TULBURĂRI DE RITM ȘI DE
FLUENȚĂ
BÂLBÂIALA
Fundamentele pedagogiei speciale
Prof.Dr. Ioana Șandru
STUDENȚI:
Iosifescu Raluca Elena
Oboroceanu (Corneci) Daniela
Paliciuc (Arsenie) Angelica
Petculeț Georgiana
Zencenco (Gâlea) Georgiana
 EDUCAȚIE PENTRU TOȚI ȘI PENTRU FIECARE

• Strategia naţională cu privire la egalizarea şanselor pentru copiii cu CES are la

bază ideea educaţiei pentru toţi şi pentru fiecare.
• Şcolile trebuie să includă în procesul de învăţământ toți copiii, indiferent de
condiţiile fizice, intelectuale, lingvistice sau de altă natură;
• Învăţământul trebuie adaptat la cerinţele copilului şi nu copilul să se adapteze
la cerinţele prefabricate;
• Participarea la procesul de învăţământ în cadrul şcolilor obişnuite, deschise
pentru toţi membrii societăţii;
• Şcoala incluzivă trebuie să recunoască şi să reacţioneze la diversele cerinţe
ale elevului prin: programe de învăţământ adecvate, organizare eficientă,
strategii didactice concrete, folosirea optimă a resurselor, parteneriate cu
celelalte instituţii ale comunităţii;
• Copilul cu CES trebuie să primească întregul sprijin suplimentar de care are
nevoie pentru obţinerea de performanţe proprii după posibilităţile lui;
• Proiectarea şi realizarea unei asemene strategii va apropia învăţământul
românesc de generosul ideal al ,,educaţiei pentru toţi copiii – educaţie pentru
fiecare”.
 Balbismul sau bâlbâiala
Printre copiii cu cerințe educaționale
speciale se numără și copiii cu balbism.

Integrarea copiilor cu CES conferă instituţiei

şcolare rolul de componentă fundamentală a
sistemului social, aptă să răspundă concret
imperativelor de moment ale evoluţiei din societatea
contemporană şi să rezolve o serie de probleme
referitoare la nevoile de acceptare/valorizare socială
a fiecărui individ şi la capacitatea acestuia de a se
adapta şi integra într-o societate aflată în continuă
transformare.
 INTEGRAREA COPILULUI CU BALBISM - CE POATE FACE CADRUL DIDACTIC?

Copilul cu deficiențe de limbaj nu trebuie certat sau pus în situaţii de

inferioritate faţă de ceilalţi copii. Dimpotrivă, trebuie valorizat prin laude în toate
activităţile pe care le realizează bine. Este indicat să fie încurajate relaţiile cu alţi
copii şi create situaţii de comunicare pentru joc. Este bine ca prin joc/cântec să se
utilizeze o serie de exerciţii specifice corectării acestei deficienţe.

Cadrul didactic poate susţine şi ajuta copilul cu tulburări de pronunţie în efortul

de depăşire a acestora atât prin colaborarea cu logopedul şi părinţii dar şi prin
utilizarea unor exerciţii specifice la orele desfăşurate în clasă.
Câteva dintre aceste exercitii sunt:
1. Exercitii pentru dezvoltarea motricitatii labiale  pornind de la rolul
important pe care-l joacă buzele în  pronunţarea fiecărui sunet, silabă, cuvânt.
Exerciţiile pentru dezvoltarea motricității labiale facilitează mişcările complexe
de articulaţie a sunetelor, având un rol însemnat şi în perceperea vorbirii prin
labio-lectură, mai ales la cei cu dislalii audiogene şi ele pot fi reprezentate de:
întinderea buzelor lipite una de alta, ca pentru supt, retragerea buzelor,
expunând pe cât posibil gingiile (ca pentru rânjet). Din aceasta poziţie se
pronuntă sunetele: "i”, "s”, "z”. La revenirea buzelor la loc se pronuntă
sunetele: "p”, "b”, "m”. Miscarea de extensie a buzelor ca pentru rictus se
poate intui prin intinderea unui elastic, plasat în faţa cavităţii bucale.
Alternarea mişcărilor celor două buze, vibraţia buzelor, imitând forăitul cailor,
mişcările de lateralizare a buzelor şi de rotire a lor, precum şi pronunţia cât
mai rapidă în serie, cu maxilarele strânse a silabelor ba, bi, bu.
2. Educarea respiraţiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir   are
un rol important şi în pronunţie. Exemple de exerciţii de respiraţie la
şcolari: inspir scurt şi adânc, expir lung şi uniform pe gura şi apoi pe nas,
inspir scurt şi expir lung întrerupt de doua pauze: inspir, expir, pauza,
expir, pauza, expir etc. În continuare aceste exerciţii se realizeaza prin
asocierea unor mişcări de braţe. Se ridică braţele rapid în sus si se inspiră
adânc, apoi se coboară încet şi uniform, expirănd. În timpul pauzei
expiratorii, braţele se opresc pe loc şi se coboară odata cu terminarea
acesteia, concomitent cu reluarea expirului. În realizarea acestor exerciţii
se va urmari să nu se facă pauze între inspir şi expir, şi, dimpotriva, între
expir şi inspir să existe o apnee de câteva secunde. Indicaţia este utilă
mai ales la prevenirea spasmului diafragmatic ce se instalează la bâlbâiţi
în timpul pauzei dintre inspir şi expir.
3. Exercitiile pentru dezvoltarea motricităţii vălului palatin se aplică în
special la cei cu pronunţie nazală. Se pot folosi în acest caz următoarele exerciţii:
căscatul disimulat, provocarea reflexului de sufocare, stimulând ridicarea automată a
valului palatin prin atingere cu spatula (sau cu o linguriţă), pronunţarea prelungită a
vocalei "a”.
 Modalităţi concrete prin care îl putem ajuta pe cel ce se bâlbâie:

• Îl ajutăm  să se simtă relaxat şi

nu îl zorim.
• Vorbim mai rar, ascultăm cu
răbdare, nu întrerupem şi nu
terminăm frazele în locul lui.
• Nu criticăm şi nu corectăm.
• Arătăm  interes faţă de ceea ce
spune prin privire, prin expresia
feţei, prin limbajul corpului.
• Zâmbim  prietenos şi îl asigurăm
că îl acceptăm aşa cum e.