CURS Educatie Interculturala

Educaţie interculturală
Modul psiho-pedagogic
an III
DPPPD
Universitatea din Oradea 2007/2008
TEMATICA
1. Introducere în educaţia interculturală

2. Stereotipuri, prejudecăţi şi discriminare
3. Identitate culturală şi diferenţe interculturale
4. Comunicarea interculturală în educaţie
5. Interacţiuni în cadrul grupurilor
6. Conflicte şi rezolvarea lor în contexte
educaţionale
7. Specificul formării din perspectivă
interculturală
Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 2

PD Univeristatea din Oradea
C1. Educaţie interculturală: introducere şi
perspective de analiză
1. Educaţia interculturală - o nouă

provocare a societăţii actuale
2. Definirea educaţiei interculturale
3. Învăţare, instrucţie, educaţie
4. Tipuri de influenţe educative
5. Dimensiuni ale învăţării

C2. Stereotipuri, prejudecăţi, discriminare. Identitate
1. Actualitatea educaţiei
interculturale - globalizare şi
migraţie
2. Stereotipuri şi modalităţi de
contracarare a lor
3. Prejudecăţile şi discriminarea –
strategii de eliminare/ control
4. Fenomenele de enculturaţie,
aculturaţie şi deculturaţie
C3. Identitate culturală şi diferenţe interculturale
1. Cultură şi educaţie
2. Înţelegerea culturii - perspective
interculturale
3. Relativismul cultural
4. Perspective de analiză şi interpretare

C4. Comunicarea interculturală
1. Comunicarea şi importanţa
dialogului intercultural
2. Modelul comunicării interculturale
3. Comunicarea verbală
4. Comunicarea non-verbală
5. Comunicare eficientă/ineficientă

C5. Interacţiuni în cadrul grupurilor
1. Definirea grupurilor şi a
interacţiunilor în grup
2. Dinamica de grup – interacţiuni în
grup
3. Specificul grupurilor şi comunicarea
interculturală în educaţie

C6. Conflicte şi rezolvarea lor în
contexte educaţionale
1. Definirea conflictelor şi modalităţi de

abordare a acestora
2. Managementul conflictelor – principii,
perspective de soluţionare
3. Conflicte în zona educaţionalului: şcoală,
familie, societate
4. Rolul educaţiei interculturale în rezolvarea
conflictelor

C7. Specificul formării din
perspectivă interculturală
1. Educaţia interculturală pentru

formatori
2. Cerinţe esenţiale ale educaţiei
pentru interculturalitate
3. Modalitǎţi practice de intervenţie
4. Politica Consiliului Europei şi
Comunitǎţii Europene
Proiecte cercetare
 Cum îl văd pe celălalt? Stereotipuri şi „etichete” în şcoală
 Un coleg „altfel”. Acceptare sau discriminare?
 Şcoala viitorului încotro? Drepturi şi libertăţi ale elevilor din

 Relaţii intergrupuri: minoritate- majoritate / români - maghiari
- germani - rromi
 Instituţii de promovare a interculturalităţii în Oradea/ Romania
 Student străin în Oradea – indiferenţă sau acceptare din partea

orădenilor
 Cum e să studiezi în altă ţară ? – opinii ale studenţilor
„Socrates”
 Anchetă – studenţi străini în Oradea – beneficii sau probleme?
 Integrarea Europeană – care e percepţia studenţilor/elevilor ?
 Conflicte interculturale: prietenii / căsătorii mixte
 Atitudinea faţă de imigranţi: toleranţă sau interes
 Atitudinea faţă de minorităţi: educaţia copiilor rromi / copiii

străzii
C1 - perspective
Abordarea interculturală în educaţie - o noua
metodologie ce cauta sa integreze datele
psihologiei, antropologiei, ştiintelor socialului,
politicii, culturii, istoriei.” (Cucoş, 2000).
Educaţia interculturală
 acceptare şi participare
 învăţarea convieţuirii – a învăţa să trăieşti
împreună
 evitarea stereotipiilor şi a prejudecăţilor
 propune soluţii pentru promovarea respectului
şi toleranţei
C1 - dimensiuni
 societăţi multiculturale şi societăţi
interculturale
 învăţare – instruire- educaţie
 activităţi formale, informale/ non-formale
Dimensiuni ale învăţării

 a învăţa să ştii
 a învăţa să faci\
 a învăţa să trăieşti laolaltă
 a învăţa să fii
C1 Politici educaţionale
Consiliul Europei, Comunitatea

Europeană - politici de promovare a
educaţiei interculturale
 Promovarea dialogului intercultural pentru
întărirea democraţiei
 Acordarea dreptului de a participa la dialogul
intercultural şi asumarea unui rol în
determinarea politicilor şi practicilor
educaţionale
 Afirmarea diversităţii culturale şi lingvistice
 Facilitarea învăţării limbilor străine...
C2 Introducere
“Dumnezeul tău este evreu, / Maşina pe care
o ai este japoneză. / Piza este italiană,/ Iar
couscous-ul este algerian./ Democraţia pe
care o practici este grecească. / Cafeaua ta
este braziliană. Ceasul îţi este elveţian./
Cămaşa este indiană./ Radiolul tău este
coreean./ Vacanţele tale sunt turceşti,
tunisiene sau marocane./ Cifrele tale sunt
arabe/ Scriitura îţi este latină, / şi ...îi
reproşezi vecinului tău că este străin.”
(Cucoş 2000, p. 231)
C2 Stereotipuri, etichete
Sterotipurile - suma convingerilor
împărtăşite de un anumit grup/individ, pe
baza unor scheme rigide de înţelegere a
altora, cu privire la caracteristicile personale
sau trăsăturile de personalitate şi de
comportament ale unui anumit grup de
persoane
Atribuirea de „etichete” unor grupuri,
raportarea la clişee care pleacă de la
anumite credinţe şi valorizări particulare,
accidentale.
C2 Eliminarea stereotipurilor
 Examinaţi o situaţie doar după ce cunoaşteţi toate
detaliile,
 Judecaţi o persoană după este, spune şi face, (nu
după ce v-a transmis cineva sau după ce vă
aşteptaţi),
 Căutaţi să fiţi bine informat şi ceea ce ştiţi să fie
pertinent, semnificativ,
 Eliminaţi ceea ce nu este esenţial pentru a rezolva o
situaţie,
 Angajaţi-vă şi valorizaţi experienţele de comunicare
interculturală şi contactele sociale pozitive,
 Fiţi deschis şi tolerant, acceptaţi diversitatea.

Prejudecata = fenomenul respingerii celuilalt
considerat drept membru al unui grup faţă de
care se manifestă sentimente negative.
= predispoziţie de a adopta un comportament
negativ faţă de un membru al unui grup pe
baza unei generalizări eronate şi rigide, fără a
ţine cont de trăsăturile şi carcateristicile
personale ale acelui individ.
Discriminarea = comportamentul negativ sau

tratamentul nefavorabil faţă de anumiţi indivizi,
membri ai unui anume grup social
 Enculturaţia = procesul prin care tinerii învaţă
şi adoptă elementele propriei lor culturi (de
apartenenţă) în viaţa de zi cu zi
 Aculturaţia = fenomenul de împrumut al unor
conduite, valori de către un grup de la un alt
grup cu care vine în contact, datorită
amestecului cultural.
 Deculturaţia = procesul prin care un individ sau
un anumit grup reneagă atât cultura proprie cât
şi orice altă formă culturală, ca urmare a unei
alte vizuni asupra lumii, sau contactului cu alte
elemete considerate opuse / supreme/ relevante.
C3. Identitate culturală şi diferenţe interculturale
1. Cultură şi educaţie
2. Înţelegerea culturii - perspective
interculturale
3. Relativismul cultural
4. Perspective de analiză şi interpretare

Cultura definire
Cultura reprezintă o structură complexă, o
matrice de elemente, un pattern (complex de
caracteristici cristalizate într-un anumit mod)
care determină un specific aparte pe care un
anumit grup (popor, naţiune, organizaţie, grup)
le-au dobândit pe parcursul unui timp
îndelungat şi care reflectă cunoştinţele,
experienţele, credinţele, valorile,
atitudinile, înţelesurile, regulile, religia,
noţiunile de timp şi spaţiu, concepţia
despre lume, viaţă, univers; obiectele
materiale şi manifestările simbolice: arta,
literatura, muzica, dansul etc.

Exerciţiul 1
Analizaţi cateva dintre elementele
constituente ale culturii, încercând:
- sa dati o definiţie proprie acestora,
- enumerati câteva dintre caracteristicile
acestora, valabile pentru spaţiul cultural

românesc sau cel european.
!! Fiţi creativi şi găsiţi exemple din viaţa de zi

cu zi pentru a vă susţine punctul de vedere.

Cultura este… un ansamblu format din…
sisteme de reprezentări - ansamblurile
concepuale şi simbolice prin care diferite
comunităţi interpretează realitatea şi formulează
noi cunoştinţe şi tactici acţionale
sisteme normative - valorile prin prisma cărora

sunt judecate acţiunile şi practicile curente
sisteme de expresii - manifestările materiale şi

simbolice emoţional - artistice
sisteme de acţiuni - maifestările sociale prin care

un grup se organizează pentru a-şi definii si
urma propriul destin.
Ladriere (1977, cf. Cucoş 2000, p. 56)

Expresii faciale Conduita auto
Credinţele religioase Gastonomia
Ritualurile religioase Obiceiurile de servire a

mesei
Conceptul de spaţiu personal Tradiţia sărbătorilor
Picturile Concepul de prietenie
Sistemul de valori Etica muncii
Literatura Conceptul de frumuseţe
Strategii de creştere a copiilor Muzica
Organizarea socială Importanţa timpului
Diferenţierea claselor sociale Conceptul de dreptate
Gesturile fizice Relaţiile între generaţii

Altruismul (ajutorarea altora) Relaţii în familie
Relativismul cultural – valori si discutii
Control personal asupra mediului
Schimbarea este valorizată pozitiv
Control asupra timpului
Egalitate, obiectivitate
Individualism / Independenţă
Iniţiativă personală
Competiţie
Orientare spre viitor
Acţiune/ Orientare spre muncă
Relaţii informale
Francheţe, deschidere / Onestitate
Orientare practică/ Eficienţă
Materialism/ Achiziţii
Contrastul valorilor culturale - discutii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Control personal peste mediu Soarta şi destinul responsabile
Schimbarea văzută pozitiv Stabilitate/ Tradiţie
Control asupra timpului Contacte intepresonale
Egalitate, obiectivitate Ierarhie, rang, status
Individualism / Independenţă Bunăstarea grupului/
Dependenţă
Iniţiativă personală Drept înnăscut/ moştenit
Competiţie Cooperare
Orientare spre viitor Orientare spre trecut
Acţiune/ Orientare spre Orientare spre existenţă/
muncă vieţuire
Relaţii informale Relaţii formale
Francheţe, deschidere / Atitudine indirectă / Orientare
Onestitate spre propria persoană
Orientare practică/ Eficienţă Idealism/ Teorie
Materialism/ Achiziţii Spiritualism / Detaşare
C4. Comunicarea interculturală
1. Comunicarea şi importanţa
2. Modelul comunicării interculturale
3. Comunicarea verbală
4. Comunicarea non-verbală
5. Comunicare eficientă/ineficientă

Comunicarea şi importanţa
De ce comunicǎm?
 nevoia de a ne relaţiona şi a
interacţiona cu ceilalţi
 a transmite experienţa
 a rǎspunde stimulilor din mediu
 ...
Finalităţi ale comunicării
Prin intermediul procesului de comunicare
urmărim patru obiective principale:
1. să fim receptaţi
2. să fim înţeleşi
3. să fim acceptaţi
4. să provocăm o reacţie
(schimbare de comportament
sau atitudine).
Exerciţii
 Daţi exemple de comunicare din viaţa de zi
cu zi. Dacă ne referim la didactică /
practica pedagogică, activitatea de predare
poate fi tratată ca act de comunicare.
 Exemplificaţi actul comunicǎrii în predare –

învăţare utilizând perspectiva tradiţională şi
cea modernă din didactică.

Exerciţii
 În contextul comunicării interculturale, care
este specificul unei astfel de comunicări?
Limba – Difernţe culturale ex.
 Enumeraţi temerile pe care le-aţi avea într-
o situaţie de comunicare informală şi una
formală într-o cultură diferită.
 Exemplu – (1) găsirea unui mijloc de
transport în direcţia dorită într-o ţară străină /
(2) prezentarea la începutul unui seminar la o
universitate din străinătate la care urmează să
participaţi
Comunicarea – definire (1)
 formă de comportament interuman
 descrie esenţa relaţiilor dintre indivizi
 exprimată prin capacitatea de a descifra
permanent sensul contactelor sociale
 realizată cu ajutorul simbolurilor şi al
semnificaţiilor social-generale
 Scopul ei este interacţiunea pentru
modificarea comportamentului individual
sau la nivel de grup
Modalităţi/ tipuri de comunicare
 (1) verbală şi (2) nonverbală.
 (1) unilaterală (2) reciprocă

Comunicarea – definire (2)
 = procesul de emitere a unui mesaj şi de
transmitere a acestuia într-o manieră
codificată prin intermediul unui canal
către un destinatar, în vederea receptării
 = mod fundamental de interacţiune
psiho-socială a persoanelor, realizată
prin intermediului limbajului articulat sau
prin alte coduri, în vederea transmiterii
sau obţinerii unei informaţii, sau a unor
modificări de comportament individual
sau de grup.
Dialogul intercultural
Presupune recunoaşterea diferenţei şi diversitǎţii
lumii în care trăim
Exemple diferenţe individuale / culturale: ...
Diveristatea – cum se manifest ǎ? ...
Dialogul, comunicarea sau medierea

interculturală - presupune analiza
modalitǎţilor de interacţiune în scopul înţelegerii
şi învăţǎrii pe baza experienţelor interculturale
diverse
Grupuri heterogene / (multi-) interculturale –
beneficii
Relativismul perceperii şi realţionǎrii faţǎ de
realitatea în care trǎim
Relativismul cultural – valori/ norme / atitudini
/ comportamente
 potenţează, pune bazele şi deschide calea
interacţiunilor
 încurajează respectul pentru împărtăşirea
ideilor
 duce la explorarea directă şi multiplă a
modului în care percepem lumea
 încurajează identificarea punctelor de
vedere multiple
 indică şi o identificare a limitelor până la
care indivizii pot accepta diversitatea
 este bazat pe respect şi toleranţă

TOLERANŢA
Ce presupune a fi tolerant?
Suntem toleranţi?
Existǎ o limitǎ a toleranţei?
…a fi permisiv; a-l asculta pe celǎlalt, a
argumenta o altǎ opinie, a cǎuta sǎ înelegi
perspectiva celuilalt.
Exemple
societatea olandezǎ / francezǎ / Europa –
conflicte bazate pe valori religioase creştini /
musulmani

Comunicarea – re-definire
procesul de emitere şi de transmitere a
unui mesaj într-o manieră codificată prin
intermediul unui canal către un destinatar,
în vederea receptării
 mod fundamental de interacţiune
psihosocială a persoanelor, realizată prin

intermediului limbajului articulat sau prin alte
coduri, în vederea transmiterii sau obţinerii
unei informaţii, sau a unor modificări de
comportament individual sau de grup.
Condiţiile minime pentru comunicare:
compatibilitatea codului
existenţa unui mesaj

Procesualitatea comunicării - elemente
Situaţia de comunicare Bariere
Canal de comunicare
Emiţător Mesaj Receptor
Codare Decodare
Conexiune inversă
Context cultural, timp, spaţiu

emiţătorul = sursa de comportament nr. 1

caracterizat prin nevoia şi dorinţa de comunicare
codificarea = activitatea psihică prin care
comportamentele verbale şi non-verbale sunt
selectate şi aranjate într-un anumit mod (limba,
mimică, gestică)
mesajul = set de simboluri verbale sau non-verbale
care la un anumit moment x, şi într-un anumit
context y, este transmis de către subiectul 1.
Chiar dacă procesul de producere a mesajului
este intern, mesajul va fi intotdeauna extern. De
ce?
canalul de comunicare - oferă suportul fizic pentru
actul de comunicare, conexiuunea prin care cei 2
(n) subiecţi interacţionează
receptorul - subiectul 2 sau subiectul n . Acesta poate să
fie fie subiectul căruia îi este adresat mesajul de către
subiectul 1, fie un alt subiect (n) care a interceptat
mesajul.
decodarea – similară actului codificării presupune
descifrarea mesajului transmis, şi este de asemenea
internă (la fel ca actul codificării)
mesajul de răspuns – este cel pe care subiectul 2 sau n
decide să îl ofere subiectului. Aici paleta poate varia de
la non-raăspuns/ ignorarea mesajului, până la răspuns
pozitiv, elaborat, sau dimpotrivă agresiune sau răspuns
negativ.
conexiunea inversă sau feedback-ul – asigură ajustarea
comportamenului emiţătorului, subiectul 1, potrivit
răspunsului primit de la subiectul 2. Astfel decizia sa de
a continua/ înceta comunicarea este determinată de
analiza pe care o realizează acesta.

Comunicarea verbală
 Informaţia - codificată şi transmisă prin cuvânt
(aspectul fonetic, lexical, morfo-sintactic)
 Este cea mai studiată formă a comunicării umane
 Este specific umană, are formă orală şi/sau scrisă
- utilizează canalul auditiv şi/sau vizual

 Permite formularea, înmagazinarea şi
transmiterea unor conţinuturi extrem de complexe

Fără limbaj nu poate fi concepută nici existenţa
omului ca fiinţă socială, nici existenţa
societăţii însăşi.
 Argumentaţi pǎrerile PRO sau CONTRA.

Comunicarea non-verbală
 Vizeazǎ mesajele transmise de la o persoană la alta
prin alte căi decât cele lingvistice
 Între două persoane, comunicarea nu se limitează la
schimburi de natură verbală
 Elementele nonverbale = „metacomunicare”
(grecescul „meta” = “dincolo”, “în plus”)
 Voluntar sau involuntar, când vorbim, comunicăm
prin:
Expresia feţei Contactul vizual
Gesturi Contactul corporal

Poziţia corpului Mişcări ale corpului
Orientarea Aspectul exterior
Proximitatea

Comunicare eficientă vs. comunicare
ineficientă în context intercultural ... şi nu numai
 Toţi oamenii pot să comunice într-un
sens sau altul, important este să îi
încurajăm
 A comunica presupune cunoaştere de
sine şi stimă de sine
 A comunica presupune conştientizarea
nevoilor celuilalt
 A comunica presupune a şti să asculţi
 A comunica presupune a înţelege
mesajele
Comunicare eficientă vs. comunicare ineficientă în
context intercultural ... şi nu numai
 A comunica presupune a-i da celuilat

un mesaj că ai înţeles
 A comunica presupune a înţelege
procesualitatea unei relaţii
 A comnica presupune a şti să îţi
exprimi sentimentele
 A comunica presupune a accepta
conflictele
 A comunica presupune asumarea
rezolvării conflictelor
Modalităţi ineficiente de comunicare
Comunicare Descrierea situaţiei Exemple

ineficientă negative
Critica (-) Evaluarea negativă a
celeilalte persoane: a
atitudinilor sau acţiunilor
individului
Etichetarea Folosirea etichetelor în
caracterizarea persoanei

Lauda A evalua în termeni
evaluativă generali o altă persoană,
acţiunile sau atitudinile ei
Oferirea de A oferi soluţii la problemele
sfaturi celeilalte persoane.
Argumentare Încercarea de a convinge
logică impusă cealaltă persoană prin
argumentare logică sau
dovezi logice, fără a ţine
cont de factorii emoţionali
implicaţi
Întrebările închise sunt de
Întrebări ? cele mai multe ori bariere
în comunicare (evită
întrebări care cer
răspunsul printr-un singur
cuvânt)
A da ordine A ordona unei persoane să
facă ceea ce doreşte altă
persoană

Ameniţarea Încercarea de a influenţa
acţiunile altei persoane prin
ameninţarea ei cu privire la
consecinţele negative
Moralizarea A spune unei persoane ce ar
trebui să facă ; A ţine predici
unei persoane
Abaterea Distragerea de la interesele
celeilalt

Exerciţiu
Încercaţi, în cadrul activităţilor

dumneavoastră evitarea
formulărilor negative, de
comunicare ineficientă
(identificaţi-le şi exemplificaţi-
le în tabelul prezentat) şi
înlocuiţi-le cu formulări
pozitive, şi mai ales respectaţi
regulile unei comunicări
eficiente!
C5. Interacţiuni în cadrul grupurilor
1. Definirea grupurilor şi a
interacţiunilor în grup
2. Dinamica de grup – interacţiuni
în grup
3. Specificul grupurilor şi
comunicarea interculturală în
educaţie
Clasificări / criterii
 tipul de relaţii
1.1. grupuri primare Exerciţiu - Daţi
1.2. grupuri secundare exemple de grupuri
 tipul de reguli  a) cărora le
2.1. grupuri formale aparţineţi,
2.2. grupuri non-formale  b) de care v-aţi
simţi atraşi şi la
2.3. grupuri informale
care aţi adera,
 mărimea grupului  c) în cadrul cărora
3.1. grupuri mari nu aţi intra sub nici
3.2. grupuri mici o formă.
 tipul de autoritate
4.1. grup egalizat  Fiţi creativi dar
4.2. grup ierarhizat realişti!
Caracteristici ale grupurilor
 Coeziunea grupului este o rezultantă a
forţelor care acţionează asupra
membrilor pentru a-i determina să
rămână în grup.
 Personalitatea sau sintalitatea
grupului - caracteristicile specifice
izvorâte din dinamica proprie a grupului
respectiv.
 Comunicarea în cadrul grupului se
supune regulilor generale ale
comunicării, intervin însă o serie de
elemente specifice, de dinamică de grup

Strategii ale comunicării de grup
 Căutarea sugestiilor
„Care este părerea voastră?”, „Credeţi că
ar trebui să ne referim la ceva mai
specific?” „Aveţi alte idei mai ingenioase?”,
„Cum vi se pare acest lucru?”...
 Oferirea de sugestii
„Cred că trebui să facem aşa şi aşa...”,
„Haideţi să ne gândim la asta.../ să
începem aşa...”, „Putem să luam cazul/
soluţia a, b, c...”, „Putem să luăm
propunerea ta şi să o dezvoltăm în felul
următor...”...
 Acordul, acceptarea
„Cred că ai dreptate!”, „Ceea ce am discutat
este interesant şi cred că putem face aşa...” ,
„Aşa e!”, „O idee bună!”,„Credeţi că am dreptate?
Să încercăm aşa?”,„Dacă am înţeles bine susţii că
... şi aceasta este şi părerea mea, poate alţii au
însă o opinie diferită”...
Dezacordul, dezaprobarea
„Nu sunt de acord cu asta, cred că... sau

trebuie să ne mai gindim la acest aspect”, „Eu
cred că ... ceea ce este aparent (sau în mod cert,
clar) cu ceaa ce s-a spus înainte...”, „Problema
cred ca este în altă parte...”, „Să lăsăm această
problemă şi să trecem la altceva...”, „Nu mai este
timp pentru a discuta asta...”
Căutarea unor clarificări
„Vrei să spui că...”, „Putem să încercăm
să înţelegem mai bine aspectul acesta....”,
sau „Ce se întâmplă dacă ceea ce spui este
aşa...?”, „Poţi să oferi şi alte
argumente?...”
 Clarificarea
„Daca aş încerca să explic altfel, aceasta
s-ar referi la ....” „Să explic mai bine...”,
sau, pentru cel de-al doilea caz „Dacă ar fi
să tragem o concluzie, aceasta ar putea
fi...”, „ Reluând ce s-a spus înainte...”
Exerciţii
Menţionaţi câteva dintre situaţiile în care v-aţi
bucurat de apartenenţa la un anumit grup.
 Enumeraţi, pe scurt caracteristicile unei activităţi
de grup de care aţi fost mulţumit (ce s-a întâmplat,
care a fost scopul, cum a fost atmosfera, cum m-
am simţit eu, cum s-au simţit alţii, care a fost
rezultatul?)
 Identificaţi alte situaţii în care, la activitatea
voastră din şcoală, universitate aţi fost confruntat
cu o dinamică de grup nu foarte eficientă.
 Ce se putea face pentru îmbunătăţirea situaţiei ?

C6. Conflicte şi rezolvarea lor în
contexte educaţionale
1. Definirea conflictelor şi modalităţi de
abordare a acestora
2. Managementul conflictelor – principii,
perspective de soluţionare
3. Conflicte în zona educaţionalului:
şcoală , familie, societate
4. Rolul educaţiei interculturale în
rezolvarea conflictelor
Conflictul
= stare de opoziţie şi tensiune, de

dizarmonie care rezultă din prezenţa a
două sau mai multe elemente de dispută
între persoane, idei sau interese.
Efectele negative vs. pozitive

?

Posibile efecte pozitive ale conflictelor
 creşterea interesului şi motivaţiei pentru schimbare;
 îmbunătăţirea procesului de identificare a problemelor şi
a soluţiilor;
 creşterea coeziunii unui grup în cazul soluţionării comune
a conflictelor;
 dezvoltarea capacităţilor de adaptare a indivizilor la
realitate;
 oferirea unor oportunităţi de cunoaştere şi dezvoltare de
deprinderi practice de soluţionare a stărilor de
incertitudine;
 dezvoltarea creativităţii şi ingeniozităţii de a găsii soluţii
optime etc.
Adevărat sau fals?
 Conflictele se rezolvă întotdeauna de la sine,
odată cu trecerea timpului.
 În cazul apariţiei unei probleme / dispute se
va ajunge întotdeauna la situaţii neplăcute.
 Apariţia unor conflict poate fi semnul unei
conduceri nepotrivite a grupului sau a clasei.
 Conflictul este întotdeauna negativ şi are
efecte distructive.
 Apariţia conflictului este un semn de
neimplicare a leaderului în problemele
grupului.
 Conflictele nu se pot rezolva decât printr-o
stare de compromis.
 Întotdeauna există învingători şi învinşi în
cadrul conflictelor.
Exerciţiu
Daţi exemple de conflicte la care s-a
întâmplat să luaţi parte, fie în actvitatea
educaţională, fie în plan personal.
S-a întîmplat să nu rezolvaţi un conflict aşa
cum aţi dorit?
Managementul conflictelor
posibilităţi de soluţionare

Pasivitate, agresivitate în rezolvarea conflictelor
 Pasivitatea = comportamentul prin care
individul încearcă să evite confruntările,
conflictele, pentru a păstra relaţii „bune” cu
toată lumea, fără însă a ţine neapărat cont
de drepturile sau dorinţele sale personale.
 Agresivitatea = reacţie comportamentală
prin care este minimizată valoarea celorlalţi,
sunt încălcate regulile promovate de instituţii
şi de autorităţi dă dovadă de lipsă de respect,
tendinţa de a rezolva problemele prin
violenţă, utilizarea unei critica neconstructive
în interacţiunile şi procesul de comunicare...
Pasivitate, agresivitate, asertivitate
Tehnica comunicării asertive (deschise,
responsabile) = rezultatul unui set de atitudini şi
comportamente învăţate care au ca şi consecinţe pe
termen lung îmbunătăţirea relaţiilor sociale,
dezvoltarea încrederii personale şi a stimei de sine,
respectarea drepturilor personale, formarea unui stil
de viaţă eficient, îmbunătăţirea abilităţilor de luare a
unor decizii responsabile.
Asertivitatea = abilitatea de exprimare a emoţiilor şi
a convingerilor fără însă a încălca drepturile celorlalţi.
Exerciţiu Daţi exemple de situaţii în care aţi

avut un comportament:
Pasiv ... Asertiv ... Agresiv...
Cerinţele ale educaţiei interculturale
 formarea aptitudinii de a comunica asertiv
(a vorbi dar şi a asculta);
 cooperarea şi munca în grup;
 respectul de sine şi de ceilalţi;
 procesul decizional democratic;
 asumarea responsabilităţii şi acceptarea
responsabilităţii altora;
 stăpânirea dar şi exteriorizarea emoţiilor,
sentimentelor, trăirilor;
 evitarea confruntărilor verbale şi fizice.
C7. Specificul formării din
1. Educaţia interculturală pentru

formatori
2. Cerinţe esenţiale ale educaţiei
pentru interculturalitate
3. Modalitǎţi practice de intervenţie
4. Politica Consiliului Europei şi
Comunitǎţii Europene
Cerinţele ale educaţiei interculturale
Programe de pregătire a formatorilor care să-i

pregătească să devină „adevăraţi mediatori
culturali şi agenţi ai schimbării” (Cucoş, 2000, 204)
 cunoştinţe din ştiinţele socio-umane:

stereotipuri, prejudecăţi, minorităţi
 strategii de predare diferenţiată în funcţie de
capitalul cultural al elevilor
 identitatea culturală şi atitudini intergrupale
 strategii de cunoaştere şi inter-cunoaştere
 comunicarea şi rezolvarea pozitivă a conflictelor
Promotorii educaţiei interculturale
Cadrele didactice trebuie să fie dispuse să:
 accepte şi să îşi modifice atitudinile, concepţiile,
mentalităţile, şi convingerile
 experimenteze noi trăiri afective
 să revalorizeze normele, modelele de natură
morală, politică şi ştiinţifică
 să îşi reorienteze raţionamentele şi judecăţile
valorice
 să înveţe noi comportamente interpersonale şi
noi stiluri interacţionale
 să înveţe noi strategii de autocunoaştere şi
intercunoaştere
 să dorească să transmită aceste dimensiuni
elevilor şi celorlalţi.
SUCCES!
Nicoleta Chioncel
nchio@uoradea.ro

CURS Educatie Interculturala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS Educatie Interculturala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Educaţie interculturală

1. Introducere în educaţia interculturală

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 2

1. Educaţia interculturală - o nouă

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 3

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 5

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 6

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 7

1. Definirea conflictelor şi modalităţi de

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 8

1. Educaţia interculturală pentru

 Şcoala viitorului încotro? Drepturi şi libertăţi ale elevilor din

 Student străin în Oradea – indiferenţă sau acceptare din partea

 Integrarea Europeană – care e percepţia studenţilor/elevilor ?

 Conflicte interculturale: prietenii / căsătorii mixte

 Atitudinea faţă de imigranţi: toleranţă sau interes

 Atitudinea faţă de minorităţi: educaţia copiilor rromi / copiii

 învăţarea convieţuirii – a învăţa să trăieşti

 propune soluţii pentru promovarea respectului

Dimensiuni ale învăţării

 a învăţa să trăieşti laolaltă

Consiliul Europei, Comunitatea

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 16

Discriminarea = comportamentul negativ sau

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 19

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 20

- enumerati câteva dintre caracteristicile

acestora, valabile pentru spaţiul cultural

!! Fiţi creativi şi găsiţi exemple din viaţa de zi

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 21

sisteme normative - valorile prin prisma cărora

sisteme de expresii - manifestările materiale şi

sisteme de acţiuni - maifestările sociale prin care

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 22

Credinţele religioase Gastonomia

Ritualurile religioase Obiceiurile de servire a

Picturile Concepul de prietenie

Sistemul de valori Etica muncii

Literatura Conceptul de frumuseţe

Strategii de creştere a copiilor Muzica

Organizarea socială Importanţa timpului

Diferenţierea claselor sociale Conceptul de dreptate

Gesturile fizice Relaţiile între generaţii

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 28

 Exemplificaţi actul comunicǎrii în predare –

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 31

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 33

Diveristatea – cum se manifest ǎ? ...

Dialogul, comunicarea sau medierea

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 36

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 37

psihosocială a persoanelor, realizată prin

existenţa unui mesaj

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 38

Situaţia de comunicare Bariere

Context cultural, timp, spaţiu

emiţătorul = sursa de comportament nr. 1

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 41

 Este specific umană, are formă orală şi/sau scrisă

- utilizează canalul auditiv şi/sau vizual

transmiterea unor conţinuturi extrem de complexe

Educatie interculturala 2007/ 2008 DPP 42

Gesturi Contactul corporal