CURSUL 5

Modificarea matricei operatorului liniar la schimbarea bazelor

Se pune următoarea problemă: ce se întîmplă cu matricea unui operator liniar când se schimbă
bazele.
Pentru a rezolva această problemă fie F noua bază a lui X şi G noua bază a lui Y; fie C matricea de
trecere de la baza F la baza F şi fie D matricea de trecere de la baza G la baza G. Atunci se poate scrie:
U x G  AF ,G  xF , U x G '  AF ',G '  xF ' , xF '  C 1  xF şi U x G '  D 1 U x G . Vrem să găsim relaţia
dintre AF ',G ' şi AF ,G . Avem U x G '  AF ',G '  xF '  AF ',G '  C  xF şi
1

U x G '  D 1  U x G  D 1  AF ,G  xF de unde obţinem: AF ',G '  C 1  D 1  AF ,G ,

AF ',G '  D 1  AF ,G  C .
Notând mai simplu cu A vechea matrice ( AF ,G ) şi cu B noua matrice ( AF ',G ' ) legătura dintre ele este

B  D 1  A  C , relaţie care stabileşte cum se modifică matricea unui operator liniar la schimbarea
bazelor.
1
În cazul particular când Y  X , avem G  F şi G'  F ' deci D  C şi prin urmare B  C  A  C .
Observație: Pentru U  x   A  x , avem dim  ImU   rang  A .
Legătura dintre operațiile cu operatori liniari și operațiile cu matricele corespunzătoare:
Fie U ,V  L  X , Y  , U  x   A  x , V  x   B  x , atunci operatorul sumă 𝑈 + 𝑉 și operatorul 𝛼 ∙ 𝑈
sunt reprezentați de matricele A  B și   A , adică U  V  x    A  B   x și
 U  x     A  x .
Pentru produsul a doi operatori liniari, fie U  L  X , Y  , T  L Y , Z  , U  x   A  x , T  y   B  y ,
atunci avem T U  x   T U  X    B  A  x , deci B  A este matricea produsului operatorilor.
Teorema dimensiunii pentru operatori liniari: Dacă U  L X , Y  , atunci avem:
dim X  dim KerU  dim ImU .
Demonstraţie: Fie p  dim KerU , unde 0  p  n  dim X . Sunt posibile următoarele situaţii: a:
0  p  n . Fie B  b1 , b2 , , bp  o bază a lui KerU  X . Folosim lema de completare şi completăm
 
B, cu vectorii b p1 ,, bn , până la o bază B X a lui X, deci BX  b1 , b2 ,, b p , b p1 ,, bn . Vom arăta că
BU  U b p1 ,,U bn  este bază pentru ImU .

n  n 
 i U bi   0  U  ip1 i  bi   0 
U liniar
1. BU este un sistem liniar independent:
i  p 1  
n p
x 
i  p 1
i  bi  KerU . Cum B este bază a lui KerU avem x   i  bi deci
i 1

1
 p n p n
x    i  bi 
i 1
  i  bi   i  bi 
i  p 1 i 1
     b
i  p 1
i i  0 şi cum B X este liniar independent rezultă

1     p  0 şi  p1     n  0 deci BU este liniar independent.

2. BU este un sistem de generatori pentru ImU: fie y  ImU vrem să arătăm că există  p1 ,, n  K
n
astfel încât y   i U bi  . Din y  ImU rezultă că există x  X astfel încât U x   y . Cum B X
i  p 1
n
este bază a lui X, avem x  
i 1
i  bi . Astfel

 n  n
y  U x   U   i  bi    i U bi   1 U b1      p U b p  
 i 1  i 1
  p1 U bp1      n U bn   1  0     p  0   p1 U bp1      n U bn  

n
  i U bi  deoarece b1 ,, b p  KerU .
i  p 1

Aşadar dim ImU  n  p şi dim X  n  p  n  p   dim KerU  dim ImU .

B: p  n  KerU  X , deci U x   0Y ,  x  X , avem astfel ImU  0Y 
şi dim ImU  0, dim X  n  dim KerU  dim ImU
C: p  0  KerU  0 X , deci U este injectiv. Fie BX  b1 , b2 ,, bn  o bază a lui X. Ca mai sus se
arată că BU  U b1 ,,U bn  este o bază a lui ImU cu n elemente, deci se verifică
dim X  n  0  n  dim KerU  dim ImU .
Observație: Dimensiunea subspațiului ImU este egală cu rangul matricei operatorului U, deci
dim  ImU   rang  AF ,G  , unde relaţia U x G  AF ,G  xF exprimă reprezentarea operatorului liniar
U în bazele F şi G.

Endomorfisme. Vectori proprii şi valori proprii

Fie K un corp comutativ şi (X, K) un spaţiu vectorial de dimensiune n.
Operatorul liniar U : X  X se numeşte endomorfism al spaţiului vectorial X (notăm
U  L  X , X  ).
Definiţie. Fie U  L  X , X  şi x  X , x  0 X . Vectorul x se numeşte vector propriu al
operatorului liniar U, dacă   K astfel încât U  x    x . În acest caz  se numeşte valoare proprie
a lui U şi se spune că x este vector propriu corespunzător valorii proprii  .
Mulţimea valorilor proprii distincte ale lui U se numeşte spectrul lui U (se notează  U  , deci
U     K  x  X , x  0 astfel încât U x     x); iar valoarea max   ,    U  se
numeşte raza spectrală a operatorului U. Dacă A este matricea endomorfismului U (adică U x   A  x ),
atunci valorile proprii şi vectorii proprii ai lui U sunt şi valori proprii şi vectori proprii ai matricei A.
Definiţie. Vectorii x şi y din X se numesc coliniari dacă    K astfel încât y   x sau x   y .

2
 Vectorul x  X , x  0 X este vector propriu al lui U  L  X , X  dacă şi numai dacă U(x) este
coliniar cu x (adică    K astfel încât U x     x ).

Fie  o valoare proprie a lui U  L  X , X  şi mulţimea X   x  X U  x     x . 
Observaţie: Cum U 0  0    0 rezultă că X  este formată din vectorii proprii corespunzători valorii
proprii  şi din vectorul nul.
Proprietate. X  este subspaţiu vectorial al lui (X, K).
Demonstraţie: Deoarece U 0 X   0 X    0 X rezultă că 0 X  X  şi X    .
a) Fie x, y  X   U x     x şi U  y     y  U x  y   U x   U  y  
  x    y    x  y   x  y  X  .
b) Fie x  X  şi   K  U x     x şi U   x    U x       x       x  rezultă
  x X .
În baza lui a) şi b) rezultă că X  este subspaţiu vectorial al lui (X, K).
Subspaţiu vectorial X  se numeşte subspaţiul propriu asociat valorii proprii  .
Dimensiunea lui X  se numeşte multiplicitatea (sau dimensiunea) geometrică a valorii proprii  .
Observaţie: Multiplicitatea geometrică a valorii proprii  este egală cu numărul maxim de vectori
proprii liniar independenţi asociaţi lui  .
Se pune problema: cum se determină vectorii proprii şi valorile proprii ale unui operator liniar
U  L  X , X  ?.
Pentru a rezolva această problemă se consideră F o bază a lui X, A  ai j i , j 1,n matricea
operatorului liniar U corespunzătoare bazei F şi x  X un vector propriu corespunzător valorii
proprii  a lui U. Atunci avem U x     x , care exprimată în baza F devine: U x F    xF ,
unde xF  x1 , x2 ,, xn  .
T

Pe de altă parte U x F  A  xF . Avem:

U x F  A  xF
 A  xF    xF   A    I n  xF  0 X ,
U x F  A  xF
care reprezintă forma matriceală a următorului sistem omogen de n ecuaţii liniare cu n necunoscute
x1 , x2 ,, xn :
a 11    x1  a 12  x2    a 1n  xn  0

a  x  a    x2    a 2 n  xn  0
* 21 1 22

a  x  a  x    a    x  0
 n1 1 n2 2 nn n

Acest sistem admite şi soluţii nenule dacă şi numai dacă determinantul matricei sistemului este nul, adică:
A    I n  0 , ecuaţie numită ecuaţia caracteristică a operatorului liniar U (sau a matricei A), iar
polinomul P     A   I n se numeşte polinomul caracteristic al lui U (sau al matricei A). Rădăcinile
ecuaţiei caracteristice sunt chiar valorile proprii ale operatorului liniar U (sau altfel zis, ale matricei A).

3
 Pentru o valoare proprie 0 , determinarea vectorilor proprii corespunzători ei se face rezolvând
a 11  0  x1  a 12  x2    a 1n  xn  0

a 21  x1  a 22  0  x2    a 2 n  xn  0
sistemul:  , care scris matriceal are forma

a  x  a  x    a    x  0
 n1 1 n2 2 nn 0 n

 A  0  I n  x  0 X (sau U x   0  x ).
Ordinul de multiplicitate al lui 0 ca rădăcină a polinomului caracteristic P     A   I n se
numeşte multiplicitatea algebrică a lui 0 .
Observaţie: În cazul K = C‚ ecuaţia caracteristică are n rădăcini complexe, iar polinomul caracteristic
este de gradul n.
Propoziţie: Ecuaţia caracteristică a unui operator liniar nu depinde de baza în care este reprezentat
operatorul.
Demonstraţie: Fie U  L  X , X  , U x   A  x în baza F a lui X şi U x   B  x în baza G a lui X.
1
Dacă C este matricea de trecere de la baza F la baza G avem B  C  A  C . În baza F ecuaţia
caracteristică este A    I n  0 , iar în baza G este B    I n  0 . Cum
C 1  C  I n  C 1  C  I n  1 avem: B    I n  0 
C 1  A  C    I n  0  C 1  A  C    C 1  C  0  C 1   A    I n   C  0
C 1  A    I n  C  0  A    I n  0
Propoziţie: Orice sistem de vectori proprii corespunzători la valori proprii distincte două câte două
este un sistem liniar independent.
Demonstraţie: Fie valorile proprii  1 , 2 ,,  p , unde p  n şi i   j pentru i  j . Considerăm
vectorii proprii g 1 , g 2 , , g p corespunzători, deci U g i   i  g i , i  1, p . Demonstraţia se face prin
inducţie după p. Pentru p  1 este banală ( g 1 nenul este vector liniar independent). Pentru p  2 trebuie
să arătăm că 1  g1   2  g 2  0  1   2  0 . Fie 1  g1   2  g 2  0 (*1)
Înmulţind relaţia (*1) cu  1 rezultă: 1  1  g1   2  1  g 2  0 (*2)
Aplicând operatorul U lui (*1) obţinem: U 1  g1   2  g 2   1 U g1    2 U g 2  
1  1  g1   2  2  g 2  U 0  0 (*3)
Scăzând relaţiile (*2) şi (*3) rezultă:  2  1  2  g 2  0 , cum 1  2  0 şi g 2  0 obţinem  2  0
şi înlocuind în (*1) obţinem 1  0 . Deci g 1 , g 2 sunt liniar independenţi.
Pentru pasul inductiv, presupunem g 1 , g 2 ,, g p1 liniar independenţi şi demonstrăm că
g 1 , g 2 ,, g p1 , g p sunt liniar independenţi.
Fie 1  g1     p1  g p1   p  g p  0 (*4)
Înmulţind relaţia (*4) cu  p rezultă:
1   p  g1     p1   p  g p1   p   p  g p  0 (*5)

4
  p
Aplicând operatorul U în (*4) rezultă: U   g i   U 0  0 , deci
 i
 i 1 
1  1  g1     p1   p1  g p1   p   p  g p  0 (*6)
p 1
Scăzând relaţiile (*5) şi (*6) avem   
i 1
i p  i  g i  0 , deci conform ipotezei inductive rezultă

 i  0, i  1, p  1. Înlocuind în (*4) avem  p  g p  0 , de unde  p  0 . Aşadar, avem

1   2     p1   p  0 , prin urmare g 1 , g 2 ,, g p1 , g p sunt liniar independenţi.
Notând determinantul matricei A cu det A , dacă A şi D sunt matrice nesingulare avem relaţia:
 A B
det 
C D
 
   det A  det D  C  A  B
1

Teoremă: Dimensiunea unui subspaţiu propriu este mai mică sau egală cu ordinul de multiplicitate
al valorii proprii corespunzătoare (cu alte cuvinte, pentru orice valoare proprie multiplicitatea geometrică
este mai mică sau egală cu multiplicitatea algebrică).

Demonstraţie: Fie  0 o valoare proprie a endomorfismului U  L  X , X  , U  x   A  x , m ordinul

de multiplicitate al lui  0 ca rădăcină a polinomului caracteristic P     A   I n (multiplicitatea
algebrică) şi fie X  0 subspaţiul propriu asociat lui  0 , având dim X  0  p (multiplicitatea geometrică

a lui  0 ). Aşadar P        0    
 Q    , unde Q  0  0 . Avem de arătat că p  m . Fie
m


F  f1, f 2 , 
, f p un reper al lui X  0 . Cum X  0  X putem completa reperul F până la reperul G al


lui X, G  f1 , f 2 , , f p , f p1, 
, f n . Fie A  aij  i, j1,n matricea operatorului U, deci

A  U  f1 G U  f 2 G U  f n G .
Avem U  fi    0  fi , i  1, p , deci a1i  0, , aii   0 , , ani  0 , i  1, p ,

 
U f p1  a1, p1  f1  a2, p1  f 2   an, p1  f n , …
 A0 B1 
U  f n   a1,n  f1  a2,n  f 2   an,n  f n . Aşadar A    , unde
 On p , p A1 

 0 0 0  a1, p 1 a1, p  2 a1,n 
   
0 0 0  a 2, p 1 a 2, p  2 a 2,n 
A0   , B1   ,
   
0 0  0   a p , p 1 a p , p  2 a 
  p ,n 

5
  a p 1, p 1 a p 1, p  2 a p 1,n 
 
 a p  2, p 1 a p  2, p  2 a p  2,n 
A1    . Se obţine P     det  A    I n  
 
 a n, p 1 a a 
 n, p  2 n,n 

   
 
1
 

det A0    I p   det A1    I n p  On p, p  A0    I p  B1    0    det A1    I n p

p
  
 0        . Cum  0 ca rădăcină a lui P    are ordinul de multiplicitate m şi cum este posibil
p

ca  0  să fie zero rezultă p  m .

Valorile proprii ale unui endomorfism pot fi calculate și folosind softuri precum Scientific Word
sau Mathematica.

Să facem o scurtă expunere legată de polinomul de matrice (numit şi polinomul matriceal) şi de

matricea polinomială. Să considerăm un polinom de o singură variabilă
P X   a0  a 1  X  a 2  X 2    an  X n , unde coeficienţii a j , j  0, n sunt numere reale sau
complexe. Atunci:
1) Dacă păstrăm coeficienţii a j şi înlocuim variabila X cu o matrice pătratică A de ordin k, obţinem
un polinom de matrice: P  a0  I k  a 1  A  a 2  A    an  A .
2 n

2) Dacă înlocuim fiecare coeficient a j cu o matrice pătratică A j de ordin k şi variabila X o înlocuim

cu un scalar  (număr real sau complex, la fel ca elementele matricelor A j ), obţinem o matrice
polinomială (numită  -matrice): A   A0  A1    A2      An   .
2 n

 4 3   2 1
De exemplu: P X   a0  a 1  X , A0    , A1    , X    R , înlocuind obţinem:
 2 1  0 3 
 4 3   2 1   4  2 3   
A             o matrice polinomială de gradul 1.
 2 1   0 3  2 1  3 
Operaţiile de adunare şi înmulţire rămân după regulile cunoscute de la matricele obişnuite.

Teorema Hamilton-Cayley: Dacă A  M n,n K  este matricea operatorului liniar U şi P  este
polinomul său carateristic, atunci P A  0 (cu alte cuvinte, polinomul caracteristic al unei matrice este
anulat de ea).

Demonstraţie: Avem P   A    I n  an    an1      a 1    a0 şi ecuaţia

n n1

caracteristică A    I n  0 . Fie  A spectrul lui A şi fie  un scalar care nu este valoare proprie,
adică    A , aceasta implică A    I n  0 , deci matricea B  A    I n este inversabilă. Rezultă

B 1   A    I n  
1 1
 B * , unde B * este adjuncta lui B. Elementele lui B * sunt polinoame în
A    In
 de grad n  1 : bi*j  binj1  n1  binj2   n2    bi1j    bi0j  ,  i, j  1, n . Notăm

6
Bk  bikj  i , j 1,n , k  0, n  1 . Rezultă B*  Bn1  n1  Bn2  n2    B1    B0 . Cum

B  B 1  I n   A    I n    B*  I n  P  I n   A    I n  B*   A    I n  Bn1  n1 

1
P 
 Bn2   n 2
 
   B1    B0  an  n  an1  n1    a 1    a0  I n  
  Bn1  n  n1   A  Bn1  Bn2     2   A  B2  B1      A  B1  B0   A  B0
Identificând coeficienţii obţinem:
a0  I n  A  B0
a  I  A  B  B
 1 n 1 0

a 2  I n  A  B2  B1


 
a n1  I n  A  Bn1  Bn2

a n  I n   Bn1
Înmulţim la stânga a doua relaţie cu A, a treia cu A 2 , ..., penultima cu An1 şi ultima cu A n . Se
obţine:
a0  I n  A  B0

a 1  A  A  B1  A  B0
2

a  A 2  A 3  B  A 2  B
 2 2 1

 
a  A n1  A n  B  A n1  B
 n1 n 1 n2

a n  A n   A n  Bn1

Adunându-le membru cu membru rezultă P A  On (matricea nulă).

Remarcă: Teorema Cayley-Hamilton oferă o metodă de aflare a inversei matricei A. Avem

P A  On , unde P este polinomul caracteristic al matricei A, deci
a0  I n  a 1  A  a 2  A2    an  An  On . Înmulţind cu A1 rezultă

a0  A1  a 1  I n  a 2  A    an  An1  On , de unde

1
A1 
a0

a 1  I n  a 2  A    an  An1 . 