Lectii de Analiza Matematica PDF

Lectii de Analiz
a Matematic
a
Georgescu Constantin
Cuprins
Prefat
a
1 Notiuni preliminare
1.1 Elemente de logica . . . . . . . . . . .
1.2 Multimi si functii . . . . . . . . . . . .
1.3 Multimi indexate si siruri . . . . . . . .
1.4 Relatii binare. Multimi ordonate . . .
1.5 Monotonia functiilor si a sirurilor . . .
1.6 Multimea numerelor reale . . . . . . .
1.7 Multimea numerelor complexe . . . . .
1.8 Numere cardinale. Multimi numarabile
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
2 Structuri fundamentale ale analizei matematice

2.1 Spatii topologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1.1 Denitii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . .
2.1.2 Analiza topologica a unei multimi . . . . . . . .
2.1.3 Convergenta si continuitate n spatii topologice
2.2 Spatii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.1 Denitii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2.2 Multimi specice spatiilor metrice . . . . . . . .
2.2.3 Convergenta si continuitate n spatii metrice . .
2.2.4 Principiul contractiei . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Spatii cu masura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.1 Denitii si exemple . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3.2 Masura Lebesque n Rn . . . . . . . . . . . . .
3 S
iruri de numere reale
3.1 Siruri de numere reale; exemple
3.2 Moduri de prezentare a unui sir
3.3 Clase de siruri . . . . . . . . . .
3.3.1 Siruri monotone . . . . .
3
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
9
9
11
12
14
16
17
22
24
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
29
29
29
31
32
34
34
35
36
37
39
39
40
.
.
.
.
45
45
45
46
46
CUPRINS
3.3.2
3.3.3
3.3.4
Siruri marginite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Siruri convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Siruri fundamentale (Cauchy) de numere reale . . . . . 61
4 Serii numerice
4.1 Notiuni generale despre serii . . . . .
4.2 Operatii cu serii . . . . . . . . . . . .
4.3 Criterii de convergenta pentru serii .
4.3.1 Criterii de convergenta pentru
4.3.2 Criterii de convergenta pentru
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
serii cu termeni
serii cu termeni
. . . . .
. . . . .
. . . . .
oarecare
pozitivi
5 S
iruri si serii de functii
5.1 Siruri de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.1 Sir de functii; multime de convergenta . . . . . . . .
5.1.2 Convergenta simpla; convergenta uniforma . . . . . .
5.1.3 Criterii de convergenta . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.4 Transferul de marginire, continuitate, derivabi-litate si
integrabilitate de la un sir de functii la limita sa . . .
5.2 Serii de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.1 Denitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.2 Criterii de convergenta uniforma pentru serii . . . . .
5.2.3 Transferul de continuitate, derivabilitate si integrabilitate pentru serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2.4 Cazuri particulare de serii de functii . . . . . . . . .
6 Functii de mai multe variabile reale
6.1 Denitii si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Limita si continuitatea functiilor de mai multe variabile .
6.2.1 Convergenta sirurilor n Rn . . . . . . . . . . . .
6.2.2 Limita functiilor de mai multe variabile . . . . . .
6.2.3 Continuitatea functiilor de mai multe variabile . .
6.3 Derivate partiale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.4 Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile . . .
6.5 Interpretare economica
a derivatelor partiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.6 Derivatele si diferentialele functiilor compuse . . . . . . .
6.7 Formula lui Taylor pentru functii de mai multe variabile
6.8 Extremele functiilor de mai multe variabile . . . . . . . .
6.8.1 Extreme libere . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.8.2 Extreme cu legaturi (conditionate) . . . . . . . .
63
63
65
66
67
69
.
.
.
.
79
79
79
79
82
.
.
.
.
84
86
86
86
. 87
. 88
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
97
97
97
98
99
103
104
110
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
119
120
126
129
129
137
CUPRINS
7 Extinderi ale integralei Reimann

7.1 Integrala Riemann - Stieltjes . . . . . . . . . . .
7.2 Integrale improprii (generalizate) . . . . . . . .
7.2.1 Criterii de convergenta . . . . . . . . . .
7.3 Integrale cu parametru . . . . . . . . . . . . . .
7.3.1 Denitii si exemple . . . . . . . . . . . .
7.3.2 Proprietati ale integralelor cu parametru
7.3.3 Integrale improprii cu parametru . . . .
7.4 Integrala Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
143
. 143
. 146
. 152
. 156
. 156
. 158
. 163
. 167
8 Calculul integralelor multiple

171
8.1 Calculul integralelor duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8.2 Calculul integralelor triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
8.3 Schimbari de variabile n integrale multiple . . . . . . . . . . . 180
9 Teste de autoevaluare si evaluare
183
9.1 Test de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
9.2 Test de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
CUPRINS
Prefat
a
Abordarea stiintica actuala a fenomenelor tehnice, economice si stiitice
tot mai complexe, impune o pregatire matematica superioara si riguroasa, a
celor chemati sa se ocupe de analiza acestor fenomene.
Prezentul curs, Lectii de Analiz
a Matematic
a se adreseaza studentilor
din primul an de la facultatile cu prol tehnic, economic si o pot utiliza cu folos si studentii facultatilor de matematica. Cuprinde continutul matematic,
de baza conform cu programa analitica actuala.
In general notiunile prezentate sunt nsotite de exercitii complet rezolvate.
Se prezinta de asemenea un test de autoevaluare, constand din exercitii complet rezolvate si un test de evaluare, care cuprinde exercitii nerezolvate ce se
pot rezolva usor de cel care a parcurs ntreaga lucrare.
Autorul multumeste, n mod deosebit, celor care si-au adus contributia
lor cu gandul, cu vorba sau cu fapta, la aparitia acestei lucrari.
Multumim de asemenea, celor care vin cu sugestii pentru nbunatatirea
acestei lucrari.
Autorul
Pitesti octombrie 2006
CUPRINS
Capitolul 1
Notiuni preliminare
1.1
Elemente de logic
a
1.1 Denitie. Un enunt despre care se cunoaste ca este adevarat sau fals,
nsa nu si una si alta simultan, se numeste propozitie.
Vom nota propozitiile cu p, q, r, ... si multimea propozitiilor cu P.
Pe multimea P denim aplicatia v : P {0, 1},
{
1, daca p este adevarata;
v(p) =
,
0, daca p este falsa.
numita functia valoare de adev
ar. Tot pe multimea propozitiilor se denesc unele functii speciale numite operatori logici. Astfel avem operatorii:
a)negatie: k : P P, p P, kp (se citeste non p sau negatia lui p)
este o propozitie adevarata cand p este falsa si falsa cand p este adevarata.
b) disjunctie: : P P P ( se citeste 00 sau00 )
c) conjunctie: : P P P ( se citeste 00si00 )
d) implicatie: : P P P ( se citeste 00 implica00 )
e) echivalenta: : P P P ( se citeste 00 echivalent00 ).
Cu ajutorul acestor operatori logici, din propozitii simple p, q, ... se pot
forma propozitii compuse. De exemplu, daca p, q, P, formam propozitia
kp (non p), p q (p sau q), p q (p si q), p q (p implica q), p q (p
echivalent cu q. Valorile de adevar ale acestor propozitii sunt date n tabelul
urmator:
def
p q kp p q p q p q p q p q kp q
1 1 0
1
1
1
1
1
1 0 0
1
0
0
0
0
1
0
1
0
1
0 1 1
0 0 1
0
0
1
1
1
9
10
Capitolul 1. Notiuni preliminare
Propozitia p q se mai citeste 00 daca p atunci q 00 , iar propozitia p q

se mai citeste 00 p daca si numai daca q 00 .
Daca propozitia p q este adevarata, vom scrie p q si vom spune ca
p este o conditie sucient
a pentru q sau ca q este conditie necesar
a
pentru p. Altfel spus propozitia care implica se numeste conditie sucienta
pentru propozitia implicata, iar propozitia implicata se numeste conditie
necesara. pentru propozitia care implica.
Daca propozitia p q este adevarata, vom scrie p q si vom citi ca p
este conditie necesara si sucienta pentru q si invers.
O propozitie compusa , care este adevarata oricare ar valoarile de adevar
ale propozitiilor componente, se numeste tautologie.
1.2 Propozitie: Fie p, q P. Atunci avem tautologiile:
a) p p (legea reexivit
atii);
b) p p; p p p (legea idempotentei) - comutativitate;
c) p (kp) (principiul tertiului exclus) - asociativitate;
d) kkp p (principiul dublei negatii) - distributivitate;
}
k(p q) (kp) (kq)
e)
(principiul dualit
atii) - Legile lui De Mork(p q) (kp) (kq)
gan;
f) (p q) (kp kq) (legea contrapozitiei,) de aceast
a lege depind
demonstratiile prin reducere la absurd (reductio ad absurdum).
1.3 Denitie. O propozitie care depinde de una sau mai multe variabile
se numeste predicat (functia propozitionala). El se noteaza p(x) (predicate
unare), p(x, y) (predicate binare), p(x, y, z) (ternare),...
Pe langa operatori logici mentionati n matematica mai intervin alti operatori dintre care cei mai importanti sunt cuanticatorul univeral (notat
cu si se citeste 00 oarecare sau oricare00 ) si cuanticatorul existential (notat si se citeste 00 exista00 ). Cu ajutorul acestor doi cuanticatori, dintr-un
predicat unar p(x), putem forma propozitii noi. De exemplu
(x) p(x), ( se citeste ,,oricare ar x, p(x));
(x) p(x), ( se citeste ,,exista x, a.. p(x));
si tautologiile, care sunt tot propozitii
(x)p(x) x)p(x);
k(x, p(x)) (x), kp(x);
k(x, p(x)) (x), kp(x).
1.2. Multimi si functii
11
Din predicate binare p(x, y) putem forma propozitii, cum ar :

(x)(y), p(x, y) (y)(x), p(x, y);
(x)(y), p(x, y) (y)(x), p(x, y);
k(x, y, p(x, y)) (x)(y), k(p(x, y));
De aici deducem urmatoarea regula practica: ,,prin negare cuanticatorul universal () se transforma n cuanticator existential () si invers,
iar propozitia p n propozitia kp.
Fiind date propozitiile p(x1 , x2 , . . . , xn ), q(x1 , x2 , . . . , xn ), din teorema
p(x1 , x2 , . . . , xn ) q(x1 , x2 , . . . , xn )
putem forma urmatoarele teoreme
q(x1 , x2 , . . . , xn ) p(x1 , x2 , . . . , xn ), (teoema reciproca);
kp(x1 , x2 , . . . , xn ) kq(x1 , x2 , . . . , xn ), (teoema contrara);
kq(x1 , x2 , . . . , xn ) kp(x1 , x2 , . . . , xn , (reciproca contrarei).
Datorita tautologiei (p q) (kq kp), teorema directa
p(x1 , x2 , . . . , xn ) q(x1 , x2 , . . . , xn )
este echivalenta cu teorema
kq(x1 , x2 , . . . , xn ) kp(x1 , x2 , . . . , xn ),
i.e. cu contrara reciprocei sale. Pe aceasta echivalenta se bazeaza metoda
demonmstratiei prin reducere la absurd. Aceasta metoda este foarte utila
n matematica, deoarece demonstratia teoremei directe este nlocuita cu
demonstratia contrarei reciprocei sale.
1.2
Multimi si functii
a) Multimi: Notiunea de multime este una dintre notiunile fundamentale

si cele mai des folosite n matematica moderna. Dupa Georg Coutor (18451918), creatorul teoriei multimilor, se numeste multime 00 o colectie de obiecte
bine determinate si distincte ale intuitiei sau gandirii noastre, considerate ca
un tot00 . Obiectele considerate se numesc elementele multimii.
12
De regula multimile se noteaza cu literele mari ale alfabetului latin (A, B,

C, ...), iar elementele lor cu litere mici ale alfabetului latin (a, b, c, ...). Daca
A este o multime si x un element al sau, vom scrie x A si vom citi 00 x
apartine lui A00 . Daca x nu se gaseste n A, atunci vom scrie x 6 A si vom
citi 00 x nu apartine lui A00 .
O multime poate data:
i)sintetic - numind individual elementele sale, adica A = {a, b, c, ...};
ii) analitic - specicand o proprietate pe care o au doar elementele sale,
adica A = {x|P (x)}.
T
inand seama de cum se poate deni o multime putem scrie: = {}, =
{x|x 6= 0}.
O multime cu un numar nit de elemente se numeste multime nit
a.
In caz contrar se numeste multime innit
a. Pentru cateva multimi care
vor des utilizate se folosesc notatii speciale:
i) N (sau N) - multimea numerelor naturale; N = {0, 1, 2, ..., n, ...}, N multimea numerelor naturale nenule; N = {0, 1, 2, ..., n, ...},
ii) Z - multimea numerelor ntregi; Z = {...n,
{ m..., 2, 1, 0, 1, 2,
} ..., n, ...}
iii) Q - multimea numerelor rationale Q =
m, n Z, n 6= 0
n
iv) R - multimea numerelor reale;
v) C - multimea numerelor complexe;
00 00
= - Doua multimi A si B sunt egale (coincid) (si vom scrie A = B)
daca si numai daca sunt formate din aceleasi elemente. Daca A si B nu sunt
egale, si vom scrie A 6= B si vom citi 00 A diferit B 00 .
00
00 si 00 00 - Daca A si B sunt doua multimi, spunem ca A este
submultime a lui B, ( A este inclusa n B si vom scrie A B, respectiv
A B sau B include A si vom scrie B A) daca orice element al multimii
A este si element al multimii B. Multimea vida este submultime a oricarei
multimi.
1.3
Multimi indexate si siruri
Fie I o multime nevida, pe care o numim multime de indici. Fie de

asemenea o multime arbitrara X 6= si f : I X o functie denita prin
f (i) = xi , i I. Multimea {xi |i I}, chiar daca are si elemente egale,
constituie imaginea lui I prin f si se numeste multime indexat
a (dupa
i I). Desi multimea indexata {xi |i I} este considerata, ca o submultime
a lui X, avand elemente ce pot coincide, ea trebuie identicata cu functia
f : I X.
1.3. Multimi indexate si siruri
13
Fie acum m N, xat si multimea Nm = {n N|n m}. Daca I = Nm ,

atunci multimea indexata {xn |n I} se numeste sir innit (pe scurt sir)
de elemente din X, notat n mod uzual {xn }nm sau (xn )nm . Elementul
xn {xn |n I} se va numi termenul de rang n al sirului {xn }nm . Prin
urmare sirul {xn }nm poate considerat ca ind functia f : Nm X denita
prin f (n) = xn (functia f se poate numi functia generatoare a sirului) sau
multimea indexata {xn |n m}, multime care poate avea si elemente egale.
Cel mai adesea m {0, 1}.
Orice submultime innita, a multimii indexate {xn |n m}, notata in
general prin {xnk |k N}, se numeste subsir al sirului {xn }nm si care se
mai noteaza de regula {xnk }k0 sau (xnk )k0 . Multimea {xnk |k N}, poate
si ea sa aiba elemente egale. Mai mult, multimea {xn |n m} si implicit
{xnk |k 0} pot avea chiar toate elementele egale. In acest caz sirul {xn }nm
se numeste sir constant.
Daca elementele multimii X sunt multimi sau submultimi ale unei multimi
T 6= , atunci multimea indexata {Ai |i I} cu I multime de indici, se
numeste familie de multimi respectiv familie de submultimi ale lui T si se
noteaza uzual (Ai )iI .
a) Fie (Ai )iI o familie de multimi. Multimile
Ai := {x|()i I, x Ai },
Ai := {x|()i I, x Ai },
iI
iI
se numesc reuniunea, respectiv intersectia familiei (Ai )iI .

b) Se numeste partitie a unei multimi M 6= o familie de multimi (Ai )iI
cu:
1) Ai P(M ), Ai 6= , ()i I,
2) Ai Aj = , ()i, j I cu I 6= j,
astfel ncat
Ai = M.
iI
c) Se numeste acoperire a multimii M 6= , o familie

(Bk )kK astfel ncat
()x M, ()k K astfel ncat x BK , deci M
BK .
kK
Daca (Ai )iI este o familie de multimi, atunci multimea

} (
{

= X Ai
Ai := f : I
Ai f (i) Ai , ()i I
iI
iI
iI
se numeste produs cartezian

sau produs direct al familiei (Ai )iI .
Pentru ecare f
Ai si i I, imaginea xi = f (i), a lui i prin f, se
iI
numeste coordonata de ordin i a lui f. Astfel putem scrie:
Ai = {(ai )iI |ai Ai , ()i I}

iI
14
Daca Ai = A, ()i I, atunci produsul cartezian
Ai = AI . In partic-
iI
ular, daca I = {1, 2, ..., n}, atunci notam
Ai = A1 A2 ... An = {(x1 , x2 , ..., xn )|xi Ai , ()i I}.

iI
Daca I = N, n loc de AI se va scrie A . Pentru A = R vom scrie

Rn := {(x1 , x2 , ..., xn )|xi R,
()i 1}.
Fie i0 I. Functia pi0 :
Ai Ai0 . Functia pi0 se numeste i0 - proiectia
iI
Ai pe multimea Ai0 . Formulele lui de

canonica a produsului cartezian
iI
Morgan raman valabile si pentru familiile de multimi.

In teoria multimilor se admite urmatoarea axioma.
00
Daca (Ai )iI este o familie nevida de multimi nevide, atunci
Ai 6=
iI
00
numita axioma alegerii. Altfel formulata: 00 Pentru orice familie (Ai )iI
de multimi nevide exista o multime B astfel ca B Ai sa e multime cu un
singur element pentru orice i I.00
1.4
Relatii binare. Multimi ordonate
1.4 Denitie. Fie A si B doua multimi nevide. O submultime AB

se numeste relatie binara ntre A si B.
Daca elementul (a, b) , unde a A si b B spunem ca 00 a este n
relatia cu b00 si notam ab. Cand B = A o relatie binara ntre A si A
se numeste simplu relatie binar
a pe multimea A.
1.5 Exemple: 1. Fie A 6= , o multime oarecare. Multimea =
{(a, a)|a A} (diagonala multimii A) este o relatie binara pe A.
2. Relatia de simetrie fata de un punct O n multimea p unctelor din
plan. P 0 este simetricul lui P fata de O, daca O este mijlocul segmentului
(P P 0 ).
3. Relatia de paralelism n multimea dreptelor din plan. Dreptele a si b
sunt paralele daca a b = sau a = b.
4. Relatia de incluziune n multimea P(M ) a partilor unei multimi M.
5. Relatia de implicatie logica ntre propozitii ntr-o teorie matematica.
Propozitia p implica propozitia q(p q) daca din faptul ca p este adevarata
rezulta ca q este adevarata.
6. Fie A = {1, 2, 3, 4} si o relatie binara pe A denita astfel:
= {(m, n) A A|m < n}.
1.4. Relatii binare. Multimi ordonate
15
1.6 Denitii: O relatie pe o multime M 6= se numeste:

a) reexiv
a, daca xx, ()x M (vezi ex. 1,3,4,5);
b) ireexiv
a, daca xx x 6= y (xx, ()x M );
c) simetric
a, daca xy yx, ()x, y M (ex. 2,3);
d) antisimetric
a, daca xy si yx x = y, ()x, y M (ex. 4,6);
e) tranzitiv
a, daca xy si yx xz, ()x, y, z M (ex. 1,3,4,5);
f) de ordine, daca este reexiva, antisimetrica si tranzitiva;
g) de ordine strict
a, daca este ireexiva si tranzitiva;
h) de ordine total
a, daca xx sau yx, ()x, y M ;
i) de ordine partial
a, daca nu este totala;
0
e ) de echivalent
a, daca este reexiva, simetrica si tranzitiva.
1.7 Denitie. Submultimea: a = {x M |za} se numeste clas
a de
echivalent
a a elemntului a M, fata de relatia de echivalenta din M,
sau clasa de echivalent
a elementului a modulo .
1.8 Teorem
a. Fie o relatie de echivalent
a pe M 6= . Atunci:
x = y xy.
Demonstratie:
00
00
00 evident.
00 e a x ax
dar xy
}
a y x y .
Analog se gaseste y x . Si apoi este clar ca x = y .

1.9 Denitie. Fie M 6= si o relatie de echivalenta pe M fata de se
numeste multimea factor (multimea cat) a multimii M fata de relatia si se
noteaza M/.
1.10 Teorem
a. Fie M 6= si o relatie de echivalent
a pe M. Atunci
avem:
1) M/ P(M )
2) M/ este o partitie pentru M (M =

a , unde S face parte dintr-o
aS
singura clasa de echivalenta).

Demonstratie. 1) evident
2) a b = ()a, b M cu a 6= b (exercitiu). M =
a (evident).
aS
1.11 Denitie. O multime A 6= , pe care s-a denit o relatie de ordine

notata de regula 00 00 se numeste multime ordonat
a sau lant si se noteaza
(A, ). Daca relatia este de ordine totala (partiala) atunci multimea A este
total (partial) ordonat
a. Orice submultime A0 A, A multime ordonata,
atunci A0 u relatia indusa de 00 00 este o multime ordonata.
16
1.12 Exemple: 1) Fie T 6= . (P(T ), ) este o multime ordonata. Daca

T are cel putin doua elemente, atunci (P(T ), ) nu este multime total ordonata;
2) (N, ) este total ordonata (n
( m : ()p N cu
) n + p = m);
m
p
3) (Q, ) este total ordonata
: mq np
n
q
1.13 Denitie. Fie M 6= , (M, ) - multime ordonata si X M.
1) Un element a M este un minorant al multimii X daca a
x, ()x X.
Un element b M este un majorant al multimii X daca a
b, ()x X.
2) O multime care poseda majoranti si minoranti se numeste m
arginit
a.
3) Un minorant (respectiv majorant) al multimii X care apartine lui X
se numeste prim element, cel mai mic element sau minim (respectiv
ultim element, cel mai mare element sau maxim) al lui X si se noteaza
cu min A (respectiv max A).
4) Cel mai mic majorant (respectiv cel mai mare minorant) al multimii X
se numeste margine superioar
a (respectiv margine inferioar
a a multimii
X si se noteaza sup X si respectiv inf X.
1.14 Denitie. O multime ordonata (M, ) se numeste latice, daca
pentru orice doua elemente a, b X exista max{a, b} si min{a, b}. O latice
se numeste completa daca orice submultime nevida a sa are superior si inferior
n X. O multime ordonata (A, ) se zice inductiva daca orice submultime a
sa total ordonata are un majorant.
1.5
Monotonia functiilor si a sirurilor
1.15 Denitie. Fie (A, ), (B, ) doua multimi ordonate. O aplicatie

f : A B se zice crescatoare daca () x, y A cu x y f (x)
f (y); f se zice strict crescatoare (izotona) daca () x, y A cu x < y
f (x) < f (y); f se zice descrescatoare daca () x, y A cu x < y f (y)
f (x); f se zice strict descrescatoare daca () x, y A cu x < y f (y) <
f (x);
Asadar, f este strict crescatoare (respectiv strict descrescatoare) daca si
numai daca este crescatoare (respectiv descrescatoare) si injectiva.
1.16 Denitie. Fie (A, ) o ordonata si un sir {xn }n0 de elemente din
A.
1.6. Multimea numerelor reale
17
Sirul {xn }n0 se numeste crescator (respectiv descrescator) daca si numai daca functia sa generatoare este crescatoare (respectiv descrescatoare).
Astfel spus avem:
Sirul {xn }n0 este crescator xn xn+1 , ()n 0.
Sirul {xn }n0 este descrescator xn+1 xn , ()n 0.
Sirul {xn }n0 se numeste strict crescator (respectiv strict descrescator)
daca si numai daca functia asociata este strict crescatoare (respectiv strict
descrescatoare). Astfel spus avem:
Sirul {xn }n0 este strict crescator xn < xn+1 , ()n 0.
Sirul {xn }n0 este strict descrescator xn+1 < xn , ()n 0.
1.17 Remarc
a. In loc de f crescatoare (respectiv descrescatoare) se
mai utilizeaza si f monoton crescatoare (respectiv monoton descrescatoare).
Functia f este monotona, daca f este monoton crescatoare sau monoton
descrescatoare. Functia f este strict monotona daca f este strict crescatoare
sau f este strict descrescatoare. Aceleasi observatii sunt si pentru siruri.
1.6
Multimea numerelor reale
Multimea numerelor reale este multimea de baza n ntreaga analiza matematica. Conceptul de numar real este cunoscut nca din antichitate. Denitia
riguroasa a numerelor reale a fost data abia n a doua jumatate a secolului
al XIX-lea de catre Weiostrass, Dedekind, Cantor, Meray, etc.
Exista mai multe moduri de a deni multimea Ranumerelorreale. Se
poate deni multimea N a numerelor naturale (cu axiomele lui Peano). Cu
ajutorul lui N se deneste, prin extensiune, multimea Z a numerelor ntregi,
care se extinde apoi la multimea Q, a numerelor rationale. Asadar N Z
Q. Multimea Q, desi este corp ordonat, este destul de saraca n proprietati.
De exemplu, ecuatia x2 2 = 0 nu are solutii n Q. Apare deci nevoia de
a extinde, n continuare si multimea Q. Acest lucru poate realizat n mai
multe moduri:
- cu ajutorul sirurilor Cauchy de numere rationale (constructia lui Cantor)
- cu ajutorul taieturilor (constructia lui Dedekind)
- cu ajutorul fractiilor zecimale etc ...
De ecare data se obtine un corp complet ordonat K, K Q. Cel mai
mic dintre aceste corpuri este corpul numerelor reale notat R. Aceasta este
calea naturala de a deni multimea R.
Exista, nsa, un procedeu de denire a multimii R, mai putin natural,
dar mai economic si mai usor de retinut. Se va deni nca de la nceput
multimea R a numerelor reale ca ind un corp complet ordonat K, deci o
18
multime abstracta nzestrata cu anumite proprietati (axiome), dupa care vom

deni pe N, Z si Q ca ind submultimi particulare ale lui R.
Prin urmare primul procedeu are la baza armatia: 00 Exista o multime de
numere naturale (denita cu axiomele lui Peano)00 , iar al doilea procedeu are
la baza armatia: 00 Exista un corp complet ordonat00 . Din punct de vedere
matematic cele doua armatii sunt echivalente.
1.18 Denitie. O multime nevida K pe care s-au denit doua legi de
compozitie ,,+ si ,,, si relatia binara , avand proprietatile:
a) (K, +, ) corp comutativ;
b) (K, ) este multimetotal ordonata;
x + z y + z, ()z K;
(aceasta
c) x, y K si x y
xz yz,
()z K cu z OK .
conditie arata compatibilitatea ntre structura algebrica a lui K si relatia de
ordine pe K), se numeste corp ordonat si se noteaza (K, +, , ).
1.19 Denitie. Un corp ordonat (K, +, , ) n care () submultime6= ,
majorata a sa poseda margine superioara (i. e. () 6= A K, A majorata
( sup A)) se numeste corp complet ordonat.
Intr-un corp complet ordonat K, 00 Orice submultime minorat
a a lui K
00
are margine inferioara.
1.20 Denitie. Un corp complet ordonat se numeste sistem (corp) de
numere reale si se noteaz
a cu R; un element x R se numeste num
ar
real.
1.21 Denitie. Multimea numerelor naturale este cea mai mica
submultime N R cu: 0 N; ()x N 1 + x N. Multimea Z :=
N
(N ) se numes}te multimea numerelor ntregi, iar multimea Q =
{m
; m, n Z, n 6= 0 se numeste multimea numerelor rationale. R \ Q
n
se numeste multimea numerelor irationale.
x
Reguli de calcul pe R. x y := x + (y); := x y 1 , y 6= 0.
y
Notatii
R+ := {x R|x 0} multimea numerelor reale nenegative;
R := {x R|x 0} multimea numerelor reale nepozitive;
R := {x R|x 6= 0}; multimea numerelor reale negative.
Intervale
[a, b] := {x R|a x b} interval nchis cu extremitatile a si b.
(a, b) := {x R|a < x < b} interval deschis cu extremitatile a si b.
[a, b) := {x R|a x < b} intervale semideschise.
(a, b] := {x R|a < x b} intervale semideschise.
[a, ) := {x R|x a}.
(a, ) := {x R|x a}.
(, a] := {x R|x 0}.
19
(, a) := {x R|x 0}.
P + r > 0, I(x, r) = (x r, x + 2) se numeste interval centrat n x.
1.22 Denitie. Pentru orice interval I cu originea n a si extremitatea
b, numarul b a numeste lungimea intervalului I si se noteaza `(I), adica
`(I) = b a.
1.23
Denitie. Functia | | : R R+ , |x| := max{x, x}
x, x < 0;
0,
x = 0; se numeste functia modul (norma).
|x| =
x,
x>0
Proprietati:
|x| 0, () x R.
m1
|x| = 0 x = 0.
m2 |x + y| |x| + |y|, ()x, y R.
m3 |xy| |x| |y|, ()x, y R
n
n

Prin inductie se poate verica usor ca
|xi |
i=1
i=1
1.24 Denitie. Functia d : R R R+ , d(x, y) = |x y|, ()(x, y)
R R se numeste functia distanta (distanta euclidiana).
Se verica imediat ca au loc proprietatile:
d(x, y) 0, () x, y R.
D1
d(x, y) = 0 x = y.
D2 d(x, y) = d(y, x), ()x, y R.
D3 d(x, z) d(x, y) + d(y, z), ()x, y, z R
1.25 Observatie. |x| = d(x, 0).
1.26 Propozitie. Orice submultime B R, minorat
a, are margine
inferioara (adica exista inf B).
Demonstratie. Multimea B := {x|x B} = {x|x B} va majorata deci exista sup(B) (adica are margine superioara) si cum inf B =
sup(B) (se verica usor) avem ca exista inf B.
1.27 Observatie. Fie A R si m = inf A, M = sup A. Pentru m avem
proprietatile:
1) m x, ()x A (adica m este minorant pe A);
2) () > 0, ()y A astfel ncat m y < m + . (m este cel mai mare
minorant).
Pentru M, avem proprietatile:
1) M x, ()x A (adica M este majorant pentru A);
2) () > 0, ()y A astfel ncat M < y M (M este cel mai mic
majorant).
1.28 Teorem
a. ()x, y R, x > 0, ()n N , nx y.
Demonstratie. Presupunem prin reducere la absurd ca (), n N ,
nx < y. Atunci submultimea A = {0, x, 2x, 3x, ...} al lui R ar majorata de
20
y si indca R este un corp complet ordonat = sup A. Din proprietatea

lui 00 sup00 mentionata mai sus avem ca pentru = x exista puncte din A n
intervalul ( x, ]. Deci () p 1 a. . x < px < (p + 1)x.
Aceasta inegalitate este falsa, caci = sup A si (p + 1)x A. Prin urmare
presupunerea facuta este falsa. Deci teorema este demonstrata.
Teorema se numeste proprietatea lui Arhimede. O alta forma a priprietatii lui Arhimede este data de Corolar 1.
1.29 Corolar 1. Pentru y R, n0 Z a. . n0 y < n0 + 1 (Altfel:
Orice numar real este cuprins ntre doua numere ntregi consecutive)
Demonstratie. Fie y R. Cazul 1. Conform cu proprietatea lui Arhimede
pentru x = 1 si y, ()n N si r 1 y. Fie p cel mai mic n cu aceasta proprietate (?) da pentru ca n este dat, proprietatea lui Arhimede este falsa.
Daca y N, n0 = y. Daca y 6 N, n0 = p 1 si c.c.t.d.
Cazul 2. y < 0 y > 0 si conform cu cazul 1 q N a. .
q y < q + 1 q 1 < y q.
1.30 Corolar 2. Fie a R, a 0 xat. Daca pentru () > 0, rational
avem a < , atunci, n mod necesar, a = 0.
Demonstratie. Daca a > 0, se aplica teorema de mai sus, pentru x = a >
0 si y = 1. deci () n N a. . na 1. Conform ipotezei corolarului avem
1
1
1
pentru =
,a<
na < . Deci a > 0 nu se poate. Prin urmare
2n
2n
2
a = 0.
(a<b)
1.31 Corolar 3. (Lema de densitate a lui Q n R) () a, b R =
() c Q a. . a < c < b (adica c Q (a, b)) (ntre orice doua numere
reale exista cel putin un numar rational.)
Demonstratie. Sit. 1. a, b R \ Q.
Pentru x = b a si y = 1, conform cu proprietatea lui Arhimede, n N
1
a. . n(b a) 1 a b
(1).
n
Pentru nb R, conform Corolar 1, k0 Z a.. k0 nb < k0 + 1
k0
k0 + 1
b<
(2)
n
n
Din (1) si (2) avem:
ab
k0
k0
k0
1
<
ba<
bc=
Q.
n
n
n
n
a+b
Q.
2
Sit. 3. a, b R \ Q si b Q.
1
Din (1) avem a b < b.
n
Sit. 2. a, b Q c =
21
}
x = b a,
Sit. 4. a Q si b R \ Q.
n N a.. n(b a)
y = 1,
1
1 a < b < b.
n
1.32 Teorem
a. (lema intervalelor incluse). Fie I0 I1 I2 ...
In ... un sir descrescator de intervale
nchise si marginite n R, In =
[an , bn ], n 0. Atunci intersectia

In 6= .
n0
Demonstratie. Asadar, au loc inegalitatile.

A = {a0 , a1 , a2 , ..., ap , ...} si B = {b0 , b1 , b2 , ..., bp , ...}.
Cum b0 este majorant pentru A si a0 minorant pentru B, exista = sup A
si = inf B. Deoarece ap bq () p, q 0 bq () q 0 .
Vom dovedi ca In are cel putin un element. Fie t [, ].

Atunci
In 6= .
an bn , () n 0, deci t In , () n 0 t In . deci
n0
1.33 Observat
(
] ie. 1) Este esentiala conditia ca In sa e nchis () n 0.
1
In 6= .
Daca In = 0,
avem In In+1 () n 1 si totusi
n
n0
2) In teorema de mai sus, cum `(In ) 0 () n 0, avem ()
inf `(In ).
In are un
Daca introducem ipoteza suplimentara ca inf `(In ) = 0, atunci
n0
In , atunci am avea ca
singur element. Intr-adevar daca ar c si c0
n0
|c c0 | `(In ) oricare n 0. In conformitate cu ultimul corolar |c c0 | =

0 c = c0 .
Dreapta real
a, bijectia lui Descartes: Fiind data o dreapta d pe care
s-a ales o origine O, un sens de parcurgere pozitiv si o unitate de lungime, se
stabileste o concordanta : G R (G - multimea punctelor de pe dreapta)
bijectiva (numita bijectia lui Descartes) prin care oricarui punct P G i se
asociaza un numar real x, numit abscisa lui P. Deci (P ) = x. Convenind
sa spunem ca sensul pozitiv pe d este de la stanga la dreapta, pe G se poate
stabili o relatie de ordine astfel: P < Q : P la stanga lui Q. Bijectia
pastreaza ordinea adica P < Q (P ) < (Q). Daca P si Q sunt doua
puncte de abscise, respectiv x si y, d(P, Q) = d(x, y) = |xy|; d(P, O) = |X|.
Punctele aate la stanga originii au abscise negative. Prin aceasta bijectie,
de o importanta uniciala pentru analiza si geometrie, punctele se identica
prin numere si invers.
Dreapta real
a ncheiat
a: Unul dintre conceptele cu care opereaza analiza matematica este acela de innit. Vom adauga multimii numerelor reale
daca noi elemente care vor juca rolul 00 elementelor de la innit00 .
22
1.34 Denitie. Multimea R = R {} {+} se numeste dreapta

reala ncheiata daca elementele si + nu apartin lui R si sunt satisfacute
urmatoarele conditii:
1.35 Terminologie: () x R se numeste numar real nit.
Elementul () R se numeste minus innit.
Elementul (+) R se numeste plus innit.
1) < a < + () a R;
2) a + = + + a = +, () a R;
3) a + () {
= () + a = , () a R;
+, daca a > 0 n R
4) + a =
(= a (+));
, daca a < 0 n R
{
+, daca a < 0 n R
5) () a =
(= a ());
, daca a > 0 n R
Nu se pot deni + + (); 0 ; 0 (); , etc.
1.36 Observatie. 1) In multimea R se denesc intervalele ca n multimea

R. Sa remarcam egalitatile: R = (, +); R = [, +];
2) Pastrand ordinea de pe R, multimea R fara ca operatiile algebrice sa
e peste tot denite.
1.7
Multimea numerelor complexe
Consideram produsul cartezian RR pe care denim operatiile de adunare

si nmultire astfel:
(x1 , y1 ) + (x2 , y2 ) := (x1 + x2 , y1 + y2 )
(x1 , y1 ) (x2 , y2 ) := (x1 x2 y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 )
In raport cu aceste operatii R R este corp comutativ numit corpul
numerelor complexe, notat prin C. Orice element al lui C se numeste numar
complex.
deoarece corpul (R, +, ) este izomorf cu subcorpul (R {0}, +, ) al corpului numerelor complexe (se va deni f : R R {0}, f (x) = (x, 0)).
Prin urmare numarul real x se poate identica cu numarul complex (x, 0)
si invers. Asadar se poate scrie (x, 0) = x. Notand i = (0, 1), orice numar
complex z = (x, y) se poate scrie z = (x, 0)+(y, 0) = x+iy. Deci orice numar
complex z admite reprezentarea z = x + iy; x se numeste partea reala a lui
z si se noteaza Rez si se citeste 00 real de z 00 ; iy se numeste parte imaginara
a la z, iar y se numeste coecientul partii imaginare si se noteaza Imz care
se citeste 00 imaginar de z 00 . Doua numere complexe z si z 0 sunt egale daca si
1.7. Multimea numerelor complexe
23
numai daca Rez = Rez 0 si Imz = Imz 0 . Prin calcul se gaseste ca i2 = 1 sau
not
i = 1 (uneori pentru evitarea unor confuzii 1 = j). Daca z = x + iy,
numarul complex z = x iy se numeste conjugatul complex al lui z. Se
verica usor ca:
( )
1
1. z = z
4.
z
1
2. z1 + z2 = z 1 + z 2
5. x = Rez = (z + z)
2
1
3. z1 z2 = z 1 z 2
6. y = Imz = (z z).
2i
Numerele reale ind reprezentate geometric pe o axa, numerele complexe
se reprezinta n plan folosind un sistem de axe rectangulare.
Punctul P (x, y) se numeste imaginea geometrica a numarului complex
z = z + iy, iar numarul complex z = z + iy se numeste axal punctul P (x, y).
Intre multimea numerelor complexe C si punctele din plan exista o bijectie si
de aceea punctele din plan se vor identica numerele complexe. Deci n loc sa
zicem punctul P (x, y), spunem punctul z = (x, y). Unghiul pe care l face
semiaxa pozitiva Ox cu semidreapta care uneste punctul (0,0) cu punctul
(x, y) 6= (0, 0) se numesteargumentul numarului complex z = (x, y), iar
numarul real pozitiv |z| = x2 + y 2 se numeste modulul numarului complex
z. Cum x = |z| cos si y = |z| sin avem ca z = |z|(cos + i sin ) ceea
ce constituie forma trigonometrica a numarului complex z, unde = argz
y
[0, 2) numit argumentul redus al numarului complex. = arctan + k
x
unde
0, daca P Cadranului I;
1, daca P Cadranului II sau Cadranului III;
k=
2, daca P Cadranului IV,

sau
0,
daca P Ox+ ;
, daca P Oy+ ;
2
=
,
daca P Ox ;
, daca P Oy ,
2
se mai numeste si valoare principala a lui Arg z.
Numarul arg z este unic determinat.
Numarul Arg z = arg z + 2k|kZ nu este
unic determinat.
z1 |z1 |
, z2 6= 0;
Proprietati: 1) |z1 z2 | = |z1 | |z2 | si =
z2
|z2 |
2) x = Rez |z|, y = Imz |z|, |z| |x| + |y| = |Rez| + |Imz|;
3) |z1 + z2 | = |z1 | + |z2 |; ||z1 | |z2 || = |z1 | |z2 | () z1 , z2 C.
24
1.8
Numere cardinale. Multimi num

arabile
1.37 Denitie. Fie T clasa tuturor multimilor. Multimile A, B T

se zic cardinal echivalente (echipotente sau ca au aceeasi putere) si se scrie
A B daca exista o bijectie f : A B (din A B () f : A B).
1.38 Teorem
a. Relatia de echipotent
a este o relatie de echivalent
a pe T.
00 00
Demonstratie. 1) este reexiva: A A, ()A T 1A : A
A, (1A (x) = x)
2) 00 00 este simetrica: A B B A. Daca A B : ()f : A
B ind bijectie, ()f 1 : B A este bijectie, B A.
3) exercitiu.
1.39 Denitie. Orice element al multimii T / se numeste numar cardinal.
Cardinalul multimii A se noteaza cardA sau |A|. In conformitate cu ce
s-a spus la clasele de echivalenta avem ca:
a) cardA =cardB A B;
b) cardA cardB () B1 B astfel ncat A B1 .
Daca A este nita (innita) atunci cardA este nit (transnit). Pentru o
multime nita A1 , cardA = numarul de elemente ale multimii A.
1.40 Denitie. O multime A se zice:
(i) numarabila (notam card A = 0 ) daca ea este cardinal echivalenta
cu N; deci 0 =cardN (0 se citeste alef zero) se mai numeste si cardinalul
numarabilului. Spunem ca A este de puterea numarabilului.
(ii) cel mult numarabila (notam cardA c sau cardA) daca ea este
nita sau numarabila.
(iii) de puterea continuului (notam cardA = c sau cardA) daca ea este
echipotenta cu multimea numerelor reale.
Daca A este innita, atunci 0 cardA, adica 0 este primul numar
cardinal transnit.
1.41 Lema 1. a) Elementele oric
arei multimi num
arabile sunt termenii
unui sir, b) Multime atermenilor unui sir este cel mult num
arabil
a.
Demonstratie. a) Fie A numarabila ()f : N Abij . Dar f : N A
f bij
genereaza multimea indexata {xn |n N} = A {xn }nN = A.

b) Fie sirul {xn }n0 . Multimea termenilor sirului poate nita, innita.
Daca este innita, avem {x0 , x1 , x2 , ...} N {x0 , x1 , ..., xn , ...} numarabila.
1.42 Lema 2. Orice submultime A a lui N este cel mult num
arabil
a.
Demonstratie. Ideea demonstratiei este:
1) A nita A cel mult numarabila.
1.8. Numere cardinale. Multimi num

arabile
25
a1 A
a
2 A \ {a1 }
2) A innita () (s-a
an A \ {a1 , a2 , ..., an , ...}
folosit axioma lui Zermelo - axioma a alegerii).

Astfel se obtine D = {a1 , a2 , ..., an , ...} numarabila.
Deci D A N si cum N, D numarabile A numarabila.
1.43 Lema 3. Fie A 6= si B o multime cel mult num
arabil
a. Preimaginile printr-o functie f : A B surj, a elementelor lui B constituie o
propozitie pentru multimea A (obs. n loc de 00 surj, a elementelor lui B 00 ) se
poate lua:00 a elementelor lui f (A)00 .
def
Demonstratie. (exercitiu) (direct sau folosind relatia: x y () t B

a.. x, y f (t).)
1.44 Observatie. Preimaginile oricarei doua elemente din B, prin f
sunt disjuncte.
1.45 Lema 4. a) Daca f : A N este injectiv
a, atunci A este cel mult
numarabila ;
b) Daca f : N B este surjectiva, atunci B este cel mult numarabila.
Demonstratie.
a) Functia f : A f (A), f1 (x) = f (x), () x A este bijectie. Deci
A si f (A) au aceeasi putere, si cum f (A) N, este cel mult numarabila
(conform cu Lema 2) avem ca A este cel mult numarabila.
b) Consideram multimea C = {y |y = min f (y), ()y B}. In conformitate cu observatia de mai sus, avem ca C are elementele diferite doua cate
doua. Functia f2 : C B, prin f2 (y1 = y) este bijectie (rezulta din felul
cum s-a denit multimea C si functia f2 .) Deci C si B sunt echipotente. Dar
C N C cel mult numarabila. Deci B este cel mult numarabila.
1.46 Lema 5. Fie f : A B.
a) Daca f injectiva si B num
arabil
a, atunci A cel mult num
arabil
a;
b) Daca f surjectiva si A numarabila, atunci B cel mult numarabila.
Demonstratie. a) B numarabila () g : B N bijectie. Cum
Lema 4a)
f inj g f : A Ninj = A cel mult numarabila.

b) A numarabila () h : N A bijectiva. Cum f surjectiva
Lema 1.45b)
f h : N Bsurj = B cel mult numarabila.

1.47 Lema 6. Produsul cartezian N N este multime num
arabil
a.
(a + b)(a + b + 1)
. Se
Demonstratie. Fie f : N N N, f (a, b) = a +
2
arata ca f este injectiva si conform cu Lema 4/a), avem N2 N numarabila.
26
1.48 Lema 7. Daca A si B sunt multimi num

arabile, atunci A B
numarabila.
Demonstratie. Daca A numarabila () f : A N, bijectiva. Daca B
numarabila () g : B N bijectiva. denim F : AB NN, f (a, b) =
(f (a), g(b)). Se arata ca f este bijectie (exercitiu). Deci A B echipotenta
cu N N. Si conform cu Lema 1.47 avem ca A B este numarabila. A B
1.49 Teorem
a. Reuniunea unei familii num
arabile de multimi num
arabile
este numarabila.
Demonstratie. Fie {Ai }iI familia numarabila de multimi num
arabile.
Deci () i I, () i : N Ai bijectie. Denim : N N
Ai , prin
iI
(m, n) = i (m). Aratam ca este surjectie e y =

Ai () i0 I a.
iI
y Ai0 si cum i0 : N Ai0 bij

pentru y Ai0 () p N a.. i0 (p) = y,
dar i0 (p) = (p, i0 ) () y
Ai , () (p, i0 ) N N a. i0 (p) = y
iI
surjectie . Functia f se poate deni si astfel: f (a, b) = 2a 3b .

Lema1.46b)
Ai
=
iI
1.50 Corolar. a) Reuniune nit

a de multime num
arabil
a este multimea
numarabila.
b) Reuniune numarabil
a de multimi nite este cel mult num
arabil
a.
1.51 Teorem
a. Multimile Z si Q sunt num
arabile.
Demonstratie. Fie A = {n|n N } si B = N. Se observa ca Z = A B.

Cum A si B sunt numarabile, conform corolarului demai sus, avem ca Z =
n
,
n par;
2
AB este numarabila (Denim: : N Z, (n) =
n + 1 , n impar.
2
{
2z,
z 0;
sau : Z N, (z) =
)
2z 1, z < 0.
Se arata ca sau este bijectie si rezulta ca Z este numarabila.
m
Denim acum f : Z N Q, f (m, n) = . Se arata usor ca f este
n
surjectie. Conform cu Lema 1.48 Z N este numarabila si conform cu Lema
2.46 , Q este numarabila.
1.52 Teorem
a. Multimea numerelor reale nu este num
arabil
a.
Demonstratie. Presupunem ca este numarabila. Deci
R = {x1 , x2 , x3 , ..., xn , ...}.
Si cum orice numar real z admite o scriere zecimala z = z0 , z1 z2 z3 ...zi
1.8. Numere cardinale. Multimi num

arabile
27
{0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9}() i 1, avem ca:

x1 = a1 , b11 b12 b13 ...
x2 = a2 , b21 b22 b23 ...
.
x3 = a3 , b31 b32 b33 ...
..........................
Consideram numarul real y = 0, y1 y2 y3 ... cu yi 6= bii , ()i 1. Cum y
este numar real y {x1 , x2 , x3 , ...} () p 1 si y = xp . Daca y = xp ,
va trebui ca zecimalele de pe locul p sa e egale, adica yp = bbb , contradictie
cu .... lui y. Daca exista un numar real y 6 {x1 , x2 , x3 , ...}. Prin urmare R
nu este numarabila.
1.53 Corolar. a) Orice interval (, ), < , nu este multime num
arabil
a;
b) R \ Q nu este multime num
arabil
a.
1
1
Demonstratie. a) f : (, ) R, f (x) =
+
este bijectie;
x x
b) R = Q (R \ Q).
Daca R \ Q numarabila Q (R \ Q) numarabila R numarabila,
contradictie. Deci R \ Q nu este numarabila.
1.54 Observatie. Q numarabila si R\Q nenumarabila cardQ <card(R\
Q), exista 00 mai putine00 numere rationale decat numere irationale.
28
Capitolul 2
Structuri fundamentale ale
analizei matematice
Vom prezenta n acest paragraf cateva notiuni de baza privind spatiile
topologice, spatiile metrice si vom deni spatii Banach.
2.1
Spatii topologice
Spatiul topologic este unul din cele mai simple spatii n care se pot deni
notiunile de convergenta a unui sir, de limita si de continuitate a unei functii.
2.1.1
Denitii. Exemple
2.1 Denitie. Fie X 6= . Spunem ca P(X),este o topologie pe X

daca:
(t1 ) , X ,
(t2 ) (D )
D , unde este o familie oarecare de indici
(i.e. este o multime cel mult numarabila sau nenumarabila),

(t3 ) D1 , D2 D1 D2 .
Perechea (X, ) se numeste spatiu topologic, iar elementele lui se
numesc multimi deschise ale lui X n raport cu topologia .
Axiomele (t2 ) si (t3 ) arata ca este nchisa la reuniune oarecare, respectiv
nchisa la intersectie nita.
Topologia nzestreaza pe X cu structura topologica.
29
30
Capitolul 2. Structuri fundamentale ale analizei matematice
2.2 Denitie. Fie (X, ) un spatiu topologic. O multime F X se

numeste nchis
a daca C F este deschisa. O multime V X se numeste
vecin
atate a lui a X daca exista D astfel ncat a D V.
Evident ca, ntr-un spatiu topologic X, vecinatatea unui punct poate
multime deschisa sau multime nchisa si ca o multime D X este deschisa
(i.e D ) daca si numai daca este vecinatate pentru oricare dintre punctele
sale.
In cele ce urmeaza vom nota V(a) multimea vecinatatilor lui a si V
multimea V \ {a}, daca V V(a). V se numeste vecin
atate punctat
a
a lui a.
2.3 Exemple. 1 . X = R este spatiu topologic n raport cu o topologie
notata R si numita topologia uzual
a a lui R. Denim mai ntai elementele
lui R (i.e. multimile deschise ale lui R) si apoi aratam ca R este o topologie
pe R.
2.4 Denitie. O multime D R este deschisa (si notam D DesR)
daca:
x D, )r > 0a. .(x r, x + r) D.
Vom nota I(x, r) = (x r, x + r) si citim interval deschis de centru x si
raza r > 0 sau interval centrat n x de raza r. Aici notiunea de raza este
improprie, dar se pastreaza denumirea specica spatiului metric.
2.5 Lem
a. (R, R ) este spatiu topologic, unde R = {D R|D
desR} .
Demonstratie (exercitiu).
2 . X = R este spatiu topologic n raport cu topologia uzuala R care se va
deni ca o extindere a lui R . Consideram mai ntai V() = {[, x)|x
R}, V(+) = {(y, +]|y R}, multimea vecinatatilor lui si respectiv
+ si apoi se procedeaza ca n exemplul 1.3, dupa cum urmeaza.
2.6 Denitie. O multime D R este deschisa daca are forma D = AB
unde A R si B {, [, x), (y, +]|x, y R}. {
}
2.7 Lem
a. (R, R ) este spatiu topologic unde R = A R|A DesR .
3 .X = C
2.8 Propozitie. Daca (X, ) spatiu topologic si b X, avem:
(1) U, V V(b) si V U V(b);
(2) U V(b) si V U V V(b).
Demonstratie: (1) U V(b) D1 cu b D1 U si la fel
V V(b) D2 cu b D2 V. De aici rezulta ca D1 D2 si
b D1 D2 U V. Deci U V V(b).
(2) U V(b) D cu b D U. Si cum U V, rezulta ca D
cu b D V. Deci V V(b).
2.1. Spatii topologice
31
2.9 Denitie. Un spatiu topologic (X, ) se numeste spatiu separat

n sens Hausdorf) daca x, y X cu x 6= y, U V(x) si V V(y) a..
U V = .
2.1.2
Analiza topologic
a a unei multimi
In aceasta sectiune vom prezenta principalele puncte si multimi de puncte

importante ntr-un spatiu topologic X.
Fie (X, ) spatiu topologic si A X.
2.10 Denitie. Spunem ca b A este punct interior al lui A daca
A V(b) (i.e. b este punct interior al lui A daca exista D a.. b D A).
Multimea A = {x X|x punct interior lui A} (notata uneori si cu Int A) se

numeste multimea punctelor interioare lui A.
Daca A = (2, 5] atunci A = (2, 5), iar daca A = {1, 2, 3, . . .} A = .

2.11 Denitie. Spunem ca b X este punct exterior al lui A daca
b CA. Multimea, ExtA = {t X|t este exterior multimii A}, se numeste

multimea punctelor exterioare multimii A sau exteriorul multimii
A.
Pentru A = (, 3) [5, 7) R, ExtA = (3, 5) (7, +),, iar pentru
A = {1, 3}, ExtA = (, 1) (1, 3) (3, +).
2.12 Denitie. Spunem ca b X este punct frontier
a al lui A daca
b
/ A ExtA (i.e. punctul frontiera nu este nici interior, nici exterior).
Multimea, A = {t X|t punct frontiera a lui A} (notata uneori si cu Fr A
se numeste frontiera multimii A.
Pentru A = (, 1) (1, 3) (5, 7) R A = {1, 3, 5, 7}, iar daca
A R, atunci A = {, 1, 3, 5, 7}. Pentru A = {1, 3} A = A.
2.13 Denitie. Spunem ca b X este punct de acumulare (sau
punct limit
a ) al multimii A daca A V 6= , V V(b). Multimea A0 =
{t X|t punct de acumulare al lui A} se numeste multimea punctelor
de acumulare ale lui A.
2.14 Denitie. Spunem ca b X este punct izolat al lui A daca
V V(b) a.. V = . Multimea izol A = {t X|t punct izolat al lui A}
se numeste multimea punctelor izolate ale lui A.
Se observa ca izol A A.
2.15 Denitie. Spunem ca b X este punct aderent al multimii A
daca AV 6= , V V(b). Multimea A = {x X|x punct aderent al lui A}
se numeste multimea punctelor aderente ale multimii A.
32
Aceasta relatie foloseste uneori ca

2.16 Observatie. A = A CA.
denitie a frontierei lui A.
Daca A = {1, 2, 3} [4, 7) R, atunci A = {1, 2, 3} [4, 7], A0 = [4, 7] si
izol A = {1, 2, 3}.
A 6 A0 si A0 A.
Din acest exemplu se observa ca: A A,

2.17 Denitie. Fie (X, ) spatiu topologic. Multimea G X se numeste
compact
a daca n orice acoperire cu deschi
si a lui G (o familie (Ai )iI
P(X) este acoperire a lui G, daca G
Ai ), exista o subacoperire nita
iI
a sa.
Vom nota K(X) = {G X|G compacta}. De exmplu, n sptiu topologic
(R, R ), elementele lui K(R) sunt intervale nchise sau reuniuni de intervale
nchise.
2.1.3
Convergent
a si continuitate n spatii topologice
2.18 Denitie. Fie X 6= . O functie f : Nk X unde Nk = {n

N|n k}, k ind un numar natural xat (n mod uzual k {0, 1}), se
numeste
sir cu elemente din X si se noteaza (an )nk . Pentru ca an X,
n k vom scrie (an )nk X. Cand k este subnteles se scrie simplu (an )n
si respectiv (an )n X.
Pentru un sir (an )n1 , an se numeste termenul general al
sirului ,
iar A = {a1 , . . . , an , . . .} multimea termenilor s
ai, care este diferit
a de
multimea valorilor termenilor s
ai.
Daca n0 < n1 < . . . < nk < . . . , atunci sirul (ank )k0 se numeste sub
sir
al
sirului (an )n .
Daca nk = k, k N, atunci subsirul (ank )k coincide cu sirul (an )n .
2.19 Denitie. Fie (X, ) spatiu topologic. Sirul (xn )n X este convergent n X (sau n raport cu topologia ) daca a X cu proprietatea:
V V(a), nV N a. . xn V, n nV .
(2.1)
Relatia (2.1) este echivalenta cu: sirul (xn )n este convergent catre a si
scriem xn a sau ca are limita a (si scriem a = lim xn ).
n
Numarul a se numeste limita

sirului (xn )n iar numarul natural nV
reprezinta pragul de la care ncolo toti termenii sirului se gasesc n vecinatatea
V. Vom nota, de asemenea, CX multimea sirurilor convergente n X.
Un sir care nu este convergent n X se numeste
sir divergent. Deci,
sirul (xn )n este divergent n X daca nici un element al lui X nu este limita
sa.
2.1. Spatii topologice
33
2.20 Propozitie. In orice spatiu topologic separat limita unui sir, daca
exista, este unica.
Demonstratie. Presupunem ca (xn )n X care are doua limite. Deci
a, b X cu a 6= b a.. xn a si xn b. Pentru ca a 6= b, rezulta ca
U V(a) si V V(b) a.. U V = . Din convergenta sirului (xn )n catre
a si b rezulta ca exista na si nb N a.. xn U n na si xn V, n nb .
Deci xn U V, n max(na , nb ). Contradictie cu U V = .
2.21 Denitie. Fie (X, ) si (Y, ) spatii topologice si f : A X Y.
(1) Spunem ca f are limita Y n punctul x0 A0 si scriem
= lim f (x) daca V V (), U V (x0 ) a.. f (x) V, x U A. Cele
xx0
spuse aici se pot schita astfel:
Daca spatiu metric (Y, ) este separat, atunci limita functiei f n x0 este
unica (exercitiu).
(2) Spunem ca f este continu
a n x0 A daca V V(f (x0 )), U
V(x0 ) a.. f (U ) V.
Precizati deosebirea si asemanarea dintre punctele (1) si (2) ale Denitiei

2.21.
Se observa ca f este continua n x0 A daca x0 izolA si daca lim f (x) =
xx0
f (x0 ) cand x0 A0 A. Daca f nu este continua n x0 A, spunem ca f

este discontiu
a n x0 .
(3) Spunem ca f este continu
a pe A daca f este continua n x0 A.
Prezentam fara demonstratie urmatoarea teorema de caracterizare a functiilor
continue.
2.22 Teorem
a. Fie (X, ), (Y, ) spatii topologice si funtia f : X Y.
Urmatoarele armatii sunt echivalente:
(1) f continua pe X;
(2) D des(Y ) f 1 (D) des(X) (i. e. imaginea reciproc
a a
oricarui deschis din Y este un deschis din X);
(3) F - nchis f 1 (F ) - nchis (i. e. imaginea reciproc
a a oric
arui
nchis din Y este un nschis din X).
34
2.2
2.2.1
Spatii metrice
Denitii. Exemple
2.23 Denitie. Fie X o multime nevida. Orice aplicatie

d : X X R+
cu proprietatile urmatoare:
(m1 )d(x, y) = 0 x = y
(m2 )d(x, y) = d(y, x), x, y X;
(m3 )d(x, z) d(x, y) + d(y, z), x, y, z X; se numeste distant
a sau
metric
a n X.
Perechea (X, d) se numeste spatiu metric.
2.24 Exemple: 1 X = R si d(x, y) = |x y|. Este usor de vericat ca
d este o metrica (se aplica
proprietatile modulului).
2 X = Rn si d(x, y) = (x1 y1 )2 + (x2 y2 )2 + ... + (xn yn )2 x =
(x1 , . . . , xn ) si y = (y1 , . . . , yn ) Rn .
Aratam ca d este o metrica pe Rn . Conditiile (m1 ) si (m2 ) sunt evidente.
In ceea ce priveste axioma (m3 ) (numita si inegalitatea triunghiului), vom
folosi inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski-Schwarz
( n
)2
n
n
2
ai b i
ai
b2i .
(2.2)
i=1
i=1
i=1
Vom lua n (2)

xi yi = ai si yi zi = bi
de unde
xi zi = ai + bi i = 1, n.
Cu aceste precizari, avem:
n
n
n
n
n
b2i
d2 (x, z) =
(xi zi )2 =
(ai + bi )2 = a2i + 2 ai bi +
i=1
i=1
i=1
i=1 (
i=1
n
n )2
n
n
n
n
2
2
2
2
2
ai + 2
bi =
ai
bi +
ai +
bi
= (d(x, y) + d(y, z))2 .
i=1
i=1
i=1
i=1
i=1
i=1
De aici rezulta:
d(x, z) d(x, y) + d(y, z).
3 . Fie (X, || ||) un spatiu normat. Atunci aplicatia d : X X
R+ , d(x, y) = ||x y|| este o metrica n X.
2.2. Spatii metrice
35
Din axiomele normei (n1 ), (n2 ) si (n3 ) ([5], 2.106) rezulta ca d este o
metrica n X.
De aici rezulta ca orice spatiu normat este un spatiu metric.
2.2.2
Multimi specice spatiilor metrice
Fie (X, d) un spatiu metric si a X si r R+ .

2.25 Denitie. Multimea: B(a, r) = {x X|d(a, x) < r} se numeste
bila deschis
a de centru a
si raz
a r ; multimea S(a, r) = {x X|d(a, x) =
r) = {x
r} se numeste sfera de centru a
si raz
a r ; multimea B(a,
X|d(a, x) r} se numeste bila nchis
a de centru a
si raz
a r . Deci
r) = B(a, r) S(a, r).
B(a,
2.26 Denitie. Multimea D X este m
arginit
a daca x X si r > 0
a.. D B(x, r).
2.27 Denitie. O multime D X este deschis
a daca pentru x
D, r > 0 a.. B(x, r) D.
2.28 Propozitie. Daca (X, d) este un spatiu metric atunci d P (X)
a.. (X, d ) este spatiu topologic.
Demonstratie. Consideram d = {D X | D deschis n X} si aratam
acum ca d este o topologie pe X; conform, cu denitia 1.1.
(t1 ) este evident vericata.
oarecare de elemente din d si vrem sa aratam ca
(t2 ) Fie (Di )iI o familie
Di d . Daca x
Di , atunci i0 I a.. x Dio . Dio ind deschisa
iI
iI
r > 0 a.. B(x, r) Dio . Cum Dio

Di rezulta ca B(x, r)
Di .
iI
iI
Deci
Di d .
iI
(t3 ) Fie D1 , D2 d si aratam ca D1 D2 d . Fie a D1 D2 .

Atunci a Di d ri > 0 a.. x B(a, ri ) D, i = 1, 2. Rezulta
x B(a, r) D1 D2 , r = min{r1 , r2 }. Deci D1 D2 d .
Din 1.28 se observa ca orice spatiu metric poate nzestrat cu o structura
topologica. Deci (Rn , de ), care este un spatiu metric unde de este cu distanta
euclidiana, este si spatiu topologic.
2.29 Remarc
a. In spatiul metric (Rn , de ), multimea G X este compacta daca si numai daca G este nchisa si marginita.
36
2.2.3
Convergent
a si continuitate n spatii metrice
Vom prezenta n aceasta sectiune denitiile convergentei sirurilor, limitei si

continuitatii functiilor n spatii matrice (X, d).
2.30 Denitie. Fie (X, d) spatiu metric. Spunem ca sirul (an )n X
este convergent n X daca x0 X cu proprietatea:
> 0, n N a. . d(an , x0 ) < , n n ,
si vom scrie x0 = lim an .
n
In orice spatiu metric, limita unui sir este unica.
2.31 Teorem
a (de caracterizare a limitei unei functii).
Fie (X, d), (Y, ) spatii metrice, A X, f : A Y, b A0 si ` Y.
Urmatoarele armatii sunt echivalente:
(a) ` = lim f (x) (n sensul Denitiei 2.21, (1));
xb
(b) > 0, = (, a) > 0 a.. x A\{b} cu d(x, a) <

(f (x), `) < (denitia cu 00 si 00 );
(c) (xn )n A\{b} cu xn b f (xn ) ` (denitia cu siruri).
2.32 Teorem
a (de caracterizare a continuit
atii ntr-un punct).
Fie f : A (X, d) (Y, ), b A un punct xat. Atunci sunt echivalente
urmatoarele armatii:
(a) f continua n b (n sensul Denitiei 2.21, (2));
(b) > 0, = (, b) > 0 a.. x A cu d(x, a) < d(f (x), f (b)) <
(denitia continuitatii cu 00 00 );
(c) (xn )n0 X, xn a f (xn ) f (a) (denitia continuit
atii cu
siruri).
2.33 Denitie. Functia f : (X, d) (Y, ) este continu
a pe A X
daca f este continua n x A.
2.34 Denitie. Fie (X, d) si (Y, ) spatii metrice si f : A X Y.
(a) Functia f se numeste uniform continu
a pe A daca > 0, =
() > 0 a.. x0 , x00 A cu d(x0 , x00 ) < (f (x0 ), f (x00 )) < .
In 2.31 (b) si 2.32 (b), depinde si de si de a, pe cand n 2.34, depinde
doar de .
Prezentam n teorema ce urmeaza, fara demonstratie, proprietatile de
baza ale functiilor uniform continue.
2.35 Teorem
a. (1) O functie continu
a pe o multime compact
a este
marginita si si atinge marginile pe acea multime.
(2) O functie continua pe o multime compact
a este uniform continu
a pe
acea multime.
(3) O functie continua transform
a o multime compact
a tot ntr-o multime
compacta.
2.2. Spatii metrice
37
Aceste proprietati sunt adevarate n orice spatiu metric, deci si pe R.

Demonstratiile prezentate pe R se mentin si n spatiu metric nlocuind modulul cu distanta.
2.36 Denitie. Fie (X, d) un spatiu metric si (an )n X. Spunem ca
sirul (an )n este
sir fundamental sau
sir Cauchy daca:
> 0, n N a.. d(an , am ) < , n, m n
(2.3)
> 0, n N a.. d(an+p , an ) < , n n si p 1
(2.4)
sau
Aceasta denitie a fost data de Cauchy. Pe baza ei, el a precizat o conditie
de convergenta pentru siruri, care foloseste doar termenii sirului.
In Sectiunea 2.3.4 sunt prezentate unele proprietati de baza pentru sirurile
Cauchy de numere reale.
2.37 Denitie. Un spatiu metric(X, d) se numeste spatiu metric complet, daca orice sir Cauchy cu elemente din X este un sir convergent n X.
Deoarece orice spatiu normat este un spatiu metric se poate vorbi de
spatii normate complete.
2.38 Denitie. Un spatiu normat si complet ca spatiu metric (cu
distanta data de norma) se numeste spatiu Banach.
2.39 Remarc
a. Daca notam ST - multimea spatiilor topologice, SM multimea spatiilor metrice (care sunt si spatii topologice), SN - multimea
spatiilor normate (care sunt si spatii vectoriale si spatii metrice) si SB multimea spatiilor Banach (care sunt si spatii normate), atunci avem ST
SM SN SB. In aceasta lucrare noi am considerat doar aceste spatii
fundamentale, pe care le-am considerat n mod deosebit necesare pentru
prezentarea lucrarii.
2.2.4
Principiul contractiei
2.40 Denitie. O functie T : (X, d) (Y, ) se numeste contractie daca

c (0, 1) a. .
(T (x1 ), T (x2 )) cd(x1 , x2 ), x1 , x2 X.
0
(2.5)
Constanta c mentionata n Denitia (2.5) ca si c [c, 1) (caci verica

relatia (2.5)), poate considerata o constanta a contractiei .
2.41 Lema (contractiei). Fie : (X, d) (X, d) o contractiei si
x0 X xat. Atunci c (0, 1) astfel nc
at pentru sirul (xn = (xn1 ))n1
avem c
a:
1 .d(xn , xn+1 ) rcn , n 0;
38
r
cn , p, n N;
1c
3 . este sir Cauchy,
unde r = d(x0 , x1 ).
Demonstratie. Deoarece este contractie, atunci c (0, 1) astfel ncat
d((a)(b)) cd(a, b)a, b X.
1 . p(n) : d(xn , xn+1 ) rcn , n 0 si prin inductie rezulta c.c.t.d.
2 . d(xn , xn+p ) d(xn , xn+1 ) + d(xn+1 , xn+1 ) + ... + d(xn+p1 , xn+p )1

rcn + rcn+1 + ... + rcn+p1 = rcn (1 + c + ... + cp1 ) =
1 cp
r
= rcn
<
cn
1c
1c
3 . Trebuie aratat ca: > 0, n N a. . d(xn , xn+p ) < , p 1.
r n
Fie > 0. Pe n l determinam din conditia
c , (caci apoi
1c
folosind 2 va rezulta ca d(xn , xn+p ) < )
lg (1c)
r
(1 c)
r
n
r 6= 0. c
n lg c lg
si luand
1
c
r
lg
c
[ (1c) ]
lg r
r n
n =
+ 1 avem
c () n n si cum d(xn , xn+p ) <
lg c
1c
r n
c ()n 0 si p 1 d(xn , xn+p ) < () n n si ()p 1.
1c
Deci () > 0, ()n N a.. d(xn , xn+p ) < , ()n n si p 0, adica
{xn } este un sir Cauchy.
2.42 Teorema lui Bonach de punct x (principiul contractiei). Orice
contractie a unui spatiu metric complet are un punct x unic.
Demonstratie. Demonstrsm mai ntai existenta punctului x. Fie (X, d)
spatiu metric complet si T : X X o contractie a sa. Consideram sirul
{xn = T (xn1 )}n1 , x0 X, xat. Conform cu 3 din lema anterioara
{xn }n0 este sir Cauchy si (X, d) ind spatiu metric complet rezulta ca {xn }
este convergent. Deci () X a. . xn () > 0, ()n N
a. . d(xn , ) < , ()n n , dar d(T (xn ) T ()) cd(xn , ) () >
0, () n N a. . d(T (xn ) T ()) c < , ()n n T (xn )
T (), xn+1 .
Deci sirul xn are doua limite T () si . Cum limita sirului este unica,
rezulta ca T () = .
Pentru unicitate consideram si a. . T () = si T () = . Atunci
d(, ) = d(T (), T ()) cd(, ) (1 c)d(, ) 0 d(, ) 0 si
d(, ) 0 d(, ) = 0 = . c.c.t.d.
cn
cp
Observatie la 2 . d(xn , xn+p ) r
rcn
facem pe p
1 nc
1c
c
lim xn+p = si se obtine: d(xn , ) r
xn aproximeaza pe (punctul
p
1c
2 .d(xn , xn+p ) <
2.3. Spatii cu m
asur
a
39
cn
x) al aplicatiei, o eroare mai mica decat r
< , ncepand de la =
1c
[
]
1
(1 c)
lg
+ 1. Deci sirul {xn } aproximeaza pe . De aceea se mai
lg c
r
numeste sirul aproximatiilor succesive.
Aplicatii. Sa se rezolve ecuatia 1 + arctan x = 2x.
2.3
Spatii cu m
asur
a
2.3.1
Denitii si exemple
2.43 Denitie. a) Fie 6= si A P(). A se numeste - algebr

a
(sau corp borelian) pe daca:
1) A A CA A;
An A.
2) {An }nN A
n=1
b) Daca A este o - algebra pe , atunci perechea (, A) sau pe scurt

, se numeste spatiu m
asurabil si elementele lui A se numesc multimi
m
asurabilen (sau A -m
asurabile).
2.44 Denitie. Fie (, A) un spatiu masurabil si (T, ) un spatiu topologic. O functie f F(, T) se numeste functie m
asurabil
a daca pentru
B , f 1 (B) A.
Pentru functiile masurabile se pot demonstra proprietatile:
1) f, g : K, K R, C masurabile, rezulta f + g, f g masurabile;
2) A masurabila daca si numai daca A masurabila, (unde A
F(, R) (sau A F(, {0, 1}), {0, 1} ind spatiu topologic cu topologia
discreta))
3) Daca lim fn = f (limita punctuala) si {fn }n0 F(, T) este un sir
n
de functii masurabile, atunci f este masurabila.
2.45 Denitie. Fie (, A) un spatiu masurabil. O aplicatie : A
[0, +] se numeste m
asur
a pe daca
1) () = 0, (E) 0, E A,
2) {En } A astfel ncat Ei Ej = i 6= j, seria numerica

(En )
este convergenta n R si (
n=1
En ) =
n=1
(En ).
n=1
Proprietatea 2) a denitiei de mai sus, se numeste num

arabil aditivitate.
2.46 Denitie. Daca (, A) este un spatiu masurabil si o masura pe
, atunci tripletul (, A, ) se numeste spatiu cu m
asur
a . Un spatiu cu
40
masura (, K, ), cu () = 1 se numeste c
amp de probabilitate si n
acest caz masura se numeste probabilitate.
cardA
Daca este nita, nevida si A = P(), denim (A) =
, iar
card
(, P, ) se numeste spatiu Laplace. Se verica imediat ca este o masura
si () = 1. Acest exemplu constituie modelul 00 clasic00 al teoriei probabilitatilor discrete.
Pana aici au fost prezentate cateva notiuni abstracte legate de masura si
spatiu cu masura. In continuare vom deni un exemplu de spatiu cu masura.
2.3.2
M
asura Lebesque n Rn
2.47 Denitie. Fie ai , bi R, ai < bi , i = 1, n. Spunem ca multimea:

1) P = (a1 , b1 )(a2 , b2 ). . .(an , bn ) se numeste paralelipiped deschis
de dimensiune n;
2) P = [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] . . . [an , bn ] se numeste paralelipiped nchis
de dimensiune n.
Multimea vida este un paralelipiped. Pentru cazurile n {1, 2} denumirea de paralelipiped pare fortata, dar se urmareste o terminologie unitara.
2.48 Denitie. Daca P este un paralelipiped (nchis sau deschis) n Rn ,
atunci numarul
n
(P) :=
(bi ai )
i=1
se numeste m
asura lui P.
2.49 Denitie. O multime A Rn care se scrie ca reuniunea unui
numar nit de paralelipipede disjuncte doua cate doua, se numeste multime
elementar
a.
Vom nota cu E clasa multimilor elementare n Rn . Deci A E, daca
A = P1 P2 . . . Pr , cu Pi paralelipipede a. . i 6= j Pi Pj = .
Pentru A E, denim masura ei ca ind
(A) =
(Pi ),
i=1
unde A = P1 . . . Pr . Denitia masurii multimilor elementare este corecta.

Intr-adevar daca P1 . . . Pr si P0 . . . P0 sunt doua descompuneri n
s
1
paralelipipede disjuncte doua cate doua, ale lui A (i.e. A = P1 . . . Pr =
P01 . . . P0s ), atunci
(A) =
i=1
(Pi ) =
j=1
(Pj0 ).
2.3. Spatii cu m
asur
a
41
Daca n = 1, 2, 3, . . . , reprezinta lungimea, aria sau volumul multimii A.

2.50 Observatii. 1) Orice paralelipiped este o multime elementara si
masura sa ca paralelipiped, coincide cu masura sa ca multime elementara.
2)Daca A, B E atunci A B, A B, A B E.
3) A E si > 0, F, G E, F nchisa si G deschisa astfel ncat:
F A G si (G) (A) (F ) + .
Aceasta ultima proprietate poarta numele de regularitate a m
asurii
,.
4) masura : E [0, +)
elementare are proprietatea
( na mult
)imilor
n
(Ai ), unde Ai E, i = 1, n
de nit aditivitate (adica:
Ai =
i=1
i=1
(n
)
sunt disjuncte doua cate doua) si nit subaditivitate (adica

Bj
m
i=1
i=1
(Bj ).)
2.51 Denitie. Pentru D P(Rp ) consideram
{
A0c (D) =
(An )n |(An )n E desRp , D
}
An
multimea acoperirilor lui D cu multimi deschise si elementele din Rp .

Aplicatia : P(Rp ) [0, +] denita prin
{
}
(D) = inf
(An )|(An )n A0c (D) , D P(Rp )
n
(i. e. marginea inferioara a tuturor sumelor
(An ) dupa toate acoperirile
(An )n ale lui D cu multimi deschise si elementare din Rp ) se numeste m

asura
exterioar
a a multimii D.
2.52 Teorem
a. Masura , denit
a n Denitia 2.48, are propriet
atile:
p
1) E R , (E) 0;
2) E1 , E2 Rp cu E1 E2 (E1 ) (E2 ).
3) A E (A) = (A);
4) ( En ) (En ).
1
Demonstratie. 3) Fie A E si > 0. Masura ind regulata F si

G E cu F nchisa si G deschisa a. F A G, (G) (A) (1)
si (A) (F ) + (2). Din (1) rezulta ca (1) (G) (A) + . Cum
A G, G deschisa si elementara, rezulta ca (A) (A). (3)
42
Multimea F A ind nchisa rezulta ca este compacta. Fie acum

m
(An )n A0c (A). Atunci (Ank )k=1,m a.. F

Ank si apoi avem succek=1
(m
)
m
siv (F )
Ank =
(Ank )
(An ) inf
(An ) + =
k=1
n=1
k=1
n=1
(A) + . Din (F ) (A) + si din (2) gasim (A) (A) + 2. Cum

este arbitrar, rezulta ca (A) (A) (4)
Din (3) si (4) rezulta ca (A) = (A). Deci |E = .
(En )(=
4) Fie E =
En . Daca n cu (En ) = +, atunci (E)
n=1
n=1
).
Deci presupunem ca (En ) < , n. Fie > 0. Pentru ecare En exista
un sir
((Ank )) (En ) + 2n (din proprietatea

{Ank A0c (A)} . a.. si
k=1
marginii inferioare).
Din cele de mai sus rezulta ca E n,p Anp ({Anp}np este o familie de
multimi elementare deschise) si avem:
(E)
(Anp )
(En + ).
n=1
Cum > 0 este arbitrar, deducem:
(E)
(En )
n=1
adica proprietatea de subadivitate este probata.

In continuare vom pune n evidenta o - algebra 00 cat mai mare00 pe care
sa e o masura (deci num

arabil aditiva).
2.53 Denitie. Spunem ca sirul de multimi (An )n Rp converge catre
A Rp (si notam An A) daca
lim (An A) = 0.
Notam B = {A Rp |(An )n E Dn R cu An A} .
2.54 Denitie. O submultime E
Rp este m
asurabil
a Lebesque
daca (Ai )iI B, I c. m. n, a. E =
Ai .
iI
Notam L = {E P(Rp )|E masurabila Lebesgue } .

2.55 Denitie. Aplicatia : L [0, +] denita prin (E) =
(E), E L (i. e. = |L) se numeste m

asur
a Lebesque.
2.3. Spatii cu m
asur
a
43
in urmare aratat ca tripletul (Rn , A(), ) este un spatiu cu masura,

masura numindu-se m
asura Lebesque.
Printre proprietatile masurii Lebesgue mentionam:
1) Orice multime A Rp , deschis
a (sau nchis
a ) este m
asurabil
a Lebesgue
( L);
2) Orice multime compacta K Rn , este m
asurabil
a Lebesgue si mai
mult (K) < ;
3) Daca A L, atunci > 0. (F nchis
a si G deschis
a ) cu F A G
astfel ncat (G A) < si (A F ) < (regularitate).
4) Pentru A A() avem:
(A) = inf {(G)|G A, G deschisa } ,
G
(A) = sup {(K)|G A, K multime compacta } .

G
44
Capitolul 3
S
3.1
S
iruri de numere reale; exemple
In 2.18 este data denitia sirului cu elemente ntr-o multime oarecare

X. Daca se ia X =R se obtine denitia sirului de numere reale. In cele ce
urmeaza pentru sirul de numere reale vom spune doar sir.
3.1 Exemple de siruri:
n
1 . (an )n0 , an =
;
n+1
1
2 . (bn )n1 , bn = (1)n n ;
2
3 . (an )n1 , an = n;
4 . (an )n0 , an = 2n + n2 ;
5 . (an )n0 , an = 7, n 0;
6 . 1, 2, 1, 2, . . .
3.2 Exemple de subsiruri: Sirurile:
1 . 2, 4, 6, . . . , 2n, . . . ;
2 . 3, 5, 7, . . . , 2n + 1, . . . ;
3 . 12 , 22 , 32 , . . . , n2 , . . . ;
4 . 21 , 22 , 23 , . . . , 2n , . . . ;
5 . 101 , 102 , . . . , 10n , . . . ;
sunt toate subsiruri ale sirului 1, 2, 3, . . . , n, . . . .
3.2
Moduri de prezentare a unui sir
Deoarece sirul este un caz particular de functie, modurile de denire ale

unei functii se aplica si pentru denirea unui sir.
45
46
Capitolul 3. S
(a) Siruri denite descriptiv. De exemplu, sirul (xn )n1 denit prin x1 =
1, x2 = 2, x3 = 22 , . . . , xn = 2n1 , . . . .
(b) S
iruri denite analitic (i.e. cu ajutorul unei formule). Acest mod
permite sa se gaseasca orice termen din sir. Fie de exemplu, sirul (xn )n0 ,
1
unde xn este dat prin formula xn = (1)n+1 + n , n N. Astfel se pot
3
8
1
4
calcula, de pilda, x0 = 0, x1 = , x2 = , . . . , x7 = 1 + 7 , si asa mai
3
9
3
departe.
(c) Siruri denite recurent. O relatie care exprima orice termen xn al
sirului (xn )n0 , de la un rang oarecare n0 ncolo, prin k(1 k n0 1)
dintre termenii precedenti (i.e. pentru n n0 , xn se exprima prin termenii
xnk , . . . , xn1 , k 1) se numeste formula de recurent
a a
sirului .
Sa consideram sirul (xn )n1 , x1 = 1, x2 = 2, xn = xn2 + xn1 , n 3.
De aici se poate calcula iterativ orice termen al sirului. De exemplu x3 =
x1 + x2 = 1 + 2 = 3, x4 = x2 + x3 = 2 + 3 = 5, si asa mai departe.
3.3
Clase de siruri
3.3.1
S
iruri monotone
3.3 Denitie. Un sir (an )n0 este:

(a) crescator, daca a0 a1 . . . an . . . (sau an an+1 , n 0).
(b) descrescator daca a0 a1 . . . an . . . (sau an an+1 , n 0).
(c) strict crescator, daca a0 < a1 < . . . < an < . . . (sau an < an+1 , n
0)
(d) strict descrescator, daca a0 > a1 > . . . > an > . . . (sau an >
an+1 , n 0)
3.4 Exemple:
1 . 3, 3, 4, 4, 5, . . . sir crescator;
2 . 1, 2, 4, 4, 5, 6, 7, . . . sir crescator;
3 . 0, 0, 1, 3, 3, 7, . . . sir descrescator;
4 . 1, 2, . . . , n, . . . sir strict crescator;
1
1
5 . 1, , . . . , , . . . sir strict crescator;
2
n
6 . 1, 2, . . . , n, . . . sir strict descrescator;
1
1
7 . 1, , . . . , , . . . sir strict descrescator.
2
n
Atat sirurile crescatoare cat si cele descrescatoare se numesc
siruri monotone, iar cele strict crescatoare si strict descrescatoare se numesc strict
monotone. Orice sir strict monoton este si monoton.
3.3. Clase de siruri
47
Exemple de siruri care nu sunt monotone:

1 . 1, 2, 3, 4, 5, 2, . . .
2 . 1, 0, 1, 0, 1, 0, . . .
In general pentru a studia monotonia unui sir (an )n0 se compara diferenta
a doi termeni consecutivi (de regula cand an este o suma de termeni) cu 0
sau raportul (de regula cand an este un produs de factori) cu 1. In acest
ultim caz trebuie sa se aiba n vedere semnul lui an . Sunt cazuri cand se pot
aplica ambele procedee. Atunci se alege unul din ele.
3.5 Exemple. Sa se studieze monotonia sirurilor: 1 . (an )n0 , an =
n
, n 0;
n+1
2 . (an )n1 , an = n(n + 1), n 1.
Rezolvare: 1 . In acest caz se pot folosi ambele procedee. Vom calcula
diferenta:
an+1 an =
n+1
n
(n + 1)2 n(n + 2)
1
=
=
>0
n+2 n+1
(n + 1) (n + 2)
(n + 1) (n + 2)
Deoarece an+1 an > (i.e. an+1 > an ), n 0, rezulta ca sirul (an )n0
este strict crescator. In acest caz, pentru cercetarea monotoniei, se poate
compara si raportul a doi termeni consecutivi cu 1.
2 . Aici se prefera n primul rand raportul a doi termeni cosecutivi. Deci,
an+1
(n + 1)(n + 2)
n+2
2
=
=
= 1 + > 1.
an
n(n + 1)
n
n
> 1, n 1 si termenii sirului sunt pozitivi rezulta an+1 >
Deoarece an+1
an
an , n 1. Deci sirul (an ) este strict crescator.
3.3.2
S
iruri m
arginite
Fie (an )n un sir de numere reale si A = {a1 , a2 , . . . } multimea termenilor

sai.
Denitia 2.26 se aplica si multimii A, a termenilor sirului (an )n . Si se
poate spune ca sirul (an )n este marginit daca multimea termenilor sai este
marginita. Adaptand pe 2.26 la R avem:
3.6 Denitie. Orice numar m R (respectiv R) cu m an
(an ), n, se numeste minorant (respectiv majorant) al sirului (an ).
Din denitia de mai sus rezulta ca un sir (an ) este marginit daca si numai
daca exista > 0 astfel ncat sa avem |an | < , n N.
48
Capitolul 3. S
Cel mai mare minorant al lui A (i.e. inf A) este cel mai mare minorant al
sirului (an )n (notat inf an ). Cel mai mic majorant al lui A (i.e. sup A) este
cel mai mic majorant al sirului (an )n (notat sup an ).
Spunem ca sirul (an )n este marginit: daca multimea A este marginita, sau
daca are cel putin un minorant si un majorant, sau daca m, R a.. m
an , n N. Numerele inf A si sup A se numesc marginea inferioar
a
a sirului (an )n (si se va nota inf an ), respectiv marginea superioar
a a
sirului (an )n (si se va nota supan ).
Un sir care nu este marginit se numeste
sir nem
arginit (i.e. sirul
(a)n este nemarginit daca si numai daca 0, p N a.. |ap | > ).
Nemarginirea poate inferioara daca inf an = (si n acest caz spunem ca
sirul (an )n este nem
arginit inferior ) sau superioara daca sup (an ) = +
(si n acest caz spunem ca sirul (an ) este nem
arginit superior ). Daca inf
an = si supan = + sirul (an ) este nemarginit inferior si superior, pe
scurt nemarginit.
Din
Pentru orice sir (an )n exista x0 = inf an si y0 = supan , cu x0 , y0 R.
denitia lui inf an si, respectiv sup an , rezulta ca:
(a) numarul x0 are proprietatile:
1 . x0 an , n 0 (i.e. x0 este minorant al sirului (an )n );
2 . > 0, p N a.. ap < x0 + (i.e. x0 este cel mai mare
minorant).
(b) numarul y0 are proprietatile:
1 . an y0 , n 0, (i.e. y0 este majorant al sirului (an )n );
2 . > 0, q N a.. y0 < aq (i.e. y0 este cel mai mic majorant).
Daca notam m = {(an )n R|(an )n marginit}, atunci se poate verica
fara dicultate ca (m, +, ) este spatiu vectorial peste R (00 +00 - adunarea
sirurilor si 00 00 - nmultirea cu scalari a sirurilor). In plus (an )n si (bn )n m
atunci (an bn )n m.
3.7 Exemple. 1 . Orice sir constant 2, 2, 2, . . . . . . este marginit (an =
2, n 0 si se ia m = 2 = si rezulta m an n 0).
(
)
n
1 2
2 . Sirul 0, 2 , 3 , .... este marginit 0 an =

1 . In acest caz inf
n+1
an = 0 si sup an = 1.
3 . Sirul (an )n , an = n, n 0 este marginit inferior (inf an = 0) si
nemarginit superior (sup an = +).
4 . Sirul (an )n : 1, 2, . . . , n, . . . este nemarginit deoarece inf an =
. Sirul dat este majorat sup an = 1 dar nu este minorat (inf an = ).
5 . Sirul (an )n : 0, 1, 0, 2, 0, 3, . . . , 0, n, . . . nu este marginit deoarece nu
este majorat (i.e. sup an = +).
3.3.3
49
S
iruri convergente
3.3.3.1. Denitii si exemple

Daca se face n 2.19 respectiv 2.30, X = R se obtine denitia topologic
a si respectiv denitia metric
a pentru convergenta unui sir de numere reale. Spre deosebire de denitia topologica 2.19, care ramane nemodicata, denitia mertrica 2.30 devine:
3.8 Denitie. Spunem ca sirul (an )n R este convergent daca exista
x0 R cu proprietatea: > 0, n N, a.. |an x0 | < , n n .
3.9 Denitie. Spunem ca sirul (an )n R are limita + daca >
0, n N a.. an > , n n .
Pentru sirul de umere reale (an )n , faptul ca an x0 , cand n (i.e.
lim an = x0 ) se poate schita uneori astfel:
n
3.10 Exemplu: Sa se verice ca sirul cu termenul general an =
,
2n + 1
1
are limita si sa se determine rangul ncepand cu care termenii sirului difera
2
1
1
de cu mai putin de
.
2
100
Rezolvare.
Fie > 0. Pentru a gasi pe n din denitia 2.8 se rezolva
1
inecuatia an < . Astfel obtinem:
2
n
1
1
1
1 2
2n + 1 2 < 4n + 2 < 4n + 2 > n > 4 .

[
]
1 2
Se alege n =
+ 1 (aici [a] reprezinta partea ntreaga a lui a); de
4
1
regula n se ia ca ind cel mai mic numar natural care verica: an < .
2
1
[
]
[ ]
12
49
1
49
100
Daca =
, atunci n =
25 + 1 =
+
+1 =
1
100
50
2
4
100
1 = 25.
50
Capitolul 3. S
1
1
cu mai putin de
, ncepand de la termenul a25 .
2
100
(
)
1
1
1
Altfel spus n afara vecinatatii
, + , =
, se gasesc 24 termeni
2
2
100
ai sirului considerat.
Un sir care nu este convergent se numeste
sir divergent. Deci sirul
(an )n este divergent daca nici un numar real nu este limita sa. Prin negarea
Denitiei 2.19 obtinem urmatorul rezultat: Sirul (an )n este divergent daca
si nu mai daca, oricare x0 R, exista V V(x0 ) n afara careia se aa o
innitate de termeni ai sirului.
3.11 Exemplu: 1 . Sirul 1, 2, 3, . . . , n, . . . are limita x0 =
/ R. Deci
este divergent n R.
2n + 3
2 . (an )n , an = (1)n +
nu are limita, deci este divergent.
n+1
Sirul din exemplul 1 . este convergent n R, R ) pentru ca x0 = R.
Deci un sir poate convergent n raport cu o topologie si divergent n raport
cu o alta topologie. Altfel spus convergenta este raportata la o topologie.
Daca notam CR = {(an )n R|(an )n convergent n R}, atunci (CR , +)
este un R spatiu vectorial (00 +00 si 00 00 au aceeasi semnicatie ca n sectiunea
2.3.2.). Multimea CR este nchisa si fata de nmultirea sirurilor.
Deci sirul difera de
3.3.3.2. Limite de siruri

Puncte limita ale unui sir. Spunem ca x0 R este punct limit
a al
sirului (an )n daca n orice vecinatate a lui x0 se gasesc o innitate de termeni
ai sirului.
Un punct limita nu este ntotdeauna limita sirului.
Pe multimea Sub (an ), a subsirurilor sirului (an )n , convergente n R, consideram relatia , , 00
(xnk )k (yn0k )k0 lim xnk = lim
yn0k .
0
k
(3.1)
Deoarece , , 00 este o relatie de echivalenta, rezulta ca multimea Sub (an )/

constitue o partitie (desfacere) pentru sirul (an )n . Fiecare clasa de echivalenta
corespunde unui punct limita al sirului dat. Deci pentru gasirea punctelor
limita a unui sir, punem mai ntai n evidenta partitia corespuzatoare sirului.
n+1
1
3.12 Exemple: 1 . Pentru sirul (an )n , an =
, n 0, x0 = , este
2n + 3
2
punct limita al sirului.
( )
2 . Multimea punctelor limita ale sirului (an )n , an = (1)n 18 +sin n
,n
2
{
}
9 1 7
0 este , ,
.
8 8 8
51
Orice punct limita al sirului (an )n este limita a unui subsir al sau. Astfel
9
1
avem ca: este limita subsirului (a4n+3 )n ; este limita subsirurilor (a4n )n
8
8
7
si (a4n+2 )n ; este limita subsirului (a4n+1 )n .
8
3 . Fie (rn )n sirul numerelor rationale Q. Se cunoaste ca pentru x
R (rnk )k Q a.. rnk x cand k . Deci pentru sirul (rn )n exista o
innitate nenumarabila de puncte limita.
Pentru un sir (an )n notam:
(1) L(an ) = {x0 R|x0 este punct limita al sirului (an )n };
(2) lim an , si o numim limita superioar
a a sirului (an )n ;
(3) lim an , si o numim limita inferioar
a a sirului (an )n .
Numerele lim an si lim an R se mai numesc si limite extreme ale
sirului.
In 2.12, 1 . lim an = 1 = lim an , iar n 2.12, 2 . lim an = 7 si lim an =
2
8
9
.
8
Din denitiile pentru lim si lim rezulta urmatoarele proprietati imediate:
(1)card(Sub (an )/ ) = card(L(an ))
(2) lim an , lim an L(an );
(3) sup L(an ) = lim sup an si inf L(an ) = lim inf an ;
n
(4) daca (an )n

/ CR inf an lim an < lim an sup an ;
(5) daca (an )n CR , atunci lim an = lim an ;
(6) daca (an )n R este nemarginit superior, atunci lim an = +;
(7) daca (an )n R este nemarginit inferior, atunci lim an = .
Daca un sir are un singur punct limita, atunci el este limita sa, asa cum
este n exemplul 3.12, 1 . In acest caz, sirul este convergent si de aceea are
limita unica (vezi 1.20).
Operatii cu limite de siruri. Fie (an )n , (bn )n CR cux = lim an si
n
y = lim bn . Daca x y are sens si an bn are sens n N, atunci lim (an bn ) =

n
n
00 00
( lim an ) ( lim bn ) unde {+, , , :, (ridicare la putere)}. In genn
eral, daca exista lim an si lim bn , si ( lim an ) ( lim bn ) are sens, atunci
n
lim (an bn ) = ( lim an ) ( lim bn ) cand an bn are sens n 0.

n
n
n
In multimea R apar operatii cu . De aceea, prin conventie se pune:
= ; a = +a = , a R; a = a = + daca
a > 0 si a = a = daca a < 0; = ; () () = +;
() = () (
= ;
= 0 si
) = si a = daca a > 1;
1
= 0 daca a > 1; 0 = 0, = si = 0
a = 0 daca a > 1;
a
52
Capitolul 3. S
daca > 0. Ca urmare a operatiilor cu limite de siruri din CR , apar scrieri

de forma: ; 0 ();
; 1 , 0 , 00 . Aceste operatii se mai
numesc operatii fara sens (sau nedeterminari).

Trecerea la limita n inegalit
ati. Fie (an )n CR si R.
3.13 Propozitia 1. Daca n0 N a.. an , n n0 atunci
lim an .
n
Demonstratie. Notam x = lim an si aratam ca x . Presupunem

n
x > . Din x = lim an avem ca >, n N a.. |an x| < , n n .

n
Deci > 0, n N a..
x < an , n n
(3.2)
Cum x > rezulta ca r > 0 a.. = x r. Luand n (3.2) = r

obtinem = x r < an , n nr . Aceasta ultima relatie si ipoteza arata
ca avem simultan < an si an n n1 = max(nr , n0 ) ceea ce este o
contradictie. Rezulta ca lim an .
n
Analog se arata ca 00 Daca n0 N a.. an , n n0 , atunci

lim a00n .
3.14 Observatie: Daca an < , n 0, nu rezulta ca lim an < ci
n
lim an .
3.15 Propozitia 2. Fie (an )n si (bn )n CR .. Daca n0 N a..

an bn n n0 , atunci lim an lim bn .
n
Demonstratie: Notam x = lim an . si y = lim bn . Presupunem prin

n
n
x+y
absurd ca x > y. Atunci exista t R a.. x > t > y (de exemplu, t =
).
2
Asa ca mai sus, din t < lim an n0 N a.. t < an n n0 si din t >
n
lim an n00 N a.. bn < tn n00 . Deci bn < an n n1 = max(n0 , n00 )

n
Rezulta contradictie cu ipoteza. Prin urmare x y.
3.3.3.3. Criterii de convergent
a
Criteriul cu subsiruri. Fie (an )n R si A = {a0 , a1 , . . .} multimea
termenilor sirului.
3.16 Propozitie. Sirul (an )n este convergent dac
a si numai dac
a lim
an = liman .
Demonstratie: Daca sirul este convergent atunci card A0 = 1, i.e. liman =
liman . Daca liman = liman , atunci card A0 = 1 si deci (an )n convergent.
Folosind subsirurile, criteriul de convergenta de mai sus se poate enunta
astfel:
53
Sirul (an )n este convergent daca exista o desfacere a sa n subsiruri care

au acelasi punct limita.
Altfel spus, sirul (an )n este divergent daca are cel putin doua subsiruri cu
limite diferite.
1 1
3.18 Exemple: 1 . Fie (an )n , an = (1)n + . Se observa ca subsirurile
n 2
s1 = (a2n )n si s2 = (a2n+1 )n constituie o desfacere a lui (an )n . Atat s1 cat si
1
s2 au ca punct limita pe . Deci sirul (an ) este convergent.
2
2 . Daca exista doua subsiruri ale sirului (an )n cu puncte limita diferite
atunci sirul (an )n este divergent. Fie, spre exemplu, sirul (an )n , an =
1
2n + 1
(1)n +
. Subsirurile (a2n )n si (a2n+1 )n au puncte limita diferite
2
3n + 7
7
1
(primul si al doilea ). Prin urmare sirul (an )n este divergent.
6
6
Criteriul bazat pe existenta limitei. Fie (an )n R. Uneori este mai simplu
sa se calculeze x0 = lim an decat sa dovedim convergenta conform denitiei
n
cu . De aceea, pentru a dovedi convergenta putem folosi urmatoarea
3.19 Propozitie: Sirul (an )n R este convergent daca si numai daca
exista x0 = lim an , si x0 R.
n
Demonstratie: (an )n convergent n R x0 R cu proprietatea >

0, n N, a.. |an x0 | < , n n x0 R a.. x0 = lim an .
n
Criterii de comparatie. Fie (an )n R.

3.20 Propozitie: 1 . Daca exista x0 R si (bn )n R+ cu bn 0
a.. |an x0 | bn , n n0 (n N, xat), atunci (an )n este convergent si
lim an = x0 .
n
2 . Daca exista (un )n un sir cu lim un = a.. an un , n n0 (n0
N, xat), atunci lim an = .
3 . Daca exista (vn )n un sir cu lim vn = a.. an vn n n0 (n0

n
N, xat), atunci lim an = .

n
Demonstratie. 1 . Fie > 0 arbitrat xat. Deoarece bn 0, exista
n0 N a.. bn < , n n0 . Prin urmare, > 0, n = max(n0 , n0 ) N
a.. |an x0 | < , n n .
2 . Conform cu 2.9, deoarece un , > 0, n0 N a.. un >
, n n0 . Deci > 0, n = max(n0 , n0 ) N a.. an > , n n .
Rezulta n baza lui 2.9 ca an .
3 . Se procedeaza analog punctului 2 ..
1
3.21 Observatii: 1 . Uneori este bine sa se ia n 2.20, 1 . bn = , n 1.
n
1
Deci se urmareste sa se ajunga la |an x0 | < , n 1.
n
54
Capitolul 3. S
2 . Daca |an | bn , n n0 (n0 N, xat) si daca lim bn = 0, atunci

n
lim an = 0.
n
1
1
3.22 Exemple. (a) Fie (an )n , an = + 2
n 0, (b) (an )n , an =
2 n +1
(n2 + n) cos (2n)

, n 1.
n4 + 2
1
Sa se arate ca lim an = , n cazul (a) si lim an = 0, n cazul (b).
n
n 2
1
1
1
Rezolvare: (a) an = 2
< , conform 3.20, 1 , rezulta lim an =
n
2
n
+
1
n
2
2
1
n + n
n + n
; (b) |an | = 4
|cos (2n)| 4
0 an 0.
2
n + 2n
n + 2n
Criteriul lui Weierstrass. Acest criteriu se refera la convergenta sirurilor
monotone.
3.23 Teorem
a. Fie (an )n R.
1) Daca sirul (an )n este cresc
ator si majorat, atunci el este convergent
(catre marginea sa superioar
a, i.e. lim an = sup an ).
2) Daca sirul (bn )n este descrescator si minorat, atunci el este convergent
(catre marginea sa inferioara i.e. lim bn = inf bn ).
n
Demonstratie. 1) Daca sirul (an )n este majorat, multimea A = {a0 , a1 , . . .}

este majorata. Rezulta ca exista x0 = sup A. Atunci, din denitie, pentru > 0 n0 N a.. an0 > x0 . Cum sirul (an )n este crescator,
rezulta ca an an0 n n0 , i. e. an > x0 , n n0 . Si cum
an x0 = sup A, n N, rezulta ca |an x0 | < , n n0 . Prin urmare > 0, n = n0 N a.. |an x0 | < , n n . Deci sirul (an )n
converge catre x0 = sup A.
2) Se procedeaza analog.
3.24 Exemplu. Sa se studieze, folosind 2.23, convergenta sirurilor: 1 .
3
3
(an )n , an = 2
n 0 si 2 . (bn )n , bn = 2 +
n 0.
n+1
n+1
3
< 2 n
Rezolvare. 1 . Evident ca (an )n este crescator si an = 2
n+1
0. Avem sup an = 2 si deci lim an =
)
( 2.
3
3
< 0, n 0
2 . Sirul (bn )n este descrescator bn+1 bn =
n+2 n+1
3
si marginit inferior de 2, i.e. bn = 2 +
> 2 n 0. Avem inf bn = 2 si
n+1
deci lim bn = 2.
n
3.25 Observatii: 1 . Orice sir monoton este convergent n R, dar este

posibil sa nu e convergent n R (convergenta n raport cu topologia uzuala).
2 . Un sir monoton este convergent n R daca si numai daca este marginit.
55
Alte rezultate privind convergenta sirurilor

3.26 Lem
a. Fie A R, nevida si y0 = sup A. Atunci exist
a (bn )n A
a.. lim bn = y0 . In plus , daca A este majorata, atunci (bn ) CR .

n
Demonstrat
( ie. Daca] A este majorata, y0 R. Atunci pentru n
1
1
N , bn y0 , y0 A. Deci |bn y0 | <
n N . In acest caz
n
n
(bn ) CR si lim bn = y0 . Daca A nemajorata, atunci pentru n N , r >
n
0, bn (r, +] A. Deci bn > r, n N , r > 0, lim bn = + si

(bn )
/ CR .
3.27 Lem
a. Fie A R, nevida si x0 = inf A. Atunci exist
a (an )n A
a.. lim an = x0 . In plus, daca A este minorat

a, atunci (an ) CR .
n
Demonstratie. Se procedeaza ca n 2.26.

3.28 Lem
a. (Lema lui Cesaro). Orice sir m
arginit de numere reale
contine cel putin un subsir convergent.
Demonstratie. Fie sirul (an )n R marginit. Atunci multimea A =
{a0 , a1 , a2 , . . .} este marginita.
Metoda 1. Folosind direct 2.26 sau 2.27 rezulta ceea ce trebuia demonstrat.
Metoda 2. Cum A este marginita, m si R a.. I = [m, ] A.
De asemenea, exista sirul y0 = inf A, y1 = inf(A\{a0 }), . . . . . . . . . , yk =
inf(A\{a0 , . . . , ak1 }), . . . Sirul (yn )n este marginit ((yn )n I)) si crescator
(pentru ca E F inf F inf E) si conform 2.23, rezulta ca este convergent. Daca (yn )n A, atunci acesta este subsirul cautat. Daca (yn )n 6 A,
atunci yp A. Cum yp = inf(A\{a0 , . . . , ap1 }) rezulta, conform cu 2.27,
ca (zk )k A\{a0 , . . . , ap1 } a.. lim zk = yp , i.e. (zk )k este un subsir covk
ergent al sirului (an )n Si astfel lema este demonstrata.

3.3.3.4. Calcularea limitelor de siruri
Siruri tip. (a) Siruri de forma (an )n , an = q n , n N, q numar real xat.
nu exista, daca q 1,
0
daca 1 < q < 1,
Se poate usor arata ca: limn an =
1
daca q = 1,
daca q > 1.
n
Deci (an = q )n este convergent daca si numai daca 1 < q 1.
( )n
1
1
. Pentru ca, (1, 1) atunci

3.29 Exemple: 1 . Fie (an )n , an =
7
7
( )n
(
)n
3
3
3
lim an = 0. 2 .
pentru ca
> 1; 3 . lim
nu exista
n
n
2
2
2
56
Capitolul 3. S
3
1.
2
(b) Siruri de forma (P (n))n , unde P este functia polinominala reala
P (x) = a0 xk + a1 xk1 + . . . + ak1 x + ak , cu a0 6= 0. Sirul (P (n))n are
termenul general
pentru ca
P (n) = a0 nk + a1 nk1 + . . . + ak1 n + ak , n 0.

Evident ca pentru n 1 avem:
(
ak )
a1
+ ... + k .
P (n) = nk a0 +
n
n
aj
Se observa ca sirul j 0 j = 1, k.
n
Deci:
{
+, a0 > 0
k
lim P (n) = a0 lim n = a0 =
, a0 < 0
n
n
Deci, limita unui polinom este egala cu limita termenului de grad maxim.
Daca gradP = 0 (i.e. P = c), atunci lim P (n) = c.
n
3.30 Exemple: 1 . Se da sirul (an )n , an = n3 76n. Sa se calculeze

lim an .
(
lim an = lim (n 76n) = lim n
3
76n
1 3
n
)
= .
2 . Sa se calculeze lim (3n 12n4 + 5n2 ).

n
(
lim (3n 12n + 5n ) = lim n
4
P (n)
Q(n)
3
5
12 + 2
3
n
n
)
= 12 = .
(c) Siruri de forma

, unde P si Q functii reale polinominale.
n
Daca,
P (x) = a0 xk + a1 xk1 + . . . + ak si
Q(x) = b0 xj + b1 xj1 + . . . + bj
cu a0 6= 0 6= b0 , atunci:
)
(
a0
, gr. P > gr. Q

sg. n
b0
P (n)
=
lim
0,
gr. P < gr. Q
n Q(n)
a0
,
gr. P = gr. Q
b0
57
2n2 7
2
3n2 2n
3.31 Exemple: 1 . lim
= ; 2 . lim
= 0;
n 3n2 5n + 2
n 5n 7n3 + 2
3
3
3
2
3
5n 2n + 7n 1
(n + 2) + (n 2)
3 . lim
= ; 4 . lim
= .
n
n
5n (
3n + 5n2 2
)
(d) Siruri de forma an = n + 1 n n .
) (
)
n+1 n
n+1+ n
lim , an = lim
=
n
n
n
n+1+ n
1
1
(
) = 0.
= lim
= lim
n
n + 1 + n n
1
n
1+ +1
n
(
)
n + 1 n = lim
)un )
1
(e) Siruri de forma an = 1 +
cu un ; lim an = e.
n
un
n0
Teoreme (criterii) pentru calcularea limitelor de siruri.
3.32 Propozitie (criteriul clestelui). Fie sirul (an )n R. Daca exist
a
(xn )n , (yn )n CR cu lim xn = lim yn = si xn an yn , oricare ar
n
n n0 (n0 N, xat), atunci lim an = .

n
Demonstratie. Cazul R. Din ipoteza 0 an xn yn xn n n0 si
yn xn 0. Conform 2.21, 2 rezulta an xn 0, i.e. lim an = lim xn = .
n
n
Cazul = +. Pentru ca xn , rezulta an .
Cazul = . Pentru ca yn , rezulta ca an .
3.33 Exemplu. Sa se determine lim an daca:
an =
1
n2
+1
1
n2
+2
+ ... +
1
, n 1.
+n
n2
n
n
n
Se observa ca:
an
si pentru ca lim
=
n
n2 + n
n2 + 1
n2 + n
n
lim
= 1.
2
n
n +1
Din criteriul clestelui rezulta lim an = 1.
n
3.34 Propozitie (criteriul raportului). Fie sirul (an )n , an > 0 n 0

an+1
a.. exista lim
= r. Daca (1) r < 1, atunci lim an = 0, iar dac
a (2)
n an
n
r > 1, atunci lim an = .
n
Demonstratie. (1) Daca r < 1, rezulta ca q a.. r < q < 1. Pentru

an+1
an+1
< q rezulta ca n0 N, a..
< q n n0 sau an+1 <
ca lim
n an
an
k
q an n n0 , sau nca an0 +k < q k an0 k. Cum q k an0 0, rezulta
lim an = 0.
58
Capitolul 3. S
(2) Se demonstreaza analog.

3.35 Exemple: Sa se calculeze lim an daca:
n
n
2n
1 an = n ; 2 an = ; 2 an = nq n (q (1, 1)).
2
n!
In ecare din cazurile 1 , 2 si 3 se aplica criteriul raportului si se gaseste
ca lim an = 0.
n
3.36 Propozitie (Lema lui Stolz-Cesaro). Fie (xn )n si (yn )n R a..:

(a) 0 < y0 < y1 < . . . < yn < . . . si yn ,
xn+1 xn
xn
(b) daca exista = lim
R, atunci exista lim
si este egala
n yn
yn+1 yn
cu `.
Demonstratie: Cazul ` R. Atunci din conditia (b) obtinem
xn+1 xn
> 0, n N a. .
< , n n .
yn+1 yn
De aici rezulta:
( )(yn+1 yn ) < xn+1 xn < ( + )(yn+1 yn ), n n .
Scriem aceste inegalitati pentru n , n + 1, . . . , k si adunandu-le obtinem:
(` )(yk yn ) < xk xn < (` + )(yk yn ), k > n .
In aceasta ultima relatie se mparte cu yk si rezulta:
(
)
(
)
yn
xk xn
yn
( ) 1
<
< (` + ) 1
.
yk
yk
yk
yk
Pentru k obtinem:
xk
+
k yk
( ) lim
xk
= .
yk
Cazul = +. Din ipoteza (b) rezulta:
si cum > 0 este oarecare, rezulta lim
> 0, n N,
xn+1 xn
> , n n .
yn+1 yn
De aici rezulta xn+1 xn > (yn+1 yn ), n n si apoi ca mai sus se

xk
xn
yn
> +
.
gaseste xk+1 xn > (yk+1 yn ), k n , de unde
yk
yk
yk
xk
xn
Deci lim
, > 0, i.e. lim
= .
n yn
k yk
59
Cazul = se trateaza analog.

3.37 Observatie. Conditia (a) se poate scrie mai general sub forma:
yn 6= 0, n 0, yn )n strict monoton si nemarginit.
( )
an+1
3.38 Corolar. Fie n an n cu an > 0 n 0. Daca exist
a lim
R
n an
an+1
atunci exista lim n an R si lim n an = lim

.
n
n
n an
3.39 Aplicatii: Utilizand lema lui Stolz-Cesaro sa se arate ca:
n
1
n
ln k = + (f) lim
=e
(a) lim
n
n n
n
n!
k=1
n
1
1
ln n
(b) lim
=0
(g) lim
=0
n n
n
ln k
n
k=1
11
(c) lim
ln k = 0
n n
k
k=1
1
2
(h) lim
k=
n n n
3
k=1
11
=0
n n
k
k=1
n
(d) lim
(i) lim
1 1
= 2
(e) lim
n
n k=1 k
n
1
(a) lim
n n
1
, pN
p+1
k=1
ln k
= (se aplica 2.36 pentru xn =
ln k si
n
1
ln 1 + ... + ln n + ln(n + 1) ln 1 ln 2 ... ln n
ln (n + 1)
yn = n) = lim
= lim
=
n
n
n+1n
1
.
1
1
1
1
1
+ ... +
+
...
n
1
1
ln 2
ln n ln(n + 1) ln 2
ln n
= lim
=
(b) lim
n
n n
ln
k
n
+
1
n
2
0.
n
n 1
1
1
ln k +
ln(n + 1)
ln k
n
n+1
k
1 k
11
1
(c) lim
ln k = lim
= 0.
n n
n
k
n
+
1
n
1
1
1
1
1
1
n
+ ... + +
...
11
n n+1 1
n = 0.
= lim 1
(d) lim
n
n n
k
n
+
1
n
k=1
k=1
ln k = lim
kp =
np+1 k=1
( p
)
1 + 2p + ... + np
1
(k) lim n
=
n
np+1
p+1
n
1
pN
2
Rezolvari:
n
1
60
Capitolul 3. S
1
1
1
1
1
+ ... + +
...
n
1
1
n
n
n+1
1
= lim 1
(e) lim
=
n
n 1
n+1 n
k n
1
1
n+1+ n
lim
= ... = 2.
= lim
n
n+1
n + 1 n n
n+1
n
n ln n ln k
n
1
(f) Notam an =
si avem ln an =
.
n
n
n!
n
n ln n ln k
1
Acum calculam: lim ln an = lim
=
n
n
n
(n + 1) ln(n + 1) ln(n + 1) n ln n
n [ln (n + 1) ln n]
= lim
= lim
=
n
n
n+1n
1
(
)n
1
lim ln 1 +
= ln e = 1. Deci lim an = e.
n
n
n
(
)
ln n
ln (n + 1) ln n
1
(g) lim
= lim
= lim ln 1 +
= 0.
n n
n
n
n+1n
n
n
1 + ... + n + n + 1 1 ... n
1
(h) lim
k = lim
=
n n n
n
(n
+
1)
n+1n n
1
n+1
(
= lim (
)=
n
n+1 n
(n + 1)2 + n(n + 1) + n2
n + 1 + n(n + 1)
2
= .
= lim
n 2n + 1 +
3
n(n + 1)
n
1 p
1p + 2p + ... + np + (n + 1)p 1p 2p ... np
(i) lim p+1
k = lim
=
n n
n
(n + 1)p+1 np+1
1
np + Cp1 np1 + ...
1
1
lim 1 p
= 1 =
.
2
p1
n Cp+1
n + Cp+1 n
+ ...
Cp+1
p+1
( p
)
1 + 2p + ... + np
1
(p + 1) (1p + ... + np ) np+1
(k) lim n
=
lim
=
n
n
np+1
p+1
np (p + 1)
(p + 1) (1p + ... + np ) np+1
1
lim
= () .
p + 1 n
np
Punem xn = (p + 1)(1p + . . . + np ) np+1 si y = np .
Atunci xn+1 xn = (p + 1)[1p + . . . + np + (n + 1)p ] (n + 1)p+1
p + 1)(1p + . . . + np ) + np+1 = (p + 1)(n + 1)p (n + 1)p+1 + np+1 = p +
2
1
np1
np Cp+1
1)np + (p + 1)Cp1 np1 + (p + 1)Cp2 np2 + . . . np+1 Cp+1
[
]
(p + 1)p p1
1
3
np2 . . .+np+1 = p(p + 1)
Cp+1
n +... = p(p+1)np1 +... si
2
2
p
1 p1
p
p
p
1 p1
yn+1 yn = (n+1) n = n +Cp n +. . .n = Cp n +. . . = pnp1 +. . . .
61
1
p(p + 1)np1 + ...
xn+1 xn
1
2
Acum calculam: lim
= lim
=
(p + 1)
n yn+1 yn
n
p, np1 + ...
2
() =
1
1
1
(p + 1) = .
p+1 2
2
Intotdeauna cand se aplica lema lui Stolz-Cesaro trebuie sa se puna n

evidenta sirurile (xn )n si (yn )n . Apoi se urmaresc conditiile (a) si (b). Deci,
xn
xn+1 xn
si, daca este cazul, se gaseste lim
.
trebuie sa se calculeze lim
n yn
n yn+1 yn
3.3.4
S
iruri fundamentale (Cauchy) de numere reale
3.40 Denitie: Un sir (an )n R se numeste

sir fundamental sau
sir Cauchy daca

> 0, n N a.. |an am | < , n, m n
(3.3)
> 0, n N a.. |an+p an | < , n n si p 1.
(3.4)
sau:
Se observa ca Denitia 3.40 se obtine din Denitia 1.36 nlocuindu-se
distanta dintr-un spatiu metric oarecare cu modulul (care este distanta n
spatiul metric R).
3.41 Propozitie. (1) Orice sir fundamental este m
arginit;
(2) Daca un sir fundamental de numere reale are un punct limit
a, atunci
el este convergent;
(3) Un sir de numere reale este convergent dac
a si numai dac
a este sir
fundamental (criteriul lui Cauchy de convergent
a ).
Demonstratie: (1) Fie (an )n un sir fundamental. Luam, n (1), = 1.
Atunci gasim numarul natural n1 = n(). Tot n (1) luam m = n1 si obtinem:
|an an1 | < 1, n n1
sau
an1 1 < an < an1 + 1, n n1 .
Daca luam
m = min{a1 , a2 , . . . , an1 1 , an1 1}

= max{a1 , a2 , . . . , an1 1 , an1 + 1}
Atunci m an le, n N. Deci sirul (an )n este marginit.

(2) Fie (an )n un sir fundamental si (ank )k un subsir al sau convergent.
62
Capitolul 3. S
Fie > 0. Deoarece (an )n este sir fundamental atunci n N a..:

|an am | < /2, n, m n .
Deoarece (ank )k este convergent, x0 R cu proprietatea ca pentru dat
mai sus k0 N a.. |ank x0 | < /2, k k0 .
Fie k00 N cel mai mic k, a.. nk n , si k = max(k0 , k00 ). Deci
nk n k k .
Din
|an x0 | |an ank | + |ank x0 |, k N
si din
k k0 |an x0 | < /2
k
k k
k k0 nk n , si cumn n |an ank | < /2
rezulta |an x0 | < n n .
(3) Fie (an )n sir convergent. Atunci exista x0 R a..:
> 0, n N cu |an x0 | < /2, n n .
(3.5)
Pentru n, m n avem:
|an am | |an x0 | + |x0 am | < /2 + /2 = .
(3.6)
Si de aici rezulta ca sirul este fundamental.

Reciproc, sirul ind fundamental, conform cu (1), este marginit. Apoi
conform cu lema lui Cesaro, sirul contine un subsir convergent. Si de aici, pe
baza lui (2), rezulta ca sirul considerat este convergent.
Deci pentru studiul convergentei se pot folosi doar termenii sirului.
3.42 Remarc
a. Propozitia 3.41 desi a fost prezentata pentru siruri de
numere reale, armatiile (1) si (2) sunt adevarate n orice spatiu metric, iar
armatia (3) este adevarata n orice spatiu metric complet.
Capitolul 4
Serii numerice
4.1
Notiuni generale despre serii
4.1 Denitie. Fie sirul (an )n R si sirul (An )n cu

An = a0 + a1 + . . . + an , n N.
(4.1)
Perechea A : ((an )n , (An )n ) formata cu sirurile (an )n si (An )n se numeste

seria asociat
a
sirului (an )n sau serie numeric
a cu termenul general
an sau
an unde simbolul
an ,
an , pe scurt serie, si se noteaza prin
n=0
n0
nu are ntotdeauna
semnicatia cunoscuta (i.e. aceea de nsumare), desi
uneori seria A :
an se citeste: seria ,,suma de an . Sirul (an )n se numeste
sirul termenilor seriei A si an se numeste termenul de rang n al

seriei , iar sirul (An )n se numeste sirul sumelor partiale ale seriei . Termenul de rang n al sirului (An )n i.e. An , se numeste suma partial
a de
rang n.
4.2. Remarc
a. Peste tot n acest paragraf pentru seria
an vom
ntelege ca are
numele
A
s
i
s
irul
sumelor
part
iale
(A
)
.
n n
Seria A :
an se mai poate da si prin expresia
a0 + a1 + . . . + an + . . .
fara ca semnul 00 +00 sa aib
a neaparat sensul de adunare.
a (si vom nota uneori

4.3. Denitie. Seria an se numeste convergent
an (C)) daca sirul sumelor partiale (An
)n este convergent (i.e. (An )n
CR ). In caz contrar
/ CR ) seria
an se numeste divergent
a (si
(i.e. (An )n
vom nota uneori
an (D)).
63
64
Capitolul 4. Serii numerice
Deci putem scrie S = Sc Sd unde S este multimea seriilor, Sc si Sd

multimea seriilor convergente respectiv divergente.
Numarul S = lim An R, daca exista, se numeste suma seriei an .

n
Pentru serii convergente suma S R, iar pentru
serii divergente suma S =
sau nu exista. Daca S nu exista, seria an se numeste oscilant

a.
Prin natura unei serii se ntelege felul ei de a din punct de vedere
al convergentei. Deci, a determina natura unei serii nseamna a stabili daca
seria este convergenta sau divergenta.
4.4. Observatie. Pentru A, B S denim relatia 00 00 astfel:
A B : A si B au aceeasi natura. Evident ca 00 00 este o relatie de
echivalenta pe S. Atunci S/ = {Sc , Sd }.
4.5. Serii importante: 1.Sa se studieze natura seriei G :

n , R,
n=0
numita serie geometric

a.
Rezolvare: Natura seriei este natura sirului sumelor partiale. Astfel calculam:
1 n+1
, 6= 1
Gn = 0 + 1 + . . . + n =
1
n + 1,
=1
Deci avem:
1
daca || < 1
1 ,
1 , daca || < 1
lim Gn = ,
daca 1 si S = 1
n
,
daca 1.
nu exista, daca 1
unde S este suma seriei.
n
este convergenta daca || < 1 si divergenta n
Prin urmare seria
n
rest.
2.Seria armonic
a (generalizat
a)
H :
n , R, R
n=0
. Pentru = 1 se obtine seria armonica.

4.6. Exercitii. Folosind 3.3. sa se precizeze
seriilor:
( )natura
( )
n
2 n
1
1
1
; 2)
; 3)
; 4)
;
1)
2
2
2
3
n1 n + n
n1
n1
n1 4n 1
(
)
2
2n + 3n
2n + 1
1
1
5)
; 6)
; 7)
;
8)
3
3
n+2
n
6
n!
n
n
+
1
n0 7
n0
n1
n0
(
)

3
9)
n + 1 3 n si unde este cazul sa se precizeze suma seriei.
n0
4.2. Operatii cu serii
65
4.7. Propozitie. Fie seria A :

A, A0 :
an si A00 :
n=p+1
an si p un num
ar dat. Atunci seriile
n=0
an p au aceeasi natur
a.
n=p
Demonstratie. Daca (An )n si (A0n = ap+1 + . . . + ap+n )n sunt respectiv

sirurile sumelor partiale ale seriilor A si A0 , atunci avem relatia: An+p =
Ap + A0n , n 0. Din aceasta relatie rezulta ca sirurile (An ) si (An ) au
aceeasi natura si deci A A0 . Notam m = n p si se gaseste ca A00 A. Si
astfel propozitia este demonstrata.
4.8. Observatie. Natura unei serii nu se modica prin adaugarea (sau
eliminarea) unui numar nit de termeni la (respectiv din) termenii sai. In
Propozitia 4.7, seria A00 este de fapt, seria A scrisa sub o alta forma.
4.9. Denitie. Suma seriei A0 :

an , atunci cand exista, se numeste
n=p+1
restul de ordinul p al seriei A :
an si se noteaza cu Rp . Deci:
n=0
Rp = ap+1 + ap+2 + . . . =
)
an .
(4.2)
n=p+1
4.10.Teorem
a. S
irul resturilor (Rn )n , al unei serii convergente
an
este convergent catre zero.
Demonstratie. Seria ind convergenta are o suma S R si avem S =
An + Rn . De aici Rn = S An . Trecand la limita cu n se obtine
lim Rn = 0.
n
4.11. Denit
ie. Seria an este absolut convergent
a (si notam an
(AC)) daca seria
|an | (i.e. seria
modulelor) este convergenta.
an n care produsul a oricaror doi termeni
4.12. Denitie. O serie
n0
consecutivi este negativ (i.e. an an+1 < 0 n 0) se numeste serie alternant

a.
O serie alternanta are forma (1)n xn .

n
4.2
Operatii cu serii
yn Sc
4.13. Denitie. Seriile A + B :

xn + yn , AB :
tn , tn = x0 yn + ... +
Fie seriile A :
xn si B :
xn y0 , se numesc
suma si respectiv produsul (Cauchy al) seriilor A si B, iar
seria A : xn , R este produsul dintre seria A si numarul real .

n
66
4.13. Propozitie. Dac

a seriile A, B Sc au sumele A , respectiv B ,
atunci seriile A + B, A Sc si au sumele A+B = A + B si A = A .
Demonstratie. Daca notam (nS )n sirul sumelor partiale ale seriei S
{A, B, A + B, A} avem ca nA A si nB B . Atunci
nA+B = nA + nB A + B = A+B , nA = nA A = A .
4.14. Consecint
a. Seria (an bn ) Sc si are suma A B.
Demonstratie. In 3.13, punctul (2) se face = 1 si apoi se aplica punctul
(1).
4.15. Observatie. Din faptul caseria (xn + yn ) (respectiv seria

(xn yn )) Sc , nu rezulta ca seriile
xn si
yn Sc .
Intr-adevar, pentru seriile

(1)n+1 care
yn =
xn =
(1)n si
n=0
n=0
n=0
n=0
sunt divergente, rezulta (xn + yn ) =

0 = 0 convergenta.
Rezultatul 4.13 cat si 4.14 raman adevarate si cand seriile

xn si
yn
sunt divergente cu sumele A,
B R, dacaA B si A au sens.
Aplicatie: Fie seriile A : xn si B :
yn Sc cu
n
{
xn =
1, ( )
n=0
y =
3 n
2 , n1 n
1,
( 3 )n
2
(2 + 2
n+1
n=0
), n 1
Se cere:
a). sa se determine natura seriilor A, B;
b). sa se calculeze produsul A . . . B;
c). sa se precizeze daca produsul a doua serii divergente poate o serie
convergenta.
4.16. Consecint
a. Sc mpreun
a cu operatiile denite mai sus este un R
spatiu vectorial.
4.3
Criterii de convergent
a pentru serii
Pentru a cerceta natura unei serii nu se poate folosi ntotdeauna denitia

convergentei (i.e. 3.3). De aceea, se folosesc conditii echivalente cu Denitia
4.3 sau conditii suciente de convergenta, numite criterii de convergenta.
4.3. Criterii de convergent

a pentru serii
4.3.1
67
a pentru serii cu termeni
oarecare
4.17. Teorem
a (Criteriul general de convergent
a al lui Cauchy).
Fie seria A :
an . Urmatoarele armatii sunt echivalente:
(a) Seria A este convergenta ;
(b) > 0, n N a.. |an+1 + an+2 + . . . + an+p | < , n n si p 1;
(c) > 0, n N a.. |an+1 + an+2 + . . . + am | < , m > n n .
Demonstratie. (a) (An )n convergent (An )n sir Cauchy.
Pe de o parte (An )n sir Cauchy > 0, n N a.. |An+p An | <
, n n si p 1. Deci (a) (b).
Pe de alta parte (An )n sir Cauchy > 0, n N a.. |Am An | <
, m > n n . Deci (a) (c)
4.18. Observatie. 1 . Pentru p = 1, din (b), se obtine an 0. Deci,
00
daca seria este convergenta, atunci lim an = 000 , ceea ce este echivalent
n
cu 00 daca lim an 6= 0, atunci seria
an este divergenta00 . Aceasta ultima
n
armatie constituie criteriul necesar de convergent
a . Altfel spus, o
serie al carui termen general nu tinde la zero este divergenta. Reciproca nu
este adevarata. Adica nu orice serie al carei termen general tinde la zero,
este convergenta. Prin urmare, criteriul necesar de convergenta nu este si
sucient pentru convergenta.
2 . Practic, criteriu general de convergenta, se aplica mai greu dar are
o importanta fundamentala, caci din el se deduc toate celelalte criterii de
convergenta.
4.19. Teorem
a. Orice serie absolut convergent
a este convergent
a.
Demonstratie. Fie seria

an (AC). Atunci
|an | (C). Conform 3.17
n
avem: > 0, n N a.. ||an+1 | + |an+2 | + . . . + |an+p || < , n n si

p 1. Deci |An+p An | |an+1 | + . . . + |an+p | < , n n si p 1.
Rezult
a (An )n sir Cauchy. Prin urmare, (An )n este sir convergent, de
unde
an (C).
n
4.20. Denitie. O serie convergenta, care nu este absolut convergenta,

se numeste serie semiconvergent
a.
Din cele de mai sus rezulta urmatoarea diagrama:
68
4.21. Teorem
a. (Criteriul lui Abel - Dirichlet) Fie seria
an . Daca
exista sirurile (xn )n si (bn )n R a.. an = xn bn , n 0, atunci seria dat
a
este convergent
a
dac
a
se
veric
a
una
din
urm
a
toarele
armat
ii:
)
(
n
bk
este m
arginit si sirul (xn )n este monoton si
(a) S
irul Bn =
k=1
convergent la zero.
(b) Seria
bn este convergent
a si sirul (xn )n este monoton si m
arginit.
n0
Demonstratie. Fara a micsora generalitatea consideram sirul (xn )n descrescator cu xn 0 n 0.

(1) Vom folosi criteriul general de convergenta si faptul ca (bj = Bj
Bj1 , j = n + 1, m). Pentru m, n N cu m > n avem: |an+1 + . . . + am | =
|bn+1 xn+1 + . . . + bm xm | = |(Bn+1 Bn )xn+1 + (Bn+2 Bn+1 )xn+2 + . . . +
(Bm Bm1 )xm | = | Bn xn+1 + Bn+1 (xn+1 xn+2 ) + . . . + Bm1 (xm1
xm ) + Bm xm | |Bn | xn+1 | + |Bn+1 | |xn+1 xn+2 | + . . . + |Bm1 | |xm1
xm | + |Bm | |xm |
Cum (Bn )n este marginit M > 0 a.. |Bn | M n 0. Apoi pentru
ca (xn )n este descrescator, avem |xi xi+1 | = xi xi+1 , i = n + 1, m 1.
Astfel rezulta: |an+1 + . . . + am | xn+1 M + M (xn+1 xn+2 ) + M (xn+2
xn+3 ) + . . . + M (xm1 xm ) + M xm = 2M xn+1 .
Deoarece xn 0, avem ca
> 0, n N a.. |xn | < /(2M ) n n .
Deci, > 0, n N a.. |an+1 + . . . + am | < , m > n n .
Rezulta ca seria
an este convergenta.
(2) Din ipoteza sirul (xn )n0 este convergent. Deci, y R, a.. xn y
0. Conform punctului (a) seria (xn y)bn este convergenta. Atunci, n baza
propozitiei 3.13, seria (xn y)bn + ybn (= an ) este convergent.
4.22. Corolar (criteriul lui Leibniz ). Seria alternant

a
(1)n tn este
convergenta daca sirul (tn )n0 este descresc
ator si convergent la zero.
Demonstratie. Se aplica 3.21 punctul (1) pentru bn = (1)n si xn =
tn n 0.

a pentru serii
69
4.23. Exemplu. Sa se studieze natura seriei
1
(1)n+1 . Se aplica
n
n1
1
criteriul lui Leibniz pentru tn = . Sirul (tn )n este descrescator si convergent
n
la zero. Deci seria data este convergenta.
4.3.2
a pentru serii cu termeni
pozitivi
4.24. Denitie. O serie
an , cu an 0, n 0 se numeste serie cu
n0
termeni pozitivi .
Vom nota S + (S + ) multimea seriilor de numere reale cu termeni pozitivi
(strict pozitivi).
Criteriul marginirii.
4.25. Teorem
a. Fie seria A :
an S + . Atunci seria A este convern0
genta daca si numai daca (An )n este m

arginit.
Demonstratie. Fie seria A convergenta. Atunci sirul (An )n este convergent si, de aici, rezulta ca (An )n este marginit.
Fie acum (An )n marginit si pentru ca (An )n este si crescator (A S + ),
rezulta (An )n este convergent. Deci A este serie convergenta.
O serie divergenta cu termenii pozitivi
are suma +.
4.26. Denitie. Fie seria A :

an S + . O serie B :
bn S + cu
proprietatea ca c > 0, si n0 N a.. an cbn , n n0 s.n. serie majoranta
a seriei A. Analog se deneste si o minoranta pentru seria A.
Criterii de comparatie.
4.27. Teorem
a (Primul criteriu al comparatiei).
Fie A :
an S +
.
a) Daca exita B : bn S + , o majorant
a a seriei A, atunci
Bconv. Aconv.;
a) Daca exita C : bn S + , o minorant
a a seriei A, atunci
Cdiv. Adiv.
Demonstratie. (a) Seria B convergenta sirul (Bn )n convergent sirul
(Bn )n marginit sirul (An )n marginit seria A convergenta.
(b) Deoarece p q eq ep, avem ca punctul (b) este echivalent cu
(a).
Din teorema de mai sus rezulta: maj.conv. min.conv. si min.div.
maj.div
Acest criteriu de comparatie are si o alta formulare data de
4.28. Corolar (Al doilea criteriu al comparatiei).
70
Fie A :
an S + . Daca exit
a B:
bn S + , o majorant
a a seriei A,
an
a..` = lim
R atunci :
n bn
(a) pentru ` R A B;
(b) pentru ` = 0, avem:B convergenta A convergenta,
(c) pentru ` = , avem:B divergenta A divergenta.
Demonstratie. (a) Din ipoteza rezulta ca ` > 0 si ca:
> 0, n0 = n N a. . ` <
Luand acum =
an
< ` + , n n0 .
bn
()
`
obtinem:
2
3`
`
bn < an < bn , n n0 .
2
2
Din aceasta ultima relatie si din 4.27 rezulta 4.28 punctul (a).
(b) Avem = 0. Luam n (), = 1 si obtinem an < bn , n n0 .
Conform cu 4.27 punctul (a) rezulta (b1 ) si din 4.27 punctul (b) rezulta (b2 ).
bn
(c) Din = , rezulta
0 si conform (b) rezulta (c1 ) si (c2 ).
an
Acest criteriu se mai numeste si criteriul de comparatie cu limit
a.
4.29. Corolar (Al treilea criteriu al comparatiei).
an+1
bn+1
Fie A :
an si B :
an S + . Daca n0 N a..
, n
an
bn
n0 , atunci:
seria B convergenta seria A convergenta;
seria A divergenta seria B divergenta.
Demonstratie. Din inegalitatea ipotezei obtinem
bn
bn+1
pentru n n0 ,
an
an+1
adica,
bn +1
bn
bn0
0 ...
....n n0 .
an0
an0 +1
an
an0
> 0, deducem an cbn , n n0 .
bn0
Se aplica acum primul criteriu al comparatiei si rezulta ceea ce trebuia
demonstrat.
4.30. Observatie. Criteriile de mai sus ne dau posibilitatea de a stabili
natura unei serii comparand-o cu o alta serie a carei natura o cunoastem. De
obicei, pentru comparare se folosesc seria geometrica (prezentata la 3.5) si
seria armonica generalizata (vezi 4.33).
Notand c =

a pentru serii
71
Criteriul condensarii.
0
4.31. Teorem
a. Fie A :
an S + si A0 :
an o serie obtinut
a
din seria A printr-o grupare oarecare a termenilor s
ai (cu p
astrarea ordinii).
Atunci seriile A si A0 au aceeasi natur
a.
0
Demonstratie. Se observa ca (An )n este un subsir al sirului (An )n .
Daca seria A este convergenta, atunci (An )n este convergent. Rezulta ca
0
(An )n este convergent. Deci seria A0 este convergenta.
Daca seria A0 este convergenta, atunci (A0n )n este sir convergent si este
subsir al sirului crescator (An )n .
Pentru ca sirul (An )n este crescator si are subsirul convergent (A0n )n ,
rezulta ca sirul (An )n este convergent. Deci, seria A
este convergenta.
4.32. Teorem
a (Criteriul condens
a
rii).
Fie
A
:
an S + n care sirul
(an )n este descresc

aneste convergent
a si numai
n a, dac
n ator. Atunci seria
n
daca seria
2 a2n este convergent
a
(i.e.
a
2
a
).
n
2
Demonstrat
ie.
Din
seria
a
obt
inem
prin
grup
a
ri
de termeni, seriile
n
0
00
an si seria
an astfel:
a0n = a1 + (a2 + a3 ) + (a4 + . . . + a7 ) + . . . + (a2n1 + . . . + a2n 1 ) + . . .

|{z} | {z } |
{z
}
{z
}
|
a01
a02
a03
a0n
a00n = (a1 + a2 )+(a3 + a4 )+(a5 + . . . + a8 )+. . .+(a2n1 +1 + . . . + a2n )+. . .

{z
}
{z
}
| {z } | {z } |
|
a00
1
a00
2
a00
3
a00
n
00
Se observa ca 2n1 a2n a
a seria
an este convergenta,
n , n 1. Dac
00
atunci (conform 4.31) si seria an este convergent
De aici, pe baza primua.n1
lui criteriu al comparatiei (4.27) rezulta ca seria 2 a2n este
convergenta.
Acum se observa ca a0n 2n1 a2n1 , n 1. Daca seria
2n a2n este
convergent
a, conform primului criteriu al comparat
0
iei(4.27), avem ca seria
an este convergenta. Si conform 4.31, seria
4.33. Aplicatie. Folosind criteriul condensarii sa se studieze natura
1
seriei H() :
cu R (seria armonic
a generalizat
a sau seria
1 n
lui Riemann).
1
Rezolvare. Pentru < 0 termenul general al seriei, nu tinde la zero,
n
iar pentru = 0, termenul general al sirului sumelor partiale ind egal cu n
nu tinde la zero. Deci seria H( < 0) Sd . Consideram, acum > 0. Din
1
criteriul condensarii (4.32) avem ca seria

are aceeasi natura cu seria
1 n
(
)
)n
(
1
1
1
n
. Dar aceasta (din urma) este
2 n
(1)n
1
2
2
1
1 2
1
72
seria geometrica
n cu =
1
21
> 0. Deci:
pentru (0, 1), i.e. pentru 1 > 0, seria este convergenta;

pentru [1, +), i.e. pentru 1 0, seria este divergenta.
Prin urmare, seria H( 1) este divergenta, iar seria H( > 1) este
convergenta.
1
4.34. Remarc
a. Pentru = 1 avem seria
numita seria armonica
1 n
1
care evident este divergenta. In schimb, seria ()n este convergenta, dar
n
1
1
nu este absolut convergenta. Deci, seria ()n este un exemplu de la serie
n
1
semiconvergenta.
4.35. Exercitiu. Sa se studieze natura seriilor:
)
1 (
n
(a)
,
(b)
,
(c)
n
+
1
1
, (d)
2
2
n0 n + 1
n1 n + n + 1
n1 n
1
.
n2 n ln n
1
1
1
Rezolvare. (a) Petru ca 2
< 2 si pentru ca
Sc rezulta,
n +1
n
n2
1
conform 4.27, ca
Sc ;
2
n0 n + 1
1
1
1
n
(b) Din
< 2
si din
, ca la (a), rezulta ca
2n
n +n+1
n
2n
n
Sd .
2
n1 n + n + 1
)
1 (
2
1
)< =
(c) Observam ca
n + 1 n 1 = (
n
n n
n n+1+ n1
)
1
1 (
1
. Din
Sc
n + 1 n 1 Sc .
n3/2
n3/2
n1 n
1
n 1
1 1
(d) Conform cu 4.32,
2 n
Sd . Deci
2 ln 2n
ln 2 n2 n
n2 n ln n
n2
1
Sd .
n2 n ln n
Criteriul radacinii (sau criteriul radical ) al lui Cauchy.
4.36. Teorem
a. Fie A :
an S + .
Daca n0 N si (0, 1) a.. n an , n n0 , atunci A este

convergenta;
Daca n an 1 pentru o innitate de termeni, atunci seria A este divergenta.
Demonstratie. (a) Din n an , n n0 , rezulta an n . Cum seria

a pentru serii
73
n este convergenta, pe baza primului criteriu de comparatie, deducem ca
(b) Daca Daca n an 1 pentru o innitate de termeni, atunci an 1

pentru o innitate de termeni. Deci, sirul (an )n nu este convergent catre 0.
Rezulta, pe baza criteriului necesar de convergenta (4.18), ca seria A este
divergenta.
Acest criteriu se poate enunt
limitelor.
a si cu+ ajutorul
n
4.37. Corolar. Fie A :
an S a.. lim an = . Atunci:
1
(a) daca < 1, seria A este convergent

a;
(b) daca > 1, seria A este divergent
a;
(c) daca = 1, criteriul nu se aplic
a.
Demonstratie: (a) lim n an = rezulta ca

n
> 0, n N a.. | n an | < , n n .
(4.3)
, deducem n an < + , ( + < 1), n n ceea

2
ce conduce, pe baza lui 3.27 si 3.5, la concluzia ca seria A :

an este
convergenta.
1
(b) Din (3), pentru <

, gasim 1 < < n an , n n . De aici,
2
tot n baza lui 4.27. si 3.5, deducem ca seria A : an este divergenta.
1
(c) = 1 se gaseste atat pentru serii
an Sc (e.g.
) cat si
2
n1 n
1
pentru serii
an Sd (e.g.
). De aceea, spunem ca n acest caz este
n1 n
incertitudine (i.e. pentru = 1, nu putem trage nici o concluzie asupra
seriei).
4.38. Remarc
a. Daca lim n an nu exista atunci se ia = lim n an n
n
n
3.37.
Acest criteriu se mai numeste si criteriul radacinii cu limita.
Criteriul cu limita (n general cel din 3.37) se foloseste de regula cand an
are forma (. . .)n .
(
)n2
en
4.39. Aplicatii: 1 Sa se precizeze natura seriei

.
n
n+2
1 3
Rezolvare. Deoarece termenul general al seriei se poate scrie sub forma
(. .(. )n , se)recomanda folosirea criteriului radacinii. Astfel avem: n an =

n
e
e
1
n
e 1
1
)n 2 ,deci: lim n an =
= (
< 1.
n
3 n+2
3
3 e
3e
2
1+
n
Pentru <
74
Rezulta ca seria este convergenta. (

)n
2 Cercetati convergenta seriei

.
n(n + 1) n
1
Rezolvare. Forma termenului general impune folosirea, n primul rand, a
criteriului radacinii. Astfel calculam:
1
n
+
1
+
n
1
n
an = (
= 1 + + 1.
)=
n
n
n n+1 n
Deci, lim n an = 2 > 1. Rezulta ca seria este divergenta.

n
( 2
)n
1
3n 5n + 7
3 Precizati daca se poate stabili natura seriei
2n + n2 1
3n
1
prin criteriul radacinii.
1 3n2 5n + 7
Rezolvare. Calculam mai ntai n an =

.
3 2n + n2 1
1
De aici, lim n an = 3 = 1.
n
3
Pentru ca lim n an = 1 nu se poate preciza natura seriei folosind criteriul

n
radacinii.
4.40. Teorem
a (Criteriul raportului-al lui D Alambert).
Fie A : an S + . Atunci:
an+1
(a) daca n0 N si (0, 1) a..
, n n0 , atunci seria
an
A Sc .
an+1
(b) daca n0 N a..
1, n n0 , atunci seria A Sd .
an
an+1
Demonstratie. (a) Din
, n n0 deducem:
an
an0 +1 , an0
an0 +2 , an0 +1
..................
an0 +p , an0 +p1
..................
de unde an0 +p p , an0 , p 1. Si cum seria
seria geometrica) rezulta ca seria
n=n0 +1
p an0 este convergenta (ind
p1
an este convergenta. Deci seria
an
n=1
este convergenta.
(b) Din ipoteza rezulta 0 < an an+1 , n n0 .
Deci, sirul (an )n este crescator si toti termenii strict pozitivi. Rezulta ca
lim an 6= 0. Prin urmare, seria A este divergenta.
n

a pentru serii
75
Acest criteriu se enunta si cu ajutorul limitelor extreme ale raportului

an+1
.
an
4.41 Corolar (Criteriul raportului cu limit

a ). Fie A :
an S + .
Atunci:
an+1
(a) daca lim
< 1, seria este convergent
a,
n
an
an+1
(b) daca limn
> 1, seria este divergent
a.
an
an+1
an+1
Demonstratie. Fie = lim
si = limn
.
n
an
an
(a) Pentru ca < 1, (, ) V() cu (< 1, n) afara careia se gasesc
an+1
cel mult un numar nit de termeni ai sirului
. Deci, n0 N a..
an n
an+1
n n0 ,
< 1. Conform criteriului raportului (4.40) rezulta ca
an
seria A este convergenta.
(b) Deoarece > 1, (u,
( v)
) V()cu1 < u, n care se aa un numar
an+1
an+1
. Deci n0 N a.. 1 < u
innit de termeni ai sirului
, n
an n
an
n0 . De aici, pe baza criteriului raportului (3.40), deducem ca seria A este
divergenta. (
)
an+1
este convergent atunci 4.41 este echivalent cu
Daca sirul
an n
an+1
4.42. Corolar. Fie seria A : an S + si = lim
.
n
an
(a) Daca < 1, atunci seria A este convergent
a.
(b) Daca > 1, atunci seria A este divergent
a;
(c) Daca = 1, criteriul nu se aplic
a.
Demonstratie. Refacem demonstratia din 3.41 pentru = si obtinem
(a) si (b)
an+1
(c). Daca lim
= 1, acest criteriu nu se poate folosi pentru a stan
an
1
(care este
bili natura seriei
an . De exemplu, aplicand 3.42 seriei
n
1
divergenta) si seriei
(care este convergenta) se gaseste ca = 1.
n2
4.43. Observatie. Criteriul raportului nu poate folosit pentru a
demonstra ca seria geometrica cu < 1 este convergenta, deoarece n demonstrarea criteriului s-a folosit seria geometrica.
4.44. Aplicatie. Folosind criteriul raportului sa se cerceteze natura
seriilor:
1 2 7 12 ... (5n 3) 2n + 3
1 .
,2.
,3.
.
n0 n!
n1 5 9 13 ... (4n + 1)
n0 n + 7
76
1
an+1
1
= 0 < 1. Deci, seria
Sc .
= lim
n
n n+1
an
n!
2 7 12 ... (5n 3)
5n + 2
5
= > 1. Deci, seria
= lim
n 4n + 5
4
n1 5 9 13 ... (4n + 1)
Rezolvare. 1 . lim
2 . lim
n
Sd .
an+1
an
an+1
(2n + 5) (n + 7)
= lim
= 1. Pe baza acestui criteriu nu putem
n
an
(n + 8) (2n + 3)
2n + 3
preciza natura seriei
. De fapt, n primul rand, trebuia sa observam
n0 n + 7
2n + 3
ca
2 6= 0 si apoi n baza criteriului necesar de convergenta gaseam
n+7
ca seria de la 3 este divergenta.
4.45. Teorem
a (Criteriul lui Raabe-Duhamel
an S + .
(
) ). Fie A :
an
(a) Daca n0 N si > 1 a.. n
1 , n n0 atunci seria
an+1
A Sc .
(
)
an
(b) Daca n0 N a.. n
1 1, n n0 atunci seria A Sd .
an+1
Demonstratie. In baza lui 3.8, putem presupune ca n0 = 1.
(a) Din ipoteza deducem an+1 nan nan+1 n 1(= n0 ).
De aici
a1 a1
a2 a1 a2
a3 2a2 2a3
a4 3a3 3a4
..................
..................
an (n 1)an1 (n 1)an
3 . lim
n
Prin adunarea acestor relatii obtinem: An a1 + a1 + a2 + . . . + an1

(n 1)an , de unde
( 1)An a1 nan a1
a1 .
1
Pe baza criteriului marginirii, deducem ca seria A este convergenta.
(b) Din ipoteza rezulta nan nan+1 an+1 , n 1.
1
n
an+1
= n + 1 , n 1.
De aici,
1
an
n+1
n
1
. Deci seria A Sd .
Conform criteriului trei de comparatie, avem A
n
Rezulta An

a pentru serii
77
4.46. Corolar (Criteriul

cu limit
a ). Fie seria A :
( lui Raabe-Duhamel
)
a
n
an S + a.. = lim n
1 .
n
an+1
(a) Daca > 1, atunci seria A este convergent
a;
(b) Daca < 1, atunci seria A este divergent
a;
(c) Daca = 1, atunci nu se poate preciza natura seriei A.
Demonstratie. Fie (, ) V() cu 1
/ (, ) si 6= 1. In aceasta
vecin
[ ( atate, ncep
)] and de la un rang ncolo, se gasesc toti termenii sirului
an
n
1
. Deci
an+1
n
(
)
an
(a) pentru > 1, rezulta n
1 > 1, n n0 (n0 N,
an+1
xat);
(
)
an
(b) pentru < 1, rezulta n
1 1;
an+1
(In cazul (a), vecinatatea (, ) s-a luat a.. > 1 iar n cazul (b),
vecinatatea (, ) s-a luat a.. 1).
Deoarece n ecare din cazurile ((a) sau (b)) sunt ndeplinite conditiile
din 3.45, rezulta ceea ce trebuia demonstrat la punctele (a) si (b).
(c) pentru = 1, criteriul nu se aplica.
4.47. Remarc
a. In practica, n general, criteriului(lui Raabe)- Duhamel
an
se aplica n forma 3.46. Daca, nsa, nu exista lim n
1 atunci se
n
an+1
poate utiliza forma data n
(
)
an
+
4.48. Corolar.Fie A :
an S , = limn
1 si =
an+1
(
)
an
limn
1 .
n
an+1
(a) Daca > 1, seria A este convergent
a;
(b) Daca < 1, seria A este divergent
a;
(c) Daca 1 sau 1 natura seriei nu poate precizat
a.
4.49. Aplicatie. Folosind criteriului lui Raabe-Duhamel sa se cerceteze
natura seriilor
2 7 12 ... (5n 3)
2
1 .
,2.
.
n1 5 9 13 ... (4n + 1)
n0 n (n + 1)
(
)
(
)
an
4n + 5
n + 3
Rezolvare. 1 . lim n
1 = lim n
1 = lim n
=
n
n
n
an+1
5n + 2
5n + 2
< 1. Deci seria data la 1 . este divergenta.
78
2 . lim n
n
an
an+1
2
)
(
)
n+2
n(n + 1)
1 =
1 = lim n
n
= lim
2
n
n
n
1
(n + 1)(n + 2)
2n
= 2 > 1. Deci seria de la 2 . este convergenta.
n n
Pentru serii cu termeni pozitivi mai exista si alte criterii care depasesc
scopul acestei lucrari.
4.50. Remarc
a. Criteriile de convergenta pentru serii cu termeni pozitivi constituie drept criterii de convergenta absoluta pentru serii cu termeni
oarecare.
lim
Capitolul 5
S
5.1
5.1.1
S
iruri de functii
S
ir de functii; multime de convergent
a
5.1. Denitie: Fie A R. O functie f : N F(A, R) se numeste

sir
de functii si se noteaza (fn )n0 (sau (fn )n sau nca (fn )).
Se observa ca fn : A R, n N.
5.2. Denitie. Punctul a A se numeste punct de convergent
a
pentru sirul de functii (fn )n denit pe A daca sirul numeric (fn (a))n este
convergent.
Multimea Ac = {a A| |a punct de convergenta pentru sirul (fn )n0 } se
numeste multime de convergent
a a sirului (fn )n .
5.3. Observatie. a Ac a R a.. fn (a) a . Deci se poate
deni o functie
(
)
f : Ac R, f (a) = a = lim fn (a)
(5.1)
n
5.1.2
Convergenta simpl
a; convergenta uniform
a
rezulta ca pentru a Ac avem: > 0, n0 N a.. n n0 |fn (a)

f (a)| < . la schimbarea lui a?
Raspuns: Pentru unele siruri de functii n0 = n() (i.e. n0 nu depinde de
punctul a), pe cand pentru altele, n0 = n(, a) (i.e. n0 depinde de punctul
a).
5.4. Denitie. Daca n0 = n(, a), f se numeste limita punctual
a
(sau simpla) a sirului (fn ). In acest caz se spune ca sirul (fn )n0 converge
c.p.
punctual (sau simplu) pe Ac catre f si se noteaza astfel: fn f (sau
79
80
Capitolul 5. S
c.s.
fn f ). In loc de c.p. (sau c.s.) se scrie uneori 00 p00 (sau 00 s00 ). Aceasta
este convergenta simpl
a.
Daca n0 = n(), f se numeste limita uniform
a a
sirului (fn )n .
In acest caz spunem ca sirul (fn )n converge uniform pe Ac catre f ,
c.u.
n
notat fn f (sau fn f ). Aceasta este convergenta uniform
a.
Notam Ap submultimea punctelor lui A, n care sirul (fn )n este convergent punctual si cu Au submultimea punctelor lui A, pe care sirul (fn )n este
uniform convergent. Evident ca Ap = Ac si Au Ac .
5.5. Observatii. (a) Din cele de mai sus desprindem ca:
s
(i) f este limita simpl
a a sirului (fn )n pe Ap (notat fn f ) : a
Ap , > 0, n0 = n(, a) N a.. pentru n n0 |fn (a) f (a)| < ;
u
(ii) f este limita uniform
a a sirului (fn ) pe Au (notat fn f ) :
> 0, n0 = n() N a.. pentru n n0 |fn (a) f (a)| < , a Au .
sau:
s
(i0 ) fn f pe Ap : a Ap , fn (a) f (a);
u
(ii0 ) fn f pe Au : fn (a) f (a), a Au .
sau nca :
p
(i00 ) fn f pe o multime M R : a M, fn (a) f (a)
u
(ii00 ) fn f pe o multime M R : fn (a) f (a), a M.
(b) Pentru aceste denitii se pot considera urmatoarele schite:
1 . In g. 1, Ap = {a} si segmentul AB = {a} [f (a) , f (a) + ].

Gracele functiilor fn , cu n n0 = n(, a) intersecteaza segmentul AB, iar
celelalte (i.e. gracele functiilor fn cu n < n0 ) nu se intersecteaza cu AB.
2 . In g. 2, Ap = {a, b}; AB = {a} [f (a) , f (a) + ] si CD =
{b} [f (b) , f (b) + ]. Deoarece segmentele AB si CD difera ca pozitie
si eventual ca marime, rezulta ca n00 = n(, a) 6= n000 = n(, b).
3 . In g. 3, Ap = [a, b][, ]. Pentru ecare punct din [a, b], n0 se poate
modica chiar daca ramane xat .
5.1. S
iruri de functii
81
4 . In g. 4, Ap = Au = [, ]. Pentru xat toate segmentele AB, au

aceeasi lungime, i.e. pentru xat, n0 este acelasi pentru orice punct din
[a, b].
Se observa ca Ap poate o multime discreta (e.g. 1 si 2 , un interval
(e.g. 3 si 4 ) sau poate reuniunea unei multimi discrete cu unul sau mai
multe intervale .
Convergenta punctuala se refera la un punct, indiferent ca Ap este interval
sau multime discreta. Aceasta este o proprietate punctuala.
Convergenta uniforma se refera la o multime (discreta,continua sau reuniuni de astfel de multimi) . Aceasta este o proprietate globala.
(c) Cele doua feluri de convergenta sunt diferite. In denitia convergentei
punctuale numarul n0 (= n(, a)) depinde de 00 00 si de punctul 00 a00 , pe cand n
denitia convergentei uniforme n0 (= n()) depinde doar de . Convergenta
punctuala se refera pe rand la punctele lui Ac , pe cand convergenta uniforma se refera deodata la toata multimea (de convergenta) Au , lucru pus n
evidenta prin pozitia lui n0 fata de armatia a Au (la convergenta punctuala n0 apare dupa a A, pe cand la convergenta uniforma este invers).
In convergenta uniforma sirurile (fn (a))n0 , a A sunt 00 egal convergente00
sau 00 la fel de repede convergente00 (n0 depinzand doar de ), pe cand la
convergenta simpla 00 nu sunt egal convergente00 sau 00 nu sunt la fel de repede
convergente00 (n0 depinzand de si de punctul a).
5.6. Propozitie: Convergenta uniform
a implic
a convergenta punctual
a.
Demonstratie. (Evident).
5.7. Exemple: (a) Se considera sirul de functii (fn )n1 , fn = xn , x
[0, 1]. Se cere:
1 .functia limita si multimea de convergenta;
2 . sa se studieze convergenta uniforma a sirului dat pe multimea de
convergenta si sa se mentioneze Ap si Au .
Rezolvare: 1 . Fie x [0, 1], atunci
{
0, x [0, 1) ;
n
lim fn (x) = lim x =
1, x = 1.
n
n
Deci Ac = [0, 1] si functia limita (punctuala) este
{
0, x [0, 1) ;
f : Ac R, f (x) =
1, x = 1.
2 . Se studiaza uniform convergenta pe Ac . Pentru aceasta cercetam daca
este ndeplinita denitia uniform convergentei:
> 0, n0 = n() N a.. pentru n n0 |fn (x) f (x)| < , x Ac .
82
Capitolul 5. S
Fie > 0 si pentru determinarea lui n0 rezolvam inecuatia |fn (x)f (x)| <
.
{
|fn (x) f (x)| =
|xn 0| , x [0, 1)
=
|1 1| , x = 1
xn , x (0, 1)
.
0, x {0, 1}
Pentru x (0, 1) |fn (x) f (x)| < |xn | < n ln x < ln n >
ln
> 0 (se ia < 1)
ln x
x {0, 1} n0 = [1
]
ln
Rezulta ca pentru
, depinde si de si de
+1
x (0, 1) n0 =
ln x
x.
Multimea Ap = [0, 1], iar Au = [0, a], a [0, 1) (daca a [0, 1)
|fn (a) f (a)| = an 0).
5.1.3
a
Deoarece convergenta simpla a sirului de functii (fn )n0 catre functia f

revine, pentru ecare x A, la convergenta sirului de numere (fn (x)) catre
numarul f (x), criteriile de convergenta de la sirurile de numere se aplica si
n acest caz.
5.8. Denitie: Sirul de functii (fn )n se numeste
sir uniform Cauchy
daca (fn (x))n este sir Cauchy x A.
Pentru convergenta uniforma prezentam urmatoarele criterii:
5.9. Criteriul I (Cauchy). Fie sirul (fn ) F(A, R). S
irul (fn ) este
uniform convergent pe A (fn ) este sir uniform Cauchy pe A.
Demonstratie: 00 00 (fn ) uniform convergent pe A f F(A, R) a..
u
fp f > 0, n0 N a.. |fp (x) f (x)| < p n0 . Atunci pentru
A
2
m, n n0 si x A, avem:
|fn (x) fm (x)| |fn (x) f (x)| + |f (x) fm (x)| <

+ = .
2 2
Deci sirul (fn (x)) sir Cauchy x A.

00
00 (fn (x)) sir Cauchy x A
> 0, n0 N a.. |fn (x) fm (x)| < , n, m n0 . x A
(5.2)
Pentru x A arbitrar xat, (fn (x)) este un sir de numere reale convergent
(ind sir Cauchy). Deci pentru x A, un numar f (x) a.. fn (x) f (x)
s
i.e. fn f. Trecand la limita n (5.2), (n arbitrat xat) cu m ,
obtinem:
5.1. S
iruri de functii
83
> 0, n0 = n() N a.. |fn (x) f (x)| < , n n0 si x A.

u
Deci, fn f.
A
5.10. Criteriul II. Fie sirul (fn )n F(A, R). si f F(A, R+ ) functia
limita sa. Daca (n ) F(A, R+ ) astfel nc
at:
u
(a) n 0 si (b) |fn (x) f (x)| n (x), n 1 si x A, atunci
u
fn f.
5.11. Caz particular: Fie sirul (fn )n F(A, R) si f F(A, R).
functia limita sa. Daca (an ) R+ a..:
u
(a) |fn (x) f (x)| an n N, x A; (b) an 0 atunci fn f.
Rezulta lund n 5.10, n (x) = an .
sin nx
5.12. Aplicatie: A = [0, 2]; fn (x) =
; f (x) = 0.
n
5.13. Criteriul III. Fie (A R, f m)
si (fn ) mA . Atunci
A
u
fn f lim ||fn f || = 0 ||f || = sup |f (x)| .
n
xA
u
Demonstratie: fn f : > 0, n0 = n() N a.. |fn (x)f (x)| <

, n n0 , x A.
Dar |fn (x)f (x)| < , x A sup |fn (x)f (x)| < ||fn f || < ;
xA
> 0, n0 N a.. ||fn f || < n n0 lim ||fn f || = 0.

n
5.14. Algoritm. Studiul convergentei punctuale si convergentei uniforme pentru un sir (fn )n F(A, R) se poate realiza dupa urmatoarea
schema:
Etapa I. Se calculeaza f (x) = lim fn (x) si se determina multimea Ac (i.e.
n
multimea elementelor x A pentru care aceasta limita exista si este nita).

s
Etapa II. Rezulta fn f pe Ac . Se calculeaza n = ||fn f || =
sup |fn (x)f (x)| folosind eventual tabloul de variatie al functiei fn (x)f (x)
xAc
pe multimea Ac .
u
Etapa III. Daca n 0 atunci fn f pe Ac . Daca n 9 0 convergenta
nu este uniforma.
4.15. Observatie. Daca A = [a, b], asa cum am vazut mai sus, pentru
u
fn f se poate da o interpretare geometrica sugestiva: > 0, n 00 tubul00
delimitat de gracele functiilor f , f + , ncepand de la un anumit rang,
sunt situate toate gracele functiilor fn (vezi gura 4 din 5.1.2.).
5.16. Exemple: 1 . Fie A ={[0, 1] si fn (x) = xn , n 1.
0, x [0, 1)
Etapa I: f (x) = lim fn (x) =
. Deci Ac = A.
1, x = 1
n
s
Etapa II: fn 0; n = ||fn 0|| = sup |xn 0| = 1 9 0.
u
xAc
u
Etapa III: n 9 0 fn 9 f. Dar fn f pe [0, r], r [0, 1), deoarece
84
Capitolul 5. S
n = rn 0.
x+n
2 . A = [2, 2], fn (x) =
.
n+1
Etapa I: f (x) = lim fn (x) = 1, x A; Ac = A.
n
x + n
x 1
= 3 .
Etapa II: n = ||fn f || = sup
1 = sup
n+1
xAc n + 1
xAc n + 1
u
Etapa III: n 0 fn (x)f (x) x A si f (x) = 1, x A.
5.1.4
Transferul de m
arginire, continuitate, derivabilitate si integrabilitate de la un sir de functii la
limita sa
5.17. Teorem
a (transferul de m
arginire, continuitate si integrabilitate).
u
Fie A R, fn , f F(A, R) n 1. Daca fn f pe A, atunci avem:
(a) (fn )n mA f mA ;
(b) (fn )n C 0 (A) f C 0 (A);
(c)
a pe A = [a, b], n 1 (c1 )f integrabil
i
}
(a peb [a, b] s)
{ bfn integrabil
b
b
fn (x) convergent si lim fn (x)dx = lim fn (x)dx = f (x)dx .

(c2 )
a
n a
Demonstratie. (a) Daca (fn )n mA , atunci
a n
M > 0 a.. |fn (x)| M n 1 x A
(5.3)
fn f pe A
{ > 0, n0 = n() N a. . n n0 |fn (x)f (x)| < , x A} (5.4)

3
Pentru = 1,
1
n1 = n(1) N a.. n n1 |fn (x) f (x)| < , x A.
3
(4.40 )
Din (6.3) si (5.40 ), pentru n n1 obtinem:

|f (x)| |f (x) fn (x)| + |fn (x)| <
1
+ M x A, deci f mA .
3
b) Fie a A si (xk ) A cu xk a. Cum fn0 este continua n a, pentru

> 0 din relatia (5.4) avem:
k() N a. . |fn0 (xk ) fn0 (a)| <
k k()
3
(5.5)
5.1. S
iruri de functii
85
Folosind (5.4) n care se ia n = n0 si apoi pe rand x = xk si x = a, si (5.5)

rezulta: |f (xk )f (a)| |f (xk )fn0 (xk )|+|fn0 (xk )fn0 (a)|+|fn0 (a)f (a)| <

+ + = .
3 3 3
Deci > 0, k() N a. |f (xk ) f (a)| < k k(), i.e. f (xk )
f (a) f continua n a. Prin urmare f C 0 (A).
(c) (c1 ) Vom folosi criteriul lui Lebesgue de integrabilitate. Reimann (i.e.
f : [a, b] R este integrabila pe [a, b] f marginita pe [a, b] si multimea
punctelor de discontinuitate a lui f este de masura Lebesgue zero e.g. o
multime cel mult numarabila este de masura Lebesgue zero i.e. neglijabila).
Pentru n 1, fn este integrabila pe [a, b]. Rezulta fn m[a,b] si Bn = {x
[a, b]|fn discontinua n x} este cel mult numarabil
a. Conform (a) f mA .
Si cum B = {x [a, b]|f discontinua n x}
Bn , rezulta B este cel mult
n1
numarabila. Deci f este integrabila pe [a, b].

u
(c2 )fn f > 0, n0 = n() N a.. |fn (x)f (x)| <

n0 si x A. De aici rezulta:
n
ba
b
b
b
f
(x)dx
f
(x)dx
|fn (x) f (x)| dx < n n0 .
n
b
b
Deci > 0, n0 = n() N a.. a fn (x)dx a f (x)dx < , n n0 .

b
b
Prin urmare: lim a fn (x)dx = a f dx si cum f (x) = lim fn (x) (c2 ).
n
5.18. Corolar. Spatiile mA , C 0 ([a, b]) si L([a, b], R) (spatiul functiilor

integrabile) sunt spatii Banach relativ la norma ||fn ||u = sup |f (x)|, A
K(R2 ).
5.19. Teorem
a (transferul de derivabilitate)
s
1
Fie (fn )n C ([a, b]) si fn f. Atunci avem:
(a)f C 1 ([a, b])
(
)0
0
0
0
(b)fn f (i.e. lim fn (x)) = lim fn (x) .
n
xA
Demonstratie. Conform cu Leibniz-Newton, rezulta:

x
fn0 (t)dt = fn (x) fn (a), n 0 si x [a, b].
a
x
a
x
s
Pentru n (si din fn f ) lim a fn0 (t)dt = f (x) f (a).
n
x
x
x
u
Dar fn0 g lim a fn0 (t)dt = a lim fn0 (t)dt = a g(t)dt
n
g(t)dt = f (x) f (a) x [a, b].
86
Capitolul 5. S
x
u
0
0
Cum fn0 C 0 ([a,
b])
s
i
f
C
([a,
b])
g(t)dt = f (x)f (a)

n
a
{
f derivabila pe [a, b]
este derivabila
g = f 0 pe [a, b]
Prezentam fara demonstratie urmatorul rezultat.
4.20. Teorema 3 (de aproximare). Fie f C 0 ([a, b]). Atunci
u
(1) (Pn )n un sir de functii poligonale a.. Pn f ;
u
(2) (Rn )n un sir de functii polimoniale a.. Rn f ;
u
(3) (Sn )n un sir de functii n scar
a a.. Sn f.
5.2
5.2.1
Serii de functii
Denitii
1 . Fie sirul de functii (fn )n mA si A un interval din R. Perechea

F : {(fn ), (Fn )} unde Fn (x) = f1 (x) + . . . + fn
(x), x A si n 0
se numeste serie de functii si se noteaza cu
fn (x) si citim seria cu
n0
termenul general fn (x). Termenul de rang n al sirului (Fn (x))n se numeste

suma partial
a de rang n a seriei F .
2 . Multimea de convergenta a sirului (Fn )n se nume

ste multimea de
convergent
a a seriei F .
3 . Seria F este punctual (uniform) convergent
a pe A daca sirul
de functii (Fn ) este punctual (respectiv uniform) convergent pe A.
F (x) = lim Fn (x), daca exista, se numeste suma seriei de functii F .
n
5.21. Observatie. Orice serie de functii uniform convergenta pe A este

punctual convergent
n+1 a pen A. Reciproca nu este adevarata (de exemplu:pe
(x
x ) este punctual convergenta dar nu este uniform
[0, 1], seria
n1
convergenta ).
5.2.2
a uniform
a pentru serii
5.22.Teorem
a (Weierstrass).Fie A K(R), seria F :
fn , fn
n0
mA n 1.
an S + , convergent
a a.. |fn (x)| an n
Daca exista o serie
n0
n0 (n0 N, xat) si x A atunci seria F este uniform convergent

a pe A.
5.2. Serii de functii
87
Demonstratie: |fn (x)| an x A, n n0 ||fn ||u = sup |f (x)|

xA
an n n0 . Cum seria numerica

an este convergenta rezulta(vezi 4.27)
n0
ca seria numerica
||fn || este convergenta. Deci seria
fn este absolut
n0
n0
convergent
a n spatiul Banach (mA , || ||u ). Deoarece, ntr-un spat
iu Banach, absolut convergenta implica convergenta, rezulta ca seria
fn este
n0
convergenta n mA ; nsa convergenta

n mA implica convergenta uniforma pe
u
A(||fn f || 0 fn f ). Deci
fn este uniform convergenta pe A.
n0
sin nx 2
5.23. Exemplu. Fie seria
fn (x), fn : R R, fn (x) =
n
n
n0
1. Sa se arate ca seria data este uniform convergenta pe R.
1
Indicatie: Se aplica 5.22 pentru an = 2 . Se pot aplica si criteriile de
n
convergenta uniforma de la siruri.
5.2.3
Transferul de continuitate, derivabilitate si integrabilitate pentru serii
5.24. Teorem
a (transferul
de continuitate si integrabilitate). Fie (fn )n
C ([a, b]). Daca seria F :
fn este uniform convergent
a, atunci
n0
fn (x) C 0 ([a, b]);

(1) F (x) =
0
(2)
n0
fn (x)dx =
a n0
fn (x)dx ( comuta cu ).
n0 a
ie. }
(1) Seria F ind uniform convergenta rezulta ca sirul
{ Demonstrat
n
Fn (x) =
fn (x)
este uniform convergent. Deci, F (x) = lim Fn (x),
k=0
u
(Fn F ). Conform cu 4.17, F C ([a, b]) (1). Tot

{ b din 4.17 }rezulta
b
b
b
lim Fn (x)dx = F (x)dx sirul

Fn (x)dx
este
lim Fn (x)dx =
0
a n
b
n a
n
b
n b
convergent si cum Fn (x)dx =

fk (x)dx =
fk (x)dx. Rezulta ca
k=1 a
a
a k=1
{ n b
}
n b
b
sirul
fk (x)dx este convergent si n plus lim
fk (x)dx = f (x)dx
k=1 a
n k=1 a
i.e. (2).
5.25. Observatie. Punctul (2) arata ca orice serie uniform convergenta
de functii continue pe [a, b], poate 00 integrata termen cu termen00 pe acel
88
Capitolul 5. S
interval.
5.26. Teorem
a (transferul de derivabilitate) Fie seria F :
fn cu
n0
(fn )n C 1 ([a, b]). Atunci:

(1) Suma punctuala a seriei F este de clas
a C 1 ([a, b]);
)0
(
0
(2) Seria poate derivat
a termen cu termen (i.e.
fn =
fn ).
n0
n0
Demonstratie: Vom folosi 5.19. Seria

fn este punctual convergenta
0
p
(Fn )n punctal convergent F : [a, b] R a.. Fn F. Seria
fn
0
este uniform convergenta (F )n uniform convergent G : [a, b] R
p
a.. Fn0 G. Conform cu 5.19 rezulta ca F C 1 ([a, b]) si G = F 0 ceea ce
demonstreaza teorema.
5.2.4
Cazuri particulare de serii de functii
4.2.4.1. Serii de puteri

O clasa importanta de serii de functii o constituie seriile de puteri.
fn (x), unde
5.27. Denitie. Fie (an )n R. O serie de functii
n0
fn : R R, fn (x) = an xn , x R si n 0 se numeste serie de puteri

(sau serie ntreag
a ) centrat
a n x = 0, pe scurt serie de puteri , iar
termenii sirului (an )n se numesc coecientii seriei de puteri date.
5.28. Observatie: 1 . O serie de puteri este unic determinata de sirul
(an )n0 al coecientilor sai;
an (x x0 )n cu
2 . Se pot considera serii de puteri de forma generala
n0
x0 R, numite serii de puteri centrate n x0 . Facand abstractie de

notatia variabilei, cele doua forme sunt echivalente:

an (t x0 )n
t=x+x0
x=tx0
a n xn
De aceea, n cele ce urmeaza, vom urmari n principal seriile de puteri

centrate n x0 = 0.
3 Seriile de puteri constituie o generalizare a functiilor polinomiale si o
particularizare a seriilor de functii. Astfel, alaturi de proprietatile generale
pe care le au seriile functii, au si unele proprietati speciale, care le apropie
mult de functiile polinomiale (de exemplu: suma unei serii de puteri este
functie indenit derivabila).
89
(
)n
xn n n
1x
5.29. Exemple:
x ;
;
n x ;
n
sunt serii de
n!
3+x
n0
puteri, dar (n 2x + 1)n nu este o serie de puteri.

5.30. Propozitie. Multimea de convergenta a unei serii de puteri este
nevida.
Demonstratie. x0 = 0 este punct de convergenta al seriei

an xn deoarece
n0
sirul sumelor partiale este (Xn = a0 )n , care este convergent.

5.31. Teorema lui Abel.Pentru orice serie de puteri
an xn R
n0
[0, +] astfel ncat:

(a) seria este absolut convergent
a pentru orice x cu |x| < R;
(b) seria este divergenta pentru orice x cu |x| > R;
(c) r (0, R), seria este uniform convergenta pentru orice x cu |x|
r (chiar mai mult, seria este uniform convergent
a pe orice compact din
(R, R)).
Demonstratie. Notam Ac = {x0 R| an xn0 Sc }.

Daca seria este convergenta doar n x = 0, se ia R = 0 si teorema este
demonstrata.
Presupunem ca seria de puteri
are cel putin un punct de convergenta
x0 6= 0. Deci, seria numerica

an xn0 este convergenta. Rezulta ca termenul
general al seriei an xn0 tinde catre zero. Deci, M > 0 a.. |an xn0 | < M, n
0. Fie x (|x0 |, |x0 |). Atunci avem:
(
)n
n
n
|x|
|x|
x
n
n
n
<M
.
|an x | = an x0 n = |an x0 |
x0
|x0 |n
|x0 |
(
)n
|x|
|x|
Dar seria
M
este seria geometrica cu ratia
< 1.
|x0 |
|x0 |n
Conform criteriului de comparatie rezult
|an x | este conver a nca seria
genta pentru x (|x0 |, |x0 |) si deci
an x este absolut convergenta pe
(|x0 |, |x0 |).
Deoarece x0 Ac , avem (|x0 |, |x0 |) Ac . Armam ca R = supAc
verica punctele (a), (b) si (c). Intr-adevar:
(a) Fie x (R, R) xat arbitrar. Deci, |x| < R. Atunci x0 Ac
a.. |x| < x0 < R. Prin urmare seria data este absolut convergenta n x (din
n
x0 Ac si din |x| < x0 , rezulta ca seria |an x
| este convergenta). Pentru ca
x a fost arbitrar n (-R, R), rezulta ca seria
an x este absolut convergenta
n
pe (R, R).
(b) Daca R = +, atunci seria nu are puncte de divergenta, ind, conform cu (a), absolut convergenta pe (, +). In acest caz conditia de la
(b) este de prisos.
90
Capitolul 5. S
Daca R < +, e x a.. |x| > R, arbitrar xat. Daca x Ac , atunci

y, |x| > |y| ar punct de convergenta ceea ce este n contradictie cu denitia
lui R. Asadar pentru x cu |x| > R, seria data este divergenta.
(c) Fie r (0, R). Evident
can r estepunct nde convergenta absoluta i.e.
seria de numere pozitive
|an r | =
|an | r este convergenta. Si cum
n
pentru
x [r, r] avem |an xn | = |an ||xn | |an |rn , rezulta, conform 5.22,
ca seria
an xn este uniform convergenta pe [r, r]. Si astfel teorema este
n
demonstrata.
5.32. Observatie.
1 . Daca seria
an xn este convergenta n x0 ,
atunci ea este absolut convergenta pe (|x0 |, |x0 |). Daca seria este divergenta n x1 atunci ea este divergenta pe R\[|x0 |, |x0 |]. Prima armatie
este demonstrata n 4.31. Pentru armat
ia a doua presupunem ca ar exista
an xn2 este convergenta. Conform
x2 R\[|x0 |, |x0 |] a.. seria numerica
n
cu prima armatie urmeaza ca seria numerica

an xn este absolut convern
genta pe (|x2 |, |x2 |) si pentru ca x1 (|x2 |, |x2 |) rezulta ca x1 este punct

de convergenta pentru seria data. Contradictie, si astfel rezulta ca armatia
a doua este adevarata. Aceste doua armatii pot nlocui armatiile (a) si (b)
din 5.31.
2 . Cele spuse n teorema lui Abel se pot schita astfel:
3 . Daca R (0, ), teorema lui Abel nu precizeaza natura seriei de

puteri n punctele x {R, R}. In cele doua puncte natura seriei este e
aceeasi, e diferita. Daca seria este absolut convergenta n (R), atunci este
absolut convergenta si n (R). Deci este posibil ca R si R Ac . Rezulta
ca Ac {(R, R), (R, R], [R, R), [R, R]}.
5.33. Denitie. Numarul R din teorema lui Abel se numeste raza
de convergent
a a seriei de puteri , iar intervalul (R, R) se numeste
intervalul de convergent
a al seriei de puteri .
Determinarea razei de convergent
a pentru o
serie de puteri
5.34. Teorem
a (Cauchy-Hadamard ). Fie
an xn o serie de puteri cu
n0
raza de convergenta R. Daca exist

a = lim n |an |, atunci
n
daca = +
0,
1/, daca (0, +)
R=
+, daca = 0
91
Demonstratie. Pentru x0 R arbitrar xat, se aplica seriei

|an xn0 |
n
criteriul radacinii. Daca exista = lim n |an |, atunci lim n |an xn0 | = |x0 | .
n
Conform criteriului radacinii avem (pentru (0, +)):

daca |x0 | < 1 (i.e. x0 (1/, 1/)), atunci seria este absolut convergenta n x0 ;
daca |x0 | > 1 (i.e. |x0 | > 1/), atunci seria este divergenta n x0 .
5.35. Observat
ie. Uneori pentru calculul lui se foloseste formula
an+1
(regula lui dAlambert). Raza e convergenta se calculeaza
= lim
n
an
an
.
conform 4.34. Se poate folosi si relatia R = lim
n an+1
5.36. Aplicatii. Sa se calculeze intervalele de convergenta pentru seriile:
1 n
(2)n 3n n
2n
n
1 .
n!xn , 3 .
x
,
4
.
x ,2.
x
3
n
n n!
n (n + 1)
n
1
1
an+1
(n + 1)!
Rezolvare. 1 . an = , = lim
= 0 R = +
= lim
1
n
n
n!
an
n!
si intervalul de convergenta este (, +).
a
n+1
= + R = 0; intervalul de convergenta
2 . an = n!; = lim
n
an
este redus la un punct.
an+1
2n
= 2 R = 1 si intervalul de
3 . an =
lim
3 ; = n
an
2
(n +
( 1)
)
1 1
convergenta este ,
.
2 2
( )n+1
n
n
(2
)
3
n
1
3
4 . an =
, = 3 lim
( )n
= 3 R = si
n n + 1
n
3
2

1
3
(
)
1 1
itervalul de convergenta este ,
.
3 3
Pentru seriile de la 3 si 4 sa se cerceteze convergenta si n punctele R
si R (exercitiu).
5.2.4.2. Serii Taylor
5.37. Denitie: Fie f : I = [a, b] R(a < b), o functie de clasa C si
92
Capitolul 5. S
x0 (a, b) un punct xat. Seria de puteri centrata n x0
Tf (x0 ) :
an (x x0 )n ,
(5.6)
n0
f (n) (x0 )
n care an =
se numeste seria Taylor ata
sat
a functiei f n
n!
punctul x 0 .
Daca x0 = 0, seria (5.6), (i.e. Tf (0),) se numeste seria Mac Laurin
ata
sat
a functiei f si se scrie:
(n)
f(0)
n0
n!
xn ,
(5.7)
5.38. Observatie: Aceste serii, ind serii de puteri, convergenta lor se

studiaza cu teoremele specice seriilor de puteri.
5.39. Denitie: Suma partiala a seriei Taylor atasata functiei f n
punctul x0
(n)
f(x )
f 0 (x0 )
Tn (x) = f (x0 ) +
(x x0 ) + ... + 0 (x x0 )n
1!
n!
(5.8)
se numeste polinom Taylor de ordin n ata

sat functiei f n punctul
x0 iar
Rn (x) = f (x) Tn (x) x I
(5.9)
se numeste rest Taylor de ordin n.
5.40. Observatie: 1.
f (x) = Tn (x) + Rn (x) x I
(5.10)
2. Se stie ca Ac nu coincide n mod necesar cu I. Se pune ntrebarea: In ce

conditii seria Taylor coincide cu functia f si pe ce multime?
3. Din formula (5.10) rezulta ca polinomul Tn (x) aproximeaza valoarea
functiei f n x, restul Rn (x) este eroarea facuta prin aceasta aproximare. De
aceea este necesara o reprezentare cat mai convenabila a restului formulei lui
Taylor. Dam fara demonstratie urmatoarea:
5.41. Teorem
a (teorema restului). Fie f : I R, , x I, 6= x
arbitrar xate. Daca f este de n + 1 derivabila pe I, atunci pentru orice
p N, ntre x si a..
Rn (x) =
(x )p (x )np+1 (n+1)
f() (restul lui Schl
omlich-Roche) (5.11)
n!p
93
Pentru p = 1 se obtine:
Rn (x) =
(x )p (x )n (n+1)
f() (restul Cauchy),
n!p
(5.12)
iar pentru p = n + 1 se obtine:

Rn (x) =
(x )n+1 (n+1)
f() (restul lui Lagrange).
(n + 1)!
(5.13)
5.42. Observatie: Punctul intermediar depinde atat de si x cat si

de n si p. Asadar, n formula lui Cauchy, punctul este diferit de cel din
formula lui Lagrange.
5.43. Teorem
a (de reprezentare a functiilor de clas
a C ,prin serii Taylor ).
Fie f C (I, R) si x0 (a, b) xat. Dac
a M > 0 cu |f (k) (x)|
M k N si x V V(0 ), atunci seria Taylor asociat
a functiei f n
jurul lui x0 este uniform convergent
a pe I si suma sa este f (x) i.e.
f (x) =
f (n) (x0 )
n0
n!
(x x0 )n , x I
(5.14)
Demonstratie. Fie x I arbitrar xat. Conform 4.41, ntre x0 si x

(x x0 )n+1 (n+1)
a.. Rn (x) =
f
() .
(n + 1)!
i din (5.9) rezult
a: |f (x) Tn (x)| = |Rn (x)| =
De aici sn+1
(x x0 )
(b a)n+1
|x
x0 |n+1
=
f (n+1) () =
|f n+1 ()|
M x I.
(n + 1)!
(n + 1)!
(n + 1)!
(b a)n+1
Cum seria numerica
M este convergenta (se aplica, de exemplu,
n0 (n + 1)!
(b a)n+1
M 0. Atunci f (x) = lim Tn (x)
criteriul raportului), rezulta
n
(n + 1)!
k
(x x0 ) (k)
f (x0 ) x
(limita uniforma, caci ||f Tn || 0) i.e. f (x) =
k!
k0
I. Aceasta formula reprezinta dezvoltarea n serie Taylor, n jurul lui x0 , a
functiei f (x).
5.44. Observatie. Daca, n 5.43, se ia x0 = 0 se obtine dezvoltarea n
serie Mac Laurin a functiei f (x), i.e.
f (x) =
(n)
f(0)
n0
n!
xn
(5.15)
94
Capitolul 5. S
5.45. Aplicatii. 1 . Fie functia f : R R, f (x) = ex . Se cere:

(a) Sa se dezvolte functia data, n serie Mac Laurin si sa se stabileasca
multimea de convergenta.
1
(b) Sa se calculeze cu trei zecimale exacte.
e
Rezolvare. (a) Functia f este indenit derivabila. Astfel avem f (n) (x) =
x
e n 0 si apoi f (n) (0) = 1. Inlocuind n (5.10) se obtine
ex = 1 +
x
xn
+ ... +
+ Rn (x), x R
1!
n!
xn+1
e este restul sub forma lui Lagrange, iar este
(n + 1)!
|x|n+1 ||
|xn+1 |
un punct ntre 0 si x. Pentru ca |Rn (x)| =
e
e
(n + 1)!
(n + 1)!
|x|n+1 |x|
|x|n+1 |x|
e , rezulta lim Rn (x) = lim
e = 0. Deci,
n
n (n + 1)!
(n + 1)!
(
)
n
1 n
x
x
ex = 1 + + ... +
+ ... =
x , x R.
(5.16)
1!
n!
n!
n0
unde Rn (x) =
Multimea de convergenta este (, +).

1
1
1
(b) Deoarece = e 2 , se impune calcularea lui e 2 din expresia lui
e
x
lim e sub forma de serie. Se vor folosi primii n termeni ai seriei (6.16), unde
n se determina din conditia ca eroarea Rn (1/2) sa e mai mica decat 0,001.
Deci, avem:
1 n+1
( )
1
1

Rn ( 1 ) < 0, 001 2
, ( , 0) 2n+1 (n + 1)! >
e <
(n + 1)!
2
1000
2
> 1000(e < 1).
De aici se gaseste ca n = 4 este cel mai mic n pentru care Rn ( ) <

2
0, 001. Deci
1
1
1 1
1 1
1 1
1 1
e 2
= T4 ( ) = 1 + ( ) + ( )2 + ( )3 + ( )2 = 0, 606
2
2 1!
2 2!
2 3!
4 4!
este vericat.
95
2 . Sa se dezvolte n serie Mac Laurin functia f : R R, f (x) = cosx

Rezolvare: Deoarece functia f (x) este indenit derivabil
poate cal( a i se )
(n)
cula derivata de orice ordin . Astfel avem f (x) = cos x + n
n 0
2
(
)
(s-a folosit formula sin = cos +

. Rezulta
2
{
( )
(1)k , n = 2k
(n)
(n)
f (0) = cos n
, n 0, i.e. f (0) =
0,
n = 2k + 1
2
Deci
cos x = 1
x2 x 4
x2n
+
... + (1)n
+ ...
2!
4!
(2n)!
(5.17)
Seria este convergenta pentru x R (are raza de convergenta R = +).

Analog se obtine
sin x =
x
x3 x5
x2n+1
+
... + (1)n
+ ...
1!
3!
5!
(2n + 1)!
(5.18)
Seria este convergenta pentru x R (are raza de convergenta R = +).

3 . Sa se dezvolte serie Taylor functia f : (1, +) R, f (x) =
ln(1 + x) n jurul punctului a (1, +) :
Rezolvare. Functia este indenit derivabila pe (1, +). Se obtine suc1
1
cesiv f (a) = ln (1 + a) , f 0 (a) =
, f (a) =
, . . . , f (n) (a) =
1+a
(1 + a)2
(n 1)!
(1)(n1)
, ...
(1 + a)n
Seria asociata functiei f (x) = ln(1 + x) n jurul lui a este
ln(1 + a) +
n1
(1)n1
1
t(x a)n
n
n(1 + a)
Notand t = x a, se obtine raza de convergenta
n1
(1)
n
an
n+1
n
(1
+
a)
R = lim
= lim
=1+a
= (1 + a) lim
n
n
n an+1
n
(1)
n
(n + 1) (1 + a)n+1
Deci,
n
(x a)2
xa
n1 (x a)
+ . . . + (1)
ln (1 + x) = ln (1 + a) +
+ ...
1 + a 2 (1 + a)2
n (1 + a)n
96
Capitolul 5. S
pentru x (1, 1 + 2a).

4 . Sa se dezvolte n serie Mac Laurin functia
f : (1, +) R, f (x) = (1 + x)a , a R\N
Rezolvare. Functia este indenit derivabila si avem
f (n) (x) = a(a 1) . . . (a n + 1)(1 + x)an , n N.
Seria asociata functiei data este
1+
a
a(a 1) 2
a(a 1) (a n + 1) n
x+
x + ... +
x + ...
1!
2!
n!
si se numeste seria binominala (pentru a N se obtine dezvoltarea binomului

lui Newton).
Se gaseste usor raza de convergenta este R = 1 si intervalul de convergenta
(- 1,1) pe care avem
(1 + x)a = 1 +
a(a 1) 2
a(a 1) . . . (a n + 1) n
a
x+
x + ... +
x + ...
1!
2!
n!
5 . In Analiza complexa se demonstreaza ca

ez = 1 +
1
1
1
z + z 2 + . . . + z n + . . . z C.
1!
2!
n!
Daca luam aici z = ix si z = ix obtinem

(
) (
)
x
ix i2 x2
in xn
x2 x4
x2
ix
e = 1+ +
+. . .
+. . . = 1
+
. . . +i
+ ...
1!
2!
n!
2!
4!
1!
3!
(
)
(
)
x2 x4
x
x2
ix
e
= 1
+
... i
+ ... .
2!
4!
1!
3!
T
inand seama de exemplul (5.17) si (5.18) avem:
eix = cos x + i sin x
eix = cos x i sin x
De aici rezulta formulele
sin x =
eix + eix
eix eix
, cos x =
2i
2
Aceste formule se numesc formulele lui Euler pentru functiile sin si cos.
Capitolul 6
Functii de mai multe variabile
reale
6.1
Denitii si exemple
6.1 Denitie. O functie f : A Rn R,

A 3 (x1 , x2 , . . . , xn ) f (x1 , . . . , xn ) R
(6.1)
se numeste functie real

a de n variabile reale. Uneori n loc de f (x1 , . . . ,
xn ) se scrie f (x), unde x = (x1 , . . . , xn ) A.
Functia f denita mai sus este o functie scalar
a deoarece valorile sale
sunt numere reale. Pe lnga functiile scalare, se ntalnesc si functii ale caror
valori sunt vectori (i.e. elemente din Rp , p 2). Mai precis sunt functii
f : A Rn Rp prin care elementului
A 3 (x1 , x2 , . . . , xn ) (f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , fp (x1 , . . . , xn )) Rp
(6.2)
O astfel de functie se numeste functie vectorial

a de variabil
a vectorial
a . Functiile fi : A Rn R, i = 1, p sunt functii scalare denite n
(6.1) si se numesc componentele reale ale functiei vectoriale f .
In cele ce urmeaza vom considera, n general, functii f : A R2 R.
6.2
Limita si continuitatea functiilor de mai

multe variabile
In aceasta sectiune vom particulariza la R2 cele prezentate n sectiunile

1.1.3 si 1.2.3 cu privire la limita si continuitatea functiilor.
97
98
6.2.1
Capitolul 6. Functii de mai multe variabile reale
Convergenta sirurilor n Rn
Se cunoaste ca Rp are o structura de spatiu metric n raport (de exemplu)

cu metrica euclidiana de .
Daca (xn )n este un sir din Rp , atunci termenul general al sirului are forma
xn = (x1n , x2n , ..., xpn ), unde (xin )n , i = 1, p sunt siruri de numere reale si se
numesc componentele sirului (xn )n . Un astfel de sir se va mai nota si sub
forma {(x1n , x2n , ..., xpn )}n , iar un sir din R2 l vom scrie {(xn , yn )}n .
6.2 Propozitie (de caracterizare a sirurilor din Rp ). Fie (xn )n , xn =
(x1n , . . . , xpn ) n 0, un sir din Rp . Atunci avem:
(a) S
irul (xn )n este m
arginit n Rp daca si numai dac
a sirul (xin )n este
marginit n R, i = 1, p.
(b) S
irul (xn )n este sir Cauchy n Rp daca si numai dac
a, i = 1, p, sirul
i
(xn )n este sir Cauchy n R.
(c) S
irul (xn )n CRp dac
a si numai dac
a, i = 1, p, (xin )n CR , si n
plus
lim xn = (lim x1n , ..., lim xpn )
(6.3)
n
00
00
Demonstratie: (a) , Daca sirul (xn )n este marginit n Rp , atunci

r > 0 a.. (xn )n B(0, r). Deci, d(0, xn ) < r n 0. Folosind denitia
p
distantei euclidiene avem (xin 0)2 < r2 , n 0, de unde |xin | < r n 0.

i=1
i.e. (xin )n marginit i = 1, p.

00
00 . Sirul (xin )n este marginit i = 1, p. Atunci i = 1, p Mi > 0 a..
i
|xn | Mi n 0. De aici avem:
) 12
[ p
] 12 ( p
=
Mi2
notM n 0.
d(0, xn ) =
(xin )2
i=1
i=1
Deci sirul (xn )n este marginit.

(b) 00 00 . Deoarece (xn )n este sir Cauchy avem > 0, n N a..
d(xm , xn ) < , m, n n . Apoi i = 1, p rezulta.
) 12
( p
(xjm xjn )2
d(xim , xin ) = |xim xin |
= d(xm , xn ).
j=1
Rezulta ca pentru i = 1, p d(xim , xin ) < , m, n n . Deci, pentru

i = 1, p sirul (xin )n este sir Cauchy.
00
00 . Din ipoteza, conform denitiei, pentru i = 1, p avem:
> 0, ni N a.. d(xim , xin ) < m, n ni .

p
6.2. Limita si continuitatea functiilor de mai multe variabile
[
De aici rezulta: d(xm , xn ) =
(xim xin )
99
]1
2 2
[
<
i=1
i=1
)2 ]
1
2
= .
Luand n = max (ni ), rezulta (xn )n este sir Cauchy.

i=1,p
(c) 00 00 . Pentru ca (xn )n CRp a = (a1 , . . . , ap ) Rp cu proprietatea:

> 0, n N a.. d(a, xn ) < , n n .
Deoarece pentru i = 1, p, |xin ai | d(a, xn ) < , n n .
Rezulta ca sirul (xin )n este convergent, i = 1, p.
00
00 . Daca i = 1, p (xin )n CR , ai R cu proprietatea:
> 0, ni N a.. |xin ai | < , n n

p
Notam a = (a1 , a2 , . . . , ap ) si , n = max{ni , i = 1, p}. Avem
d(a, xn )
i=1
|a
i
xin |
<
i=1
= , n = max(ni ).
i
Deci, > 0, n N a..d(a, xn ) < , n n , i.e. sirul (xn )n CR .

Pentru ca a = lim xn si ai = lim xin , i = 1, p, din a = (a1 , a2 , . . . , ap )
n
obtinem relatia (6.3)
)n
)
n
n
6.3 Exemplu: Consideram sirul (xn )n R , xn =
n,
,3
.
n+1
Pentru
c
)a toate componentele lui (xn )n sunt siruri convergente avem xn
(
1
1, , 0 .
e
3
6.2.2
Limita functiilor de mai multe variabile
Fie A R2 si f : A R.
6.4 Denitia(cu si ). Spunem ca functia f are limita n punctul
(a, b) A0 daca exista R cu proprietatea:
> 0, 0 = () > 0 a.. (x, y) A
cu |x a| < 0 si |y b| < 0 |f (x, y) | < .
In locul relatiilor (6.4) se mai scrie = lim f (x, y) sau =
xa
yb
(6.4)
lim
f (x, y).
(x,y)(a,b)
Aceasta limita se numeste limita (global

a a) functiei f (x, y) n punctul
(a, b).
100
6.5 Aplicatie. Folosind denitia, sa se arate ca:
lim
(2x+3y) = 7.
(x,y)(1,3)
Rezolvare. Fie > 0 si urmeaza sa gasim pe 0 = (), conform Denitiei

6.4, vom folosi ultima inegalitate din (6.4, i.e.
|f (x, y) | < .
(6.5)
Astfel avem succesiv

|f (x, y) | = |2x + 3y 7| = |2(x + 1) + 3(y 3)|
2|x (1)| + 3|y 3| < 20 + 30 = 50 .
Pentru a avea inegalitatea (6.5) se impune conditia 50 . Deci se poate
lua (de exemplu) 0 = . Rezulta, n baza Denitiei 6.4, care este vericata,
5
ca
lim (2x + 3y) = 7.
(x,y)(1,3)
6.6 Denitie. (denitia limitei cu siruri ). Spunem ca f are limita R

n punctul (a, b) A0 daca
{(xn , yn )}n A\{(a, b)}, cu, (xn , yn ) (a, b) f (xn , yn ) .
(6.6)
i.e. = lim f (xn , yn ).

n
x3 + y 3
.
(x,y)(0,0) x2 + y 2
Rezolvare. Fie {(xn , yn )} R\{(0, 0)} cu (xn , yn ) (0, 0).
3

2
2
xn + yn3
= xn x n + y n y n
x2 + y 2 x 2 + y 2
2
2
xn + y n
n
n
n
n
2
2
y
x
|xn | 2 n 2 + |yn | 2 n 2 |xn | + |yn | 0
xn + y n
xn + yn
6.7 Aplicatie. Folosind Denitia 5.6, sa se calculeze
lim
x3 + y 3
= 0.
(x,y)(0,0) x2 + y 2
6.8 Observatie: In baza Denitiei 5.6, putem spune ca: functia f nu
are limita n punctul (a, b) A0 daca , 1 6= 2 R, cu proprietatea ca
{(x0n , yn0 )}n si {(x00n , yn00 )}n A0 \{(a, b)} cu (x0n , yn0 ) (a, b) si (x00n , yn00 )
(a, b) a.. f (x0n , yn0 ) 1 si f (x00n , yn00 ) 2 .
6.9 Aplicatie. Sa se arate ca functia
2x + y
, x + 2y 6= 0
f (x, y) =
x + 2y
0,
x + 2y = 0
si de aici rezulta ca
lim
101
2
nu are limita n punctul (0, 0)
( R .)
(
)
1 1
1 1
Rezolvare: Fie sirurile
,
si
,
. Evident ambele
n 2n n1
2n n n1
siruri au limita (0, 0). In continuare, avem:
(
f
1 1
,
n 2n
1
1
1
)
(
+
(4 + 1)
5
5
1
1
n 2n
2 = f
= 1
,
1
1
2
4
n 2n
4
+
n n
2
=
1 1
,
2n n
1
1
+
n n
)
(
4
2
4
1 1
f
=
= f
,
= 2
1
5
1
5
2n n
5
+2
2n
n
2
5
4
Cum `1 = 6= = `2 rezulta ca functia f nu are limita n punctul (0, 0).
4
5
Remarca. Denitiile 5.4 si 5.6 sunt echivalente (vezi 1.31).
6.10 Denitie. Fie f : A R R2 si (a, b) A0 . Numerele 12 , 21
R denite prin
(
12 = lim lim f (x, y) si 21 = lim lim f (x, y)

xa yb
yb xa
(6.7)
se numesc limitele iterate (sau limitele repetate) ale functiei f n punctul

(a, b) .
6.11 Propozitie. Daca exista limita globala si una din limitele iterate,
atunci aceste limite sunt egale.
6.12 Consecinte:(a) Daca exist
a toate cele trei limite, atunci acestea
sunt egale ntre ele.
(b) Daca limitele iterate sunt diferite, atunci limita global
a nu exist
a.
(c) Daca exista doar una din limitele , 12 , 21 , nu rezult
a c
a exist
a si
celelalte doua.
x+y
6.13 Aplicatii. 1 . Fie f : A R, f (x, y) =
unde A =
3x + 2y
{(x, y) R2 |x + 2y 6= 0}. Sa se calculeze limitele iterate ale functiei f n
origine si sa se cerceteze existenta limitei globale
n punctul
(
) (0, 0).
x+y
1
x
Rezolvare: 12 = lim lim f (x, y) = lim lim
= ,
= lim
x0 y0
x0 y0 3x + 2y
x0 3x
3
(
)
3x + y
1
y
21 = lim lim f (x, y) = lim lim
=
= lim
y0 x0
y0 x0 x + 2y
y0 2x
2
Deci limitele iterate ale functiei f (x, y) n punctul (a, b) = (0, 0) exista
dar sunt diferite (i.e. 12 6= 21 ). Din aceasta cauza, limita globala nu exista.
102
a doua )}
a exercitiului folosim 5.9. Fie, de aceea, sirurile
{(Pentru
)}partea{(
1 1
2 1
,
si
,
care tind catre punctul (0, 0). De aici, rezulta
n n
n n
n1
n1
(
)
(
)
1 1
2
2 1
1
ca lim f
,
= si lim f
,
= . Deci, limita globala nu exista.
n
n n
5 n
n n
4
2 . Sa se arate ca functia
{
xy
, (x, y) 6= (0, 0)
2
x + y2
f (x, y) =
0,
(x, y) = (0, 0)
are n punctul (0, 0) limitele iterate egale, dar limita globala nu exista.
Rezolvare: lim lim f (x, y) = lim f (x, 0) = lim 0 = 0. Analog se gaseste
x0 y0
x0
a0
ca lim lim f (x, y) = 0. Deci, limitele iterate sunt egale.

y0 x0
Fie sirul {(xn , yn = mxn )}n , m R si xn 0. Deci, (xn , yn ) (0, 0).

m
m
Se gaseste ca f (xn , yn ) = ... =
, ti rezulta ca lim f (xn , yn ) =
2
n
1+m
1 + m2
depinde de dreapta y = mx pe care sirul {(xn , yn )} tinde catre (0, 0). Prin
urmare lim f (x, y) nu exista.
(x,y)(0,0)
2 . Sa se calculeze, daca exista, limita globala si limitele iterate pentru

functia f : R2 R unde
{
0,
xy =0
f (x, y) =
(x + y) sin cos , x y 6= 0
x
y
Rezolvare: Fie a, b R2 cu a b = 0. Pentru a = 0 si b 6= 0 se gasette ca
(
)
lim lim f (x, y) = lim lim(x + y) sin cos

= b cos lim sin
x0 yb
x0 yb
x
y
b x0
x
Deoarece lim sin x nu exista, rezulta ca lim lim f (x, y) nu exista.
x0
x0 y0
Analog se dovedeste ca lim lim f (x, y) nu exista.

y0 x0

Deoarece |f (x, y)| = |x + y| sin sin |x + y| rezulta ca

x
y
lim |f (x, y)| lim |x + y| = 0. Deci lim |f (x, y)| = 0.
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0)
(x,y)(0,0)
6.14. Observatii.(a) Limitele iterate pot exista sau nu independent una

de alta. Atunci cand exist
a, nu sunt ntotdeauna egale (vezi aplicatia 1 din
5.13).
(b) Se poate ntampla ca limitele iterate s
a e egale, f
ar
a ca limita global
a
sa existe (vezi aplicatia 2 din 5.13) .
(c) Sunt situatii cand exist
a limita global
a f
ar
a ca limitele iterate s
a existe
(vezi aplicatia 3 din 5.13).
6.2.3
103
Continuitatea functiilor de mai multe variabile
Fie A R2 , f : A R si (a, b) A.
6.15 Denitie. Spunem ca functia f (x, y) este continua n punctul (a, b)
daca
lim f (x, y) = f (a, b).
(6.8)
(x,y)(a,b)
Prin analogie cu Denitiile 6.4 si 6.6, avem:

6.16 Denitie. Functia f (x, y) este continua n punctul (a, b) daca este
vericata una din conditiile (vezi 1.32):
Daca (a, b) A A0
{
|x a| < 0 ,
(1) > 0, 0 = (a, b) > 0 a.. (x, y) A cu
|y b| < 0 ,
|f (x, y) f (a, b)| < ;
(2) {(xn , yn )}n A\{(a, b)} cu (xn , yn ) (a, b) f (xn , yn ) f (a, b).
Daca (a, b) A\A0 atunci f este continua n (a, b).
6.17 Exercitiu. Fie functia
x2 y
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
x4 + y 2
0,
(x, y) = (0, 0)
Se cere sa se arate ca f (x, y) este continua pe R2 \{(0, 0)}.
Rezolvare: Fie (, ) R2 \{(0, 0)} si {(xn , yn )}n a.. (xn , yn ) (, ).
Deoarece (, ) 6= (0, 0) se poate presupune ca no N a.. (xn , yn ) 6=
(0, 0), n n0 .
x 2 yn
2
Astfel avem: f (xn , yn ) = 4 n 2 4
= f ().
xn + y
+ 2
Deci, functia f (x, y) este continua n orice punct (, ) R2 \{(0, 0)}.
6.18 Denitie. Fie f : A R2 R si (a, b) A un punct xat.
Daca functia
h1 : pr1 A R, h1 (x) = f (x, b)
(6.9)
este continua n punctul a, atunci spunem ca functia f (x, y) este continu
a
partial n raport cu variabila x Analog se deneste continuitatea
partial
a a lui f(x,y) n raport cu variabila y . Daca functia f (x, y)
este continua n punctul (a, b) spunem uneori, ca este continua n raport cu
ansamblul variabilelor sale sau ca este continu
a total .
Continuitatea totala a functie f (x, y), implica continuitatea partiala. Reciproca nu este adevarata, i.e. continuitatea partiala n raport cu ecare
variabila, nu implica continuitatea totala. Exercitiul ce urmeaza exemplica
acest lucru.
104
6.19 Exercitiu. Fie functia

{
f (x, y) =
xy
, (x, y) 6= (0, 0)
x2 + y 2
0,
(x, y) = (0, 0)
Sa se arate ca functia f (x, y) este continua partial n punctul (0, 0), dar
nu este continua total.
Rezolvare: Deoarece f (x, 0) = 0 si f (0, y) = 0 avem:
lim f (x, 0) = f (0, 0) = lim f (0, y).
x0
y0
Deci, functia f (x, y) este continua partial n raport cu ecare variabila.

Fie familia de siruri {(xn , xn )}n , R unde xn 0. Atunci: f (xn ,
xn ) = ... =
. Deci, lim f (xn , xn ) =
. Pentru ca aceasta limita
2
n
1+
1 + 2
depinde de parametru , rezulta ca
lim f (x, y) nu exista. Prin urmare
(x,y)(0,0)
f (x, y) nu este continua n (0, 0).

Denitia uniform continuitatii prezentata n 1.34, aici are forma:
6.20 Denitie. Spunem ca functia f (x, y) este uniform continu
a pe
multimea A daca > 0, 0 = () > 0 a.. (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) A cu
|x1 y1 | < 0 si |x2 y2 | < 0 |f (x2 , y2 ) f (x1 , y1 )| < .
Daca f este uniform continua n raport cu ecare variabila, nu rezulta ca
ea este uniform continua. Exemplul ce urmeaza arata acest lucru.
6.21 Aplicatie. Sa se arate ca functia f A R, A = [1, 1] [2, 3]
{
xy
, (x, y) 6= (0, 0)
x2 + y 2
f (x, y) =
0,
(x, y) = (0, 0)
este uniform continua n raport cu ecare variabila dar nu este uniform continua.
Rezolvare: Petru y0 [2, 3] arbitrar xat, functia x f1 (x, y0 ),
denita pe compactul [1, 1] este continua, deci uniform continua (vezi 1.35).
De asemenea, pentru x0 [1, 1] arbitrar xat, functia partiala y
f2 (x0 , y), denita pe compactul [2, 3] este continua, deci uniform continua.
Dar functia f nu este continua n origine, si deci nu este uniform continua.
6.22 Remarc
a. Proprietatile functiilor continue prezentate n 1.35, se
pastreaza si pentru functii vectoriale.
6.3
Derivate partiale.
6.3. Derivate partiale.
105
.
Fie f : A R2 R si (a, b) A
6.23 Denitie. Spunem ca functia f este derivabil
a partial n raport
f (x, b) f (a, b)
cu x, n punctul (a,b), daca lim
exista si este nita. Vom
xa
xa
f
nota aceasta limita, cu fx0 (a, b) sau
(a, b) si o vom numi derivata partial
a
x
de ordinul nt
ai a functiei f n raport cu x, n punctul (a,b).
Deci,
f
f (x, b) f (a, b)
(a, b) = lim
(6.10)
xa
x
xa
Spunem ca functia f este derivabil
a partial n raport cu y n punctul
f (a, y) f (a, b)
(a, b) daca lim
exista si este nita. Vom nota aceasta limita,
yb
yb
f
(a, b) si o vom numi derivata partial
a de ordinul nt
ai
cu fy0 (a, b) sau
y
a functiei f n raport cu y, n punctul (a,b).
Deci,
f
f (a, y) f (a, b)
(a, b) = lim
(6.11)
yb
y
yb
Daca functia f este derivabila partial n raport cu x (respectiv cu y)
n ecare punct al lui A, spunem ca este derivabila partial n raport cu x
(respectiv cu y), pe A.
6.24 Observatie. Derivata partiala a functiei f , n raport cu x este
identica cu derivata functiei reale de o variabila reala h1 denita de (5.9).
Analog se poate spune despre derivata partiala a functiei f , n raport cu y.
In general, avem
6.25 Denitie. Functia f : A Rn R este derivabila partial n
raport cu xi n punctul z0 = (a1 , a2 , . . . , an )
A daca
lim
xi ai
f (a1 , ..., ai1 , xi , ai+1 , ..., an ) f (a1 , ..., ai1 , ai , ai+1 , ..., an )
xi ai
exista si este nita. Aceasta limita se noteaza:

fx0 i (a1 , ..., an ) sau
Deci,
= lim
xi ai
f
(a1 , ...an ).
xi
f
(a1 , ...an ) =
xi
f (a1 , ..., ai1 , xi , ai+1 , ..., an ) f (a1 , ..., ai1 , ai , ai+1 , ..., an )
. (6.12)
xi ai
106
Daca f admite derivate partiale n (raport cu ecare dintre

) variabilele
f
f
sale n z0 , vectorul derivatelor partiale
(z0 ) , ...,
(z0 ) se numeste
x1
xn
gradientul functiei f n punctul z0 si se noteaza f (z0 ) sau gradzo f si se
citeste nabla de f n z0 sau gradient lui f n z0 . Deci
)
(
f
f
(z0 ) , ...,
(z0 )
(6.13)
f (z0 ) =
x1
xn
Functia vectoriala f : Rn Rp , f (x) = (f1 (x), . . . , fp (x)), x = (x1 , . . . xp )
este derivabila n raport cu xi , i = 1, n daca fj (x) este derivabila partial n
raport cu xi , ( j = )
1, p. Pentru functia vectoriala f, se deneste matricea
fi
Jacobi Jf =
, si daca n = p se deneste iacobianul lui
xj i = 1, n
j = 1, p
D (f1 ...fn )
f, notat |Jf | sau
, ca ind determinantul matricei Jf . Deci
D (x1 ...xn )
det(Jf ) =
D (f1 ...fn )
.
D (x1 ...xn )
(6.14)
6.26 Observatie: 1 . Din denitie rezulta ca atunci cand calculam

derivata partiala n raport cu x (respectiv cu y), variabila y(respectiv x)
este considerata constanta; i.e. derivam ca si cum am avea o singura variabila. Observatia ramane valabila si pentru functii reale cu mai mult de doua
variabile.
2 . Regulile de derivare partiala sunt aceleasi ca pentru derivarea functiilor
de o variabila reala.
3 . Gradientul lui f se mai numeste si derivata (globala) a functiei f si
se poate scrie
(
)
f
f
0
f (x) =
(x) , ...,
(x) ,
(6.15)
x1
xn
p
iar jacobiana functii vectoriale f : RnR , reprezinta derivata (globala) a sa.

Deci
f 0 (x) = Jf (x)
(6.16)
6.27 Aplicatie. Sa se calculeze derivatele partiale, aplicand denitia,
pentru urmatoarele functii, n punctul indicat. (
)
2
,1 ;
1 . f : R R, f (x, y) = sin(xy), (a, b) =
2
2 . f : A R, f (x, y) = xy, A = {(x, y) R2 |xy > 0}, (a, b) = (1, 2);

y/x
3 . f : R2 \{(0, y)|y R} R,
f (x, y) = e , (a, b) = (1, 2);
3
4 . f : R R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 , (a, b, c) = (1, 0, 3).
107
,1
f (x, 1) f
f ( )
2
, 1 = lim
=
x 2
x
x
2
2
x
x+
2 cos
2
sin x sin
2 sin
2
2
2
= lim
= lim
=0
x
x
2
2
2
2
( )
( )
(
)
f
, y f
,1
sin y sin
f
2
2
2
2 =
, 1 = lim
= lim
y1
y1
y 2
y1
y1
2 sin (y 1) cos (y + 1)
4
4
= 0.
= lim
y1
y1
f (x, 2) f (1, 2)
2x 2
2
2
f
2.
(1, 2) = lim
= lim
= lim
=
x1
x1
x1
x
x1
x1
2
x+1
y 2
f
f (1, y) f (1, 2)
1
2
=
(1, 2) = lim
= lim
= lim
.
y2
y2
y2
y
y2
y2
4
y+ 2
Rezolvare: 1 . Calculam
f
f (x, 2) f (1, 2)
e2/x e2
(1, 2) = lim
= lim
=
x1
x1
x
x+1
x+1
)
(
e2t e2
2
e2(t+1) 1
= lim
= lim t e2
= 2
t1 1/t + 1
t1
t+1
e
f (1, y) f (1, 2)
ey e2
f
(1, 2) = lim
= lim
=
y2
y2
y(
y2
y2
)
ey2 1
1
= lim ey
= 2.
y2
y2
e
f (x, 0, 3) f (1, 0, 3)
x2 + 9 10
f
4.
(1, 0, 3) = lim
= lim
=
x1
x1
x
x + 1
x+1
10
x2 1
)=
(
= lim
2
x1 (x + 1)
10
x + 9 + 10
3 .
y 2 + 10 10
=0
y
f
f (1, 0, z) f (1, 0, 3)
z 2 + 1 10
(1, 0, 3) = lim
= lim
=
z3
z3
z
z 3
z3
z2 9
3 10
)=
(
.
= lim
2
z3 (z 3)
10
z + 1 + 10
f
f (1, y, 3) (1, 0, 3)
(1, 0, 3) = lim
= lim
y0
y0
y
y0
108
6.28. Denitie: Fie f : A R2 R derivabila partial n raport cu

x, respectiv cu y, pe A. Daca derivatele partiale de ordinul ntai, fx0 (x, y) si
fy0 (x, y) denite pe A, sunt la rndul lor derivabile partial n raport cu x si
y, derivatele lor partiale se numesc derivate partiale de ordinul doi ale
lui f, si se noteaza:
( )
( )
)
2f
2f
f
f (
00
00
:=
(=
f
=
f
:=
2 (x, y)) ;
yx
x
x2
x (
x )
yx
y( x
)
2
2
)
(
)
f
f (
f
f
00
00
= fxy ;
:=
=
f
:=
2
y
xy
x y
y 2
y y
6.29. Aplicatii. 1. Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul unu si
doi pentru functia f : R2 R, f (x, y) = ln(1 + x2 + y 2 ).
(1 + x2 + y 2 )
f
2x
x
Rezolvare:
(x, y) =
=
;
2
2
x
1+x +y
1 + x2 + y 2
(1 + x2 + y 2 )
f
2y
y
(x, y) =
=
.
2
2
y
1+x +y
1 + x2 + y 2
(
)
(
)
2x
2f
f
(x, y) =
(x, y) =
=
x2
x x
x 1 + x2 + y 2
(2x) (1 + x2 + y 2 ) 2x
(1 + x2 + y 2 )
x
x
=
=
(1 + x2 + y 2 )2
2 2x2 + 2y 2
2(1 x2 + y 2 )
2(1 + x2 + y 2 ) 2x 2x
=
=
.
=
(1 + x2 + y 2 )2
(1 + x2 + y 2 )2
(1 + x2 + y 2 )2
(
)
(
)
2y
2f
f
(x, y) =
(x, y) =
=
y 2
y y
y 1 + x2 + y 2
2(1 + x2 + y 2 ) 2y 2y
2(1 + x2 y 2 )
=
=
.
(1 + x2 + y 2 )2
(1 + x2 + y 2 )2
(
)
(
)
2y
2f
f
=
(x, y) =
(x, y) =
2
2
xy
x y
x 1 + x + y
2
2
)
(
(1 + x + y )
4xy
1
x
= 2y
=
2y
=
2
2
2
2
2
x 1 + x + y
(1 + x + y )
(1 + x2 + y 2 )2
2f
2f
si
se numesc derivate partiale mixte de orxy
yx
dinul doi ale functiei f .
Daca derivatele partiale de ordinul doi ale functiei admit mai departe
derivate partiale n raport cu x si y se pot deni derivate partiale de
Derivatele
109
ordin trei :
3f
=
3
x
x
2f
x2
)
;
si derivatele mixte de ordin trei:

( 2 )
3f
f
;
=
2
x y
x xy
3f
=
3
y
y
2f
y 2
3f
=
2
xy
x
2f
y 2
si analog celelalte.
2. Pentru functia f : R2 R, f (x, y) = x3 y x2 y 2 , sa se calculeze:
2
f
2f 3f 3f
;
.
;
;
xy yx x3 xy 2
f
f
Rezolvare:
(x, y) = 3x2 y 2xy 2 ;
= x3 2x2 y
x
y
(
)
2f
f
3
(x, y) =
(x, y) =
(x 2x2 y) = 3x2 4xy
xy
x y
x
(
)
2f
f
(x, y) =
(x, y) =
(3x2 y 2xy 2 ) = 3x2 4xy
yx
y x
y
(
)
2f
f
(x, y) =
(x, y) =
(3x2 y 2xy 2 ) = 6xy 2y 2
2
x
x x
x
(
)
3f
2f
(x, y) =
(x, y) =
(6xy 2y 2 ) = 6y
3
2
x
x x
x
(
)
2f
f
3
(x, y) =
(x, y) =
(x 2x2 y) = 2x2
2
y
y y
y
(
)
3f
2f
(x,
y)
=
(x,
y)
=
(2x2 ) = 4x
xy 2
x y 2
x
3. Calculati iacobiana functiei f : R2 R3 , f (x, y) = (2x3 +y+2z, 1+
3z 2yz + z 2 , 3x2 y 5y 2 z + 2xz 2 ).
6.30 Denitie: Functia f se zice de clasa C r pe A R2 (si notam
f C r (A)) daca, pe A, functia f este continua si derivatele sale partiale de
ordin 0 k r exista si sunt continue.
Daca f C 0 (A), functia f este continua pe A.
Daca f C (A) spunem ca functia f este indenit derivabil
a.
2
2
In aceste exemple se observa f = f . Aceste derivate partiale
xy
yx
mixte de ordinul al doilea nu sunt egale ntotdeauna.
110
6.31. Criteriul lui Schwarz. Fie (a, b) A, AdesR2 . Daca f

C 2 (V ), V V(a, b), atunci
2f
2f
(z0 ) =
(z0 ), z0 V.
xy
yx
(6.17)
Aratati ca functia
xy(x2 y 2 )
, (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
x2 + y 2
0,
(x, y) = (0, 0)
nu verica criteriul lui Schwarz.
6.4
Diferentiabilitatea functiilor de mai multe

variabile
Fie A desRn , z = (z1 , z2 , . . . , zn ) A si z0 = (a1 , a2 , . . . , an ) A.

Notam:
Ez0 (A) = { : A R| lim (z) = 0}, A = A\{z0 }
(6.18)
zz0
6.32. Denitie. Spunem ca functia f : A R este diferentiabil

a n
punctul z0 daca Tz0 L(Rn , R), a..
lim
zz0
f (z) f (z0 ) Tz0 (z z0 )

= 0,
||z z0 ||
(6.19)
unde || || este norma euclidiana din Rn . Expresia Tz0 (z z0 ) se numeste

diferentiala (tare sau Frechet) a functiei f n punctul z0 , iar aplicatia
liniara Tz0 se numeste derivata (tare sau Frechet) a functiei f n punctul
z0 si se noteaza, n general, prin dfz0 sau df (z)(z0 ; z z0 ).
6.33 Lem
a. Functia f este diferentiabil
a n punctul z0 daca si numai
n
daca Tz0 L(R , R), si Ez0 (A) a.. pentru z = (z1 , z2 , . . . , zn ) A
avem
f (z) = f (z0 ) + Tz0 (z z0 ) + ||z z0 || (z)
(6.20)
Demonstratie:(exercitiu)
Functia f este diferentiabila pe multimea A daca este diferentiabila n
oricare z A. Daca f C 1 (A), se mai spune ca functia f este continuu
diferentiabil
a pe A.
6.4. Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile
111
6.34 Lem
a. Cu notatiile de mai sus avem c
a, dac
a functia f este
diferentiabila n punctul z0 atunci aplicatia R liniara Tz0 este unic determinata prin relatia (6.20).
Demonstratie:(exercitiu)
6.35 Lem
a. 1) T L(Rn , R), i R a.
T (z) =
i zi
(6.21)
i=1
2) Orice aplicatie liniara T este diferentiabil

a si n plus avem
d T (z)(z0 ; z z0 ) = T (z z0 )
(6.22)
Demonstratie: 1) In spatiul vectorial Rn /R) consideram baza B = {e1 , e2 ,

n
. . . , en }. Atunci pentru ca x = (x1 , x2 , . . . , xn ) Rn se scrie x =

xi ei ,
i=1
notam i = T (ei ) si rezulta relatia (6.21).

2)Rezulta din faptul ca orice aplicatie liniara T verica relatia
T (z) = T (z0 ) + T (z z0 )
(6.23)
De aici rezulta ca diferentiala unei aplicatii liniare nu depinde de punctul

n care se calculeaza.
Folosim relatia (6.21) n relatia (6.20) si avem
6.36 Cosecint
a.Functia f este diferentiabil
a n punctul z0 dac
a si numai
daca i R, Ez0 (A) a.. pentru z = (z1 , z2 , . . . , zn ) A avem

f (z) = f (z0 ) +
i (zi ai ) + ||z z0 || (z)
(6.24)
i=1
6.37 Propozitie. Daca functia f : A R este diferentiabil

a n z0 ,
atunci ea este continua n z0 .
Demonstratie: Functia f ind diferentiabila n z0 , avem relatia (6.18).
Trecand la limita cu z z0 n aceasta relatie, se obtine lim f (z) = f (z0 )
zz0
ceea ce nseamna ca functia f este continua n z0 .

6.38 Propozitie. Functia f : A R este diferentiabil
a n z0 daca si
numai daca este derivabila partial n raport cu ecare variabil
a.
Demonstratie: Pentru i arbitrar xat, luam n relatia (6.24) z = (a1 , . . .
. . . , ai1 , zi , ai+1 , . . . an ) si obtinem:
f (a1 , ..., ai1 , zi , ai+1 , ..., an ) f (a1 , ..., ai1 , ai , ai+1 , ..., an )
=
zi a i
|zi ai |
= i +
(a1 , ..., ai1 , zi , ai+1 , ..., an )
zi ai
112
si pentru ca
lim (a1 , ..., ai1 , zi , ai+1 , ..., an ) = 0
zi ai
rezulta:
lim
zi ai
f (a1 , ..., ai1 , zi , ai+1 , ..., an ) f (a1 , ..., ai1 , ai , ai+1 , ..., an )
= i
zi a i
Deoarece i R, i = 1, n rezulta ca f este derivabila partial n raport cu

ecare variabila.
Presupunem acum, ca
6.39 Observatie. 1). Din Propozitia 6.38 rezulta ca, pentru coecientii
i , i = 1, n ai relatiei (6.24) avem
i =
f
(z0 ).
zi
(6.25)
Astfel relatia (6.24) devine

n
f
f (z) = f (z0 ) +
(z0 )(zi ai ) + ||z z0 || (z)
zi
i=1
(6.26)
si avem pentru diferentiala functiei f relatia

df (z)(z0 ; z z0 ) =
f
(z0 )(zi ai )
z
i
i=1
(6.27)
2). Daca acceptam prin denitie ca ,,functia f (x1 , x2 , . . . , xn ), f : A

desRn R, este derivabil
a (global) dac
a este derivabil
a partial n raport cu
ecare variabila, atunci Propozitia 6.38 se poate enunta si astfel: ,,Functia
f este diferentiabila daca si numai dac
a este derivabil
a (global).
6.40 Lem
a. Cu notatiile de mai sus avem
dzi (z0 ; z z0 ) = zi ai , i = 1, n
(6.28)
Demonstratie: Deoarece i = 1, n, zi = pri (z) si din faptul ca pri este

aplicatie liniara, avem dzi (z0 ; z z0 ) = dpri (z)(z0 ; z z0 ) = pri (z z0 ) =
zi ai .
6.41 Observatii.1) Relatia (6.28) se poate scrie si sub forma
dzi (z z0 ) = zi ai , i = 1, n.
Cu alte cuvinte avem ca dzi : Rn R, dzi = pri , i = 1, n. Argumentul
acestei functii este numit crestere a variabilei z de la z0 .
113
2) Componenta zi a lui z = (z1 , z2 , . . . , zn ) nu este constanta. Ea este la

fel de variabila ca si z.
3) Daca z = (x, y) si z0 = (a, b), atunci
dx((x, y) (a, b)) = x a dy((x, y) (a, b)) = y b
(6.29)
4) Folosind relatia (6.28) n formula (6.27) obtinem

n
f
df (z)(z0 ; z z0 ) =
(z0 ) dzi (z0 ; z z0 ), z Rn .
zi
i=1
(6.30)
Deoarece z este arbitrar avem:

n
f
df (z)(z0 ; ) =
(z0 ) dzi (z0 ; ), z Rn .
z
i
i=1
(6.31)
Cum z0 a fost arbitrar xat, formula de mai sus devine

df (z) =
f
(z) dzi
z
i
i=1
(6.32)
si ea este diferentiala functiei f care depinde de z.

Daca notam dz =t (dz1 , dz2 , . . . , dzn ) si tinem seama de relatia (6.15),
gasim ca (6.32) se mai scrie sub forma
df (z) = f 0 (z)dz
(6.33)
Diferentiala df (z) a functiei f este un vector n R spatiu vectorial

L(Rn , R), n care B = {dzi (= pri ) | i = 1, n} este o baza. Relatia (6.32),
arata ca n aceasta baza, expresia vectoriala a diferentialei este
(
)
f
f
df (z) =
(z) , ...,
(z) dz(= f 0 (z)dz).
(6.34)
z1
zn
unde dz = (dz1 , ..., dzn ). Relatia (6.34) motiveaza, ntr-un fel, denumirea de
derivata (globala) pentru diferentiala unei functii. Este bine sa se observe ca
relatiile (6.33) si (6.34) nu sunt n contradictie.
Pentru n = 1, formula (6.32) se scrie
df (x) = f 0 (x)dx
(6.35)
6.42 Aplicatie. Fie f (x) = lnx, f : (0, ) R. Sa se calculeze df (x)

n punctul x0 = 3, de 4. Folosim relatia (6.33), si avem
df (x)(3; 4) = f 0 (3)dx(3; 4) = 31 .4 = 34 .
114
6.43 Observatii. 1). Pentru ca Ez0 (A) putem scrie:

n
f
f (z) f (z0 )
(z0 ) (zi ai )
z
i
i=1
(6.36)
Diferenta zi ai se numeste cre

sterea variabilei i, iar diferenta f (z)
f (z0 ) se numeste cre
sterea functiei f corespunzatoare cresterilor zi
ai , i = 1, n. Cresterea functiei f n raport cu cresterile zi ai , i = 1, n), conform cu (6.36), poate aproximata prin diferentiala functiei f , n punctul z0 .
Deci diferentiala functiei f , n punctul z0 , reprezinta partea liniara a cresterii
functiei f corespunzatoare punctului z0 . Cu alte cuvinte, diferentiala df (z0 ),
a functiei f n z0 , este o functie liniara de modicarile zi ai . Relatia (6.36)
se poate scrie si sub forma f (z) f (z0 ) df (z)(z0 ; z z0 ).
2). Este bine sa se faca deosebire ntre df (z)difentiala functiei f (z este
argumentul lui f ), df (z) : A L(Rn , R)
A 3 z0 df (z)(z0 ; ) L(Rn , R)
denita prin relatia (6.32) si aplicatia df (z)(z0 ; ) : Rn R,
Rn 3 h df (z)(z0 ; h) R),
denita prin relatia (6.31) si care este diferentiala (de ordinul nt
ai a )
functiei f, n punctul z0 .
Expresia df (z)(z0 ; h), z0 A, h Rn ), se citeste ,, diferentiala lui f n
punctul z0 , de h. Argumentul h al aplicatiei liniare df (z)(z0 ; ), reprezinta
cresterea arbitrara z z0 , a lui z0 (h = z z0 ), iar hi reprezinta cresterea
zi ai , corespunzatoare lui ai (i.e. hi = zi ai ).
Daca interpretam n mod formal) pe f ca un produs simbolic ntre si
f, n membrul drept al relatiei (6.32) se poate da factor comun f (tot formal),
n membrul drept, si obtinem
( n
)

df (z) =
dzi f (z)
(6.37)
zi
i=1
Relatia (6.37) permite sa punem n evidenta operatorul
d : Dif er(A, R) F(A, L(Rn , R)),
n
d =
dzi
zi
i=1
(6.38)
numit operator diferential

a , unde Dif er(A, R) = {f : A R | f diferentiabila peA}. Acest operator permite calcularea diferentialelor de ordin superior.
115
6.44 Denitie. Fie k 2, k N. Spunem ca functia f : A R, A

desRn , este diferentiabil
a de k ori n punctul z0 A, daca toate
derivatele partiale de ordin k 1 ale lui f exista pe V unde, V V(z0 ) si
sunt diferentiabile n z0 .
Functia f este diferentiabila de k ori pe A daca este diferentiabila de k
ori n z A.
Daca f este diferentiabila de k ori n z0 , atunci toate derivatele partiale de
ordin k exista n z0 , iar ordinea de derivare n z0 , pana la ordinul k inclusiv,
nu conteaza.
Diferentiala de ordinul k se deneste recurent prin relatia:
dk f (z) = d(dk1 f (z)).
(6.39)
Din aceasta ultima relatie si (6.37) avem ca :

(a) diferentiala de ordinul k, a functiei f , ntr-un punct arbitrar este
( n
)(k)

dk f (z) =
dzi
f (z);
(6.40)
zi
i=1
(b) diferentiala de ordinul k, a functiei f, n punctul z0 este
( n
)(k)

dk f (z)(z0 ; ) =
dzi
f (z0 );
z
i
i=1
(6.41)
(c) valoarea diferentialei de ordinul k, a functiei f, n z0 , pentru o crestere

arbitrara este
( n
)(k)

dk f (z)(z0 ; z z0 ) =
(zi ai )
f (z0 ).
(6.42)
z
i
i=1
In cele de mai sus, exponentul (k) arata ca se dezvolta suma din paranteza,
n mod formal dupa regula binomului lui Newton si apoi se nmulteste
tot formal cu f, folosind conventia
)(j)
(
j
= j si
=
, i, j = 1, n
(6.43)
zi
zi zj
zi zj
zi
Pentru k = 2 n (6.41), se obtine diferentiala de ordinul doi a unei functii
f : A desRn R de clasa C 2 pe A, n z0 A,
n
2f
(z)dzi dzj .
d f (z) =
zi zj
i,j=1
2
(6.44)
116
Aceasta este o functionala patratica, a carei matrice

( 2
)
f (z)
H(z) =
zi zj i,j=1,n
(6.45)
se numeste matricea hessian

a a functiei f.
2f
2f
2f
(z)
(z)
z 2 (z)
z1 z3
z1 z2
1
2
2
2f
f
,
Petru n = 3, H(z) =
(z)
(z)
(z)
z z
z22
z2 z3
2
1
2
2
2f
f
f
(z)
(z)
(z)
z3 z1
z3 z2
z32
unde z = (z1 , z2 , z3 ) A si derivatele mixte sunt egale.
6.45 Aplicatie. Sa se calculeze hessiana pentru functia f : R3
R, f (x, y, z) = x3 yz 2 3xyz + 2yz x 6y 7z.
Rezolvare. Se observa ca prima linie a hesianei se obtine prin derivarea
gradientului lui f n raport cu x. Analog pentru linia a doua se deriveaza n
raport cu y si pentru linia a treia (
se deriveaza n raport cu z
)
f
f
f
0
Astfel gasim mai ntai f (z) =
(x, y, z) ,
(x, y, z) ,
(x, y, z) =
x
y
z
(3x2 yz 2 3yz 1, x3 z 2 3xz 6, 2x3 yz 3xy 7) si apoi
6xyz 2
3x2 z 2 3z 6x2 yz 3y
0
2x3 z 3x .
Hf (x, y, z) = 3x2 z 2 3z
6x2 yz 3y 2x3 z 3x
2x3 y
6.46 Observatii: 1 . In cele ce urmeaza, consideram ca nu mai este
necesar sa mentionam n notatia diferentialei si argumentul functiei. Deci n
loc df (z)(z0 ; z z0 ) vom utiliza notatia df (z0 )(z z0 ), notatie justicata de
Observatia 6.43 2). Am preferat acele notatii deoarece le-am considerat mai
sugestive.
2 . Adesea, conform traditiei, n loc de df (z0 )(z z0 ) se scrie df (z0 )
(si uneori df (z0 )(z)). De exemplu, pentru z0 = (a, b) si z = (x, y), n loc
de df (a, b)((x, y) (a, b))(= df (a, b)(x a, y b)), se scrie df (a, b). Astfel
notatia df (a, b) apare n doua ipostaze. Pe de o parte df (a, b) este functia ce
reprezinta diferentiala functiei f, n punctul (a, b) si n acest caz, n expresia
lui df (a, b) se gaseste dx si dy, adica avem formula
df (a, b) =
f
f
(a, b) dx +
(a, b)dy
x
y
(6.46)
Pe de alta parte df (a, b) este valoarea diferentialei functiei f, n (a, b), aplicata
cresterii arbitrare (u, v) = (x, y) (a, b). In acest caz n expresia lui df (a, b),
117
n locul lui dx si dy, apare u = x a si respectiv v = y b, adica

df (a, b)(u, v) =
f
f
(a, b)(dx)(u, v) +
(a, b)dy(u, v) =
x
y
f
f
(a, b)u +
(a, b)v,
x
y
(6.47)
sau
df (a, b)((x, y) (a, b)) =
f
f
(a, b)(x a) +
(a, b)(y b).
x
y
(6.48)
Prin urmare, deosebirea este evidenta, caci n primul caz df (a, b) este o funtiei
a carei expresie este o combinatie liniara de functiile dx si dy, iar n al doilea
caz df (a, b) este valoarea functiei-numita diferentiala lui f, n (a, b) - calculata
n punctul (x, y) (a, b), care va o combinatie liniara de x a si y b(vezi
Observatia 6.43,2)).
3 . Functia f : I desR R este diferentiabila n a I daca si numai
daca exista Ea (I) a..:
f (x) = f (a) + f 0 (a)(x a) + (x a)(x), x I.
(6.49)
Aceasta formula, reprezinta formula lui Taylor de ordinul ntai.

3 . Notiunile de derivabilitate si diferentiabilitate sunt echivalente.
4 . Regulile de derivare se pastreaza si pentru diferentiale:
d(u + v) = du + dv
d(u) = du
d(uv) = vdu + udv
u
vdu udv
d =
v
v2
(6.50)
unde u si v sunt functii derivabile.

Pentru calculul diferentialei unei functii diferentiabile se poate folosi formula (6.35) sau regulile (6.50) urmate de formula (6.35).
x+1
Aplicatie. Fie f : (, 1) (1, +) R, f (x) =
.
x1
Din formula (6.35) avem:
(
)0
x+1
2
x+1
=
dx = ... =
dx.
df (x) = d
x1
x1
(x 1)2
Urmand regulile de diferentiere (6.50) avem:
df (x) = d
(x 1) d(x + 1) (x + 1) d(x 1)
2
x+1
=
=
dx.
2
x1
(x 1)
(x 1)2
118
5 . Deoarece diferentiala functiei f : I R este o aplicatie liniara, gracul sau este o dreapta ce trece prin originea sistemului hOz, z = df (a)(h).
Ecuatia dreptei ind z = f 0 (a) h, ea are coecientul unghiular egal cu
f 0 (a), deci paralela cu tangenta la gracul functiei y = f (x) (n punctul
M0 (a, f (a))) din gura de mai jos.
Relatia de aproximatie (6.36), aici are forma:

f (a + h) f (a) dfa (h), a + h I
Aceasta egalitate aproximativa, exprima faptul ca segmentele PN si MN
sunt aproximativ egale.
6.47 Exemplu. Pentru functia f : R2 R, f (x, y) = x2 y 2 3xy(x+y)
sa se calculeze diferentiala de ordinul ntai si doi, n punctul (1,2) cat si
valorile lor pentru cresteri arbitrare.
Rezolvare . Mai ntai calculam:
f
f
(x, y) = 2x 6xy 3y 2 ;
(x, y) = 2y 3x2 6xy
x
(
) y
)
2f
f
(
2
(x,
y)
=
(x,
y)
=
2x
6xy
3y
= 2 6y
x2
x (
x
x
)
)
2f
f
(
(x, y) =
(x, y) =
2y 3x2 6xy = 6x 6y
xy
x( y
x
)
2
)
f
f
(
2
(x,
y)
=
(x,
y)
=
2y
3x
6xy
= 2 6x
y 2
y y
y
Diferentiala de ordinul ntai n punctul curent este :
(
)
f (x, y)
f (x, y)
f
f
df (x, y) =
dx +
dy sau, df =
dx +
dy
x
y
x
y
i.e. df (x, y) = (2x 6xy 3y 2 )dx + (2y 3x2 6xy)dy,
iar n punctul (1,2)
df (1, 2) = (2x 6xy 3y 2 x=1 dx + (2y 3x2 6xy x=1 dy = 22dx 19dy
y=2
y=2
Diferentiala de ordinul ntai n punctul (1,2), de (x, y) (1, 2) este
df (1, 2)((x, y) (1, 2)) = 22(dx)((x, y) (1, 2)) 19(dy)((x, y) (1, 2)) =
22(x 1) 19(y 2)
6.5. Interpretare economic

a
a derivatelor partiale
119
Diferentiala de ordinul doi, n punctul curent:

[( )
]
(
)(2)
( )2
2
d2 f =
dx +
dy
f =
dx2 + 2
dx dy +
dy 2 f.
x
y
x
x y
y
(
Conventional avem:
(
2
df=
)2
=
s
i
=
. Deci:
x2
x y
xy
)
2 2
2
2 2
2f 2
2f
2f 2
dx
+
2
dx
dy
+
dy
f
=
dx
+2
dx
dy+
dy
x2
xy
y 2
x2
xy
y 2
Diferentiala de ordinul doi, n punctul (1, 2) este:

2f
2f
2f
2
d2 f (1, 2) =
(1,
2)
dx
+
2
(1,
2)
dx
dy
+
(1, 2)dy 2 =
2
2
x
xy
y
= (2 6y) x=1 dx + 2(6x 6y) x=1 dxdy + (2 6x) x=1 dy 2 =

y=2
y=2
y=2
= 10dx2 36dxdy 14dy 2 ,
iar valoarea diferentialei de ordinul doi n (1,2) pentru o crestere arbitrara
este
d2 f (1, 2)(x, y) = 10 ((dx) ((x, y) (1, 2)))2 36 dx)((x, y) (1, 2))
(dy)((x, y) (1, 2)) 14 ((dy) ((x, y) (1, 2)))2 = 10(x 1)2
36(x 1)(y 2) 14(y 2)2
6.5
Interpretare economic
a
a derivatelor partiale
Fie A desR si f : A R o functie care admite derivate partiale de

f
, i = 1, n.
ordin ntai
xi
f
Derivata partiala
arata variatia functiei f la o crestere foarte mica
xj
xj a variabilei xi , cand toate celelalte variabile raman constante. Aceasta
derivata partiala se numeste valoare marginal
a sau viteza de variatie
a lui f n raport cu variabila xi .
6.48 Exemplu. Fie (Xi )i=1,n n marfuri ce se vand la preturile (pi )i=1,n ,
pe o piata externa unde consumatorii au gusturi si venituri date. In aceasta
120
situatie, cantitatea Yi din marfa Xi ceruta pe piata, este functie de preturile

tuturor marfurilor considerate mai sus, i.e.
Yi = fi (p1 , p2 , . . . , pn ), i = 1, n
Presupunem ca aceasta functie este derivabila partial n raport cu toate

variabilele sale.
fi
Derivata partiala
arata viteza cu care scade cererea (se considera
pi
fi
cazul cererii normale) pentru marfa Xi , cand pretul creste (n acest caz
<
pi
0).
fj
Derivata partiala
reprezinta viteza de variatie a cererii pentru marfa
pk
Xj cand pretul pk (al mari Xk ) creste. Analog se interpreteaza derivata
fk
fj
fk
partiala
. Daca
> 0 si
> 0, cererea pentru una dintre marfurile
pj
pk
pj
Xj si Xk creste odata cu pretul celeilalte mar. In acest caz se spune ca
fk
fj
< 0 si
< 0, cererea pentru
marfurile Xj si Xk sunt concurente. Daca
pk
pj
una din marfuri si pretul celeilalte mar au directii de variatie inverse. In
acest caz, se spune ca marfurile sunt complementare.
Daca functia f este o functie de productie, iar variabilele x1 , . . . , xn sunt
f
factorii utilizati, atunci derivata partiala
masoara ecienta utilizarii
xi
unei unitati suplimentare din factorul xi , cand toti ceilalti factori raman
f
neschimbati. In acest caz
se numeste randamentul marginal corexi
spunz
ator factorului xi .
6.6
Derivatele si diferentialele functiilor compuse
Fie A desR si B desR2 . Consideram functiile u : A B1 R,

v : A B2 R a.. B1 B2 B si : B R.
6.6. Derivatele si diferentialele functiilor compuse
121
6.49 Teorem
a. Daca u, v C 1 (A) si C 1 (B, R) atunci functia F (x) =
(u(x), v(x)) C 1 (A, R) si
F 0 (x) =
0
0
u (x) +
v (x).
u
v
(6.51)
Demonstratie. Fie x0 A arbitrar xat si notam u(x0 ) = a si v(x0 ) = b.

Deoarece C 1 (B, R), rezulta ca este diferentiabila pe B si deci si n
(a, b) B. Deci, (a,b) (B) a..
(u, v) (a, b) =
(a, b)(u a) +
(a, b)(v b) ||(u, v) (a, b)||
u
v
(u, v) (u, v) B
Prin urmare:
F (x) F (x0 )
(u(x), v(x)) (a, b)
u(x) u(x0 )
=
=
(a, b)
+
x x0
x x0
u
x x0
v(x) v(x0 ) ||(u, v) (a, b)||

+ (a, b)
+
(u, v).
v
x x0
x x0
Trecand la limita cand x x0 (si deci u a si v b) avem:
F (x) F (x0 )
lim
=
(a, b) u0 (x0 ) +
(a, b) v 0 (x0 )+
xx
x
x
u
v
0
0
+ u0 (x0 ) + v 0 (x0 ) lim (u(x), v(x))

xx0
de unde obtinem:
F 0 (x0 ) =
(u(x0 ), v(x0 )) u0 (x0 ) +

(u(x0 ), v(x0 )) v 0 (x0 )
u
v
si pentru ca x0 a fost arbitrar xat avem ca:

F 0 (x) =
(u(x), v(x))u0 (x) +

(u(x), v(x))v 0 (x), ) x A.
u
v
6.50 Observatie: 1 . Intr-o alta formulare Teorema 6.49 se enunta astfel:
122
Daca functiile u(x) si v(x) sunt diferentiabile pe A, iar functia (u, v) este
diferentiabila pe B, atunci functia F (x) = (u(x), v(x)) este diferentiabila
pe A si avem relatia:
(
)
0
0
df =
(u(x), v(x))u (x) +
(u(x), v(x))v (x) dx.
(6.510 )
u
v
Aceasta relatie rezulta din (6.51), tinand seama de faptul ca dF (x) =
F (x) dx
2 . Formula (??) se mai scrie:
0
du
dv
(u, v)
+
(u, v)
(6.5100 )
u
dx v
dx
Deoarece functia F 0 se obtine prin operatii elementare cu functii continue
(u, v, C 1 ), rezulta ca functia F 0 C 0 si deci F C 1 .
Pentru ca dF (x) = F 0 (x)dx, rezulta ca
(
)
0
0
dF (x) =
(u, v)u (x) +
(u, v)v (x) dx.
(6.51000 )
u
v
F 0 (x) =
6.51 Exemplu. Sa se calculeze diferentiala functiei:

F : R R, F (x) = (1 + x2 , sinx)
Rezolvare. Notam u(x) = 1 + x2 si v(x) = sinx. Inlocuind n formula
(6.510 ) obtinem:
(
)
dF (x) = 2x
(u, v) + (cos x) (u, v) dx.
u
v
Fie acum A, B DesR2 . Consideram functiile u : A B1 R si
v : A B2 R a.. B1 B2 B si functia : B R.
6.52 Teorem
a. Daca u, v C 1 (A) si C 1 (B) atunci functia F (x, y) =
(u(x, y), v(x, y)) C 1 (A, R) si
u v
F
=
x
u x v x
(6.52)
u v
F
=
y
u y
v y
123
F
(= Fx0 ) variabila y este
x
considerata constanta, functiile u(x, y), v(x, y) si F (x, y) au ca variabila doar
pe x. Conform Teoremei 6.49, avem:
Demonstratie. Deoarece pentru calcularea lui
Fx0 =
0
0
ux +
v
u
v x
Analog
0
0
uy +
v .
u
v y
De aici rezulta formulele (??) si ca Fx0 si Fy0 exista si sunt continue, i.e.
F C 1.
6.53 Observatie. Teorema 6.52 se poate enunta si astfel:
Daca functiile u(x, y) si v(x, y) sunt diferentiabile pe A iar functia (u, v)
este diferentiabila pe B, atunci functia compus
a F (x, y) = (u(x, y), v(x, y))
este diferentiabila pe B si n plus avem:
(
)
(
)
u v
u v
dF =
dx +
dy.
u x v x
u y
v y
Fy0 =
6.54 Exemplu. Sa se calculeze diferentiala functiei F : R2 R, F (x, y) =

(3x2 + 2y 2 , 2x y).
Rezolvare: Diferentiala functiei F (x, y) este
dF (x, y) =
F
F
(x, y) dx +
(x, y) dy.
x
y
Daca notam u(x, y) = 3x2 + 2y 2 si v(x, y) = 2x y obtinem:

F
u v
=
6x
2., si
x
u x v x
u
v
u v
F
=
=
4y +
(1).
y
u y
v y
u
v
Deci,
(
dF (x, y) =
)
(
)
(x, y) dy.
6x (x, y) + 2 (x, y) dx + 4y (x, y)
u
v
u
v
6.55 Observatie. Deoarece functia F depinde de x prin intermediul

variabilelor u si v ale functiei , pentru a retine formula (6.51) este utila
schema:
124
Analog pentru formula (6.52), folosim schema (aici F depinde de x si y):
6.56 Aplicatii. 1 . Sa se scrie derivatele partiale ale functiilor

(a) F (x, y, z) = (u(x, y, z), v(x, y, z));
(b) F (x, y) = (u(x, y), v(x, y), w(x, y)). (F si sunt denite astfel ncat
sa se poata face compunerea si sa admita derivate partiale), indicand de
ecare data cate o schema ajutatoare (asa ca mai sus).
Rezolvare:
(a)
F
u v
=
x
u x v x
F
u v
=
y
u y
v y
F
u v
=
z
u z
v z
(b)
u
F
=
+
x
u x v
u
F
=
+
y
u y
v
v w
+
x w x
v w
y w y
125
2 . Fie A Rn , un con (i.e. t R si x A, tx A).

Spunem ca functia f : A R este omegen
a de grad r r R, daca
f (tx1 , tx2 , . . . , txn ) = tr f (x1 , x2 , . . . , xn ) t R si x = (x1 , . . . , xn ) A.
Sa se arate ca daca A Rn este un con deschis (A DesRn ) si f : A R
este diferentiabila si omogena de grad r, atunci avem relatia:
f
f
f
(x1 , ..., xn ) + x2
(x1 , ..., xn ) + ... + xn
(x1 , ..., xn ) = rf (x1 , . . . , xn )
x1
x2
xn
(6.53)
(numita formula lui Euler pentru functii omogene).
Rezolvare. Pentru functia g(t, x1 , . . . , xn ) = f (u1 (t, x1 , . . . , xn ), . . . ,
un (t, x1 , . . . , xn )) unde ui : R A A, ui (t, x1 , . . . , xn ) = txi , i = 1, n
g
f u1
f un
f
si g : R A R avem
=
+ .. +
= x1
+
t
u1 t
un t
u1
f
... + xn
. Derivand n raport cu t relatia ce deneste functia omogena, se
un
f
f
gaseste x1
+ ... + xn
= rtr1 f (x1 , . . . , xn ) t R si (x1 , . . . , xn )
u1
un
A. Pentru t = 1 se gaseste relatia (6.53).
6.57 Remarc
a. Diferentiabilitatea se conserva la compunerea functiilor.
Existenta derivatelor partiale poate sa nu e conservata prin compunerea
2
2
2
functiilor. De exemplu, funct
{iile u, v : R R+ , u(x, y) = v(x, y) = x + y
0,
(x, y) = (0, 0)
xy
si : R2 R+ , (x, y) =
, (x, y) 6= (0, 0) au derivate partiale,
2
2
x +y
dar functia f : R2 R, f (x, y) = (u(x, y),
{ v(x, y)) nu are derivate partiale
0, (x, y) = (0, 0)
1
. Pentru ca
n (0, 0). Intr-adevar se gaseste f (x, y) =
, (x, y) 6= (0, 0)
2
1
0
f (x, 0) f (0, 0)
1
raportul
= 2
=
nu are limita cand x 0, rezulta
x0
x0
2x
ca fx0 nu exista. Analog se gaseste ca fy0 nu exista.
Daca functia (x, y) ar diferentiabila n (0, 0), atunci f (x, y) (care este
compunerea lui cu functia diferentiabila g(x, y) = (u(x, y), v(x, y))) ar
diferentiabila si deci ar avea derivate partiale. Deci n lipsa diferentiabilitatii,
nu este asigurata conservarea derivatelor partiale, prin compunere.
x1
126
6.7
Formula lui Taylor pentru functii de mai

multe variabile
Fie (a, b) A desR2 si f C n (A). Pentru (x, y) A consideram

polinomul de doua variabile de gradul n
df (a, b) d2 f (a, b)
dn f (a, b)
Tn (x, y) = f (a, b) +
+
+ ... +
1!
2!
n!
(6.54)
unde dk f (a, b)((x, y)(a, b))((x, y)(a, b))...((x, y)(a, b)) = dk f (a, b)((x, y)
(a, b))k , am notat-o simplicat prin dk f (a, b).
6.58 Denitie. Polinomul Tn (x, y) denit pe A se numeste polinomul
Taylor de gradul n ata
sat functiei f (x, y) n punctul (a, b).
Daca, pentru (x, y) A, notam
Rn (x, y) = f (x, y) Tn (x, y)
atunci
f (x, y) = Tn (x, y) + Rn (x, y)
(6.55)
i.e.
f (x, y) = f (a, b)+
df (a, b)
dn f (a, b)
+...+
+Rn (x, y), ()(x, y) A (6.550 )
1!
n!
Egalitatea (6.55) se numeste formula lui Taylor de ordinul n, corespunz

atoare functiei f (x, y) n punctul (a, b).
Functia Rn (x, y) denita pe A se numeste restul de ordinul n al formulei lui Taylor .
Polinomul Taylor Tn (x, y) aproximeaza functia f (x, y) cu eroarea Rn (x, y).
In legatura cu restul Rn (x, y) prezentam fara demonstratie rezultatul:
6.59 Teorem
a. Daca f (x, y) este de n + 1 ori diferentiabil
a pe V
V(a, b), atunci pentru (x, y) V, (, ) V, aat pe segmentul care
uneste punctele (a, b) si (x, y) a.. avem:
Rn (x, y) =
1
dn+1 f (, )
(n + 1)!
(6.56)
Cu aceasta, formula lui Taylor de ordinul n corespunzatoare lui f (x, y) n

punctul (a, b), se va scrie
f (x, y) = f (a, b) +
dn f (a, b) dn+1 f (, )
df (a, b)
+ ... +
+
1!
n!
(n + 1)!
(6.57)
6.7. Formula lui Taylor pentru functii de mai multe variabile
127
6.60 Observatii. 1 . Pentru n = 0 n formula (6.56), obtinem formula

lui Lagrange (sau formula cresterilor nite) i.e.
f (x, y) f (a, b) = (x a)
f
f
(, ) + (y b) (, )
x
y
(6.58)
2 . Se poate arata ca E(a,b) (A), astfel ncat

Rn (x, y) =
n (x, y)
(x, y)
n!
unde
(x, y) = ||(x, y) (a, b) k =
(6.59)
(x a)2 + (y b)2
6.61 Aplicatii. 1 . Sa se scrie formula lui Taylor de ordinul trei atasata

functiei f : R (1, +) R, f (x, y) = e2x ln(1 + y) n punctul (0,0).
Rezolvare. Functia f (x, y) este de trei ori diferentiabila n punctul (0,0).
Deci se poate calcula df(0, 0); d2 f (0,0) si d3 f (0, 0).
f
f
(0, 0) (x 0) +
(0, 0)(y 0)
x
y
f
2x
(0, 0) = 2e ln(1 + y) x=0 = 2 ln 1 = 0
y=0
x
f
1
1
0
=
e
(0, 0) = e2x
=1
x=0
y
1 + y y=0
1+0
df (0, 0) =
Deci, df (0, 0) = 0 x + 1 y = y.
2f
2f
2f
2
(0,
0)(x
0)
+
2
(0,
0)(x
0)(y
0)
+
(0, 0)(y 0)2
x2
xy
y 2
(
)
2f
f
2x
x=0 = 0
=
4e
ln(1
+
y)
(0,
0)
=
(x,
y)
x=0
y=0
y=0
x2
x x
(
)
(
)
2f
f
1
1
x=0 = 2e2x
x=0 = 2
(0, 0) =
(x, y) x=0 =
e2x
y=0
xy
x y
x
1 + y y=0
1 + y y=0
)
(
(
)
2x
2f
f
e
1
2x
x=0 =
x=0 = 1
x=0 =
(0,
0)
=
(x,
y)
e
y=0
y 2
y y
y
1 + y y=0
(1 + y)2 y=0
d2 f (0, 0) =
Deci d2 f (0, 0) = 4xy y 2

3f
3f
3
(0,
0)(x
0)
+
3
(0, 0)(x 0)2 (y 0)+
3
2
x
x y
3f
3f
2
+3
(0,
0)(x
0)(y
0)
+
(0, 0)(y 0)3
2
3
xy
y
d3 f (0, 0) =
128
( 2x
)
2f
2x
x=0 =
x=0 = 8e ln(1+y) x=0 = 0
(x,
y)
4e
ln(1
+
y)
y=0
y=0
y=0
x2
x
(
)
(
)
3f
2f
x=0 = 2e2x 1
x=0 = 4`2x 1 x=0 = 4
(0,
0)
=
(x,
y)
y=0
x2 y
x xy
x
1 + y y=0
1 + y y=0
(
)
(
)
3f
2f
e2x
2e2x
(0, 0) =
(x, y) x=0 =
x=0 =
x=0 = 2
y=0
xy 2
x y 2
x
(1 + y)2 y=0
(1 + y)2 y=0
(
)
(
)
2f
e2x
2e2x
3f
(0, 0) =
(x, y) x=0 =
x=0 =
x=0 = 2
y=0
y 3
y y 2
y
(1 + y)2 y=0
(1 + y)3 y=0
3f
(0, 0) =
3
x
x
Deci, d3 f (0, 0) = 3 4 x2 y + 3(2)xy 2 + 2y 3 = 12x2 y 6xy 2 + 2y 3 .

Prin urmare,
df (0, 0) d2 f (0, 0) d3 f (0, 0)
f (x, y) = f (0, 0) +
+
+
+ R3 (x, y) =
1!
2!
3!
1
1
1
= 0 + y + (4xy y 2 ) + (12x2 y 6xy 2 + 2y 3 ) + R3 (x, y) =
1!
2!
3!
1
1 3
2
= y + (4xy y ) + (y 3xy 2 + 6x2 y) + R3 (x, y).
2
3
2 . Sa se deduca o valoare aproximativa pentru 1, 11,2 folosind polinomul
lui Taylor de gardul trei atasat functiei f : (0, ) R R, f (x, y) = xy n
punctul (1,1).
Rezolvare.
df (1, 1) d2 f (1, 1) d3 f (1, 1)
+
+
1!
2!
3!
f
f (1, 1) = 1;
(1, 1) = yxy1 x=1 = 1;
y=1
x
f
2f
3f
(1, 1) = xy ln x x=1 = 0;
(1, 1) = 1;
(1, 1) = 1
y=1
y
xy
x2 y
T3 (x, y) = f (1, 1) +
Celelalte derivate sunt nule n punctul (1,1). De aici avem

df (1, 1) = 1 (x 1) + 0 (y 1) = (x 1)
d2 f (1, 1) = 0 (x 1)2 + 2 1 (x 1)(y 1) + 0 (y 1)2 = 2(x 1)(y 1)
d3 f (1, 1) = 0(x1)3 +31(x1)2 (y1)+30(x1)(y1)2 +0(y1)3 =
3(x 1)2 (y 1)
Deci,
(x 1) 2(x 1)(y 1) 3(x 1)2 (y 1)
+
+
=
1!
2!
3!
1
= 1 + x 1 + (x 1) (y 1) + (x 1)2 (y 1) =
2
1
= x + (x 1) (y 1) + (x 1)2 (y 1)
2
T3 (x, y) = 1 +
6.8. Extremele functiilor de mai multe variabile
129
Prin urmare,
1
1, 11,2 T3 (1, 1; 1, 2) = 1, 1 + (1, 1 1)(1, 2 1) + (1, 1 1)2 (1, 2 1) =
2
1
1 1
2
2
= 1, 1 + 0, 1 0, 2 + (o, 1) (0, 2) = 1, 1 + 0, 02 +
=
2
2 100 10
112
1
1121
=
+
=
= 1, 121.
100 1000
1000
3 . Pentru functia F (x, y, z) = f (u(x, y, z), v(x, y, z)) cu f (u, v) = u2
3uv, u(x, y, z) = 2x2 xy + z 2 si v(x, y, z) = x2 + 3y 2 + 2z 2 , sa se calculeze
derivatele partiale de ordinul ntai si doi.
6.8
6.8.1
Extremele functiilor de mai multe variabile

Extreme libere
Fie f : A R2 R
6.62 Denitie. Un punct (a, b) A se numeste punct de maxim local
(respectiv minim local ) al functiei f (x, y), daca exista V V(a, b) astfel
ncat f (x, y) f (a, b) (respectiv f (x, y) f (a, b)), oricare (x, y) V A,
iar numarul f (a, b) se numeste maximul local (respectiv minimul local )
al functiei f.
Daca, n denitia de mai sus, inegalitatile mentionate sunt adevarate
pentru orice (x, y) A, atunci cuvantul local se nlocuieste prin cuvantul
global.
Punctele de maxim (local sau global) si de minim (local sau global) se
numesc puncte de extrem ale functiei f, iar maximele si minimele (locale
sau globale) se numesc extremele (locale sau globale) ale functiei f.
6.63 Denitie. Fie functia f diferentiabila pe A DesR2 . Orice solutie
(a,b) A a sistemului
(x, y) = 0,
x
(6.60)
f
(x, y) = 0,
y
se numeste punct stationar sau punct critic al functiei f , iar numarul
f (a, b) se numeste valoarea critic
a a lui f .
6.64 Propozitie. Daca functia f este diferentiabil
a pe A desR2 ,
atunci orice punct de extrem (a, b) A, al lui f, este punct critic al lui f .
130
Demonstratie. Fie A1 = {x R|(x, b) A} si functia : A1

R, (x) = f (x, b) x A1 .
Deoarece (a,b) este punct de extrem al functiei f (x, y), rezulta ca x = a
este punct de extrem pentru functia (x). Deci
(x) (a)
f (x, b) f (a, b)
f
= lim
=
(a, b)
xa
xa
xa
xa
x
0 = 0 (a) = lim
f
(a, b) = 0 (i.e. se considera A2 = {y R|(a, y)
y
A} si (y) = f (a, y), y A2 s.a.m.d.)
Conform denitiei 5.61, punctul (a,b) este punct critic (stationar) pentru
functia f.
6.65 Observatii: 1 . Punctul (a, b) A este punct de extrem local
pentru f (x, y) daca si numai daca V V(a, b) astfel ncat diferenta f (x, y)
f (a, b) pastreaza semn constant pe V.
2 . Nu orice punct critic al unei functii diferentiabile este si punct de
extrem.
Intr-adevar, e f : R2 R, f (x, y) = x3 y 3 . Evident ca punctul (0,0) este
punct critic pentru functia f, dar nu este punct de extrem deoarece nu putem
avea f (0, 0) f (x, y) (pentru minim) sau f (0, 0) f (x, y) (pentru maxim)
pe nici una din vecinatatile lui (0,0). Altfel spus, diferenta f (x, y) f (0, 0)
nu pastreaza semn constant n vecinatatea originii.
3 . Propozitia 6.64 este o extindere a teoremei lui Fermat la functiile de
doua variabile.
Punctele stationare (critice) ale functiei f (x, y) care nu sunt puncte de
extrem, se numesc puncte
sa ale lui f (x, y).
Intr-un sistem de axe Oxyz, M (a, b, c) este punct de minim (g. 1), de
maxim (g. 2) si punct sa (g. 3):
Analog se arata ca
4 . Daca f C 0 (A), A un compact din R2 , atunci f si atinge marginile

n puncte din A. Daca aceste puncte apartin lui IntA si f C 1 (A), atunci
n mod necesar ele sunt puncte critice. Daca ele nu apartin lui IntA, atunci
apartin multimii A si acestea nu mai sunt, cu necesitate, printre punctele
critice.
131
Pentru a preciza care dintre punctele stationare ale unei functii sunt
puncte de extrem, precum si pentru a stabili natura acestora (maxim sau
minim) avem
6.66 Teorem
a(de caracterizare a punctelor de extrem local ): Fie A
n
2
desR , f C (A), z0 = (a1 , . . . , an ) un punct stationar al lui f si functionala
patratic
a
q(h) =
2f
(z0 )hi hj , h = (h1 , . . . , hn ) R2
x
x
i
j
i,j=1
(6.61)
(1) Daca functionala patratica q este negativ (respectiv pozitiv) denit

a,
atunci z0 este punct de maxim (respectiv minim) local ;
(2) Daca functionala patratica q este nedenit
a, atunci z0 nu este punct
de extrem al functiei f .
Demonstratie. Pentru ambele parti ale teoremei utilizam formula lui Taylor de ordinul doi aplicata lui f n punctul z0 .
1
f (x) = f (z0 ) + df (z0 ) + d2 f (z0 ) + R2 (x), x A
2
T
inand seama de formula (6.61) si de faptul ca a este punct stationar
avem:
n
1 2f
1
f (x) f (z0 ) =
(z0 )(xi ai )(xj aj ) + (x)2 (x)
2 i,j=1 xi j
2
unde Ez0 (A).
xi ai
, i = 1, n si obtinem
[ n
]
1 2f
f (x) f (z0 ) =
(z0 )i j + (x) 2 (x)
2 i,j=1 xi xj
Notam acum i =
Rezulta
1
[q() + (x)] 2 (x)
(6.62)
2
}
{
n
n
n
2
2
Se observa ca
i = 1 si notam B = t = (t1 , ..., tn ) R | ti = 1 .
f (x) f (z0 ) =
i=1
i=1
Functionala q ind continua si atinge marginile pe multimea compacta

B. Fie = inf q si = sup q.
B
(1) Din ipoteza si din continuitatea lui q avem, 6= 0 6= . Deci

+ (x) q() + (x) + (x), B si x A
(6.63)
132
Daca functionala patratica q este negativ denita, atunci < 0 si pentru

ca lim (x) = 0, rezulta ca exista V V(z0 ) a.. + (x) 0 x V.
xa
De aici, si din (6.62) si (6.63) avem ca exista V V(z0 ) a.. f (x) f (a)
0, x V, adica z0 este punct de maxim local.
Daca functionala patratica q este pozitiv denita, atunci > 0 si pentru
ca lim (x) = 0, rezulta ca exista U V(a) a.. f (x) f (z0 ) 0, x U,
xa
adica z0 este punct de minim local.
(2). Daca functionala patratica q este nedenita, atunci ) 0 , 00 B a..
q( 0 ) > 0 si q( 00 ) < 0. Astfel diferenta f (x) f (z0 ), care are acelasi semn
cu q n orice vecinatate a lui z0 ia atat valori 0 cat si valori 0. Rezulta ca
a nu este punct de extrem, i.e. este un punct sa.
6.67 Observatii. 1 . Daca functionala patratica q este semidenita (i.e.
k 0, k = 1, n) functia f poate avea extrem sau nu. Pentru a putea
decide asupra naturii punctelor stationare n acest caz se studiaza semnul
diferentei f (x) f (z0 ) folosind o dezvoltare Taylor de ordin superior, n
jurul lui a (daca functia permite acest lucru), ordinul ind cel mai mic k
pentru care dk f 6= 0.
2 . Fie k , k = 1, n( minorii principali
ai matricei asociate lui q (i.e. ai
)
f
si k = (1)k k . T
inand seama
hisianei lui f ) H(x) =
(x)
xi xj
i,j=1,n
de Teorema 6.66 si de Criteriul lui Sylvester avem urmatoarea
Consecint
a.1). Daca k > 0, k = 1, n, atunci (a, b) este punct de
minim local pentru functia f ;
2). Daca k > 0, k = 1, n, atunci (a, b) este punct de maxim local
pentru functia f .
Din cele de mai sus rezulta urmatorul procedeu de determinare a punctelor
de extrem:
f
Pasul 1. Se calculeaza derivatele partiale
(x), i = 1, n ale functie f.
xi
Pasul 2. Se determina punctele critice ale functiei f rezolvand sistemul
f
(x) = 0, i = 1, n.
xi
)
( 2
f
(x)
Pasul 3. Se calculeaza hesiana H(x) =
.
xi xj
i,j=1,n
Pasul 4. Pentru ecare punct critic a, se calculeaza H(a) si conform cu
5.65. 2 , se stabileste natura lui a.
In cazul n = 2, pasul 4 se prezinta etapizat astfel:
]
[
2f
2f
2f
(a, b) 2 (a, b)
(a, b) atunci (a,b)
Daca 2 > 0 2 =
x2
y
xy
este punctul de extrem local al functiei f (x, y), si anume:
133
2f
- punct de minim daca 1 > 0 (1 =
(a, b));
x2
- punct maxim daca 1 < 0.
Daca 2 < 0, atunci (a,b) nu este punct extrem local, si este punct sa.
Daca 2 = 0, (este nevoie de investigatii suplimentare) tinandu-se
seama de Observatia 6.67, 1 .
6.68 Exemple. 1 . Sa se gaseasca extremele locale ale functiei
f : R2 R, f (x, y) = x3 + 3xy 2 15x + 12y.
f
f
(x, y) = 3x2 + 3y 2 15 si
(x, y) = 6xy + 12
Rezolvare: Pasul 1.
x
y
{ 2
{ 2
(x, y) = 0,
3x + 3y 2 = 15,
x + y 2 = 5,
x
Pasul 2.
f
6xy = 12,
xy = 2,
(x, y) = 0,
y
(x, y) {(2, 1), (2, 1), (1, 2), (1, 2)} (= multimea punctelor critice).
Pasul 3. T
inand seama de pasul 1 avem:
2
f
2f
)
)
(
(x, y) (
x2 (x, y)
x y
6x 6y
xy
H(x, y) = 2
= 6y 6x = 6 y x
f
2f
(x, y)
(x,
y)
xy
y 2
Pasul 4. Situatia 1. (a, b) = (2, 1)
)
(
2 1
2 1
; 1 = | 2| = 2; 2 =
H(2, 1) = 6
1
2
1
2
=3
Deoarece 2 > 0 si 1 < 0, avem 1 = (1)1 1 = (1)(2) = 2; 2 =

(1)2 2 = 1 3 = 3. Rezulta ca punctul critic (-2,1) este punct de maxim
local
fmax = f (2, 1) = (2)3 +3(2)12 15((2)+121 = 86+30+12 = 28
Situatia 2. (a, b) = (2, 1)
(
)
2
2
1
1
=3
H(2, 1) = 6
; 1 = |2| = 2, 2 =
1 2
1 2
Deoarece 2 > 0 si 1 > 0, rezulta ca (2, 1) este punct de minim local
si
fmin = f (2, 1) = 23 + 3 2 (1)2 15 2 + 12(1) = 8 + 6 30 12 = 28.
Situatia 3. (a, b) = (1, 2)
(
)
1 2
1 2
H(1, 2) = 6
; 1 = | 1| = 1, 2 =
2
1
2
1
= 3
134
Deoarece 2 < 0, (1, 2) este punct sa.

Situatia 4. (a, b) = (1, 2)
(
H(1, 2) = 6
1
2
2 1
1
2
; 1 = |1| = 1, 2 =
= 3
2 1
Deoarece 2 < 0, (1, 2) este punct sa. Functia nu are puncte de extrem
global.
2 . Sa se determine extremele functiei f : R3 R, f (x, y, z) = x2 + y 2 +
z 2 xy + x 2z.
Rezolvare.
f
f
f
Pasul 1. (x, y, z) = 2xy+1,
(x, y, z) = 2yx,
(x, y, z) = 2z2.
x
y
z
2
(x, y, z) = 0
x
x = 3
f
2x y + 1 = 0
1
2y x = 0
(x, y, z) = 0
Pasul 2.
y=
2z 2 = 0
z=1 3
f (x, y, z) = 0
( z
)
2
1
Deci a = , , 1 este punctul stationar al functiei f.
3
3
Pasul 3. Se calculeaza derivatele partiale de ordinul doi n a :
2f
2f
2f
2f
2f
2f
=
2;
=
1;
=
0;
=
2;
=
0;
= 2.
x2
xy
xz
y 2
yz
z 2
De unde: H(x, y, z) =
2
1 0
0
= 1 2
0
0
2
2f
(x, y, z)
x2
2f
(x, y, z)
yx
2f
(x, y, z)
zx
2f
(x, y, z)
xy
2f
(x, y, z)
y 2
2f
(x, y, z)
zy
Pasul 4. Hesiana n punctul critic a =
)
2
1
, , 1 .
3
3
)
2
1 0
1
2
0
H , , 1 = 1 2
3
3
0
0
2
(
2f
(x, y, z)
xz
2f
(x, y, z)
yz
2f
(x, y, z)
z 2
135
1
= 3;
si de aici minorii principali: 1 = |2|; 2
1
2
1 0
0 = 6.
3 = 1 2
0
0
2
(
)
2
1
Pentru ca i > 0, i = 1, 3 rezulta ca a = , , 1 este punct
3
3
(
)
( )2 ( )2
1
2
2
1
+
+ 12
de minim local si fmin = f , , 1 =
3
3
3
3
( )( ) ( )
2
1
2
4
+
21=
3
3
3
3
2 . Un agent economic achizitioneaza un produs al carui pret (n mii lei)

este descris de functia
200
f (x, y) = 5x + 2y + xy +
, x > 0, y > o.
xy
Exista un pret minim (maxim) al produsului? In caz ca da, sa se determine beneciul agentului comercial din distribuirea a 100 produse, stiind ca
beneciul pe produs este 25% din pretul de vanzare.
Rezolvare: Etapa 1. Se rezolva sistemul:
200
f
5 + y 2 = 0,
(x, y) = 0,
5x = 2y,
x
y
x
f
200
2x2 y + x2 y 2 200 = 0,
2+x
(x, y) = 0,
= 0,
2
y {
xy{
5x4 + 2x3 32 = 0,
(x 2) (x3 + 4x2 + 8x + 16) = 0,
5
5
y = x,
y = x,
2{
{ 3 2 2
x + 4x + 8x + 16 = 0,
x 2 = 0,
5
5
sau
y = x,
y = x,
2
2
Primul sistem are solutia x=2 si y=5 iar cel de al doilea nu are solutii pozitive. Deci, a=(2,5) este sigurul punct stationar al functiei f (x,y) (conform
contextului).
Etapa 2 . Se calculeaza hesiana lui f (x, y) si rezulta
200
400
1
+
2 2
3
H(x, y) = x y 200 400 x y
1+ 2 2
x y xy 3
Etapa 3. Se studiaza(natura lui )
a = (2, 5) cu ajutorul hessianei. Inlocuind
10 3
se gaseste: H(2, 5) =
si apoi minorii principali 1 =10 si
3 8/5
136
10 3
= 7. Pentru ca i > 0, i = 1, 2 rezulta ca a = (2, 5)
2 =
3 8/5
este punct de minim local. Corespunzator se gaseste fmin = f (2, 5) = 50 mii
lei.
Cum functia f (x, y) are doar un punct de extrem (si acela este punct de
minim local), rezulta ca functia f (x, y) nu are maxim.
6.8.2
137
Extreme cu leg
aturi (conditionate)
Fie A Rn , f, gi : A R, i = 1, k si M = {x A | gi (x) = 0, i = 1, k}
6.69 Denitie. Spunem ca functia f (x) are ntr-un punct a M A
un extrem relativ la multimea M (sau extrem conditionat), daca
restrictia functiei f (x) la multimea M are n punctul a un extrem local
(obisnuit).
De regula multimea M estre denita ca multime de solutii a unui sistem
de ecuatii de forma :
g1 (x1 , , ..., xn ) = 0,
g2 (x1 , , ..., xn ) = 0,
(6.64)
............................,
gk (x1 , , ..., xn ) = 0,
unde gi : A R, i = 1, k si k < n sunt independente pe A.
Deci M = {x = (x1 , . . . , xn ) Rn |gi (x1 , . . . , xn ) = 0, i = 1, k}. In acest
caz extremele functiei f (x) relative la multimea M se mai numesc extremele
conditionate de sistemul (??). Relatiile (??) leaga ntre ele variabilele
x1 , . . . , xn . De aceea extremele conditionate ale functiei f (x) se mai numesc
si extreme cu leg
aturi .
Punctele stationare ale functiei f (x), cand (x1 , . . . , xn ) M se numesc
puncte stationare legate sau puncte stationare conditionate ale
functiei f.
Pentru determinarea extremelor functiei f (x) conditionate de sistemul
(??), folosim metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Aceasta metoda
consta din urmatoarele etape:
Pasul 1. Se considera functia ajutatoare : A Rk R,
(x1 , . . . , xn ; 1 , . . . , k ) = f (x1 , . . . , xn ) + 1 g1 (x1 , . . . , xn ) + . . .
. . . + k gk (x1 , . . . , xn ), unde 1 , . . . , k sunt parametrii reali si se numesc
multiplicatorii lui Lagrange.
Pasul 2. Se determina punctele stationare pentru functia (x; ) rezolvand sistemul de ecuatii:

(x, ) = 0, i = 1, n
(x, ) = 0,
i = 1, n
xi
(6.65)
xi
g (x , ..., x ) = 0, i = 1, k
(x, ) = 0, i = 1, k
i 1
n
i
Pasul 3. Daca (a1 , a2 , . . . , an ; 1 , 2 , . . . , k ) este punct stationar pentru
functia (x; ) atunci punctul (a1 , a2 , . . . , an ) este punct stationar conditionat
pentru functia f (x). Punctele de extrem conditionat ale lui f (x) se gasesc
printre punctele stationare conditionate.
138
Daca notam (x1 , ..., xn ) = (x1 , ..., xn ; 1 , ..., k ), avem:

f (x) f (a) = (x) (a), x M.
Deci studiul semnului diferentei f (x) f (a), pentru x M se reduce
la studiul semnului diferentei (x) (a), tot pentru x M. (i.e. natura
punctului critic a este aceeasi, pentru functia f si pentru functia ). Deoarece
= 0, i = 1, n (i.e. a este punct stationar

punctul critic a verica sistemul
xi
obisnuit pentru functia ), d(a) = 0. Pe de alta parte C ( V V(a)),
putem scrie formula lui Taylor de ordinul doi
1
1
(x) (a) = d2 (a) + (x)2 (x)
2
2
( 2 )

.
Se calculeaza hesiana functiei (x), H(x) =
xi xj i,j=1,n
Pasul 4. Daca nu se poate aplica criteriul lui Sylvester (i.e. daca nu
sunt ndeplinite conditiile k > 0, k = 1, n sau k = (n)k k > 0 k =
1, n, 0k , k = 1, n ind minorii principali ai hesianei lui ) functionalei
patratice d2 (a), se considera sistemul ce are ca ecuatii, diferentialele conditiilor (6.64) i.e.
g1
g1
(a)dx
+
...
+
(a)dxn = 0,
x1
xn
g2
g2
(a)dx1 + ... +
(a)dxn = 0,
x1
xn
.....................................................,
gk
gk
(a)dx1 + ... +
(a)dxn = 0,
x1
xn
(6.640 )
Necunoscutele sistemului sunt dx1 , dx2 , . . . , dxn .

Deoarece functiile sistemului (6.640 ) sunt independente (
n a (i.e.
) oricare
gi
dintre ele nu depinde de celelalte pe V V(a)) matricea
xj i = 1, k
j = 1, n
are rangul k. Deci, k dintre diferentialele dx1 , . . . , dxn se pot exprima functie
2
de celelalte n k. Introducem
aceste k diferentiale n expresia lui d (a) si
aceasta va avea forma q1 =
Aij dxi dxj . Dupa cum functionala patratrica
i,j
q1 este denita sau nedenita, diferenta (x) (a) pastreaza sau nu, ntr-o
vecinatate a lui a acelasi semn, i.e. punctul a este sau nu punct de extrem
139
conditionat. Daca functionala patratica q1 este pozitiv (negativ) denita,

functia f (x) are minim (maxim) conditionat.
6.70 Exemple. 1 . Sa se gaseasca extremele functiei f (x, y, z) = x2 +
y 2 + z 2 , cu conditia (legatura) x + y + z = 3.
Rezolvare. Pasul 1. Consideram functia ajutatoare
(x, y, z; ) = x2 + y 2 + z 2 + (x + y + z 3)
Pasul 2. Se determina punctele stationare ale functiei (x, y, z; ), i.e.
rezolvam sistemul:
(x, y, z; ) = 2x + = 0,
(x, y, z; ) = 2y + = 0,
y
(x, y, z; ) = 2z + = 0,
(x, y, z; ) = x + y + z 3 =,
Se exprima, din primele trei ecuatii, x, y si z n functie de si se nlocuieste
n ecuatia a patra. Astfel avem: x =

= y = z si = 2, i.e. (1, 1, 1, 2)
2
este punct stationar al functiei (x, y, z; ). Inlocuind n (x, y, z; ) pe
= 2, obtinem functia (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 2x 2y 2z + 6 cu
punctul stationar (1, 1, 1). De aici avem hesiana lui (x, y, z)
2 0 0
H(x, y, z) = 0 2 0
0 0 2
Pasul 4. Deoarece minorii principali ai hesianei 1 = 2, 2 = 4, 3 = 8
sunt 0, rezulta ca punctul critic (1, 1, 1), al functiei (x), este punct de
minim pentru aceasta functie.
Pasul 5. Punctul de minim (1, 1, 1) al functiei (x, y, z) este punct de
minim conditionat de legatura x + y + z = 3 pentru functia f (x, y, z). Deci
fmin = f (1, 1, 1) = 12 + 12 + 12 = 3.
2 . Un agent comercial are pe piata doua marfuri n cantitatile x si y al
caror pret unitar este p si respectiv q. Stiind ca marfurile au fost procurate
la costul C(x, y) = 10 + 4x + 2y si ca p + x2 = 16 si q + 2y = 10 sa se
determine cantitatile si preturile unitare respective, astfel ncat beneciul
total al agentului sa e maxim.
Rezolvare. Deoarece beneciul este: B(x, y, p, q) = px + qy C(x, y), i.e.
B(x, y, p, q) = px+qy 4x2y 10, problema revine la a determina maximul
140
functiei B(x, y; p, q) (variabilele lui B4 sunt x, y, p si q) n conditiile:

{
p + x2 = 16,
q + 2y = 10,
Folosim metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Functia ajutatoare este
(x, y, p, q; 1 , 2 ) = px+qy 4x2y 10+1 (p+x2 16)+2 (q +2y 10)
Se gasesc punctele stationare ale lui rezolvand sistemul:
= 0,
= 0,
p 4 + 21 x = 0,
q 2 + 22 = 0,
= 0,
x + 1 = 0,
p
y
+ 2 = 0,
= 0,
q
p + x2 = 16,
q + 2y = 10,
= 0,
=0
2
Astfel se obtine solutia x = y = 2, p = 12, q = 6 si 1 = 2 = 2. Deci
(2, 2, 12, 6, 2, 2) este punct critic al functie .
Se considera functia (x, y, p, q) = px+qy2x2 4x6y2p2q+42 (=
(x, y, p, q; 2, 2)) pentru care (2, 2, 12, 6) este punct critic.
Hesiana lui (x, y, p, q), este:
2

2
2
2
x2 xy xp xq

2

4 0 1 0
2
2
2
yx y 2 yp yq 0 0 0 1
=
H(x, y, p, q) =
2
1 0 0 0
2
2
2
px py p2 pq
0 1 0 0
2
2
2
2

qx qy qp q 2
Deoarece nu se poate aplica Consecinta din Observatia 6.67, (hesiana
H(2, 2, 12, 6) are si minori principali nuli) diferentiem legaturile si obtinem
sistemul:
{
dp + 2x dx = 0,
dq + 2dy = 0,
141
care n punctul (2, 2, 12, 6) devine:

{
dp + 4 dx = 0,
dq + 2dy = 0,
de unde dp = 4dx si dq = 2dy.
Inlocuind aceste diferentiale n
d2 (2, 2, 12, 6) = 4dx2 + 2dxdp + dydq
rezulta
d2 (2, 2, 12, 6) = 4(3dx2 + dy 2 ) < 0.
Deci, d2 (2, 2, 12, 6) este o functionala patratica negativ denita. Rezulta
ca (2, 2, 12, 6) este punct de maxim pentru (x, y, p, q) si prin urmare este
punct de maxim conditionat pentru functia beneciu B(x, y, p, q).
Astfel beneciul maxim al agentului comercial este:
Bmax = B(2, 2, 12, 6) = 12 2 + 6 2 4 2 2 2 10 = 14.
6.71.Observatie. Fie f : A DesRn R, f C 2 (A) si K A o
multime compacta (nchisa si marginita) a carei frontiera poate denita
prin ecuatii carteziene(i.e. ecuatii de tipul celor care denesc multimea M ).
Functia f ind continua pe compactul K, este marginita si si atinge marginile
(i.e. extremele globale) pe K. Deci, u, v K a.. f (u) = inf f si f (v) =
K
sup f. Daca a este un extrem global al lui f si a IntK, atunci n mod
K
necesar a este punct stationar pentru f si se poate determina din algoritmul

pentru extreme libere. Daca a
/ IntK (i.e. a K), atunci a va punct de
extrem pentru f cu legaturile date de ecuatiile carteziene ale frontierei.
Prin urmare, daca se cer marginile unei functii pe un compact K (a
carui frontiera poate denita prin ecuatii carteziene) situate n IntK, se
determina folosind algoritmul pentru extreme libere, iar cele situate pe K
se determina folosind algoritmul pentru extreme legate (conditionate).
142
Capitolul 7
Extinderi ale integralei
Reimann
7.1
Integrala Riemann - Stieltjes
Aceasta integrala reprezinta o extindere a integralei lui Reimann. A fost

considerata pentru prima data de Stieltjes, la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Fie [a, b] R. Notam D[a,b] = { = (x0 , x1 , . . . , xn )|a = x0 < x1 < . . . <
xn = b} - multimea diviziunilor intervalului [a,b]. Numarul () = max(xi
i=1,n
xi1 ) se numeste norma diviziunii (i.e. norma este cea mai mare dintre lungimile intervalelor [xi1 , xi ], i = 1, n). Pentru D[a,b] , =
(x0 , . . . , xn ) notam = { = (1 , . . . , n )|xi1 i xi , i = 1, n}
multimea sistemelor de puncte intermediare asociate diviziunii .
7.1 Denitie. Fie f, g : [a, b] R, = (x0 , x1 , . . . , xn ) D[a,b] si
= (1 , . . . , n ) . Suma
n
(f, g, ) =
f (i ) [g(xi ) g(xi1 )]
(7.1)
i=1
se numeste suma Riemann-Stieltjes asociata functiilor f si g, diviziunii

si sistemului de puncte intermediare .
Daca pe [a, b], functia f este marginita si functia g crescatoare, atunci se
denesc sumele
n
s = s (f, g) =
mi [g(xi ) g(xi1 )]
i=1
S = S (f, g) =
Mi [g(xi ) g(xi1 )]
i=1
143
(7.2)
144
Capitolul 7. Extinderi ale integralei Reimann
se numesc sumele Darboux-Stieltjes, unde mi = inf {f (x) | x [xi , xi+1 ]}

si Mi = sup{f (x) | x [xi , xi+1 ]}. Intre suma Riemann-Stieltjes si sumele
Darboux-Stieltjes avem
m(g(b) g(a)) s (f, g) (f, g, ) S (f, g) M (g(b) g(a)) (7.3)
7.2 Observatie. Daca g(x) = x, suma Riemann Stieltjes (7.1) devine
suma Riemann
(f, ) =
(7.10 )
f ()(xi xi1 )
i=1
cu ajutorul careia s-a denit integrala Riemann. Deci, suma Riemann este
un caz particular al sumei Riemann-Stieltjes.
7.3 Denitie. Fie f, g : [a, b] R. Functia f este integrabil
a RiemannStieltjes n raport cu g pe [a, b] daca exista I(f, g) R cu proprietatea
> 0, 0 = > 0 a.. | (f, g, ) I(f, g)| < D[a,b] cu () < 0
si .
not b
Numarul I(f, g) = a f (x)dg(x) se numeste integrala Riemann Stieltjes a lui f n raport cu g pe [a, b].
7.4 Observatii. 1 . Daca g(x) = x, atunci se obtine integrala Riemann.
2 . Expresia dg(x) nu reprezinta ntotdeauna diferentiala functiei g(x).
Deci functia f poate sa e integrabila Riemann - Stieltjes n raport cu g pe
[a, b], fara ca g sa e diferentiabila.
3 . Pentru a deosebi cele doua integrale, uneori se noteaza pentru integrala
b
b
Riemann - Stieltjes (S) si pentru integrala Riemann (R) .
a
Datorita asemanarii de structura a acestor integrale, problematica si

metodele ntalnite la integrala Riemann apar si la integrala Riemann - Stieltjes. Astfel avem de exemplu, urmatorul criteriu de integrabilitate:
Fie f, g : [a, b] R. Atunci urm
atoarele armatii sunt echivalente:
(1) functia f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g pe [a, b] :
(2) I(f, g) R cu proprietatea
n
(n )n D[a,b] cu(n ) 0, n Sn , n (f, g, n ) I(f, g). (7.4)

Altfel spus functia f este integrabil
a Riemann-Stieltjes n raport cu g
pe [a, b], daca si numai dac
a (n ) D[a,b] cu (n ) 0, si n
S , (f, g, n ) CR
Calculul integralei Riemann-Stieltjes. De cele mai multe ori integrala Riemann-Stieltjes, nu se poate calcula folosind denitia. Calculul
unei integrale Riemann-Stieltjes se reduce la calculul unei integrale Riemann
7.1. Integrala Riemann - Stieltjes
145
pentru care se cunosc metode perfectionate de calcul. In acest sens avem

urmatoarea
7.5 Teorem
a. Daca f C 0 ([a, b]) si g C 1 ([a, b]) atunci
b
b
(S)
f (x)dg(x) = (R)
f (x)g 0 (x)dx
(7.5)
a
Demonstratie. Acceptam, fara demonstratie, ca din ipoteza rezulta existeta

integralei din membrul stang. Pentru ca f si g 0 sunt continue pe [a, b], rezulta
ca f g 0 este continua, deci integrabila Riemann. Prin urmare exista si integrala din membrul drept.
Fie = (x0 , x1 , . . . , xn ) D[a,b] . Aplicand teorema cresterilor nite
functiei g pe intervalul [xi1 , xi ], i [xi1 , xi ] a.. g(xi ) g(xi1 ) =
g 0 (i )(xi xi1 ), i = 1, n.
Pentru functiile f si g, diviziunea si sistemul de puncte = (1 , 2 , . . . , n ),
avem:
(f, g, ) =
f (i ) [g(xi ) g(xi1 )] =
i=1
f (i )g 0 (i )(xi xi1 ) = (f g 0 , )
i=1
Deci, (f, g, ) = (f, g 0 , ), D[a,b] .

Rezulta
(f, g, n ) = n (f.g 0 , n )(n )n D[a,b] cu (n ) 0.
Trecand la limita n aceasta relatie dupa n rezulta, n baza criteriului de integrabilitate precizat mai sus, relatia (7.5).
3 x2
7.6 Aplicatie. Sa se calculeze I = 1
d ln x.
1 + x2
Rezolvare. Evident, integrala este bine denita (i.e. Teorema 7.5 este
satisfacuta). Conditiile teoremei de mai sus ind ndeplinite avem:
3
3
3 x2
1
1
x2
x
0
2 3
(ln
x)
dx
=
dx
=
I= 1
dx
=
ln(1
+
x
)
=
1
2 x
2
1 + x2
2
1 1+x
1 1+x
1
1
= (ln 10 ln 2) = ln 5.
2
2
Prezentam n continuare fara demonstratie
7.7 Teorem
a.(de reversibilitate sau formula de integrare prin p
arti).
Daca f este integrabila Riemann - Stieltjes n raport cu g pe [a, b], atunci
g este integrabila n raport cu f pe [a, b] si avem relatia
b
b
f (x)dg(x) = f (x)g(x)a
g(x)df (x)
(7.6)
ab
146
5
7.8 Aplicatie. Sa se calculeze I = 2 ln xdx3 .
Rezolvare.
Conditiile teoremei 6.7 ind ndeplinite, avem conform cu relatia (??),
5 5
5
I = x3 ln x2 2 x3 d ln x = 53 ln 5 23 ln 2 2 x3 (ln x)0 dx =
1 5
5125 1
= 125 ln 5 8 ln 2 x3 2 = ln 8 117.
3
2
3
Relatia (7.6) se foloseste e cand relatia (7.5) nu se poate aplica, e atunci
cand integrala din dreapta relatiei (7.6) este mai usor de rezolvat decat cea
din membrul stang, asa ca n aplicatia de mai sus.
7.2
Integrale improprii (generalizate)
Integrala Riemann a fost denita pentru functii marginite, denite pe

intervale de lungime nita.
In practica apar atat integrale din functii care au intervalul de integrare de
lungime innita, cat si integrale din functii nemarginite. Astfel de integrale
se numesc integrale improprii sau generalizate.
7.9 Denitie. Fie A R un interval. O functie f : A R este local
integrabil
a pe A daca este integrabila Riemann pe orice interval compact
[a, b] A.
7.10 Denitie. Fie f : [a, +) R. Daca functia f este local integrabila pe [a, +), atunci expresia
+
r
f (x)dx := lim
f (x)dx
(7.7)
r
se numeste integrala improprie (sau generalizat

a) a functiei f pe
intervalul [a, +).
7.11 Observatie. Cand limita din membrul drept
+ al relatiei (7.7) nu
exista, egalitatea trebuie nteleasa n sensul ca nici a f (x)dx nu exista.
Aceasta observatie se mentine si la alte relatii care denesc integrale improprii.
Analog avem:
b
b
def
f (x)dx
(7.70 )
f (x)dx = lim
+
Daca exista integralele improprii f (x)dx si c f (x)dx denite de
(7.7) si (7.70 ), atunci
+
c
+
def
f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx.
7.2. Integrale improprii (generalizate)
147
Aceasta ultima relatie se mai scrie:

c
+
f (x)dx+ lim
f (x)dx = lim
r
sau condensat
s+
f (x)dx
(7.700 )
f (x)dx = lim
r
s+
f (x)dx
(7.7000 )
,r
Integralele de forma celor denite prin formulele (??), (7.70 ), (7.700 ) si

(7.7000 ) se numesc integrale improprii de speta nt
ai . Acest tip de integrale se caracterizeaza prin aceea ca intervalul de integrare are lungime
innita dar functia f este marginita pe acest interval.
b
Se cunoaste ca numarul a f (x)dx, daca f (x) 0 este integrabila (R),
reprezinta aria regiunii marginite de gracul y = f (x), de axa Ox si dreptele
x = a si x = b (g.1)
+
Asemanator numarul a f (x)dx, atunci cand exista, exprima aria regiunii nemarginite situata ntre gracul y = f (x), dreapta x = 0 si axa Ox
(g.2).
7.12 Exemplu. Sa se calculeze, n caz ca exista, integralele:
ex
1
+ 1
(a) 0
dx; (b) e2x dx; (c) 2
dx.
x
5+e
x +4
ex
Rezolvare. (a) Pentru ca functia f : [0, +] R, f (x) =
5 + ex
este integrala (R) pe orice compact [0, r], r > 0 cercetam daca exista
r
lim 0 f (x)dex.
r
lim
[
(
)] r
[ (
)
]
ex
x
= lim ln 5 + er ln 6 = ln 6
dx
=
lim
ln
5
+
e
0
r
r
5 + ex
5
Deoarece lim
r 0
ex
dx exista si este nita, rezulta ca:
5 + ex

ex
6
dx
=
ln
.
lim
r 0
5 + ex
5
148
(b) Functia f (x) = e2x este

a (R) pe interval compact [a, 1].
1 integrabil
2x
Cercetam daca exista lim a e dx.
a
Avem:
1
(
) 1
1 2x
1
e dx = lim e 1 =
lim e2 e2a = e2 .
a 2
2 a
2
a
2x
lim
Rezulta ca e2x dx = 21 e2 .
(c) Conditia de local integrabilitate este satisfacuta. Cercetam acum daca
r 1
exista lim s 2
dx. Astfel avem:
s
x
+
4
r+
r
r
x
1
1
1
lim
dx = lim arctg = [arctg arctg()] =
2
s s x + 4
s 2
2 s 2
2
r+
r+
+
dx = .
+4
2
7.13 Denitie. Fie f : [a, b) R nemarginita pe [a, b]. Daca functia
b
f este local integrabila pe [a, b), atunci expresia a f (x)dx se numeste integrala improprie a functiei f pe intervalul [a, b) si este denita prin:
b
b
f (x), dx
(7.8)
f (x), dx = lim
Deci,
x2
0
>0
In mod analog avem:

- pentru f : (a, b] R, nemarginita pe (a, b] :
b
b
def
f (x)dx = lim
f (x)dx, > 0
0
(7.80 )
a+
- pentru f : (a, b) R, nemarginita pe (a, b) :

b
b
def
f (x)dx = lim
f (x)dx, , > 0
0
0
(7.800 )
a+
- pentru f : [a, b]\{c} R, nemarginita pe [a, b]\{c} :

b
c
b
def
f (x)dx = lim
f (x)dx + lim
f (x)dx
0
>0
0
>0
(7.8000 )
c+
Daca pe segmentul [a, b] f are discontinuitatile c1 , . . . , cn , atunci

b
c2 2
c1 1
b
f (x)dx+...+ lim
f (x)dx
f (x)dx = lim
f (x)dx+ lim
0
0
1 0
1 0
2 0
c1 +01
n 0
cn +0n
149
Deci, integrala nu se poate calcula ignorand discontinuitatile.

Integralele de forma celor denite prin formulele (7.8), (7.80 ), (7.800 ) si
(7.8000 ) se numesc integrale improprii de speta a doua. Aceste integrale
se caracterizeaza prin aceea ca intervalul de integrare I, are lungime nita,
iar functia f nu este marginita pe I.
b
7.14 Exemplu. Sa se calculeze, n caz ca exista, integrala a f (x)dx
daca:
1
(a) f : [1, 3) R, f (x) =

;
(x + 1) 3 x
1
(b) f : (2, 8] R, f (x) = 2
;
x 4
1
(c) f : (1, 1) R, f (x) = 2
;
x 1
1
.
(d) f : [1, 3)\{2} R, f (x) =
|x 2|
3
1
Rezolvare. (a) 1
dx =?
(x + 1) 3 x
1
Deoarece f (x) =
este local integrabila pe intervalul [1, 3),
(x + 1) 3 x
si lim f (x) = +, calculam:
x3
x<3

3 x = t t2 = 3 x dx = 2tdt
lim 1
dx = x = 1 t = 2
0
(x + 1) 3 x
x = 3 t =
>0
2
2 2
2tdt
1 t 2
=
= lim 2
dt = lim ln
= lim 2
2) t
0
0 2
0
(4
t
t 4
t + 2
>0
>0
>0
(
)
(
)
1
2+ 2
2+
ln
= lim ln
= ln
2+1
2 0
2
2 2
>0
3
Rezulta:
(
)
1
dx = ln
2+1 .
1 (x + 1) 3 x
1
este continua pe domeniul de denitie, deci
(b) Functia f (x) = 2
x 4
este local integrabila. Calculam :
8
(
)
8
8
1
1
1 x 2
3
0
f (x)dx =
=
dx = ln
ln ln
+.
2
4 x + 2 2+ 4
5
4+
2+
2+ x 4
Pentru ca lim
0 2+
n R.
f (x)dx = , rezulta ca
8
2
x2
1
dx = nu exista
4
150
(c) Functia f (x) =
1
1
este local integrabila pe (1, 1) si lim 2
=
x1 x 1
1
x>1
x2
1
(i.e. f este nemarginita pe (1, 1)). Suntem n contextul
x1 x2 1
x<1
Denitiei 7.13 si aplicam formula (7.800 ).
Calculam:
)
(

2 +
1
1
1
1 x 1
ln
=
ln
dx = ln
1+ 2
=
x 1
2 x + 1 1+ 2
2
0
1
.
= ln
2
(2 )(2 ) 0
= lim
f (x)dx = ; integrala data nu exista n R.

1
(d) Functia f (x) =
este local integrabila pe [1, 2) (2, 3] si
|x
2|
(
)
Deci
nemarginita pe [1, 3]
lim f (x) = = lim f (x) . Deci se poate aplica Denitia
x2
x<2
x2
x>2
7.13.
Folosim formula (7.8000 ) si calculam integrala
1
|x 2|
dx =
1
)
(
1
dx = 2 2 x
= 2 1 ,
2x
1
si integrala
2+
1
|x 2|
dx =
2+
dx = 2 x 2
= 2 (1 ) .
x2
2+
Cercetam acum daca exista

2
3
(
)
1
1
lim
dx+lim
dx = lim 2 1 +lim 2 (1 ) = 4.
0 1
0
0 2+
0
|x 2|
|x 2|
>0
>0
>0
>0
3
dx = 4.
|x 2|
Pe langa cele doua tipuri de integrale improprii (i.e. de primul tip si al
doilea tip) care s-au denit mai sus, sunt si integrale de al treilea tip (sau
de speta a treia). Acestea se caracterizeaza prin aceea ca atat intervalul
de integrare este de lungime innita cat si functia f este nemarginita n
intervalul de integrare.
Deci,
151
Integralele improprii de speta a treia se pot studia cu ajutorul unor integrale improprii de
prima si a doua speta. De exemplu, integrala improprie
+
de speta a treia a f (x)dx unde functia f este continua pe [a, +)\{c} se
va scrie
f (x)dx =
a
f (x)dx +
a
f (x)dx, cu c < b < +.

b
(
)
b
Astfel se obtin doua integrale improprii. Prima integrala i.e. a f (x) dx
(
)
+
este de speta a doua, iar a doua integrala i.e. b f (x)dx este de prima
speta. Deci studiul integralei improprii de speta a treia, se reduce la studiul
unei integrale improprii de speta ntai si alta de speta a doua. Acest studiu,
evident nu depinde de alegerea lui b (c, +).
7.15 Denitie. Daca limita care deneste o integrala improprie exista si
este nita, atunci spunem ca integrala este convergent
a (si notam (C)) si
ca functia f este integrabil

a impropriu. In caz contrar, (i.e. atunci cand
limita nu exista sau cand este innita) spunem ca integrala este divergent
a
si ca functia f nu este integrabila impropriu.
In Exemplul 7.12 toate integralele, si Exemplul 7.14, cele de la (a) si (d)
sunt convergente, iar cele din Exemplul 7.14 de la (b) si (c) sunt divergente.
7.16 Exemple 1 . Discutati n functie de R natura integralei
+ 1
dx.
1
x
Rezolvare. Este o integrala improprie de {speta ntai. Conditiile din
1
b 1
(b1 1), 6= 1
denitie sunt ndeplinite. Deoarece 1 dx =
,
1
x
ln b,
=1
avem:
)
+ 1
1 ( 1
1
(a) daca > 1, 1
dx = lim
b
1 =
, deci, inte
b 1
x
1
grala este convergenta;
)
1
1 ( 1
b
1 = , deci, integrala
(b) daca < 1, 1 dx = lim
b 1
x
este divergenta;
1
(c) daca = 1, 1
dx = lim ln b = , deci, integrala este divergenta.
b
x{
+ 1
(C), > 1
Deci 1
dx este
(D), < 1.
x
b
1
2 . Aratati ca daca x (a, b] a, b R, integrala a
dx este con(x a)
vergenta pentru < 1 si divergenta pentru 1.
152
Rezolvare. Deoarece
{ 1
b
1
[ 1
1
], 6= 1
1
1 (ba)1
dx =
ba
ln ,
= 1,
a+ (x a)
avem
1
b
1 (b a)1 , < 1
1
dx =
+,
>1
a (x a)
,
= 1.
{
b
1
(C), < 1
Deci a
dx este
(D), 1.
(x a)
{
b
1
(C), < 1
3 . Fie a, b R. Sa se arate ca a
dx este
(D), 1.
(b x)
7.2.1
a
Fie f : [a, b) R local integrabila si a < c < b.
Intre integralele improprii b f (x)dx si seriile numerice zn exista o

a
1
analogie dupa cum urmeaza.

Daca se nlocuieste procesul de nsumare dupa n, cu procesul de integrare
n raport cu x, vom avea urmatoarea dualitate de limbaj :
(1) termenul general al seriei: zn
N
zn
(2) suma partiala a seriei:
(1) functia de sub integrala: f (x)

c
(2) integrala proprie: a f (x)dx
1
zn ca limita a sumei (3) integrala improprie a f (x)dx ca

(3) suma seriei
1
partiale cand N
zn
(4) restul seriei
limita a integralei cand c b

b
integrala c f (x)dx
N +1
b
O integrala improprie a f (x)dx se poate reduce la o serie innita si cele
doua au aceeasi natura.
Fie P o partitie oarecare (cu un numar innit de puncte) a intervalului
[a, b), avand punctele de diviziune {t0 , t1 , . . . , tn , . . .} cu t0 = a si tn b.
b
Atunci integrala improprie a f (x)dx este convergenta daca si numai daca
tn
seria zn , zn = tn1
f (x)dx este convergenta oricare ar partitia P denita
1
ca mai sus. Si chiar mai mult n caz de convergenta avem:

b
f (x)dx =
zn
a
153
Analogia de mai sus, ntre serii si integralele improprii se mentine si n

ceea ce priveste criteriile de convergenta.
7.17 Criteriul integral. Fie f : [1, +) R pozitiv
a si monoton
descrescatoare. Atunci urm
toarele armatii sunt echivalente:
a
(a) integrala improprie
a;
1 f (x)dx este convergent
(b) seria numerica
f (n) este convergenta.
n1
7.18 Criteriul general de convergent

a. Fie f : [a, b) R local
integrabil
atoare:
ba. Atunci armatiile urm
(a) a f (x)dx este convergent
a
;
y
(b) > 0, [a, b) a.. x f (x)dt < x, y , b) sunt echivalente.

7.19 Denitie. Daca f : [a, b) R este local integrabila spunem ca
b
b
f (x)dx este absolut convergent
a (si notam (AC)) daca a |f (x)| dx
a
este convergenta.
b
b
7.190 . Observatie. Daca a f (x)dx(AC), atunci a f (x)dx(C). Intr-adevar,
b
e
>
0.
Din
ipotez
a
|f (x)| dx(C). Atunci conform
[a, b) a..
a
y
y 7.18,
f (x)dx < x, y , b). T
f (x)dx y |f (x)| dx,
in
a
nd
seama
c
a
x
x
x
b
rezulta ca a f (x)dx(C).
Deci, absolut convergenta este o conditie mai tare decat convergenta.
7.20 Lem
a. Fie f : [a, b) R local integrabil
a. Atunci urm
atoarele
armatii
b
(a) f (x)dx este convergenta;
a
(b) c [a, b) a.
f (x)dx este convergent

a,
sunt echivalente.
r
c
r
Demonstratie. Pentru ca a f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx rezulta ca
lim
rb a
f (x)dx si lim
rb c
f (x)dx exista si sunt nite simultan.
7.21 Criteriul de comparatie. Fie f, g : [a, b) R local integrabile.

Daca :
b
b
(1) |f | g, atunci a g(x)dx (C) f (x)dx(AC);
a
b
g(x)dx (D) f (x)dx(D).
a
a
b
Demonstratie. (a) Pentru ca a g(x)dx este convergenta, conform cu 7.18
avem:
y
> 0, [a, b) a..
g(t)dt < , x, y , b).
(2) f g 0, atunci
154
Din |f | g, rezulta
|f (t)|dt
g(t)dt, x, y [a, b).
y
Deci, > 0, [a, b) a.. |f (t)|dt < , x, y ( , b)
x
b
i.e. a f (x)dx este absolut convergenta, conform cu 7.18.
b
(b) Daca f (x)dx este convergenta, atunci conform cu (a) rezulta ca
b
a
g(x)dx este convergenta. Contradictie.

7.210 . Observatie. Folosind 7.20, 7.21 se poate enunta si astfel:
Fie f, g : [a, b) R local integrabile. Dac
a:
b
b
(a) > 0 a.. |f | g pe (, b), atunci g(x)dx (C) f (x)dx(AC);
a
(b) > 0 a.. f g 0 pe (, b), atunci
g(x)dx (D)
6.22. Aplicatie. Sa se cerceteze convergenta integralei
f (x)dx(D).
et dt.
2
Rezolvare. Se observa ca et et , t 1. Atunci

r )
(
1
1
t2
t
t
t
e dt e dt = lim
e dt = lim e = 0 + = .
r
r
e
e
1
2
Limita care deneste integrala improprie

Deci
et dt exista si este nita.
et dt este convergenta. Conform cu 6.21, rezulta ca
convergenta. In baza lui 7.20, integrala improprie
et dt este
2
t2
dt este convergenta.
Intr-o alta rezolvare, pentru ca et2 1 , t 0 integrala data n

1 + t2
1
dt.
7.22, se poate compara cu integrala
2
0 1+t
7.23 Criteriul de convergent
a cu limit
a. Fie f : [a, b) R, a
local integrabila. Dac
R, b R
a g : [a, b) R local integrabil
a cu g > 0 si
f (x)
R, atunci
` = lim
xb g(x)
b
b
(a) g(x)dx (C) f (x)dx(AC);
a
(b) 6= 0 si
b
a
g(x)dx (D)
b
a
f (x)dx(D).
155
|f (x)|
Demonstratie. (a) Din ipoteza avem ca lim
= |`|.
xb g(x)
|f (x)|
Deci, > 0, > 0 a..

|`| < , x > .
g(x)
|f (x)|
Pentru = 1, 1 > 0 a..

|`| < 1, x > 1 .
g(x)
De aici |f (x)| < (|| + 1)g(x), x > 1 .
b
b
Daca g(x)dx convergenta, conform 7.21, rezulta ca integrala f (x)dx
a
este absolut convergenta.

(b) Daca 6= 0, avem > 0 sau < 0. Presupunem > 0. Atunci
> 0 a.. f /g > r > 0 pe [, b). Din f > rg pe (, b) si 7.210 , rezulta ca
b
b
g(x)dx (D) f (x)dx(D).
a
7.24 Observatii. 1 . La punctul (a) din cauza convergentei integralei

b
b
g(x)dx, rezulta convergenta integralei f (x)dx. Din acest motiv si tinand
a
seama de punctul (b) avem ca daca 6= 0 atunci
g(x)dx si
f (x)dx au
aceeasi natura.
2 . Un caz particular (foarte folosit) al criteriului de convergenta cu limita
1
(i.e. 7.23), se obtine pentru g(x) = , R si b = (vezi 6.16). Si
x
anume:
7.230 . Fie a > 0, f : [a, ) R local integrabil
a pe [a, ) si ` =
lim x f (x). Atunci integrala f (x)dx este :
(a) absolut convergenta daca > 1 a.. ` R;

(b) divergenta daca 1 a.. ` R .
7.25 Aplicatii. Sa se studieze convergenta integralelor:
(1)
1
dx,
x x2 + 1
(2)
x3/2
dx.
2
0 1+x
1
x2
= `
Rezolvare.(1) lim x f (x) = lim x
= lim
x
x
x
x x2 + 1
1
1+ 2
x
R 1 < 2 (pentru > 2, ` =

/ R, iar pentru 1, ` = 0
/ R).
Deci, conform 7.230 (a), rezulta ca integrala (1) este absolut convergenta
deoarece > 1.
x3/2
x+3/2
1
(2) lim x f (x) = lim x
=
lim
= ` R = < 1.
2
2
x
x
x 1 + x
1+x
2
156
Din 7.230 (b), rezulta ca integrala (2) este divergenta.

7.26 Observatie. Daca n criteriul de convergenta 7.23, n loc de [a, b)
se ia (a, b] cu a, b R, se obtine un rezultat similar, si n particular se ia
1
g(x) =
, R se obtine urmatorul criteriu practic de convergenta
(x a)
pentru integrale (vezi 7.16).
7.23 Teorem
a. Fie a, b R, f : (a, b] R local integrabil
a si ` =
b
lim (x a) f (x). Atunci integrala f (x)dx este :

xa
(a) absolut convergent

a dac
a 1 a.. ` R;
7.23 Teorem
a. Fie a, b R, f : [a, b) R local integrabil
a si
b
` = lim (b x) f (x). Atunci integrala f (x)dx este :

xb
(a) absolut convergent

a dac
a 1 a.. ` R;
7.27. Exemplu. Sa se cerceteze natura integralei:
1
I=
xp1 ex dx, p R.
Rezolvare. Pentru ca p1 poate si negativ, rezulta x 6= 0. Deci x (0, 1.]

Functia f : (0, 1] R, f (x) = xp1 ex este local integrabila pe (0, 1]. Se
aplica 7.23. Pentru aceasta calculam:
+p1>0
(
) 0,
+, + p 1 < 0
` = lim (x 0) f (x) = lim x+p1 ex =
x0
x0
1,
= 1 p.
1
0
1
Pentru ` = 1, conditia < 1 este echivalenta cu p < 0. Conform cu 7.23,

f (x)dx este (AC), daca p < 0. Analog din conditia 1 se gaseste ca
f (x)dx este (D), daca p 0.
7.3
7.3.1
Integrale cu parametru
Denitii si exemple
Fie A R, a, b R cu a < b si functia f (x, t), f : [a, b] A R.
7.3. Integrale cu parametru
157
7.28. Denitie. Daca pentru t A, functia f (x, t) este (R) integrabila n raport cu variabila x, pe [a, b], atunci integralele de forma:
b
f (x, t)dx
(7.9)
sau
v(t)
f (x, t)dx, u, v : A R
(7.10)
u(t)
se numesc integrale cu parametru. Cu ajutorul acestor integrale se denesc unele functii F : A R

b
f (x, t)dx
f (t) =
(7.90 )
sau
v(t)
f (t) =
f (x, t)dx, u, v : A R
(7.100 )
u(t)
Daca A Rk , k 2, atunci integrala

b
f (x; t1 , ..., tk )dx
(7.11)
este o integrala cu k parametrii si deneste functia

b
f (x; t1 , ..., tk )dx
f (t1 , t2 , ..., tk ) =
a
7.29. Exemple. Integralele

(1)
1
0
x
1
dx (2) xp1 ex dx; (3) xp1 (1 x)q1 dx
1 t2 x2
0
0
denesc functiile:
1
(a) f (t) =
0
1
dx
1 t2 x2
(7.110 )
158
(b) (p) =
xp1 ex dx, : (0, +) R;
aici f : [1, 7] (0, ) R, f (x; p) = xp1 ex ;

1/2
p1
(c) B(p, q) =
x (1 x)q1 dx, B : (0, ) (0, ) R;
1/4
aici f : [1/4, 1/2] [(0, ) (0, )] R, f (x; p, q) = xp1 (1 x)q1 .
7.3.2
Propriet
ati ale integralelor cu parametru
In continuare, vom urmarii cum se transfera anumite proprietati ale

functiei f (x, t), functiei F (t).
7.30. Denitie. Fie A0 . Spunem ca functia f tinde uniform
u
pe [a,b], cand t tinde catre si scriem f , daca : [a, b] R, cu
t
proprietatea
> 0, > 0 a.. t A cu |t | <
|f (x, t) (x)| < , x [a, b]
(7.12)
(si scriem f )
t
7.31. Observatii. 1 . Daca A = N (n acest caz = +), denitia

de mai sus este chiar denitia convergentei uniforme, a sirului de functii
(fn (x) = f (x, n))n .
u
u
2 . f , A0 {(tn )n A, tn f (x, t)n (x)}.
t
3 . Daca f , A0 si f este (R) integrabila pe [a, b], atunci

t
este (R) integrabila pe [a, b].

Notatiile de mai sus se pastreaza peste tot n acest paragraf.
7.32. Teorem
a. (limita comut
a cu integrala). Daca f este (R) inteu
grabila n raport cu prima variabil
a pe [a, b] si dac
a f pe [a, b], atunci
t
b
f (x, t)dx =
lim
t
a
lim f (x, t)dx
(7.13)
t
a
Demonstratie. Din ipoteza rezulta ca : [a, b] R, a.. f . Deci

t
avem: 0, > 0 a.. t A cu |t | < |f (x, t) (x)| <
, x [a, b].
ba
159
De aici rezulta:
b
|f (t)
b
(x)dx| |
b
f (x, t)dx
b
(x)dx|
|f (x, t) (x)|dx <

a
si apoi se gaseste ca
b
lim F (t) =
b
(x)dx =
lim f (x, t)dt.
t
a
Si de aici reyulta relatia (7.13).

7.33. Teorem
a(continuitatea integralei cu parametru)
b
Fie A K(R) si functia F : A R, F (t) = f (x, t)dx. este continua.
a
Daca functia f este continua, atunci functia F este continu

a.
Demonstratie. Fie t0 A arbitrar xat. Avem
b
|F (t) F (t0 )|
|f (x, t) f (x, t0 )|dx
(7.14)
Din continuitatea lui f pe compactul [a, b] A ([a, b] si A ind compacte)

rezulta ca f este uniform continua pe [a, b]A. De aici, pentru > 0, ) >
0 a.. (x0 , t0 ), (x00 , t00 ) [a, b] A cu |x0 x00 | < si |t0 t00 | <
|f (x0 , t0 ) f (x00 , t00 )| <

.
ba
Daca luam x0 = x00 = x, t0 = t si tt00 = 0, rezulta ca > 0, > 0 a..
x [a, b] si t A cu |t t0 | < | f (x, t) f (x, t0 )| <

si tinand
ba
seama de (7.14) avem:
> 0, > 0 a.. t A cu |t t0 | < |F (t) F (t0 )| < .
Deci F continua n t0 . Si cum t0 a fost arbitrar xat n A, rezulta ca F
este continua pe A.
7.34. Teorema 3 (derivabilitatea integralei cu parametru). Fie A
b
K(R), f : [a, b] A R continua si F : A R, F (t) = f (x, t)dx. Daca
a
f
exista si este continua n [a, b] A, atunci F C 1 (A) si
t
0
F (t) =
a
f
(x, t)dx
t
(7.15)
160
Demonstratie. Fie t0
A arbitrar xat. Avem
f (t) f (t0 )
=
t t0
b
a
f (x, t) f (x, t0 )
dx.
t t0
Consideram functia : [a, b] A R, denita prin
f (x, t) f (x, t0 )
, t 6= t0 ; ;
t t0
(x, t) =
f (x, t0 ),
t = t0
t
f
Din continuitatea functiei f si a functiei
pe [a, b] A rezulta ca este
t
continua pe [a, b] A. In baza lui 7.33, avem ca functia G : A R
b
g(t) =
(x, t)dx
a
este continua pe A. Atunci pe de o parte

b
lim g(t) = g(t0 ) =
b
(x, t0 )dx =
tt0
f
(x, t0 )dx,
t
iar pe de alta parte t 6= t0

lim g(t) = lim
tt0
tt0
f (t) f (t0 )
.
t t0
Deci,
f (t) f (t0 )
lim
=
tt0
t t0
Rezulta
F (t0 ) =
f
(x, t0 )dx.
t
f
(x, t0 )dx,
t
si pentru ca t0 a fost arbitrar, rezulta ca

0
F (t) =
a
f
(x, t)dx
t
161
Acum se observa ca din continuitatea functiei
f
pe [a, b] A, rezulta
t
F 0 (t) este continua pe A.

Formula (7.15) este numita si regula de derivare sub integrala. Prezentam,
fara demonstrasie, o regula generala de derivare sub integrala.
7.35. Teorem
a. Fie I = [a, b], A = [c, d] si functiile:
f
, exista si este continua;
1 . f : I A R continua a..
t
2 . u, v : A I derivabile pe A;
v(t)
3 . F : A R, F (t) =
f (x, t)dx.
u(t)
Atunci functia F (t) este derivabila pe A si avem formula

F 0 (t) =
v(t)
f
(x, t)dx + v 0 (t)f (v(t), t) u0 (t)f (u(t), t)
t
(7.16)
u(t)
pentru t A.
7.36 Teorem
a (integrarea integralelor cu parametru).
Fie f : [a, b] [c, d] R. Daca f este continua pe [a, b] [c, d], atunci
d b
b d
f (x, t)dt dx = f (x, t)dx dt
(7.17)
a
Demonstratie. Consideram functiile F, G : [a, b] R
r d
d r
f (r) = f (x, t)dt dx si g(r) = f (x, t)dx dt.
a
Folosind formula (7.16) se obtine pentru functiile derivabile F si G, ca:

F 0 (t) =
f (x, t)dx = G0 (t).
Dar F (a) = G(a) = 0. Deci F (x) = G(x) pentru x [a, b].

Formula (7.17) se mai numeste si regula de schimbare a ordinii de
integrare.
7.37 Aplicatii. 1 .. Sa se calculeze (daca exista,) derivata functiei
3t1
(3x2 2xet + 5e2t+1 )dt.
F (t) =
t+1
162
2 . Fie A K(R) si C 0 ([a, b]). Sa se calculeze derivata functiei

F : A R,
t
1
f (t) =
(t) sin k(t x)dx
k
a
Rezolvare. Functia f : [a, b] A R, f (x, t) = (t) sin k(t x), este

f
continua pe [a, b] A. Derivata partiala
(x, t) = k(x) cos k(t x) este
t
continua pe [a, b] A. Functiile u(t) = a, v(t) = t sunt derivabile pe A.
Conform cu Teorema 7.35 avem:
1
F 0 (t) =
k
[(t) sin k(t x)] dx + t0 (x) sin k(t x)|x=t

t
a0 (x) sin k(t x)|x=a =
(x) cos k(t x)dx.
3 . . Fie 0 < a < b si functia f : [0, 1] [a, b] R, f (x, t) = xt . Sa se

1 xb xa
arate ca functia f (x, t) verica formula (7.17) si sa se calculeze
dx.
ln x
0
Rezolvare. Evident functia f este continua pe [0, 1] [a, b] si avem relatia
b
1
1 b
xt dxdt = xt dtdx.
0
Pe de o parte:
b t+1 1
b 1
b
b
x
1
b+1
t
dt =
x dx dt =
dt = ln(t + 1)a = ln
t+1 0
t+1
a+1
a
Pe de alta parte:
1 b
1 b
1 t b
x xa
x
dx =
xt dt dx =
dx.
ln x a
ln x
0
Deci,
1
0
b+1
xb xa
dx = ln
.
ln x
a+1
163
4 . Pentru functia f : [1, 2] [0, 3] R, f (x, t) = x2 2tex 4t3 , aratati

n doua moduri ca se verica relatia (7.17).
Rezolvare. Functia f ind continua, conform cu Teorema 7.37, relatia
(7.17) este vericata.
Un alt procedeu de rezolvare consta n a verica direct ca
2 3
3 2
(x2 2tex 4t3 )dt dx = (x2 2tex 4t3 )dx dt.
1
Calculam
3
(
)
2 2
2
2 3 2
x
3
2 x
4
(x 2te 4t )dt dx = (x t t e t ) = (3x2 9ex 81)dx =
1
1
0
1
0
2
= (x3 9ex 81x) = 8 9e2 162 1 + 9e + 81 = 9e 9e2 74

1
si
(
3 2
)2
x3
x
3
(x 2te 4t )dx dt =
2te 4t x ddt =
3
0
0 (1
)
(
) 13
7
7
2
3
2
2
4
=
2(e e)t 4t dt =
t (e e)t t =
3
3
0
= 7 9(e2 e) 81 = 9e 9e2 74.
2
Deci, si prin calcul direct s-a obtinut egalitatea.
7.3.3
Integrale improprii cu parametru
Fie A R si a < b cu a R si b R.
7.39. Denitie. Daca functia f : [a, b) A R este local integrabila
pe [a, b) si nemarginita pe [a, b), atunci integrala
r
f (x, t)dx, t A
f (x, t)dx := lim

rb
(7.18)
se numeste integral
a improprie cu parametru.
Daca integrala (7.18) este convergenta pentru t A se poate deni
functia F : A R prin
b
F (t) = f (x, t)dx.
a
164
Ca exemple de functii denite cu ajutorul integralelor improprii, mentionam

functiile lui Euler.
7.40. Denitie. Functia B : (0, +) (0, +) R (citim beta)
denita prin
1
B(p, q) = xp1 (1 x)q1 dx
(7.19)
0
se numeste functia beta si este functia lui Euler (sau functia eulerian
a) de prima spet
a.
Functia : (0, +) R (citim gama) denita prin
(p) =
xp1 ex dx
(7.20)
se numeste functia gama si este functia lui Euler (sau functia eulerian
a) de speta a doua.
7.41. Propozitie. Integralele ce denesc functiile lui Euler sunt convergente.
Demonstratie. Aratam mai ntai ca integrala ce deneste pe B(p, q)
1 p1
(i.e.
x (1 x)q1 dx) este convergenta. Pentru aceasta, studiem sep0
arat convergenta integralelor.
I1 =
1
x
p1
(1 x)
q1
xp1 (1 x)q1 dx.
dx si I2 =
Pentru I1 , integrantul este denit pe (0, ] si de aceea o comparam (con 1 k

dx. Din conditia ` = lim xk xp1 (1x)q1 R
form 7.2300 ) cu integrala
x0
x
0
1
rezulta ca n 7.27, k + p 1 = 0, i.e. k = 1 p. Si cum
dx este converk
0 x
genta pentru k < 1, avem 1 p < 1. Prin urmare, I1 este convergenta pentru
p > 0. Pentru I2 , integrantul este denit pe [, 1). De aceea, se compara
1
1
dx si se obtine analog ca I2
(conform 7.230 ) cu integrala improprie
k
(1 x)
este convergenta pentru q > 0. Atunci si I1 + I2 (= B(p, q)) este convergenta.
Pentru convergenta integralei ce deneste pe (p) (i.e. xp1 ex dx), se

0
165
studiaza separat convergenta integralelor:

1
I1 =
+
xp1 ex dx si I2 =
xp1 ex dx.
Deoarece integrantul lui I1 este denit pe (0, 1], se compara (conform

1 1
7.2300 ) I1 cu
dx. Astfel se gaseste ca I1 este convergenta pentru p > 0.
k
0 x
Integrantul lui I2 este denit pe [1, +). I2 se compara (conform 7.20) cu
+
1
1
p1 x
2
1+p
x
dx.
Deoarece
x
e
<
x
(i.e.
x
<
e
)
[1,
+)
s
i
dx
2
2
1 x
( 1 x
)
p1 x
este convergenta, rezulta I2 convergenta. Prin urmare I1 +I2 = x e dx
0
este convergenta.
7.42. Remarc
a. 1 Deoarece integralele ce denesc functiile lui Euler
sunt convergente, rezulta ca aceste functii sunt bine denite.
2 Pentru functia (p) se poate arata ca este: continua pe (0, +); indenit derivabila pe (0, +) si dezvoltabila n serie Taylor n p0 (0, +).
3 Functia B(p, q) este continua pe domeniul de denitie.
7.43.Lem
a. Pentru functiile B(p, q) si (p) sunt adev
arate relatiile pe
domeniile lor de denitie:
1 . B(p, q) = B(q, p);
pq
2 . B(p + 1, q + 1) =
B(p, q);
(p + q + 1)(p + q)
3 . (1) = 1;
4 . (p + 1) = p(p); (n + 1) = n!
(p) (q)
5 . B(p, q) =
;
(p + q)
6 . Daca p + q = 1, B(p, q) =
. si n plus avem
sin(p)
(
)
1 1
7.B
,
= ;
( 2)2
1
8 .
= .
2
1
Demonstratie. 1 . B(p, q) = xp1 (1 x)q1 dx = (se face schimbarea,
0
x = 1 t; dx = dt; x = 0 t = 1 si x = 1 t = 0)
0
1
(1 t)
p1 q1
=
1
(1 t)p1 tq1 dt = B(q, p).
(dt) =
0
166
2 . B(p + 1, q + 1) =
xp (1 x)q dx = (se integreaza prin parti, u =
(1 x)q u0 = q(1 x)q1 ; v 0 = xp v =
1
xq+1 )
p+1
1
1
1
q
=
xp+1 (1 x)q +
xp+1 (1 x)q1 dx =
p+1
p
+
1
0
=
q
p+1
xp [1 (1 x)](1 x)q1 dx =
0
q
=
p+1
q
xp (1 x)q1 dx
p+1
1
xp (1 x)q dx.
0
q
q
B (p + 1, q)
B (p + 1, q + 1).
p+1
p+1
Deci
q
B(p + 1, q + 1) =
B (p + 1, q) ,
(7.21)
p+q+1
p
dar B(p + 1, q) = B (q, p + 1) =
B (q, p) . Inlocuind n (7.21) se obtine
p+q
relatia mentionata la 2 .
r
x
r x
x
3 . (1) = e dx = lim e dx = lim (e ) = 1 0 = 1.
Rezulta B(p + 1, q + 1) =
r 0
x e dx = (se integreaza prin parti: u = xp u0 =

0
x
p x
v = e ) = x e + p xp1 ex dx = 0 + p(p) =
4 . (p + 1) =
pxp1 , v 0 = ex
p x
p(p).
Relatiile
( 5 .)si 6 . le acceptam fara demonstratie.
1 1
7 . B
,
=
= = .
2 2
1
sin
2
Se poate arata si prin calcul direct, i.e.
(
B
(
1 1
,
2 2
1
=
x
0
1
2
(1 x)
1
2
1
dx =
0
1
dx =

x 1x
se face schimbarea: x = sin2 t dx = 2 sin t cos tdt; x = 0 t = 0; x =
)
2
2
1
2 sin t cos tdt = 2t = 2 = .
1t=
=
2
2
0 sin t cos t
0
7.4.
Integrala Lebesgue
167
( ) ( )
[ ( )]2
1
1
1
(
)
( )
1 1 5
1
2
2
2
(
) =
8.B
,
=
= .
1 1
2 2
(1)
2
+
2 2
7.44.Not
a. Pentru calculul integralelor folosim formulele:
m x
1
xm (1 x)n dx = B(m + 1, n + 1).
x e dx = (m + 1),
0
7.4
(7.22)
Integrala Lebesgue
Integrala Lebesgue are n vedere o clasa mai generala de multimi Ei ,

asa numitele multimi masurabile, iar clasa functiilor f este clasa functiilor
masurabile.
n
S-a vazut ca integrala Riemann este limita sumelor de forma: f (ti )`(Ei ),
i=1
f : [a, b] R, marginita unde punctele ti , i = 1, n constituie o diviziune a

lui [a, b], iar Ei = [ti1 , ti ].
7.45 Denitie. O functie : X [0, +) se numeste simpl
a daca
s() este o multime nita, adica s are doar un numar nit de valori, pozitive.
7.46 Observatie. Daca s este o functie simpla si s() = {1 , . . . , n }
n
atunci s =
i Ai unde
i=1
Ai = {x |s(x) = i } , Ai ind functia caracteristica a multimii Ai .

Functia simpla s : [0, +) este masurabila Ai , i = 1, n sunt
masurabile.
7.47 Teorem
a. Fie f : [0, +) este o functie masurabila. Exista un sir crescator {sn }n de functii simple masurabile a. . lim sn = f
n
(punctual).
Demonstratie (pag. 176 M. Craiu)
Fie un spatiu cu masura (X, A, ).
7.48 Denitie. 1) Pentru orice functie simpla masurabila s :
[0, +).
n
s=
i Ai , denim integrala lui s pe ,
i=1
sd =
i=1
i Ai .
168
2) Pentru orice functie masurabila f : [0, +) denim integrala

lui f pe .
f d = sup
sd|s simpla masurabila, s f .
3) Daca f : [0, +) masurabila si E , E masurabila, atunci

se deneste integrala functiei f pe multimea E prin:
f d = f0 E d.
E
Daca masura este masura Lebesgue, atunci integrala denita mai sus
se numeste integrala Lebesgue a lui f pe E n raport cu masura .
7.49 Denitie. Denim:
L1 () = f : R|f masurabila si
|f |d < +
si numim spatiul functiilor integrabile (n sensul lui Lebesgue) pe .

7.50 Denitie. O proprietate P despre punctele unui spatiu cu masura
(, A, ) are loc aproape peste tot (a. p. t) daca exista E A cu (E) = 0
si P este adevarata pe A.
7.51 Propriet
ati ale integralei Lebesgue
Fie spatiu cu masura (Rn , A(), ). L1Rn () spatiul functiilor integrabile
Lebesgue pe Rn si E Rn , (E)
< +, f, g L1Rn ().
1) 0 f g f d gd(monotonie);
E
2) (f + g)d = f d + gd, , R(liniaritate);

E
E
( E
)
3) 1d = (E) dx1 . . . dxn = (E) (expresia integrala a masurii);

E
E
4) f d ||f ||d = ||f ||(E); (limitareamodululuiintegralei);

E
E
5) (E) = 0 f d = 0 (integrala este zero pe multimi neglijabile);
E
6) Daca E = E1 E2 cu Ei masurabile, i = 1, 2
f d = f d +
E1 E2
E1
f d (aditivitatea integralei);
E2
7) f aptg pe E
f d =
gd;
7.4.
Integrala Lebesgue
169
8) {fn }n , sir crescator de functii masurabile fn : Rn [0, +).

Daca f = lim fn (punctual), atunci
n
fn d = f d
lim
n
Rn
Rn
(teorema lui Beppo Levi de convergenta monotona).

7.52 Observatii: Pentru a vedea ca integrala Lebesgue este efectiv mai
generala decat integrala Riemann sa consideram urmatorul exemplu:
Fie
{
0 x irational,
f (x) =
1 x rational.
f (x) = X[a,b]Q , [a, b]Q este numarabila [a, b]Q masurabila (L) cu ([a, b]
Q) = 0 f L1[a,b] (),
f (x)d =
f (x)d+
f (x)d = [a, b]Q+
0d = 0.
[a,b]
[a,b]Q
[a,b]\([a,b]Q)
[a,b]\([a,b]Q)
Deci functia f este integrabila Lebesgue si se stie ca nu este integrabila

Riemann.
Nota: In cele ce urmeaza n locul lui d vom scrie dx.
7.53 Teorem
a. Daca f este integrabila Riemann pe [a, b] atunci f este
integrabila Lebesgue pe [a, b] si integrabilele coincid.
Demonstratie. Observatia de mai sus arata ca reciproca acestei teoreme
nu este adevarata.
Nota: In cele ce urmeaza vom folosi rezultatele:
1) Orice multime compacta K Rn este masurabila Lebesgue;
2) Orice functie continua este masurabila. {
0 x [a, b] \ Q,
7.54 Exercitiu. Fie f : [a, b] R, f (x) =
1 x [a, b] Q.
Se cere:
a) Sa se studieze continuitatea functiei f.
b) Sa se studieze integrabilitatea Riemann a lui f.
c) Sa se studieze integrabilitatea Lebesgue a lui f si n caz armativ sa
se calculeze integrala Lebesgue a lui f.
Rezolvare: a) f nu este continua. b) f nu este integrala Riemann. c)
este integrabila Lebesgue pentru ca (Q) = 0 (criteriu de integrabilitate
Lebesgue).
f (x)d =
0 dx +
1 dx = 0 + [a, b] Q = (Q) = 0.
[a,b]
[a,b]\Q
[a,b]Q
170
Capitolul 8
Calculul integralelor multiple
8.1 Denitie. Fie (Rn , A(),
), E A() si f : E [0, +) o functie
masurabila. Integrala Lebesgue f d care se mai noteaza si ca o succesiune
E
de integrale simple astfel:
f d :=
... f (x1 , x2 , ..., xn )dx1 , dx2 , ..., dxn
E
(8.1)
E
n ori
se numeste integrala multipl

a a functiei f pe multimea E.
In acest caz
d = dx1 dx2 ...dxn
(8.2)
si se nume
ste elementul de volum. Uneori, d se noteaza prin d
x. Deci
d
x = dx1 , dx2 , ..., dxn .
Daca n = 1, atunci f d, unde d = dx este o integrala simpla.
E
Daca n = 2, atunci
f d :=
f (x, y)dxdy
(8.3)
se numeste integrala dubl

a a functiei f pe multimea E, iar d = dxdy
se numeste elementul de arie.
Daca n = 3, atunci
f d :=
f (x, y, z)dxdydz
(8.4)
E
se numeste integrala tripl

a a functiei f pe multimea E, iar d =
dxdydz se numeste elementul de volum.
171
172
Capitolul 8. Calculul integralelor multiple
Punctul central n deducerea formulelor de calcul efectiv al integralelor

multiple l constituie:
8.2 Teorem
a. Fie a) Rp Rq o multime m
arginit
a si m
asurabil
a,
b) 1 = {x Rp | y Rq a..(x, y) } si c) Ax = {y Rq | (x, y)
}, x 1 . Atunci pentru f C 0 (, R) avem
f (x, y)dxdy =
f (x, y)dy dx
(8.5)
Ax
unde am notat dx = dx1 dx2 ...dxp , dy = dy1 dy2 ...dyq ,

Demonstratie(fara)
Bazandu-ne pe aceasta teorema vom gasi formule explicite de calcul al
integralelor duble si triple.
8.1
Calculul integralelor duble
Fie < R si g h C 0 ([, ], R).

8.3 Denitie. a) Multimea
MOx = {(x, y) R2 | x , g(x) y h(x)}
(8.6)
se numeste intergrac proiectabil pe axa Ox (sau domeniu simplu n

raport cu axa Oy) si vom nota M = MOx (f ig.8.1).
b) Multimea
MOy = {(x, y) R2 | y , g(y) y h(y)}
(8.7)
se numeste intergrac proiectabil pe axa Oy (sau domeniu simplu n

raport cu axa Ox ) si vom nota M = MOy (f ig.8.1).
8.4 Observatii. 1) Din punct de vedere geometric, proprietatea domeniului M de a proiectabil pe axa Ox nseamna de fapt, ca orice paralela la
axa Oy printr-un punct oarecare x (, ), intersecteaza frontiera domeniului M n cel mult doua puncte. Analog se poate spune despre intergracul
proiectabil pe axa Oy.
2) O multime M R2 este MOx daca si numai daca < R si
g h C 0 ([, ], R), a.. M are forma (8.6).
3) Intergracele, ind multimi compacte(i.e. nchise si marginite), sunt
multimi masurabile.
8.5 Teorem
a. Fie functia f : M R continu
a pe M.
8.1. Calculul integralelor duble
173
a) Daca M = MOx dat de (8.6) atunci
h(x)

f (x, y)dx dy =
f (x, y)dy dx.
M
g(x)
b) Daca M = MOy dat de (8.7) atunci
h(x)
f (x, y)dx dy =
f (x, y)dx dy.
M
(8.8)
(8.9)
g(x)
Aceasta teorema (data fara demonstratie) reduce calculul integralei duble

la o succesiune de doua integrale simple, numite si integrale iterate.
8.6 Observatii.1) Teorema 8.5 se obtine din Teorema 8.2, punctul a)
pentru 1 = [, ] si Ax = [g(x), h(x)], x 1 , si analog punctul b).
2) Daca g(x) = c si h(x) = d, atunci (f ig.8.3)
M = {(x, y) R2 |a x b, c y d}
(8.10)
si se numeste interval bidimensional sau dreptunghi. In acest caz formulele

(8.8) si (8.9) devin:
b d
(8.11)
f (x, y)dx dy = f (x, y)dy dx
M
si respectiv
d b
f (x, y)dx dy = f (x, y)dy dx.
a
Din (8.11) si (8.12) se obtine relatia:
b d
d b
f (x, y)dy dx = f (x, y)dx dy
a
(8.12)
(8.13)
care arata ca n cazul domeniilor dreptunghiulare nu conteaza ordinea de

integrare pentru functii continue. Aceasta proprietate a fost prezentata si la
integrarea integralelor cu parametru n Teorema 7.37.
3) In general multimile pe care se calculeaza o integrala dubla sunt dreptunghiuri, intergrace proiectabile pe axa Ox (pe axa Oy), reuniuni nite ale
acestora sau care se reduc la acestea.
174
4) Aria(M ) = (M ) =
b
dxdy; n cazul teoremei 1, aria(M ) = (g2 (x)
a
g1 (x))dx, formula cunoscuta din clasa a XII-a.

8.7 Aplicatii 1 . Sa se calculeze integrala functiei f (x, y) = xy + x2 pe
dreptunghiul M0 = [1, 2] [1, 3] (= {(x, y) R2 |1 x 2, 1 y 3})
Rezolvare. Mai ntai se reprezinta domeniul M Intr-un sistem de axe
(f ig.8.4).
Acum se aplica formula (8.11) si avem:
(
)
) 3
2( 2
2 3
xy
f (x, y)dx dy =
(xy + x2 )dy dx =
+ x2 y dx =
2
1
1
1
M
1
( 3
) 2
)
2 ( x
2
=
9 + x2 3 x2 (1)2 x2 (1) dx = 4 x3 + x2 = 46
2
3
1
dxdy
unde M = [0, 1] [3, 5].
2
M (x + y + 1)
Rezolvare: Se traseaza domeniul M (uneori este sucient chiar si cu
aproximatie) pe un sistem de axe (f ig.8.5) si avem
)
5 1
5 (
dx
1
dxdy
1
dy =
J=
=
dy =
2
(x + y + 1)2
y+1 y+2
M (x + y + 1)
0
3
3
y + 1 5
6
4
15
= ln ln = ln
= ln
y + 2 3
7
5
14
3 . Sa se calculeze (x + y)dx dy, unde

2 .Sa se calculeze: J =
a) M = {(x, y) R2 |0 x 2, x2 y 4},
b) M = {(x, y) R2 |0 x 2, 0 y x2 },
c) M este portiunea din plan delimitata de parabola y = x2 si dreapta
y = x,
d) M este portiunea din plan delimitata de parabola y 2 = 2x, dreapta
x + y = 4 si axa Ox.
Rezolvare. a) Domeniul M este dat n (f ig.8.6, a)). Functia f este continua pe M si sunt ndeplinite conditiile Teoremei 8.5. Astfel se poate aplica
formula (8.8).
]
[
2 4
f (x, y)dx dy = (x + y)dx dy =
(x + y)dy dx =
0 x2
M
M
) 4
)
2 ( x4
2 (
y2
2 x3 + 4x + 16
dx =
=
xy + 2 dx ==
2
0
0
x2
( 5
) 2
4
= x10 x4 + 2x2 + 8x = 83
.
5
0
8.1. Calculul integralelor duble
175
b). Se procedeaza ca la punctul a). Aici multimea M este portiunea

delimitata de axa Ox si parabola y = x2 , pentru x [0, 2], (f ig.8.6, b)).
{
{
{
y = x2
x=0
x=1
c).Rezolvare:(g.8.6 b))
y=x
y=0
y = 1.
2
2
Aici 1 = [0, 1] si Ax = [x , x], deoarece g1 (x) = x si g2 (x) = x, x [0, 1].
Avem din:
) x
y 2
xy +
dx =
J = (x + y)dxdy = dx (x + y)dy =
2 x2
2
0
0
M
x
(
)
( 3
) 1
1
x2
x
3
x4
x4 x5
3
2
x +
=
x
dx =
2
2
2
4
10 0 20
0
1
d). Se observa (f ig.8.6, d)) ca A(4, 0) (punctul A se gaseste la intersectia

dintre dreapta x + y = 4 si axa Ox) si ca B(2, 2) (punctul B se gaseste la
intersectia dreptei x + y = 4 cu parabola y 2 = 2x). Domeniul hasurat se
y2
poate scrie, pe de o parte, MOy = {(x, y) R2 |0 y 2,
x 4 y}
2
0
00
0
si pe de alt
a parte MOx = MOx
MOx
unde MOx
= {(x, y) R2 |0 x
2
00
= {(x, y) R |2 x 4, 0 y 4 x}.
2, 0 y 2x} si MOx
Deci, domeniul M este proiectabil atat pe Ox n acest caz are forma MOx )
cat si pe Oy n acest caz are forma MOy ). Astfel putem calcula integrala n
doua moduri.
1)M = MOy :
(x + y)dx dy =
(x + y)dx dy =
M
My
) 4y
(
4y
2

2 x2
+ xy dy =
=
(x + y)dx dy = =
y2
2
0
0
y2
2
2
(
)
2
3
4
2
y
y
y
=
8
dy =
2
2
8
0
(
) 2
y 3 y 4 y 5
178
= 8y
=
.
6
8
40 0
15

2)M = MOx :
(x + y)dx dy =
(x + y)dx dy =
M
Mx0 Mx00
]
[
2 2x
=
(x + y)dx dy +
(x + y)dx dy =
(x + y)dy dx+
Mx0
Mx00
(
) 2x
) 4x
4x
y 2
y
dx +
xy +
dx =
+
(x + y)dy dx =
xy +
2 0
2 0
2
2
0
0
[
]
)
2 (
4
(4 x)2
=
x 2x + x dx +
x(4 x) +
dx =
2
0
2
[
4 4x
176
(
)
( 3
) 4
2
2 2 2
1 2
x
26 20
178
=
x x + x + + 8x =
+
=
.
5
2
6
5
3
15
0
2
4 Sa se calculeze
xy dx dy unde M este domeniul delimitat de semicerM
cul (x 1)2 + y 2 = 1, y 0 si dreptele y = x si x = 2.

Rezolvare. Reprezentat ntr-un sistem de coordonate domeniul M este
portiunea hasurata din f ig.8.7 si este proiectabil pe axa Ox descompunandu0
00
se n doua subdomenii MOx
si MOx
unde:
0
00
MOx
= {(x, y) R2 | unde
0
x 1, x y 2x x2 } si MOx
=
2
0
00
2
{(x, y) R |1 x 2, 2x x y x}. Deci MOx = MOx MOx si
avem:
xy dx dy = xy dx dy + xy dx dy =
00
MOx
M0
MOx
[
] Ox
[
]
2
1 2xx
2
2
x
1 y 2 2xx
=
dx+
xy dy dx +
xy dy dx = x
2 x
0
x
1
0
2xx2
) x ]
)]
2 y 2 x
1 [ x (
2 [ x 2 x (
+ x
=
2x x2 x2 dx +
x
2x x2 dx =
2 2xx2 0 2
2
2
2
1
1
(
)
(
) 2
1
3
4
4
3
2
1 2
x
x
x
x
+
=
(x x3 ) dx + (x3 x2 )dx =
3
4
4
3
0 (
1
0
1
) (
)
1 1
16 8 1 1
1
17
3
=
+
+
=
+
= .
3 4
4
3 4 3
12 12
2
Domeniul M nu este proiectabil pe axa Oy pentru ca se pot duce paralele
la axa Oy care intersecteaza frontiera domeniului n mai mult de doua puncte.
5 Sa se calculeze
intergracului M denit de g1 (x) = sin x, g2 (x) =
[ aria
]
sin x + cos x, x 0,
.
2
Rezolvare. Conform Obsevatiei 8.6,4), avem aria(M ) = dxdy =

M
dx
8.2
g2(x)
g1 (x)
dy = (sin x + cos x sin x)dx =
cos xdx = 1
Calculul integralelor triple
Fie g1 g2 C 0 (D, R), unde D R2 , este o multime marginita si

masurabila.
8.8 Denitie. Multimea
= {(x, y, z) R3 |(x, y) D, g1 (x, y) z g2 (x, y)}
se numeste intergrac proiectabil pe planul xOy,(g.8.8).
(8.14)
8.2. Calculul integralelor triple
177
Un intergrac , proiectabil pe planul xOy presupune existenta multimii

marginite si masurabile D = pr.xOy si a functiilor g1 g2 C 0 (D, R), a..
este vericata relatia (8.14). De aceea un astfel de intergrac l vom nota
uneori, = (D; g1 , g2 ).
Analog se denesc intergracele proiectabile pe planele xOz si yOz.
Pentru calculul integralelor triple folosim teorema urmatoare.
8.9 Teorem
a. Fie = (D; g1 , g2 ) pr.xOy. Atunci pentru f
C 0 (, R) avem
f (x, y, z)dxdydz =
g2(x,y)
dxdy
D
f (x, y, z)dz.
(8.15)
g1 (x,y)
Demonstratie. Alegem P Q ca ind un paralelipiped din R3 astfel ncat

D P R2 , P sa e un dreptunghi si Q un interval din R.

f (x, y, z)dxdydz =
fM (x, y, z)dxdydz = dxdy fM (x, y, z)dz =
P Q
dxdy
g2
(x,y)
fM (x, y, z)dz =
dxdy
g1 (x,y)
g2
(x,y)
f (x, y, z)dz.
g1 (x,y)
8.10 Observatii.1). Teorema 8.9 se obtine din Teorema 8.2, pentru

1 = D si Ax,y = [g1 (x, y), g2 (x, y)], x 1 , Aceste doua multimi, 1 si Ax,y
sunt puse n evidenta la calcularea oricarei integrale triple.
2). P este un dreptunghi ce contine pe D = prxOy , iar Q este un interval
care contine intervalul [min g1 (x, y), max g2 (x, y)]
3). Daca f (x, y, z) = 1, ()(x, y, z) , atunci
vol() =
dxdydz =
[g2 (x, y) g1 (x, y)]dxdy
4). Multimea poate o reuniune de de intergrace proiectabile pe

planul xOy.
5). Un caz particular de intergrac l constituie paralelipipedele nchise,
cu muchii paralele cu axele de coordonate.
6). Domeniul = (D; g1 , g2 ) pr.xOy se caracterizeaza prin aceea
ca suprafetele i : z = gi (x, y), i = 1, 2 reprezinta frontierele inferioara si
respectiv superioara a lui , iar frontiera laterala este o suprafata riglata,
care (local) poate degenera ntr-o curba(denit
a de intersctia lui 1 cu 2 ).
8.11 Aplicatii: 1) Sa se calculeze J =
xyzdxdydz unde = [0, 1]
[2, 4] [5, 8].
178
Rezolvare. In acest caz avem, de exemplu, D = [0, 1] [2, 4], (f ig.8.9) si

deci
J=
dxdy
39
2
xyzdz =
1
0
4
xy 2
117
dx =
2 2
2
8
1 4
xyz 2
39
dxdy =
dx xydy =
2 5
2
0
dxdydz
unde este tetraedul
3
(1 + x + y + z)
delimitat de planele x = 0, y = 0, z = 0 si x + y + z = 1 (f ig.8.10a).
Rezolvare. Se vede imediat ca g1 (x, y) = 0, g2 (x, y) = 1 x y, iar
D = {(x, y); 0 y 1 x; 0 x 1} = prxOy (f ig.8.10b).
Daca aplicam formula (8.16), avem
2). Sa se calculeze J =
I=
1xy
dxdy
dz
(1 + x + y + z)3
Deoarece
1xy
1xy
dz
1
1
=
=
3
2
(1 + x + y + z)
2(1 + x + y + z) 0
2
rezulta
I=
2
D
1
=
2
dxdy =
1
2
(1 + x + y)2
4
1 (
0
1
y
(1 + x + y) 4
1x
dx
,
1
2
(1 + x + y)
4
1
1
(1 + x + y)2
dy =
1
4
) 1x
)
1 (
1
1
3
x
dx =
dx =
2
1+x
4
0
0
1
1
(3 x)2
5
1
= ln 2
= ln(1 + x) +
2
16
2
16
0
3) Sa se calculeze volumul V() al 00 corpului 00 limitat de paraboloidul
z = x2 + y 2 si de planul z = 1, (f ig.8.11)
8.2. Calculul integralelor triple
179
Rezolvare. Conform cu formula formula 8.15 avem
1
V() =
dxdydz =
dxdy
x2 +y 2
unde D = prxOy . Asadar D este discul {x2 + y 2 1} n planul xOy si

Ax,y = [x2 + y 2 , 1]. Deci:
V() =
(1 x y )dxdy =
2
dx
1x2
1x2
(1 x2 y 2 )dy =
,
2
4.Sa se calculeze integrala tripla
I=
xdxdydz
unde = {(x, y, z)|x2 + y + z 2 1, y 0} (f ig.8.12)

Rezolvare. In acest caz, este intergrac proiectabil pe planul xOz si
avem mai ntai D = (x, o, y) R3 | x2 + y 2 1 si Ax,z = [0, 1 x2 z 2 ].
Acum folosim Teorema 8.8 si avem
I=
xdxdz
1x2 z 2
x(1 x2 z 2 )dxdz.
dy =
0
Multimea D este un intergrac proiectabil pe axa Ox cu 1 = [1, 1] si
Ax = [ 1 x2 , 1 x2 ]. Deci I =
xdx
1
1x2
1x2
(1 x2 z 2 )dz =
) z=1x2
4 1
z
2
2
x zx z
dx
=
x(1
x
)
1 x2 dx, adica I = 0,
3 z=1x2
3 1
1
deoarece integratul este functie impara (se putea invoca aceasta proprietate
chiar n antepenulultima integrala).
180
8.3
Schimb
ari de variabile n integrale multiple
Fie U, V Rp deschisi xati, difeomorsmul G(t), G : U V

U 3 t = (t1 , t2 , . . . , tp ) G(t) = (x1 , x2 , . . . , xp ) V
unde xi = gi (t), i = 1, p, gi : U R, cu jacobianul |JG | si functia f : V R.
Cele mentionate mai sus se pot schita astfel:
In aceste conditii avem urmatoarea teorema.

8.12 Teorem
a. Daca M V este o submultime m
asurabil
a atunci
functia f integrabila pe M daca si numai dac
a (f oG) |JG | integrabil
a pe
1
G (M ) si avem relatia
f (x)dx =
f oG(t) |JG (t)| dt
(8.16)
M
G1 (M )
Demonstratia acestei teoreme este destul de laborioasa. Vom folosi frecvent

n aplicatii doar enuntul.
Pentru schimbarile de variabila n integralele multiple, cel mai des sunt
folosite coordonatele polare in plan si spatiu, si coordonate cilindrice.
a) Trecerea la coordonate polare n plan. Consideram deschisi U = (0, +)
(0, +2) si V = R2 {(x, 0)|x 0} din R2 si e aplicatia G : U V,
U 3 t = (, ) G(, ) = (x, y) V
(8.17)
unde si sunt coordonatele polare ale punctului de coordonate carteziene

(x, y). Deci x = cos si y = sin . In acest caz |JG (, )| = si conform
Teoremei 8.10, pentru orice multime M V
f (x, y)dxdy =
f ( cos , sin )dd.
(8.18)
M
G1 (M )
8.3. Schimb
ari de variabile n integrale multiple
181
Formula (8.18) reduce calcularea unei integrale duble data ncoordonate

carteziene, la o integrala n coordonate polare. Aceasta schimbare de coordonate se recomanda atunci cand expresia x2 + y 2 este prezenta n expresia
functiei f (x, y) si-n descrierea frontierei domeniului pe care se face integrarea.
Aplicatie. Sa se calculeze integrala J = (x + y + 1)dxdy, unde M =

M
{(x, y) R2 |x2 + y 2 r2 } si apoi sa se calculeze aria multimii M.

Rezolvare. Deoarece expresia x2 + y 2 este prezenta n descrierea frontierei
multimii M, facem schimbarea de variabila x = cos y = sin , (, )
[0, r] [0, 2], i.e. se trece la coordonate polare. Acum aplicam formula
(8.18) si avem succesiv

J = (x + y + 1)dxdy =
( cos + sin + 1) dd =
M
[0,r][0,2]
( 2
)
r
2
r
2
2
= d ( cos + sin + 1)d = cos d + sin d + d d =
0
0
0
0
(0
2
r
2
2 )0
r
r
1
2
= sin cos +
d = (0 0 + 2)d = 2 = r2 .
2
0
0
0
0
0
0
Aria multimii M este data de integrala
dxdy.
b) Trecerea la coordonate sferice.

Cand multimea pe care se face integrarea, prezinta o simetrie n raport
cu un punct, pentru probleme cu simetrie centrala se recomanda trecerea la
coordonate sferice.
Aceasta se realizeaza folosind difeomorsmul G : U V,
U 3 t = (, , ) G(, , ) = (x, y, z) V
(8.19)
unde x = sin cos , y = sin sin , z = cos . Se gaseste ca |JF | =

r2 sin .
Aplicatie. Sa se calculeze volumul sferei de raza R.
Rezolvare. Se considera multimea
= {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + y 2 R2 }
si gasim G1 () = [0, R] [0, 2] [0, ], apoi avem

vol() := dxdydz =
r2 sin dxdydz =
G1 ()
2
0
R
0
R3
r sin dr =
3
2R3
sin d =
3
2
d =
0
4R3
.
3
182
c) Trecerea la coordonate cilindrice. In probleme de simetrie axiala (n

raport cu o dreapta) se recomanda nlocuirea coordonatelor carteziene prin
coordonate cilindrice. Aceste coordonate sunt folosite si la studiul propagarii
undelor prin antene.
Consideram U, V desR3 si e difeomorsmul G : U V,
U 3 t = (, , z) G(, , z) = (x = cos , y = sin , z) V
(8.20)
Prin calcul se gaseste ca:|JG | = . In acest caz formula (8.16) devine
f (x, y, z)dxdydz =
f ( cos , sin , z)dddz.
(8.21)
G1 ()
Aplicatie. Sa se calculeze integrala tripla I =
xydxdydz unde =
{(x, y, z) R|x2 + y 2 1 z, z 0}.

Rezolvare. Se observa ca prezinta o simetrie fata de axa Oz. Deci se
pot aplica coordonatele cilindrice. Facem schimbarea de variabila (8.20) si
gasim ca x2 + y 2 = 2 , 0 z 1 2 si G1 () = [0, 1] [0, 2] [0, 1].
Acum aplicam formula (8.21) si obtinem

I = xydxdydz =
2 cos sin dddz =
G1 ()
2
0
sin cos d
1
0
1
2
0
3 dz =
2
0
1
sin cos d (3 5 )d = 0
0
Capitolul 9
Teste de autoevaluare si
evaluare
9.1
Test de autoevaluare
1. Sa se calculeze punctele limita, lim si lim pentru sirul (xn )n1 unde
2n2 3n + 3
xn = (1)n
.
2n 7n2 + 1
Rezolvare: Se cunoaste ca limita ecarui subsir al sirului (xn )n1 este
punct limita al sirului. Se impune desfacerea sirului n doua subsiruri:
(x2n )n1 si (x2n+1 )n0 ;
x2n =
8n2 6n + 3
2(2n + 1)2 3(2n + 1) + 3
s
i
x
=
.
2n+1
4n 28n2 + 1
2(2n + 1) 7(2n + 1)2 + 1
2
De aici lim x2n = si lim x2n+1 = 27. Rezulta :
n
{
{
} 7 n
}
2 2
2
2 2
2
= si lim xn = inf ,
= .
lim xn = sup ,
n
7 7
7 n
7 7
7
4
3
2
1
2. Sa se calculeze lim xn , unde xn = (xn , xn , xn , xn ) cu
n
1
1
1
+
+
...
+
n
2
3
x1n = 3 n + 1 2n2/3 + n; x3n =
;
n
2n + 2 3n + 6n
(n!)2
4
=
;
x
.
x2n = n
n
(2n)!8n
3n + 3 4n + 2 6n
(
)
3
Rezolvare: (a) lim x1n = lim 3 n + 1 2n2/3 + n =
n
183
184
Capitolul 9. Teste de autoevaluare si evaluare
n + 1 2n2/3 n
(
)2 =
)2
3
3
n + 1 + 3 n + 1 2n2/3 + 1 +
2n2/3 + 1
(
)
n2/3 2 + 1/n2/3
2
] =[(
= lim
)
2
n
3
3
n2/3
1 + 1/n + ...
= lim (
n
3
(b) Pentru ca x2n are forma x2n =
tn+1
.
n tn
tn calculam lim
tn+1
(2n)!8n
[(n + 1)!]2
lim
= lim
=
n tn
n (2n + 2)!8n+1
(n!)2
(n!)6 2 (n + 1)6 2 (2n)!8n
1
=
n (6 2n)!(2n + 1) 2(n + 1)8n 8 (n!)2
32
tn+1
tn+1
1
Deoarece lim
exista, rezulta lim n tn = lim
=
n tn
n
n tn
32
1
Rezulta ca lim x2n = .
n
32
zn
(c) Consdideram ca x3n =
. Deoarece yn = n si (yn ) este
yn
crescator, calculam:
= lim
1
1
1
1
1
1 ...
1 + + ... + +
zn+1 zn
n
n
n+1
2
2
lim
= lim
=
n yn+1 yn
n
n+1 n
1
n+1+ n
(
= lim
=
) = lim
n
n
n+
1
n
+
1
n
n
+
1
(n
+
1
n)
(
)
1
n
1+ +1
n
= 2. Rezulta ca lim x3n = 2.

= lim
n
n
1
n 1+
n
[( )n
( )n
]
2
3
n
6
+2
+1
2n + 2 3n + 6n
6
6
4
( )n
]=
[( )n
(d) lim xn = lim n
= lim
n 3 + 3 4n + 2 6n
n
n
4
3
n
+3
+2
6
6
6
1
2
Deoarece sirurile (xn1 ), (x2n ), (x3n ), (x4n ) CR , avem
1
lim xn = ( lim x1n , lim x2n , lim x3n , lim x4n ) = ( 23 , 32
, 2, 21 )
9.1. Test de autoevaluare
185
3. Sa se studieze convergenta seriilor:

(
) 2 ( )n
2n2 + n + 7
n+1 n
1
1
;(b)
;
(c)
;
2
2
n
5
n3 n 4
n1 n + 5n
(2n)!
nn
1
(d)
(1)n
;
(e)
; (f)
.
n
2
n
2n + 1
n0 4 (n!)
n1 3 n!
n0
Rezolvare: (a) Consider
am sirul sumelor)partiale (sn )n ,
(
n
n
1
1
1
sn =
= 14
=
2
k2 k+2
k=3 k 4
k=3
1 1 1
1
1
1
1
=1+ + +
+ +
+
2 3 4 n1 n n+1 n+2
Pentru ca lim sn = 1, adica sn este convergent, conform denitiei convern
gentei unei serii (o serie este convergenta sirul sumelor partiale este con 1
este convergenta.
vergent), rezulta ca seria
n2 4
(b) Criteriul necesar de convergenta spune: Seria

un este divergent
a
daca un 0 (altfel spus, daca un nu tinde catre zero, atunci seria

un este
2n2 + n + 7
divergenta). Aici un =
si se obtine lim un =
n
)n + 5n2
(
7
1
n2 2 + + 2
2
n n
) = 6= 0. Deci seria este divergenta.
(
= lim
n
1
5
n2 + 5
n
Observatie: Atunci cand se cere studiul convergentei unei serii este bine
ca n primul rand sa se aplice acest criteriu si dupa aceea, daca este cazul si
alte criterii.
Prin urmare, daca un 0, se trece la folosirea altor criterii.
Atentie: daca un 0, nu nseamna ca seria este convergenta.
(c) Daca termenul general xn al unei serii

xn are forma xn = (. . . )n ,
atunci se recomada folosirea n primul rand, a criteriului radicalului.
) Deci
n
n
calculam lim xn (daca aceasta nu exista se calculeaza lim xn . Astfel
n
n
avem:
(
)n2 ( )n
(
)n
1 n+1
n+1
1
n
n
= lim xn = lim
= lim
=
n
n
n 5
n
5
n
(
)n
1
1
1
lim 1 +
= e.
n
5
n
5
1
Pentru ca = e < 1 rezulta ca seria
xn este convergenta (daca s-ar
5
obtinut: > 1 seria ar fost divergenta; = 1 acest criteriu nu s-ar
aplicat urmand sa se caute alt criteriu - de exemplu Raabe - Duhamel).
(d) Forma termenului general ne sugereaza sa aplicam criteriul raportului
186
xn+1
si avem:
n xn
(ind sub forma de factori). Deci calculam = lim
xn+1
(2n + 1)2
(2n + 2)!
4n (n!)2
= lim
= lim
=1
2
n xn
n 4(n + 1)
n 4n+1 [(n + 1)!]
(2n)!
= lim
Pentru ca = 1 avem incertitudine (i.e. criteriul nu permite stabilirea

convergentei). Vom aplica acum un alt criteriu, de
( exemplu)criteriul lui
xn
Raabe Duhamel. In acest sens calculam: = lim n
1 =
n
x
n+1
(
)
2(n + 1)
2n + 2 2n 1
n
1
lim n
1 = lim n
= lim
= <1
n
n
n 2n + 1
2n + 1
2n + 1
2
(2n)!
Deoarece < 1 rezulta ca seria
este divergenta (daca s-ar
n
2
n0 4 (n!)
gasit > 1, seria ar fost convergenta, iar pentru =1 ar fost incertitudine).
(e) La fel ca la (d) se calculeaza:
(
)n
xn+1
(n + 1)n+1 3n n!
1 n+1
= n+1
=
xn
3 (n + 1)! nn
3
n
si apoi:
(
)n
(
)n
xn+1
1 n+1
1
1
1
= lim
= lim
=
lim 1 +
= e < 1 si
n xn
n 3
n
3 n
n
3
nn
rezulta ca seria
este convergenta.
n
n0 n!3
1
(1)n
(f) Termenul general l are ca factor pe (-1)n . Deci seria
2n + 1
n0
n n
este o serie alternanta si se aplica criteriul lui Leibniz: Seria
(1) y este
convergenta daca (yn )n0 este descrescator si yn 0. In cazul de fata,

1
yn =
. si calculam:
2n + 1
1
1
2n + 1 2n 3
2
yn+1 yn =
=
=
<
2(n + 1) + 1 2n + 1
(2n + 1)(2n + 3)
(2n + 1)(2n + 3)
1
=0, rezulta ca
0 sirul (yn ) este descrescator. Si cum lim yn = lim
n
n 2n + 1
sunt ndeplinite conditiile din criteriul lui Leibniz.
1
Deci seria
(1)n
este convergenta.
2n + 1
n0
4. Sa se scrie primii trei termeni din dezvoltarea n serie Taylor a functiei
f : R+ R, f (x) = 2x2 + ln x n jurul lui x0 = 2.
Rezolvare: Seria Taylor a lui f (x) n jurul lui x0 = 2 este:
f (x) = f (2)+
(x 2)2 00
(x 2)n (n)
x2 0
f (2)+
f (2)+...+
f (2)+...f (2) = 8+ln2
1!
2!
n!
187
f 0 (x) = 4x +
f 00 (x) = 4
1
1
17
f 0 (2) = 8 + =
x
2
2
1
1
15
f 00 (2) = 4 =
2
x
4
4
x 2 17 (x 2)2 15
Inlocuind se obtine f (x) = (8 + ln 2) +
+ ...
1!
2
2!
4
17
15
Decif(x) = 8 + ln 2 + (x 2) + (x 2)2 + ...
2
8
5. Sa se cerceteze limitele iterate si limita globala n origine pentru
x y + x2 + y 2
functia: f (x, y) =
, x + y 6= 0.
x+y
x 0 + x2 + 0
x (1 + x)
Rezolvare: `12 = lim lim f(x, y) = lim
= lim
=1
x0 y0
x0
x0
x+0
x
0 y + 0 + y2
= 1
y0
0+y
`21 = lim lim f(x, y) = lim

y0 x0
Pentru ca 12 6=
21
lim f (x, y) nu exista.

x0
y0
Observatie: Faptul ca lim f (x, y)nu exista se poate dovedi si direct,
x0
y0
considerand ca y 0, de exemplu, pe directia y = mx. Deci:
lim
f (x, y) = lim
x0
x0
y = mx
Deoarece
x mx + x2 + m2 x2
1 m + x + m2 x
1m
= lim
=
.
x0
x + mx
1+m
1+m
lim
f (x, y) depinde de panta m, rezulta ca lim f (x, y)nu
x0
x0
y = mx
y0
exista.
6. Sa se studieze
continuitatea functiilor f : R2 R2 :
x + y , (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
x2 + y 2
0
, (x, y) = (0, 0)
{
1 x2 y 2 , x 2 + y 2 1
f (x, y) =
0
, x2 + y 2 > 1
Rezolvare. (a) lim f (x, y) =?Consideram ca y 0 (de exemplu) pe
(x,y)(0,0)
drepte, adica y = mx. Atunci:
188
lim f (x, mx) = lim
1+m 1
1+m
1
x + mx
= lim
=
lim .
2
2
2
2
x0 1 + m
+m x
x
1 + m x0 x
x0 x2
x0
1
f (x, y) si
nu exista, rezulta ca nu exista nici
lim
x0 x
x0
y = mx
f (x, y)nu exista. Cum aceasta ultima limita nu exista rezulta
Deoarece lim
nici
lim
(x,y)(0,0)
ca functia f nu este continua n (0, 0).

In orice al punct diferit de (0,0) functia este continua. Intr-adevar, e (a,
n
b) 6= (0, 0) si {(xn , yn )}n0 R2 {(0, 0)} cu (xn , yn ) (a, b).
lim xn + lim yn
xn + y n
xn + y n
n
n
f (xn , yn ) = 2
lim
f
(x
,
y
)
=
lim
=
=
n n
2
2
2
2
n
n
xn + y n
xn + y n
lim xn + lim yn2
n
n
a+b
= f (a, b) f continua n (a, b).
= 2
a + b2
(b) Notam A = {(x, y) R2 |x2 +y 2 < 1}, B = {(x, y) R2 |x2 +y 2 >
1} si C = {(x, y) R|x2 + y 2 = 1}.(= A = B).
Fie (, ) {R2si {(xn , yn )}n0 R2 a.. (xn , yn ) (, ). Atunci,
1 x2n yn2 , (xn , yn ) A C
f (xn , yn ) =
0,
(xn , yn ) B
Situatia 1 : (, ) A. In acest caz {(xn , yn )}n A C (daca {(xn ,

yn )}
(xn
, yn ) (, )). Rezulta f (xn , yn ) =
n B, atuncin
2
2
= 1 xn yn 1 2 2 = f (, ). Deci f este continua pe A.
Situat
C. Daca {(xn , yn )}n
A C, atunci f (xn ,
ia 2 : (, )
n
yn ) = 1 x2n yn2 1 2 2 = f (,). Deci f este continua pe
C.
Situatia 3 : (, ) B.Pentru ca (xn , yn ) (, ), rezulta ca {(xn ,
yn )}B (altfel(xn , yn ) (, )). Deci f (xn , yn ) = 0 =f (, ), i.e. f este
continua pe B.
Prin urmare f este continua pe R2 .
f
7. Fie f : R2 R2 , f (x, y)= x2 + y 2 sa se calculeze
(1, 1),
x
f
f
(1, 1),
(1, 1), folosind denitia si direct (i.e. folosind regulile de
y
x y
derivare partiala).
f
f (x, 1) f (1, 1)
x2 + 1 2
Rezolvare.
(1, 1) = lim
= lim
=
x1
x1
x
x1
x1
(se amplica cu conjugata numaratorului)
x2 1
(x 1)(x + 1)
2
) = lim
) = =
(
(
=lim
2
2
x1 (x 1)
x1
x +1+ 2
(x 1) x + 1 + 2
2 2
1
.
2
189
f
f (1, y) f (1, 1))
1
(1, 1) = lim
= ... = si ca
y1
y
y1
2
x 2 + y 2 x2 + 1
f
f (x, y) f (x, 1)
(x, 1) = lim
= lim
=
y1
y1
y
y1
y1
Analog se gaseste ca
y2 1
y+1
(
) = lim
=
y1
y1
x2 + y 2 + x2 + 1
(y 1)
x2 + y 2 + x 2 + 1
1
=
.
x2 + 1
=lim
(1, 1) =
xy
x
f
f
)
(x, 1)
(1, 1)
f
y
y
(x, 1) = lim
=
x1
y
x1
1
(
)
1
x2 + 1 2
+1
2
= lim
= lim
=
x1
x1
x1
x1
2 x2 + 1
1
x2 + 1 2
1
1 1
=lim
lim
= = .
2
x1
x1
x1
2
2 x +1
2
2 2
2f
1
Deci
(1, 1) = .
xy
2 2
Acum sa folosim pentru aceeasi cerinta regulile de derivare partiala:
x2
(x2 + y 2 )
)
(x, y) (( )0
f
u0x
x
(x, y) =
=
u x=
x
2 u
2 x2 + y 2
2x
x
f
y
=
=
; Analog
(x, y) =
.
y
2 x2 + y 2
x2 + y 2
x2 + y 2
(
)
)
(
f
1
2f
(x, y) =
(x, y) =
=y
=
xy
x y
x
x x2 + y 2
x2 + y 2
)
( 2
y
x
1
xy
2 =
.
=y (
x
+
y
=
)2
2 + y2
x
x2 + y 2
(x2 + y 2 )3/2
x
2
2
x +y
Din cele de mai sus gasim:
1
x
f
y
f
x=1 = ;
x=1 = 1 ;
(1, 1) =
(1,
1)
=
2
2
2
2
x
2 y
2
x + y y=1
x + y y=1
190
2f
xy
x=1 = 1 = 1
.
(1, 1) = 2
2
3/2
xy
(x + y ) y=1 23/2
2 2
8. Fie f : R3 R, f (x, y, z) = x3 +3y2 z +z5 x3 y3 . Sa se calculeze
5f
(2, 1, 1).
x3 y 2
f 2 f
3f
4f
5f
Rezolvare. Calculam pe rand:
;
;
;
;
.
y y 2
xy 2
x2 y 2
x3 y 2
f
(x, y, z) = 6yz + 3x3 y 2 z 5 ;
y
2f
(x, y, z) =
2
y
y
f
(x, y, z)
y
3f
(x, y, z) =
2
xy
x
4f
(x, y, z) =
2
2
x y
x
5f
(x, y, z) =
3
2
x y
x
)
=
2f
(x, y, z)
y 2
(
)
(
6yz + 3x3 y 2 z 5 = 6z + 6x3 yz 5 ;
y
)
=
3f
(x, y, z
xy 2
)
(
6z + 6x3 yz 5 = 18x2 yz 5;
x
)
=
)
(
18x2 yz 5 = 36xyz 5 ;
x
)
)
4f
(
5
(x,
y,
z)
=
36xyz
= 36yz 5 ;
2
2
x y
x
5f
5
(2, 1, 1) = 36yz x=2 = 36 1 (1)5 = 36.
y=1
x3 y 2
z=1
9. Pentru functia f : R2 R, f (x, y) = ex y , sa se scrie formula lui

Taylor de ordin doi, n punctul (0,1). f (x, y) = ex y n punctul (0, 1).
Rezolvare. Formula lui Taylor de ordinul doi n punctul (a, b) este:
df (a, b) d2 f
f (x, y) = f (a, b) +
+
(a, b) + R2 .
1!
2!
unde:
f
f
(a, b)(y b)
df (a, b) = (a, b)(x a) +
x
y
2f
2f
2f
d2 f (a, b) = 2 (a, b)(x a)2 + 2
(a, b)(x a)(y b) + 2 (a, b)(y b)2
x
xy
y
191
)(2)
(d f (a, b) =
(x a) +
(y b)
f (a, b), exponentul (2) spune
x
y
( )2
f
2 f f f
ca se ridica la puterea 2 si se tine seama de faptul ca
: = 2;
:
x
x x y
2f
=
.)
xy
f f 2 f 2 f 2 f
,
,
Deci trebuie sa calculam
,
,
.
x y x2 y 2 xy
2
f
x
ex
y
(x, y) =
(e y) =
y + ex
= ex y + ex 0 = ex y.
x
x
x
x
f
x
ex
y
(x, y) =
(e y) =
y + ex
= 0 y + ex 1 = ex .
y
y
y
y
(
)
2f
f
x
(x, y) =
(x, y) =
(e y) = ex y
2
x
x x
x
(
)
2f
f
x
(x, y) =
(x, y) =
(e ) = 0
2
y
y y
y
(
)
2f
f
x
(x, y) =
(x, y) =
(e ) = ex .
xy
x y
x
df (0, 1) d2 f (0, 1)
Pentru (a,b)=(0,1) avem: f (x, y) = f (0, 1) +
+
+ R2
1!
2!
f
f
si cum f (0, 1) = e0 1 = 1, df (0,1) = (0, 1)(x 0) +
(0, 1)(y 1) =
x
y
ex y (0, 1) (x 0) + ex (0, 1) (y 1) = x + y - 1.
2f
2f
2f
d2 f (0, 1) = 2 (0, 1)(x1)2 +2
(0, 1)(x0)(y 1)+ 2 (0, 1)(y 1)2 =
xy
y
x2
x
x
2
=e y (0, 1) x + 2 e (0, 1) x(y 1) + 0 (0, 1) (y 1) = x2 + 2x(y 1) ,

se obtine:
1
f (x, y) = 1 + x + y - 1 + [x2 + 2x(y - 1)] + R2 f (x, y) = x +
2
1 2
y+ x+
2
1
+ xy - x + R2 f (x, y) = y + x2 + xy + R2 .
2
10. Sa se gaseasca extremele locale ale functiei f : R2 R,
2
f (x, y) = x3 + 2xy 2 10x + 8y.
3
f
f
Rezolvare. Etapa 1. Se calculeaza
si
.
x
y
192
f
f
(x, y) = 2x2 + 2y 2 10
(x, y) = 4xy + 8
x
y
(x, y) = 0
x
Etapa 2. Se rezolva sistemul:
.
f
(x, y) = 0
y
(Solutiile acestui sistem sunt punctele critice al functiei f (x, y)).
Deci:
{ 2
{ 2
2x + 2y 2 10 = 0
x + y2 = 5
(este un sistem omogen).

4xy + 8 = 0
xy = 2
Se face substituitia y = tx si se obtine:
{ 2
x + t2 x2 = 5
tx2 = 2
Impartind cele doua ecuatii gasim:
1 + t2
5
5
= 2t2 + 5t + 2 = 0 t1,2 =
t
2
4
Revenind la notat
{
{ ie avem:
y = t1 x
Situatia 1:
xy = 2
{
{
x = 1
x = 1
y = 2x
y=2
{
{
y = t2 x
Situatia 2:
xy = 2
t1 = 2
1
t2 =
2
{
y = 2x
y = 2x
2x2 = 2
xy = 2
{
x=1
sau
y = 2
{
{
1
x=2
x = 2
y= x
2 ... y = 1 sau y = 1 .
xy = 2
Etapa 3. Se
calculeaz
a
hessiana
lui f .
2
2
f
f
(x, y)
x2 (x, y)
xy
H(x, y) =
2
2
f
f
(x, y)
(x,
y)
2
xy
y
)
(
2
)
f
( 2
f
(x, y) =
(x, y) (din etapa 1) =
2x + 2y 2 10 = 4x
2
x
x x
x
)
(
2f
f
(x, y) =
(x, y) =
(4xy + 8) = 4y
xy
x y
x
)
(
2f
f
(x, y) =
(x, y) =
(4xy + 8) = 4x
2
y
y y
y
193
)
(
)
4x 4y
x y
Deci: H(x, y) =
=4
4y 4x
y x
Etapa 4. Se studiaza, cu hessiana, punctele critice ale functiei (vezi 5.65).
In acest exercitiu hessiana H(x, y) este o matrice patratica de ordinul doi.
Deci are doi minori principali 1 si 2 .
Conform teoriei pentru H(a,b), unde (a, b) este un punct critic al lui f ,
avem:
(1) Daca 1 > 0 si 2 > 0, atunci punctul critic (a, b) este punct de
minim.
(2) 1 > 0, 2 > 0 (n general i = (-1)i i i = 1, 2) atunci punctul
critic (a, b) este punct de maxim.
(3) In cazul functiilor de doua variabile avem:
daca 2 < 0, atunci (a, b) este punct sa (deci nu va mai punct de extrem)
daca 2 = 0, atunci nu se mai poate decide asupra punctului stationar (a,
b) decat dupa investigatii suplimentare (n care se poate folosi dezvoltarea
Taylor).
Situatia 1:((a, b) = (-1,
) 2)
4 8
4 8
= 48
; 1 = 4; 2 =
H(-1, 2) =
8
4
8
4
Pentru ca 2 < 0 rezulta (-1, 2) este punct sa.
Situatia 2:((a, b) = (1,) -2)
4
4
8
8
; 1 = 4; 2 =
H(1, -2) =
= 48
8 4
8 4
Pentru ca 2 < 0 rezulta ca (1, -2) este punct s.a.
Situatia 3:( (a, b) = (-2,
) 1)
8 4
8 4
= 48
H(-2,1) =
; 1 = 8; 2 =
4
8
4
8
Rezulta 1 = 1 = 8; 2 = 2 = 48.
Pentru ca 1 > 0 si 2 > 0, rezulta ca punctul stationar (-2, 1) este
punct de maxim. De aici
2
fmax = f (2 ,1) = (2)3 + 2 (2) 12 10 (2) + 8 1 =
3
16
56
= 4 + 20 + 8 =
3
3
Situatia 4:( (a, b) = (2,
) -1)
8
4
8
4
= 48 Pentru ca 1 > 0
H(2,-1) =
; 1 = 8; 2 =
4 8
4 8
si 2 > 0, rezulta ca punctul stationar (2, -1) este punct de minim al lui f .
56
Rezulta fmin = f (2, 1) = . . . = .
3
11. Sa se studieze natura integralelor
194
3
2
1
1
1
dx;(b)
dx
dx;
(c)
2
2
9x
x(2 x)
0 1+x
0
0
folosind denitia.
r 1
Rezolvare: (a) Calculam lim
dx si obtinem:
r 0 1 + x2
r
1
r
dx
=
lim
arctg
x|
=
lim
(arctg
r
0)
=
lim
0
r
r
r
1 + x2
2
0
Pentru ca lim
r 0
= (adica exista si este nita) rezulta ca

2
1+x
2
1
dx este o integrala convergenta.
1 + x2
Observatie. Daca avem de studiat convergenta integralei
1
dx,
1 + x2
e calculam
r
lim
r
s
1
dx= r
lim arctg x|rs = r
lim (arctg r arctg s) =
2
1+x
s
s
( )
=
= ,
2
2
e consideram
+
1
dx =
1 + x2
1
dx +
1 + x2
1
dx
1 + x2
si calculam apoi
0 1
r 1
lim
dx
s
i
lim
dx si asa mai departe.S-ar putea utiliza,
s s 1 + x2
r 0 1 + x2
1
.
de asemenea paritatea functiei
1 + x2
1
(b) f (x) =
, f : [0, 3) R, este functia de integrat.
9 x2
Deci pentru stabilirea naturii integralei calculam :
r
lim
r3
0
r
x
1
dx = lim arcsin |r0 = lim arcsin = arcsin 1 =
r3
r3
3
3
2
9 x2
195
r
1
1
dx =
(adica lim
dxexista si este
r3 0
r3 0
2
9 x2
9 x2
3
1
nita) rezulta ca
dxeste convergenta.
9 x2
0
1
(c) Aici f (x) =
, f : (0, 2) R este functie de integrat.
x(2 x)
Consideram c (0, 2) si avem:
Pentru ca lim
dx =
dx +
dx
x (2 x)
x (2 x)
x (2 x)
|0
{z
} |0
{z
} |c
{z
}
I
I1
I2
Pentru I1 calculam
c
c
1
1
lim
dx = lim
dx = limarcsin(x - 1)|cs =
2
s0 s
s0 s
s0
x(2
x)
1
(x
1)
s>0
s>0
s>0
= lim[arcsin(c-1) - arcsin (s - 1)] = arcsin (c -1) - arcsin (0 - 1)=
s0
s>0
= arcsin (c - 1) +
.
2
arcsin (c 1)
r2 c
2
x(2
x)
r<2
I1 si I2 ind convergente, rezulta I convergenta.
12. Sa se calculeze, n caz de convergenta:
+
5
1
1
dx,(b)
dx.
2
3
2
1 + x
0 x + 5x
r
1
Rezolvare: (a) Calculam r
lim
dx = r
lim arctg x|rs =
2
1
+
x
s
s
s

= r
lim (arctg r arctg(s)) = lim arctg r + lim arctg s = + = .
r
s
2
2
s
(
)
+
r
1
1
Rezulta ca
dx
=
=
lim
dx .
2
2
r
1
+
x
1 + x
s
s
(b) Calculam:
Analog pentru I2 , avem lim
lim
0+
5
[
= lim
0+
5
1
dx = lim
3
0+
x + 5x2
]
1
1
1
+
ln x
ln |x 5|
5x
25
25
dx =
]
1
1
1
+
dx =
5x2 25x 25(x 5)
(
)
1
1
+
5
= lim
ln
5
5 25
196
)
1
1
+ 5
lim
ln
= + () = +
0+
5 25
5
1
1
Deci lim
dx
=
+.
Rezult
a
c
a
dx este o inte3
2
0+ x3 + 5x2
0 x + 5x
5
grala divergenta si are valoarea + (am notat 0+ n loc de 0 si

> 0, cu 5 n loc de 5 si < 5).
Observatie. Mai ntai se calculeaza limita atasata integralei si daca aceasta
limita exista n R, atunci valoarea integralei este limita gasita.
Divergenta integralei de la (b) rezulta mult mai simplu folosind comparatia
1 1
cu integrala I =
dt.
0 t
13. Sa se calculeze integralele:
2
(a)I1 = x3/2 ex dx; (b)I2 = x5 ex dx; (c)I3 = x7 ex dx;
0
(d)I4 =
(1 x)5 e1x dx; (e)I5 =
(2 x)3 ex2 dx.
Rezolvare. Vom utiliza functia Gamma, (p) = xp1 ex dx.

0
( )
1
Se cunoaste ca:
= ; ( + 1) = () () > 0 si (n + 1)
2
= n!.
(
)
3
Se observa ca I1 =
+ 1 (prin identicare se gaseste p 1 =
2
( )
( )
3
1
3
3
3
3 1
3
p = + 1). Deci I1 =
=
=
.
2
2
2
2
2 2
2
4
La fel ca la (a) I2 = (5 + 1) = 5! = 120
t = x2 dt = 2xdx
1
2 3
x2
3 t
=
x=0t=0
I3 = (x ) xe dx =
2 t e dt =
x = + t = +
0
0
1
= (3 + 1) = 3
2
1 x = t dx = dt
+
(d) I4 =
(1 x)5 e1x dx = x = 1 t = 0
1
x = + t = +
= (5 + 1) = 5! = 120
2 x = t dx = dt
3 x2
(e) I5 =
(2 x) e dx = x = 2 t = 0
x = t =
2
=
t5 et dt =
t5 et dt =
197
t5 et dt=6
14. Sa se calculeze integralele: (a)I1 =
x 3 (1 x) 3 dx;
2
x (1 x ) dx; (c)I3 =
8
(b)I2 =
3 5
,
folosind functia Beta a lui Euler.
Rezolvare. Vom folosi functia Beta, B(p, q) =
dx
(3 x)(x 1)
xp1 (1 x)q1 dx, p > 0
2
1
(
)
(
)
2
1
1 2
si q > 0, (a) I1 = x 3 (1 x) 3 dx = B + 1, + 1 = B
,
=
3
3
3 3
0
x3 = t dt = 3x2 dx
1 3 2
2
3 5
2
x=0t=0
=
=
(b)
I
=
(x
)
(1
x
)
x
dx
=
2
3
0
x=1t=1
sin
3
1
1
1
2!5!
1
1
t2 (1 t)5 dt= = B(2 + 1,5 + 1) =
=
.
=
3
3
3 (2 + 5 + 1)!
504
1
1
1
3
dx
= (x 1) 2 [2 (x 1)] 2 dx=
(c) I3 =
1
1
1
1
2
2
(x 1) [3 x]
1
1
dx = 2dt
x = 1 t = 0 =
= x 1 = 2t
(2t) 2 [2 (2t)] 2 2 dt=
x=3t=1
1
1
(
)
(
)
1
1 1
1
1
= t 2 (1 t) 2 dt = B + 1, + 1 = B
,
=
= .
2
2
2 2
0
sin
2
15. Sa se calculeze:
2
3
1
(a) x3 d ln x; (b)
x2 + 1 d arctg x; (c) 3x d |x|.
3
Rezolvare:
x3 d ln x =
2
1
1
x3 dx =
x
2
1
1
1
7
x2 dx = x3 21 = (8 1) =
3
3
3
3
1
1
dx
=
x2 + 1 d arctg x =
x2 + 1
dx
2
2
x +1
1
1
1
1 + x1
0
1
3 + 10
.
= ln(x + 1 + x2 ) |31 = ln
3x d |x| = 3x d x + 3x dx =
1 + 2 1
1
0
198
3x d x +
3x d x =
3 2 1
3
3
3 3
x2 0
+ =3
1 + x 0 = (0 1) + (1 0) =
2
2
2
2
2 2
.
16. Sa se calculeze
f (x, y)dx dy, f : R n ecare din urmatoarele
cazuri:(a) f (x, y) = 1 si = {(x, y) R2 |1 x 2,4; 0 y 2,5}

y
(b) f (x, y) = x2 + si = {(x, y) R2 | 1 x 4; 0 y x - 1}
x
(c) f (x, y) = x2 + 2xy si = {(x, y) R2 | y (x - 1)2 ; y x + 5}
1
(d)f (x, y) =
si = {(x, y) R2+ | y - x 1; x + y 3}.
x+y+1
Rezolvare:
(a) Domeniul reprezentat n g.1 este proiectabil pe ecare din axele de

coordonate. Rezulta ca integrala dubla se descompune n integrale simple si
se calculeaza astfel:
199
]
2,4
2,4
( 2,5 )
dx dy =
dy dx =
y 0 dx = 2, 5 dx = 2, 5 3, 4 = 8, 5sau:
1
1
[1 0 ]
2,5
2,5
2,5
2,5
( 2,4 )
2,4
x 1 dy = (2, 4 + 1)dy =3, 4 dy = 3, 4
dx dy =
dx dy =
2,4
[ 2,5
2, 5 = 8, 5
(b) Si n acest caz, g.2, este proiectabil pe ambele axe. Il consideram
proiectabil pe axa Ox. Astfel x [1, 4] si y [0, x - 1] si avem:
)
(
4 x1(
4 (
)
)
y
y
y 2 x1
2
2
2
x +
dx dy =
x +
dy dx =
x y+
dx =
x
x
2x 0
1
[
]
(
)
4
(x 1)2
x
1
2
3
2
= x (x 1) +
dx =
x x + 1+
dx =
2x
2
2x
1
1
(
)
x4 x3 x2
1
261
=
+
x + ln x |41 =
+ ln 2.
4
3
4
2
6
Daca vom considera pe proiectabil pe Oy avem y[0, 3], iar x[y + 1,
4). Rezulta:
4
x +
y)
x
3
dx dy =
x +
y)
x
dx dy =
y+1
4 (
3 (
x3
+ y ln x 4y+1 dy =
3
[
]
3 64
(y + 1)3
=
+ y ln 4
y ln(y + 1) dy =
3
3
0
3
3
3 3
64
1
1
y2
=
y +
ln 4 (y + 1)4 y ln(y + 1)dy =
3 0
2
3 4
0
0
0
(ultima integrala se calculeaza prin parti)

9
1
1
3
2 64 1 3
261
=64+ 2 ln 2 64+ 8 ln 2+ = ln 2+
+ + =
+ln 2.
2
3
12
4
3
12 4
6
(c) Domeniul , n acest caz, g.3, este proiectabil pe axa Ox. Deci x[1,4] si y[(x -1)2 , x + 5]. Prin urmare integrala dubla se descompune n doua
integrale simple, astfel:
]
[
2
4 x+5
(x + 2xy)dx dy =
(x2 + 2xy)dy dx = (x2 y + xy 2 ) x+5
(x1)2 dx =
(x1)2
[x2 (x + 5) + x(x + 5)2 x2 (x 1)2 x(x 1)4 ] dx =

1
( 6
)4
4
x
3 5 1 4
3
2
5
4
3
2
= (x + 3x 2 x + 18x + 24x) dx = + x x + 6x + 12x =
6
5
2
1
1
=
200
)
(
)
44 3 3 1 2
1 3 1
2
=4 + 4 4 + 6 4 + 12 (1) 6 + 12 =375
6
5
2
6 5 2
(d) Domeniul prezentat n g.4 este proiectabil pe ambele axe. Este mai
simplu sa-l consideram proiectabil pe axa Ox.
In descrierea domeniului apar dreptele: d1 : y = x + 1, d2 : x + y =
3, d3 : x = 0 (adica axa Oy); d4 : y = 0 (adica axa Ox). Se observa ca
= interiorul patrulaterului OMAN unde {O} = Ox Oy, {M} = d1 Oy,
{A}=d1 d2 , {N} {
= d2 Ox. Astfel se{gaseste:
{
x=0
y =x+1
y=0
O(0,0); M(0,1):
; A(1,2):
; N(3,0):
y =x+1
x+y =3
x+y =3
Din forma patrulaterului OMAN rezulta ca se descompune n doua subdomenii 1 , 2 ambele proiectabile n raport cu axa Ox (ele sunt proiectabile
si n raport cu axa Oy, dar considerand astfel ar putin mai mult de explicat).
Se observa ca pentru x [0, 1] y [0, x + 1], iar pentru x [1, 3]
y [0, 3- x]. Deci:
2
1
dxdy =
x+y+1
1
dxdy =
x+y+1
+
2
1
=

1 2
x+1
1
dxdy =
x+y+1
1
dx dy+
x+y+1
3 3x
dy dx+
1
x+y+1
1
dy dx =
x+y+1
1
3
x+1
3x
ln(x + y + 1) 0 dx+ [ln(x + y + 1)] 0 dx+ [ln 4 ln(x + 1)] dx =
3
3
2(x + 1)
= ln
dx + ln 4dx ln(x + 1)dx =
x+1
|0
{z
} |1 {z } |1
{z
}
I1
1
I1 =
0
I2
I3
ln 2dx = (ln 2)x 10 = (ln 2)(1 0) = ln 2
I2 = (ln 4)x 31 = (ln 4)(3 1) = 2 ln 4 = 2 ln 22 = 4 ln 2
3
1
0
u = ln(x + 1) u =
I3 = ln(x + 1)dx =
x+1 =
v0 = 1
v=x
1
9.2. Test de evaluare
201
3
3
1
x
dx = 3 ln 4 ln 2 dx +
dx =
x+1
x+1
1
1
1
3
3
= 6 ln 2 ln 2 x 1 + ln(x + 1) 1 = 5 ln 2 (3 1) + ln(3 + 1) ln 2 =
= x ln(x + 1) 31
= 5 ln 2 2 + ln 4 ln 2 = 6 ln 2 2
9.2
Test de evaluare
1. Sa se calculeze lim si lim pentru sirul (xn )n1 , unde:

xn = (1)n +
5n 3n2
.
1 + 7n2 2n
2. Sa se calculeze lim xn pentru:

n
(a) xn =
n + 2 n + n; (c) xn =
(2n)!
(n!)2
1
1
1
(
)n
1 + + + ... +
3n + 2
n
2
3
(d) xn =
(b) xn =
1
1
1
3n + 3
1+
+
+ ... +
3
3
3
n
2
3
3. Sa se studieze
convergent
a
seriilor:
n n2 1
5n 3n2
(a)
; (b)
;
2
n (n 1)
n2
n0 1 + 7n 2n
( ) (
)n2
1 n
5n + 2
1
(1)n
(c)
; (d)
;
3
5n + 3
3n 1
n0
n0
1 3 5 ... (2n 1)
nn n!
(e)
; (f)
.
2 4 6 ... 2n
n1
n1 (2n 1)!
4. Sa se scrie primii 5 termeni din dezvoltarea n serie Taylor a functiei
f : (0, +) R, f (x) = 3x2 ln3x n jurul lui x0 = 3.
cerceteze limitele iterate si limita globala pentru functia f (x, y) =
5. Sa se
2
2
x +y
, (x, y) 6= (0, 0)
2 + y2 + 1 1
, n punctul (0, 0), si pentru functia:
x
2
, (x, y) = (0, 0)
y
ln(x
+
e
)

, (x, y) 6= (0, 0)
g(x, y) =
,n punctele (0, 0) si (1, 0) R2
x2 + y 2
0
, (x, y) = (0, 0)
202
6. Sa se studieze continuitatea functiilor

f 2si g de la exercitiul 5, n
xy
, (x, y) 6= (0, 0)
punctele precizate si a functiei: h(x, y) =
. Sa
x4 + y 2
0
, (x, y) = (0, 0)
se gaseasca multimea pe care functia f (si la fel g, h) este continua.
2
3
7. (a) Fie functia f : R2 R,f (x, y) = ex +y . Pornind de la denitie
f
f
(si direct), sa se calculeze
(1, 1) si
(1, 1).
x
y
2f
2f
(b) Sa se calculeze f =
+
pentru functia f : R2 \ {(0, 0)}
2
2
x
y
R, f (x,y) = ln (x2 + y2 ).
8. Pentru functia f : R2 R, f (x,y) = x - y + x2 + 2xy + y2 3x2 y
4f
4f
4f
- y3 + + x4 4x2 y2 + y4 , sa se calculeze:
,
,
.
x4 x3 y x2 y 2
9. Sa se scrie formula lui Taylor de ordin doi pentru functia f : A
R, f (x,y) = ln (x2 + y) n jurul punctului (0, e), unde A = {(x,y) R2 |
x2 + y > 0}.
10. Sa se gaseasca extremele locale ale functiei f : R2 R, f (x,y) = =
2
2x2 y + y 3 + 8x 10y.
3
1
1
x
11. Sa se studieze natura integralelor: (a)

dx,
dx,
(b)
4
1 9x2
0
0 1+x
3
1
(c)
dx, si n caz de convergenta sa se calculeze valoarea
(x 1)(3 x)
1
lor.
12. Sa se calculeze, n caz de convergenta:
+
3
1
dx
(a)
dx,
(b)
.
2
2
9 + 4x
2 x 3x + 2
5
13. Sa se calculeze integralele, folosind functia Gamma:(a) x 2 ex dx;
(b) x3 e2x dx; (c)

(e)
x5 e
x2
dx; (d)
(2 x)3 (e2x )2 dx;
(1 x)5 ex1 dx.
14. Folosind functia Beta a lui Euler, sa se calculeze:

2
3
1
4
1
1
dx.
(a) x 5 (1 x) 5 dx;(b) x15 (1 x4 )3 dx; (c)
(x 2)(4 x)
0
2
0
15. Sa se calculeze:
9.2. Test de evaluare
203
(
)
4 5
2
7
x
2
5
2
2
(a) (x + 2x )d ln x ;(b) |x 1|d(x + 2x); (c)
x + 2d arctg
2
1
2
0
16.Sa se calculeze:
(a) (y 2 + 2xy)dxdy, ={(x,y) R2 | y (x - 2)2 , y x + 4}
(b)
1
dxdy, ={(x,y) R2 | 3 x 4, 1 y 2}
2
(x + y) )
(
x
(c)
y2 +
dxdy, ={(x,y) R2 | 0x y-1, 1 y 4}
y
1
(d)
dxdy, ={(x,y) R2 | x - y 1, x + y 3, y 0}.
x
+
y
+
1
204
Bibliograe
[1] Boboc N. - Analiza matematic
a vol.1 si 2 , E.U.B.1998,1999.
[2] Chirita S. - Probleme de matematici superioare Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1989.
[3] Demidovitch B. - Culegere de exercitii si probleme de analiz
a matematica,
a,Editura Didactica si Pedagogica, Bu[4] Olariu V. - Analiza matematic
curesti, 1983.
[5] Nicolescu M. - Analiza matematic
a, Vol I, II, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979.
[6] Stanasila O.- Analiza liniara si geometrie (matematica pentru anul I),
Editura ALL, vol.1,2000.
205

Lectii de Analiza Matematica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lectii de Analiza Matematica PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lectii de Analiz

2 Structuri fundamentale ale analizei matematice

7 Extinderi ale integralei Reimann

8 Calculul integralelor multiple

Capitolul 1. Notiuni preliminare

Propozitia p q se mai citeste 00 daca p atunci q 00 , iar propozitia p q

1.2. Multimi si functii

Din predicate binare p(x, y) putem forma propozitii, cum ar :

a) Multimi: Notiunea de multime este una dintre notiunile fundamentale

Capitolul 1. Notiuni preliminare

De regula multimile se noteaza cu literele mari ale alfabetului latin (A, B,

Multimi indexate si siruri

Fie I o multime nevida, pe care o numim multime de indici. Fie de

1.3. Multimi indexate si siruri

Fie acum m N, xat si multimea Nm = {n N|n m}. Daca I = Nm ,

se numesc reuniunea, respectiv intersectia familiei (Ai )iI .

c) Se numeste acoperire a multimii M 6= , o familie

Daca (Ai )iI este o familie de multimi, atunci multimea

se numeste produs cartezian

numeste coordonata de ordin i a lui f. Astfel putem scrie:

Ai = {(ai )iI |ai Ai , ()i I}

Capitolul 1. Notiuni preliminare

Daca Ai = A, ()i I, atunci produsul cartezian

ular, daca I = {1, 2, ..., n}, atunci notam

Ai = A1 A2 ... An = {(x1 , x2 , ..., xn )|xi Ai , ()i I}.

Daca I = N, n loc de AI se va scrie A . Pentru A = R vom scrie

Ai pe multimea Ai0 . Formulele lui de

Morgan raman valabile si pentru familiile de multimi.

Relatii binare. Multimi ordonate

1.4 Denitie. Fie A si B doua multimi nevide. O submultime AB

1.4. Relatii binare. Multimi ordonate

1.6 Denitii: O relatie pe o multime M 6= se numeste:

Analog se gaseste y x . Si apoi este clar ca x = y .

2) M/ este o partitie pentru M (M =

singura clasa de echivalenta).

1.11 Denitie. O multime A 6= , pe care s-a denit o relatie de ordine

Capitolul 1. Notiuni preliminare

1.12 Exemple: 1) Fie T 6= . (P(T ), ) este o multime ordonata. Daca

Monotonia functiilor si a sirurilor

1.15 Denitie. Fie (A, ), (B, ) doua multimi ordonate. O aplicatie

1.6. Multimea numerelor reale

Multimea numerelor reale

Capitolul 1. Notiuni preliminare

multime abstracta nzestrata cu anumite proprietati (axiome), dupa care vom

1.6. Multimea numerelor reale

Capitolul 1. Notiuni preliminare

y si indca R este un corp complet ordonat = sup A. Din proprietatea

1.6. Multimea numerelor reale

[an , bn ], n 0. Atunci intersectia

Demonstratie. Asadar, au loc inegalitatile.

Vom dovedi ca In are cel putin un element. Fie t [, ].

|c c0 | `(In ) oricare n 0. In conformitate cu ultimul corolar |c c0 | =

Capitolul 1. Notiuni preliminare

1.34 Denitie. Multimea R = R {} {+} se numeste dreapta

Nu se pot deni + + (); 0 ; 0 (); , etc.

1.36 Observatie. 1) In multimea R se denesc intervalele ca n multimea

Multimea numerelor complexe

Consideram produsul cartezian RR pe care denim operatiile de adunare

1.7. Multimea numerelor complexe

2, daca P Cadranului IV,

Capitolul 1. Notiuni preliminare

Numere cardinale. Multimi num