IMPORTANTA JOCULUI DIDACTIC IN GRADINITA

Prof.inv presc.,PINTEA GAROFITA

G.P.N.CICEU-MIHAIESTI
JUD.BISTRITA-NASAUD

Preşcolaritatea cuprinde cea mai importantǎ experienţǎ socio-educaţionalǎ din

viaţa unei persoane.La aceastǎ vârstǎ întâlnim un nivel optim al sensibilitǎţii şi
receptivitǎţii copilului,al mobilitǎţii şi flexibilitǎţii psihice care permite o achiziţie
însemnatǎ de potenţialitǎţi psihice umane.
Scopul principal al educaţiei în perioada preşcolarǎ este integrarea copilului în
colectivul grupei în vederea pregǎtirii lui pentru socializare şi pentru şcoalǎ. Prin aceastǎ
pregǎtire se urmǎreşte formarea unei personalitǎţi mature pentru activitatea de tip şcolar.
În condiţiile în care grădiniţa este parte integrantă a învăţământului,având ca
obiectiv prioritar pregătirea pentru şcoală, am acordat o deosebită atenţie în întreaga mea
activitate didactică integrării copiilor în colectivul grupei ţinând cont şi de faptul că
47,06% din copiii înscrişi în grădiniţă sunt copii rromi. Acest fapt m-a impulsionat să-mi
găsesc cele mai bune metode şi variante de integrare a copiilor ; şi cum se putea mai uşor,
dacă nu prin joc.
Cunoaşterea colectivului de copii are un rol deosebit în stabilirea unitǎţii grupului
respectiv. Motivându-i sǎ participe cu mai mult interes la toate activitǎţile,ei vor simţi cǎ
sunt parte importantǎ a acestuia.Cu timpul, se va crea un anumit nivel de încredere iar
copiii îşi vor dezvolta capacitatea de autocorectare. Copiii acceptǎ sǎ primeascǎ critici
mai uşor de la un prieten de-al lor decât de la un necunoscut sau chiar de la un adult,
astfel stabilindu-se relaţii între membrii colectivului de preşcolari, relaţii care dau naştere
unui sentiment de învǎţare colectivǎ. Cu sprijinul educatoarei, fiecare copil îşi sporeşte
substanţial aptitudinea de comunicare:el învaţǎ sǎ vorbeascǎ astfel încât ceilalţi sǎ-i
înţeleagǎ mesajul,sǎ asculte când alţii vorbesc, sǎ foloseascǎ limbajul în rezolvarea
problemelor, sǎ contribuie cu idei la discuţii în cadrul grupului.
Aceste capacitǎţi ale copilului, de a se apropia de colegii sǎi, de a coopera, de a-i
respecta pe ceilalţi ca persoanǎ, duce la o gândire criticǎ ce-i oferǎ posibilitatea sǎ punǎ
întrebǎri, sǎ provoace şi sǎ evalueze fǎrǎ rǎutate idei asemǎnǎtoare sau diferite de cele
proprii. Aceastǎ gândire independentǎ dovedeşte o deschidere, o responsabilitate
personalǎ şi socialǎ, toate acestea ducând la stabilirea de reguli referitoare la propriul
comportament precum şi la stabilirea unor reguli ale grupului.
Jocul didactic îmbogǎţeşte viaţa personalǎ a copilului prin relaţiile pe care le
stabileşte cu colegii de grupǎ, prin prieteniile care se leagǎ, dezvoltând copiilor
sentimente de solidaritate, subordonarea intereselor proprii,intereselor colectivului.
Pentru întǎrirea relaţiilor interpersonale şi realizarea sintalitǎţii colectivului de
copii, ca grup social, meritul educatoarei va fi cu atât mai mare cu cât va reuşi sǎ
stabileascǎ echilibrul şi coeziunea grupei, fǎrǎ a forţa lucrurile, prin empatie şi
profesionalism .
Eficienţa învăţării interactive bazată pe joc creşte cu atât mai mult, cu cât este
sprijinită de activităţi extracurriculare.
Mediul extraşcolar oferă copilului de vârstă preşcolară resurse inepuizabile de
cunoaştere şi reprezintă cadrul propice de utilizare a metodelor euristice în vederea
susţinerii învăţării active şi interactive la preşcolari.
Metodologia didactică de tip euristic susţine dezvoltarea unui sistem
interrelaţionar ce contribuie la socializarea copiilor, formarea motivaţiei intriseci pentru
învăţare.În urma activităţilor desfăşurate am observat că, utilizând metodele active şi
interactive bazate pe joc şi acţiunea directă cu mediul înconjurător, preşcolarii devin mai
comunicativi,depăşesc mai uşor faza egocentrismului,stabilesc mai uşor relaţii de
colaborare.
Utilizarea unei game variate de jocuri,alese cu discernământ, în funcţie de
condiţiile concrete ale fiecărei grupe de copii, în funcţie de scopul şi sarcina didactică
propusă, duce cu certitudine la formarea unor deprinderi trainice,proprii învăţării, şi
implicit la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului intelectual al
copiilor.Organizând jocuri didactice cât mai interesante, mereu noi,exerciţii a căror
soluţionare reclamă”mintea ageră” şi posedarea unor “cheiţe minune”, am încercat să
trezesc şi să întreţin un climat care generează curiozitate, dragoste pentru
investigaţie,favorizând totodată descătuşarea tuturor forţelor intelectuale şi a motivaţiei
intriseci.
 Prin jocul didactic se asigură premisele afectiv-motivaţionale pentru suprimarea
stărilor de încordare şi neâncredere resimţite de unii dintre copii faţă de cerinţa de a lucra
independent şi de a “crea”.Acceptate ca divertisment şi joc al fanteziei activităţile de mai
mare dificultate sau cele de evaluare se efectuează facil,fără trăirea subiectivă a
efortului.Apreciind pozitiv încercările individuale, aprobând creaţiile şi evitând evaluările
negative şi critice am asigurat un climat în care, dobândind încredere în forţele proprii şi
dragoste pentru activitate, preşcolarii se descătuşează total.
Am constatat că bucuria cu care acţionează copilul asupra materialului intuitiv
creează motivaţia, deoarece prin joc au folosit succesul ca mijloc de stimulare în
activităţi,bazându-mă pe experienţa pozitivă dobândită de preşcolari pe parcursul
derulării jocurilor didactice.
Pentru ca preşcolarul să fie atras de activităţile din grădiniţă a depins de mine-
educatoarea lui,de multiplele procedee folosite,de noutatea metodei aplicate, de modul
cum i-am activizat gândirea pentru a fi participant direct şi activ la activităţile
desfăşurate.
Aşadar, jocurile didactice desfăşurate în perioada preşcolarităţii constituie o
excelentă şcoală a educaţiei, a conduitei, fanteziei,şi imaginaţiei, a energiei, toate acestea
datorându-se valorilor instructiv-educative, posibilităţii de a întredeschide, prin
intermediul lor, porţi spre mai bună şi mai rapidă integrare a copilului în colectivul
grupei şi mai apoi spre viitoarea treaptă –şcolaritatea.

BIBLIOGRAFIE:1.Amado,G.,Guittet,.A.(2007),Psihologia comunicarii in
grupuri,Editura Polirom,Iasi.
2.Chateau,J.(1990),Copilul si jocul.