CURSUL 4

Operatori liniari (morfisme de spaţii vectoriale)

Fie spaţiile vectoriale de tip finit (X, K) şi (Y, K).

Definiţie. O funcţie U : X  Y se numeşte operator liniar sau morfism de spaţii vectoriale dacă
verifică relaţiile:

i1. U  x+ y  =U  x  +U  y  ,  x, y  X , adică U este aditivă;

i2. U    x    U  x  ,   K,  x  X , adică U este omogenă..

Exemple:

1. Funcţia O : X  Y , unde O  x  = 0,  x  X se numeşte operator nul şi este un operator liniar.

2. Funcţia identică pe X notată prin 1X , 1X : X  X , 1X  x   x , este un operator liniar numit

operatorul identic pe X.

3. U : R3  R 2 , unde U  x    x1  x2 , 2x1  x2  x3  , x   x1 , x3 , x3   R3 este un operator

T T

liniar.

4. U : K  K , unde U  x   A  x, A Mm,n  K  ,
n m

x  K n , K p  y  y1 , y2 ,, y p 
T


yi K,  i  1, p , p  m, n este un operator liniar.

O caracterizare a unui operator liniar este următoarea.

Observaţie: Din definiţie rezultă că U este operator liniar dacă şi numai dacă
1 , 2  K şi x1 , x2  X are loc: U  1 x1  2 x2   1U  x1   2U  x2  .

Propoziţie. Fie U : X  Y un operator liniar. Au loc proprietăţile:

1. U 0 X   0Y , unde 0 X este vectorul nul din (X, K), iar 0Y din (Y, K).

2. U   x   U  x  , x  X.

 m
 m
3. U 
 i 1
 i i    iU  xi ,  i  K , xi  X , i  1,m, m  N .
x
 i 1
*

4. Dacă V  X este subspaţiu vectorial, atunci U(V) este subspaţiu vectorial al lui (Y, K).

Demonstraţie:

1
 1. U( 0 X ) = U(x – x) = U(x)–U(x) = 0Y ,  x  X .

2. U(–x) = U((–1)x) = (–1)U(x) = –U(x),  x  X .

 
Se face notaţia următoare: L  X , Y   U : X  Y U este operator liniar , adică L(X,Y) este
mulţimea tuturor operatorilor liniari de la (X, K) la (Y, K).

În L(X,Y) se pot defini următoarele operaţii:

a) operaţia internă, notată prin „+“, definită astfel:

„+“: L  X,Y   L  X,Y   L  X,Y  , unde U1 ,U 2  L  X,Y  are loc:

def .
U1  U 2 : X  Y , U1  U 2  x   U1  x   U 2  x  , x  X .

Se observă că:

 ,   K,  x, y  X  U1  U 2   x    y   U1   x    y   U 2   x    y  

 U1 x   U1  y    U 2 x   U 2  y     U1 x  U 2 x    U1  y   U 2  y  

  U1  U 2 x    U1  U 2  y  , de unde rezultă U1  U 2  L X ,Y  ; prin urmare operaţia internă

este bine definită.

b) operaţia externă, notată prin „•“, definită astfel:

„•“: K  L  X , Y   L  X ,Y  unde   K şi U  L  X ,Y  are loc:

def
 U : X  Y ,  U x    U x ,  x  X .

Se observă că:  ,   K,  x, y  X   U   x    y    U   x    y  

   U x    U  y      U x     U  y      U x     U  y 

de unde rezultă  U  L X ,Y  şi, prin urmare, operaţia externă este bine definită.

L(X,Y) împreună cu cele două operaţii capătă o structură de spaţiu vectorial peste corpul K.

Propoziţie. L(X,Y) este spaţiu vectorial peste corpul K.

Definiţie. Fie U : X  Y şi T : Y  Z , unde (X,K), (Y,K) şi (Z,K) sunt spaţii vectoriale. Se poate
presupune, fără a micşora generalitatea, că U(X)=Y. Se numeşte produsul sau compusul lui T cu U (şi se
notează prin T  U sau prin T  U ) funcţia T  U : X  Z definită astfel:
T  U x  T U x,  x X .
2
 Are loc următoarea proprietate a produsului.

Proprietate. Dacă U  L X , Y  , Y  U  X  şi T  LY , Z  atunci T U  L X , Z  .

Fie U : X  Y . U este inversabil dacă este funcţie bijectivă. Deci există funcţia inversă, notată prin
U 1 unde U 1 : Y  X , U 1  y   x  U x   y .

Are loc următoarea proprietate a inversului:

Proprietate. Dacă U  L X , Y  şi U este inversabil, atunci U 1  LY , X  .

Fie U  L X , Y  . Lui U i se pot ataşa două mulţimi speciale care au structura unui subspaţiu
vectorial, numite nucleul şi imaginea operatorului U.


Definiţie. Se numeşte imaginea lui U mulţimea U  X   y Y  x  X astfel incat U x   y . Se 
notează prin ImU .


Definiţie. Se numeşte nucleul lui U mulţimea KerU  x  X U x   0 . 
Propoziţie. ImU este subspaţiu vectorial al lui (Y, K).

Demonstraţie: ImU este închisă la adunarea vectorilor: fie y1 , y2  ImU , deci există x1 , x2  X
astfel încât y1  U x1 , y2  U x2  , prin urmare  x  x1  x2  X astfel încât
y1  y2  U x1   U x2   U x1  x2   U x   ImU .

ImU este închisă la înmulţirea cu scalari a vectorilor, adică:   K,  y  ImU    y  ImU .

Fie y  ImU , rezultă există x  X astfel încât U x   y . Deci există z    x  X astfel încât

  y   U x   U   x  U z  ImU .

Propoziţie. KerU este subspaţiu vectorial al lui (X, K).

Demonstraţie: Fie x, y  KerU şi  ,   K . Avem: U x   0Y , U  y   0Y şi

U   x    y    U x    U  y     0Y    0Y  0Y , deci   x    y  KerU , adică KerU
este subspaţiu vectorial al lui (X, K).

Dimensiunea subspaţiului ImU se numeşte rangul lui U, iar dimensiunea subspaţiului KerU se numeşte
defectul lui U.

Propoziţie. U  L X , Y  este injectiv dacă şi numai dacă KerU  0 X .

Demonstraţie. „“ Presupunem U injectiv şi fie x  KerU . Atunci U x   0Y şi U 0 X   0Y ,

cum U este injectiv, rezultă x  0 X , deci KerU  0 X .

3
 „“ Presupunem KerU  0 X . Fie U x   U  y  , atunci U x   U  y   0Y , U x  y   0Y , prin
urmare x  y  KerU , rezultă x  y  0 X , x  y , adică U este injectiv.

Reprezentarea matriceală a operatorilor liniari definiţi pe spaţii

vectoriale de tip finit

Fie spaţiile vectoriale (X,K) şi (Y,K), cu dimX = n, dimY = m, m, n  N* , fie F   f1 , f 2 ,, f n  o

bază a lui X şi G  g1 , g 2 ,, g m  o bază a lui Y.

n
Fie U  L X , Y  şi x  X . Există şi sunt unici 1 ,, n  K astfel încât x   j  f j , avem
j 1

astfel vectorul coordonatelor în baza F, xF  1 ,, n  .

T

 
 j  f j    j U  f j 
n n
Avem y  U x   U  *1
 j 1  j 1

m
Cum y  Y   !1 ,,  m  K astfel încât y   i  gi * 2
i 1

Avem deci vectorul coordonatelor yG  1 , ,  m  .

T

    a
m
Cum U f j  Y   !a1 j ,, am j  K astfel încât U f j  ij  g i , avem vectorul coordonatelor
i 1

U  f j G  a1 j , a2 j ,, amj  * 3. Notăm cu AF ,G matricea corespunzătoare operatorului U şi

bazelor F şi G, adică matricea care are pe coloane coordonatele în baza G ale imaginilor prin U ale
vectorilor din baza F. Deci AF ,G  U  f1 G U  f 2 G U  f n G   ai j   i 1,m, j 1,n
. Avem:

 m  m  n 
y  U x     j  U  f j     j    ai j  g i      ai j   j   g i
n n
* 4
j 1 j 1  i1  i 1  j 1 
n
Din * 2 şi * 4 obţinem  i  a ij   j , i  1, m , avem deci yG  AF ,G  xF şi cum y  U x  avem
j 1

U x G  AF ,G  xF sau scris fără indici U x   A  x .

Observaţie: Dacă scriem U f j  G

pe linia j în matricea A atunci se obţine formula U x   AT  x .

4
A se numeşte matricea operatorului liniar U corespunzătoarea bazelor F şi G; uneori, această matrice se
notează prin AF ,G sau AU . Relaţia U x G  AF ,G  xF exprimă reprezentarea operatorului liniar U în
bazele F şi G. Dimensiunea subspațiului ImU este egală cu rangul matricei operatorului U, deci
dim  ImU   rang  AF ,G  .
Aplicații:
1). Fie U : R 2  R 3 , U x   5  x1  x2 , 2  x1  x2 ,  x1  , unde x  x1 , x2   R 2 .
T T

a. Arătaţi că U este operator liniar.

b. Determinaţi matricea corespunzătoare bazelor canonice.
 3
c. Calculaţi U(x) pentru x   .
 4 
Rezolvare: a. Fie x  x1 , x2   R 2 , y   y1 , y2   R 2 ,  ,   R . Avem:
T T

 5     x1    y1     x2    y2 
   x1    y1   
U   x    y   U     2     x1    y1     x2    y2  
   x2    y2   
   x1    y1 
 5  x1  x 2   5  y1  y 2
    2  x1   x2      2  y1  y2     U  x     U  y 
 x   y 
 1   1 
b. Fie bazele canonice e1, e2  în R 2 şi e1 , e2 , e3  în R 3 , adică:
1 0 0
1  0
e1    , e2    , e1   0  , e2   1  , e3   0 
   
 0 1 0 0 1
     
Varianta 1. Avem: A  (U (e1 ),U (e2 ))
5
1  
U  e1   U     2   5  e1  2  e2  e3
 0  
 1
 1
0  
U  e2   U     1  e  e2  e3
1  
 0
 5  1
Matricea A cerută este:  2 1 .
 1 0 
 
Varianta 2. U(x) se mai poate scrie:
 5 1  5 1
 x1  
U  x    2 1       2 1   x
 
 1 0   x2   1 0 
   

5
  5 1
Cum U  x   A  x rezultă că A   2 1  .
 1 0 
 
 5   3  4   19 
c. Avem  
U 3   2   3  4    2  .
4  1  3   3 
 
2). Fie operatorul liniar: U : R 3  R 3 , U x   2  x1  x2  x3 , 2  x2  x3 , 2  x1  x2  2  x3  ,
T

x  x1 , x2 , x3   R 3 .
T

a. Să se calculeze U 1  x  .
b. Ce legătură există între matricele lui U şi U–1? (se consideră bazele canonice în R 3 ).
Rezolvare: Pentru ca U 1 să existe, trebuie ca nucleul lui U să fie format doar din vectorul nul. Cum
2  x1  x2  x3  0
  
ker U  x  R U x   0 , avem de rezolvat sistemul: 2  x2  x3  0
3

2  x  x  2  x  0
 1 2 3

2 1 1
Avem determinantul sistemului 0 2 1  4  0 , rezultă că sistemul omogen are doar soluţia banală
2 1 2
x1  x2  x3  0 , ceea ce înseamnă că avem ker U  0 , deci U este injectiv.

Din U  x   y , unde y   y1 , y2 , y3   R
T 3
rezultă sistemul:
2  x1  x2  x3  y1

2  x2  x3  y2
2  x  x  2  x  y
 1 2 3 3

1 1
care are soluţia: x1    3  y1  y2  y3  , x2    y1  y2  y3  , x3   y1  y3 .
4 2
1
Aşadar U este şi surjectiv, deci există U şi
3 1 1 
 4  x1  4  x2  4  x3 
 
U  x 
1  1
x  x  x 
1 1
2 1 2 2 2 3
 
  x1  x3 
 
Dacă A şi B sunt matricele lui U respectiv U 1 corespunzătoare bazelor unitare (canonice) din R 3 , avem:

2 1 1 3 −1 −1
1
𝐴 = (0 2 1), 𝐵 = 4 ∙ ( 2 2 −2) = 𝐴−1.
2 1 2 −4 0 4