Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cătălin Stoean
Laboratorul numărul 5
Fundamente teoretice
Complexitatea expresiei
Complexitatea lui P ∈ P* se calculează în felul următor:
Complexitatea atomilor este 0;
Complexitatea lui ⎤ P este egală cu complexitatea lui P, iterată cu 1;
Complexitatea lui P ο Q este egală cu complexitatea lui P, adunată cu
complexitatea lui Q, iterată cu 1 (ο reprezintă un conector binar).
Se notează cu K(P).
Algoritmul:
1. Se transformă expresia logică astfel încât să obţinem o formulă de bază (construită
numai cu operatorii ∨, ∧ şi ⎤ ).
2. Identificăm variabilele incomplete şi le substituim cu 0.
3. Aplicăm regulile de reducere de mai jos, dupa care mergem la pasul 2.
Reguli de reducere:
• ∅∧1=∅
• ∅∨1=1
• ∅∧0=0
• ∅ ∨ 0 = ∅, unde ∅ reprezintă o formulă
1
p2 este variabilă în stare incompletă, deci va fi înlocuită cu valoarea logică 0. Rezultă:
((p1 ∧ ⎤ p3) ∨ ⎤ p6 ∨ (⎤ p4 ∧ p6 ∨ (⎤ p1 ∨ p4))
⎤ p3 este o variabilă în stare parţială şi va fi substituită cu valoarea logică 0. Vom avea:
⎤ p6 ∨ (⎤ p4 ∧ p6 ∨ (⎤ p1 ∨p4))
⎤ p1 reprezintă variabila incompletă; va fi substituită cu 0:
⎤ p6 ∨ (⎤ p4 ∧ p6 ∨ p4)
Atât p4, cât şi p6 se găsesc în stare completă. Vom proceda, prin urmare, la o
eliminare pe ramuri a uneia dintre ele: înlocuim p4 cu valoarea logică 1. Rezultă ⎤ p6.
Non-veridicitatea expresiei iniţiale a fost astfel probată.
Definiţia 2: Formula F este validă dacă şi numai dacă este adevărată în toate interpretările
(de exemplu, p ∨ ⎤ p).
Definiţia 3: Formula F este inconsistentă dacă şi numai dacă este falsă în toate
interpretările (de exemplu, p ∧ ⎤ p).
Definiţia 4: O formulă este consistentă dacă şi numai dacă nu este inconsistentă, adică
există cel puţin o interpretare astfel încât ea să fie adevărată în acea interpretare.
Definiţia 5: O familie M de formule este realizabilă dacă şi numai dacă există o evaluare
booleană V, cu V(F) = 1, pentru orice formulă F din M. Din punct de vedere semantic,
acest termen este echivalent cu consistenţa.
2
p q ⎤p ⎤p∨q ⎤q ⎤ q ∧ (⎤ p ∨ q) ⎤ (⎤ q ∧ (⎤ p ∨ q)) ⎤ (⎤ q ∧ (⎤ p ∨ q))∨⎤p
0 0 1 1 1 1 0 1
0 1 1 1 0 0 1 1
1 0 0 0 1 0 1 1
1 1 0 1 0 0 1 1
Propoziţie: Fie formulele p1, p2, …, pn. Formula p este consecinţă logică a premizelor
p1, p2, …, pn dacă şi numai dacă p1 ∧ p2 ∧ … ∧ pn ∧ ⎤ p este nerealizabilă.
Exerciţiul 4 se poate rezolva însă şi prin folosirea propoziţiei de mai sus: avem de
de monstrat că formula
[(a ∧ b) ∨ (b ∧ c)] ∧ [(a ∧ b) → c] ∧ ⎤ c
este nerealizabilă.
3
Forme normale
Literalul reprezintă o variabilă pozitivă sau negativă (simplă sau negată).
Numim conjuncţie elementară sau clauză conjunctivă o conjuncţie de literali de
forma c = ∧ li, cu i luând valori de la 1 la n (n > 1).
Numim formă normală disjunctivă (FND) o expresie a logicii predicatelor de
forma c1 ∨ c2 ∨ … ∨ cm, unde ck este conjuncţie elementară, cu k ∈ {1, 2, …, n}. Altfel
spus, FND este o disjuncţie de conjuncţii elementare.
În mod analog se definesc disjuncţia elementară şi forma normală conjunctivă.
Forma normală disjunctivă perfectă a unei formule este dată de formula care se
găseşte în FND şi, în plus, toţi termenii conţin toţi atomii formulei.
Etapele construcţiei unei frome normale disjunctive perfecte:
• Construcţia FND
• Identificarea literalilor care apar în formulă
• Pentru literalii care nu apar în formulă se procedează astfel:
a∧1=a
a∨⎤a=1
a1 ∧ (a2 ∨ a3) = (a1 ∧ a2) ∨ (a1 ∧ a3)
4
⎤ a2 ∧ ⎤ a1 = (⎤ a2 ∧ ⎤ a1) ∧ 1 = (⎤ a2 ∧ ⎤ a1) ∧ (a3 ∨ ⎤ a3) = (⎤ a2 ∧ ⎤ a1 ∧ a3) ∨
(⎤ a2 ∧ ⎤ a1 ∧ ⎤ a3)
Forma normală conjunctivă perfectă a unei formule este dată de formula care se
găseşte în FNC şi, în plus, toţi termenii conţin toţi atomii formulei.
Etapele construcţiei unei frome normale conjunctive perfecte:
• Construcţia FNC
• Identificarea literalilor care apar în formulă
• Pentru literalii care nu apar în formulă se procedează astfel:
a∨0=a
a∧⎤a=0
a1 ∨ (a2 ∧ a3) = (a1 ∨ a2) ∧ (a1 ∨ a3)