Pseudoinversa si inversa generalizata

ale unei aplicatii liniare

Adrian REISNER1
1. Pseudoinversa a unui endomorfism ntr-un spatiu vectorial de di-
mensiune finita. Fie S un R-spatiu vectorial de dimensiune finita. Are loc
Teorema 1. Fiind date doua endomorfisme u, v ale spatiului S, daca doua din
cele trei conditii urmatoare:
a) uvu = u, b) vuv = v, c) rang u = rang v
sunt verificate, atunci a treia este de asemenea verificata.
Demonstratie. a) si b) c) Avem: rang u = rang(uvu) rang(uv) rang v
din conditia a), rang v = rang(vuv) rang(vu) rang u din conditia b). Deducem
conditia c).
a) si c) b) Conditia a) conduce, nmultind la dreapta cu v, la egalitatea
uv = (uvu)v = u(vuv). ()
Tinnd seama de a), avem, pe de alta parte, ca rang u rang(uv) si, fiindca
rang(uv) rang u, deducem egalitatea rang(uv) = rang u. Dar rangul endomor-
fismului uv este rangul restrictiei endomorfismului u la subspatiul Im v. Aceasta re-
strictie u/ Im v este deci injectiva si egalitatea () poate fi simplificata cu u la stnga,
ceea ce nchide demonstratia.
b) si c) a) rezulta imediat, endomorfismele u si v avnd roluri simetrice n re-
latiile a), b), c). Teorema este demonstrata.
Corolar. Fiind dat un endomorfism u al spatiului vectorial S, exista un endo-
morfism v (nu unic) verificnd conditiile a), b) si c).
Demonstratie. Tinnd seama de teorema, ne propunem sa construim endo-
morfismul v verificnd conditiile b) si c). Fie v un astfel de endomorfism. Avem
pentru y Im v : vu(y) = y. Deducem ca, daca x Im v Ker u, x = 0 si deci
Im v Ker u = {0}. Suma acestor doua spatii vectoriale este deci directa . Folosind
conditia rang u = rang v, deducem atunci ca Im v Ker u = S.
Fiind dat endomorfismul u, fie F un suplementar al subspatiului vectorial Ker u
si G un suplementar al spatiului Im u. Aplicatia u0 : F Im u, x 7 u(x) este un
izomorfism. Definim aplicatia v prin restrictiile sale la cele doua subspatii suple-
mentare Im u si G prin:
v/ Im u = (u0 )1 ,
v/G = 0.
Aceasta aplicatie v este evident liniara si verifica:
Im v = Im(u0 )1 = F , deci rang v = dim F = rang u si rezulta ca v verifica c);
x S, v(x) F , deci vuv(x) = v {u0 [v(x)]} = (vu0 )[v(x)] = v(x), i.e. v
verifica vuv = v, adica b).
Corolarul este astfel stabilit.
1 Cercetator, Centrul de Calcul E.N.S.T., Paris

97
 Observatie. Endomorfismul v nu este unic: el depinde de alegerea subspatiilor
F si G din demonstratia corolarului.
Definitii. Fiind dat endomorfismul u, orice endomorfism verificnd conditia a) se
numeste inversa generalizata a lui u. Fiind dat endomorfismul u, orice endomorfism
verificnd conditiile a), b) se numeste pseudoinversa a lui u.
Cu aceleasi notatii ca n corolarul precedent, o inversa generalizata v a endomor-
fismului u este definita prin restrictiile sale la subspatiile suplementare Im u si G
prin:
v/ Im u = (u0 )1 ,
v/G morfism oarecare apartinnd spatiului L(G, S).
O inversa generalizata a endomorfismului u depinde deci de alegerea subspatiilor F ,
G si de alegerea morfismului v/G . Vom numi Ing(u) = {v L(S) |uvu = u}.
Observatii. 1) Inversa generalizata
a unui automorfism u este unica si coincide
cu inversa u1 a lui u : Ing(u) = u1 .
2) Fie v Ing(u). Avem:
endomorfismul w = uv este un proiector (w2 = w) de imagine Im u:
w2 = (uv)(uv) = (uvu)v = uv = w,
endomorfismul w0 = vu este un proiector (w02 = w0 ) de nucleu Ker u:
w02 = (vu)(vu) = v(uvu) = vu = w0 .

Aplicatie. Vom nota cu aceeasi litera un endomorfism al spatiului vectorial

Rn si matricea acestui endomorfism n baza canonica a lui Rn . Fiind date trei
endomorfisme A, B, C ale spatiului vectorial Rn , fie A Ing(A) si C Ing(C). Are
loc
Teorema 2. Ecuatia matriceala AXC = B admite o solutie X daca si numai
daca avem AAB CC = B.
Demonstratie. Presupunnd ca AAB CC = B, deducem ca matricea X = AB C
verifica AXC = B. Vom nota X0 = AB C.
Invers, daca exista X L(Rn ) verificnd AXC = B, atunci avem (AAA)X(C CC) =
B si, n consecinta, B = AA(AXC)CC = AAB CC.

A si C fiind doua matrice oarecare apartinnd respectiv la Ing(A) si Ing(C),

notam n o
K(A, C) = Y AAY C C | Y Mn (R) .

Teorema 3. Solutia generala a ecuatiei matriceale AXC = B este X = AB C +

Z, unde Z K(A, C).
Demonstratie. Solutia generala a ecuatiei matriceale AXC = B este X =
X0 + Z, unde X0 = AB C (v. demonstratia Teoremei 2) si Z este solutia generala a
ecuatiei AZC = O. Ne propunem sa justificam echivalenta urmatoare:
a) AZC = O b) Z K(A, C).
a) b) Z = Z O = Z A(AZC)C;

98
 b) a) Y Mn (R), matricea Z = Y AAY C C verifica
AZC = AY C AAAY C CC = AY C (AAA)Y (C CC) = O
si Teorema 3 este demonstrata.
Exemplu. Fie ecuatia matriceala

0 1 0 1 0 0 k 0 0
1 0 0 X 0 0 0 = 0 0 0 , unde k R. (1)
0 0 0 0 0 0 0 0 0
Sa gasim solutia
generala X M3 (R) a
acestei ecuatii.

0 1 0 0 1 0 1 0 0
Avem: A = 1 0 0 si A = 1 0 0 Ing(A); C = 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0 0
k 0 0
si C = C Ing(C). Cum B = 0 0 0 = AAB CC, ecuatia (1) admite solutii,
0 0 0
0 0 0
o solutie fiind matricea X = AB C = k 0 0. Tinnd seama de Teorema 3,
0 0 0
solutia generala a ecuatiei (1) este

0 0 0
X = AB C + Y AAY C C = k 0 0 + Y AAY C C,
0 0 0
unde Y este o matrice oarecare apartinnd spatiului de matrice M3 (R).
Considernd
a, b, c, d, e, f , g, h, i numere reale oarecare, obtinem,
cu Y=
a b c 0 b c
d e f , ca solutia generala a ecuatiei matriceale (1) este X = k e f ,
g h i g h i
unde b, c, e, f , g, h, i sunt numere reale oarecare.

2. Pseudoinversa unui endomorfism ntr-un spatiu euclidian. E fiind

un spatiu euclidian, produsul scalar va fi notat h, i. [Aceleasi definitii si rezultate
sunt valabile daca spatiul E este un spatiu hermitian, adica un C - spatiu vectorial
nzestrat cu un produs scalar, forma hermitiana pozitiv definita pe E.] Amintim
definitia si teorema urmatoare:
Definitie si teorema. Fiind dat un endomorfism al spatiului euclidian E, exista
un singur endomorfism u al spatiului E verificnd
x, y E, hu(x), yi = hx, u (y)i .
Acest endomorfism se numeste adjunctul endomorfismului u.
Avem Ker u = (Im u) si Im u = (Ker u) .
Demonstram ca Ker u = (Im u) ; ntr-adevar,
y (Im u) x E, hu(x), yi = 0 x E, hx, u (y)i = 0 y Ker u .
Asemanator procedam pentru egalitatea Im u = (Ker u) .
99
 Fie u un endomorfism al spatiului euclidian E . Notam K = (Ker u) ortogonalul
nucleului lui u si I = (Im u) ortogonalul imaginii endomorfismului u.
Notam P proiectia ortogonala de imagine K (de nucleu Ker u), P 0 proiectia
ortogonala de imagine Im u (de nucleu I = (Im u) ). Avem: P 0 u = u = uP ;
P 0 (y) Im u, y E; u(1) P 0 (y) (imaginea reciproca a elementului P 0 (y)) este
o clasa modulo Ker u a spatiului euclidian E (atentie: u(1) nu este o aplicatie!).
Imaginea acestei clase prin proiectia P este un element unic al spatiului K.
Definitie. Aplicatia liniara u+ = P u(1) P 0 se numeste pseudoinversa a endo-
morfismului u.
Teorema 4. Aplicatia pseudoinversa u+ a endomorfismului u verifica relatiile:
a) uu+ u = u,
b) u+ uu+ = u+ ,
c) uu+ si u+ u sunt endomorfisme ortogonale, i.e. (uu+ ) = uu+ , (u+ u) = u+ u.
Mai mult, u+ este singurul endomorfism al spatiului E verificnd asertiunile a), b)
si c).
Demonstratie. P si P 0 fiind proiectori, avem P u+ = u+ P 0 = u+ . Atunci:
u+ u = P u(1) P 0 u = P u(1) u = P, proiector ortogonal,
uu+ = uP u(1) P 0 = uu(1) P 0 = P 0 , proiector ortogonal,
si, n consecinta, uu+ u = uP = u; u+ uu+ = u+ P 0 = u+ . n plus,
Im u+ = Im P = K = (Ker u) = Im u , Ker u+ = Ker P 0 = I = (Im u) = Ker u .
Demonstram acum unicitatea endomorfismului u+ . Fie u0 un alt endomorfism
verificnd conditiile a), b) si c). Avem:
u0 = u0 uu0 = u0 u0 u = u0 u0 (u u+ u ) = u0 (uu0 )(uu+ ) = u0 uu+ ;
u0 uu+ = u u0 u+ = (u u+ u )u0 u+ = (u+ u)(u0 u)u+ = u+ uu+ = u+ .
Deci u0 = u+ , c.c.t.d.
Observatie. Am vazut n prima parte ca o pseudoinversa a lui u depinde n
particular de alegerea subspatiilor suplementare F si G ale spatiilor Ker u si respectiv
Im u. n cazul n care E este un spatiu euclidian F si G sunt unic definite prin
F = (Ker u) si G = (Im u) , de unde unicitatea pseudoinversei.
Daca y este un vector oarecare al spatiului euclidian E, notam x0 = u+ (y). Avem
Teorema 5. Vectorul x0 = u+ (y) verifica:
a) kux0 ykeste minimum, i.e. kux0 yk kux yk, x E;
b) kx0 k este minim din toate elementele
+ x verificnd
kux yk = kux0 yk.
0
Demonstratie. a) kux0 yk = uu y y = kP y yk,
2
kux yk2 = ku(x x0 ) + ux0 yk2 = ku(x x0 ) + P 0 y yk =
2
= ku(x x0 )k2 + kP 0 y yk kux0 yk2 .
b) Avem kux yk = kux0 yk numai cnd u(x x0 ) = 0. n cazul acesta,
2 2 2 2
x = x0 + z, unde x0 K = (Ker u) si z Ker u. Deci kxk = kx0 k + kzk kx0 k
si deducem b).
100
 Observatie. Din teorema precedenta deducem ca x0 = u+ (y) este cea mai buna
solutie apropiata n norma a ecuatiei y = ux.

Pseudoinversa unei matrice. Daca alegem n spatiul euclidian E o baza

ortonormata B, obtinem U -matricea endomorfismului u n aceasta baza: M at(u ,B) =
T
U = U T .[n cazul n care E este hermitian avem M at(u , B) = U = U .]
Traducnd cele de mai sus n limbaj matriceal, obtinem
Fiind data o matrice U Mn (R), exista o singura matrice V verificnd conditiile
urmatoare:
U V U = U, V U V = V, (U V ) = U V, (V U ) = V U.
Aceasta unica matrice V se numeste pseudoinversa matricei U si se noteaza U + .
X0 = U + Y este cea mai buna aproximatie cuadratica a ecuatiei U X = Y .
Exemplu de calcul al pseudoinversei unei matrice. Fie matricea

1 0 1
U = 0 1 0 M3 (R).
1 0 1
Sa calculam matricea U + .
Matricea U fiind simetrica, avem Ker u = (Im u) .
Fie B = {e1 , e2 , e3 } baza canonica a spatiului R3 nzestrat cu produsul scalar
canonic. Pentru endomorfismul u asociat matricei U n aceasta baza, avem:
Im u = Vect {e2 , e1 + e3 } , Ker u = R(e1 e3 ).
+
Endomorfismul v de matrice U n baza canonica B verifica atunci

Ker v = (Im u) = Ker u; Im v = (Ker u) = Im u.
Pe de alta parte:
uvu(e2 ) = u(e2 ) uv(e2 ) = u(e2 ) v(e2 ) = e2 + (e1 e3 ); v(e2 ) Im v =
Im u = 0, deci v(e2 ) = e2 ;
e1 + e3 e1 + e3
uvu(e1 ) = u(e1 ) uv(e1 + e3 ) = e1 + e3 = u( ) v(e1 + e3 ) = +
2 2
e1 + e3
(e1 e3 ); v(e1 + e3 ) Im u = 0, deci v(e1 + e3 ) = . Dat fiind ca
2
e1 + e3
v(e1 e3 ) = 0 [Ker v = Ker u], deducem ca v(e1 ) = v(e3 ) = .
4
Finalmente matricea U + este

1 0 1
1
U + = 0 4 0 .
4
1 0 1

101