurat din toate părţile de un
zid. Câte perechi de iepuri pot fi produse de această pereche într-un an, dacă presupunem că
fiecare pereche dă naştere în fiecare lună la o nouă pereche, care începând cu a doua lună începe
să se reproducă ?

Soluţie. Vom reprezenta o pereche matură prin  şi o pereche de iepuri noi născuţi prin  .

Se vor obţine după primele cinci luni următoarele perechi de iepuri :

Luna
1 
2  
3   
4     
5        

Numărul de perechi adulte urmează şirul:

1,1, 2, 3, 5,8,13, 21, 34, 55,89,144

Numărul de perechi de bebeluşi urmează acelaşi şir, decalat cu o lună :

0,1,1, 2, 3, 5,8,13, 21, 34,55,89 .

Numărul total de perechi de iepuri se obţine ca suma celor două şiruri :

1, 2, 3, 5,8,13, 21, 34, 55,89,144, 233 .

Remarcă

Problema a fost propusă de matematicianul italian Leonardo di Pisa (1170-1250) în cap. XII al
lucrării sale ,,Liber abaci”. Prima ediţie a lucrării este din anul 1202, a doua ediţie, care ne-a
parvenit, este din anul 1228. Este prima lucrare ce apare în Europa, în care sunt introduse cifrele
hindu-arabe. Renunţarea, nu totală, dar treptată la cifrele romane, s-a realizat de-a lungul
următoarelor secole.

În secolul al XIX-lea, şirul 1,1, 2, 3, 5,8,13, 21, 34,55,89,144, 233,... , în care primii doi termeni
sunt egali cu 1 şi fiecare termen, începând cu al treilea, este egal cu suma celor doi termeni
precedenţi a fost numit ,, şirul lui Fibonacci” de către matematicianul francez Édouard Lucas
(1848-1891).

Exerciţiul5

Un copil urcă o scară formată din n trepte. Numărul maxim de trepte pe care le poate urca
T
dintr-o dată este de două (şi cel puţin una). Notăm cu n numărul de posibilităţi în care copilul
poate urca cele n trepte. Prin calcul efectiv, să se determine primii cinci termeni ai şirului.

Soluţie

Pentru cazul n  1 avem

T1  1 , deoarece o treptă nu o putem urca decât într-un singur mod.

Pentru n  2 , cele două trepte le putem urca astfel : 1  1 sau 2 , deci

T2  2 . Pentru n  3 ,

cele trei trepte le putem urca astfel : 1  1  1,1  2, 2  1 , deci

T3  3 . Pentru n  4 , cele patru
T  5 . Pentru n  5
trepte le putem urca astfel : 1  1  1  1,1  1  2,1  2  1, 2  1  1, 2  2 , deci 4
, cele cinci trepte le putem urca astfel :
1  1  1  1  1,1  1  1  2,1  1  2  1,1  2  1  1,1  2  2, 2  1  1  1, 2  1  2, 2  2  1 , deci T5  8 .

Remarcă

Şirul generat are primii termeni : 1, 2,3,5,8 în care observăm că : 3  2  1,5  3  2,8  5  3 .
Este un şir Fibonacci. Putem scrie următorii termeni ai şirului format, pe care vă invităm prin
calcul să îi verificaţi. Astfel, vom avea : 1, 2,3, 5,8,13, 21, 34,55,...

Ne întrebăm care este explicaţia ? Amintim că notaţia pentru

Fn 2  Fn1  Fn , n  1 a fost
introdusă de matematicianul Albert Girard în anul 1634.1

Presupunem cunoscute valorile 1 2

T , T ,..., T , T
n n 1 . Pentru a determina termenul următor, n  2 , ne T
imaginăm n  2 trepte pe care copilul trebuie să le urce. Vom distribui în două, modurile de
urcare astfel : în prima grupă vom calcula posibilităţile pe care le obţinem călcând pe prima

treaptă şi care sunt

Tn 1 deoarece rămân n  1 trepte de urcat; în a doua grupă vom considera
T
toate posibilităţile pe care le obţinem prin sărirea iniţială a două trepte şi care sunt n , deoarece
rămân n trepte de urcat. Cele două grupe formate sunt diferite şi oricare parcugere a celor

n  2 trepte se află ori în prima grupă, ori în a doua. Deducem astfel : Tn  2  Tn 1  Tn , n  1 ,

unde
T1  1, T2  3 .

Exerciţiul 6 Care este logica scrierii următoarelor numere, ştiind că în căsuţa goală este un
număr pe care trebuie să-l determinaţi.

3 6 60 300

Soluţie

3  2  6 , deci al doilea număr l-am determinat prin amplificarea primului număr cu 2.

300  60  5 , deci ultimul număr l-am determinat prin amplificarea precedentului număr cu 5.

Dacă amplificăm pe 6 cu 5 vom obţine 6  5  30 . Dacă amplificăm 30 cu 2 vom obţine

30  2  60 . Deci numărul căutat este 30.

Remarcă

Problema solicită din partea rezolvitorului găsirea alternanţei dintre factorii 2 şi respectiv 5.

Vă invităm să construiţi exerciţii asemănătoare.

Exerciţiul 7 Care dintre următoarele numere nu se împart exact la 13 ?

a  208 ; b  143 ; c  299 ; d  268

1
Mario Livio, Secţiunea de aur, Povestea lui phi, cel mai frumos număr, 2012, Editura Humanitas; pag.118
Indicaţie

d nu se împarte exact la 13.

Remarcă

Exerciţiul solicită cunoaşterea algoritmului de împărţire. Discipolul este solicitat să înţeleagă

corect cerinţa. Este un bun prilej de a-l deprinde cu o lectură atentă a unui enunţ matematic.

Putem solicita crearea multor exemple asemănătoare. Interesant este faptul că, pentru a construi
exemple, alegem un număr, de exemplu pe 17 , pe care îl multiplicăm cu alte numere, obţinând
numere care se împart exact prin 17. Apoi, la un multiplu oarecare adăugăm de exemplu 5 şi
determinăm numărul căutat, adică cel care nu se împarte exact prin 17. Operaţiile de înmulţire şi
împărţire sunt considerate inverse una celeilalte. Descoperim modalitatea de a construi noi
probleme.

Exerciţiul 8

Care dintre următoarele secvenţe de numere au proprietatea că, numerele din care sunt formate,
se împart exact la 10 şi au suma cifrelor egală cu 7 ?

A) 700, 340, 601, 430 ; B) 502, 610,340,160 ; C) 700, 350, 430, 610 ; D) 70, 700,160, 250

Indicaţie D)
Remarcă

a) Se descoperă : un număr care are ultima sa cifră egală cu 0 se împarte exact prin
10 (ceea ce va constitui ,,Criteriul de divizibilitate cu 10 ” ).
b) În secvenţa C), toate numerele se împart exact la 10 , dar numărul 350 are suma
cifrelor egală cu 8 , ceea ce nu convine condiţiei din enunţ.
c) Vă invităm să creaţi probleme asemănătoare.
d) Se va evidenţia proprietatea următoare : un număr care este împărţit la 10 , are ca
rest ultima sa cifră. De exemplu, abc  ab  10  c , unde c este restul împărţirii
numărului abc la 10 .
abc  c  mod10 
e) Cunoscoscând congruenţa modulo n , putem scrie .

Exerciţiul 9.

Câte numere impare sunt cuprinse între 456 şi 480 ?

Soluţie
Metoda 1 (Prin enumerare)

Vom scrie toate numerele : 457, 459, 461, 463, 465, 467, 469, 471, 473, 475, 477, 479. Sunt 12
numere.

Metoda 2 Numerele pare sunt de forma 2  k şi cele impare sunt de forma 2  k  1 . prin
ipoteză avem inegalităţile 247  2  k  1  279 .

Adunăm 1 şi obţinem echivalent 458  2  k  480 , apoi împărţim prin 2 se deduce

229  k  240 . Numărul de numere care se obţine este 240  229  1  12 (sau 240  228  12 ).

Remarcă

a) Dacă considerăm forma generală a unui număr impar ca fiind 2  k  1 , atunci,

pentru k  1 obţinem primul număr impar 3  2  1  1 , ceea ce nu ne dorim. Din
acest motiv, am ales în Metoda 2, numerele impare de forma 2  k  1 . Astfel,
putem scrie corespondenţele :
k 1 2 3 4 5 6 ...
2  k  1 1 3 5 7 9 11 ...
b) Schimbând valorile iniţiale, putem realiza exerciţii asemănătoare, cerând
numărarea din secvenţa aleasă a numerelor pare, etc.

Exerciţiul 10

Care dintre următoarele numere îl rotunjeşte pe 60 ?

a) 67 ; b) 59 ; c) 54 ; d) 65

Indicaţie 59

(Seminarii Gr.1-2 ; 3-4)

Exerciţiul 1 Un melc urcă de la baza unei ferestre înalte de 90 cm astfel : ziua urcă 11 cm, iar
noaptea coboară 6 cm. În a câta zi va ajunge melcul în partea superioară a ferestrei ?

Indicaţie.

În a 17-a zi. Într-o zi, adică după 24 ore, melcul se află la 11 m - 6 m=5 m. După 16 zile se va
afla la 16  5  80 m . În a 17-a zi va ajunge la partea superioară a ferestrei.
Remarcă

a) Acest exerciţiu face parte din categoria enigmelor fundamentale. Dezvoltă raţionamentul
rezolvitorului, punându-l în situaţia de a nu aplica ,,automatisme algebrice” de tipul : în a
90 : 5  18 zi, melcul ajunge în partea superioară a ferestrei. 2
b) Un argument ce întăreşte ideea că ,,matematica este limbajul întregii planete”, este faptul
că, acest tip de exerciţiu, apare şi în lucrarea ,,Aritmetica raţionată” a inginerului român
Ion Ionescu, lucrare publicată în 1937. 3

Exerciţiul 2
Prin utilizarea, fără schimbarea ordinii, a cifrelor de la 1 la 9, cât şi a simbolurilor aritmetice + şi
 , determinaţi trei soluţii pentru care 12 3 4 5 6 7 89 100 .
Indicaţie
a) 1  2  3  4  5  6  78  9  100 ; b) 12  3  4  5  67  8  9  100 ;
c) 123  4  5  67  89  100 .

Exerciţiul 3

O clădire cu 18 etaje are un ascensor care funcţionează ciudat. Ascensorul are doar două butoane
: SUS şi JOS. Butonul SUS ne permite să urcăm 7 etaje, butonul JOS ne permite să coborâm 9
etaje. Începând de la parter, puteţi ajunge la toate etajele clădirii ? Dacă da, de câte ori trebuie să
apăsăm butoanele şi în ce ordine, pentru a ajunge la toate etajele clădirii ?

2
Ivan Moscovich, Il grande libro dei giochi Mate Magica, 2015, Rizzoli, Itali; p.17. Ivan Moscovitch, inginer
mecanic, născut în fosta Iugoslavie, este una dintre marile personalităţi mondiale în jocuri de inteligenţă şi enigme
matematice. A fost fondatorul şi directorul Muzeului de Tehnologie din Tel Aviv. Lucrările sale au fost traduse în
mai mult de 15 limbi şi au fost difuzate în întreaga lume.

22 Ion Ionescu (1870-1946) inginer şi profesor la Catedra de Poduri şi Construcţii metalice în cadrul Politehnicii.
Este unul dintre întemeietorii GM şi şef al revistei timp de 51 de ani, începând cu primul an al apariţiei, 1895. În
paginile revistei, a publicat 77 de articole şi 626 de probleme.

3
Ind. Da. Vom prezenta modalitatea.

1  7  4  93  7  7  9  7  9  7  9 ;
2  7 8  9  6  7  7  9  7  9  7  7  9  7  9  7  9  7  9
3 77979
4  7 7  95  7  7  9  7  9  7  7  9  7  9  7  9
5  72 9  7  7 9
6  7 6 94  7  7 9  7 9  7  7  9  7  9
77
8  7 5  93  7  7  9  7  9  7  7  9
9  63
10  5  5  7  7  9  7  9  7
11  4  7
12  5  7
13  6  7
14  7  7
15  1  7  7
16  2  7  7
17  3  14  7  7  9  7  9  7  7
18  4  7  7

Remarcă

a) Cel mai mare divizor comun

 7,9   1 , de unde, conform unei consecinţe a algoritmului
lui Euclid, deducem existenţa a două numere întregi k , l   pentru care are loc egalitatea
9  7 1  2
7  2 3 1
1  7  3 2  7  3 9  7  7  4  9 3
: 1  7  k  9  l . Într-adevăr, 2  1 2  0 , de unde
; deci k  4 , l  3 .
p  7  4 p  9  3 p
Prin înmulţire cu p   , deducem ; astfel am arătat că orice număr
întreg p este combinaţie liniară între 7 şi 9 . Problema dată se rezumă la 1  p  18 şi la
condiţia ca orice combinaţie liniară să nu depăşească aceste valori.
Scurt istoric
Elementele lui Euclid au fost scrise ȋn jurul anului 300 ȋ. Hr. În cartea VII , Propoziţia 2,
este enunţat algoritmul prin care, dându-se numerele naturale nenule a , b , se determină
 cel mai mare divizor comun
 a, b  al lor. Importanţa deosebită a sa, constă ȋn faptul că
nu este necesară descompunerea numerelor a , b ȋn factori primi, motiv pentru care este
utilizat ȋn informatică şi prezentat elevilor de clasa a VI-a. Euclid prezintă demonstraţia
sub formă geometrică.

b) Interesant ar fi de reprezentat cu ajutorul a două diagrame (dreptunghiuri colorate diferit)

în planul foii de matematică, considerând pe axa OX numărul de ,,paşi realizaţi”, iar pe
axa OY valorile etajelor clădirii (numerele între 1 şi 18).
c) Dacă, de exemplu, schimbând datele problemei cu 6 şi 9 , orice combinaţie liniară nu va
genera decât numere (etaje) multiplii de 3. (La etajul 1 nu aveam cum să ajungem, de

exemplu). Deci, reţinem că o condiţie este ca

 a, b   1
, unde a = numărul de etaje la
care urcăm prin apăsarea butonului SUS, b  numărul de etaje la care coborâm prin
apăsarea butonului JOS.

Exerciţiul 4
Într-o cutie sunt bile roşii, galbene şi albastre. Ştiind că : 450 nu sunt albastre, 400 nu
sunt galbene şi 440 nu sunt roşii, să se determine numărul bilelor de fiecare culoare.
Soluţie
Vom nota cu r , g , a numărul bilelor roşii, galbene, albastre. Datele problemei se vor

 g  r  450

 r  a  400
a  g  440
putea transcrie astfel :  . Prin adunarea celor trei egalităţi obţinem :
2  r  g  a   1290
de unde, prin împărţire cu 2 deducem r  g  a  645 .
Prin utilizarea fiecărei relaţii din cele iniţiale, deducem a  195 , g  245 , r  205 .
Remarcă
a) Este util a-l obişnui pe elev să verifice rezultatul. Într-adevăr,
g  r  245  205  450 , r  a  205  195  400 , a  g  195  245  440 .
b) Transcrierea celor trei condiţii într-un sistem liniar de trei ecuaţii cu trei necunoscute,
necesită un bun raţionament. Un desen poate fi util în susţinerea raţionamentului.
c) Putem crea alte probleme de acelaşi tip astfel : ne fixăm valorile finale, apoi le
adunăm două câte două şi putem da enunţul problemei. Este util a realiza mai multe
exemple, până când ne asigurăm de înţelegerea şi reuşita rezolvării din partea
elevilor.
d) Acest gen de sistem liniar se poate extinde pentru mai multe necunoscute.
Exerciţiul 5

O cantitate adăugată la un sfert din ea este 15 . Care este cantitatea ?

(Problema 24 din Papirusul Rhind)
Soluţie
x
x  15
Avem de rezolvat ecuaţia : 4 . Scribul Ahmes rezolva astfel : pentru x  4 găseşte
4
4   5  15
4 ; apoi încearcă următorul număr multiplu de 4, x  8 , care nu verifică egalitatea
8 12
8  10  15 12   15
4 . Apoi x  12 , verifică egalitatea 4 . Valorile mai mari decât 12 nu vor
verifica egalitatea. Deci x  12 este unica soluţie.
Remarcă
Metoda falsei ipoteze are la bază ideea de proporţionalitate şi apare ca prima metodă de
rezolvare a unui grup (sau tip) de probleme din istoria matematicii. Un exemplu este reprezentat
de Problema 24 din Papirusul Rhind.
Exerciţiul 6

a) În câte moduri putem alege un elev al unei clase, în care se află 8 băieţi şi 12 fetiţe?

b) În câte moduri putem alege un fruct dintre 5 portocale şi 7 mere?

c) În câte moduri putem alege o literă, dacă avem la dispoziţie 5 litere A , 7 litere B , 8 litere
C şi 8 litere D ?

d) În câte moduri putem alege două litere dacă avem la dispoziţie 4 litere A şi 4 litere B ?
Soluţie

a) În clasă se află 20 elevi, deci putem selecta câte unul singur în 20 moduri.
b) Nefăcând distincţie între fructe, vom putea alege în 12 moduri.
c) Din cele 28 de litere, remarcăm că 4 sunt diferite : A, B, C , D . Deci posibilităţile
(variantele) de alegere sunt exact 4 (fie A , fie B , fie C , fie D ).
d) Să le vizualizăm : A, A, A, A, B, B, B, B . Necontând ordinea literelor în selectarea lor,
vom putea avea : A, A ; sau A, B ; sau B, B . Deci, dacă ţinem cont doar de natura
literelor, nu şi de ordinea selectării, vom avea 3 cazuri.

Exerciţiul 7.
Câte grupe formate din câte doi elevi putem crea din 3 fete şi 3 băieţi?
Soluţie
Din enunţul problemei, deducem că ordinea elevilor într-o grupă selectată este neglijată. Într-o
grupă pot fi doi băieţi sau două fete. ( Nu s-a impus vreo restricţie în ipoteză). Vom indexa elevii

astfel :
F1 , F2 , F3 , B1 , B2 , B3 (3 fete F1 , F2 , F3 şi 3 băieţi B1 , B2 , B3 ). Să formăm grupele. Prima
F
fetiţă 1 se poate asocia cu 5 copii ( 2 fetiţe şi 3 băieţi). A doua fetiţă se poate asocia apoi cu 4
copii (cu prima fetiţă s-a asociat deja). Continuând raţionamentul vom obţine numărul de grupe :
5  4  3  2  1  15
Remarcă
a) Se acceptă soluţia obţinută prin enumerarea tuturor grupelor. Astfel vom scrie :
F1 , F2 F1 , F3 F1 , B1 F1 , B2 F1 , B3
F2 , F3 F2 , B1 F2 , B2 F2 , B3
F3 , B1 B1 , B2 B1 , B3
B1 , B2 B1 , B3
B2 , B3
Acest mod de scriere are avantajul de a genera posibilitatea unei generalizări.
De exemplu, dacă sunt n fetiţe şi p băieţi, vor fi n  p copii. Realizând un tabel
asemănător, vom deduce că numărul de grupe formate din câte 2 copii este :
 n  p  1   n  p   : 2
. Într-adevăr, numărul grupelor este :
S   n  p  1   n  p  2   ...  2  1   n  p  1   n  p   : 2
.
b) Generalizarea precedentă ne conduce pentru cazul particular n  p  3 la valoarea
 5  6  : 2  30 : 2  15 obţinută la punctul a).

Exerciţiul 8. Din 6 portocale şi 7 mere, câte grupe formate din câte 5 fructe putem forma?
Soluţie

Vom nota : o portocală cu p şi un măr cu m . Vom enumera toate cazurile pornind cu numărul
minim de mere, apoi vom creşte cu câte unul numărul lor.

p p p p p ; p p p p m ; p p p m m ; p p m m m ;
p m m m m ; m m m m m
Sunt 6 posibilităţi.
Remarcă
a) În fiecare grupă nu a contat ordinea fructelor ci numai natura distinctă a lor (portocală şi
măr).
b) Vă invităm, prin schimbarea datelor problemei, să propuneţi copiilor exerciţii
asemănătoare.

Exerciţiul 9

a) Dintre 10 fetiţe, câte grupe de câte 9 dintre acestea putem forma?

b) Dintre 10 fetiţe, câte grupe de câte 1 dintre acestea putem forma?

c) Ce legătură putem determina dintre cerinţele a) şi b) ?
Soluţie

a) Numărul grupelor formate din câte 9 fetiţe, este egal cu cel al grupelor formate dintr-o
singură fetiţă. Ne imaginăm uşor acest rezultat dacă pentru 9 fetiţe alese ne concentrăm
asupra celei omise. Deci vom determina : 10 grupe. În acest mod am răspuns şi la b), c).

Remarcă

a)Asocierea unei grupe formate din 9 fetiţe cu cea de a 10  a situată în afara grupei, cât şi
reciproc, unei fetiţe alese îi asociem grupa formată din celelalte 9 fetiţe, îi va conduce pe
elevi, în anii următori la construirea unei funcţii bijective
f : P  A  P  A , f  B   C A  B   A \ B f  f  1P A A n
. Amintim că . Pentru cazul
n k
C  Cn
şi 0  k  n deducem n
k
(formula combinărilor complementare).
b)Dezvoltarea raţionamentului şi a metodelor algoritmice se dezvoltă la clase mici.
Exerciţiul 10.

Câte numere de două cifre distincte se pot forma cu cifrele de la 3 la 7 inclusiv?

Soluţie

 
Numerele formate din două cifre conţin cinci cifre : 3, 4,5, 6, 7 . Vom realiza banda .
Prima căsuţă poate fi completată în 5 moduri, a doua în 4 moduri, deoarece cifrele sunt distincte.
Vom obţine 5  4  20 de numere.
Remarcă
 a) Acceptăm scrierea celor 20 numere (Metoda prin enumerare).
b) Pentru a evita scrierea efectivă a celor 20 numere, putem raţiona astfel : aşezăm 3 pe
poziţia zecilor, apoi unităţile sunt completate în 4 moduri posibile (cu una dintre cifrele
rămase : 4,5, 6, 7 ); apoi pe poziţia zecilor aşezăm cifra 4 şi unităţile se pot alege în patru
moduri, analog cu 5, 6, 7 . Deducem 20 numere.
c) Cuvântul distincte din ipoteza problemei este esenţial. Dacă enunţul problemei ar fi fost :

,, Câte numere de două cifre se pot forma cu cifrele de la 3 la 7 inclusiv?” atunci raţionam astfel.
Metoda 1.

Adăugăm listei precedente numerele : 33, 44, 55, 66, 77 . Determinăm astfel 20  5  25 numere.

 
Metoda 2. Vom realiza banda , unde steluţele reprezintă oricare dintre cifrele date.
Prima căsuţă poate fi completată în 5 moduri, a doua în 5 moduri, deoarece cifrele zecilor şi ale
unităţilor pot fi egale. Vom obţine 5  5  25 de numere.
Remarcă
Realizăm cât importantă este lecturarea, cu toată atenţia, a enunţului unei probleme.