Sunteți pe pagina 1din 69

Introducere n

Logica matematic
a si teoria multimilor
Andrei M
arcus
26 septembrie 2014

Cuprins
0 Descrierea cursului
0.1 Tematica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0.2 Orar (anul universitar 2014-2015, semestrul 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0.3 Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1 Logica propozitiilor
1.1 Formulele logicii propozitiilor . . . . .
1.2 Interpretarea formulelor propozitionale
1.3 Problema deciziei . . . . . . . . . . . .
1.3.1 Metoda tabelului de adevar . .
1.3.2 Metoda formelor normale . . .
1.3.3 Scheme de deductie . . . . . .
1.3.4 Deductie formala . . . . . . . .

4
4
4
4

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

5
5
6
8
8
8
10
11

2 Logica de ordinul nt
ai
2.1 Notiunea de predicat . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Limbaje de ordinul nt
ai . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Structura unui limbaj de ordinul nt
ai. Modele . .
2.4 Problema deciziei n logica de ordinul ntai . . . . .
2.4.1 Deductia formala n logica de ordinul ntai .
2.4.2 Teoremele principale ale teoriei modelelor .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

13
13
13
15
17
17
18

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

3 Multimi
19
3.1 Teoria naiva si teoria axiomatica a multimilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysGodel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
4 Relatii si functii
4.1 Notiunea de relatie. Operatii cu relatii
4.2 Functii . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 Functii injective, surjective si bijective
4.4 Relatii de echivalent
a. . . . . . . . . .
4.5 Teoreme de factorizare a functiilor . .
5 Multimi ordonate
5.1 Relatii de ordine . . . .
5.2 Latici . . . . . . . . . .
5.3 Multimi bine ordonate si
5.4 Axioma alegerii . . . . .

. . . . .
. . . . .
multimi
. . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

23
23
26
29
32
35

. . . . . .
. . . . . .
artiniene
. . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

39
39
41
42
43

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

6 Latici si algebre Boole


6.1 Laticea ca structura algebrica .
6.2 Latici Boole si inele Boole . . .
6.3 Algebra LyndenbaumTarski .
6.4 Formule si functii Boole. Forme

. . . . .
. . . . .
. . . . .
normale

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

45
45
47
49
49

7 Multimi de numere
7.1 Multimea numerelor naturale
7.2 Multimea numerelor ntregi .
7.3 Multimea numerelor rationale
7.4 Multimea numerelor reale . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

. .
. .
. .
. .
2

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

52
52
55
56
57

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

CUPRINS
8 Numere cardinale
8.1 Numar cardinal. Operatii cu numere cardinale
8.2 Ordonarea numerelor cardinale . . . . . . . . .
8.3 Multimi nite, innite si num
arabile . . . . . .
8.4 Elemente de combinatoric
a . . . . . . . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

60
60
61
63
65

Capitolul 0

Descrierea cursului
0.1

Tematica

Acest curs este dedicat studentilor din anul I de la Facultatea de Matematica si Informatica. Vor abordate
urmatoarele subiecte (vezi syllabus-ul cursului: http://math.ubbcluj.ro/marcus):
1. logica propozitiilor si logica predicatelor de ordinul 1;
2. multimi, relatii, functii;
3. functii injective, surjective, bijective;
4. relatii de echivalent
a si partitii
5. teoreme de factorizare a functiilor;
6. multimi ordonate si latici;
7. multimile de numere N, Z, Q si R;
8. numere cardinale si numere ordinale;
9. algebre Boole.

0.2

Orar (anul universitar 2014-2015, semestrul 1)

Curs: Miercuri 16:00 17:50; sala 2/I.

0.3

Evaluare

Examen scris, 2 ore de lucru efectiv. Nota se calculeaza astfel:


N=

1
(E1 + E2 + E3 + E4) + S
4

unde N=nota, E1, E2, E3, E4=notele obtinute pe ecare subiect de examen, S=puncte seminar.

Capitolul 1

LOGICA PROPOZIT
IILOR
In limbajul comun, prin propozitie ntelegem o armatie despre care putem decide daca e adevarata sau falsa.
Putem forma propozitii compuse, carora de asemenea le asociem o valoare de adevar, folosind cuvinte precum si,
sau, nu, daca si numai daca etc. Din punct de vedere matematic, o astfel de denitie nu este satisfacatoare.
Rolul logicii matematice este de a fundamenta riguros ideile de mai sus si de a explora aplicarea metodelor
formale n diferite ramuri ale matematicii. Logica matematica a fost puternic motivata de studiul fundamentelor
matematicii, nceput n secolul 19, si are importante aplicatii n lozoe sau lingvistica, dar si n domenii mai
recente precum informatica.
In zilele noastre, logica matematica este mpartita n patru subdomenii, ecare concentrandu-se asupra unor
aspecte distincte, dar evident, liniile de demarcatie nu sunt stricte:
teoria multimilor, care studiaza colectii abstracte de obiecte, avand rol important pentru fundamentele
matematicii;
teoria modelelor, care este studiul formal al structurilor matematice, avand stransa legatura cu algebra
abstracta;
teoria recursiei, care studiaza calculabilitatea efectiva a functiilor denite pe multimea numerelor naturale,
avand rol important pentru fundamentele informaticii;
teoria demonstratiei, care n esent
a nseamna analiza formala a demonstratiilor matematice.
In acest curs introductiv vom atinge cate o mica parte din subiectele mentionate, de multe ori ntr-o maniera
informala.

1.1

Formulele logicii propozitiilor

Denitia 1.1.1 Simbolurile logicii propozitiilor sunt:


1. Parantezele: ( si ).
2. Conectori (simbolurile operatiilor logice): , , , , .
3. Formule atomice p, q, r, . . . , x1 , x2 , . . .
Denitia 1.1.2 formul
a propozitional
a este un sir nit de simboluri ce satisface urmatoarele reguli:
1. Formulele atomice sunt formule.
2. Daca A si B sunt formule, atunci (A), (A B), (A B), (A B), (A B) sunt de asemenea formule.
3. Alte formule decat cele descrise mai sus nu exista.
Observatii 1.1.3 In limbaj comun, conectorii , , , , se citesc non, si, sau, dac
a . . . atunci, dac
a si numai
dac
a.
Exemplul 1.1.4 Urmatoarele siruri de simboluri sunt formule:
(p q) (r (s)),
((p (q)) r) (s (s)),
((p q) r) (s r),
(((p q) (r))) (t p),
5

1 Logica propozitiilor
((p q) (p r)) ((q) (p)).
Urmatoarele siruri de simboluri nu sunt formule:
p q, p , pq t, p q r p (q r), (pq (r pq).

Denitia 1.1.5 Spunem ca B subformul


a a formulei A daca B este obtinut n cursul constructiei lui A.
Exemplul 1.1.6 p q, t p sunt subformule ale formulei (((p q) (r))) (t p), n timp ce p (t p)
nu este.
Denitia 1.1.7 Vorbim de substitutie, daca n formula A o formula atomica p sau o subformula R este nlocuita
cu formula C (notatie A(C/p) respectiv A(C/B)).
Exemplul 1.1.8 Dac
a A = (((p q) (r))) (t p), atunci pentru C = r s avem A(C/p) = ((((r s)
q) (r))) (t (r s)) si A(C, p q) = (((r s) (r))) (t p).

1.2

Interpretarea formulelor propozitionale

Denitia 1.2.1 Fie I = {0, 1}. Aici 0 corespunde falsului iar 1 corespunde adevarului. O functie de n variabile
f : In I se numeste functie de adev
ar.
O functie de adevar de n-variabile poate data printr-un tabel de adev
ar, care are n + 1 coloane si 2n
linii. Primele n coloane contin toate combinatiile posibile ale variabilelor, iar ultima coloana contine valorile
corespunzatoare ale functiei.
O alta cale este de a folosi adunarea si nmultirea modulo 2 (notatie: respectiv ).
Denitia 1.2.2 Cele mai frecvent utilizate functii de adevar sunt operatiile logice fundamentale.
Negatia (,,non): p = 1 p, sau cu tabel de adevar
p
1
0

p
0
1

Conjunctia (,,si): p q = p q, sau cu tabel de adevar


p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
0
0
0
1

Disjunctia (,,sau): p q = p q p q, sau cu tabel de adevar


p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
0
1
1
1

Implicatia (,,dac
a . . . atunci): p q = 1 p p q, sau cu tabel de adevar
p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
1
1
0
1

Echivalenta (,,dac
a si numai dac
a): p q = 1 p q, sau cu tabel de adevar
p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
1
0
0
1

1.2 Interpretarea formulelor propozitionale

In afara de acestea, mention


am si urmatoarele functii de adevar:
Functia lui Sheer: p | q = (p q). Este adevarat, daca cel mult unul din p sau q este adevarat.
Functia lui BirkhoZhegalkin: p q = (p q) = p q. I se mai spune ,,sau exclusiv; este adevarat,
daca exact unul din p sau q este adevarat.
Functia lui Webb: p q = (p) (q). I se mai spune ,,nici-nici; este adevarat, daca niciunul din p si q
nu este adevarat.
Tabelele de adevar pentru aceste functii sunt:
p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
0
1
1
0

p|q
1
1
1
0

pq
1
0
0
0

ar de n 1 variabile poate fi exprimat


a numai cu ajutorul negatiei si
Teorema 1.2.3 Orice functie de adev
conjunctiei (sau numai cu ajutorul negatiei si disjunctiei, sau numai cu ajutorul negatiei si implicatiei).
Exemplul 1.2.4 1) p q = ((p) (q)).
2) p q = (p (q)).
3) p q = ((p (q))) ((q (p))).
4) p q = (p q) ((p q)).
Exercitiul 1 S
a se scrie conjunctia, disjunctia si echivalenta cu ajutorul negatiei si implicatiei.
a si V este multimea formulelor atomice din A, atunci o interpretare a
Denitia 1.2.5 Daca A este o formul
lui A este o functie v : V I = {0, 1}. Elementul v(p) I se numeste valoarea de adev
ar a formulei atomice p.
functia de adevar corespunzatoare lui A,
Fie A = A(p1 , . . . , pn ), si e v o interpretare a lui A. Notam cu A
obtinuta folosind functiile logice fundamentale. Atunci valoarea de adev
ar a formulei A este data de:

Hv (A) := A(v(p
1 ), . . . , v(pn )).
Exemplul 1.2.6 n tabelul de mai jos avem interpretarile si valorile de adevar corespunzatoare pentru formula
A = A(p, q) = ((p q) (p)) q (punand n evidenta si cateva subformule):
p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
0
1
1
1

p
1
1
0
0

(p q) p
0
1
0
0

A
1
1
1
1

Denitia 1.2.7 a) O formul


a se numeste realizabil
a daca are o interpretare pentru care valoarea de adevar este
1.
b) Daca nu exista o astfel de interpretare formula se numeste contradictie (identic fals
a) si o notam cu 0.
c) O formula se numeste tautologie (identic adev
arat
a), daca pentru orice interpretare valoarea de adevar
este 1, si atunci o notam cu 1.
Denitia 1.2.8 a) Daca formula A B este o tautologie, atunci spunem ca formula B rezult
a din formula A
si notam A B.
In teoremele din matematica folosim urmatoarele exprimari: dac
a A, atunci B; A este conditie suficient
a
pentru B; B este conditie necesar
a pentru A.
b) Daca a formula A B este o tautologie, atunci spunem ca a A este echivalent cu B, si notam A B.
In teoremele din matematica folosim urmatoarele exprimari: A este conditie necesar
a si suficient
a pentru B;
B dac
a si numai dac
a A; B exact atunci c
and A; A este echivalent cu B.
a A, formula (A) A este tautologie si (A) A contradictie.
Exemplul 1.2.9 1) Pentru orice formul
2) A este contradictie daca si numai daca A este tautologie.
3) A este tautologie daca si numai daca A este contradictie.
4) Daca A = p (p), B = q (q), C = p p, D = p q, E = (p) q, F = p (p), atunci B si C
sunt tautologii, A si F sunt contradictii, D si E sunt realizabile. De asemenea, aceste perechi sunt echivalente.
Observatii 1.2.10 Fie A o tautologie, p o formula atomica si B o subformula a lui A. Atunci pentru orice
formula C, A(C/p) is tautologie. Daca C B, atunci A(C/B) este tautologie.
1.2.11 Enumer
am cateva tautologii importante. Aici prin A, B, C notam formule propozitionale.

1 Logica propozitiilor
1) (A B) C A (B C), (A B) C A (B C) (asociativitate),
2) A B B A, A B B A (comutativitate),
3) A (A B) A, A (A B) A (absorbtie),
4) A (B C) (A B) (A C), A (B C) (A B) (A C) (distributivitate),
5) A 1 A, A 0 A,
6) A 0 0, A 1 1,
7) A (A) 1 (principiul tertului exclus), A (A) 0 (principiul contradictiei),
8) (A B) (A) (B), (A B) (A) (B) (formulele lui de Morgan)
9) A A A, A A A (idempotent
a),
10) (A) A (principiul dublei negatii),
11) A B (A B) (B A) (legea echivalentei),
12) A B (A) B (legea implicatiei),
13) A B (B) (A) (contrapozitie),
14) (A B) (B C) A C (silogism),
15) (A B) C A (B C),
16) A (B C) B (A C),
17) (A B) (A (B)) A (reductio ad absurdum),
18) A (A B) B (modus ponens),
19) ((A) B) ((A) (B)) A (metoda demonstratiei indirecte),
20) ((C B) (C A) (B A)) A (analiza cazurilor).

Exercitiul 2 Sa se verice tautologiile (1) (20) cu ajutorul tabelelor de adevar.

1.3

Problema deciziei

Problema deciziei n logica propozitiilor nseamna gasirea unui algoritm care sa stabileasca daca o formula
propozitionala este tautologie, contradictie, sau realizabil
a precum si gasirea metodelor corecte de deductie.

1.3.1

Metoda tabelului de adev


ar

Am vazut deja n paragraful precedent aceasta metoda, care este utila n cazul formulelor unui numar mic de
atomi.

1.3.2

Metoda formelor normale

Denitia 1.3.1 Fie A = A(x1 , x2 , . . . , xn ) o formula propozitionala.


a) A este o conjunctie elementar
a dac
a este o conjunctie ce are ca factori atomi sau negatii de atomi.
b) A este o disjunctie elementar
a daca este o disjunctie ce are ca termeni atomi sau negatii de atomi.
Exemplul 1.3.2 a) Formulele A = x1 x2 x3 , B = x1 x2 x3 , C = x1 x2 x3 sunt conjunctii
elementare.
b) Formulele A = x1 x2 x3 , B = x1 x2 x3 , C = x1 x2 x3 sunt disjunctii elementare.

1.3 Problema deciziei

Denitia 1.3.3 a) Formula A = A(x1 , x2 , . . . , xn ) are form


a normal
a conjunctiv
a (FNC), daca este o
conjunctie de disjunctii elementare, adica:
A = A1 A2 . . . Am ,
unde subformula Ai = Ai (x1 , x2 , . . . , xn ) este o disjunctie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.
b) Spunem ca formula B = B(x1 , x2 , . . . , xn ) are form
a normal
a disjunctiv
a (FND), daca este o disjunctie
de conjunctii elementare, adica:
B = B1 B2 B m ,
unde subformula Bi = i (x1 , x2 , . . . , xn ) este o conjunctie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.
Observatii 1.3.4 Orice formul
a propozitionala este logic echivalenta cu o FNC, respectiv cu o FND (nu
neaparat unic determinata). Formula A se aduce la o FNC, respectiv la o FND, printr-un sir nit de echivalente
logice, utilizand legile fundamentale ale logicii propozitiilor astfel:
1. Se exprima formula A numai cu conectorii , , , folosind legea implicatiei si legea echivalentei.
2. Se trece negatia numai asupra atomilor, utilizand legile lui De Morgan si legea dublei negatii.
3. Se obtin conjunctii de disjunctii (pentru FNC), respectiv disjunctii de conjunctii (pentru FND), folosindu-se
distributivitatea, absorbtia, idempotenta, comutativitatea sau asociativitatea.
Exemplul 1.3.5 Fie A = x x y. Aplicand cele de mai sus, obtinem
= x x y x (x y) x (x y)
si am ajuns astfel la o FND. Mai departe, avem
x (x y) (x x) (x y)
si obtinem o FNC. Folosind acum idempotenta avem:
(x x) (x y) x (x y)
si obtinem o alta FNC. Aplicand absorbtia, avem:
x (x y) x,
care este nca o FNC, dar o putem considera si ca o FND.
1.3.6 Metoda formelor normale se aplica astfel. Fie C = (x1 , x2 , . . . , xn ) o formula propozitionala si e
A = A1 A2 Am o FNC respectiv B = B1 B2 Bm o FND cu care C este logic echivalenta. Atunci:
a) C este tautologie daca si numai daca n FNC A, pentru orice i = 1, 2, . . . , m, Ai contine cel putin un atom
mpreuna cu negatia sa;
b) C este o contradictie daca si numai daca n FND B, pentru orice i = 1, 2, . . . , m, Bi contine cel putin un
atom mpreuna cu negatia sa.
Exemplul 1.3.7 Sa rezolvam problema deciziei prin metoda formelor normale.
a) Fie C = x y x. Aducem pe C la o forma normala:
C = x y x (x y) x (x y) x (x y) x x y x.
Am obtinut formula A = x y x, care poate privita si ca FNC, dar si ca FND. Considerand A ca FNC cu
un singur factor, x apare mpreun
a cu negatia sa x, deci este o tautologie.
b) Fie C = x (x y x). Aducem C la o forma normala:
C = x (x y x) x ((x y) x) x ((x y) x)
x ((x y) x) (x x y) (x x)
Am obtinut FND B = (x x y) (x x). In ecare termen al lui B, apare atomul x mpreuna cu negatia
sa x, deci C este o contradictie.
c) Fie C = (x y) (y z). Aducem C la o forma normala:
C = (x y) (y z) (x y) (y z).
Am obtinut FNC A = (x y) (y z), si vedem ca C nu este tautologie. Determinam si o FND:
A = (x y) (y z) (x y) (x z) (y y) (y z).
Am obtinut FND B = (x y) (x z) (y y) (y z), din care citim ca C nu este contradictie, deci C
este o formula realizabila.

10

1 Logica propozitiilor

1.3.3

Scheme de deductie

Denitia 1.3.8 Fie A1 , . . . , An (n 0), B formule propozitionale. Spunem ca a formula B este consecint
aa
formulelor A1 , . . . , An , daca orice interpretare care face A1 , . . . , An adevarate, face si formula B adevarata.
n
Notam A1 , . . . , An |= B sau A1 ,...,A
si numim aceasta schem
a de deductie (inferent
a). Formulele
B
A1 , . . . , An se numesc premize, iar B se numeste concluzie.
Daca n = 0, atunci B este tautologie.
Observam ca A1 , . . . , An |= B, exact cand A1 An B tautologie, adica A1 An B.
Denitia se generalizeaza imediat la cazul cand si sunt multimi de formule, si notam sau |= ).
Exemplul 1.3.9 Prezent
am mai jos cateva scheme de deductie ale logicii clasice (aristotelice). Ele pot demonstrate usor cu ajutorul tabelelor de adevar.
A,AB
B

1. Modus ponens (notatie: MP).


2. Reductio ad absurdum.
(a)

(A)B,(A)(B)
A

(b)

B,(A)(B)
A

(c)

(A)B,(B)
A

(d)

AB,A(B)
A

(e)

B,A(B)
A

(f) Modus tollens.

AB,B
A

3. Contrapozitie.
AB
(B) (A)
4. Silogism.
A B, B C
AC
5. Silogism disjunctiv (Modus tollendo ponens).
A B, A
B
Observatii 1.3.10 a) Prezent
am cateva proprietati generale:
A |= A (reexivitate).
Daca A1 , . . . , An |= Bj (pentru orice j = 1, . . . , m) si B1 , . . . , Bm |= C, atunci A1 , . . . , An |= C (tranzitivitate).
Daca A1 |= A2 ,. . . ,An1 |= An , si An |= A1 , atunci formulele A1 , . . . , An sunt echivalente (demonstratie
ciclica).
Daca sunt multimi de formule, atunci |= .
{A} |= B daca si numai daca |= A B.
1.3.11 Multe demonstratii din matematica devin mai usoare daca nlocuim o schema data cu una echivalenta.
1. Demonstratie direct
a: nlocuim

A
BC

cu

A,B
C .

2. Demonstratie prin contrapozitie: nlocuim


3. Demonstratie indirect
a: n loc de

A
B

A,B
C

cu

A,C
B .

aratam ca A (B) este contradictie.

1.3 Problema deciziei

1.3.4

11

Deductie formal
a

O alta abordare a problemei deciziei se bazeaza pe manipularea simbolurilor pornind de la cateva axiome si scheme
de deductie si nu face apel la interpretarea formulelor. Vom vedea ca aceasta abordare este echivalent
a cu cea
bazata pe tabele de adevar.
1.3.12 Aceasta metoda porneste urmatoarele:
cateva tautologii speciale, numite axiomele logicii propozitiilor.
A1: A (B A)
A2: (A (B C)) ((A B) (A C))
A3: ((B) (A)) (((B) A) B)), unde A, B, C sunt formule arbitrare;
schema de deductie Modus Ponens (MP), adica

A,AB
.
B

Denitia 1.3.13 Fie acum A1 , . . . , An (n 0) formule propozitionale. O deductie din formulele A1 , . . . , An


(numite premize sau ipoteze) este un sir nit E1 , . . . , Ek de formule astfel ncat pentru orice i = 1, . . . , k avem:
(1) Ei este axioma, sau
(2) exista l astfel nc
at Ei = Al , sau
(3) Ei se obtine din Ej , El (j, l < i) folosind schema (MP).
Denitia 1.3.14 a) Spunem ca formula B deductibil
a din formulele A1 , . . . , An (notatie A1 , . . . , An B), daca
B este ultimul termen al unei deductii din formulele A1 , . . . , An . Daca n = 0, atunci notam B.
Denitia se generalizeaza imediat la cazul a doua multimi de formule si ; notam daca B pentru
orice B .
b) Spunem ca multimea de formule este contradictorie, daca exista o formula A, astfel ca A (A).
Altfel, este consistent
a.
Exemplul 1.3.15 a) Sa se arate ca A A.
1. (A ((A A) A)) ((A (A A)) (A A))

A2

2. A ((A A) A)

A1

3. (A (A A)) (A A)
4. A (A A)
5. A A

1,2 MP
A1
3,4 MP

b) Sa se arate ca A B, B C A C.
1. (B C) (A (B C))

A1

2. B C

Ipoteza

3. A (B C)

1,2 MP

4. (A (B C)) ((A B) (A C))

A2

5. (A B) (A C)

4,3 MP

6. A B

Ipoteza

7. A C

5,6 MP

c) Sa se arate ca A, A B.
1. A
2. (A) ((B) (A))

Ipoteza
A1

3. (B) (A)

1,2 MP

4. A

Ipoteza

12

1 Logica propozitiilor
5. A ((B) A)
6. (B) A
7. ((B) (A)) (((B) A) B)

A1
4,5 MP
A3

8. ((B) A) B

3,7 MP

9. B

6,8 MP

Vedem ca aceasta metoda nu e foarte usor de aplicat. Urmatoarele observatii simplica oarecum lucrurile.
Observatii 1.3.16 a) Daca B si B C, atunci C.
b) Daca si B, atunci B.
c) Daca si B, atunci B.
d) Daca B B, atunci C pentru orice formula C .
e) (Teorema lui Herbrand, 1930): B C daca si numai daca {B} C.
Exemplul 1.3.17 Pentru a arata ca A B, B C A C este sucient de aratat ca A, A B, B C C.
Pentru aceasta, avem:
1. A

Ipoteza

2. A B

Ipoteza

3. B

1,2 MP

4. B C

Ipoteza

5. C

3,4 MP.

Urmatoarea teorema spune ca metoda de deductie bazata pe valorile de adevar (,,rezulta , |=) este echivalenta cu deductia formala ()). Prima implicatie este mai usor de demonstrat, a doua este dicila.
Teorema 1.3.18 (Teorema de completitudine Frege-Lukasiewicz) Are loc B dac
a si numai dac
a |=
B.

Capitolul 2

LOGICA DE ORDINUL INTAI


Am vazut ca logica propozitiilor formalizeaza utilizarea operatiilor logice non, si, sau, dac
a . . . atunci, dac
a si
numai dac
a). Logica de ordinul nt
ai merge mai departe introducand cuantificatori, pentru a formaliza notiunile
de pentru orice si exist
a. Astfel, logica de ordinul ntai va utila pentru formalizarea a mult mai multe teorii
matematice.

2.1

Notiunea de predicat

Denitia 2.1.1 Fie M o multime nevida si e n N . Un predicat n-ar pe multimea M este o submultime
a multimii Mn (adica o relatie n-ara pe M).
Observatii 2.1.2 In limbajul comun, un predicat n-ar pe multimea M este o armatie ,,deschisa P(x1 , . . . , xn ),
n care putem nlocui variabilele x1 , . . . , xn cu elementele a1 , . . . an M pentru a obtine propozitia P(a1 , . . . , an ).
In acest caz,
{(a1 , . . . , an ) Mn | P(a1 , . . . , an ) adevarat }
este o relatie n-ara, deci un predicat n-ar pe M. Aceasta abordare nu este nsa sucient de precisa.
Exemplul 2.1.3 a) ,,x + y = z predicat de 3 variabile pe M = R.
b) ,,x < y este predicat binar pe M = N.
c) ,,|x| = 1" este un predicat unar pe M = C.

2.2

Limbaje de ordinul nt
ai

Simbolurile si regulile de formare a formulelor date mai jos formeaza limbajul ordinul nt
ai.
Denitia 2.2.1 Simbolurile limbajului de ordinul nt
ai L sunt urmatoarele:
1. Paranteze: ( si ).
2. Conectori: , , , , .
3. Cuanticatori: (pentru orice) si (exist
a).
4. Simbolul de egalitate: =.
5. Variabile: x, y, z, . . . .
6. Constante: a, b, c, . . . .
7. Functii (operatii): f, g, . . . .
8. Predicate: P, Q, . . . .
Presupunem n plus ca pentru ecare functie si ecare predicat se da aritatea 1 (adica numarul variabilelor
sale). Cuanticatorii pot aparea doar naintea variabilelor. Utilizarea simbolurilor depinde de teoria matematica
pe care dorim sa o formalizam.
13

14

2 Logica de ordinul nt
ai

Exemplul 2.2.2 1) Limbajul teoriei multimilor LS foloseste un singur predicat binar (,,apartine).
2) Limbajul teoriei grupurilor LG foloseste constanta 1 (simbolul elementului neutru), inversa este o functie
unara iar produsul este o functie binara.
4) Limbajul teoriei numerelor naturale LN foloseste constanta 0 si trei operatii s, +, : functia succesor s este
unara, adunarea si nmultirea sunt binare.
Denitia 2.2.3 a) Expresiile (termenii) limbajului L de ordinul ntai sunt siruri nite se simboluri ce satisfac
regulile:
1. Orice variabil
a este expresie.
2. Orice constant
a este expresie.
3. Daca f este o functie de n variabile si t1 , . . . , tn sunt expresii, atunci f(t1 , . . . , tn ) este expresie. (De multe
ori, n loc de f(x, y) not
am xfy.)
4. Alte expresii nu exista.
b) Formulele limbajului L de ordinul nt
ai sunt siruri nite se simboluri ce satisfac regulile:
1. Daca P este un predicat n-ar si t1 , . . . , tn sunt expresii, atunci P(t1 , . . . , tn ) este formula.
2. Daca t1 si t2 sunt expresii, atunci = (t1 , t2 ) este formula. (Vom nota aceasta formula prin (t1 = t2 ).)
a, atunci () este formula.
3. Daca este formul
4. Daca , sunt formule, atunci ( ), ( ), ( ), ( ) sunt formule. (Dupa caz, vom omite
unele paranteze.)
a si x este o variabil
a, atunci x si x sunt formule. In acest caz spunem ca x este
5. Daca este formul
variabila cuanticat
a.
6. Alte formule nu exist
a.
Formulele de tip 1,2 sunt formule atomice.
Denitia 2.2.4 Fie x o variabil
a a limbajului L. Spunem ca x este variabil
a liber
a a formulei daca:
1. este formul
a atomica si x apare n .
a libera n .
2. are forma () si x este variabil
3. este de forma ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si x este variabila libera n sau n .
4. este de forma y sau y, unde y este diferit de x, si x este variabila libera n .
Spunem ca x este legat
a, daca nu e libera. O formula n care orice variabila este legata se numeste formul
a
nchis
a.
Exemplul 2.2.5 1) In formula ,,x(x = y) variabila x este legata, iar y este libera. Formula ,,xy(x y =
y x) este nchis
a.
2) Fie formula x((x = y) (P(x) Q(y))); atunci x = y, P(x) Q(y), P(x) sunt subformule, dar x(x = y)
nu este.
Denitia 2.2.6 a) Fie o formul
a. Spunem ca variabila x este substituit
a cu expresia t, daca n , orice
aparitie a lui x este nlocuita cu t, exceptand subformulele de forma x sau x, care raman neschimbate. Notam
noua formula prin xt .
b) Substitutia variabilei x cu expresia t este permis
a n urmatoarele cazuri:
1. Daca este formul
a atomica.
2. Daca a are forma () si substitutia lui x cu t n este permisa.
3. Daca a are forma ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si substitutia lui x cu t n si este
permisa.
4. Daca a are forma y sau y si suntem n una din urmatoarele cazuri:
(i) x nu este libera n .
(ii) y nu apare n t si substitutia lui x cu t n este permisa.
c) Printr-o generalizare a formulei ntelegem o formula de forma x1 x2 . . . xn .
Exemplul 2.2.7 1) Evident, avem xx = .
2) In formula y(x = y) substitutia lui x cu y nu e permisa.

2.3 Structura unui limbaj de ordinul nt


ai. Modele

2.3

15

Structura unui limbaj de ordinul nt


ai. Modele

Acum dam semnicatie si valori de adevar formulelor unui limbaj de ordinul ntai.
Denitia 2.3.1 O structur
a a M a unui limbaj de ordinul ntai L consta din urmatoarele date:
1. O multime nevida M, pe care o numim univers si o notam cu |M|.
e M.
2. Fiecarei constante a i corespunde un element a
3. Fiecarui simbol de functie n-ara f i corespunde o functie fe : Mn M.
e pe multimea M (adica o submultime
4. Fiecarui simbol de predicat n-ar P i corespunde un predicat n-ar P
n
e
P M ).
5. Simbolului de egalitate i corespunde relatia de egalitate pe M.
e cu P. In continuare consideram xat un limbaj de ordinul
e cu a, fe cu f, P
De multe ori vom nota simplu a
ntai L si o structura M a lui L, cu M = |M|.
Denitia 2.3.2 a) Daca V este multimea variabilelor lui L, atunci o functie s : V M se numeste interpretare
a structurii M.
b) Denim inductiv valoarea HM
atoare interpretarii s, o denim inductiv
s (t) M a expresiei t, corespunz
astfel:
1. Pentru ecare variabil
a x, avem HM
s (x) = s(x).
e.
2. Pentru ecare constant
a a, avem HM
s (a) = a
3. Pentru ecare functie n-ara f si expresii t1 , . . . , tn avem
M
e M
HM
s (f(t1 , . . . , tn )) = f(Hs (t1 ), . . . , Hs (tn )).

c) Denim inductiv valoarea HM


atoare interpretarii s astfel:
s () I = {0, 1} a formulei , corespunz
M
a (HM
1. pentru orice predicat P n-ar si orice expresii t1 , . . . , tn , HM
s (t1 ), . . . , Hs (tn ))
s (P(t1 , . . . , tn )) = 1 dac
M
e altfel H (P(t1 , . . . , tn )) = 0.
P,
s
M
M
2. HM
a HM
s (t1 = t2 ) = 1, dac
s (t1 ) = Hs (t2 ), altfel Hs (t1 = t2 ) = 0.
M
3. HM
a HM
s () = 1, dac
s () = 0, altfel Hs () = 0.
M
M
a HM
4. HM
s ( ) = 1, dac
s () = 1 sau Hs () = 1, altfel Hs ( ) = 0.
M
M
HM
a HM
s ( ) = 1, dac
s () = Hs () = 1, altfel Hs ( ) = 0.
M
HM
a HM
si HM
s ( ) = 0, dac
s () = 1
s () = 0, altfel Hs ( ) = 1.
M
M
HM
a HM
s ( ) = 1, dac
s () = Hs (), altfel Hs ( ) = 0.

5. Consideram functia (interpretarea)


s(x|m) : V M,

{
s(y), daca y = x
s(x|m)(y) =
.
m
daca y = x

Atunci:
HM
a si numai daca pentru orice m M avem HM
s (x) = 1 dac
s(x|m) () = 1.
HM
a si numai daca exista m M astfel ncat HM
s (x) = 1 dac
s(x|m) () = 1.
am M |= [s], si spunem ca structura M satisface interpretarea
Denitia 2.3.3 a) Daca HM
s () = 1, atunci not
s a formulei . Notam M 2 [s], daca HM
()
=
0.
s
Pentru o multime de formule notam M |= [s], daca HM
si M 2 [s], daca exista
s () = 1 pentru orice
astfel ca HM
()
=
0.
s
b) Spunem ca M este model al lui , (sau ca M satisface ), daca M |= [s] (adica HM
s () = 1) pentru
orice interpretare s a lui M. Notatie: M |= .
Spunem ca M este model pentru multimea de formule (sau ca M satisface pe ), daca M |= pentru orice
. Notatie: M |= .
c) O formula sau o multime de formule este satisabil
a, daca are model.

16

2 Logica de ordinul nt
ai
Prin inductie se arata:

M
Teorema 2.3.4 1) Dac
a interpret
arile s si r coincid pe variabilele ce apar n expresia t, atunci HM
s (t) = Hr (t).
M
M
2) Dac
a s si r coincid pe variabilele libere ce apar n formula , atunci Hs () = Hr () (adic
a M |= [s]
dac
a si numai dac
a M |= [r]).

Corolar 2.3.5 Dac


a este o formul
a nchis
a, atunci M |= dac
a si numai dac
a exist
a o interpretare s astfel
ca M |= [s]. (Deci valoarea unei formule nchise este independent
a de interpretarea fixat
a a structurii.)
Denitia 2.3.6 a) O formul
a este tautologie (identic adev
arat
a), daca orice structura M este model al lui
. Formula se numeste contradictie, daca este tautologie.
b) Daca formula este tautologie, atunci spunem ca rezult
a din si notam .
c) Daca formula este tautologie, atunci spunem ca este echivalent cu si notam .
Exemplul 2.3.7 1) Pentru orice formul
a avem ca tautologie, iar ( ) este contradictie.
2) y(y = y) este tautologie, n timp ce y((y = y)) este contradictie.
Exercitiul 3 este contradictie daca si numai daca pentru orice structura M si interpretare s : V |M|, avem
HM
a M 2 [s]).
s () = 0 (adic
Exercitiul 4 Daca este contradictie, atunci nu are model. Armatia inversa are loc doar pentru formule
nchise.
Exercitiul 5 Daca este tautologie, atunci orice generalizare x1 . . . xn este tautologie.
Exercitiul 6 daca si numai daca pentru orice structura M si pentru orice interpretare s : V |M|, daca
s satisface pe , atunci satisface si pe .
Exercitiul 7 Daca , atunci orice model M al lui este si model al lui . Armatia inversa are loc doar
pentru formule nchise.
Exercitiul 8 daca si numai daca pentru orice structura M si pentru orice interpretare s : V |M|, s
satisface pe daca si numai daca satisface pe .
Exercitiul 9 Daca , atunci are exact aceleasi modele ca si . Armatia inversa are loc doar pentru
formule nchise.
2.3.8 Prezentam cateva tautologii importante. Fie A, B si C formule ale limbajului L ordinul ntai astfel ncat
n C variabila x nu e libera.
(1) xyA yxA, xyA yxA
(2) (x)(y)A (y)(x)A, xA xA
(3) x(A B) xA xB
(4) x(A B) xA xB
(5) xA xB x(A B)
(6) x(A B) xA xB
(7) xA x(A),

xA x(A)

(legile lui De Morgan)

(8) C xA x(C A),


C xA x(C A),
C xA x(C A),
C xA x(C A).
(9) C xA x(C A),
C xA x(C A),
xA C x(A C),
xA C x(A C).
a n formula nlocuirea variabilei libere x cu expresia t este permisa).
(10) x xt si xt x (dac
Exercitiul 10 a) Sa se arate ca formulele (1)-(10) sunt ntr-adevar tautologii.
b) Sa se arate ca n (2), (5), (6) si (10) implicatiile inverse nu sunt adevarate (dand contraexemple).

2.4 Problema deciziei n logica de ordinul nt


ai

2.4

17

Problema deciziei n logica de ordinul nt


ai

Fixam un limbaj L de ordinul nt


ai.
Denitia 2.4.1 a) Spunem ca a formula este consecint
a a formulelor 1 , . . . , n daca pentru orice structura
M si pentru orice interpretare s : V |M|, daca s satisface toate formulele 1 , . . . , n , atunci satisface si formula
.
n
Notatie: 1 , . . . , n |= B sau 1 ,...,
, si numim aceasta schem
a de deductie. Formulele 1 , . . . , n se

numesc premize (ipoteze), iar este concluzie (consecint


a).
Daca mai sus n = 0, atunci este tautologie.
Vedem ca este consecint
a a lui 1 , . . . , n (adica 1 , . . . , n |= ), daca si numai daca rezulta din
1 n (adic
a 1 n este tautologie, adica 1 n ).
Mai general, pentru multimile de formule , e clar ce se ntelege prin notatiile sau |= .
Observatii 2.4.2 Alonzo Church a demonstrat n 1936 ca pentru un limbaj de ordinul ntai nu se poate da o
procedur
a general
a de decizie.

2.4.1

Deductia formal
a n logica de ordinul nt
ai

Ca si n logica propozitiilor, si n logica de ordinul ntai se poate introduce o notiune de deductie formala independenta de structuri, interpret
ari si modele. Vom vedea n paragraful urmator ca n cazul formulelor nchise cele
doua abordari sunt echivalente.
2.4.3 Pentru a deni notiunea de deductie avem nevoie de:
1) Un set de tautologii speciale, numite axiome logice.
(A1) ( ).
(A2) ( ( )) (( ) ( ))
(A3) (() ()) ((() ) )), unde , , sunt formule arbitrare.
(A4) x xt , daca n nlocuirea lui x cu t este permisa.
(A5) x( ) (x x), unde , sunt formule arbitrare.
a legata n .
(A6) x, daca x este variabil
(A7) x = x
(A8) (x = y) (y = x)
(A9) ((x = y) (y = z)) (x = z), unde x, y, z sunt variabile arbitrare.
(A10) ((x1 = y1 ) (xn = yn )) (P(x1 , . . . , xn ) P(y1 , . . . , yn )), unde P este un predicat n-ar.
(A11) ((x1 = y1 ) (xn = yn )) (f(x1 , . . . , xn ) = f(y1 , . . . , yn )), unde f este o functie n-ara.
2) schema de deductie Modus Ponens (MP), adica

,
.

Axiomele (A7)-(A11) se numesc axiomele egalit


atii.
Denitia 2.4.4 Fie formulele 1 , . . . , n (n 0) .
a) O deductie din formulele 1 , . . . , n este un sir de formule 1 , . . . , k astfel ncat pentru orice i = 1, . . . , k
avem:
1. i este axioma logica, sau
2. i = l pentru un l = 1, . . . , n, sau
3. i se obtine din j ,l (unde j, l < i) aplicand schema Modus Ponens (MP).
b) Spunem ca formula este deductibil
a din formulele 1 , . . . , n (notatie: 1 , . . . , n ), daca este
ultimul termen al unei deductii din 1 , . . . , n . Formulele 1 , . . . , n sunt premizele (ipotezele deductiei.
Daca n = 0, atunci notam . Mai general, pentru multimile de formule , folosim notatia .
c) Spunem ca multimea de formule este contradictorie, daca exista o formula astfel ca ().

18

2 Logica de ordinul nt
ai

Teorema 2.4.5 a) Dac


a 1 , . . . , k este o deductie, atunci si 1 , . . . , i este o deductie pentru orice i = 1, . . . , k.
b) Dac
a si , atunci .
c) Dac
a si , atunci .
d) Dac
a si , atunci .
e) Dac
a (), atunci pentru orice formul
a .
f) Teorema deductiei (Herbrand, 1930): dac
a si numai dac
a {} .
g) Teorema generalizarii (GEN): Fie o multime de formule unde x este variabil
a legat
a. Dac
a , atunci
x.
h) Generalizare pe constante: Fie o multime de formule unde constanta c nu apare. Dac
a , atunci
exist
a o variabil
a x care nu apare n astfel ca xcx . Mai mult, exist
a o deductie a lui xcx din , n care
c nu apare.
Exemplul 2.4.6 Ar
at
am ca xy yx.
1. xy
2. xy y
3. y
4. y

Ipoteza
A4
1,2 MP
A4

5.

3,4 MP

6. x

5 GEN

7. yx

6 GEN.

2.4.2

Teoremele principale ale teoriei modelelor

Fixam un limbaj L de ordinul nt


ai. Fie o multime de formule nchise. Multimea formulelor deductibile din
se numeste teorie, iar formulele din sunt axiome ale teoriei.
Teorema 2.4.7 (Teorema lui Godel de completitudine) Fie o formul
a nchis
a. Are loc |= dac
a si numai
dac
a .
Teorema 2.4.8 (Teorema lui Godel de completitudine, varianta model-teoretica) Multimea de formule nu este
contradictorie dac
a si numai dac
a are model.
a si numai dac
a orice submultime finit
a a sa are.
Teorema 2.4.9 (Teorema de compactitate) are model dac

Capitolul 3

MULT
IMI
3.1

Teoria naiv
a si teoria axiomatic
a a multimilor

Incepem cu o recapitulare a cunostintelor dobandite n liceu.


3.1.1 Prin multime ntegem o colectie de lucruri (obiecte, notiuni) bine determinate, numite elementele sale.
Faptul ca elementul a apartine multimii A se noteaza a A; notatia b
/ A nseamna: b nu apartine lui A.
Aceste notiuni sunt primare, adica nu le denim.
O multime poate data prin enumerarea elementelor, de exemplu A = {1, 2, 3, 4}, B = {x, y, z} sau printr-o
proprietate (predicat) P(x):
A = {x | P(x)},
de exemplu A = {x | x R si 0 x 3}.
Multimile A si B sunt egale, A = B, daca au acelea si elemente.
Multimea vid
a este unica multime care nu are niciun element. Notatie: .
Denitia 3.1.2 a) O multime A este submultime a multimii B, daca orice elemeent al lui A este element al lui
B; notatie: A B. Orice multime nevida A are doua submultimi triviale: si A.
Sa retinem ca A = B dac
a si numai daca A B si B A. Daca A B si exista x B astfel ncat x
/ A,
atunci spunem ca A este submultime proprie a lui B. Notatiee: A B.
b) Submultimile unei multimi U formeaz
a multimea p
artilor (multimea putere) a lui U:
P(U) = {A | A U},
adica A P(U) A U.
Denitia 3.1.3 Intersectia multimilor A si B este multimea elementelor comune, adica
A B = {x | x A si x B}.
Daca A B = , atunci spunem ca A si B sunt disjuncte.
Reuniunea multimilor A si B este multimea
A B = {x | x A sau x B}.
Diferenta multimilor A \ B este multimea
A \ B = {x | x A si x
/ B}.
Daca B A, atunci A \ B este complementara multimii A relativ la B. Notatie: {A (B).
Diferenta simetric
a a multimilor A si B este multimea
AB = (A \ B) (B \ A) = (A B) \ (A B).
Produsul cartezian al multimilor A1 , A2 , . . . , An este multimea
A1 A2 An = {(x1 , x2 , . . . , xn ) | x1 A1 , x2 A2 , . . . , xn An }.
Daca pentru un i, Ai = , atunci A1 A2 An = .
19

20

3 Multimi

Exercitiul 11 Fie A, B, C multimi incluse n universul U. Sa se demonstreze urmatoarele proprietati de baza:


a) A A (reflexivitate);
b) daca A B si B C, atunci A C (tranzitivitate);
c) daca A B si B A, atunci A = B (antisimetrie);
d) A B = B A, A B = B A (comutativitate);
e) (A B) C = A (B C)), (A B) C = A (B C)) (asociativitate);
f) A A = A, A A = A (idempotent
a);
g) A (A B) = A; A (B A) = A (absorbtie);
h) A = A; A = ;
i) A {A = U; A {A = ;
j) {{A = A;
Exercitiul 12 Fie A, B, C multimi. Sa se demonstreze:
a) A (B C) = (A B) (A C); A (B C) = (A B) (A C) (distributivitate);
b) A \ B = A {B;
c) A \ (B C) = (A \ B) (A \ C) = (A \ B) \ C;
d) A \ (B C) = (A \ B) (A \ C);
e) (A B) \ C = (A \ C) (B \ C);
f) (A B) \ C = A (B \ C) = (A \ C) B;
g) {(A B) = {A {B; {(A B) = {A {B (formulele lui De Morgan).
Exercitiul 13 Sa se arate ca pentru orice multimi A, B, C avem:
a) AB = (A {B) (B {A);
b) AB = BA;
c) (AB)C = A(BC);
d) A = A; {A = AU; AA = ;
e) A (BC) = (A B)(A C);
f) A B = AB(A B).
Exercitiul 14 Sa se arate ca pentru orice multimi A, B, C, daca A C = B C si A C = B C atunci A = B.
Exercitiul 15 Fie A, B, C multimi date. Sa se determine multimea X care satisface:
a) A X = B, A X = C;
b) A \ X = B, X \ A = C.
Exercitiul 16 Daca A, B, C, D sunt multimi, atunci:
a) (A B) (C D) = (A C) (B D);
b) armatia (A B) (C D) = (A C) (B D) nu e adevarata n general;
c) (A B) C = (A C) (B C);
d) (A B) C = (A C) (B C);
e) (A \ B) C = (A C) \ (B C).
3.1.4 Abordarea din acest paragraful tine de asa-numita teorie naiv
a a multimilor, dezvoltata de matematicianul german Georg Cantor dupa 1870. S-a aratat mai tarziu ca aceasta teorie duce la contradictii, din cauza
faptului ca permite formarea de multimi ,,mari, fara restrictii. Paradoxul lui Bertrand Russel (1902) este printre
cele mai cunoscute: consideram multimea R a tuturor multimilor care nu se contin ca element; atunci R R
nseamna ca R
/ R, iar R
/ R n seamna ca R R; n orice caz avem o contradictie care vine din faptul ca teoria
permite ca R sa e considerata multime.
Teoria axiomatic
a a multimilor a fost creata pentru a elimina aceste contradictii. Cele mai utilizate sunt
axiomatizarile dezvoltate de Zermelo si Fraenkel (ZF), respectiv von Neumann, Bernays si Godel (NBG).
Din punctul de vedere al logicii predicatelor, axiomele ambelor teorii pot date prin formule nchise n limbajul
de ordinul ntai LS , mentionat n capitolul anterior, care foloseste un singur predicat binar (,,apartine). Kurt
Godel a demonstrat n 1939 ca ambele sisteme axiomatice admit model, deci sunt necontradictorii.

3.2

Sistemul axiomatic von NeumannBernaysG


odel

Vom prezenta pe scurt sistemul axiomatic NBG, evitand totusi o formalizare completa, iar axioma alegerii va
enuntata doar n capitolele urmatoare.

3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysG


odel

21

Denitia 3.2.1 a) Limbajul LS al teoriei axiomatice NBG folosesti pe langa simbolurile logice in singur predicat
de doua variabile notat . Deci formulele atomice ale teoriei sunt x = y si x y. Simbolurile de variabile
x, y, z, . . . noteaz
a clase. Formula x y se citeste clasa x apartine clasei y (sau y contine pe x), iar x = y
se citeste: clasa x este egala cu clasa y. Notiunile de clas
a, respectiv apartine sunt considerate primare, nu se
denesc.
b) O clasa x se numeste multime, daca exista o clasa y, careia i apartine (adica exista y astfel ncat x y).
Daca o clasa nu e multime, atunci se numeste clas
a proprie.
Se pune ntrebarea daca exista multimi. Vom vedea mai jos ca raspunsul este armativ.
3.2.2 Prezentam n continuare axiomele.
1. Axioma extensionalit
atii. Dou
a clase sunt egale exact cand au aceleasi elemente, adica
AB((A = B) x(x A x B)).
2. Axioma clasic
arii. Dac
a P(x) este o formula, n care variabila x este libera, atunci exista o clasa care
contine exact elementele satisfasc
and P(x). Formal, exprimam aceasta prin formula nchisa
y1 . . . yn zx((x z) (t(x t) P(x))).
Din axioma egalitatii rezulta ca clasa de mai sus este unica si o notam {x | P(x)}.
Folosind axioma clasicarii putem deni urmatoarele clase: = {x | x = x} (clasa vid
a) respectiv U = {x | x =
x} (universul). Vedem ca clasa vida nu are elemente, n timp ce toate multimile sunt elemente ale universului.
Mai tarziu vom vedea ca n timp ce clasa vida este multime, universul este clasa proprie.
3. Axioma perechii. Daca x si y sunt multimi, atunci clasa {z | (z = x) (z = y)} este multime.
Vom nota aceasta multime prin {x, y} si o numim pereche neordonat
a. Daca x = y, atunci perechea
neordonata {x, y} se noteaza {x} si se numeste multime cu un element.
Exercitiul 17 Sa se arate ca multimile , {}, {{}}, . . . sunt distincte doua cate doua.
Denitia 3.2.3 a) Fie A si B clase. Reuniunea claselor A si B este
A B = {x | (x A) (x B)},
iar intersectia claselor A si B este clasa
A B = {x | (x A) (x B)}.
Mai general, A B C = (A B) C (respectiv A B C = (A B) C), . . .
b) Reuniunea clasei A este clasa

A = {x | y((y A) (x y))},
iar intersectia clasei A este clasa

A = {x | y((y A) (x y))}.
(Sa observam ca daca A si B sunt multimi, atunci A B =
c) Complementara clasei A este clasa

{A, B}, A B =

{A, B} si {A} {B} = {A, B}.)

{A = {x | x
/ A},
unde x
/ A este negatia lui x A.
d) Diferenta claselor A si B este clasa
A \ B = {x | (x A) (x
/ B)} = A {B.
e) Spunem ca clasa A este subclas
a a clasei B, daca pentru orice x A avem si x B. Notatie: A B.
Daca A este multime si A B, atunci spunem ca A este submultime a clasei B.
f) Clasa putere a clasei A este clasa
P(A) = {x | x A}.

22

3 Multimi

4. Axioma multimii putere. Pentru orice multime x exista o multime y, care contine exact subclasele
multimii x.
Observatii 3.2.4 1) Rezulta ca subclasele unei multimi sunt multimi, iar clasa putere a unei multimi este
multime.
2) Paradoxul lui Russell este eliminat n aceasta teorie. Mai exact, aratam ca clasa Russell R = {x | x
/ x}
este clasa proprie, nu e multime. Evident, daca R R, atunci R este multime si R
/ R; invers, daca presupunem
c
a R este multime, atunci din R
/ R rezult
a ca R R. Deci avem contradictie n ambele cazuri, adica R nu e
multime.
3) Universul U nu e multime, deoarece clasa Russell i este subclasa.
4) Intersectia si diferenta multimilor sunt multimi. Intr-adevar, e A o clasa nevida. Atunci A este multime,
deoarece daca a A, atunci evident A a; dar a este multime (deoarece a A), deci si A este multime (ind
subclasa a unei multimi). In consecint
a, A B = {A, B} si A \ B = A {B sunt multimi.
5. Axioma reuniunii. Dac
a A este multime, atunci A este multime.
(In particular, daca A si B sunt multimi, atunci A B = {A, B} este multime.)
6. Axioma regularit
atii. Daca X o clasa nevida, atunci exista x X astfel ncat X x = .
(Aceasta axioma elimina ,,anomalia a a pentru multimi. In consecinta, clasa Russell R coincide cu universul
U.)
Denitia 3.2.5 Fie x o multime. Atunci multimea x+ = x {x} se numeste succesorul lui x.
7. Axioma innitului. Exista o multime y pentru care y si pentru orice x y avem x+ y.
(In particular, clasa vida este multime.)
Exercitiul 18 Sa se arate ca:
a) = U; = ; P = {};
b) U = ; U = U; P(U) = U.
Denitia 3.2.6 a) Fie a si b multimi. Atunci multimea {{a}, {a, b}} se noteaza prin (a, b) si se numeste pereche
ordonat
a cu prima component
a (coordonat
a) a si a doua component
a (coordonat
a) b.
b) Produsul cartezian al claselor A si B este clasa
A B = {t | xy((x A) (y B) (t = (x, y)))}.
Mai departe, A B C = (A B) C, . . .
Exercitiul 19 Daca a, b, c, d sunt multimi, atunci (a, b) = (c, d) daca si numai daca a = c si b = d.
Observatii 3.2.7 1) Daca P(x, y) este o formula n care x si y sunt variabile libere, atunci notam
{(x, y) | P(x, y)} = {t | xy(P(x, y) (t = (x, y)))}.
Deci
A B = {(x, y) | (x A) (y B)}.
2) Daca A si B sunt multimi, atunci si A B este multime. Intr-adevar, daca a A si b B, atunci
(a, b) P(A B), deci A B P(P(A B)); dar P(P(A B)) este multime, deci si A B este multime.

Capitolul 4

RELAT
II S
I FUNCT
II
4.1

Notiunea de relatie. Operatii cu relatii

Denitia 4.1.1 Fie n N si e A1 , A2 , . . . , An multimi.


a) Numim relatie n-ar
a sistemul = (A1 , A2 , . . . , An , R), unde R A1 A2 An .
Daca n = 2, atunci = (A1 , A2 , R) este relatie binar
a, unde R A1 A2 . In continuare ne ocupam doar
de relatii binare, numite pe scurt relatii. De multe ori identicam relatia cu gracul sau.
b) Fie = (A, B, R), R A B o relatie. Multimea R se numeste gracul lui si notam: (a, b) R ab,
citind: a este n relatia cu b. In caz contrar, (a, b) R a b.
c) Spunem ca este relatie omogen
a, daca A = B.
d) relatie vid
a, daca R = ; este relatie universal
a, daca R = A B.
e) Pe multimea A denm relatia diagonal
a
1A = (A, A, A ),

A = {(a, a) | a A}

(unde a1A b a = b).


Exemplul 4.1.2 1) Fie A = {a, b, c, d}, B = {1, 2} si = (A, B, R), unde R = {(a, 1), (a, 2), (b, 2), (c, 1)}. Atunci
a1, a2 si c 2.
2) Relatia de asemanare pe multimea triunghiurilor din plan.
3) Relatia de divizibilitate pe Z este urmatoarea relatie omogena: = (Z, Z, R), unde
R = {(a, b) Z Z | a|b} = {(a, b) Z Z | c Z : b = ac}.
4) Daca A = sau B = , atunci exista o unica relatie = (A, B, R), si anume relatia vida, cu gracul R = .
Denitia 4.1.3 a) Spunem ca = (A, B, R) este subrelatie relatiei = (A, B, S), notatie , daca R S,
adica, daca (a, b) A B | ab ab.
Consideram relatiile = (A, B, R), = (A, B, R ), = (C, D, S).
b) Intersectia relatiilor si este relatia = (A, B, R R ), deci a( )b ab a b.
c) Reuniunea relatiilor si este relatia = (A, B, R R ), deci a( )b ab a b.
d) Complementara relatiei este relatia { = (A, B, {R), unde {R se ia relativ la A B. Deci a{b a b.
e) Inversa relatiei este relatia 1 = (B, A, R1 ) relatie, unde
R1 = {(b, a) B A | (a, b) R}.
Deci b1 a ab.
f) Compunerea relatiilor si este relatia = (A, D, S R), unde
S R = {(a, d) A D | x B C | (a, x) R, (x, d) S},
adica a( )b x B C : ax si xd. Notam = 2 .
Exemplul 4.1.4 1) Pe multimea Z, = este subrelatie a relatiei si | nu e subrelatie a lui , pentru ca de exemplu
2| 6 si 2 6.
2) Pe R, intersectia lui si este relatia =; reuniunea lui = si a < este relatia ; complementara lui < este
, si inversa lui < este relatia >.
3) Fie relatiile ,,< respectiv ,,> pe N. Atunci a(< >)b c N : a > c si c < b a, b N N , adica
gracul lui < > este multimea N N ; pe de alta parte a(> <)b c N : a < c si c > b a, b N N,
adica > < are gracul N N.
Rezulta ca compunerea relatiilor nu e comutativa, adica n general = .
23

24

4 Relatii si functii

Teorema 4.1.5 Fie = (A, B, R), = (A, B, R ), = (C, D, S), = (C, D, S ) si = (E, F, T ) relatii. Atunci:
1) (1 )1 = , ({)1 = {1 ,
2) ( )1 = 1 1 , ( ) = ( ),
1
1
3) ( )1 = 1 , ( )1 = 1 ,
4) 1A = 1B = ,
5) dac
a , , atunci ,
6) ( ) = ( ) ( ), ( ) = ( ) ( ),
7) ( ) ( ) ( ), ( ) ( ) ( ).
Demonstratie. 2) Arat
am asociativitatea compunerii. Avem = (C, F, T S), ( ) = (A, F, (T S) R),
= (A, D, S R) si ( ) = (A, F, T (S R). Mai departe, pentru orice (x, t) A F avem
(x, t) (T S) R x( ) t
y B C : (xy si y( )t)
y B C : (xy si z E D : (yz si zt))
y B C si z E D : (xy si yz si zt)
z E D : (y B C : xy si yz) si zt
z E D : (x( )z si zt)
x ( )t (x, t) T (S R).
Am aratat asfel ca (T S) R = T (S R).
Exercitiul 20 Fie multimile A = {1, 2}, B = {1, 2, 3}, C = {1, 2, 3, 4}, R1 = {(1, 2), (1, 3), (2, 3)} A B, R2 =
1
{(1, 4), (3, 1), (3, 4)} B C, 1 = (A, B, R1 ), 2 = (B, C, R2 ). Sa se determine relatiile: 2 1 , 1 2 , 1
1 , 1 ,
1
1
1
(1 2 ) , 2 1 .
Exercitiul 21 Fie = (N, N, <). Sa se determine relatiile <2 , <3 , < > si > <.
Exercitiul 22 Fie A = {1, 2, 3, 4} si R, S, S A A, unde R = {(1, 2), (1, 4), (2, 3), (4, 1), (4, 3)}, S =
{(1, 1), (2, 4), (3, 4)}, S = {(1, 4), (4, 4)}.
Sa se determine relatiile (S S ) R, (S R) (S R), R (S S ) si (R S) (R S ).
Exercitiul 23 Consider
am relatiile = (A, B, R), = (A, B, R ), = (C, D, S), = (C, D, S ) si = (E, F, T ).
Sa se demonstreze:
1
1
a) (1 ) = ; ({) = {1 ;
1
1
b) ( ) = 1 ; ( ) = ( );
1
1
1
1
c) ( ) = 1 ; ( ) = 1 ;
d) 1A = 1B = ;
e) ( ) = ( ) ( ); ( ) = ( ) ( );
f) ( ) ( ) ( ); ( ) ( ) ( );
g) daca , atunci .
Denitia 4.1.6 a) Fie = (A, B, R) o relatie si e X A. Multimea
(X) = {b B | x X | xb} B
se numeste sectiunea relatiei dup
a submultimea X. Daca X = {x}, atunci notam:
x = ({x}) = {b B | xb}.
b) Multimea (A) B se numeste a doua proiectie a relatiei si o notam pr2 ().
c) Multimea 1 (B) = {a A | b B : ab} A se numeste prima proiectie a relatiei si o notam
pr1 ().
Exemplul 4.1.7 In exemplul 4.1.4 1) avem ({a, b}) = {1, 2}, ({c, d}) = {1}, a = {1, 2}, d = , pr2 () =
{1, 2}, pr1 () = {a, b, c}.
Teorema 4.1.8 Fie = (A, B, R), = (A, B, R ), = (C, D, S) relatii si X, X A. Atunci:
1) dac
a X X , , atunci (X) (X ),
2) (X X ) = (X) (X ), ( )(X) = (X) (X),
3) (X X ) (X) (X ), ( )(X) (X) (X),
4) ( )(X) = ((X) C); dac
a B = C, atunci ( )(X) = ((X)).

4.1 Notiunea de relatie. Operatii cu relatii

25

Demonstratie. 4) Pentru orice y D avem


y ( )(X) x X : x( )y
x X : (z B C : xz si zy)
z B C : (x X : xz) si zy
z B C : z (X) si zy
z (X) C : zy y ((X) C)),
deci armatia e demonstrata.
Observatii 4.1.9 In 3) egalitatea nu are loc n general. Fie de exemplu = (A, A, R), unde A = {1, 2, 3}, R =
{(1, 1), (1, 3), (2, 2), (3, 1)(3, 3)} si e X = {1, 2}, X = {2, 3}. Atunci (X) (X ) = {1, 2, 3} si (X X ) = 2 = {2}.
Exercitiul 24 Fie multimile A = {a1 , a2 , a3 , a4 }, B = {b1 , b2 , b3 , b4 , b5 }, X = {a2 , a4 }, Y = {b1 , b2 , b4 , b5 } si
consideram relatia R = {(a1 , b2 ), (a3 , b5 ), (a1 , b3 ), (a2 , b4 )} A B. Sa se determine multimile R(X), Ra2 ,
R1 (Y), R1 b5 , pr1 (R) si pr2 (R).
Exercitiul 25 Fie = (N, N, |) relatia de divizibilitate. Sa se determine multimile 1, 1 ({4, 9}), pr1 si pr2 .
2
2
Exercitiul 26 Fie
[ 1=] {(x, y) [ R1 R
] | x + y = 1}.
a) Daca X = 2, 2 si Y = 2 , 1 , sa se determine multimile (X Y) si (X) (Y).
b) Daca = {(x, y) R R | x > 2} si X = (0, 3), sa se determine multimile ( )(X) si (X) (X).

Exercitiul 27 Fie = (A, B, R) si = (A, B, R ) relatii si e X, X A. Sa se demonstreze:


a) daca X X si , atunci (X) (X );
b) (X X ) = (X) (X ); ( )(X) = (X) (X);
c) (X X ) (X) (X ); ( )(X) (X) (X);
d) daca = (C, D, S), atunci ( )(X) = ((X) C). In particular, daca B = C atunci ( )(X) = ((X)).
Exercitiul 28 Fie = (A, B, R) o relatie. Sa se arate ca urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) x A, Rx = ;
(ii) A R1 R;
(iii) R1 (B) = A;
(iv) A multime, P1 , P2 A A, daca (R P1 ) (R P2 ) = , atunci P1 P2 = ;
(v) A multime, P A A avem R P = P = ;
(vi) X1 , X2 A, R(X1 ) R(X2 ) = X1 X2 = ;
(vii) X A avem R(X) = X = .
Exercitiul 29 Fie = (A, B, R) o relatie. Sa se arate ca urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) Pentru orice x A, |Rx| 1;
(ii) R R1 B ;
(iii) Pentru orice multime B si pentru orice relatii S1 , S2 B B avem (S1 S2 ) R = (S1 R) (S2 R);
(iv) Pentru orice multime B si pentru orice relatii S1 , S2 B B avem S1 S2 = (S1 R) (S2 R) = ;
(v) Pentru orice multime B si pentru orice S B B avem (S R) ({S R) = ;
(vi) Pentru orice Y1 , Y2 B avem Y1 Y2 = R1 (Y1 ) R1 (Y2 ) = ;
(vii) Pentru orice Y B avem R1 (Y) R1 ({Y) = ;
(viii) Pentru orice Y B avem R1 (B) \ R1 (Y) = R1 ({Y).
Exercitiul 30 Fie S B C. Urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) Y1 , Y2 B, Y1 = Y2 S(Y1 ) = S(Y2 );
(ii) A multime, R1 , R2 A B , S R1 = S R2 R1 = R2 .
Exercitiul 31 Fie R A B. Urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) Y1 , Y2 B, Y1 = Y2 R1 (Y1 ) = R1 (Y2 );
(ii) C multime, S1 , S2 B C , S1 R = S2 R S1 = S2 .
Exercitiul 32 Fie R A B, X A, Y B. Sa se arate ca:
a) X pr1 (R) X R1 (R(X)).
b) Y pr2 (R) Y R(R1 (Y)).

26

4 Relatii si functii

4.2

Functii

Denitia 4.2.1 a) Relatia Az f = (A, B, F), unde F A B, se numeste functie (relatie functional
a), daca
pentru orice a A, sectiunea fa are exact un element.
b) Daca f = (A, B, F) este o functie, atunci A se numeste domeniul de denitie al lui f, notatie A = dom f.
c) Multimea B este codomeniul lui f, notatie B = codom f, iar sectiunea f(A) este domeniul valorilor sau
imaginea lui f, notatie f(A) = Im f.
d) Multimea F A B este gracul functiei f.
Daca f = (A, B, F) este functie, atunci folosim urmatoarea notatie:
f : A B,

A B.

Daca a A, atunci elementul b B determinat de egalitatea fa = {b} se noteaza b = f(a) sau a 7 b = f(a).
Observatii 4.2.2 a) Functiile f : A B si f : A B sunt egale (f = f ) daca si numai daca, A = A , B = B
si f(a) = f(a ) pentru orice a A.
b) Daca A = , atunci unica relatie = (A, B, R) este relatia vida (R = ); aceasta este functie pentru orice
multime B.
Daca A = si B = , atunci relatia vida = (A, , ) nu e functie.
c) Daca f : A B este o functie si X A, Y B, y Y, atunci
f(X) = {b B | x X : f(x) = b} = {f(x) | x X},
1

(Y) = {a A | y Y : af1 y} = {a A | y Y : f(a) = y} = {a A | f(a) Y}

si
f1 y = f1 (y) = {a A | f(a) = y},
iar gracul este F = {(a, f(a)) | a A}.
Exemplul 4.2.3 1) In exemplul 4.1.1.1), relatia nu e functie, pentru ca de exemplu a = {1, 2}. Relatia
= (A, B, R ), A = {a, b, c, d}, B = {1, 2}, R = {(a, 1), (b, 1), (c, 2), (d, 2)} este functie.
Teorema 4.2.4 1) Fie f = (A, B, F) si g = (C, D, G) functii.
Relatia compus
a g f = (A, D, G F) este functie dac
a si numai dac
a f(A) C, adic
a Im f Dom g, si atunci
(g f)(a) = g(f(a)) pentru orice a A.
2) Dac
a f : A B, g : B C, h : C D sunt functii, atunci f 1A = 1B f = f si (h g) f = h (g f).
Demonstratie. 1) ,, Presupunem ca g f este functie si e b f(A). Aratam ca b C, adica f(A) C.
Intr-adevar, deoarece b f(A), exista a A astfel ncat b = f(a). Fie d = (g f)(a) (unde g f este functie),
adica a(g f)d, de unde rezulta ca exista c B C astfel ncat afc si cgd. De aici afc si afb, deoarece f este
functie, deci b = c B C.
,, Presupunem acum ca f(A) C, si e a A. Deoarece f este functie, exista b f(A) astfel ca f(a) = b
(adica afb). Aici b f(A) C, si deoarece g este functie, exista d D astfel ca g(b) = d (adica b g d). De aici
a (g f) d si (g f)a = {d}, adica g f este functie si (g f)(a) = d = g(b) = g(f(a)).
Avem
(g f)a = g(fa) = g(f(a)) = gf(a) = {g(f(a)), }
deci g f este functie si (g f)(a) = g(f(a)).
2) Rezulta din proprietatea referitoare la relatii, sau poate usor demonstrata direct.
Exercitiul 33 Fie = (A, B, R) relatie. Sa se arate ca este functie daca si numai daca
1A 1

si

1 1B .

Exercitiul 34 Fie f : A B o functie. Sa se arate ca:


a) X A si Y B X f1 (f(X)) si Y f(f1 (Y));
b) f f1 f = f.
Exercitiul 35 Fie f : A B si g : B C functii. Denim functiile f : P(A) P(B), f (X) = f(X) si
f : P(B) P(A), f (Y) = f1 (Y). Sa se demonstreze:
a) 1A = 1A = 1P(A) ;
b) (g f) = g f ; (g f) = f g ;
c) f f f = f ;
d) daca = f f si = f f , atunci = si = .

4.2 Functii

27

Exemplul 4.2.5 1) Diagrame comutative. Consideram functiile f : A B, g : B C si h : A C, reprezentate


prin urmatoarea diagrama:
f /
A
?B



g

  h
C
Spunem ca aceasta este o diagram
a comutativ
a daca f = h g. Avem si alte situatii, de exemplu
k

fy

fy

yh

D
x

B C

B C

Acestea sunt diagrame comutative daca h k = g f, respectiv h g f = k.


2) Functia caracteristic
a. Fie A o multime si X A. Functia
{
1, dac
a x X,
X : A {0, 1},
X (x) =
0, dac
ax
/X
se numeste functia caracteristic
a a submultimii X.
3) Multimea Hom(A, B) si functia Hom(f, g). Daca A si B multimi, atunci notam Hom(A, B) multimea
functiilor f : A B:
Hom(A, B) = {f | f : A B}.
Daca A = , atunci Hom(, B) = {}, si daca A = , B = , atunci Hom(A, ) = .
Fie f : A A, g : B B functii; denim urmatoarea functie:
Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A , B ),

Hom(f, g)() = g f,

deci urmatoarea diagrama este comutativ


a.
f

(gf )()y

B B
g

Folosim si notatiile Hom(A, B) = B

si Hom(f, g) = g .

4) Familie de elemente si familie de multimi. Fie f : I A o functie, si e F = {(i, f(i)) | i I} gracul lui
f. Identicam de multe ori functia f cu F si notam (ai )iI , unde ai = f(i); spunem ca (ai )iI este o familie de
elemente, iar I este multimea de indici.
Analog, daca f : I P(A) o functie, atunci spunem ca (Ai )iI familie de multimi, unde Ai = f(i) A.
Reuniunea familiei de multimi (Ai )iI este multimea

Ai = {a A | i I : a Ai },
iI

iar intersectia familie de multimi este multimea

Ai = {a A | i I : a Ai }.
iI

Observam ca dac
a I = , atunci iI Ai = , pentru ca atunci pentru niciun a A nu e adevarat ca
i I : a Ai , si iI Ai = A, pentru ca armatia i I : a Ai este falsa pentru orice a A, deci negatia ei
i I : a Ai este adevarat
a pentru orice a A.
5) Produsul direct al unei familii de multimi si al unei familii de functii. Fie (Ai )iI o familie de multimi.
Prin denitie,

Ai | i I : f(i) Ai } =
Ai = {f : I
iI

iI

= {(ai )iI | i I : ai Ai }

28

4 Relatii si functii

este produsul cartezian generalizat al familiei (Ai )iI . Functia

pj :
Ai Aj , pj ((ai )iI ) = aj
iI

se numeste proiectia canonic


a, si perechea ( iI Ai , (pi )iI ) este produsul direct al familiei (Ai )iI .
Mai departe, daca (fi : Ai Ai )iI este o familie de functii, atunci

fi :
Ai
Ai , (
fi )((ai )iI ) = (fi (ai ))iI
iI

iI

iI

iI

produsul direct
al familiei (fi )iI .
Observam ca iI Ai este nevida daca si numai daca I = si Ai = pentru orice i I. Daca I = {1}, atunci

a I = {1, 2}, atunci iI Ai se identica cu produsul cartezian A1 A2 . In acest caz, daca


iI Ai = A1 ; dac
fi : Ai Ai , i = 1, 2, atunci
f1 f2 : A1 A2 A1 A2 ,

(f1 f2 )(a1 , a2 ) = (f1 (a1 ), f2 (a2 )).

6) Familie de multimi si familie de functii suma direct


a. Fie (Ai )iI egy familie de multimi. Prin denitie,

Ai =
Ai {i} = {(ai , i) | i I, ai Ai }
iI

iI

este reuniunea disjunct


a a familiei (Ai )iI . Functia

qj : Aj
Ai ,
qj (aj ) = (aj , j)
iI

se numeste injectia canonic


a, iar perechea ( iI Ai , (qi )iI ) este suma direct
a a familiei (Ai )iI .
Mai departe, daca (fi : Ai Ai )iI este o familie de functii, atunci

(
fi )(ai , i) = (fi (ai ), i)
fi :
Ai
Ai ,
iI

iI

iI

iI

este suma direct


a a familiei (fi )iI .

Observam ca iI Ai este multimea vida daca si numai daca I = sau Ai = pentru orice i I.
Exercitiul 36 Fie functiile f : A A , g : B B , f : A A si g : B B . Sa se demonstreze:
a) 1A 1B = 1AB ;
b) (f g ) (f g) = (f f) (g g);
c) X A si Y B (f g)(X Y) = f(X) g(Y);
d) X A si Y B (f g)1 (X Y ) = f1 (X ) g1 (Y );
e) nu orice submultime M A B este de forma X Y, unde X A si Y B, si nu orice functie : A B
A B este de forma f g.
iile f : A A , g : B B , f : A A si g : B B . Sa se demonstreze:
Exercitiul
37 Fie funct

a) 1A 1B = 1A B ;

b) (f g ) (f g) = (f f) (g g).
Exercitiul 38 Fie functiile f : A A, g : B B , f : A A si g : B B .
a) Daca A = B = {1, 2, 3} si A = B = {1, 2}, f(1) = f(2) = 1, f(3) = 2, g(1) = 2 si g(2) = 3, sa se determine
functia Hom(f, g).
Sa se demonstreze:
b) Hom(1A , 1B ) = 1Hom(A,B) ;
c) Hom(f f , g g) = Hom(f , g ) Hom(f, g).
urmatoarele identitati, unde Aij , Ai , Bj , A P(U) (i, j) I J:
Exercit
39 Sa se demonstreze
iul

a) iI jJ Aij = jJ iI Aij ;
b) iI jJ Aij = jJ iI Aij ;

c) {( iI Ai ) = iI {(Ai );
d) {(
iI Ai ) = iI {(Ai );
e)
( iI Ai ) ( iI Bi )= iI (Ai Bi );
f) jJ (A Bj ) = A ( jJ Bj );
g) jJ (A
( jJ
Bj ) = A
Bj );
h) iI ( jJ Aij
)

(
jJ iI Aij );

g) ( iI Ai ) ( jJ Bj ) = (i,j)IJ (Ai Bj );

h) ( iI Ai ) ( jJ Bj ) = (i,j)IJ (Ai Bj ).

4.3 Functii injective, surjective si bijective

29

Exercitiul 40 Fie An P(U), n N. Sa se demonstreze


n1
unde B0 = A0 , Bn = An \ ( i=0 Ai ).

nN

An =

nN

Bn si Bm Bn = , daca m = n,

Exercit
iul 41 Sa se

arate ca:
a) ( iI Xi ) ( iI Yi ) = iI (Xi Yi );
b) ( iI Xi ) ( jJ Yj ) = (i,j)IJ (Xi Yj ).
Exercit
iul 42 Fie
f : A B o functie si Xi A, Yi B i I. Sa se arate ca:
a) f( iI Xi ) = iI f(Xi );
b) f( iI Xi ) iI f(Xi ). Sa se dea un exemplu n care incluziunea este stricta;

c) f1 ( iI Yi ) = iI f1 (Yi );

d) f1 ( iI Yi ) = iI f1 (Yi ).

Exercitiul 43 Sa se arate ca P( iI Ai ) = iI P(Ai ).


Exercitiul44 Fie relat
iile i = (A, B, Ri ), i I si = (C, D, S). Sa se arate ca:
a) ( iI i ) = iI ( i );
b) ( iI
i ) = iI (i );
c)
( iI i ) iI ( i );
d) ( iI i ) iI (i ).
Exercitiul 45 Fie (Ai )iI , (Ai )iI si (Ai )iI familii de multimi, (fi : Ai Ai )iI si (fi : Ai Ai )iI familii
de functii. Sa se demonstreze :
a) Urmatoarea diagrama este comutativ
a pentru orice i I:

qi

Ai Ai

f
y ;i
iI fi y

qi

iI Ai Ai
iI

b) iI 1Ai = 1iI Ai ;

c) ( iI fi ) ( iI fi ) = iI (fi fi ).

Exercitiul 46 Fie (Ai )iI , (Ai )iI si (Ai )iI familii de multimi, (fi : Ai Ai )iI si (fi : Ai Ai )iI familii
de functii. Sa se demonstreze :
a) Urmatoarea diagrama este comutativ
a pentru orice i I:

iI

iI fi y

b) iI 1Ai = 1iI Ai ;

c) ( iI fi ) ( iI fi ) = iI (fi fi ).

4.3

pi

Ai Ai

f
y ;i
p

iI Ai Ai

Functii injective, surjective si bijective

Denitia 4.3.1 Fie f : A B o functie. Spunem ca


a) f este injectiv
a, daca x1 , x2 A, x1 = x2 f(x1 ) = f(x2 ), sau echivalent, x1 , x2 A, f(x1 ) = f(x2 )
x1 = x2 ;
b) f este surjectiv
a, daca y B x A : f(x) = y, sau echivalent, f(A) = B;
c) f este bijectiv
a, daca este injectiva si surjectiva, sau echivalent, daca y B exista unic x A astfel ca
f(x) = y.
Exemplul 4.3.2 1) Functia f : R R, f(x) = x2 nu e injectiva, pentru ca de exemplu 1 = 1 si f(1) =
f(1) = 1; nu e nici surjectiva, pentru ca de exemplu y = 1 R, dar nu exista x R astfel ncat f(x) = x2 = 1.
Functia g : [0, ) R, g(x) = x2 este injectiva si nu e surjectiva, functia h : [0, ) [0, ), h(x) = x2
este injectiva si surjectiva, deci bijectiva.
2) Pentru orice multime A,relatia diagonala 1A = (A, A, A ) este functie bijectiva.

3) Proiectia canonica pj : iI Ai Aj este surjectiva, si injectia canonica pj : Aj iI Ai este functie


injectiva.

30

4 Relatii si functii

Teorema 4.3.3 (caracterizarea functiilor injective) Fie f : A B o functie. Urm


atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f este injectiv
a
(ii) pentru orice multime A si pentru orice functii , : A A, dac
a f = f , atunci = (adic
a cu
f se poate simplifica la st
anga);
(iii) (presupunem c
a A = ) f are invers
a la st
anga, adic
a exist
a o functie r : B A astfel nc
at r f = 1A .
Demonstratie.
(i) (ii) Daca f = f , atunci pentru orice a A avem f((a)) = f((a)); din
injectivitatea lui f rezulta (a) = (a), deci = .
(ii) (i) Presupunem ca armatia (ii) este adevarata si ca f nu e injectiv, adica exista x1 , x2 A, x1 = x2
astfel ncat f(x1 ) = f(x2 ).
Fie A = {x1 , x2 } si , : A A, (x1 ) = x1 , (x2 ) = x2 , (x1 ) = x1 , (x2 ) = x1 . Atunci = , dar
f = f , pentru ca
(f )(x1 ) = f((x1 )) = f(x1 ) = f((x1 )) = (f )(x1 ),
(f )(x2 ) = f((x2 )) = f(x2 ) = f(x1 ) = f((x2 )) = (f )(x2 ),
deci avem o contradictie.
(i) (iii) Presupunem ca f injectiv si a0 A. Consideram functia
{
a, dac
a b = f(a) f(A)
r : B A,
r(b) =
,
a0 , dac
a b B \ f(A)
care este bine denita, deoarece din injectivitatea lui f, pentru orice b f(A), exista unic a pentru care f(a) = b.
Deci (r f)(a) = r(f(a)) = r(b) = a = 1A (a) pentru orice a A, adica r f = 1A .
(iii) (i) Daca exista o functie r : B A astfel ncat rf = 1A si daca f(x1 ) = f(x2 ), atunci r(f(x1 )) = r(f(x2 )),
de unde x1 = x2 .
Teorema 4.3.4 (caracterizarea functiilor surjective) Fie f : A B o functie. Urm
atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f este surjectiv
a;
(ii) pentru orice multime B si pentru orice functii , : B B dac
a f = f, atunci = (adic
a cu f
se poate simplifica la dreapta);
(iii) f are invers
a la drepta, adic
a exist
a o functie s : B A pentru care f s = 1B .
Demonstratie. (i) (ii) Presupunem ca f = f, adica (f(a)) = (f(a)) pentru orice a A. Din
surjectivitatea lui f avem ca pentru orice b B, exista a A astfel ncat b = f(a); astfel (b) = (b), adica
= .
(ii) (i) Presupunem ca armatia (ii) este adevarata si ca f nu e surjectiv, adica exista b0 B \ f(A). Fie
A = , B = B si consideram functiile , : B B, unde = 1B si
{
b,
daca b = b0 ,
(b) =

b0 , daca b = b0 ,
unde b0 f(A). Atunci = , pentru ca (b0 ) = b0 = b0 (b0
/ f(A), b0 f(A)), dar f = f, deoarece
( f)(a) = (f(a)) = f(a) = (f(a)) = ( f)(a) pentru orice a A, ceea ce este o contradictie.
Daca A = , atunci e B = {0, 1}, , : B B , (b) = 0, (b) = 1 pentru orice b B. Atunci = si
f = f = .
(i) (iii) Presupunem ca functia f este surjectiva. Atunci pentru orice b B, f1 (b) = {a A | f(a) = b} = .
Pentru orice b alegem un element a f1 (b); astfel obtinem o functie s : B A, s(b) = a, si avem
(f s)(b) = f(s(b)) = f(a) = b = 1B (b),
adica f s = 1B .
(iii) (i) Fie s : B A o functie pentru care f s = 1B . Atunci pentru orice b B, b = 1B (b) = f(s(b)),
astfel ca notand a = s(b) A, avem f(a) = b; deci f este surjectiv.
Teorema 4.3.5 (caracterizarea functiilor bijective) Fie f : A B o functie. Urm
atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f bijectiv;
(ii) relatia invers
a f1 este functie si avem f1 f = 1A , f f1 = 1B ;
(iii) f are invers
a, adic
a exist
a o functie g : B A, astfel ca
g f = 1A ,

f g = 1B .

4.3 Functii injective, surjective si bijective

31

Demonstratie. (i) (ii) f este bijectiv pentru orice b B, multimea f1 (b) = {a A | f(a) = b} are exact
un element f1 este functie si a(f1 f)a b B : afb si bf1 a b B : f(a) = b si f(a ) = b a = a
(pentru ca f este functie injectiva) a1A a , adica f1 f = 1A .
Mai departe, b(f f1 )b a A : bf1 a si afb a A : f(a) = b si f(a) = b b = b (pentru ca
f este surjectiv) b1B b , adica f f1 = 1B .
(i) (iii) Daca f este bijectiv, atunci e g = f1 , despre care tocmai am aratat ca satisface conditia (iii).
(iii) (i) Rezulta din implicatiile (iii) (i) ale teoremelor de mai sus.
Observatii 4.3.6 Daca f este functie bijectiva, atunci si functia f1 este bijectiva, deorece (f1 )1 = f.
Exercitiul 47 Fie f : A B si g : B C doua functii. Sa se arate ca:
a) Daca f si g este injectiv (surjectiv), atunci g f is este injectiv (surjectiv);
b) Daca g f este injectiv (surjectiv), atunci f este injectiv (g este surjectiv);
c) Daca g f este injectiv si f este surjectiv, atunci g este injectiv;
d) Daca g f este surjectiv si g este injectiv, atunci f este surjectiv.
Exercitiul 48 Fie f : A B o functie, X1 , X2 A, (Xi )iI , Xi A, si Y1 , Y2 B. Sa se arate ca:
a) f1 (Y1 \ Y2 ) = f1 (Y1 ) \ f1 (Y2 );
b) daca f este injectiv, atunci
(1) f(X
1 \ X2 ) = f(X
1 ) \ f(X2 ),
(2) f( iI Xi ) = iI f(Xi ).
Exercitiul 49 Fie f : A B o functie.
a) Sa se arate ca urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) f este injectiv;
(ii) f1 f = 1A ;
(iii) X A f1 (f(X)) = X;
(iv) X A f({(X)) {f(X);
(v) X1 , X2 A f(X1 X2 ) = f(X1 ) f(X2 ).
b) Sa se arate ca urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) f este surjectiv;
(ii) f f1 = 1B ;
(iii) Y B f(f1 (Y)) = Y;
(iv) X A {f(X) f({(X)).
Exercitiul 50 Fie f : A B o functie.
a) Presupunem ca f este surjectiv. Sa se arate ca f este injectiv f are exact o inversa la drepta.
b) Presupunem ca A = si ca f este injectiv. Daca f este surjectiv, atunci sa se arate ca f are exact o inversa
la stanga; armatia invers
a nu e adevarat
a.
Exercitiul 51 Fie A = si f : A B o functie. Sa se demonstreze ca exista g : B A astfel ncat f g f = f.
Exercitiul 52 Fie f : A A , g : B B functii si (fi : Ai Ai )iI o familie de functii. Sa se arate ca:
a) f si g sunt injective (surjective) f g este injectiv (surjectiv);
b) Daca f si g sunt injective (surjective), atunci f g este injectiv(surjectiv);
c) Daca fi injectiv (respectiv surjectiv) pentru orice i I, atunci iI fi este injectiv (respectiv surjectiv);
d) Daca fi injectiv (respectiv surjectiv) pentru orice i I, atunci iI fi injectiv (respectiv surjectiv).
Exercitiul 53 Fie f : A A si g : B B doua functii. Sa se arate ca:
a) Daca f este surjectiv si g este injectiv, atunci Hom(f, g) este injectiv;
b) Daca A = , g este surjectiv si f este injectiv, atunci Hom(f, g) este surjectiv;
c) g este injectiv daca si numai daca pentru orice multime A, Hom(1A , g) : Hom(A, B) Hom(A, B ) este
injectiv;
d) f este surjectiv daca si numai daca pentru orice multime B, Hom(f, 1B ) : Hom(A, B) Hom(A , B) este
injectiv.

32

4 Relatii si functii

Exercitiul 54 Fie f : A B o functie.


a) Urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) f este injectiv;
(ii) f este injectiv;
b) Urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) f este surjectiv;
(ii) f este surjectiv;

(iii) f f = 1P(A) ;
(iii) f f = 1P(B) ;

(iv) f este surjectiv.


(iv) f este injectiv.

Exercitiul 55 Fie A si B dou


a multimi si e A,B : P(A B) Hom(A, P(B)), (R)(a) = Ra, pentru orice
R A B si a A. Sa se arate ca A,B este bijectiv.
Exercitiul 56 Fie A o multime si e A : P(A) Hom(A, {0, 1}), A (X) = X , unde
{
1, daca a X
X : A {0, 1}, X (a) =
0, daca a
/X
este functia caracteristic
a a lui X . Sa se arate ca:
1
a) A este bijectiv si 1
(1), pentru orice functie : A {0, 1};
A () =
b) Daca X, Y A, atunci
(1) X Y X (x) Y (x), x A,
(2) X (x) = 1 X (x), x A,
(3) XY (x) = X (x)Y (x), x A,
(4) XY (x) = X (x) + Y (x) X (x)Y (x), x A,
(5) X\Y (x) = X (x)(1 Y (x)), x A,
(6) XY (x) = X (x) + Y (x) 2X (x)Y (x), x A.
Observatie. Formulele de mai sus sunt utile la demonstrarea egalitatilor de multimi. De exemplu, sa se arate
c
a (XY)Z = X(YZ):
(XY)Z = XY + Z 2XY Z =
= X + Y 2X Y 2(X + Y 2X Y )Z =
= X + Y + Z 2(X Y + X Z + Y Z ) + 4X Y Z .

(*)

Analog, X(YZ) is a (*) da aceeasi expresie. Altfel, din comutativitatea lui si din (*) deducem
X(YZ) = (YZ)X =
= Y + Z + X 2(Y Z + Y X + Z X ) + 4Y Y X =
= X + Y + Z 2(X Y + X Z + Y Z ) + 4X Y Z .

4.4

Relatii de echivalent
a

In continuare studiem cateva tipuri importante de relatii omogene.


Denitia 4.4.1 Fie = (A, A, R) o relatie omogena. Spunem ca
a) estereexiv, daca pentru orice x A, xx, adica
( x A)(xx);
b) este tranzitiv, daca pentru orice x, y, z A, xy si yz implica xz, adica
( x, y, z A)(xy yz xz);
c) este simetric, daca pentru orice x, y A, xy implica yx, adica
( x, y A)(xy yx);
d) este antisimetric, dac
a pentru orice x, y A, xy si yx implica x = y, adica
( x, y A)(xy yx x = y);
e) este relatie de preordine, daca este reexiv si tranzitiv. Atunci spunem ca (A, ) este multime
preordonat
a;
f) este relatie de echivalent
a, daca este reexiv, tranzitiv si simetric. Notam E(A) multimea relatiilor
de echivalenta denite pe A;
g) este relatie de ordine, daca este reexiv, tranzitiv si antisimetric. Atunci spunem ca (A, ) este
multime ordonat
a;

4.4 Relatii de echivalent


a

33

Observatii 4.4.2 Sunt usor de demonstrat urmatoarele armatii:


1) este reexiv 1A ;
2) este tranzitiv 2 ;
3) este simetric = 1 ;
4) este antisimetric 1 1A ;
5) este reexiv si antisimetric 1 = 1A ;
6) este relatie de preordine 2 = ;
7) este relatie de echivalenta 1A si = 2 = 1 ;
8) este relatie de echivalenta si relatie de ordine = 1A .
Exemplul 4.4.3 1) Pe multimea numerelor ntregi Z, relatia de divizibilitate este relatie de preordine, nu e
simetrica si nu e antisimetric
a, pentru ca de exemplu 3| 3 si 3|3, dar 3 = 3.
2) Pe multimea numerelor naturale N relatia de divizibilitate este relatie de ordine, deci (N, |) este multime
ordonata.
3) Pe multimea numerelor ntregi Z, relatia de congruenta denita prin a b (mod n) n|a b este relatie
de echivalenta.
4) Relatia universal
a (A, A, A A) este relatie de echivalenta.
5) Restrictia la o submultime a unei relatii de echivalenta este relatie de echivalenta. Mai exact, daca =
(A, A, R) este relatie de echivalent
a pe A, iar B A, atunci (B, B, R (B B)) este relatie de echivalent
a pe B.
Denitia 4.4.4 Daca este relatie de echivalenta pe multimea A, atunci sectiunea
x = {y A | xy}
dupa elementul x A se numeste clas
a de echivalent
a. Multimea acestor clase se numeste multimea factor
modulo :
A/ = {x | x A}.
Exemplul 4.4.5 1) Pe multimea Z relatia de congruenta a b (mod n) (unde n = 0) i corespunde multimea
factor
\
Z/ (mod n) = {b
0, b
1, b
2, . . . , n
1},
unde
b
k = (mod n)k = {x Z | x k (mod n)} =
= {x Z | n|x k} =
= {x Z | j Z : x = jn + k} =
= nZ + k
2) A/1A = {{x} : x A} si A/(A A) = {A}.
Lema 4.4.6 Dac
a este o relatie de echivalent
a multimea A si x, y A, atunci sunt echivalente urm
atoarele
afirmatii:
(i) xy;
(ii) y x;
(iii) x = y.
Demonstratie. (i) (ii) este evident din denitie.
(i) (iii) Fie xy si e z x. Atunci xy si xz zx si xy (pentru ca simetric), deci zy (pentru
ca tranzitiv) z y, deci x y. Analog, y x, deci (iii) are loc.
(iii) (i) Daca x = y, atunci y y = x yx xy.
Denitia 4.4.7 Fie A o multime nevida si P(A) \ {}.
a) Spunem ca este o partitie a lui A daca

(1) A = B B si
(2) B1 , B2 , B1 = B2 B1 B2 = , adica orice doua multimi distincte din sunt disjuncte.
Daca B si b B, atunci spunem ca b este un reprezentant al lui B. Notam prin P(A) multimea partitiilor
lui A.
b) Daca 1 , 2 P(A), atunci 1 este mai n ca 2 (notatie: 1 2 ) daca
B1 1 B2 2 : B1 B2 ,
adica daca a orice submultime din partitia mai na 1 este continuta de o submultime din partitia 2 .

34

4 Relatii si functii
Relatiile de echivalent
a si partitiile se determina reciproc.

Teorema 4.4.8 Fie A o multime nevid


a.
1) Dac
a relatie de echivalent
a pe A, atunci multimea factor
A/ = {x | x A}
este partitie a lui A.
2) Fie P(A) \ {} p partitie a lui A si definim relatia

= (A, A, R ), R =
(B B),
B

adic
a x y B : x, y B.
Atunci este relatie de echivalent
a pe A.
3) Consider
am functiile
: E(A) P(A),

() = A/,

: P(A) E(A),

() = .

Atunci = 1E(A) si = 1P(A) .


4) Dac
a 1 2 , atunci (1 ) (2 ). Invers, dac
a 1 2 , atunci (1 ) (2 ).

Demonstratie. 1) Arat
am ca A = xA x. Incluziunea ,, este evidenta, pentru
ca x A pentru orice
x A. Mai departe, pentru orice y A, y y (pentru ca este reexiv), deci y xA x, de unde rezulta
incluziunea ,,.
Presupunem acum ca x y = , unde x, y A. Aratam ca atunci clasele x si y sunt egale.
Intr-adevar, din ipoteza u x y xu si yu xu si uy (pentru ca este simetric) xy (
tranzitiv) x = y conform Lemei 4.4.6.

2) este reexiv, pentru ca x A = B B B : x B (x, x) B B x x.


este tranzitiv, pentru ca x, y, z A : x y si y z B, C : x, y B si y, z C. Deci y B C, si
obtinem B = C (pentru ca B = C, conform denitiei B C = , contradictie). Deci x, z B = C x z.
Mai departe, este simetric, pentru ca x, y A : x y B : x, y B y x.
Deci este relatie de echivalent
a.
3) Pentru orice E(A), ( )() = (()) = () = A/ . Aratam ca A/ = . Intr-adevar,
xA/ y B A/ : x, y B
z A : B = z A/ si
z A : xz si yz
z A : xz si

zy

x( )y xy

x, y B = z

( este simetric)
(pentru ca 2 = ).

Deci ( )() = , adica = 1E(A) .


Pentru orice P(A), ( )() = (())
= A/() = A/ . Aratam ca A/ = . Intr-adevar,

B A/ z A : B = z. Aici z A = C C, deci exista C astfel ncat z C si


B = {x A | x z} = {x A | x C} = C ,
deci A/ .
Invers, pentru orice C , exista z C astfel ncat
C = {x A | x z} = z A/ ,
de unde A/ . Deci ( )() = , adica = 1P(A) .
4) Fie 1 2 . Atunci pentru orice 1 x A/1 = (1 ), 1 x 2 x, unde 2 x A/2 = (2 ), deci
(1 ) (2 ).
Acum e 1 2 si arat
am ca (1 ) = 1 2 = (2 ). Intr-adevar, pentru orice x, y A,
x1 y B1 1 : x, y B1
B2 2 : B1 B2 si x, y B1 B2 x2 y.

4.5 Teoreme de factorizare a functiilor

35

Exercitiul 57 Fie = (A, B, R) o relatie. Sa se demonstreze:


a) Daca este reexiv, simetric si antisimetric, atunci = 1A ;
b) Daca este reexiv si tranzitiv, atunci 2 = .
Exercitiul 58 Fie A = {1, 2, 3, 4}.
a) Daca = {(1, 1), . . . , (4, 4), (1, 2), (2, 1), (3, 2), (2, 3), (1, 3), (3, 1)}, sa se determine partitia corespunzatoare.
b) Daca = {{1, 2}, {3}, {4}}, sa se determine relatia de echivalenta corespunzatoare.
Exercitiul 59 Sa se determine toate relatiile de echivalenta pe o multime cu 1, 2, 3, respectiv 4 elemente.
Exercitiul 60 Sa se arate ca:
a) (Z, |) este multime preordonata, ,,| nu e simetric si nu e antisimetric;
b) (N, |) este multime ordonata;
Exercitiul 61 Pe multimea C a numerelor complexe consideram relatiile 1 si 2 , unde z1 w |z| = |w| si
z2 w z = w = 0 sau arg z = arg w. Sa se arate ca 1 si 2 sunt relatii de echivalenta si sa se reprezinte grac
clasele din C/1 si C/2 .
Exercitiul 62 Fie 1 si 2 doua relatii de echivalenta pe multimea A. Sa se demonstreze:
1
a) 1 si 1 2 sunt relatii de echivalenta. (Mai general, daca (i )iI sunt relatii de echivalenta pe A, atunci
ie de echivalenta pe multimea A.)
iI i este relat
b) {1 si 1 2 n general nu sunt relatii de echivalenta;
c) 1 2 este relatie de echivalent
a daca si numai daca 1 2 = 2 1 . In acest caz sa se arate ca 1 2
este cea mai mica relatie de echivalent
a ce contine pe 1 si 2 .
Exercitiul 63 Fie 1 si 2 doua relatii pe multimea A.
a) Sa se arate ca (1 2 )2 = 21 22 (1 2 ) (2 1 ).
b) Presupunem ca 1 si 2 sunt relatii de echivalenta. Sa se arate ca 1 2 relatie de echivalenta daca si
numai daca 1 2 si 2 1 sunt subrelatii ale lui 1 2 .
Exercitiul 64 Fie = (A, A, R) o relatie, 0 = 1A , n = (de n ori), si e = 1A 1 . Sa se
arate c
a:

a) n1 n este cea mai mica relatie tranzitiva ce contine pe ;


b) n1 n este cea mai mica relatie de echivalenta ce contine pe .

4.5

Teoreme de factorizare a functiilor

Denitia 4.5.1 Fie f : A B o functie. Relatia pe multimea A denita prin


a1 a2 f(a1 ) = f(a2 )
se numeste nucleul lui f, notatie: = ker f.
Amintim ca imaginea lui f este submultimea Im f = f(A) = {f(a) | a A} B.
Teorema 4.5.2 Dac
a f : A B este o functie, atunci
1) ker f este relatie de echivalent
a pe A si ker f = f1 f,
1
2) A/ ker f = {f (b) | b Im f},
3) f este injectiv ker f = 1A ,
4) f este surjectiv Im f = B.
Demonstratie. 1) Este usor de aratat ca ker f este reexiv, simetric si tranzitiv, pentru ca si relatia ,,= este
asa. Mai departe,
a1 ker fa2 b B : f(a1 ) = f(a2 ) = b
b B : a1 fb si a2 fb
b B : a1 fb si bf1 a2 a1 (f1 f)a2 .
2) Avem f1 (b) = {a A | f(a ) = b} si A/ ker f = {ker fa | a A}, unde ker fa = {a A | f(a ) =
f(a)} = f1 (f(a)). Deoarece f(a) Im f, rezulta ca A/ ker f {f1 (b) | b Im f}.
Invers, pentru orice b Im f, exista a A astfel ncat b = f(a), deci f1 (b) = f1 (f(a)) = {a A | f(a ) =
f(a)} = ker fa A/ ker f.

36

4 Relatii si functii
3) Daca f : A B este o functie, atunci 1A ker f, pentru ca ker f este reexiv. Mai departe,
ker f 1A (x1 , x2 A : x1 ker fx2 x1 1A x2 )
(x1 , x2 A : f(x1 ) = f(x2 ) x1 = x2 )
f injectiv.
4) Rezulta usor din denitii.

Exercitiul 65 Fie f = (A, B, F) o functie. Sa se arate ca F F1 = Im f , unde Im f = {(b, b) | b Im f}.


Denitia 4.5.3 Fie o relatie de echivalent
a pe multimea A. Functia
p : A A/, p (x) = x
se numeste proiectia canonic
a a lui A n multimea factor A/.
Teorema 4.5.4 Dac
a este o relatie de echivalent
a pe A, atunci proiectia canonic
a p este surjectiv
a si avem
ker p = .
Demonstratie. Surjectivitatea rezulta din denitii: x A/, unde x A p (x) = x. Mai departe,
daca x1 , x2 A, atunci
x1 ker p x2 p (x1 ) = p (x2 ) x1 = x2 x1 x2 .
conform Lemei 4.4.6.
Teorema 4.5.5 (factorizare dup
a o functie injectiv
a) Fie f : B A o functie si g : C A o functie
injectiv
a.
o
A
O 

g r


C
1)
2)
3)
4)

B
h

Exist
a o functie h : B C, astfel nc
at f = g h dac
a si numai dac
a Im f Im g. Atunci:
h este unic determinat si dac
a C = , atunci h = r f, unde r este o invers
a la st
anga a lui g,
h este surjectiv dac
a si numai dac
a Im f = Im g,
particular, h este injectiv f este injectiv.)
ker h = ker f. (In

Demonstratie. 1) Presupunem ca exista o functie h : B C astfel ncat f = g h. Atunci pentru orice a A,


a Im f b B : a = f(b) = g(h(b)) a Im g, deci Im f Im g.
Invers, daca C = si Im f Im g, atunci e r o inversa la stanga a lui g, adica r : A C, r g = 1C , care
exista conform Teoremei 4.1.8. Fie h = r f. Rezulta ca pentru orice b B avem f(b) Im f Im g c C :
f(b) = g(c), deci exista c C astfel nc
at
(g h)(b) = g(h(b)) = g(r(f(b))) = g(r(g(c))) = g((r g)(c)) = g(c) = f(b),
de unde g h = f. Daca C = , atunci = Im g = Im f, deci B = , si e h = .
2) unicitatea lui h: daca h, h : B C sunt functii, astfel ncat f = g h = g h , atunci h = h , conform
Teoremei 4.3.3.
3) Trebuie sa arat
am ca h este surjectiv Im g Im f.
,, Presupunem ca h este surjectiv. Atunci a A, a Im g c C : a = g(c) si b B : c = h(b)
c C si b B : a = g(c) = g(h(b)) = f(b) a Im f.
,, Pentru orice c C, g(c) Im g Im f b B : g(c) = f(b) b B : h(b) = r(f(b)) = r(g(c)) =
(r g)(c) = c, deci h este surjectiv.
4) Pentru orice b1 , b2 B, b1 ker f b2 f(b1 ) = f(b2 ) (g h)(b1 ) = (g h)(b2 ) h(b1 ) = h(b2 ) (pentru
c
a g injectiv) b1 ker h b2 .
Exercitiul 66 a) Fie f : R R, f(x) = cos x, C = [2, +) si g : C R, g(x) = 2x + 1. Sa se determine o
functie h : R C astfel nc
at f = g h.
b) Aceeasi problema daca f(x) = sin x, C = [0, +) si g(x) = 2x + 1.

4.5 Teoreme de factorizare a functiilor

37

Teorema 4.5.6 (factorizare dup


a o functie surjectiv
a) Fie f : A B o functie si g : A C o functie
surjectiv
a.
AO

g s

C
1)
2)
3)
4)

/? B

Exist
a o functie h : C B astfel nc
at f = h g, dac
a si numai dac
a ker g ker f. Atunci:
h este unic determinat si h = f s, unde s este o invers
a la drepta a lui g,
h este injectiv dac
a si numai dac
a ker f = ker g,
Im h = Im f. (
In particular, h este surjectiv f este surjectiv).

Demonstratie. 1) Presupunem ca exista o functie h : C B astfel ncat f = h g. Atunci pentru orice


x1 , x2 A avem x1 ker g x2 g(x1 ) = g(x2 ) h(g(x1 )) = h(g(x2 )) f(x1 ) = f(x2 ) x1 ker f x2 , deci
ker g ker f.
Invers, daca ker g ker f, atunci e s o inversa la drepta a lui g, adica s : C A, g s = 1C , care exista
conform Teoremei 4.3.4. Rezulta ca g s g = g, adica g(s(g(x))) = g(x) pentru orice x A, f(s(g(x))) = f(x)
(din ipoteza ker g ker f) f s g = f. Fie h = f s; atunci h g = f s g = f.
2) unicitatea lui h: daca h, h : C B sunt functii astfel ncat f = h g = h g, atunci h = h , conform
Teoremei 4.1.9.
3) Trebuie sa arat
am ca h este injectiv ker f ker g.
,, Presupunem ca h este injectiv. Atunci pentru orice x1 , x2 A, x1 ker f x2 f(x1 ) = f(x2 ) h(g(x1 )) =
h(g(x2 )) g(x1 ) = g(x2 ) x1 ker g x2 .
,, Presupunem acum ca ker f ker g. Atunci pentru orice z1 , z2 C, din h(z1 ) = h(z2 ) rezulta ca exista
x1 , x2 A astfel nc
at z1 = g(x1 ), z2 = g(x2 ), x1 , x2 A : f(x1 ) = h(g(x1 )) = h(g(x2 )) = f(x2 ), deci
g(x1 ) = g(x2 ) (din ipoteza) z1 = z2 , deci h injectiv.
4) Pentru orice y B, y Im h z C : y = h(z) z C si x A : y = h(z) si z = g(x) (pentru ca g
este surjectiv) x A : y = h(g(x)) = f(x) y Im f.
Exercitiul 67 a) Fie f : R R, f(x) = cos x si g : R R+ , g(x) = x2 . Sa se determine o functie h : R+ R
astfel ncat f = h g.
b) Aceeasi problema daca f(x) = sin x si g(x) = x2 .
Corolar 4.5.7 (factorizare dup
a o proiectie canonic
a) Fie f : A B o functie si o relatie de echivalent
a
pe multimea A.
A
p


A/

1)
2)
3)
4)

/B
>

Exist
a o functie f : A/ B astfel nc
at f = f p dac
a si numai dac
a ker f. Atunci:

f (x) = f(x) pentru orice x A,


f este injectiv dac
a si numai dac
a = ker f,
Im f = Im f.

Demonstratie. In Teorema 4.5.6 e g = p si folosim mai departe Teorema 4.5.4.


Teorema 4.5.8 (prima teorem
a de factorizare) Dac
a f : A B este o functie, atunci exist
a o unic
a functie
bijectiv
a f : A/ ker f Im f astfel nc
at diagrama de mai jos este comutativ
a, adic
a f = i f pker f , unde

i : Im f B, i(y) = y. Pentru orice x A avem f(ker


fx) = f(x).
A

pker f y

B
x

A/ ker f Im f
f

Demonstratie. Aplic
am Teorema 4.5.5 pentru functia f : A B si functia injectiva g = i : Im f B. Are loc
conditia Im g = Im f, deci conform teoremei exista a h : A Im f functie, astfel ncat f = i h si ker h = ker f.
Acum aplicam Corolarul 4.5.7 pentru functia h si relatia = ker f E(A). Deoarece ker f = ker h, exista o
functie f : A/ ker f Im f astfel nc
at h = f pker f ; dar f este injectiv si Im f = Im f, adica f este surjectiv, deci
este bijectiv.

Rezulta ca f = i f pker f si f(ker


fx) = f(x) pentru orice x A, de unde rezulta unicitatea lui f.

38

4 Relatii si functii

Teorema 4.5.9 (a doua teorem


a de factorizare) Fie E(A), B A si fie = (B B) , = ((B)
(B)) , adic
a si sunt restrictiile lui la B, respectiv la (B).
Atunci exist
a o unic
a functie bijectiv
a F : B/ (B)/ astfel nc
at a urm
atoarea diagram
a este comutativ
a,
adic
a p i = F p . Pentru orice x B avem F(x) = x.
B

p y

(B)

p
y

B/ (B)/
F

Demonstratie. Avem B (B) si i : B (B), i(b) = b, pentru orice b B. Fie f : B (B)/, f = p i,


deci f(x) = p(x) = x, x B. Functia f este surjectiva. Intr-adevar, y (B)/, unde y (B) x
B (B) : xy xy, deci f(x) = x = y. Deci Im f = (B)/. Mai departe, pentru orice x, y B avem
x ker fy f(x) = f(y) x = y xy xy.
Aplicam Corolarul 4.5.7 functiei f si relatiei = ker f. Rezulta ca exista o functie injectiva
F : B/ (B)/,

F(x) = x

astfel ncat f = F p si Im F = Im f = (B)/. Deci F p = p i, F este bijectiv si F(x) = x, x B,


de unde rezulta unicitatea lui F.
Teorema 4.5.10 (a treia teorem
a de factorizare) Fie si dou
a relatii de echivalent
a pe multimea A astfel
:
nc
at . Atunci exist
a o unic
a functie surjectiv
a g : A/ A/ si exist
a o unic
a functie bijectiv
a g
(A/)/(/) A/, unde / = ker g, astfel nc
at a urm
atoarea diagram
a este comutativ
a:
p

/ A/
A?
??
??
? g
p ??
?  }
A/

p/

A/
/

Demonstratie. Aplicam de doua ori Corolarul 4.5.7 ntai pentru p , apoi pentru g.
Exercitiul 68 Sa se aplice prima teorema de factorizare n urmatoarele cazuri:
a) f, g : R R, f(x) = x2 , g(x) = x4 ;
b) f, g : C C, f(z) = z2 , g(z) = z4 .
Exercitiul 69 Fie A si B multimi, E(A) si E(B). Pe produsul cartezian A B denim relatia
astfel: (a, b) (a , b ) aa si bb .
a) Sa se arate ca este relatie de echivalenta, si exista functia bijectia canonica
: A B/ A/ B/.
b) Daca f : A A si g : B B sunt functii, atunci ker(f g) = ker f ker g si Im (f g) = Im f Im g.
Exercitiul 70 Fie A o multime si e B A. Pe multimea partilor P(A) denim relatia astfel: pentru orice
X, Y P(A), XY X B = Y B. Sa se arate ca este relatie de echivalenta si exista functia bijectiva canonica
: P(A)/ P(B).
Exercitiul 71 Fie A si B multimi, a0 A si e A A. Pe multimea Hom(A, B) denim a urmatoarele relatii:
pentru orice f, g Hom(A, B), fg f(a0 ) = g(a0 ) si fg f(x) = g(x) x A . Sa se arate ca:
a) este relatie de echivalent
a si exista o functie bijectiva : Hom(A, B)/ B;
b) este relatie de echivalent
a si exista o functie bijectiva : Hom(A, B)/ Hom(A , B);
c) Sa observam ca a) precum si exercitiul anterior sunt cazuri particulare ale lui b).
Exercitiul 72 Fie A si B doua multimi si e Homsurj (A, B) = {f : A B | f este surjectiv}. Consideram functia
: Homsurj (A, B) E(A), (f) = ker f. Sa se arate ca:
a) Daca f, g Homsurj (A, B), atunci f ker g : B B functie bijectiva astfel ncat g = f;
b) Im = { E(A) | : A/ B functie bijectiva }.
Exercitiul 73 Fie A = C, B = {x R | x > 1} C, A A si zw |z| = |w|. Sa se aplice a doua teorema
de factorizare si sa se reprezinte grac functiile ce apar n diagrama.
Exercitiul 74 Sa se aplice a treia teorema de factorizare n urmatoarele cazuri:
a) A = {1, 2, 3, 4, 5}, 1 = A {(1, 2), (2, 1)} si 2 = 1 {(1, 3), (3, 1), (2, 3), (3, 2), (4, 5), (5, 4)}.
b) A = Z, 1 = (mod 4) si 2 = (mod 2).

Capitolul 5

MULT
IMI ORDONATE
5.1

Relatii de ordine

Fie = (A, A, R) o relatie omogena. Amintim ca este relatie de ordine si (A, ) este multime ordonat
a
daca este reexiv, tranzitiv si antisimetric. Daca este o relatie de ordine, atunci n loc de xy deseori notam
x y. Alte notatii: x < y, daca x y si x = y (inegalitate stricta); x > y, daca y < x etc.
Denitia 5.1.1 Spunem ca (A, ) este multime total ordonat
a (sau lant) daca :
pentru orice x, y A are loc

xy sau yx

(altfel spus, 1 = A A este relatia universala, adica orice doua elemente ale lui A sunt comparabile relativ
la relatia ).
Exemplul 5.1.2 1) (N, ), (Z, ), (Q, ), (R, ) sunt multimi total ordonate.
2) (N, |), (unde ,,| este relatia de divizibilitate) este multime ordonata si nu e total ordonata, pentru ca de
exemplu 2 si 3 nu sunt comparabile.
3) Daca A este o multime, atunci (P(A), ) este multime ordonata. Daca A are mai mult de un element,
atunci (P(A), ) nu e total ordonata.
4) Daca (A, ) este o multime ordonata (total ordonata) si B A, atunci (B, (B B)) este ordonata (total
ordonata).
Exercitiul 75 Fie A = si notam O(A) = { = (A, A, R) | relatie de ordine }. Daca , O(A), atunci:
a) , 1 O(A).
b) {
/ O(A).
c) In general
/ O(A).
O multime ordonata nita poate reprezentata grac cu ajutorul unei diagrame Hasse. Daca x < y si daca
nu exista z A astfel nc
at x < z < y, atunci asezam punctul y mai sus decat punctul x si le unim cu un segment.
Exemplul 5.1.3 Fie A = {x, y, z, t} si consideram relatiile de ordine pe multimea A avand gracele
R = {(x, x), (y, y), (z, z), (t, t), (x, y), (x, z), (x, t), (y, t), (z, t)},
respectiv
R = {(x, x), (y, y), (z, z), (t, t), (x, y), (x, z), (x, t), (y, z), (y, t), (z, t)}.
Atunci diagramele Hasse sunt:
?t
 ???

??

??

y 
?z
???

??

??

?? 
x

t
z
y
x
39

40

5 Multimi ordonate

In urmatoarea diagrama x < y, x < z, y si z nu sunt comparabile, mai departe t nu e comparabil cu x, y, z.


y

<<
 z
<<

<<

<< 
<
x

Denitia 5.1.4 Fie (A, ) si (B, ) doua multimi ordonate si f : A B o functie.


a) Spunem ca f este cresc
ator (descresc
ator), daca pentru orice x, y A,
x y f(x) f(y)

(f(y f(x));

mai departe f este izomorsm de ordine (sau asem


anare), daca f este crescator, bijectiv si f1 este crescator;
Exemplul 5.1.5 1) Multimile ordinate N = {1, 2, 3, . . . } si 2N = {2, 4, 6, . . . } sunt asemenea, pentru ca f : N 2N,
f(n) = 2n este o asemanare.
2) Multimile ordonate (N, |) si (N, ) nu sunt asemenea. Intr-adevar, daca ar exista o asemanare f : (N, |)
(N, ), atunci e f(2) = n si f(3) = m, unde n = m. Daca n < m, atunci f1 (n) = 2|3 = f1 (m), iar daca
m < n, atunci f1 (m) = 3|2 = f1 (n), deci avem contradictie n ambele cazuri.
Exercitiul 76 Sa se determine toate relatie de ordine pe multimea A = {1, 2, 3} (folosind diagrame Hasse). Sa
se mparta aceste ordonari n clase de asemanare.
Exercitiul 77 Fie (A, ), (B, ) si (C, ) multimi ordonate si e f : A B, g : B C doua functii.
a) Daca f si g sunt crescatoare (descrescatoare), atunci g f este functie crescatoare.
b) Daca f este crescatoare (descrescatoare) si g este descrescatoare (crescatoare), atunci gf este descrescatoare.
Exercitiul 78 Fie (A, ) si (B, ) multimi ordonate si f : A B functie bijectiva si crescatoare.
a) Daca A este total ordonata, atunci f1 este crescatoare, si B este total ordonata.
b) Sa se arate ca 1N : (N, |) (N, ) este bijectiva, crescatoare si nu e izomorsm de ordine.
Exercitiul 79 Fie (A, ) si (B, ) multimi ordonate si e f : A B, g : B A functii crescatoare. Fie
M = {a A | g(f(a)) = a} si N = {b B | f(g(b)) = b}.
Sa se arate ca (M, ) (N, ).
Teorema 5.1.6 Fie = (A, A, R) o relatie de preordine si fie = 1 . Atunci:
1) este relatie de echivalent
a pe A;
2) pe multimea factor A/ definim relatia ,, prin: x y xy. Atunci (A/, ) multime ordonat
a.
Demonstratie. 1) Relatia este reexiva (evident), tranzitiva: x, y, z A : xy si yz x( 1 )y si
y( 1 )z (xy si x1 y) si (yz si y1 z) (xy si yz) si (x1 y si y1 z) xz si x1 z (pentru ca
si 1 sunt tranzitive) x( 1 )z xz, si simetrica: x, y A : xy x( 1 )y xy si x1 y yx
si y1 x y( 1 )x yx.
2) Denitia relatiei nu depinde de alegerea reprezentantilor x si y: daca x = x , y = y si daca
xy, atunci x y . Intr-adev
ar, pe baza ipotezelelor avem: xx si yy si xy (xx si x1 x ) si (yy si
1

y y ) si xy x x si xy si yy x y (pentru ca este tranzitiv).


Relatia este reexiva, tranzitiva si antisimetrica. Vericam ultima proprietate. Pentru orice x, y
A/, x y si y x xy si yx xy si x1 y x( 1 )y xy x = y.
Exercitiul 80 Sa se aplice Teorema 5.1.6 multimii preordonate (Z, |).
Denitia 5.1.7 Fie (A, ) o multime ordonata si e x A. Spunem ca x este cel mai mic element sau
minimum (cel mai mare element sau maximum) al lui A daca pentru orice a A, x a (respectiv pentru
orice a A, a x).
Notatie: x = min A (respectiv x = max A).
Observam ca daca exista cel mai mic element (cel mai mare element), atunci el este unic. Intr-adevar, daca
de exemplu x si x sunt ambele cele mai mic elemente, atunci x x (pentru ca x este cel mai mic element) si
x x (pentru ca x este cel mai mic element), astfel din antisimetrie avem x = x .
Exemplul 5.1.8 1) In (N, ) x = 0 este cel mai mic element si nu exista cel mai mare element.
2) In (N, |) 1 este cel mai mic element si a 0 este cel mai mare element, pentru ca 1|a si a|0 pentru orice a N.
3) In (N \ {0, 1}, |) nu exista cel mai mic element si nu exista cel mai mare element.
4) In (P(A), ) min P(A) = si max P(A) = A.

5.2 Latici

41

Denitia 5.1.9 In multimea ordonata (A, ) x este element minimal (element maximal), daca a A :
a x a = x (respectiv a A : x a a = x). Altfel spus, x A este element minimal (element maximal),
daca A nu are niciun element a astfel nc
at a < x (respectiv a > x).
Exemplul 5.1.10 1) In (N, ) x = 0 este element minimal si nu exista elemente maximale.
2) In (N, |) 1 este element minimal si 0 este element maximal.
3) In (N \ {0, 1}, |) numerele prime sunt elemente minimale si nu exista elemente maximale.
4) Din denitii este evident ca daca exista cel mai mic (cel mai mare) element, atunci el este unicul element
minimal (maximal). Armatia reciproca nu e adevarata; de exemplu daca A = {2k | k N} {3, 9}, atunci n
multimea ordonata (A, |) a = 9 este unicul element maximal si nu exista cel mai mare element.
5) Daca (A, ) este o multime total ordonata, atunci notiunile de element minimal (element maximal) si cel
mai mic element (respectiv cel mai mare element) sunt echivalente.
Exercitiul 81 Fie (A, ) o multime ordonata. Sa se arate ca daca exista a = min A, atunci a este unicul element
minimal al lui A, iar armatia reciproca nu e adevarata.

5.2

Latici

Denitia 5.2.1 Fie (A, ) o multime ordonata, x A si e B A.


a) Spunem ca x este minorant (majorant) al lui B, daca pentru orice b B avem x b (respectiv pentru
orice b B avem b x).
b) Spunem ca x este inmum sau (respectiv supremum) al lui B, daca x este cel mai mare minorant al lui
B (respectiv x este cel mai mic majorant al lui B). Notatie: x = inf B sau x = inf A B (respectiv x = sup B sau
x = supA B).
Exemplul 5.2.2 1) In (N \ {0, 1}, |), submultimea B = {2k + 1 | k N} are un unic minorant, pe x = 1, deci
inf B = 1; mai departe, B nu are majoranti si nu are supremum.
2) In (R, ) intervalul B = (1, 3] are ca minorant orice x 1 si majorant orice x 3; mai departe, inf B = 1
/ B,
sup B = 3 B.
3) Daca (A, ) este o multime ordonata, atunci orice element al lui A este minorant si majorant al lui B = .
Mai departe inf max A sup A, sup min A inf A si atunci inf = max A = sup A,
sup = min A = inf A.
4) Orice submultime B A are cel mult un inmum si cel mult un supremum; mai departe, daca B are
minorant x (majorant y) ce apartine lui B, atunci x = inf B (respectiv y = sup B).
Exercitiul 82 Fie (A, ) o multime ordonata si e X B A.
a) Daca exista inf B X si inf A X, atunci inf B X inf A X.
b) Daca exista supB X si supA X, atunci supB X supA X.
Denitia 5.2.3 a) Multimea ordonata (A, ) se numeste latice, daca orice submultime cu doua elemente a lui
A are inmum si supremum (pentru orice a, b A, a = b, inf{a, b} si sup{a, b}).
b) (A, ) este latice complet
a, daca orice submultime a lui A are inmum si supremum (pentru orice B A,
inf B si sup B).
Exemplul 5.2.4 1) (N, |) este latice. Intr-adevar, pentru orice a, b N, inf{a, b} = cmmdc(a, b) iar sup{a, b} =
cmmmc(a, b).
2) Daca (A, ) este total ordonata, atunci (A, ) este latice: a, b A : inf{a, b} = min{a, b} si sup{a, b} =
max{a, b}.
3) (R, ) nu e latice completa, pentru ca de exemplu a B = (, 0) nu are minorant deci nu are supremum
n (R, ).

4) (P(A), ) este latice completa. Daca X = {Xi | i I} P(A), atunci inf X = iI Xi si sup X = iI Xi .
Exercitiul 83 Sa se determine toate laticile cu 4 si respectiv 5 elemente (folosind diagrame Hasse).
Exercitiul 84 Fie A o multime si (B, ) o multime ordonata. Pe multimea Hom(A, B) denim urmatoarea
relatie: f g f(a) g(a) pentru orice a A.
Sa se arate ca:
a) ,, este relatie de ordine.
b) Daca B este latice, atunci si Hom(A, B) este latice.

42

5 Multimi ordonate

Teorema 5.2.5 (caracterizarea laticilor complete) Fie (A, ) o multime ordonat


a. Urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) (A, ) este latice complet
a;
(ii) orice submultime a lui A are infimum;
(iii) orice submultime a lui A are supremum.
Demonstratie. (i) (ii) si (i) (iii) sunt evidente din denitie.
(ii) (i) Trebuie sa arat
am ca submultime B a lui A are supremum. Notam cu C multimea majorantilor lui
B. Avem C = , pentru ca conform lui (ii), exista inf = max A C. Fie x = inf C, are exista conform (ii).
Aratam ca x = sup B. Intr-adev
ar, pentru orice b B si c C avem b c (din denitia lui C), deci orice b B
este minorant al lui B; rezulta ca b B : b x (pentru ca x = inf C), deci x este majorant al lui B. Mai departe,
e x A un majorant al lui A: b x , b B. Atunci x C (conform denitiei lui C), de unde x x (pentru
c
a x = inf C), deci x este cel mai mic majorant al lui B, adica x = sup B.
Similar se arata ca (iii) (i).
Exercitiul 85 Fie (A, ) o latice completa si e f : A A o functie crescatoare. Sa se arate ca exista a A
astfel ncat f(a) = a. (Spunem ca a este punct x al lui f.)

5.3

Multimi bine ordonate si multimi artiniene

Denitia 5.3.1 Fie (A, ) o multime ordonata. Spunem ca A este bine ordonat
a daca orice submultime nevida
a lui A are cel mai mic element (adica, pentru orice B A, B = , min B B).
Exemplul 5.3.2 a) (N, ) multime bine ordonata.
b) Daca (A, ) este bine ordonata, atunci (A, ) este total ordonata. Invers nu e adevarat, de exemplu (R, )
nu e bine ordonata, pentru ca de exemplu intervalul (0, 1) nu are cel mai mic element.
c) Orice multime nita total ordonata bine ordonata.
Urmatoarea teorema arata ca pe multimile bine ordonate se poate aplica metoda inductiei matematice.
Teorema 5.3.3 (caracterizarea multimilor bine ordonate) Dac
a (A, ) este o multime ordonat
a nevid
a,
atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) (A, ) este bine ordonat
a,
(ii) A este total ordonat
a, exist
a a0 = min A si pentru orice B A, dac
a B satisface propriet
atile:
a) a0 B,
b) pentru orice a A, {x A | x < a} B a B,
atunci B = A.
Demonstratie. (i) (ii) Presupunem ca (A, ) este bine ordonata. Atunci A este total ordonata, si exista
a0 = min A. Presupunem ca a doua conditie din (ii) nu e adevarata, adica exista B A, astfel ncat au loc a) si
b) si B = A.
Deci A \ B = si din ipoteza exista x = min A \ B. Aici x A \ B, adica x
/ B. Mai departe y A : y <
x y B (pentru ca daca y A \ B, atunci contrazice denitia lui x), deci {y A | y < x} B, si de aici x B,
conform lui b), ceea ce e o contradictie.
(ii) (i) Presupunem ca (ii) este adevarat si presupunem prin absurd ca A nu e bine ordonata, adica exista
B A, B = , care nu are cel mai mic element. Atunci
) a0 A \ B, pentru ca daca a0 = min A B, atunci a0 = min B, contradictie.
) Pentru orice a A, {x A | x < a} A \ B a A \ B. Intr-adevar, daca nu ar asa, atunci a B, si
deoarece A este total ordonata, elementele x mai mici ca a sunt n A \ B, deci obtinem ca a = min B, contradictie.
Din si deducem ca submultimea A \ B satisface ipotezele a) si b, si astfel A \ B = A, adica B = ,
contradictie.
Corolar 5.3.4 Fie (A, ) o multime nevid
a bine ordonat
a, a0 = min A si fie P un predicat de o variabil
a definit
a
pe A. Presupunem c
a
1. P(a0 ) este adev
arat,
2. Pentru orice a A, dac
a P(x) este adev
arat pentru orice x < a, atunci P(a) este adev
arat.
Atunci P(a) este adev
arat pentru orice a A.

5.4 Axioma alegerii

43

Demonstratie. Fie
B = {a A | P(a) este adevarat} A,
care satisface ipotezele a) si b) ale teoremei precedente, deci B = A.
Urmatoarea teorema generalizeaza Teorema 5.3.3 la cazul multimilor care nu sunt total ordonate.
Teorema 5.3.5 (caracterizarea multimilor artiniene) Fie (A, ) o multime ordonat
a. Urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) (conditia minimalit
atii) Orice submultime nevid
a B A are elemente minimale.
(ii) (conditia inductivit
atii) Pentru orice B A, dac
a B satisface propriet
atile:
(1) B contine toate elementele minimale ale lui A;
(2) dac
a a A si {x A | x < a} B, atunci a B,
atunci B = A.
(iii) (conditia lanturilor descresc
atoare) Orice sir strict descresc
ator a1 > a2 > > an > de
elemente din A este finit.
Demonstratie.
(i)(ii). Presupunem ca B A satisface conditiile (1) si (2), dar B = A. Fie x A \ B
un element minimal. Atunci x nu e minimal n A, pentru ca B contine toate elementele minimale ale lui. Din
minimalitatea lui x rezult
a ca daca y A, y < x, atunci y B. Atunci din (2) rezulta ca x B, contradictie.
(ii)(iii). Consideram multimea
B := {a A | pentru orice sir nit a > a1 > a2 > . . . }.
Daca a A este un element minimal, atunci e evident, ca a B. Fie b A astfel ncat orice x A cu x < b
apartine lui B. Atunci avem b B, deci B = A.
(iii)(i). Presupunem ca B A, B = , si ca B nu contine elemente minimale. Atunci pentru orice a1 B,
exista a2 B, a2 < a1 , si prin inductie construim un sir strict descrescator a1 > a2 > > an > , ceea ce
contrazice ipoteza.

5.4

Axioma alegerii

De multe ori n matematica ne nt


alnim cu propozitia: ,,alegem un element din multimea . . . sau mai precis:
(A0 ) Pentru orice multime X = exist
a un element x X, deci {x} X.
Aceasta este cea mai simpla formulare a axiomei alegerii. La prima vedere, propozitia (A0 ) pare evidenta,
pentru ca X = nseamn
a ca exista cel putin un element x X. Se pune nsa ntrebarea ce nseamna expresia
,,exista un element x X. Sa dam doua exemple:
a) Fie f : [a, b] R o functie continu
a astfel ncat f(a) f(b) 6 0. Denim multimea
X = {x [a, b] | f(x) = 0}.
Teorema lui Darboux arata ca exista x0 [a, b] astfel ncat f(x0 ) = 0. Una din demonstratiile teoremei da o
metoda care determina cea mai mica valoare x0 [a, b] astfel ncat f(x0 ) = 0.
b) Fie P(x) polinom cu coecienti complecsi. Consideram multimea
X = {x | x num
ar complex astfel ca P(x) = 0}.
Teorema lui Gauss-dAlembert arma ca multimea X este nevida si nita, dar nicio demonstratie nu da o metoda
de a gasi radacinile unui polinom arbitrar. Teorema este una de existenta pura.
In aceste exemple, vedem ca expresia ,,exista un element x X are un sens restrans (se da o metoda pentru
gasirea elementului x) si un sens larg.
5.4.1 Forma general
a a axiomei alegerii este urm
atoarea:
(A) Fie F = o multime de multimi nevide disjuncte dou
a c
ate dou
a. Atunci exist
a o multime A cu
urm
atoarele propriet
ati:

X;
(1) A
XF

(2) pentru orice X F, A

X contine exact un element.

Multimea A se numeste multime selectiv


a pentru F. Observam ca (A0 ) este caz particular al lui (A).

44

5 Multimi ordonate

Axioma alegerii a fost formulat


a de Ernst Zermelo n 1904. Ea este independenta de celelalte axiome, si are
diferite formulari echivalente, dupa cum vom vedea mai jos. Considerand teoria multimilor fara axioma alegerii
si privind aceast enunt ca o formul
a nchis
a, Kurt Godel a construit un model pentru teoria multimilor n care
axioma alegerii este adevarat
a. Pe de alta parte, Paul Cohen a construit n 1963 un alt model pentru teoria
multimilor n care axioma alegerii nu este adevarata. Altfel spus, teoria multimilor fara axioma alegerii este
nedecidabila.
Multe rezultate din matematica folosesc efectiv axioma alegerii, adica nu s-au descoperit demonstratii care sa
nu faca apel la ea. Deoarece axioma alegerii duce la unele rezultate surprinzatoare (de exemplu, paradoxurile lui
Hausdor, Banach-Tarski, von Neumann), exista n matematica orientari lozoce ,,constructiviste care evita
utilizarea ei.
Teorema 5.4.2 Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
1) Axioma alegerii (A).

2) Pentru orice multime nevid


a F de multimi nevide exist
a o functie f : F
X astfel nc
at f(X) X pentru
XF

orice X F.
3) Pentru orice multime X = exist
a o functie f : P(X) \ {} X astfel nc
at pentru orice A P(X) \ {},
f(A) A (f se numeste functie selectiv
a).
a (Xi )iI este o familie de multimi astfel
nc
at I = si Xi = pentru orice i I, atunci produsul direct
4) Dac
X
este
nevid
(adic
a
,
exist
a
o
funct

ie
f
:
I

nc
at pentru orice i I avem f(i) Xi ).
i
iI
iI Xi astfel
5) (Lema lui Zorn) Fie (A, ) o multime nevid
a ordonat
a. Dac
a orice lant (submultime total ordonat
a)
L A are majorant, atunci pentru orice a A exist
a un element maximal m A astfel ca a m.
6) (Axioma lui Hausdor ) Dac
a (A, ) este o multime ordonat
a si L A este un lant, atunci exist
a un
lant maximal L A astfel ca L L .
7) (Teorema lui Zermelo) Pentru orice multime A, exist
a o relatie de ordine ,, astfel ca (A, ) este
multime bine ordonat
a.
8) Orice functie surjectiv
a are cel putin o sectiune (invers
a la dreapta).
Exercitiul 86 Fie A o multime si consideram multimea ordonata (O(A), ) a relatiilor de ordine pe A. Folosind
lema lui Zorn, sa se demonstreze:
a) este element maximal al lui O(A) dac
a si numai daca este ordonare totala.
b) Pentru orice O(A) exista o ordonare totala O(A) astfel ncat .
Exercitiul 87 Spunem ca o multime F de multimi este de caracter finit daca satisface urmatoarea proprietate:
(*) Daca A este o multime, atunci A F, daca si numai daca orice submultime nita a lui A apartine lui F.
Folosind lema lui Zorn, sa se demonstreze:
a) Daca F este de caracter nit si A F, atunci orice submultime a lui A apartine lui F
b) (Lema lui Tukey) Orice multime nevida F de multimi de caracter nit are cel putin un element maximal
relativ la incluziune.

Capitolul 6

LATICI S
I ALGEBRE BOOLE
6.1

Laticea ca structur
a algebric
a

In capitolul anterior am denit laticea ca ind o multime ordonata cu proprietati aditionale. Existenta inmumului
si a supremumului a oricarei perechi de elemente permite denirea a doua operatii pe multimea respectiva.
Denitia 6.1.1 a) Structura algebrica (A, , ) cu doua operatii binare ,, si ,, se numeste latice, daca
sunt satisfacute axiomele:
1. ambele operatii sunt asociative,
2. ambele operatii sunt comutative,
3. pentru orice x, y A avem x (x y) = x si x (x y) = x (absorbtie).
b) Spunem ca A are element unitate 1, daca 1 este element neutru fata de , adica x 1 = x pentru orice
x A. Spunem ca A are element nul 0, daca 0 este element neutru fata de , adica x 0 = x pentru orice
x A.
b) Daca (A, , ) si (A , , ) sunt latici, atunci functia f : A A se numeste morsm de latici, daca
pentru orice a, b A avem
f(a b) = f(a) f(b),

f(a b) = f(a) f(b).

Mai departe, f este izomorsm de latici, daca este morsm bijectiv de latici.
Teorema 6.1.2 a) Dac
a multimea ordonat
a (A, ) este o latice, atunci operatiile
a b = inf{a, b},

a b = sup{a, b}, a, b A

definesc pe multimea A o structur


a de latice (A, , ).
b) Invers, dac
a structura algebric
a (A, , ) este o latice, atunci relatia
a b a b = a,

a, b A

definit
a pe multimea A este o relatia de ordine astfel nc
at (A, ) este latice; mai mult, pentru orice a, b A
avem
a b = sup{a, b},

a b = inf{a, b}.

Demonstratie.
a) Comutativitatea operatiilor si este evidenta din denitie. Demonstram ca este
asociativa: e x = (a b) c, y = a (b c). Avem a b x, c x = a x, b x, c x = a x, b c
x = a (b c) x, de unde y x. Analog obtinem ca x y, deci x = y.
Fie acum v = a (a b). De aici a v, pe de alta parte a b a, a a = a (a b) a = v a =
v = a.
b) Observam ca avem
()

a b = b a b = a.

Intr-adevar, pe baza proprietatii de absorbtie, avem a b = b = a = a (a b) = a b; mai departe,


a b = a = b = b (b a) = b (a b) = b a = a b.
45

46

6 Latici si algebre Boole

Aratam ca este relatie de ordine. Intr-adevar, pe baza proprietatii de absorbtie, pentru orice a A avem
a = a (a a) si a a = a (a (a a)) = a, de unde a a, deci relatia este reexiva.
Antisimetria: e a b, b a. Rezulta ca a b = b, b a = a = a = b.
Tranzitivitatea: pentru orice a, b, c A avem a b, b c = a b = b, b c = c = a c = a (b c) =
(a b) c = b c = c = a c.
Aratam ca a b = sup{a, b}. Intr-adev
ar, putem scrie a (a b) = (a a) b = a b, de unde a a b;
analog avem b a b, deci a b este majoranta a lui a si b. Daca c este o majoranta, adica a c, b c,
atunci a c = c, b c = c = (a b) c = a (b c) = a c = a b c, deci a b este cea mai mica
majoranta.
Egalitatea a b = inf{a, b} rezult
a din (*).
Exemplul 6.1.3 1) (N, , ) este o latice cu element nul si element unitate, unde x y = (x, y), este cel mai
mare divizor comun al lui x si y, iar x y = [x, y] este cel mai mic multiplu comun al lui x si y. Elementul nul
este numarul natural 1, deoarece x 1 = [x, 1] = x pentru orice x. Elementul unitate este numarul natural 0,
deoarece x 0 = (x, 0) = x pentru orice x. Aceasta latice corespunde multimii ordonate (N, |).
2) Daca M este o multime, atunci (P(M), , ) este o latice cu element nul si element unitate. Elementul nul
este multimea vida , iar elementul unitate este M. Aceasta latice corespunde multimii ordonate (P(M), ).
Exercitiul 88 Sa se arate ca:
a) Daca f : A B, atunci f : P(B) P(A), f (Y) = f1 (Y) este morsm de latici.
b) Functia f : P(A) P(B), f (X) = f(X) este morsm de latici daca si numai daca f este injectiva.
Exercitiul 89 Fie multimile A = {1, 2, 3} si B = {d > 0 | d|30}. Sa se determine toate izomorsmele de latici
f : (P(A), ) (B, |).
Exercitiul 90 Fie (A, , , ) si (B, , , ) doua latici. Sa se arate ca:
a) Daca f : A B este morsm de latici, atunci f este crescator.
b) Armatia reciproca nu e adevarat
a, adica exista functii crescatoare care nu sunt morsme de latici.
b) Daca A este total ordonata si f : A B este crescator, atunci f este morsm de latici.
Denitia 6.1.4 a) Laticea (A, , ) este distributiv
a, daca pentru orice a, b, c A,
(a b) c = (a c) (b c).
b) Laticea (A, , ) este modular
a, daca pentru orice a, b, c A,
a c = a (b c) = (a b) c.
Observatii 6.1.5 1) Se poate arata ca laticea (A, , ) este distributiva daca si numai daca pentru orice a, b, c
A, (a b) c = (a c) (b c).
2) Laticile din exemplele 6.1.3 de mai sus sunt distributive.
3) Orice latice distributiva este modulara. Intr-adevar, pentru orice a, b, c A, a c, avem a c = c si
a (b c) = (a b) (a c) = (a b) c.
Armatia reciproca nu este adevarat
a, exista latici modulare, care nu sunt distributive.
Exercitiul 91 Sa se demonstreze :
a) In laticea (A, , ) avem a a , b b = a b a b si a b a b .
b) Latice (A, , ) este distributiva daca si numai daca pentru orice a, b, c A avem (a b) c = (a c)
(b c).
c) Daca A este distributiva, atunci pentru orice a, b, c A avem
a c = b c, a c = b c = a = b.
d) Daca A este modulara, atunci pentru orice a, b, c A avem
a b, a c = b c, a c = b c = a = b.
e) Laticea (1) nu e modulara (deci nici distributiva); laticea (2) este modulara, dar nu e distributiva:

6.2 Latici Boole si inele Boole

(1)

//1
 //


//

//
b 

//
//
//
 c



a ??

??
?? 
?? 
?

47

(2)

?1
 ???

??

?? c


a ?
?? b 
??

?? 
?

Exercitiul 92 Sa se arate ca : a) (N, |) este latice distributiva.


b) Daca (A, ) este total ordonata, atunci A este latice distributiva.

6.2

Latici Boole si inele Boole

Denitia 6.2.1 Laticea A se numeste latice Boole (sau algebr


a Boole), daca A este distributiva, exista cel
mai mic element 0 = min A, exista cel mai mare element 1 = max A si pentru orice a A exista un complement
a A astfel nc
at a a = 0 si a a = 1.
Exemplul 6.2.2 (P(M), , ) este latice Boole, unde min P(M) = , max P(M) = M, iar complementul lui
X M este {M X = M \ X.
a A este o latice Boole, atunci
Teorema 6.2.3 Dac
a) Pentru orice a A exist
a un unic complement a A astfel nc
at a a = 0 si a a = 1.


b) 0 = 1, 1 = 0, (a ) = a,
c) Pentru orice a, b A,
(a b) = a b ,

(a b) = a b

(formulele lui de Morgan).


= 1 si a a = a a
= 0, atunci
Demonstratie. a) Daca a a = a a
) = (a a) (a a
) =
a = a 0 = a (a a

) = a
(a a ) = a
0=a
.
= (
a a) (a a
b) Avem 0 1 = 1, 0 1 = 0, deci 0 = 1 si 1 = 0. Mai departe, a a = 0, a a = 1, deci (a ) = a.
c) (a b) (a b ) = (a b a ) (a b b ) = (1 b) (1 a) = 1 1 = 1 si (a b) (a b ) =
(a a b ) (b a b ) = 0 0 = 0, deci (a b) = a b ; analog se arata ca (a b) = a b .
Denitia 6.2.4 Inelul asociativ cu unitate (A, +, ) se numeste inel Boole daca x2 = x pentru orice x A
(adica orice element al lui A este idempotent).
a (A, +, ) este un inel Boole, atunci
Teorema 6.2.5 Dac
a) 1 + 1 = 0 (deci x + x = 0 pentru orice x A).
b) A este comutativ.
Demonstratie. a) 1 + 1 = (1 + 1)2 = 1 + 1 + 1 + 1, deci 1 + 1 = 0.
b) Daca x, y A, atunci
x + y = (x + y)2 = x2 + xy + yx + y2 = x + y + xy + yx,
deci xy = yx; deoarece 1 = 1, rezulta ca xy = yx.
Urmatoarea teorema descoperita de Marshall H. Stone (1903 1989) spune ca notiunile de latice Boole si de
inel Boole sunt echivalente.
Teorema 6.2.6 (Stone) a) Fie (A, , , 0, 1, ) o latice Boole si definim operatiile:
a + b = (a b ) (a b) = (a b) (a b )
a b = a b.

48

6 Latici si algebre Boole

Atunci (A, +, ) este inel Boole cu element nul 0 si element unitate 1.


b) Fie (A, +, , 0, 1) un inel Boole si definim operatiile:
a b = a + b + ab,

a b = ab.

Atunci (A, , ) este latice Boole, n care a = 1 + a, min A = 0 si max A = 1.


c) Corespondentele definite de a) si b) sunt inverse una alteia. Mai mult, dac
a f : A A este un morfism de

latici Boole, atunci f este si morfism de inele Boole, iar dac


a g : B B este un morfism de inele Boole, atunci
g este si morfism de latici Boole.
Demonstratie. a) Evident, ,,+ este comutativ. Daca a, b, c A, atunci
a + (b + c) = (a (b + c) ) (a (b + c)) =
= (a ((b c ) (b c )) ) (a ((b c ) (b c ))) =
= (a (b c ) (b c) ) (a b c ) (a b c) =
= (a (b c) (b c )) (a b c ) (a b c) =
= (a b c ) (a b c) (a b c ) (a b c).
Rezulta ca (a + b) + c = c + (a + b) = a + (b + c); mai departe
a + 0 = (a 0 ) (a 0) = a 0 = a
a + a = (a a ) (a a)0 0 = 0,
deci a = a pentru orice a A
Operatia ,, este comutativ
a si asociativa, a 1 = a 1 = a, a2 = a a = a; vericam distributivitatea:
a(b + c) = a ((b c) (b c )) =
= (a b c) (a b c )
ab + ac = ((a b) (a c) ) ((a b) (a c)) =
= (ab (a c )) ((a b ) a c) =
= (a b a ) (a b c ) (a a c) (b a c) =
= (a b c ) (b a c);
rezulta ca (A, +, , 0, 1) este inel Boole.
b) Se arata usor ca ,, si ,, sunt comutative si asociative, au loc proprietatile de distributivitate si si
absorbtie, si pentru orice a A, a0 = = a+0+a0 = a; a1 = a1 = a; a(1+a) = a(1+a) = a+a2 = a+a = 0
si a (1 + a) = a + 1 + a + a(1 + a) = 1 + a + a2 = 1.
c) Fie (A, , , 0, 1, ) o latice Boole, (A, +, , 0, 1) inelul Boole corespunzator, si e ab = a+b+ab, ab =
= a + 1. Atunci se arata ca a b = a b, a b = a b si a = a
.
a b, a

Invers, e (A, +, , 0, 1) un inel Boole, (A, , , 0, 1, ) laticea Boole corespunzatoare, si e a b = (a b )

(a b), a b = a b. Atunci a b = a + b si a b = ab.


Armatia referitoare la morsme este lasata pe seama cititorului.
Exemplul 6.2.7 1) (Z2 , +, ) este un inel Boole, iar laticea Boole corespunzatoare este data de

^0
^1

^0
^0
^1

^1
^1
^1

^
0
^
1

^
0
^
0
^
0

^
1
^
0
^
1

^0
^
1

^1
^0

2) A (P(M), , , , M, {) este o latice Boole careia i corespunde inelul Boole (P(M), , ), unde AB =
(A \ B) (B \ A) este diferenta simetrica a lui A si B.
Exercitiul 93 a) Daca B1 , . . . , Bn sunt inele Boole, atunci B1 Bn este inel Boole.
b) Daca M o multime si B este un inel Boole, atunci BM = Hom(M, B) este inel Boole.
Exercitiul 94 a) Sa se completeze demonstratia teoremei lui Stone.
b) Daca A este o latice Boole si a, b A, atunci
a b b a a b = 0 a b = 1.

6.3 Algebra LyndenbaumTarski

49

Exercitiul 95 Folosind structura de inel Boole a lui P(U), sa se rezolve urmatoarele sisteme de ecuatii, unde
A, B, C P(U) sunt date, iar X P(U) este necunoscuta:
a) A X = B, A X = C.
b) A \ X = B, X \ A = C.
Exercitiul 96 Sa se demonstreze ca functiile de mai jos sunt izomorsme de inele Boole:
a) P(M) ZM
ia caracteristica a lui X).
2 , X 7 X (unde X este funct
b) P(M N) P(M) P(N), daca M N = .
c) Daca N M, atunci P(N) E P(M) si P(M)/P(N) P({N).
Exercitiul 97 a) Daca A este un inel comutativ, sa se arate ca (Idemp(A), , ) este inel Boole, unde pentru
orice e, f Idemp(A) denim e f = e + f 2ef.
b) Sa se ntocmeasca diagrama Hasse a laticii Boole (Idemp(A), , ), daca A = Z24 , respectiv A = Z180 .

6.3

Algebra LyndenbaumTarski

Logica propozitiilor furnizeaza un exemplu important de latice Boole.


Denitia 6.3.1 a) Fie F multimea formulelor propozitionale peste o multime data de formule atomice. Consideram structura algebrica (F, , , ). In Capitolul 1 am denit pe F relatiile ,, (rezult
a) respectiv ,,
(echivalent). Este evident ca este o relatie de preordine, n timp ce = ( 1 ) este o relatie de echivalenta
pe F, compatibila cu operatiile , si .
^ = F/ , deci F
^ = {A
^ | A F}, unde
b) Construim multimea factor F
^ = {A F | A A }.
A
^ denim operatiile
Pe multimea F

^
\
\
^ B
^=A
^ B
^=A
^ = A.
A
B, A
B, A
Aceste denitii nu depind de alegerea reprezentantilor.
c) Clasa tautologiilor se noteaza cu 1, iar clasa contradictiilor cu 0. Deci avem
1 = {A F | A tautologie},

0 = {A F | A contradictie}.

^ se poate deni o relatie de ordine prin A


^ B
^ daca si numai
d) Conform Teoremei 5.1.6 pe multimea factor F
daca A B.
Demonstratia urmatoarei teoreme este lasata cititorului.
^ , , , 0, 1) este o latice Boole.
Teorema 6.3.2 a) Structura algebric
a (F,
b) Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
^ B;
^
^ B
^ = A;
^
^ B
^ = B.
^
(i) A
(ii) A
(iii) A
^ , , , 0, 1) se numeste algebra LyndenbaumTarski. Teorema de mai sus da posibiliStructura algebrica (F,
tatea utilizarii metodelor algebrei n logica matematica.
Exercitiul 98 a) Sa se arate ca relatiile ,, si ,, sunt compatibile cu operatiile , si .
b) Sa se demonstreze Teorema 6.3.2.

6.4

Formule si functii Boole. Forme normale

Fie B o multime nita.


Denitia 6.4.1 a) Numim formule (polinoame) Boole (peste B) sirurile de simboluri construite astfel:
1. Daca x B, atunci x este formul
a Boole;
2. Daca x, y sunt formule Boole, atunci urmatoarele sirurile de simboluri sunt formule Boole
(x y), (x y), si

(
x);

3. Nu exista alte formule Boole n afara celor construite la (1) si (2).

50

6 Latici si algebre Boole

b) Daca x este o formul


a Boole, atunci duala lui x (notatie: x ) se obtine schimband ntre ele simbolurile ,,
si ,,.
c) Vom folosi uneori si simbolurile ,, si ,,, dar acestea se reduc la cele de mai sus conform formulelor
cunoscute deja din logica propozitiilor.
Observatii 6.4.2 a) Presupunem ca B este chiar o latice Boole, deci daca x este o formula Boole peste B, atunci
lui x i corespunde un unic element din B, pe care l notam tot x. Deoarece axiomele laticii Boole sunt simetrice
rezulta imediat principiul dualit
atii:
()
Dac
a x si y sunt formule Boole si x = y n B, atunci avem si egalitatea x = y n B.
b) O formula Boole se poate transforma n multe alte formule echivalente folosind axiomele laticii Boole.
Exista nsa cateva formule mai importante, numite forme normale.
Introducem nt
ai cateva notatii:

{
x, dac
a = 1,
Daca V = {0, 1}, e x =
, dac
x
a = 0.
Daca x1 , . . . , xn B, atunci
n

= x1 x2 xn

si

i=1

= x1 x2 xn .

i=1

Daca = (1 , . . . , n ) V n , atunci formulele


n

2
n
1
= x
1 x2 xn

es

2
n
1
= x
1 x2 xn .

se numesc conjunctii elementare, respectiv disjunctii elementare .


m
Denitia 6.4.3 a) Daca c1 , . . . , cm sunt conjunctii elementare, atunci formula i=1 ck se numeste form
a normal
a disjunctiv
a.
m
b) Daca d1 , . . . , dm disjunctii elementare, atunci formula i=1 dk se numeste form
a normal
a conjunctiv
a.
Nu e greu de demonstrat ca orice formul
a Boole are o forma normala disjunctiva (conjunctiva) echivalenta cu
ea. Aceste forme normale nu sunt unice.
1 (x1 x2 ) si o aducem la form
Exemplul 6.4.4 Consider
am formula x
a normal
a disjunctiv
a respectiv conjunctiv
a:
=

1 (x1 x2 ) = x1 (x1 x2 ) = x1 (x1 x2 ) = x1 =


x
= (x1 x1 ) (x1 x2 ) = x1 (x1 x2 ).
Denitia 6.4.5 a) Consideram acum laticea Boole B = V = {0, 1}. Daca x = x(x1 , . . . , xn ) este o formula Boole,
atunci atribuind valori xi V, formulei x i corespunde o unica functie x : V n V. O functie obtinuta n acest
fel se numeste functie Boole.
b) Fie f : V n V o functie si denim multimile Tf (true) si Ff (false) astfel:
Tf = { = (1 , . . . , n ) V n | f(1 , . . . , n ) = 1},
Ff = { = (1 , . . . , n ) V n | f(1 , . . . , n ) = 0}.
In continuare arat
am ca orice formul
a Boole are forma normala disjunctiva sau conjunctiva speciala, pe care
o numim perfect
a. Obtinem de asemenea ca orice functie f : V n V este o functie Boole.
Teorema 6.4.6 Fie f : V n V o functie Boole.
1) Dac
a Tf = , atunci
f(x1 , . . . , xn ) =

i
x
i .

Tf i=1

2) Dac
a Ff = , atunci
f(x1 , . . . , xn ) =

n

Ff i=1

i
x
i .

6.4 Formule si functii Boole. Forme normale

51

n
i
Demonstratie. 1)Daca (1 , . . . , n ) Tf , atunci f(1 , . . . , n ) = 1 si i=1
a (1 , . . . , n ) =
i =n 1; dac
n
i
i
i
(1 , . . . , n ), atunci i=1 i = 1, deoarece i = 0 daca i = i ; rezulta ca Tf i=1 x
= 1.
i

n
n
i
i
i
Invers, daca Tf i=1 x
a Tf , astfel ncat i=1 x
i = 1, atunci exist
i = 1, deci xi = 1 pentru orice
i = 1, . . . , n. Rezulta ca xi = i , i = 1, . . . , n, deci (x1 , . . . , xn ) = (1 , . . . , n ) Tf si f(x1 , . . . , xn ) = 1.
Analog se demonstreaza 2).
Denitia 6.4.7 Formula de la punctul 1) (respectiv 2)) se numeste normal
a disjunctiv
a perfect
a (FNDP)
(respectiv normal
a conjunctiv
a perfect
a (FNCP) ).
Sa retinem ca functia constant
a 0 nu are FNDP, iar functia constanta 1 nu are FNCP.
Exemplul 6.4.8 Fie f(x1 , x2 ) = x1 x2 ; atunci avem Tf = {(0, 0), (0, 1), (1, 1)} si Ff = {(1, 0)}, deci
2 ) (
f(x1 , x2 ) = (x01 x02 ) (x01 x12 ) (x11 x12 ) = (
x1 x
x1 x2 ) (x1 x2 );
f(x1 , x2 ) =

x11

x02

1 x2 .
=x

(FNDP)
(FNCP)

2 ) este egala cu functia constanta 1, folosind:


Exercitiul 99 Sa se arate ca f(x1 , x2 ) = x1 x2 (
x1 x
a) tabele de adevar ;
b) inele Boole.
1 (x2 x
3 ).
Exercitiul 100 Sa se determine FNDP si FNCP pentru f(x1 , x2 , x3 ) = x
Exercitiul 101 Fie f : V 3 V astfel nc
at Tf = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1, 0, 1), (1, 0, 0)}.
a) Sa se determine FNDP si FNCP pentru f(x1 , x2 , x3 ).
b) Sa se arate ca f(x1 , x2 , x3 ) = x1 .

Capitolul 7

MULT
IMI DE NUMERE
7.1

Multimea numerelor naturale

Denitia 7.1.1 Axioma innitului 3.1.2 spune ca exista o multime y astfel ncat y si x y, x+ y, unde
x+ = x {x}.
Fie A clasa multilor satisfac
and proprietatea de mai sus, numita clasa multimilor inductive, adica
A = {A | A; daca x A, atunci x+ A}.

Avem ca A este multime, care se numeste multimea numerelor naturale. Notatii: N, 0 := , 1 := 0+ = {0},
2 := 1+ = {0, 1}, 3 := 2+ = {0, 1, 2}, . . . . Elementul s(n) = n+ se numeste succesorul lui n. Notam prin mai
departe N = N \ {0}.
Teorema 7.1.2 (Axiomele lui Peano) Tripletul format din multimea numerelor naturale N, elementul 0 si
functia succesor s : N N satisface axiomele lui Peano:
1) 0 N.
2) Dac
a n N, atunci n+ N (adic
a s este bine definit
a).
3) (Principiul inductiei matematice) Dac
a S N, 0 S si n S, n+ S, atunci S = N (adic
a orice
submultime inductiv
a a lui N coincide cu N).
4) Dac
a n N, atunci n+ = 0.
5) Dac
a n, m N, atunci din n+ = m+ rezult
a n = m.
Demonstratie. 1), 2) si 3) sunt imediate din denitia lui N. Pentru 4) vedem ca n+ este nevida.
Pentru 5) este sucient de aratat ca pentru orice n N avem n+ = n. Este evident ca n n+ . Invers,
daca x n+ , atunci x n, sau exista y n astfel ca x y. Daca aratam ca din y n rezulta y+ n, atunci
am terminat. Fie
S = {n | (n N) y((y n) (y+ n))}.
Evident S N, 0 S si daca n S, atunci n+ = n {n} S. Intr-adevar, din y n+ avem y n sau y = n.
Daca y n, atunci din n S obtinem y+ n n+ , iar daca y = n, atunci evident y+ = n+ . Folosind 3) vedem
c
a S = N.
Observatii 7.1.3 a) Observam ca n = n+ , deoarece axioma regularitatii exclude anomalia n n.
b) Folosind principiul inductiei matematice vedem usor ca orice numar natural nenul este succesorul unui
numar natural, adica n N , m N astfel ca n = m+ .
c) Axiomele 2), 4) si 5) respectiv observatia de mai sus spun ca functia succesor
s : N N,

s(n) = n+

este bine denita, este injectiva, dar nu este surjectiva, pentru ca avem Im s = N .
d) Am vazut ca y n implica y+ n, adica y n. Si invers este adevarat: daca y n, atunci y n.
Intr-adevar, consideram multimea
S = {n | (n N) y((y n) (y n))}.
Evident, S N, 0 S, deci este sucient de aratat ca daca n S, atunci n+ = n {n} S. Fie n S si
y n+ = n {n}. Daca n y, atunci n+ y, ceea ce contrazice y n+ . Deci n
/ y, adica y n. Avem doua
cazuri: daca y n, atunci n S miatt y n n+ ; daca y = n, atunci evident y n+ .
e) Daca n N, atunci n N. Intr-adev
ar, e S = {n | n N n N}. Evident, 0 S si daca n S, atunci
n+ = n {n} S.
52

7.1 Multimea numerelor naturale

53

Urmatoarea teorema creeaza posibilitatea denitiilor recursive (inductive).


Teorema 7.1.4 (Teorema recurentei) Dac
a X este o multime, a X un element fixat si f : X X o functie,
atunci exist
a o unic
a functie u : N X astfel nc
at u(0) = a si u(n+ ) = f(u(n)) pentru orice n N.
Demonstratie. Consider
am relatiile N X si denim clasa
C = { | N X; (0, a) ; dac
a (n, x) , atunci (n+ , f(x)) }.

Deoarece C nevid
a (caci N X C), rezulta ca u := C este o relatie satisfacand proprietatile de mai sus. Este
sucient de aratat ca u este functie, adica pentru orice n N exista unic x X astfel ncat (n, x) u. Fie
S = {n N | !x X : (n, x) u}.
Vom arata ca 0 S si n S, n+ S, de unde din principiul inductiei matematice rezulta ca S = N, adica u este
functie.
Daca presupunem ca 0
/ S, atunci ar exista b = a n X astfel ncat (0, b) u. Dar atunci avem u\{(0, b)} C,
contradictie.
Fie acum n S si aratam ca n+ S. Deoarece n S, exista unic x X astfel ca (n, x) u, dar atunci
+
(n , f(x)) u. Presupunem acum ca exista y = f(x) n X astfel ca (n+ , y) u. Atunci u \ {(n+ , y)} C,
contradictie. Rezulta pe de o parte ca (0, a) u \ {(n+ , y)}, iar pe de alta parte daca (m, t) u \ {(n+ , y)}, atunci
(m+ , f(t)) u \ {(n+ , y)}, pentru ca (m+ , f(t)) = (n+ , y), m = n, deci t = x, adica f(t) = f(x) = y, ceea ce e
imposibil (deoarece f(x) = y).
Corolar 7.1.5 Dac
a tripletul (N , 0 , s ) satisface axiomele lui Peano, atunci este izomorf cu tripletul (N, 0, s),
adic
a exist
a o functie f : N N care satisface propriet
atile:
(1) f(0) = 0 ,
(2) f s = s f,
(3) f este bijectiv.
Exercitiul 102 Sa se demonstreze Corolarul 7.1.5.
Denitia 7.1.6 (operatii cu numere naturale) a) Pe baza teoremei recurentei, pentru orice m N exista
unic sm : N N astfel nc
at sm (0) = m si sm (n+ ) = s(sm (n)) = (sm (n))+ pentru orice n N. Valoarea sm (n)
se numeste suma lui m si n, si notam sm (n) =: m + n. Deci adunarea numerelor naturale se deneste inductiv
prin
m + 0 = m,

m + s(n) = s(m + n).

Sa observam ca s(n) = n+ = n + 1.
b) Pe baza teoremei recurentei, pentru orice m N exista unic pm : N N astfel ncat pm (0) = 0
si pm (n+ ) = pm (n) + m pentru orice n N. Valoarea pm (n) se numeste produsul lui m si n, si notam
pm (n) =: mn. Deci nmultirea numerelor naturale se deneste inductiv prin
m 0 = 0,

ms(n) = mn + m.

Sa observam ca n 1 = n.
Teorema 7.1.7 (propriet
atile de baz
a ale operatiilor) Dac
a m, n, p N, atunci
1) (m + n) + p = m + (n + p);
2) m + 0 = 0 + m;
3) m + 1 = 1 + m;
4) m + n = n + m;
particular, dac
5) Dac
a m + p = n + p, atunci m = n. In
a m + p = m, atunci p = 0.
6) Dac
a m + n = 0, atunci m = n = 0;
7) (Trihotomie) Din urm
atoarele trei afirmatii exact una este adev
arat
a:
(i) m = n,
(ii) p N astfel nc
at m = n + p,
(iii) p N astfel nc
at n = m + p;
8) (m + n)p = mp + np; p(m + n) = pm + pn;
9) 0 m = 0;
10) 1 m = m;
11) mn = nm;
12) Dac
a mn = 0, atunci m = 0 sau n = 0;
13) Dac
a mp = np si p = 0, atunci m = n;
14) Dac
a mn = 1, atunci m = n = 1.
Exercitiul 103 Sa se demonstreze Teorema 7.1.7.

54

7 Multimi de numere

Denitia 7.1.8 (ordonarea numerelor naturale) Fie m, n N. Spunem ca m este mai mic dec
at n,
notatie m < n, daca exista p N astfel nc
at m + p = n. Daca m = n sau m < n, atunci spunem ca m mai
mic dec
at sau egal cu n si notam m n.
Propozitia 7.1.9 (caracterizarea relatiei ,,<) Pentru orice numere naturale m si n urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) m < n;
(ii) m n;
(iii) m n.
Demonstratie. Am vazut ca m n m n. Aratam ca m < n m n. Fie
S = {n | (n N) m((m < n) (m n))}.
Evident 0 S, deci prin inductie este sucient de aratat ca n S n S. Intr-adevar, daca n S si m < n ,
atunci exista p N astfel ca n+ = m + p, adica n+ = m + r+ , unde p = r+ . Dar atunci n+ = (m + r)+ , deci
n = m + r, de unde m n. Daca m < n, atunci din n S rezulta m n n+ , deci m N+ . Daca m = n,
atunci evident m n+ .
Aratam ca m n m < n. Fie
S = {n | (n N) m((m n) (m < n))}.
Evident 0 S, deci prin inductie este sucient de aratat ca n S n S. Intr-adevar, daca n S si m n ,
atunci m n sau m = n. Daca m n, atunci din n S avem m < n < n+ = n + 1, deci m < n+ . Daca m = n,
atunci evident m < n+ = n + 1.
Teorema 7.1.10 (propriet
atile de baz
a ale relatiei de ordine) Fie m, n, p N. Atunci
1) ,, este relatie de ordine total
a;
2) 0 n;
3) Dac
a n = 0, atunci 1 n;
4) m < n dac
a si numai dac
a m+ n;
5) m n dac
a si numai dac
a m < n+ ;
6) Nu exist
a n N astfel nc
at m < n < m+ ;
7) (N, ) este bine ordonat
a;
8) (principiul inductiei matematice, varianta 2) Dac
a P(n) este un predicat pe multimea numerelor
naturale astfel ca P(0) este adev
arat si P(k) adev
arat pentru orice k < n, atunci si P(n) este adev
arat;
9) Dac
a m < n, atunci m + p < n + p;
10) Dac
a m < n si p = 0, atunci mp < np
11) (axioma lui Arhimede) Dac
a m N si n N , atunci exist
a p N astfel nc
at pn > m;
12) (teorema mp
artirii cu rest) Dac
a m N si n N , atunci exist
a unic q, r N astfel nc
at m = nq+r
si r < n.
Demonstratie. 7) Presupunem ca (N, ) nu e bine ordonata, adica exista o submultime A = care nu are cel
mai mic element. Fie S multimea minorantilor stricti ai lui A, adica
S = {n N | n < a a A}.
Atunci evident 0 S, deoarece A nu are cel mai mic element. Daca n S, atunci n+ a pentru orice a A.
Dar n+
/ A (deoarece n caz contrar ar cel mai mic element din A), deci n+ < a pentru orice a A, adica
+
n S. Prin inductie rezulta ca S = N, deci A = , contradictie.
Exercitiul 104 S
a se demonstreze Teorema 7.1.10.
Observatii 7.1.11 Din punctul de vedere al logicii predicatelor, axiomele lui Peano, respectiv denitiile adunarii
si nmultire se pot scrie ca formule nchise n limbajul LN introdus n Exemplul 2.2.2. Amintim ca limbajul LN
foloseste, n afara de simbolurile logicii, simbolul de constanta 0 si trei simboluri de functii: s de o variabila,
adunarea ,,+ de doua variabile si nmultirea ,, de doua variabile. Axiomele lui Peano sunt:
a n LN , atunci (x0 y(xy xS(y) )) x.
(N1) Daca este o formul
Aici x0 , xy , xs(y) nseamn
a ca n , variabila x se nlocuieste cu expresiile 0, y, s(y), respectiv.
(N2) x(s(x) = 0)
(N3) xy((s(x) = s(y)) (x = y))
(N4) x(x + 0 = x)

7.2 Multimea numerelor ntregi

55

(N5) xy(x + s(y) = s(x + y))


(N6) x(x 0 = 0)
(N7) xy(xs(y) = xy + x)
Conform denitiei ,,teoriei date n paragraful 2.4.2, putem spune ca teoria numerelor (aritmetica) este
multimea formulelor nchise deductibile din axiomele lui Peano. Teorema 7.1.2 si denitiile ulterioare spun ca
multimea N a numerelor naturale (cu elementul 0 N, functia succesor s : N N, denitiile inductive ale
adunarii si nmultirii) este un model al teoriei numerelor. Corolarul 7.1.5 spune ca oricare doua modele ale teoriei
numerelor sunt izomorfe.
Urmatoarea teorema este una din rezultatele surprinzatoare ale logicii matematice.
Teorema 7.1.12 (teorema de incompletitudine a lui G
odel) Sistemul axiomatic al teoriei numerelor nu
este complet, adic
a exist
a o formul
a nchis
a care nu este deductibil
a si nici negatia ei nu este deductibil
a.
Mai general, dac
a un sistem axiomatic necontradictoriu este suficient de larg nc
at s
a contin
a teoria numerelor
si este ,,suficient de regulat
a, atunci exist
a o formula nchis
a care nu este deductibil
a si nici negatia ei nu este
deductibil
a.

7.2

Multimea numerelor ntregi

Teoremele 7.1.7 si 7.1.10 spun ca structura (N, +, , ) este un semiinel netrivial, asociativ, comutativ, cu unitate,
fara divizori ai lui zero, bine ordonat si arhimedian. Una din probleme e ca (N, +) nu e grup. Rezolvam asta
prin largirea multimii N. Vom construi mai jos multimea numerelor ntregi pornind de la multimea numerelor
naturale, respectiv denim adunarea, nmultirea si ordonarea numerelor ntregi.
Denitia 7.2.1 a) Pe multimea N N denim relatia omogena
(m, n) (p, q) daca m + p = n + q,
^
care este o relatie de echivalent
a. Notam prin (m,
n) clasa de echivalenta a perechii (m, n), deci
^
(m,
n) = {(p, q) N N | (p, q) (m, n)}.
^
^
Multimea factor Z := N N/ = {(m,
n) | m, n N} se numeste multimea numerelor ntregi, iar clasele (m,
n)
se numesc numere ntregi.
b) Adunare si nmultirea numerelor ntregi se denesc astfel:
^
^
(m,
n) + (p,
q) := (m +^
p, n + q),

^
^
^
(m,
n)(p,
q) := (mp + nq,
np + mq).

Aceste denitii nu depind de alegerea reprezentantilor.


]
Teorema 7.2.2 (Z, +, ) este domeniu de integritate, n care elementul nul este 0 := (0,
0) = {(m, m) | m N},
]
^
^
^
elementul unitate este 1 := (1, 0) = {(m+1, m) | m N} si opusul unui num
ar ntreg (m, n) este (m,
n) := (n,
m).
Exercitiul 105 a) Sa se arate ca relatia ,, este o relatie de echivalenta.
b) Sa se arate ca denitiile adunarii si nmultirii nu depind de alegerea reprezentantilor.
c) Sa se demonstreze Teorema 7.2.2.
Denitia 7.2.3 Introducem submultimile:
^
Z+ := {(m,
n) Z | m > n},

^
Z := {(m,
n) Z | m < n},

^
Z+ := Z+ {0} = {(m,
n) Z | m n}.
Atunci numerele ntregi se ordoneaza prin relatia:
^
^
^
^
(m,
n) (p,
q) dac
a si numai daca (p,
q) (m,
n) Z+ , adica (p + ^
n, q + m) Z+ .
Aceasta denitie nu depinde de alegerea reprezentantilor.

56

7 Multimi de numere

Teorema 7.2.4 1) Submultimile Z+ , {0}, Z formeaz


a o partitie a lui Z (adic
a sunt disjuncte dou
a c
ate dou
a si
Z = Z+ {0} Z ).
2) (Z, ) este total ordonat
a.
^
3) Functia : N Z+ , (n) = (n,
0) este bine definit
a, strict cresc
atoare si este izomorfism de semiinele.

^
Vom identifica: n cu (n) = (n,
0), N cu Z+ si N cu Z+ . T
in
and cont de aceste identific
ari, pentru orice
m, n N avem
^
^
^
^
^
m n = m + (n) = (m,
0) + ((n,
0)) = (m,
0) + (0,
n) = (m,
n).
4) Ordonarea numerelor ntregi este compatibil
a cu adunarea si nmultirea, adic
a dac
a a, b, c, d Z, atunci
a < b, c d a + c < b + d,

a < b, c > 0 ac < bc,

a < b, c < 0 ac > bc.

5) (Axioma lui Arhimede) Pentru orice a Z+ si b Z exist


a n N astfel ca na > b.
Exercitiul 106 a) Sa se arate ca denitia relatiei ,, nu depinde de alegerea reprezentantilor.
b) Sa se demonstreze Teorema 7.2.4.

7.3

Multimea numerelor rationale

Am vazut ca (Z, +, , ) este domeniu de integritate total ordonat. Vom extinde aceasta structura pentru a obtine
un corp comutativ total ordonat.
Denitia 7.3.1 a) Pe multimea Z Z denim relatia omogena
(a, b) (c, d),

ha ad = bc,

^
si se verica usor ca este o relatie de echivalenta. Notam prin (a,
b) clasa de echivalenta a perechii (a, b), deci
^
(a,
b) = {(c, d) Z Z | (c, d) (a, b)}.
Multimea factor
^
Q := Z Z / = {(a,
b) | (a, b) Z Z }
se numeste multimea numere rationale. Un numar rational se noteaza de obicei sub forma de fractie, adica
a
^
(a,
b) = .
b
ac
Observam ca pentru a Z si b, c Z avem a
b = bc .
b) Adunarea si nmultirea numerelor rationale se denesc astfel:

^
]
(a,
b) + (c,
d) := (ad ^
+ bc, bd),

^
]
^
(a,
b)(c,
d) := (ac,
bd),

adica
a c
ad + bc
+ =
,
b d
bd

ac
ac
=
.
bd
bd

Aceste denitii nu depind de alegerea reprezentantilor.


Exercitiul 107 a) Sa se arate ca relatia ,, este o relatie de echivalenta.
b) Sa se arate ca denitiile adunarii si nmultirii nu depind de alegerea reprezentantilor.
c) Sa se demonstreze Teorema 7.3.2.
Teorema 7.3.2 Structura (Q, +, ) este un corp comutativ, n care elementul nul este
0
]
0 := (0,
1) = {(0, b) | b Z } = ,
a

a Z ,

elementul unitate este


a
]
1 := (1,
1) = {(a, a) | a Z } = ,
a

a Z ,

7.4 Multimea numerelor reale

57

^
opusul num
arului rational (a,
b) este
^
^
^
(a,
b) := (a,
b) = (a,
b),

adic
a

a
a
a
=
=
,
b
b
b

^
si dac
a a, b Z , atunci inversul lui (a,
b) este
1

^
(a,
b)

^
= (b,
a),

adic
a

( a )1
b

b
.
a

Denitia 7.3.3 a) Introducem submultimile:


^
Q+ := {(a,
b) Q | ab > 0},

^
Q := {(m,
n) Q | ab < 0},

^
Q+ := Q+ {0} = {(a,
b) Q | ab 0}.
Atunci numerele rationale se ordoneaza prin relatia:
^
]
(a,
b) (c,
d),

]
^
daca (c,
d) (a,
b) Q+ .

Aceste denitii nu depind de alegerea reprezentantilor.

{
a,
daca a 0,
b) Valoarea absolut
a (modulul) num
arului rational a Q este |a| :=
.
a, daca a < 0

Teorema de mai jos spune ca structura (Q, +, , ) este un corp comutativ total ordonat arhimedian, n
care se scufunda domeniul de integritate total ordonat al numerelor ntregi.
Teorema 7.3.4 1) Submultimile Q+ , {0}, Q formeaz
a o partitie a lui Z (adic
a sunt disjuncte dou
a c
ate dou
a
si Q = Q+ {0} Q ).
2) (Q, ) este total ordonat.
]
3) Functia : Z Q, (a) = (a,
1) = a1 este bine definit
a, strict cresc
atoare (deci injectiv
a) si este morfism
1
unital de inele. Vom identifica num
arul ntreg a cu (a) = a1 si astfel Z Q. Observ
am c
a a
.
b = (a)(b)
4) Ordonarea numerelor rationale este compatibil
a cu adunarea si nmultirea, adic
a dac
a x, y, z, t Q, atunci
x < y, z t x + z < y + t,

x < y, z > 0 xz < yz,

x < y, z < 0 xz > yz.

5) (Axioma lui Arhimede) x Q+ , y Q, n N astfel ca nx > y.


Exercitiul 108 a) Sa se arate ca denitia relatiei ,, nu depinde de alegerea reprezentantilor.
b) Sa se demonstreze Teorema 7.3.4.
Exercitiul 109 Sa se arate ca pentru orice x, y Q
|x| = | x|,

7.4

|xy| = |x||y|,

|x + y| |x| + |y|,

||x| |y|| |x y|.

Multimea numerelor reale

7.4.1 Fie K un corp comutativ total ordonat. Din analiza matematica stim ca umatoarele armatii sunt echivalente:
(i) Orice sir monoton si marginit de elemente din K este convergent.
(ii) Orice submultime nevida si marginit
a inferior (superior) a lui K are inmum (supremum).
(iii) Corpul K satisface axioma lui Arhimede si orice sir Cauchy de elemente din K este convergent.
(iv) Corpul K satisface axioma lui Dedekind (adica orice taietura Dedekind a lui K este generata de un element
al lui K).
Nu este greu de vazut ca numerele rationale fomeaza un corp comutativ total ordonat care nu este complet n
sensul de mai sus. Pornind de la Q, vom construi o extindere a sa care este un corp comutativ total ordonat si
complet, numit corpul numerelor reale.

58

7 Multimi de numere

Denitia 7.4.2 a) Consideram multimea sirurilor de numere rationale, pe care o notam


QN = {(an ) | an Q};
acesta este un inel comutativ cu operatiile (an ) + (bn ) = (an + bn ), respectiv (an )(bn ) = (an bn ); elementul nul
este sirul constant (0), iar elementul unitate este sirul constant (1). In general notam prin (a) sirul constant n
care ecare termen este egal cu a. Consideram urmatoarele submultimi ale lui QN :
b) multimea sirurilor marginite
B = {(an ) QN | b Q+ astfel ca n N : |an | < b}.
c) multimea sirurilor Cauchy
C = {(an ) QN | Q+ n N astfel ca m, n > n : |am an | < }.
d) multimea sirurilor convergente la zero
N = {(an ) QN | Q+ n N astfel ca n > n : |an | < }.
Se arata usor ca N C B, mai mult, C este subinel unital al lui QN -nek, iar N este ideal al lui B (deci si al lui
C.
e) Consideram relatia de echivalent
a ,, pe C denita prin
(an ) (bn ) daca (an bn ) N,
]
Notam prin (a

a a sirului (an ) C, deci


n ) clasa de echivalent
]
(a
n ) = (an ) + N = {(an + bn ) | (bn ) N}.
]
f) Multimea factor R := C/ = {(a
ste multimea numerelor reale.
n ) = (an ) + N | (an ) C} se nume
g) Adunarea si nmultirea numerelor reale se denesc astfel:
g
]
^
(a
n ) + (bn ) := (an + bn ),

g
]
^
(a
n )(bn ) := (an bn ).

f = (0) + N, iar elementul


Teorema 7.4.3 (R, +, ) este un corp comutativ n care elementul nul este 0 := (0)
f = (1) + N.
unitate este 1 := (1)
Exercitiul 110 a ) Sa se arate ca (QN , +, ) este un inel comutativ, N C B, C si B sunt subinele unitale ale
lui QN , iar N este un ideal al lui B.
b) Sa se arate ca ,, este relatie de echivalenta pe C.
c) Sa se arate ca denitiile operatiilor ,,+ si ,, nu depind de alegerea reprezentantilor.
d) Sa se demonstreze Teorema 7.4.3.
Denitia 7.4.4 a) Introducem submultimile:

]
R+ := {(a
n ) R | r Q+ N N astfel ca n > N : an > r},

]
R := {(a
n ) R | r Q+ N N astfel ca n > N : an < r}.

b) Spunem ca < , daca R+ . Ordonam numerele reale prin relatia


daca < sau = .
Teorema 7.4.5 1) R+ R .
2) Submultimile R+ , {0}, R formeaz
a o partitie a lui Z (adic
a sunt disjuncte dou
a c
ate dou
a si avem R =

R+ {0} R ).
3) (R, ) este o multime total ordonat
a.
f
4) Functia : Q R, (a) = (a) = (a) + N este strict cresc
atoare (deci injectiv
a) si este morfism de corpuri.
Vom identifica num
arul rational a cu (a) si astfel Q R.
5) Ordonarea numere reale este compatibil
a cu adunarea si nmultirea, adic
a dac
a , , , R, atunci
< , + < + ,

R)

< , > 0 < ,

< , < 0 > .

6) (Axioma lui Arhimede) R+ , R, n N astfel ca n > .


7) Dac
a , R si < , atunci r Q astfel ca < r < . (Spunem ca Q este submultime dens
a a lui

particular, dac
8) Dac
a (n ) RN este un sir Cauchy de numere reale, atunci limn n R. In
a
(an ) C, atunci limn an = (an ) + N.

7.4 Multimea numerelor reale

59

Exercitiul 111 a) Sa se arate ca denitia relatiei ,, nu depinde de alegerea reprezentantilor.


b) Sa se demonstreze Teorema 7.4.5.
Teorema 7.4.5 spune ca (R, +, , ) este un corp comutativ total ordonat arhimedian si complet n sensul lui
Cauchy (sau echivalent, conform 7.4.1, corp comutativ total ordonat complet n sensul lui Dedekind. Aceste
proprietati determina unic corpul numerelor reale pana la un (unic) izomorsm.
a K este un corp comutativ total ordonat complet,
Teorema 7.4.6 (unicitatea corpului numerelor reale) Dac
atunci exist
a un unic izomorfism de corpuri ordonate de la K la R.
Exercitiul 112 Sa se demonstreze Teorema 7.4.6.

Capitolul 8

NUMERE CARDINALE
Rezultatele prezentate n urmatoarele doua capitole au fost descoperite de matematicianul german Georg Cantor
(1845 1918). El este creatorul teoriei multimilor si a aratat importanta functiilor bijective. Cantor a denit
multimile innite si multimile bine ordonate, si a aratat ca exista o ,,ierarhie a multimilor innite. Tot el a
introdus numerele cardinale si numerele ordinale si a studiat aritmetica acestora.

8.1

Num
ar cardinal. Operatii cu numere cardinale

Denitia 8.1.1 Spunem ca multimile A si B sunt echipotente (notatie: A B), daca exista o functie bijectiva
f : A B.
Observatii 8.1.2 ,, este o relatie de echivalenta pe clasa multimilor, deci obtinem o partitie a acestei clase.
Intr-adevar, daca A o multime, atunci 1A : A A este bijectiv, deci ,, este reexiv. Daca A B si B C
atunci exista functiile bijective f : A B si g : B C. Deoarece g f : A C este bijectiv, rezulta ca A C
deci ,, este tranzitiv. Daca f : A B este bijectiv, atunci si f1 : B A este bijectiv, deci ,, este simetric.
Denitia 8.1.3 a) Cardinalul multimii A este clasa de echipotenta A. Notatie: |A|, deci A B daca si numai
daca |A| = |B|, si spunem ca multimea A este reprezentant al numarului cardinal = |A|. (Deoarece constructia
axiomatica precisa a lui |A| este dicila, o vom face doar dupa introducerea si a numerelor ordinale n capitolul
urmator.)
b) Adunarea, nmultirea si exponentierea numerelor cardinale de denesc astfel:

1.
iI Ai |;
iI i = |

2.
iI Ai |;
iI i = |
3. = |BA | = |Hom(A, B)|.

Observatii 8.1.4 Denitiile de mai sus nu depind de alegerea


ar, daca
i = |Ai | =
reprezentant
ilor.
Intr-adev

f
:
|A
|,

s
i
f
:
A

A
este
bijectiv
pentru
orice
i

I,
atunci
f
:
A

s
i
i
i
i
iI Ai
iI i
iI i
iI i
i

A
sunt
funct

ii
bijective.
Dac
a
f
:
A

s
i
g
:
B

B
sunt
bijective,
atunci

s
i
Hom(f,
g)
:
Hom(A,
B)
iI i
Hom(A , B ) este bijectiv.
Teorema
8.1.5 Fie (A
imi.
i )iI o familie de mult
a) :
A

A
,
(a
,
i)
=
a
ie surjectiv
a, si este injectiv
a dac
a si numai dac
a
i
i este funct
iI i
iI i
Ai Aj = pentru orice i, j I, i = j.
b) |A1 A2 | + |A1 A2 | = |A1 | + |A2 |.

Demonstratie.
a) Daca a iI Ai , atunci exista i I astfel ncat a Ai si (a, i) = a, deci este
surjectiva.
Presupunem ca este injectiva si ca exista i, j I si a Ai Aj . Deoarece (a, i) = (a, j) = a, rezulta ca
(a, i) = (a, j), deci i = j.

Invers, presupunem ca pentru orice i = j, Ai Aj = , si e (ai , i), (aj , j) iI Ai astfel ncat (ai , i) =
(aj , j); rezulta ca ai = aj Ai Aj , deci i = j si (ai , i) = (aj , j).
b) Daca A1 A2 = , atunci din a) rezulta ca A1 A2 A1 A2 , deci |A1 A2 | = |A1 | + |A2 |.
In general, A1 A2 = A1 (A2 \A1 ) si A2 = (A2 \A1 )(A1 A2 ), unde A1 (A2 \A1 ) = si (A2 \A1 )A1 A2 ) =
; rezulta ca
|A1 A2 | + |A1 A2 | = |A1 | + |A1 \ A2 | + |A1 A2 | = |A1 | + |A2 |.
60

8.2 Ordonarea numerelor cardinale

61

Teorema 8.1.6 Au loc urm


atoarele identit
ati cu numere cardinale:
a) 1 + 2 = 2 + 1 ; 1 2 = 2 1 ;
b) (
(2 + 3 ); (1 2 )3 = 1 (2 3 );
1 + 2 ) +
3 = 1 +
c) ( iI i )( jJ j ) = (i,j)IJ i j ;

d) iI i = iI i ;

e) ( iI i ) = iI
i ;
f) = ( ) .
Demonstratie. a) Fie 1 = |A1 |, 2 = |A2 | si sa observam ca functiile

: A1
A2 A2
A1 , (a1 , 1) = (a1 , 2), (a2 , 2) = (a2 , 1),
: A1 A2 A2 A1 ,

(a1 , a2 ) = (a2 , a1 )

sunt bijective.

b) Observam ca multimile (A1 A2 ) A3 = {((a1 , 1), 1 ), ((a2 , 2), 1 ), (a3 , 2 ) | ai Ai } si A1 (A2 A3 ) =


{(a1 , 1 ), ((a2 , 1), 2 ), ((a3 , 2), 2 ) | ai Ai } sunt echipotente.
c) Daca i = |Ai | si j = |Bj |, atunci

:(
Ai ) (
Bj )
(Ai Bj ),
((ai , i), (bj , j)) 7 ((ai , bi ), (i, j))
iI

jJ

(i,j)IJ

este functie bijectiva.


d) Fie i = |Ai |, i I si = |B|. Atunci

: Hom(
Ai , B)
Hom(Ai , B),
iI

() = ( qi )iI

iI

este functie bijectiva, unde qi : Ai iI Ai este injectia canonica a sumei directe.


e) Cu notatiile de mai sus avem ca functia

: Hom(B,
Ai )
Hom(B, Ai ),
() = (pi )iI
iI

iI

este bijectiva, unde pi : iI Ai Ai este proiectia canonica a produsului direct.


f) Fie = |A|, = |B|, = |C| si consideram functiile
: Hom(A B, C) Hom(A, Hom(B, C)),

(f)(a)(b) = f(a, b),

: Hom(A, Hom(B, C)) Hom(A B, C),

(g)(a, b) = g(a)(b),

unde a A si b B. Se arata usor ca = 1 .


Teorema 8.1.7 (Cantor) Pentru orice multime A are loc |P(A)| = 2|A| .
Demonstratie. Fie A : P(A) Hom(A, {0, 1}), A (X) = X , unde
{
1, daca a X
X : A {0, 1},
X (a) =
0, daca a
/X
este functia caracteristic
a a submultimii X. Observam ca A este bijectiva, pentru ca
1
1
(1),
A () =

: A {0, 1}

este inversa lui A .

8.2

Ordonarea numerelor cardinale

Denitia 8.2.1 Fie = |A| si = |B| dou


a numere cardinale. Spunem ca daca exista o functie injectiva
: A B.
Sa aratam ca denitia nu depinde de alegerea reprezentantilor. Intr-adevar, daca = |A| = |A |, f : A A
bijectiv, = |B| = |B |, g : B B bijectiv, atunci Hom(f, g)() = g f : A B este functie injectiva.

62

8 Numere cardinale

Exercit
iul 113 Dac

a i i , i I, atunci:
a) iI i iI i ;
b) iI i iI i ;
c) daca 0 = si , atunci

Pentru a arata ca ,, este relatie de ordine, avem nevoie de urmatoarea lema.


Lema 8.2.2 (CantorBernsteinSchr
oder) Dac
a A2 A1 A0 si A0 A2 , atunci A0 A1 .
Demonstratie. Fie f : A0 A2 o functie bijectiva si denim az familia de multimi (An )n0 prin formula de
recurenta An+2
A1 A0 , se arata prin inductie ca An An+1 pentru orice n 0.
= f(An ). Deoarece A2
Fie B = nN An ; atunci A = B nN (An \ An+1 ) si (Ai \ Ai+1 ) (Aj \ Aj+1 ) = daca i = j. Deoarece
An+2 = f(An ), rezulta ca functia
fn : (An \ An+1 ) (An+2 \ An+3 ),
este bijectiva pentru

x,
g(x) = f(x),

x,

fn (x) = f(x)

orice n 0. Functia bijectiva cautata g : A0 A1 se deneste astfel:


daca x B,
daca x A2n \ A2n+1 , n N,
daca x A2n1 \ A2n , n N.

Teorema 8.2.3 Relatia ,, este relatie de ordine total


a. (
In particular, are loc trihotomia: dac
a si sunt
numere cardinale, atunci sau < sau = sau > .)
Demonstratie. Daca = |A|, atunci , pentru ca 1A : A A este functie injectiva.
Daca = |A|, = |B|, = |C| si , , atunci exista functiile injective f : A B si g : B C;
deoarece si g f : A C este injectiva, rezulta ca .
Fie acum = |A|, = |B| astfel nc
at si , deci exista functiile injective f : A B si g : B A.
Fie A0 = A, A1 = g(B), B1 = f(A) si A2 = g(B1 ). Deoarece B1 B, rezulta ca A2 A1 A0 . Mai departe, g f
este functie injectiva si (g f)(A0 ) = g(f(A)) = g(B1 ) = A2 , deci A0 A2 . Din Lema CantorBernsteinSchroder
rezulta ca A0 A1 , deci A B pentru ca A1 B.
Fie = |A|, = |B| si pentru orice X A, Y B, e
B(X, Y) = {f : X Y | f bijectiv},

B(X, Y).
B=
(X,Y)P(A)P(B)

Pe multimea B-n denim relatia ,, astfel: daca f : X Y si f : X Y , atunci f f daca si numai daca
X X si f este restrictia lui f la X. Se veric
a usor ca (B, ) este o multime nevida ordonata.
Fie L = {fi :Xi Yi | i I} B o submultime total ordonata, si aratam ca L are majoranta n B. Intradevar, e X = iI Xi , Y = iI Yi si e f : X Y, f(x) = fi (x) daca x Xi . Este usor de aratat ca f este
functie bine denita, bijectiva, si fi f pentru orice i I.
Din lema lui Zorn rezulta ca n B exist
a un element maximal f0 : X0 Y0 , deci este sucient de demonstrat
c
a X0 = A sau Y0 = B. Presupunem ca X0 = A, Y0 = B si e a0 A \ X0 si b0 B \ Y0 . Observam ca functia
{
f0 (x), daca x X0 ,

f : X0 {a0 } Y0 {b0 }, f (x) =


b0 ,
daca x = a0
este bijectiva si f0 f , ceea ce contrazice maximalitatea lui f0 .
Teorema 8.2.4 (Cantor) Pentru orice num
ar cardinal avem < 2 .
Demonstratie.
Fie = |A|. Deoarece A P(A), a 7 {a} este functie injectiva, rezulta ca 2 .
Presupunem ca : A P(A) este bijectiv, si e
X = {a A | a
/ (a)}.
Atunci exista x A astfel nc
at (x) = X. Daca x X, atunci x (x), deci x
/ X; daca x
/ X, atunci x
/ (x),
deci x X. In ambele cazuri ajungem la o contradictie, deci < 2 .

8.3 Multimi finite, infinite si num


arabile

8.3

63

Multimi finite, infinite si num


arabile

Denitia 8.3.1 a) Spunem ca A este multime nit


a, daca este echipotenta cu un numar natural, adica n N
astfel ca A n. Multimea A este innit
a, daca nu este nita.
b) Spunem ca A este multime innit
a num
arabil
a, daca este echipotenta cu multimea numerelor naturale,
adica A N. Notam cu 0 cardinalul lui N.
c) Spunem ca A este multime num
arabil
a (sau cel mult num
arabil
a), daca este nita sau innit numarabila.
d) Notam cu c cardinalul multimii R a numerelor reale, si spunem ca R are puterea continuului.
Teorema 8.3.2 a) Orice submultime a unei multimi finite este finit
a.
b) Dac
a n, m N si exist
a f : n m functie injectiv
a, atunci n m.
In particular, dac
a n m, atunci
n = m, adic
a orice multime finit
a este echipotent
a cu un singur num
ar natural.
Demonstratie. a) Este sucient de aratat ca pentru orice numar natural n, orice submultime a lui n este
nita. Deoarece multimea
S := {n N | orice submultime a lui n este nita}
satisface S si n S n+ S, din principiul inductiei matematice obtinem S = N.
b) Consideram multimea
T = {n N | pentru orice m N, daca exista f : n m injectiva, atunci n m}.
Este evident ca T . Fie n T , si presupunem ca f : n+ m este o functie injectiva, unde m N.
Deoarece n+ = , rezulta ca m = , si conform axiomelor lui Peano exista p N astfel ncat m = p+ , deci avem
f : n+ = n {n} m = p+ = p {p}. Daca p
/ f(n), atunci g : n p, g(x) = f(x) este functie bine denita si
injectiva. Daca p f(n), atunci e p = f(u), f(n) = v, unde u n si v p (ntr-adevar, deoarece daca v
/ p,
atunci f(n) = p = f(u), deci n = u n, contradictie). Atunci functia
{
f(x), dac
a x = u,
g : n p, g(x) =
v,
dac
ax=u
este injectiva. Deci n ambele cazuri avem o functie injectiva g : n p. Deoarece n T , rezulta ca n p. Daca
n p, atunci n p, deci n+ p+ = m. Daca n = p, atunci avem n+ = p+ = m. Deci n orice caz n+ m,
adica n+ T . Din principiul inductiei rezulta T = N.
Observatii 8.3.3 a) In capitolul urmator vom da denitia axiomatica a numarului cardinal. Vom vedea ca daca
A este multime nita, adica exista unic n N astfel ca A n, atunci |A| = |n| = n. Deci orice numar natural
este si numar cardinal (este chiar propriul cardinal).
b) Adunarea numerelor naturale denita n capitolul anterior coincide cu adunarea lor ca numere cardinale.
Intr-adevar, daca notam pentru moment cu +
adunarea numerelor cardinale, atunci avem n+ = |n+ | = |n {n}| =

|n|+|{n}| = n+1.
Teorema 8.3.4 Fie A o multime. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(1) A este multime infinit
a;
(2) Exist
a o functie injectiv
a f : N A;
(3) A are o submultime proprie echipotent
a cu A.
Demonstratie. (1)(2) Observam ca daca A innit si a A, atunci si A \ {a} este innit (pentru ca daca
A \ {a} n, atunci A n+ = n + 1). Demonstratia ,,naiva decurge astfel. Prin inductie denim un sir (An )nN ,
unde an A si o familie de multimi (An )nN , unde An A. Deoarece A este innit, este evident nevid (caci
altfel am avea A 0), deci exista a0 A. Fie A0 = A \ {a0 }, care este de asemenea innit. Presupunem ca an
si An sunt denite. Atunci An este innit, deci exista an+1 An , si daca An+1 = An \ {an+1 }, atunci si An+1
este innit. Fie f : N A, f(n) = an , deci f este functie injectiva.
Mai exact, trebuie sa folosim axioma alegerii. Fie Nn = {0, 1, . . . , n 1}. Prin inductie (ca mai sus) se arata
ca pentru orice n N, exista o functie injectiva : Nn A. Daca n N, e
Mn = { : Nn A | injectiva},
deci Mn = , si avem Mn Mm = , daca m = n. Din axioma alegerii rezulta ca exista o mult
ime M astfel ncat

pentru orice n N, Mn M are exact un element. Vedem ca daca denim multimea B := M Im , atunci
exista o functie bijectiva f : N B.

64

8 Numere cardinale

(2)(1) Presupunem ca A este nita. Deoarece f : N A este injectiv, rezulta ca N f(N) A. Dar atunci
N este nita, adica exista n N si o functie bijectiva g : N n. Fie h = g|n+ : n+ n restrictia functiei g la
n+ N. Evident h este injectiv, deci n+ = n {n} n, contradictie.
(3)(2) Fie B A si e f : A B o functie bijectiva. Mai departe, e a0 A \ B, si prin inductie denim
sirul (an )nN , an+1 = f(an ). Fie : N A, (n) = an , si prin inductie dupa n aratam ca din n = m
rezulta (n) = (m). Intr-adev
ar, daca n = 1, atunci m = 1, de unde (1) = a1 si (m) = f(am1 ) B;
deoarece a1
/ B, rezulta ca (1) = (m). Presupunem ca armatia este adevarata pentru n, si e m = n + 1.
Daca m = 1, atunci (m) = a1
/ B si (n + 1) = f(an ) B, deci (n + 1) = (m). Daca m = 1, atunci
(m) = f(am1 ) si (n + 1) = f(an ). Deoarece m 1 = n, rezulta ca am1 = an , si deoarece f este injectiva,
rezulta ca f(am1 ) = f(an ), deci (m) = (n + 1).
(2)(3) Consideram functia
{
a,
daca x
/ f(N),
: A A \ {f(0)},
(a) =
,
f(n + 1), daca x = f(n)
si aratam ca este bijectiva. Intr-adev
ar, e a, b A astfel ncat (a) = (b). Atunci sau a, b f(N), sau
a, b A \ f(N). Daca a, b
/ f(N), atunci este evident ca a = b. Daca a, b f(N), atunci (a) = f(k + 1)
si (b) = f(l + 1), unde a = f(k) si b = f(l). Deoarece f este injectiva, rezulta ca k + 1 = l + 1, de unde
k = l si a = b. Deci este injectiva. Fie acum b A \ {f(0)}. Daca b = f(n) f(N), atunci n = 0 si
b = f(n 1 + 1) = (f(n 1)); daca b
/ f(N), atunci b = f(b), deci este surjectiva.
Corolar 8.3.5 a) Multimea N a numerelor naturale este infinit
a, mai mult, |N| =: 0 este cel mai mic num
ar
cardinal infinit (sau transnit).
b) Fie A o multime. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(1) A este finit
a;
(2) Dac
a f : N A, atunci f nu este injectiv;
(3) Dac
a B A si |B| = |A|, atunci B = A.
c) Reuniunea a dou
a multimi finite este finit
a.

Demonstratie. c) Fie A si B dou


a multimi nite. Deoarece |A B| = |A| + |B| si suma a doua numere
naturale
este numar natural, rezulta ca A B este nita. Deoarece exista o functie injectiva f : A B A B, rezulta
c
a A B este nita.
Exercitiul 114 Fie A o multime. Sa se arate ca urmatoarele armatii sunt echivalente:
(i) A este multime nita;
(ii) Daca f : A A este injectiv, atunci f este surjectiv;
(iii) Daca f : A A este surjectiv, atunci f este injectiv.
Exercitiul 115 Fie A o multime innita. Sa se arate ca :
a) |A| + n = |A|, n N;
b) |A| + 0 = |A|.
Exercitiul 116 S
a se demonstreze :
a) 0 + 0 = 0 ; 0 0 = 0 ;

b) Daca An N pentru orice n N, atunci n N An N (adica, o reuniune numarabila de multimi


numarabile este num
arabil
a);
c) Multimea Pf (N) = {X N | X este nita } a partilor nite ale lui N este numarabila;
d) Multimea numerelor rationale este num
arabila;
e) Multimea Q[X] a polinoamelor cu coecienti rationali este numarabila;
f) Multimea A := {z C | ()P Q[X] \ {0}, P(z) = 0} a numerelor algebrice este numarabila.
Exercitiul 117 S
a se demonstreze :
a) Orice interval de numere reale are puterea continuului, adica R (0, 1) (a, b) [a, b) [a, b] (a, b]
pentru orice a, b R astfel ca a < b;
b) Multimea R a numerelor reale este nenumarabila, adica c := |R| > 0 ;
c) Multimea R \ Q a numerelor irationale are puterea continuului (adica R R \ Q).
Exercitiul 118 S
a se demonstreze :
a) c = 20 ;
b) c2 = c0 = c;
c) c + c = c 0 = 0 0 = c.

8.4 Elemente de combinatoric


a

65

Teorema 8.3.6 Dac


a este un num
ar cardinal infinit, atunci 2 = = pentru orice , unde 0 = .
Demonstratie. Fie = |A| si arat
am ca exista o functie bijectiva f : A A A. Fie
R = {(M, f) | M A, M este innit si f : M M M este bijectiv}.
Deoarece A innit, exista M A astfel nc
at M N. Atunci M M M, deci R = . Pe multimea R denim
relatia de ordine
(M, f) (M , f ) M M es f |M = f.
Ar
a. Intr-adevar, e L R un lant, si e perechea (M0 , f0 ), unde M0 =
atam ca n R orice lant are majorant
si f0 : M0 M0 M0 , f0 (x) = f(x), daca (M, f) L si x M. Atunci f0 este bine denita, pentru
(M,f)L M
c
a
L
este
lant
, si f0 este injectiva, pentru ca daca (M, f) L, atunci f injectiva. Din egalitatea M0 M0 =

(M

M) rezulta ca f0 este surjectiva, deci (M0 , f0 ) R. Evident ca (M0 , f0 ) este majoranta pentru L.
(M,f)L
Conform lemei lui Zorn, exista un element maximal (B, f) R, si e = |B|, deci 2 = . Daca = , atunci
2
= , deci putem presupune ca < . Deoarece + = 2 2 , rezulta ca 2 = , si prin inductie,
n = pentru orice n N.
Daca |A \ B| , atunci deoarece A = (A \ B) B, rezulta ca = |A \ B| + + = , contradictie.
Rezulta ca < |A \ B|, si exista o multime C A \ B astfel ncat |C| = , deci B C. Atunci
(B C) (B C) = (B B) (B C) (C B) (C C),
si avem
|(B C) (C B) (C C)| = 2 + 2 + 2 = 3 = .
Rezulta ca exista o functie bijectiva g : (B C) (C B) (C C) C. Consideram functia
h : B C (B C) (B C),

{
f(x), daca x B,
h(x) =
.
g(x), daca x C

Atunci h este bijectiva, deci (B C, h) R, contradictie, pentru ca (B, f) < (B C, h). Rezulta ca ipoteza <
este falsa, deci = si 2 = .

8.4

Elemente de combinatoric
a

Discutam cateva aspecte privind calculul numarului de elemente al unor multimi nite.
Denitia 8.4.1 Fie A si B doua multimi nite, |A| = k si |B| = n. Fixam cate o ordonare totala a acestor
multimi astfel: A = {a1 < a2 < < ak } si A = {b1 < b2 < < bn }.
a) Un sir de lungime k de elemente din B se numeste k-aranjament cu repetitie de n elemente. Numarul
k.
k-aranjamentelor cu repetitie de n elemente se noteaza A
n
b) Un sir de lungime k de elemente din B, n care ecare element apare cel mult o data, se numeste karanjament de n elemente. Numarul k-aranjamentelor de n elemente se noteaza Akn .
c) Un sir de lungime n de elemente din B, n care ecare element apare exact o data, se numeste permutare
de n elemente. Numarul permutarilor de n elemente se noteaza Pn .
d) O submultime cu k elemente a lui( B) (unde k n) se numeste k-combinare de n elemente. Numarul
k
k-combinarilor de n elemente se noteaza n
k sau Cn .
e) Un sir crescator de lungime k de elemente din B se numeste k-combinare cu repetitie de n elemente.
k .
Numarul k-combin
arilor cu repetitie de n elemente se noteaza C
n
Observatii 8.4.2 a) Numarul k-aranjamentelor cu repetitie de n elemente este egal cu numarul functiilor f :
A B.
b) Numarul k-aranjamentelor de n elemente este egal cu numarul functiilor injective f : A B.
c) Numarul permut
arilor de n elemente este egal cu numarul functiilor bijective f : A B.
d) Numarul k-combin
arilor de n elemente este egal cu numarul functiilor strict crescatoare f : A B, sau
altfel spus, cu num
arul sirurilor strict crescatoare de lungime k de elemente din B.
e) Numarul k-combin
arilor cu repetitie de n elemente este egal cu numarul functiilor crescatoare f : A B.

66

8 Numere cardinale

Exercitiul 119 S
a se demonstreze :
k = nk .
a) A
n
n!
b) Daca k n, atunci Akn = (nk)!
.
c) Pn = n!.
( )
n!
d) Daca k n, atunci Ckn = n
k = k!(nk)! .
Aplicatie. In cate moduri poate scris n ca suma de k numere naturale nenule, daca tinem cont de ordinea
termenilor?
k = (n+k1)! .
e) C
n
(n1)!k!
Aplicatie. In cate moduri poate scris n ca suma de k numere naturale, daca tinem cont de ordinea termenilor?
Exercitiul 120 Fie |A| = k, |B| = n si e f : A B.
a) Daca f este injectiv, cate inverse la stanga are f?
b) Daca f surjectiv, cate inverse la dreapta are f?
Propozitia 8.4.3 (Principiul includerii si al excluderii) Dac
a A1 , . . . , An sunt multimi finite, atunci cardinalul reuniunii lor este dat de formula
|

i=1

Ai | =

i=1

|Ai |

|Ai1 Ai2 | +

1i1 <i2 n

+ (1)k+1

|Ai1 Ai2 Ai3 |

1i1 <i2 <i3 n

|Ai1 Aik | + + (1)n+1 |

1i1 <<ik n

Ai |.

i=1

Exercitiul 121 a) Sa se demonstreze Propozitia 8.4.3.


Aplicatii ale principiului includerii si al excluderii:
b) Fie m = pk1 1 . . . pknn N. Sa se calculeze numarul lui Euler (m), unde
(m) = |{a N | 1 a m, (a, m) = 1}|.
c) Fie Sn o permutare de grad n. Spunem ca elementul i {1, . . . , n} este punct x al lui , daca
(i) = i. Cate permut
ari de grad n nu au puncte xe?
Exercitiul 122 Fie A si B doua multimi nite, |A| = k si |B| = n. Daca k n, atunci numarul functiilor
surjective f : A B este
s(n, k) = nk C1n (n 1)k + C2n (n 2)k + + (1)n1 Cn1
1k .
n
Exercitiul 123 Fie 1 n k, |A| = k si En (A) = { E(A) | |A/| = n} multimea relatiilor de echivalenta pe
A pentru care multimea factor are n clase. Sa se demonstreze :
a) |En (A)| este egal cu num
arul Stirling de speta a II-a S(n, k) := s(n,k)
n! .

k
b) Numarul partitiilor multimii A este egal cu num
arul lui Bell Bk := n=1 S(n, k).
Denit
si B doua multimi ca mai sus, si f : A B o functie. Fie k1 , . . . , kn N astfel ncat
n ia 8.4.4 Fie A
1
a |f (bi )| = ki , 1 k n, atunci spunem ca (f1 (b1 ), . . . , f1 (bn )) este o partitie ordonata
i=1 ki = k. Dac
de tip (k1 , . . . , kn ) a multimii A.
n
Exercitiul 124 S
a se demonstreze ca num
arul partitiilor ordonate de tip (k1 , . . . , kn ) a multimii cu k = i=1 ki
( k )
k!
.
elemente k1 ...kn = k1 !...k
n!

Bibliografie
[1] Adamson, I.: A Set Theory Workbook. Birkhauser, Boston, 1998.
[2] Bilaniuk, S.: A Problem Course in Mathematical Logic. http://euclid.trentu.ca/math/sb/pcml/pcml-16.pdf.
Trent University, Ontario, 2003.
[3] Breaz, S., Covaci, R.: Elemente de logic
a, teoria multimilor si aritmetic
a. Ed. Fundatiei pentru Studii
Europene, Cluj-Napoca, 2006.
[4] Epp, S.: Discrete Mathematics with Applications. 4th ed. Brooks/Cole, Boston, 2011.
[5] Gallier, J.: Discrete Mathematics. 2nd ed. Springer Verlag, New York, 2011.
[6] Gratzer, G.: Universal Algebra. 2nd ed. Springer Verlag, Berlin, 2008.
[7] Gratzer, G.: Lattice Theory: Foundation. Birkhauser, Basel, 2010.
[8] Halmos, P.: Naive Set Theory. D. Van Nostrand Company Inc., Princeton, 1974.
[9] Kneale, W., Kneale, M.: The Development of Logic. Oxford University Press, London, 1985.
[10] Krantz, S. G.: Discrete Mathematics Demystified. McGraw-Hill, New York, 2009.
[11] Krantz, S. G.: The Proof is in the Pudding. The Changing Nature of Mathematical Proof. Springer Verlag,
New York, 2011.
a matematic
a. Ed. Tehnica, Bucuresti,
[12] Lavrov, I.A., Maksimova, L.L.: Probleme de teoria multimilor si logic
1974.
[13] Levy, A.: Basic Set Theory. Dover Publications, New York, 1979.
[14] Lidl, R., Pilz, G.: Applied Abstract Algebra. Springer-Verlag, Berlin, 1998.
[15] Manin, Yu. I.: A Course in Mathematical Logic for Mathematicians. 2nd ed. Springer-Verlag, New York,
2010.
[16] Marcus, A., Szant
o Cs., Toth L.: Logika es halmazelmelet. Scientia, Cluj-Napoca, 2005.
[17] Nastasescu, C.: Introducere n teoria multimilor. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[18] Purdea, I., Pic, Gh.: Tratat de algebr
a modern
a I. Ed. Academiei, Bucuresti, 1977.
[19] Purdea, I.: Culegere de probleme de algebr
a. Relatii, functii si algebre universale. Litograa Univ. BabesBolyai, Cluj-Napoca, 1996.
[20] Ross, K. A., Wright Ch., Discrete Mathematics. Pearson Education, New Jersey, 2003.
Resurse online:
http://en.wikipedia.org/wiki/Set theory
http://en.wikipedia.org/wiki/Logic
http://en.wikipedia.org/wiki/Foundations of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/Philosophy of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/History of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/History of logic
67

Glosar
sir Cauchy, 58

grac, 26

aranjamente, 65
aranjamente cu repetitie, 65
asemanare, 40
axioma lui Arhimede, 54
axiomele lui Peano, 52

imagine, 35
implicatie, 6
inmum, 41
mag, 35
maximum, 40
metoda
formelor normale, 9
minimum, 40
modus ponens, 8, 10
modus tollendo ponens, 10
modus tollens, 10
multime, 19
vida, 19
multime factor, 33
multime selectiva, 43
multime total ordonata, 39
multimea partilor, 19
multimi artiniene, 43

clasa, 21
clasa de echivalent
a, 33
codomeniu, 26
combinari, 66
concluzie, 10
conditia inductivitatii, 43
conditia lanturilor descrescatoare, 43
conditia minimalitatii, 43
conjunctie, 6
elementara, 8
consecinta, 10
continuum, 64
contrapozitie, 8, 10
corp ordonat, 57
cuanticator, 13, 15

negatie, 6

diagrama comutativ
a, 27
diagrame Hasse, 39
disjunctie, 6
elementara, 8
domeniu de denitie, 26

paradox, 44
partitie, 33
permutare, 65
premiza, 10
principiul dualitatii, 50
principiul dublei negatii, 8
problema deciziei, 8
proiectia canonica, 28, 36

echivalenta, 6
element maximal, 41
element minimal, 41

reductio ad absurdum, 8, 10
relatie
antisimetric, 32
binara, 23
diagonala, 23
omogena, 23
reexiv, 32
simetric, 32
tranzitiv, 32
reuniunea disjuncta, 28

familie de elemente, 27
familie de multimi, 27
FNC, 9
FND, 9
forma normala
conjunctiva, 9
disjunctiva, 9
formula
atomica, 5
contradictie, 7
limbaj de ordinul nt
ai, 14
propozitional
a, 5
satisabila, 7
tautologie, 7
formulele lui de Morgan, 8
functia caracteristica , 32
functie Boole, 50
functie de adevar, 6
functie selectiva, 44

silogism, 8
simbol
limbaj de ordinul ntai, 13
logica propozitiilor, 5
subformula, 6
submultime, 19
substitutie, 6
supremum, 41
68

GLOSAR
tautologie, 16
teorema
de compactitate, 18
Frege-Lukasiewicz, 12
Godel, 18
Herbrand, 12
teorema de incompletitudine a lui Godel, 55
teorema recurentei, 53
variabila, 14
legata, 14
libera, 14

69