Carte de Logica Forma Completa

Logica matematica
George Georgescu
1
, Afrodita Iorgulescu
2
1
Universitatea din Bucuresti, Catedra de Fundamentele Informaticii
2
Academia de Studii Economice, Catedra de Informatica Economica
October 1, 2009
2
3
4
5
Prefat a
Logica se ocupa de legile gandirii (rat iunii) si anume de acele proprietat i struc-
turale formale ale gandirii care apar n reectarea proprietat ilor lumii reale. Deci
avem gandirea, realitatea si legatura dintre ele. In logica exista substituient i abstract i
pentru gandire, pentru realitate si pentru legatura dintre ele si anume, limbajul 1
substituie gandirea, structura o substituie realitatea (unde o este mai mult decat
o colect ie de lucruri susceptibile de a corelate, ca nt eles, diferitelor expresii din
limbaj), iar interpretarea 1 substituie legatura (1 este o funct ie).
Limbajul 1 este xat, dar se considera mai multe interpretari ale lui 1n diferite
structuri; aceasta pentru ca, pe de-o parte, nu stim n care realitate (lume) partic-
ulara ne regasim cu adevarat, pe de alta parte pentru ca logicienii sunt interesat i
de principiile universale, care sunt adevarate n orice lume posibila.
O teorie (n sens tehnic) este un limbaj 1mpreuna cu o mult ime T de propozit ii
sau formule din 1. In practica, o teorie este denita e sintactic, e semantic, adica:
- T poate formata din toate formulele care rezulta printr-o relat ie de implicare
sintactica dintr-o mult ime de axiome sau
- T poate formata din toate formulele care sunt adevarate n orice interpretare
considerata.
Scopul principal al logicii este studiul n paralel al relat iei de implicare sintactica
(formala):
j c (c se deduce din j conform unor reguli prestabilite)
si al relat iei de implicare semantica (reala):
j [= c (daca j este adevarata, atunci c este adevarata).
Logica clasica este bivalenta, n sensul ca mult imea valorilor de adevar are
doua elemente: adevarul si falsul. Logica propozit iilor este teoria T a tuturor for-
mulelor valide (i.e. care sunt adevarate n orice interpretare) ntr-un limbaj 1
al propozit iilor. Aceasta teorie este decidabila (exista un algoritm care, aplicat
oricarei formule, ne spune daca ea este din T). Logica predicatelor este teoria T
a tuturor formulelor valide ntr-un limbaj 1 al predicatelor. Presupunand ca 1
are cel put in un simbol de funct ie de rang cel put in 1 sau un simbol de relat ie de
rang cel put in 2, atunci T nu este decidabila, dar este axiomatizabila (i.e. exista
o axiomatizare a lui T (cu axiome si reguli de inferent a) sub care formulele lui T
sunt demonstrabile).
In secolul al 19-lea apar primele sisteme de logica polivalenta.
In evolut ia unei teorii stiint ice se disting patru etape succesive: etapa descrip-
tiva, etapa inductiva, etapa deductiva si etapa axiomatica. Organizarea stiintei n
teorii deductive este legata de evolut ia matematicii si de expansiunea metodelor
sale n celelalte stiint e.
Eu arm can orice disciplina a naturii se gaseste de fapt numai atata adevarata
stiint a cata matematica se cuprinde n ea (Immanuel Kant).
6
Logica matematica este stiint a care are ca obiect studiul formelor propozit ionale
si al legilor de rat ionare cu expresii propozit ionale, precum si metodele care permit
realizarea acestui studiu.
In studiul propozit iilor sau al expresiilor propozit ionale, logica matematica este
interesata numai de valoarea logica.
R. Descartes, prin ncercarea de a forma o stiint a matematica generala, a stim-
ulat cercetarile logice n direct ia simbolismului matematic, lucru realizat part ial de
G. Leibniz.
La jumatatea secolului al 19-lea, George Boole si Augustus De Morgan au in-
trodus metodele matematice n logica, creand logica matematica. Calculul logic
al lui G. Boole este bivalent si se face dupa regulile din algebra; el sta la baza
calculatoarelor actuale.
Contribut ii ulterioare au adus G. Frege, G. Peano, B. Russell si Godel. Primul
tratat modern de logica matematica, Principia Mathematica a fost scris de B.
Russell si A.N. Whitehead, ntre 1910-1913.
Intr-o etapa ulterioara apare logica polivalent a (cu mai multe valori de adevar),
prin lucrarile lui J. Lukasiewicz si L.E. Post, apoi ale lui C.C. Chang. In t ara
noastra, cercetarile de logica matematica au fost init iate de Gr. C. Moisil n 1933
si cunosc n prezent o mare dezvoltare.
Aplicat iile logicii matematice se regasesc la teoria algebrica a automatelor, la
programarea automata, la programarea logica, la bazele de date relat ionale, n
inteligent a articiala. Cercetarile contemporane tind sa extinda considerabil sfera
aplicat iilor (logica fuzzy se aplica n economie, de exemplu).
In paralel cu logica matematica, si n stransa legatura cu ea, s-a dezvoltat alge-
bra logicii matematice (teoria algebrelor Boole, teoria algebrelor MV, a algebrelor
Lukasiewicz-Moisil, etc.), care constituie n prezent un capitol separat din algebra.
In aceasta lucrare sunt prezentate logica clasica, cu doua valori de adevar, si
modelul ei algebric, algebra Boole. Algebrele logicilor cu mai multe valori sunt
prezentate in [29].
Lucrarea se adreseaza student ilor facultat ilor de matematica informatica si in-
formatica economica, dar si unui public mai larg.
Bucuresti, Septembrie 2009
Autorii
Contents
1 Calculul propozit iilor (Prez. neformalizata) 11
1.1 Propozit iile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2 Valorea de adevar a unei propozit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2 Calculul predicatelor (Prez. neformalizata) 23
2.1 Predicatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Valoarea de adevar a unui predicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
3 Latici 33
3.1 Mult imi (pre)ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.1.1 Principiul dualitat ii. Diagrama Hasse . . . . . . . . . . . . . 34
3.1.2 Reprezentarea unei relat ii binare pe o mult ime nita prin
matrice booleana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
3.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), inmum (supre-
mum). Axioma lui Zorn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
3.2 Latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.2.1 Latici Ore si latici Dedekind. Echivalent a lor . . . . . . . . . 38
3.2.2 Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.2.3 Latici distributive. Latici marginite complementate . . . . . . 44
4 Algebre Boole 49
4.1 Algebre Boole: denit ie, exemple, proprietat i . . . . . . . . . . . . . 49
4.1.1 Denit ia algebrei Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
4.1.2 Exemple de algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
4.1.3 Proprietat i ale algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.1.4 Implicat ia si echivalent a booleana . . . . . . . . . . . . . . . 54
4.2 O denit ie echivalenta a algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . 55
4.2.1 Axiomele (B1) - (B7) implica (A1) - (A4) . . . . . . . . . . . 56
4.2.2 Axiomele (A1) - (A4) implica (B1) - (B7) . . . . . . . . . . . 57
4.2.3 Aplicat iile si sunt mutual inverse . . . . . . . . . . . . . 63
4.3 Inel Boole. Echivalent a cu algebra Boole . . . . . . . . . . . . . . . . 64
4.4 Subalgebre, homomorsme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
4.5 Filtre (ideale) si congruent e. Algebre Boole cat . . . . . . . . . . . . 70
7
8 CONTENTS
4.5.1 Filtre (ideale) si sisteme deductive . . . . . . . . . . . . . . . 70
4.5.2 Congruent e. Corespondent a ltre - congruent e . . . . . . . . 71
4.5.3 Algebra Boole cat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
4.5.4 Filtru generat de o mult ime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
4.6 Teorema de reprezentare a lui Stone . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.7 Algebre Boole atomice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
4.8 Dualitatea algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
4.9 Algebre Boole injective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
4.10 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
4.10.1 Mult imi fuzzy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
4.10.2 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . 93
5 Mult imi 95
5.1 Conceptele fundamentale ale teoriei mult imilor: clasa si apartenent a;
mult imea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
5.2 Relat ia de incluziune si relat ia de egalitate ntre clase (mult imi) . . 98
5.2.1 Relat ia de incluziune ntre clase (mult imi) . . . . . . . . . . . 98
5.2.2 Relat ia de egalitate ntre clase (mult imi) . . . . . . . . . . . . 99
5.3 Operat ii cu mult imi. Algebra Boole a mult imilor . . . . . . . . . . . 100
5.3.1 Reuniunea si intersect ia a doua mult imi. Complementara
unei mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
5.3.2 Generalizare: reuniunea si intersect ia a n mult imi . . . . . . 103
5.3.3 Generalizare: reuniunea si intersect ia unei familii de mult imi 104
5.3.4 Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
6 Relat ii 107
6.1 Produs cartezian a doua mult imi. Relat ii binare . . . . . . . . . . . 107
6.1.1 Produs cartezian a doua mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . 107
6.1.2 Relat ii binare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
6.2 Generalizare: Produs cartezian a n mult imi (n 2). Relat ii n-are . . 109
6.2.1 Produs cartezian a n mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
6.2.2 Relat ii n-are (n 2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
6.3 Operat ii cu relat ii. Algebra Boole a relat iilor . . . . . . . . . . . . . 111
6.3.1 Disjunct ia, conjunct ia si negat ia unei relat ii binare . . . . . . 111
6.3.2 Implicat ia si echivalent a relat iilor binare . . . . . . . . . . . . 112
6.3.3 Algebra Boole a relat iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
6.4 Algebra relat ionala a relat iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
6.4.1 Compunerea si inversarea relat iilor binare . . . . . . . . . . . 114
6.5 Baze de date relat ionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
6.5.1 Reprezentarea relat iilor. Denit ii . . . . . . . . . . . . . . . . 118
6.5.2 Limbajele de prelucrare a datelor . . . . . . . . . . . . . . . . 120
CONTENTS 9
7 Sistemul formal al calculului propozit ional (L) 121
7.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
7.2 Sintaxa si algebra calculului propozit ional . . . . . . . . . . . . . . . 125
7.2.1 Proprietat i sintactice ale lui 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
7.2.2 Algebra Lindenbaum-Tarski - varianta 1 . . . . . . . . . . . . 141
7.2.3 Algebra Lindenbaum-Tarski - varianta 2 . . . . . . . . . . . . 145
7.2.4 Prealgebre Boole. Algebrele Boole ca prealgebre Boole cat . . 149
7.3 Semantica calculului propozit ional 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
7.3.1 Mult imi consistente. Teorema de completitudine extinsa (tare)159
7.4 Teorema de completitudine versus Teorema lui Stone . . . . . . . . . 163
7.5 Exemple de deduct ii formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
8 Sistemul formal al calculului cu predicate 175
8.1 Structuri si limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
8.2 Semantica calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
8.3 Exemple de enunt uri universal adevarate . . . . . . . . . . . . . . . . 193
8.4 Sintaxa calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
8.5 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate . . . . . . . . 208
8.5.1 Algebre Boole monadice. Algebre Boole cilindrice . . . . . . . 211
8.6 Teorema de completitudine. Modele Henkin . . . . . . . . . . . . . . 213
8.7 Cum se stabileste daca o formula este teorema formala . . . . . . . . 223
9 Dimensiunea probabilista a logicii clasice 227
9.1 Probabilitat i pe algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
9.1.1 Evenimente si probabilitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
9.1.2 Proprietat i ale probabilitat ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 230
9.1.3 -algebre si -probabilitat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
9.1.4 Teorema lui Caratheodory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
9.1.5 Teorema Horn-Tarski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240
9.2 Modele probabiliste ale calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . 244
9.2.1 Structuri probabiliste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244
9.2.2 Teorema de completitudine a lui Gaifman . . . . . . . . . . . 249
9.2.3 Catre o teorie a modelelor probabiliste . . . . . . . . . . . . . 251
10 CONTENTS
Chapter 1
Calculul propozit iilor
(Prezentare neformalizata)
Vom face aici o prezentare neformalizata a calculului propozit iilor clasic (biva-
lent), prezentarea formalizata ind facuta mai tarziu. Se spune, echivalent, Calculul
propozit iilor (propozit ional) sau Logica propozit iilor.
In calculul propozit iilor se studiaza propozit iile (=propozit ii nchise) din punctul
de vedere al adevarului sau falsitat ii lor, neluandu-se n seama cont inutul lor.
1.1 Propozit iile
Denit ie 1.1.1 Un enunt este un text lingvistic care se refera la un anumit dome-
niu l, numit univers al discursului si exprima o proprietate a unui obiect ( sau a
unui grup de obiecte) din universul respectiv.
Subiectul (subiectele) enunt ului exprima obiectul (obiectele).
Partea predicativ a a enunt ului exprima proprietatea.
Denit ie 1.1.2 Propozit ia este enunt ul cu sens, n care toate subiectele sunt de-
terminate.
Vom nota propozit iile cu j. c. :. :. t. . . ..
Vom nota cu 1
0
mult imea propozit iilor init iale, date, primitive. Din propozit iile
date n 1
0
se construiesc propozit ii noi, compuse, cu ajutorul operatorilor logici,
propozit ionali (= conectorilor logici, propozit ionali): . . . . . Astfel,
pentru j. c propozit ii, avem urmatoarele denit ii.
Denit ie 1.1.3 Se numeste negat ia propozit iei j, si se noteaza : j (se citeste
non p), propozit ia care arma proprietatea contrara celei exprimate de j si care
se construieste lingvistic din j prin intercalarea particulei negative nu n fat a
part ii predicative a lui j.
11
12CHAPTER 1. CALCULUL PROPOZIT IILOR (PREZ. NEFORMALIZAT
A)
Denit ie 1.1.4 Se numeste disjunct ia propozit iilor j. c (n aceasta ordine), si se
noteaza: j c (se citeste p sau q), propozit ia care arma ca cel put in una din
proprietat ile exprimate de j si c are loc si care se construieste lingvistic alaturand
textele celor doua propozit ii n ordinea (j. c) si intercaland ntre ele particula
disjunctiva sau.
Denit ie 1.1.5 Se numeste conjunct ia propozit iilor j. c (n aceasta ordine), si se
noteaza: jc (se citeste p si q), propozit ia care arma ca ecare din proprietat ile
exprimate de j si c are loc si care se construieste lingvistic alaturand textele celor
doua propozit ii n ordinea (j. c) si intercaland ntre ele particula conjunctiva
si.
Denit ie 1.1.6 Se numeste implicat ia propozit iilor j. c (n aceasta ordine), si se
noteaza: j c (se citeste p implica q sau daca p atunci q), propozit ia: jc.
Denit ie 1.1.7 Se numeste echivalent a propozit iilor j. c (n aceasta ordine), si se
noteaza: j c (se citeste p echivalent cu q sau p daca si numai daca q),
propozit ia: (j c) (c j). Deci, echivalent a este conjunct ia a doua implicat ii
de sens contrar.
Observat ii 1.1.8
1) Implicat ia si echivalent a se denesc cu ajutorul operatorilor propozit ionali
. . .
2) Operatorii propozit ionali afecteaza partea predicativa a enunt urilor, nu si
subiectul (subiectele).
3) Obiectul de studiu al calculului propozit iilor este mult imea 1 a tuturor
propozit iilor, care se obt in plecand de la propozit iile din 1
0
si aplicand repetat,
n toate modurile posibile, conectorii logici . . . . . Mai exact spus,
mult imea 1 se deneste prin recurent a astfel:
(R1) Daca j 1
0
, atunci j 1.
(R2) Daca j. c 1, atunci j. j c. j c. j c. j c 1.
(R3) Orice propozit ie j 1 se obt ine aplicand regulile (R1) si (R2) de un numar
nit de ori.
4) Daca j. c sunt propozit ii n sensul logicii matematice, atunci j c. j c etc.
sunt propozit ii n sensul logicii matematice, dar din punctul de vedere al gramaticii
nu sunt propozit ii, ci fraze. Deci, not iunea de propozit ie cu care lucreaza calculul
propozit iilor este diferita de no
tiunea de propozit ie din gramatica.

1.2 Valorea de adevar a unei propozit ii
Logica (clasica a) propozit iilor este bivalenta, adica studiaza doar propozit iile care
sunt e adevarate, e false, adica care au cele doua valori de adevar extreme:
adevarat si fals.
1.2. VALOREA DE ADEV
AR A UNEI PROPOZIT II 13
Observat ii 1.2.1
1) Ipoteza este ca ecare propozit ie are o valoare de adevar. Este clar ca
propozit iile interogative (Ce mai faci ? etc. ), cele exclamative (Ce frumos
este afara! etc.) precum si cele imperative (Fii atent! etc.) nu au valoare de
adevar. Deci, doar propozit iile declarative fac obiectul studiului logicii
matematice, sunt propozit ii n sensul calculului propozit iilor.
2) Problema determinarii valorilor de adevar ale propozit iilor din mult imea 1
0
data la nceput nu apart ine logicii matematice. De exemplu, daca o propozit ie
j 1
0
este din domeniul chimiei, atunci stabilirea valorii de adevar a propozit iei j
este o problema a chimiei etc.
Nu se presupune ca am cunoaste efectiv valorile de adevar ale tuturor propozit iilor
din 1
0
.
Denit ie 1.2.2 O propozit ie este adevarata daca si numai daca starea de fapt
descrisa de propozit ie are loc.
Stabilirea adevarului unei propozit ii se poate face si in raport cu adevarul altor
propozit ii.
Sa denim acum valorile de adevar ale propozit iilor compuse j. jc. jc. j
c. j c n funct ie de valorile de adevar ale propozit iilor componente, j si c.
Denit ie 1.2.3 Propozit ia j este adevarata daca si numai daca propozit ia j este
falsa. Rezulta ca propozit ia j este falsa daca si numai daca propozit ia j este
adevarata.
Denit ie 1.2.4 Propozit ia jc este adevarata daca si numai daca cel put in una
din propozit iile j. c este adevarata. Rezulta ca j c este falsa daca si numai daca
ambele propozit ii j. c sunt false.
Denit ie 1.2.5 Propozit ia jc este adevarata daca si numai daca ambele propozit ii
j. c sunt adevarate. Rezulta ca j c este falsa daca si numai daca cel put in una
din propozit iile j. c este falsa.
Pentru orice propozit ie j 1
0
, sa asociem 1 valorii de adevar adevarat si 0
valorii de adevar fals, adica sa denim funct ia de adevar (de evaluare)
0
: 1
0
0. 1
astfel: pentru orice j 1
0
,
0
(j) =
1. daca j este adevarata.

0. daca j este falsa.
Funct ia de adevar
0
: 1
0
0. 1 se extinde (prelungeste) n mod unic la
funct ia de adevar : 1 0. 1 astfel: pentru orice j. c 1,
(j) =
1. (j) = 0.
0. (j) = 1.
A)
(j c) =
1. (j) = 1 sau (c) = 1.

0. (j) = 0 si (c) = 0.
(j c) =
1. (j) = 1 si (c) = 1.
0. (j) = 0 sau (c) = 0.
Deducem ca
(j c) = (jc) =
1. (j) = 1 sau (c) = 1.

0. (j) = 0 si (c) = 0.
=
1. (j) = 0 sau (c) = 1.

0. (j) = 1 si (c) = 0.
si
(j c) = ((j c) (c j)) =
1. (j c) = 1 si (c j) = 1.
0. (j c) = 0 sau (c j) = 0.
=
1. [(j) = 0 si (c) = 0] sau [(j) = 1 si (c) = 1].

0. [(j) = 1 si (c) = 0] sau [(j) = 0 si (c) = 1].
Obt inem atunci urmatoarele tabele de adevar:
(1)
(j) (j)
0 1
1 0
(2)
(j) (c) (j c) (j c) (j c) (j c)
0 0 0 0 1 1
0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1
sau urmatoarele matrici de adevar:
(j c) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 0 1
v(p)=1 1 1
(j c) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 0 0
v(p)=1 0 1
(j c) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 1 1
v(p)=1 0 1
(j c) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 1 0
v(p)=1 0 1
Observat ie 1.2.6 Dintr-o premiza (ipoteza) falsa, j, se poate obt ine o concluzie,
c, adevarata sau falsa, implicat ia ind adevarata. Deci, atent ie la ipoteze.
Rezulta ca ecarei propozit ii j 1 i asociem o valoare de adevar (j) 0. 1
dupa urmatoarele reguli:
1) Daca j 1
0
, atunci (j) =
0
(j),
2) Daca j. c 1 si am asociat propozit iilor j. c valorile de adevar (j). (c),
atunci asociem propozit iilor j. j c. j c. j c. j c valorile de adevar
(j). (j c). (j c). (j c). (j c) date de tabelele sau matricile de mai
sus.
Sa denim pe mult imea 1
2
= 0. 1 1 operat ia unara
L
2
si operat iile
binare
L
2
.
L
2
.
L
2
.
L
2
astfel: pentru orice r. n 1
2
,
L
2
r
def.
= 1 r. . r
L
2
n
def
= max(r. n). r
L
2
n
def.
= min(r. n).
and
r
L
2
n
def.
= (
L
2
r)
L
2
n. r
L
2
n
def.
= (r
L
2
n)
L
2
(n
L
2
r).
Deducem urmatoarele tabele de valori:
(3)
r
L
2
r
0 1
1 0
(4)
r n r
L
2
n r
L
2
n r
L
2
n r
L
2
n
0 0 0 0 1 1
0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1
Din tabelele (1), (2) si (3), (4), se vede ca funct ia : 1 1
2
este un homo-
morsm (adica pentru orice j. c 1, (j) =
L
2
(j), (j c) = (j)
L
2
(c),
si (j c) = (j)
L
2
(c); rezulta ca (j c) = (j)
L
2
(c) si (j c) =
(j)
L
2
(c)). Se observa ca este surjectiv, dar nu este injectiv.
Propozit ia 1.2.7 Structura L
2
= (1
2
= 0. 1.
L
2
.
L
2
.
L
2
. 0. 1) este o algebra
Boole cu doua elemente, numita algebra Boole canonica.
Dem. Rutina. 2
Denit ie 1.2.8
O propozit ie compusa j 1 care este adevarata independent de valorile de
adevar ale propozit iilor componente se numeste propozit ie universal adevarata sau
tautologie.
O propozit ie compusa j 1 care este falsa independent de valorile de adevar
ale propozit iilor componente se numeste contradict ie sau antilogie.
A)
Se observa ca o propozit ie j 1
0
nu poate tautologie sau antilogie, caci nu este
compusa.
Exemplu 1.2.9 Exemplu de antilogie Pentru orice j 1,
j j Principiul contradict iei.
Exemple 1.2.10 Exemple de tautologii Vom grupa unele exemple n grupe sau
sisteme de tautologii, notate /
1
, /
2
, /
3
, /
4
, /
5
, sisteme corespunzatoare celor
mai utilizate sisteme de axiome ale sistemului formal al calculului propozit iilor.
Sa notam cu O propozit ia j j si cu I propozit ia j j, pentru orice j 1.
Atunci
Sistemul /
1
(. . . . O, I):
(P1) j j j. j j j (idempotent a lui . ),
(P2) j c c j. j c c j, (comutativitatea lui . ),
(P3) j (c :) (j c) :. j (c :) (j c) :, (asociativitatea lui
. ),
(P4) j (j c) j. j (j c) j, (absorbt ia),
(P5) j(c:) (jn)(j:). j(c:) (jn)(j:), (distributivitatea
lui fat a de si invers),
(P6) j O j. j I j,
(P7) j j, adica I (Principiul tert ului exclus), (j j) adica O (Prin-
cipiul contradict iei).
Sistemul /
2
(. ):
(G1) j (c j),
(G2) [j (c :)] [(j c) (j :)],
(G3) (c j) (j c).
Sistemul /
3
(. . . ):
(G1) j (c j),
(G2) [j (c :)] [(j c) (j :)],
(G3) (c j) (j c),
(T4) j c j,
(T5) j c c,
(T6) j j c,
(T7) c j c,
(T8) (: j) [(: c) (: (j c))],
(T9) (j :) [(c :) ((j c) :)].
Sistemul /
4
(. ):
(S1) (j j) j,
(S2) j (j c),
(S3) j c c j,
(S4) (j c) [(: j) (: c)].
Sistemul /
5
(, O):
(V1) j (c j),
(V2) [j (c :)] [(j c) (j :)],
(V3) [(j O) O] j.
Alte tautologii remarcabile sunt urmatoarele:
(P8) (j c) j c. (j c) j c (Legile De Morgan),
(P9) j j (Principiul dublei negat ii),
(P10) (j c) [(j c) (j j)]. (j c) [(j c) (j j)],
(P11) j j,
(P12) [(j c) j] (j c). [(j c) c] (j c) (doua din
schemele reducerii la absurd),
(P13) (j c) (c j) (se foloseste n demonstrat ii),
(P14) (j c) j c (arata cum se neaga j c),
(P15) j (j c) j c,
(P16) [j (j c)] (j c),
(P17) [(j c) c] j c,
(P18) [j (c :)] [(j c) :] (sta la baza Teoremei deduct iei),
(P19) j (c j),
(P20) [(j c) :] [j (c :)],
(P21) [(j c) (j :)] [j (c :)],
(P22) (j c) [(: j) (: c)],
(P23) [j (j c)] c (Modus ponens).
In general, aam daca o propozit ie compusa oarecare j 1 este tautologie sau
nu cu ajutorul urmatorului algoritm:
Daca propozit ia j 1 se descompune n propozit iile componente j
1
. j
2
. . . . . j
n

1
0
, atunci vectorul ((j
1
). (j
2
). . . . . (j
n
)) 0. 10. 1. . . 0. 1 = 0. 1
n
.
Mult imea 0. 1
n
are 2
n
elemente. Parcurgem atunci un ciclu care genereaza cele
2
n
elemente (vectori); pentru ecare element (o
1
. o
2
. . . . . o
n
) 0. 1
n
calculam
(j) folosind valorile (j
i
) = o
i
, i = 1. . . . . n si:
- daca pentru un anumit element (o
1
. o
2
. . . . . o
n
) 0. 1
n
obt inem (j) = 0, atunci
ciclul se opreste, cu raspunsul j nu este tautologie;
- daca ciclul se termina, adica daca pentru toate cele 2
n
elemente din 0. 1
n
obt inem (j) = 1, atunci raspunsul este j este tautologie.
Daca n algoritmul prezentat continuam sa calculam (j) si dupa ce ntalnim
valoarea 0, deci daca ducem ciclul pana la capat, atunci realizam tabela de adevar
a propozit iei date j.
A)
Faptul ca se poate stabili algoritmic daca o propozit ie oarecare este tautologie
sau nu constituie o proprietate importanta, care se enunt a sub forma: calculul
propozit iilor este decidabil.
Tabelele de adevar, sau matricile de adevar, constituie deci o modalitate algo-
ritmica de a determina valoarea de adevar a unei propozit ii compuse. Mai exista
si alte modalitati, nealgoritmice, si anume bazate pe proprietat i deja stabilite ale
altor propozit ii.
Sa denim pe mult imea 1 o relat ie binara astfel: pentru orice j. c 1,
j c daca si numai daca j c este tautologie.
deci daca si numai daca (j c) = 1 ntotdeauna. Vom nota astfel:
j c
def
j c este tautologie, sau
j c
def
(j c) = 1.
Atunci sunt adevarate urmatoarele doua Propozit ii.
Propozit ia 1.2.11 Relat ia este o relat ie de echivalent a pe 1.
Dem.
(i) este reexiva, adica pentru orice j 1, j j. Intr-adevar, e j 1,
propozit ie xata, altfel arbitrara; j j
def
j j este tautologie, ceea ce este
adevarat, conform (P11). Conform Principiului Generalizarii , (PG) pe scurt,
rezulta ca pentru orice j 1, j j; deci (i) are loc.
(ii) este simetrica, adica pentru orice j. c 1, j c implica c j. Intr-
adevar, e j. c 1 propozit ii xate, altfel arbitrare; j c
def
(j c) = 1; atunci
(c j) = 1, adica c j, deci j c implica c j. Conform (PG), pentru orice
j. c 1, j c implica c j, deci (ii) are loc.
(iii) este tranzitiva, adica pentru orice j. c. : 1, j c si c : implica
j :. Intr-adevar, e j. c. : 1 propozit ii xate, altfel arbitrare; (j c si
c :)
def
((j c) = 1 si (c :) = 1); atunci
(j) (c) (j c)
0 0 1
1 1 1
(c) (:) (c :)
0 0 1
1 1 1
Atunci obtinem:
(j) (:) (j :)
0 0 1
1 1 1
deci (j :) = 1, adica j :, deci j c si c : implica j :. Conform (PG),
pentru orice j. c. : 1, j c si c : implica j :, deci (iii) are loc. 2
Propozit ia 1.2.12 Pentru orice j. c. j
. c
1, avem proprietat ile:

1) daca j c atunci j c,
2) daca j j
si c c
, atunci (j c) (j
) si (j c) (j
),
3) (j j) (c c) si (j j) (c c).
Dem.
1) Fie j. c 1, xate, altfel arbitrare; j c
def
(j c) = 1; atunci avem:
(j) (c) (j c) (j) (c) (j c)
0 0 1 1 1 1
1 1 1 0 0 1
adica j c. Rezulta, conform (PG), ca pentru orice j. c 1, daca j c,
atunci j c.
2) Fie j. c. j
. c
1, xate, altfel arbitrare; (j j
si c c
)
def
((j j
) = 1
si (c c
) = 1), adica:
(j) (j
) (j j
)
0 0 1
1 1 1
si
(c) (c
) (c c
)
0 0 1
1 1 1
de unde obt inem:
(j) (j
) (c) (c
) (j c) (j
) ((j c) (j
))
0 0 0 0 0 0 1
0 0 1 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1
adica j c j
. Rezulta, conform (PG), ca pentru orice j. c. j
. c
1,
daca j j
si c c
, atunci (j c) (j
). Analog se demonstreaza ca
(j c) (j
).
3) Fie j. c 1, xate, altfel arbitrare; j j c c
def
((j j)
(c c)) = 1; atunci avem:
A)
(j) (c) (j) (c) (j j) (c c) ((j j) (c c))
0 0 1 1 1 1 1
0 1 1 0 1 1 1
1 0 0 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1
adica j j c c. Rezulta, conform (PG), ca pentru orice j. c 1, j j
c c. Restul se demonstreaza la fel. 2
Observat ii 1.2.13 1) Propozit ia 1.2.12 spune ca relat ia este o relat ie de congruent a
pe (1. . . ).
2) In mod uzual, relat ia se mai noteaza .
Deoarece este o relat ie de echivalent a pe 1, sa formam clasele de echivalent a;
vom nota cu

j
clasa lui j, pentru orice j 1, i.e.
j
= c 1 [ c j.
Lema 1.2.14
j
=
c
j c.
Dem.
=:

j
=
c
implica j
c
, deci j c.
=: j c implica

j
c
si

c
j
, adica

j
=
c
. Intr-adevar,

j
c
nseamna ca
pentru orice :, :
j
:
c
. Fie : cu :
j
; deci, : j; dar j c; rezulta : c,
adica :
c
. 2
Fie 1
j
[ j 1. Atunci sa denim pe 1
doua operat ii binare,

si
, o operat ie unara, 1G astfel: pentru orice

j
.
c
1
c
def.
=

j c.
c
def.
=

j c.
1G
j
def.
=

j .
Aceste trei operat ii sunt bine denite (adica nu depind de reprezentant ii alesi ai
claselor), conform Propozit iei 1.2.12(1),(2). Sa consideram, de asemenea, urmatoarele
elemente remarcabile din 1
(conform Propozit iei 1.2.12(3)):
1
def.
= j j [ j 1
si
O
def.
= j j [ j 1.
Obt inem atunci urmatoarea
Teorema 1.2.15 Structura (1
. 1G.
O.
1 ) este o algebra Boole.

Dem. Trebuie sa demonstram ca, pentru orice

j
.
c
.

: 1
:
(B1)

j

j
=
j
.
j

j
=
j
,
(B2)

j

c
=
c

j
.
j

c
=
c

j
.
(B3)

j

(
c

: ) = (
j

c
)

: .
j

(
c

: ) = (
j

c
)

: .
(B4)

j

(
j

c
) =
j
.
j

(
j

c
) =
j
.
(B5)

j

(
c

: ) = (
j

c
)
j

: ).
j

(
c

: ) = (
j

c
)
j

:
),
(B6)

j

O=
j
.
j

1 =
j
.
(B7)

j

1G
j
=
1 .
j

1G
j
=
O.
Vom demonstra prima egalitate din (B1):
j
=
j
def

j j=
j
egal. claselor
j j j
def.
(j j) j este o tautologie,
ceea ce este adevarat, conform primei tautologii (P1) din sistemul /
1
de tautologii.
Restul proprietat ilor se demonstreaza folosind, similar, restul tautologiilor din
/
1
. 2
Dacan algebra Boole 1
consideram submult imea 1

2
=
O.
1 , atunci struc-
tura
(1
2
.
. 1G.
O.
1 )
este o subalgebra a algebrei Boole 1
, deci este la randul ei o algebra Boole, si

anume o algebra Boole cu doua elemente (deci izomorfa cu algebra Boole canonica,
1
2
).
Daca facem asocierile:

O - 11o1,

1 - T1l1,

- O1,

- 1, 1G -
OT, atunci obt inem algebra Boole cu doua elemente,
(1
2
= 11o1. T1l1. O1. 1. OT. 11o1. T1l1).
care este implementata n limbajul PASCAL prin tipul de date BOOLEAN.
Observat ii 1.2.16
1) Am facut o prezentare semantica, neformalizata, a calculului propozit iilor.
2) Orice limba este constituita dintr-un vocabular, o gramatica si totalitatea
frazelor posibile ale limbii, construite pe baza vocabularului, cu respectarea regulilor
gramaticale.
Prin analogie, vorbim de limbajul calculului propozit iilor, al carui vocabular este
format din elementele mult imii 1
0
, din conectorii logici (. . . . ) si din
parantezele rotunde stanga si dreapta, (, ), gramatica ind data de regulile (R1) -
(R3), iar rolul frazelor este jucat de propozit iile din 1.
3) Semnul nu face parte din limbajul calculului propozit iilor, iar armat iile
de forma: j c, j (c :) sunt armat ii despre limbajul calculului propozit iilor;
spunem ca aceste armat ii fac parte din meta-limbajul calculului propozit iilor.
A)
Armatiile de forma: daca j c atunci j c , daca j j
si c c
,
atunci (jc) (j
) sunt armat ii despre metalimbajul calculului propozit iilor;

spunem ca ele fac parte meta-meta-limbajul calculului propozit iilor; deci, este gresit
sa notam cuvintele daca ... atunci cu semnul din limbaj.
Chapter 2
Calculul predicatelor
(Prezentare neformalizata)
Calculul predicatelor este o extensie a calculului propozit iilor. In calculul predi-
catelor (logica predicatelor) se studiaza, n afara propozit iilor, predicatele (= funct ii
propozit ionale = propozit ii variabile = propozit ii deschise).
2.1 Predicatele
Denit ie 2.1.1 Predicatul este enunt ul cu sens care are printre subiectele sale cel
put in unul care este nedeterminat. Un subiect nedeterminat se numeste variabila
libera.
Predicatele se noteaza astfel:
- cu 1(r), daca este un predicat unar (monadic) (= cu un loc liber); r este
variabila libera.
- cu 1(r. n), daca este binar (= cu 2 locuri libere), cu 1(r. n. .), daca este
ternar(= cu 3 locuri libere), ..., cu 1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
), daca este n-ar (= cu n locuri
libere); daca un predicat nu este monadic, se zice ca este poliadic. r
1
. r
2
. . . . . r
n
sunt variabile libere.
Exemple 2.1.2 1) Enunt urile Socrate este muritor, Platon este muritor sunt
propozit ii, adevarate, iar enunt ul r este muritor este un predicat unar, pe care-l
vom nota cu muritor(r) sau cu 1(r).
2) Enunt urile 3 < 5, 10 < 5 sunt propozit ii, prima adevarata, a doua falsa,
iar enunt ul n < 5 este un predicat unar, pe care-l vom nota Q(n).
3) Enunt urile 2 3, 5 1 sunt propozit ii, prima adevarata, a doua falsa,
iar enunt ul r n este un predicat binar, pe care-l vom nota cu 1(r. n).
23
24CHAPTER 2. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZAT
A)
Observat ii 2.1.3
1) Daca 1 este un predicat care cont ine, de exemplu, trei variabile libere, atunci
in funct ie de situat ie, putem pune n evident a una, doua sau toate trei variabilele,
sau chiar niciuna, n care caz se scrie respectiv:
1(r). 1(r. n). 1(r. n. .). 1.
2) Propozit iile pot considerate cazuri particulare (limita) de predicate si
anume: predicate cu 0 locuri.
3) Daca ntr-un predicat n-ar (n 1) nlocuim toate cele n variabile libere
(= subiecte nedeterminate) cu subiecte determinate(=obiecte), atunci obt inem o
propozit ie. Deci, nlocuirea (=substitut ia, xarea) tuturor variabilelor libere ale
unui predicat este o modalitate de trecere de la predicate la propozit ii. Vom vedea
c a mai exista o modalitate: cuanticarea.
4) Locul variabilelor libere nu este indiferent. De exemplu, daca 1(r. n) r
n, atunci 1(r. n) 1(n. r).
Mult imea (mult imile) de obiecte (domeniul) a (ale) unui predicat
Denit ie 2.1.4 Fie 1(r) un predicat unar. Vom spune ca variabila libera r ia
valori n mult imea 1 de obiecte din universul de discurs l si vom nota: r 1,
daca pentru orice obiect o 1, 1(o) este o propozit ie cu sens, adevarata sau falsa.
Exemple 2.1.5
(1) Daca 1(r) r este muritor, atunci propozit ia ooc:otc este muritor are
sens si este adevarata, iar propozit ia Numarul 5 este muritor nu are sens. Deci,
1 este mult imea oamenilor sau mult imea animalelor.
(2) Daca Q(r) n < 5, atunci propozit ia 10 < 5 are sens si este falsa, iar
propozit ia ooc:otc < 5 nu are sens. Deci, 1 este N sau Q sau 1.
Denit ie 2.1.6 Fie 1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
) un predicat n-ar (n 1).
(i) Vom spune ca variabilele libere r
1
. r
2
. . . . . r
n
iau valori n mult imea de
obiecte 1 din universul de discurs l
(sau, echivalent, ca tuplul de variabile libere (r
1
. r
2
. . . . . r
n
) ia valori n produsul
cartezian 1 1 . . . 1 = 1
n
, generat de mult imea de obiecte 1)
si vom nota aceasta cu: r
i
1. i = 1. n
(sau, echivalent, cu (r
1
. r
2
. . . . . r
n
) 1
n
)
daca pentru orice obiecte o
i
1. i = 1. n
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (o
1
. o
2
. . . . . o
n
) 1
n
)
avem ca 1(o
1
. o
2
. . . . . o
n
) este o propozit ie cu sens, adevarata sau falsa. Vom spune
n acest caz ca predicatul 1 este unisort (cu un singur sort).
(ii) Vom spune ca variabilele libere r
1
. r
2
. . . . . r
n
iau valori respectiv n
mult imile de obiecte 1
1
. 1
2
. . . . . 1
n
din universul de discurs l
(sau, echivalent, ca tuplul de variabile libere (r
1
. r
2
. . . . . r
n
) ia valori n produsul
cartezian 1
1
1
2
. . .1
n
=
n
i=1
1
i
, generat de mult imile de obiecte 1
1
. 1
2
. . . . . 1
n
)
2.1. PREDICATELE 25
si vom nota aceasta cu: r
i
1
i
. i = 1. n
(sau, echivalent, cu (r
1
. r
2
. . . . . r
n
)
n
i=1
1
i
)
daca pentru orice obiecte o
i
1
i
. i = 1. n
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (o
1
. o
2
. . . . . o
n
)
n
i=1
1
i
)
avem ca 1(o
1
. o
2
. . . . . o
n
) este o propozit ie cu sens, adevarata sau falsa. Vom spune
n acest caz ca predicatul 1 este plurisort (cu mai multe sorturi).
Observat ii 2.1.7
(1) Mult imea de obiecte 1 (mult imile de obiecte 1
1
. 1
2
. . . . . 1
n
) depinde
(depind) de 1:
1 = 1
P
(1
1
= 1
P
1
. . . . 1
n
= 1
P
n
).
(2) Semnul din scrierea: 1(r) r este muritor nseamna ca 1(r) este o
notat ie pentru r este muritor.
Predicat part ial
Denit ie 2.1.8 Fie 1(r
1
. r
2
. r
3
. . . . . r
n
) un predicat n-ar (n 1). Daca xam
(precizam) variabilele r
2
. r
3
. . . . . r
n
ntr-un mod oarecare (de exemplu, prinnlocuirea
lor cu obiectele o
2
. o
3
. . . . . o
n
din mult imea (mult imile) de obiecte a (ale) lui 1),
atunci enunt ul obt inut, 1(r
1
. o
2
. o
3
. . . . . o
n
), este un predicat unar, cont inand doar
variabila r
1
, care se numeste predicatul part ial n raport cu r
1
obt inut din 1 prin
xarea variabilelor r
2
. r
3
. . . . . r
n
.
Propozit ii complexe (enunt uri complexe)
Din predicate date (sau din predicate si propozit ii) se construiesc propozit ii com-
plexe cu ajutorul operatorilor propozit ionali (. . . . ) si al cuanticatorilor
(. ), si anume:
(1) Fie, pentru nceput, predicatele unare 1(r) si Q(r).
Enunt urile 1(r). 1(r) Q(r). 1(r) Q(r). 1(r) Q(r). 1(r) Q(r)
se construiesc lingvistic ca n cazul propozit iilor, operatorii propozit ionali
afectand part ile predicative, nu si subiectele. Aceste enunt uri sunt de aseme-
nea predicate.
Enunt urile (r)1(r) si (r)1(r) se construiesc lingvistic astfel: se scrientreg
textul predicatului (enunt ului) 1(r) si se adauga n fat a lui textul: Oricare
ar r, , respectiv textul exista (cel put in un )r, astfel ncat. Deci, enunt ul
(r)1(r) se citeste: Oricare ar r, 1(r), iar enunt ul (r)1(r) se citeste:
exista r, astfel ncat 1(r).
Enunt urile (r)1(r) si (r)1(r) nu se mai refera la obiectul nedeterminat
r, ci la mult imea de obiecte 1 n care variabila r ia valori, exprimand o
proprietate a lui 1, si anume:
Toate obiectele din 1 au proprietatea 1,
respectiv
A)
exista cel put in un obiect n 1 care are proprietatea 1.
Observat ii 2.1.9
(1) Cuanticatorii lucreaza asupra subiectului (subiectelor) unui enunt .
(2) Prin cuanticarea predicatului unar 1(r), numarul locurilor libere din
enunt ul astfel obt inut s-a redus la 0. Deci, enunt urile (r)1(r) si (r)1(r)
sunt propozit ii, n care r se numeste variabila legata. Deci, cuanticarea
este a doua modalitate de trecere de la predicate la propozit ii.
(3) Cuanticatorii si nu sunt independent i (dupa cum nici si nu sunt
independent i).
(2) Fie acum 1(r. n) si Q(r. n) doua predicate binare (sau unul unar si celalalt
binar).
Construct iile lingvistice ale enunt urilor:
1(r. n). 1(r. n) Q(r. n). 1(r. n) Q(r. n). 1(r. n) Q(r. n). 1(r. n)
Q(r. n)
sunt evidente. Toate aceste enunt uri sunt predicate.
Construct iile lingvistice ale enunt urilor:
(a) (r)1(r. n). (n)1(r. n). (r)1(r. n). (n)1(r. n),
(b) (r)(n)1(r. n). (r)(n)1(r. n). (r)(n)1(r. n). (r)(n)1(r. n).
(n)(r)1(r. n). (n)(r)1(r. n). (n)(r)1(r. n). (n)(r)1(r. n)
sunt evidente, cele grupate n (a) ind predicate, cele grupate n (b) ind
propozit ii.
(3) Construct iile propozit iilor complexe n cazul predicatelor ternare, . . ., n-are se
generalizeaza ntr-un mod evident.
Observat ii 2.1.10
(1) Fie 1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
) un predicat n-ar (n 1). Prin o cuaticare, numarul
locurilor libere din predicat scade cu o unitate. Deci, enunt urile:
(r
1
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
). (r
1
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
). (r
2
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
). (r
2
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
)
s.a.m.d. sunt predicate (n 1)-are, enunt urile:
(r
1
)(r
2
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
).
(r
1
)(r
2
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
).
(r
1
)(r
2
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
).
(r
1
)(r
2
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
)
s.a.m.d. sunt predicate (n 2)-are, s.a.m.d., iar enunt urile:
(r
1
)(r
2
) . . . (r
n
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
),
(r
1
)(r
2
) . . . (r
n
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
),
..........................................................................
(r
1
)(r
2
) . . . (r
n
)1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
),
s.a.m.d. sunt predicate 0-are, adica sunt propozit ii.
2.1. PREDICATELE 27
Variabila care apare langa un cuanticator (= aatan aria de cuprindere a unui
cuanticator) dispare din predicat, nu mai este libera, ci legata. Evident, aceeasi
variabila nu poate legata de mai multe ori ntr-un predicat.
(2) Avem deci doua modalitat i de trecere de la predicate (= propozit ii deschise)
la propozit ii (= propozit ii nchise), numite si modalitat i de nchidere a unui predi-
cat:
MOD1 - prin nlocuirea tuturor variabilelor libere cu obiecte,
MOD2 - prin cuanticarea (legarea) tuturor variabilelor libere.
(3) Daca 1, mult imea de obiecte a unui predicat unar 1(r), este nita:
1 = o
1
. o
2
. . . . . o
n
.
atunci
(r)1(r) (1(o
1
) 1(o
2
) . . . 1(o
n
)).
(r)1(r) (1(o
1
) 1(o
2
) . . . 1(o
n
)).
adica cuanticatorul universal coincide cu o conjunct ie, iar cuanticatorul
existent ial coincide cu o disjunct ie.
(4) Rezultatul unei cuanticari nu depinde de notat ia (numele) variabilei n
raport cu care se face cuanticarea, adica, de exemplu:
(r)1(r) (n)1(n) si (n)1(r. n. .) (n)1(r. n. .) (este corect),
dar
(r)1(r. n) (n)1(r. n) si (n)1(r. n. .) (r)1(r. r. .) (gresit).
(5) In cazul unei cuanticari repetate nu putem nlocui variabila unei cuan-
ticari cu o variabila care intervine n alta cuanticare. Deci,
(r)(n)1(r. n. .) (r)(n)1(r. n. .) (este corect),
(r)(n)1(r. n. .) (r)(r)1(r. r. .) (este gresit).
Convent ii de scriere
(1) Vom scrie: (r)1(r) n loc de: r1(r) si vom scrie: (r)1(r) n loc de:
r1(r). Dar scrierea: ()r1(r) este gresita, ca si scrierea: ()r1(r).
(2) Pentru a usura scrierea unei propozit ii complexe, vom presupune urmatoarele:
(i) cuanticatorii (. ) au prioritate n fat a operatorilor propozit ionali
(leaga mai tare), ei avand aceeasi prioritate (leaga la fel de tare);
(ii) operatorii propozit ionali au prioritat ile urmatoare:
(I): ( leaga cel mai tare),
(II): ,
(III): ,
(IV): ,
(V): ( leaga cel mai slab).
A)
2.2 Valoarea de adevar a unui predicat
Un predicat unar, 1(r), poate adevarat, fals, sau ambivalent. La fel un
predicat n-ar (n 1).
Denit ie 2.2.1 Fie 1(r) un predicat unar si 1 mult imea sa de obiecte.
Spunem ca 1(r) este adevarat daca pentru orice o 1, propozit ia 1(o) este
adevarata.
Spunem ca 1(r) este fals daca pentru orice o 1, propozit ia 1(o) este falsa.
Spunem ca 1(r) este ambivalent daca exista o 1, astfel ncat propozit ia 1(o)
este adevarata si exista / 1, astfel ncat propozit ia 1(/) este falsa.
Exemple 2.2.2 Fie 1 = N si e predicatele unare urmatoare care au pe 1 ca
domeniu:
(1) 1(n) n 0 - este un predicat adevarat;
(2) 1(n) n < 0 - este un predicat fals;
(3) 1(n) n 5 - este un predicat ambivalent.
Fie 1(r) un predicat unar oarecare. Enunt urile (r)1(r) si (r)1(r) sunt
propozit ii, a caror valoare de adevar se deneste astfel:
Denit ie 2.2.3
(i) Propozit ia (r)1(r) este adevarata daca si numai daca predicatul 1(r) este
adevarat; propozit ia (r)1(r) este falsa daca si numai daca predicatul 1(r) este
fals sau ambivalent.
(ii) Propozit ia (r)1(r) este adevarata daca si numai daca predicatul 1(r)
este adevarat sau ambivalent; propozit ia (r)1(r) este falsa daca si numai daca
predicatul 1(r) este fals.
Fie 1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
) un predicat n-ar (n 1) oarecare. El poate adevarat,
fals sau ambivalent, denit iile ind evidente.
Exercitii
(1) Fie 1(r) un predicat unar. Sa se demonstreze ca urmatoarea propozit ie este
ntotdeauna adevarata:
/ [(r)1(r)] (r)[1(r)].
Dem.
/ ([(r)1(r)] (r)[1(r)]) ([(r)(1(r))] [(r)1(r)]) .
Sa notam cei doi termeni ai conjunct iei astfel:
/
1
[(r)1(r)] (r)[1(r)] (r)1(r) r)[1(r)].
deoarece j j si
/
2
[(r)(1(r))] [(r)1(r)].
2.2. VALOAREA DE ADEV
AR A UNUI PREDICAT 29
/ este atunci adevarata daca si numai daca /
1
este adevarata si /
2
este adevarata.
Sa notam j (r)1(r).
Sa aratam ca propozit ia /
1
este adevarata:
- daca propozit ia j este adevarata, atunci /
1
este adevarata;
- daca propozit ia j este falsa, atunci predicatul 1(r) este fals sau ambivalent;
rezulta ca predicatul 1(r) este adevarat sau ambivalent; deci propozit ia (r)[1(r)]
este adevarata; rezulta ca /
1
este adevarata.
Sa aratam ca propozit ia /
2
este adevarata:
- daca propozit ia j este adevarata, atunci predicatul 1(r) este adevarat; atunci
predicatul 1(r) este fals; deci propozit ia (r)[1(r)] este falsa; rezulta ca propozit ia
[(r)(1(r))] este adevarata si, deci, /
2
este adevarata;
- daca propozit ia j este falsa, atunci propozit ia j este adevarata si deci /
2
este
adevarata.
Deci, / este adevarata ntotdeauna.
(2) Fie 1(r) un predicat unar oarecare. Sa se demonstreze ca predicatul urmator
este adevarat:
H(n) (r)1(r) 1(n).
Dem.
Conform denit iei, predicatul H(n) este adevarat daca si numai daca, pentru
orice obiect o 1
H
(1
H
este domeniul lui H), H(o) este o propozit ie adevarata.
Fie atunci o 1
H
un obiect oarecare, xat, altfel arbitrar; sa aratam ca H(o) este
o propozit ie adevarata:
H(o) (r)1(r) 1(o) [(r)1(r)] 1(o).
Sa notam j (r)1(r); atunci
- daca propozit ia j este adevarata, atunci 1(r) este un predicat adevarat, deci
1(o) este o propozit ie adevarata si, prin urnare, H(o) este o propozit ie adevarata;
- daca propozit ia j este falsa, atunci propozit ia j este adevarata si, deci, propozit ia
H(o) este adevarata.
Deci, n ambele cazuri posibile, H(o) este o propozit ie adevarata. Rezulta, conform
(PG), ca pentru orice obiect o 1
H
, propozit ia H(o) este adevarata, deci H(n)
este un predicat adevarat.
(3) Fie j o propozit ie si Q(r) un predicat unar oarecare. Sa se demonstreze ca
urmatoarea propozit ie este ntotdeauna adevarata:
/ [(r)(j Q(r))] [j (r)Q(r)].
Dem.
/ [(r)(j Q(r))] [j (r)Q(r)]
(r)[(j Q(r))] [j (r)Q(r)]
(r)[j Q(r)] [j (r)Q(r)],
conform primului exercit iu, faptului ca j j si conform legilor De Morgan.
A)
- Daca j este falsa, atunci j este adevarata si deci / este adevarata.
- Daca j este adevarata, atunci sa notam:
/
1
(r)[j Q(r)]. /
2
[j (r)Q(r)].
- daca predicatul Q(r) este adevarat, atunci propozit ia (r)Q(r) este adevarata,
deci /
2
este adevarata; rezulta / adevarata;
- daca predicatul Q(r) este fals, atunci predicatul Q(r) este adevarat; rezulta ca
j Q(r) este un predicat adevarat, de unde obt inem ca /
1
este adevarata, deci /
este adevarata;
- daca predicatul Q(r) este ambivalent, atunci predicatul Q(r) este ambivalent;
rezulta ca j Q(r) este un predicat ambivalent, de unde obt inem ca /
1
este
adevarata, deci / este adevarata.
Deci, / este ntotdeauna o propozit ie adevarata.
Denit ie 2.2.4
Se numeste lege logica orice enunt complex (adica format cu ajutorul operato-
rilor propozit ionali (. . . . ) si al cuanticatorilor (. ) din alte enunt uri,
numite enunt uri componente) care are proprietatea ca este adevarat independent
de valorile de adevar ale enunt urilor componente. O lege logica care se construieste
fara cuaticatori se numeste tautologie. O lege logica n construct ia careia intervin
si cuanticatorii nu are un nume special n literatura de specialitate; noi o vom
numi tautologie cuanticata.
Un enunt complex care este fals, oricare ar valorile de adevar ale enunt urilor
componente, se numeste antilogie - daca nu cont ine cuanticatorii, si antilogie cuan-
ticata - daca cont ine cuanticatori.
Exemple 2.2.5 Exemple de antilogii cuanticate
1. (r)1(r) (r)[1(r)].
2. (r)1(r) (r)[1(r)].
Exemple 2.2.6 Exemple de tautologii cuanticate
Vom grupa exemplele de tautologii cuanticate n opt grupe:
(I) echivalent ele cuanticatorilor:
1. [(r)1(r)] [(r)(1(r))],
2. [(r)1(r)] [(r)(1(r))],
3. [(r)1(r)] (r)[1(r)], (vezi exercit iul 1)
4. [(r)1(r)] (r)[1(r)].
(II):
1. (r)1(r) (r)[1(r)].
2. (r)1(r) (r)[1(r)].
(III):
2.2. VALOAREA DE ADEV
AR A UNUI PREDICAT 31
1. [(r)1(r) (r)(1(r))].
2. [(r)1(r) (r)(1(r))].
(IV):
1. (r)1(r) 1(n), (vezi exercit iul 2)
2. 1(n) (r)1(r).
(V) (o consecint a a (IV)):
(r)1(r) (r)1(r).
(VI) Fie j o propozit ie si Q(r) un predicat unar:
1. [(r)(j Q(r))] [j (r)Q(r)], Regula ( ) (vezi exercit iul 3)
2. [(r)(Q(r) j)] [(r)Q(r) j], Regula ( ).
(VII):
1. (r)[1(r) Q(r)] [(r)1(r) (r)Q(r)],
2. (r)[1(r) Q(r)] [(r)1(r) (r)Q(r)],
3. (r)[1(r) Q(r)] [(r)1(r) (r)Q(r)],
4. (r)[1(r) Q(r)] [(r)1(r) (r)Q(r)].
(VIII):
1. (r)(n)1(r. n) (n)(r)1(r. n),
2. (r)(n)1(r. n) (n)(r)1(r. n),
3. (r)(n)1(r. n) (n)(r)1(r. n).
Observat ie 2.2.7 Toate regulile de deduct ie sunt consecint e a trei reguli funda-
mentale: modus ponens, , . Se poate arata ca pentru nevoile unei
teorii deductive ne putem rezuma doar la doua reguli: modus ponens si una din
celelalte doua.
Observat ie 2.2.8 Semnicat ia scrierilor din matematica r 0. 1(r) si r
0. 1(r) este urmatoarea:
r 0. 1(r) (r)(r 0 1(r)).
r 0. 1(r) (r)(r 0 1(r)).
In consecint a, daca le negam, obt inem respectiv:
(r 0. 1(r)) ((r)(r 0 1(r)))
(r)(r 0 1(r))
(r)((r 0) 1(r))
(r)(r 0 1(r))
r 0. 1(r).
A)
(r 0. 1(r)) ((r)(r 0 1(r)))
(r)(r 0 1(r))
(r)((r 0) 1(r))
(r)(r 0 1(r))
r 0. 1(r).
Calculul predicatelor prezentat se mai numeste calculul predicatelor de ordinul I.
Daca variabilele libere r. n. .. . . . din predicate sunt mult imi, atunci calculul pred-
icatelor corespunzator se zice de ordinul II; daca ele sunt mult imi de mult imi,
calculul se zice de ordinul III s.a.m.d.
Chapter 3
Latici
3.1 Mult imi (pre)ordonate
Denit ii 3.1.1 Fie o mult ime nevida.
O relat ie binara 1 pe se numeste relat ie de ordine (part iala) daca sunt ver-
icate urmatoarele axiome: pentru orice r. n. . ,
(O
1
) r1r (reexivitatea),
(O
2
) daca r1n si n1r, atunci r = n (antisimetria),
(O
3
) daca r1n si n1., atunci r1. (tranzitivitatea).
Daca 1 mai verica si axioma:
(O
4
) pentru orice r. n , r1n sau n1r (r si n sunt compatibile),
atunci 1 se numeste relat ie de ordine totala.
O relat ie binara 1 pe se numeste relat ie de preordine daca verica (O
1
) si
(O
3
).
O pereche (. 1) se numeste
- mult ime (part ial) ordonat a, daca 1 este o relat ie de ordine (part iala) pe ,
- mult ime total ordonata sau mult ime liniara (liniar ordonata) sau lant , daca 1
este o relat ie de ordine totala pe ,
- mult ime preordonata, daca 1 este o relat ie de preordine pe .
Exemple 3.1.2
(1) Mult imile (R. ), (Q. ), (Z. ), (N. ) sunt lant uri.
(2) Daca A este o mult ime nevida, atunci ({(A). ) este o mult ime ordonata;
ea este total ordonata daca si numai daca A este formata dintr-un singur element.
(3) Daca A este o mult ime nevida, atunci (A. =) este o mult ime ordonata (n
acest caz 1 este = (r. r) [ r A).
(4) Daca pe mult imea N
= N`0 denim, pentru orice r. n, r _ n r [ n (r

este divizibil cu n), atunci (N
. _) este o mult ime ordonata, dar nu total ordonata.

33
34 CHAPTER 3. LATICI
(5) Daca pe mult imea C denim relat ia binara _ astfel: pentru orice .
1
=
o
1
+i/
1
, .
2
= o
2
+i/
2
C,
.
1
_ .
2
(o
1
o
2
. /
1
/
2
).
atunci (C.
j:cccd) este o mult ime ordonata, dar nu total ordonata.
(6) Relat ia r _ n r [ n, denita pe Z, este o relat ie de preordine, care nu
este relat ie de ordine.
(7) Fie mult imea ot erilor dintr-o unitate militara. Pentru r. n , spunem
c a r n daca gradul lui r este mai mic sau egal cu gradul lui n. Atunci (. )
este o mult ime preordonata, care nu este ordonata.
3.1.1 Principiul dualitat ii. Diagrama Hasse
Principiul dualitat ii pentru mult imi (pre)ordonate este urmatorul:
Orice enunt cu privire la mult imea (pre) ordonata (. ) ramane valabil daca peste
tot n cuprinsul sau schimbam relat ia de (pre) ordine cu relat ia de (pre) ordine
inversa, (n r r n, pentru orice r. n ). Structura (. ) astfel obt inuta
este tot o mult ime (pre) ordonata, numita duala lui (1. ).
Diagrama Hasse
O relat ie binara pe o mult ime nita se va reprezenta grac prin diagrama
Hasse astfel: elementele mult imii sunt reprezentate prin puncte, iar faptul ca r < n
(adica r n si r = n) si nu exista . cu r < . < n se reprezinta printr-o linie care
leaga cele doua puncte, n ind situat mai sus ca r:
x
y
Diagrama Hasse este utila pentru recunoasterea proprietat ilor relat iei binare.
Exemplu de diagrama Hasse.
Daca = o. /. c. d si 1 = (o. o). (/. /). (c. c). (d. d). (o. /). (o. c). (o. d). (/. c). (/. d),
atunci (. 1) este o mult ime ordonata, ce va reprezentata grac de diagrama
Hasse din Figura 3.1.
Convent ie. O relat ie de (pre)ordine arbitrara pe o mult ime va notata de
acum nainte prin .
3.1. MULT IMI (PRE)ORDONATE 35
`
`

b
c
d
Figure 3.1: Diagrama Hasse a mult imii ordonate (. 1)
3.1.2 Reprezentarea unei relat ii binare pe o mult ime nita
prin matrice booleana
Sa observam ca oricarei mult imi nite, concrete r
1
. r
2
. . . . . r
n
i putem asocia
o singura mult ime nita, abstracta 1. 2. . . . . n, abstract ie facand de un izomor-
sm, si ca oricarei mult imi nite abstracte 1. 2. . . . . ni putem asocia o innitate
de mult imi nite concrete r
1
. r
2
. . . . . r
n
.
Fie o mult ime nita = r
1
. r
2
. . . . . r
n
( = 1. 2. . . . . n) si 1 o relat ie bi-
nara pe . Vom asocia lui 1 o matrice booleana `
R
= (:
ij
)
i,j{1,2,...,n}
astfel:
:
ij
==
1. daca (r
i
. r
j
) 1 ((i. ,) 1)
0. daca (r
i
. r
j
) 1 ((i. ,) 1).
Se observa ca mult imea relat iilor binare pe o mult ime nita cu n elemente este
n corespondent a biunivoca cu mult imea matricilor booleene de ordinul n. Deci, o
relat ie binara pe o mult ime nita cu n elemente poate data, alternativ, printr-o
matrice booleana de ordin n.
De exemplu, relat ia 1, denita mai sus pe mult imea = o. /. c. d, are
urmatoarea matrice booleana asociata:
`
R
=
1 1 1 1
0 1 1 1
0 0 1 0
0 0 0 1
Condit iile (O
1
) - (O
4
) din Denit iile 1, vericate de o relat ie binara 1 pe o
mult ime nita cu n elemente, pot reformulate echivalent pentru matricea
booleana asociata, `
R
, astfel:
(O
1
) pentru orice i 1. 2. . . . . n, :
ii
= 1,
(O
2
) `
R
este o matrice antisimetrica (pentru orice i. , 1. 2. . . . . n, :
ij
= 1
implica :
ji
= 0),
(O
3
) pentru orice i. ,. / 1. 2. . . . . n, :
ij
= 1 si :
jk
= 1 implica :
ik
= 1,
(O
4
) pentru orice i. , 1. 2. . . . . n, :
ij
= 1 sau :
ji
= 1.
Exercit iu 3.1.3
1. Sa se scrie un program pentru determinarea tuturor relat iilor de ordine pe o
mult ime nita.
2. Se da o relat ie binara pe o mult ime nita prin matricea booleana asociata. Sa se
scrie un program pentru a verica daca relat ia este de ordine, part ial a sau totala,
sau este o relat ie de preordine.
3.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), inmum
(supremum). Axioma lui Zorn
Fie (. ), (1. ) doua mult imi ordonate. O funct ie 1 : 1 se numeste
izotona daca r n implica 1(r) 1(n), pentru orice r. n .
Fie (. ) o mult ime ordonata. Un element n se numeste prim element
sau cel mai mic element (ultim element sau cel mai mare element) daca n r
(respectiv r n) pentru orice r .
Atat primul element, cat si ultimul element, al unei mult imi ordonate sunt unici
(atunci cand exista). Primul element va notat de obicei cu 0, iar ultimul element
cu 1.
O mult ime ordonata cu 0 si 1 se numeste marginita.
Exemple 3.1.4 Consideram mult imile ordonate din Figura 3.2. In cazul a) exista
prim si ultim element (este mult ime ordonata marginita), n cazul b) exista numai
ultim element, iar n cazul c) exista numai prim element.
`
`
`
`
0
a)
x y
z
1

`
`
x y
z
1
b)
`
`

z
x y
0
c)
Figure 3.2: Exemple de mult imi ordonate cu prim si/sau ultim element
Denit ii 3.1.5 Fie (. ) o mult ime part ial ordonata.
Fie A o submult ime a lui . Un element o este un minorant (majorant) al
lui A daca o r (respectiv r o) pentru orice r A.
Sau, echivalent, e (r
i
)
iI
o familie oarecare de elemente din indexata de 1,
1 o mult ime oarecare, eventual innita (adica un element al lui
I
(adica o funct ie
1 : 1 )). Se stie ca familiei (r
i
)
iI
i corespunde submult imea r
i
[ i 1
a lui , iar submult imii A a lui i corespunde familia particulara (r = r
x
)
xX
de
3.1. MULT IMI (PRE)ORDONATE 37
elemente din . Un element o este un minorant (majorant) al familiei (r
i
)
iI
,
daca o r
i
(respectiv r
i
o), pentru orice i 1.
Exemplu 3.1.6 Consideram mult imea ordonata ( = o. /. c. d. c. 1. ) din Figura
3.3, fara prim si ultim element. Daca A = c. d, atunci mult imea minorant ilor lui
A este o. /. c, iar mult imea majorant ilor lui A este d. c. 1.
`
`
`
`

a
b
d
e
f
Figure 3.3: Mult ime ordonata
Atat mult imea minorant ilor, cat si mult imea majorant ilor, pot vide.
Denit ie 3.1.7 Fie (. ) o mult ime part ial ordonata.
Fie A o submult ime a lui . Inmumul lui A este cel mai mare minorant al
lui A si se noteaza inf A. Atunci relat ia o = inf A( ) este caracterizata de
proprietat ile:
(i) o este un minorant al lui A (adica o r pentru orice r A),
(ii) o este cel mai mare minorant al lui A, adica, daca / este un minorant al lui A
(dac a / r pentru orice r A), atunci / o.
Echivalent, e (r
i
)
iI
o familie oarecare de elemente din , indexata de 1 (1 o
mult ime oarecare, eventual innita). Inmumul familiei (r
i
)
iI
este cel mai mare
minorant al ei si se noteaza inf
iI
r
i
. Deci, un element o este inmumul
familiei (r
i
)
iI
daca verica proprietat ile:
(i) o este un minorant al familiei (r
i
)
iI
(adica o r
i
, pentru orice i 1);
(ii) o este cel mai mare minorant al familiei (r
i
)
iI
, adica daca / este un minorant
al familiei (r
i
)
iI
(daca / r
i
pentru orice i 1), atunci / o.
Dual, avem urmatoarea denit ie a supremumului:
Denit ie 3.1.8 Fie (. ) o mult ime part ial ordonata.
Fie A o submult ime a lui . Supremumul lui A este cel mai mic majorant al
lui A si se noteaza sup A. Atunci relat ia o = sup A( ) este caracterizata de
proprietat ile:
(i) o este un majorant al lui A (adica r o pentru orice r A),
(ii) o este cel mai mic majorant al lui A, adica, daca / este un majorant al lui A
(dac a r / pentru orice r A), atunci o /.
Echivalent, e (r
i
)
iI
o familie oarecare de elemente din , indexata de 1, 1 o
mult ime oarecare, eventual innita. Supremumul familiei (r
i
)
iI
este cel mai mic
majorant al ei si se noteaza sup
iI
r
i
. Deci, un element o este supremumul
familiei (r
i
)
iI
daca verica proprietat ile:
(i) o este un majorant al familiei (r
i
)
iI
(adica r
i
o, pentru orice i 1);
(ii) o este cel mai mic majorant al familiei (r
i
)
iI
, adica daca / este un majorant
al familiei (r
i
)
iI
(daca r
i
/ pentru orice i 1), atunci o /.
Observat ii 3.1.9
1) Deci, elementul inf
iI
r
i
al lui este caracterizat de:
(i) inf
iI
r
i
r
i
, pentru orice i 1 si
(ii) pentru orice / care verica / r
i
pentru orice i 1, avem / inf
iI
r
i
,
iar elementul dual, sup
iI
r
i
, al lui este caracterizat de:
(i) r
i
sup
iI
r
i
, pentru orice i 1 si
(ii) pentru orice / care verica r
i
/ pentru orice i 1, avem sup
iI
r
i
/.
2) Inmumul mult imii nite (familiei nite) r
1
. r
2
. . . . . r
n
= (r
i
)
i{1,2,...,n}
va
notat inf(r
1
. r
2
. . . . . r
n
) sau inf
i=1,n
r
i
, iar supremumul ei va notat sup(r
1
. r
2
. . . . . r
n
)
sau sup
i=1,n
r
i
. Daca n = 2, inmumul familiei (mult imii) r. n va notat
inf(r. n), iar supremumul ei va notat sup(r. n).
Fie (. ) o mult ime ordonata. Un element maximal (minimal) este un element
: al lui cu proprietatea ca : o (respectiv o :) implica o = :.
O mult ime ordonat a poate avea mai multe elemente maximale si/sau mai multe
elemente minimale.
Exemple 3.1.10
1) (1. ) nu are niciun element maximal si niciun element minimal.
2) In ({(A). ) elementele minimale sunt de forma r, r A, iar A este
element maximal.
3) Ultimul element al unei mult imi ordonate este si element maximal, iar primul
element este si element minimal. Reciproca nu este adevarata.
O mult ime ordonata (. ) se numeste inductiva daca orice parte total ordonata
a sa admite un majorant.
Axioma lui Zorn: Orice mult ime ordonata inductiva admite un element max-
imal.
3.2 Latici
3.2.1 Latici Ore si latici Dedekind. Echivalent a lor
3.2. LATICI 39
Denit ie 3.2.1
O mult ime ordonata L = (1. ) se numeste latice Ore daca pentru orice doua
elemente r. n din 1 exista inf(r. n) si sup(r. n).
Propozit ia 3.2.2 Intr-o latice Ore L, urmatoarele armat ii sunt echivalente: pen-
tru orice r. n 1,
(i) r n,
(ii) sup(r. n) = n,
(iii) inf(r. n) = r.
Dem.
(i) (ii): Intr-adevar, presupunand ca r n, atunci deoarece avem si n n,
conform reexivitat ii lui , rezulta ca n este majorant al r. n. Fie . un majorant
oarecare al r. n, deci r . si n .. Deci n ., adica n este cel mai mic
majorant al r. n, deci sup(r. n) = n.
(ii) (i): Intr-adevar, sup(r. n) = n nseamna printre altele ca r n si n n;
deci r n.
Similar se demonstreaza ca (i) (iii). 2
Propozit ia 3.2.3 Fie L o latice Ore. Urmatoarele propriet at i sunt vericate: pen-
tru orice r. n. . 1,
(O1) inf(r. r) = r, sup(r. r) = r (idempotent a lui inf, sup)
(O2) inf(r. n) = inf(n. r), sup(r. n) = sup(n. r) (comutativitatea lui inf, sup)
(O3) inf(r. n. .) = inf(r. inf(n. .)) = inf(inf(r. n). .),
sup(r. n. .) = sup(r. sup(n. .)) = sup(sup(r. n). .) (asociativitatea lui inf,
sup)
(O4) inf(r. sup(r. n)) = r, sup(r. inf(r. n)) = r (cele doua proprietat i de absorbt ie).
Dem.
(O1): Sa demonstram ca sup(r. r) = r. Fie o = sup(r. r); deci r n si pentru
orice / 1 care verica r / avem o /. Dar, r 1 verica r r, conform
reexivitat ii; luam / = r; rezulta o r. Deci, o = r, adica sup(r. r) = r. La fel
se demonstreaza ca inf(r. r) = r.
(O2): Sa demonstram ca sup(r. n) = sup(n. r). Fie n = sup(r. n) si =
sup(n. r); deci avem: r n, n n si n , r si, pentru orice . care verica
r. n ., avem n . si .. Se observa ca n. sunt un astfel de ., deci n si
n, de unde obt inem n = . La fel se demonstreaza ca inf(r. n) = inf(n. r).
(O3) Sa demonstram ca sup(r. n. .) = sup(r. sup(n. .)). Sa notam t = sup(n. .),
n = sup(r. n. .), = sup(r. t); atunci avem:
(i) n. . t si pentru orice 7 1 cu n. . 7, avem t 7,
(ii) r. n. . n si pentru orice 7
1 cu r. n. . 7
, avem n 7
,
(iii) r. t si pentru orice 7
1 cu r. t 7
, avem 7
.
Sa aratam ca n = :
Din n. . t si t obt inem ca n. . ; dar avem si r . Rezulta ca r. n. . ;
lu am 7
= n (ii) si obt inem ca n .

Din n. . n, luand 7 = n n (i), obt inem ca t n. Dar avem si ca r n;
deci, r. t n; luand 7
= n n (iii), obt inem ca n. Astfel, n = . Restul se

demonstreaza similar. 2
Denit ie 3.2.4 Fie L = (1. . ) structura formata din mult imea 1 si doua
operat ii binare denite pe 1. L se numeste latice Dedekind daca urmatoarele pro-
prietat i (axiome) sunt vericate: pentru orice r. n. . 1,
(L1) r r = r, r r = r (idempotent a lui . )
(L2) r n = n r, r n = n r (comutativitatea lui . )
(L3) r(n .) = (rn) ., r(n .) = (rn) .) (asociativitatea lui . )
(L4) r (r n) = r, r (r n) = r (cele doua proprietat i de absorbt ie).
Propozit ia 3.2.5 Intr-o latice Dedekind L, urmatoarele armat ii sunt echivalente:
pentru orice r. n 1,
(i) r n = r,
(ii) r n = n.
Dem. Daca r n = r, atunci r n = (r n) n
(L2)
= n (n r)
(L4)
= n. Daca
r n = n, atunci r n = r (r n)
(L4)
= r. 2
Echivalent a demonstrata ne permite sa denim urmatoarea relat ie binara pe o
latice Dedekind L: pentru orice r. n 1,
(3.1) r n r n = r r n = n.
Vom arata acum ca cele doua denit ii, Ore si Dedekind, ale laticilor sunt echiva-
lente.
Teorema 3.2.6
(1) Fie (1. ) o latice Ore. Sa denim
(L)
def
= (1. . ).
unde pentru orice r. n 1,
(3.2) r n
def
= inf(r. n). r n
def
= sup(r. n).
Atunci structura (L) este o latice Dedekind.
(1) Fie (1. . ) o latice Dedekind. Sa denim
(L)
def
= (1. ).
unde pentru orice r. n 1,
(3.3) r n daca si numai daca r n = n.
3.2. LATICI 41
Atunci relat ia este de ordine, iar structura (L) este o latice Ore, unde pentru
orice r. n 1,
(3.4) inf(r. n) = r n. sup(r. n) = r n.
(2) Cele doua aplicat ii, si , sunt inverse una alteia.
Dem.
(1): Cele doua operat ii sunt bine denite (adica exista r n si r n pentru
orice r. n 1, conform denit iei laticii Ore). Trebuie sa demonstram ca cele
doua operat ii verica axiomele (L1)-(L4). Intr-adevar, r r = inf(r. r) = r si
r r = sup(r. r) = r, conform (O1) din Propozit ia 3.2.3, deci (L1) este vericata.
Similar, (L2)-(L4) rezulta respectiv din (O2)-(O4).
(1):
Trebuie sa aratam ca relat ia este reexiva, antisimetrica si tranzitiva.
este reexiva, adica pentru orice r 1, r r: e r 1 xat, altfel arbitrar;
r r
def
r r = r, ceea ce este adevarat, conform (L1). Rezulta, conform (Prin-
cipiului Generalizarii), ca pentru orice r 1, r r. Restul se demonstreaza
similar. Deci, (1. ) este o mult ime part ial ordonata.
Trebuie sa demonstram acum ca pentru orice r. n 1, sup(r. n) = r n.
Fie r. n 1, obiecte (elemente) xate, altfel arbitrare; pentru a demonstra ca
sup(r. n) = r n, trebuie sa aratam doua lucruri:
(i) r n este majorant al r. n, adica r. n r n; ntr-adevar, r (r n)
(L3)
=
(rr) n
(L1)
= rn, deci r rn, conform (3.3), si n (rn)
(L2)
= (rn) n
(L3)
=
r (n n)
(L1)
= r n, deci n r n.
(ii) Fie 7 1 astfel ncat r. n 7, adica r7 = 7 si n7 = 7, conform (3.3);
trebuie sa demonstram ca rn 7. Intr-adevar, (rn)7 = (rn)(r7)
(L3)
=
r (n r) 7
(L2)
= r (r n) 7
(L3)
= (r r) (n 7)
(L1)
= r 7 = 7, deci
r n 7, conform (3.3).
Rezulta, conformPrincipiului Generalizarii, ca pentru orice r. n 1, sup(r. n) =
r n.
Similar se demonstreaza ca inf(r. n) = r n.
(2): Rutina. 2
Observat ie 3.2.7 Relat ia de ordine din Teorema 3.2.6 poate denita, echivalent,
prin
(3.5) r n daca si numai daca r n = r.
conform Propozit iei 3.2.5.
Teorema precedenta arata ca cele doua denit ii ale laticilor sunt echivalente. In
continuare, vom lucra n general cu denit ia Dedekind a laticii, pe care o vom
numi pe scurt latice.
O latice (Ore) L se numeste completa daca orice familie de elemente din 1
(submult ime a lui 1, echivalent) admite inmum si supremum. Intr-o latice com-
plet a L, daca (r
i
)
iI
este o familie de elemente din 1, vom nota
iI
r
i
= inf
iI
r
i
.
iI
r
i
= sup
iI
r
i
.
Orice latice nita este completa.
Principiul dualitat ii pentru latici rezulta din principiul dualitat ii pentru
mult imi ordonate:
Orice enunt cu privire la laticea (1. . ) ramane valabil daca peste totn cuprin-
sul sau schimbam pe cu si pe cu . Structura (1. . ) astfel obt inuta este
tot o latice, numita laticea duala a lui (1. . ).
Diagrama Hasse a unei lattici
Diagrama Hasse permite o reprezentare graca a unei mult imi ordonate, si deci
a unei latici.
3.2.2 Exemple
Exemple 3.2.8 (Exemple de latici marginite (cu 0 si 1))
1) Mult imea cu 2 elemente 1
2
= 0. 1 si mult imea cu 3 elemente 1
3
= 0. o. 1
genereaza laticile liniare (adica total ordonate) L
2
(vom vedea ca ea este algebra
Booleana) si respectiv L
3
din Figura 3.4.
0
1
L
2
0
a
L
3
1
Figure 3.4: Laticile liniar ordonate L
2
si L
3
2) Mult imea cu 4 elemente 1 = 0. o. /. 1 genereaza urmatoarele doua latici:
laticea liniar ordonata (total ordonata) L
4
, a carei diagrama Hasse este prezen-
tata n Figura 3.5;
laticea L
22
, ordonata neliniar ca n diagrama Hasse din Figura 3.5 (vom
vedea ca ea este o algebra Booleana):
3.2. LATICI 43
0
a
b
1
L
4
`
`
`
`
0
a
b
1
L
22
Figure 3.5: Laticea liniara L
4
si laticea neliniara L
22
sau, echivalent, cu operat iile . denite astfel:
L
22
0 a b 1
0 0 0 0 0
a 0 a 0 a
b 0 0 b b
1 0 a b 1
0 a b 1
0 0 a b 1
a a a 1 1
b b 1 b 1
1 1 1 1 1
3) Mult imea cu 5 elemente 1 = 0. o. /. c. 1 genereaza cele 5 latici din Figura
3.6, prima liniar ordonata, celelalte patru ordonate neliniar.
0
a
b
1
L
5
`
`
`
`
a
b
c
1
L
2,22
`
`
`
`
0
a
b
c
1
L
22,2
`
`
`
`
0
a c
b
1
L
`
`
`
`
`
`
0
c
b
a
1
L
pentagon
Figure 3.6: Laticile generate de 5 elemente
Exemple 3.2.9 (Exemple de latici nemarginite)
1) Mult imea ordonata (N. ) este o latice numai cu prim element, numarul 0.
2) Daca notam cu Z
mult imea numerelor ntregi care sunt mai mici sau egale
cu 0, atunci mult imea ordonata (Z
. ) este o latice numai cu ultim element,

numarul 0.
3) Mult imea ordonata (Z. ) este o latice fara prim si ultim element.
Exemple 3.2.10 (Exemple de mult imi ordonate care nu sunt latici).
Mult imile 16
0,1
, 15
1
si 15
0
, ordonate ca n diagramele Hasse din Figura 3.7, nu
sunt latici, pentru ca nu exista infc. d si sup(o. /). 16
0,1
este o mult ime ordonata
marginita, 15
1
este o mult ime numai cu prim element, iar 15
0
este o mult ime
ordonata numai cu prim element.
`
`
`
`
`
`
`
`
0
a
b
c
d
1
16
0,1
`
`
`
`
`
`
a
b
c
d
1
15
1
`
`
`
`
`
`

0
a
b
c
d
15
0
Figure 3.7: Mult imi ordonate care nu sunt latici
Propozit ia 3.2.11 Orice latice nita are 0 si 1 (adica este marginita).
Exista mult imi ordonate nite care sunt marginite, dar nu sunt latici. De ex-
emplu, mult imea ordonata 16
0,1
din Figura 3.7.
3.2.3 Latici distributive. Latici marginite complementate
Observat ii 3.2.12 Daca L = (1. . ) este o latice, atunci pentru orice r. n. o. /
1 avem:
(i) r n r. r n n si r r n. n r n.
(ii) r n implica r o n o si r o n o,
(iii) r n, o / implica r o n / si r o n o.
Propozit ia 3.2.13 Intr-o latice L cu 0 si 1 urmatoarele armat ii sunt echivalente,
pentru orice r 1:
(1) r 0 = 0,
(2) r 0 = r
si, dual, urmatoarele armat ii sunt echivalente, pentru orice r 1:
(1) r 1 = 1,
(2) r 1 = r.
3.2. LATICI 45
Dem. Intr-adevar, (1) si (2) sunt echivalente cu 0 r, iar (1) si (2) sunt
echivalente cu r 1, pentru orice r 1. 2
Notat ie. Conform asociativitat ii operat iilor . dintr-o latice, vom putea
nota:
n
i=1
r
i
= r
1
r
2
. . . r
n
= r
1
(r
2
. . . (r
n1
r
n
) . . .) = inf(r
1
. . . . . r
n
).
n
i=1
r
i
= r
1
r
2
. . . r
n
= r
1
(r
2
. . . (r
n1
r
n
) . . .) = sup(r
1
. . . . . r
n
).
Propozit ia 3.2.14 Intr-o latice L, urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) r (n .) = (r n) (r .), pentru orice r. n. . 1,
(ii) r (n .) = (r n) (r .), pentru orice r. n. . 1,
(iii) (r n) . r (n .), pentru orice r. n. . 1.
Dem.
(i) = (ii):
(o /) (o c)
(i)
= [(o /) o] [(o /) c]
(L2)
= [o (o /)] [(o /) c]
(L4)
=
o[(o/) c]
(L2)
= o[c(o/)]
(i)
= o[(co) (c/)]
(L3)
= [o(co)] (c/)
(L2)
=
[o (o c)] (c /)
(L4)
= o (c /)
(L2)
= o (/ c).
(ii) = (iii):
Deoarece . r ., rezulta (r n) . (r n) (r .)
(ii)
= r (n .).
(iii) = (i):
Sa demonstram mai ntai ca:
(3.6) o (/ c) (o /) (o c).
Pe de o parte, avem ca:
(3.7) (o /) (o c)
(L2)
= (o /) (c o)
(iii)
[(o /) c] o.
Pe de alta parte, din (o /) c
(L2)
= c (/ o)
(iii)
(c /) o rezulta ca:
[(o /) c] o [(c /) o] o
(L3)
= (c /) (o o)
(L1)
= (c /) o
(L2)
= o (/ c).
adica avem:
(3.8) [(o /) c] o o (/ c).
Din (3.2.2) si (3.8) rezulta (3.6).
Sa demonstram acum ca:
(3.9) o (/ c) (o /) (o c).
Deoarece o / / si o c c, rezulta ca (o /) (o c) / c si de aici obt inem
ca:
(3.10) o [(o /) (o c)] o (/ c).
Pe de alta parte, deoarece o/ o si oc o, rezulta ca (o/)(oc) oo
(L1)
= o
si de aici obt inem ca:
(3.11) o [(o /) (o c)] = (o /) (o c).
Din (3.10) si (3.11) rezulta (3.9). 2
Denit ie 3.2.15 O latice L este distributiva daca una din condit iile echivalente
(i) - (iii) din Propozit ia 3.2.14 are loc.
Exemple 3.2.16 (Exemple de latici distributive)
(1) Orice lant (1. ) este o latice distributiva, n care:
r n =
r. daca r n
n. daca n r
si r n =
n. daca r n
r. daca n r.
(2) Daca A este o mult ime, atunci ({(A). ) este o latice marginita, distribu-
tiva.
(3) Fie n un numar natural, n 2, si 1
n
mult imea divizorilor naturali ai lui
n. Denim o relat ie binara _ pe 1
n
astfel: r _ n r [ n (r divide pe n). Atunci
(1
n
. _) este o latice marginita (cu prim element 1 si ultim element n), distributiva,
n care:
r n = (r. n) (cel mai mare divizor comun al lui r si n),
r n = [r. n] (cel mai mic multiplu comun al lui r si n).
(4) (Z. ) este o latice distributiva, fara prim si ultim element.
(5) Laticea marginita L
22
din Figura 3.5 si laticile marginite din Figura 3.8
sunt distributive.
Denit ie 3.2.17
(i) Fie L o latice marginita. Un element o 1 se numeste complementat daca
exista cel put in un element / 1, numit complementul lui o, astfel ncat o / = 0
si o / = 1.
(ii) O latice marginita este complementata daca orice element al sau este com-
plementat (admite un complement).
Lema 3.2.18 Intr-o latice marginita, distributiva, orice element poate avea cel
mult un complement (altfel spus, complementul unui element, daca exista, este
unic).
Dem. Fie o 1 si sa presupunem ca are doi complement i, / si c, adica:
o / = 0. o / = 1 si o c = 0. o c = 1.
3.2. LATICI 47
`
`
`
`
0
d
a
b
c
1
L
2,22,2
`
`
`
`
` `
`
`
`` `
`
L8
Figure 3.8: Latici distributive
Atunci / = / 1 = / (o c) = (/ o) (/ c) = 0 (/ c) = / c, si analog,
c = c /, deci / = c. 2
Intr-o latice distributiva cu 0 si 1, vom nota cu o
sau cu o complementul lui

o, atunci cand exista.
Exemple 3.2.19 (Exemple de latici marginite care nu sunt distributive)
(1) Consideram laticea marginita pentagon L
pentagon
din Figura 3.6. Se observa
c a o si / sunt complement ii lui c, deci laticea nu este distributiva, conform Lemei
3.2.18.
(2) Consideram laticea marginita diamant L
din Figura 3.6. Se observa ca:

o, / sunt complement ii lui c,
o, c sunt complement ii lui /,
/, c sunt complement ii lui o,
deci laticea nu este distributiva, conform Lemei 3.2.18.
Propozit ia 3.2.20 Orice latice care cont ine laticile pentagon si diamant ca sub-
latici nu este distributiva.
Fie L o latice marginita, distributiva, si e C(1) mult imea elementelor sale
complementate. Evident, 0. 1 C(1).
Propozit ia 3.2.21 Daca o. / C(1), atunci o /. o / C(1) si:
(o /)
= o
. (o /)
= o
.
Dem. Pentru a demonstra prima egalitate, este sucient sa demonstram ca:
(o /) (o
) = 0. (o /) (o
) = 1.
Intr-adevar, (o /) (o
) = [(o /) o
] [(o /) /
] = 0 0 = 0 si
(o /) (o
) = [o (o
)] [/ (o
)] = 1 1 = 1.
A doua egalitate se demonstreaza similar. 2
Denit ie 3.2.22 Fie L si L
doua latici marginite. O funct ie 1 : 1 1
se
numeste morsm de latici marginite daca urmatoarele proprietat i sunt vericate:
pentru orice r. n 1,
(a) 1(r n) = 1(r) 1(n),
(b) 1(r n) = 1(r) 1(n),
(c) 1(0) = 0, 1(1) = 1.
Vom nota cu Ld(0,1) categoria laticilor distributive marginite si a morsmelor
de astfel de latici.
Observat ie 3.2.23 Orice morsm din Ld(0,1) este o funct ie izotona: pentru orice
r. n 1,
r n r n = r 1(r) 1(n) = 1(r) 1(r) 1(n).
Un morsm de forma 1 : 1 1 se numeste endomorsm al lui L.
Un morsm din Ld(0,1) se numeste izomorsm daca este o funct ie bijectiva.
Un izomorsm de forma 1 : 1 1 se numeste automorsm al lui L.
Exemplu 3.2.24 (Exemplu de automorsm) Fie laticea marginita L = L
2,22,2
din Figura 3.8. Ea are doua automorsme, 1
1
si 1
2
: 1
1
este morsmul identic 1
L
,
iar 1
2
este dat de: 1
2
(0) = 0, 1
2
(d) = d, 1
2
(o) = /, 1
2
(/) = o, 1
2
(c) = c, 1
2
(1) = 1.
Argumentul are la baza observat ia ca daca este o latice distributiva cu 0 si 1 si
1 : este un automorsm, atunci pentru orice r. n , r < n daca si numai
dac a 1(r) < 1(n).
Exercit iu 3.2.25 Sa se determine toate endomorsmele pentru laticea din exem-
plul precedent.
Chapter 4
Algebre Boole
Teoria algebrelor Boole s-a nascut ca urmare a descoperirii analogiei perfecte
care exista ntre legile logicii si anumite reguli ale calculului algebric. Aceasta
descoperire este unanim atribuita lui George Boole (An investigation into the laws
of thought, 1854).
Dintre matematicienii care au adus contributii mari la dezvoltarea teoriei al-
gebrelor Boole trebuie mentionati: M.H. Stone, pentru celebra sa teorema de
reprezentare (1936) si pentru teoria dualitatii algebrelor Boole (1937) si A. Tarski,
care a obtinut rezultate remarcabile atat pe linia algebrica a acestui domeniu, cat
mai ales pe linia legaturilor sale cu logica.
Algebrele Boole constituie reectarea algebrica a calculului propozit iilor, ind
modele algebrice ale calculului propozit iilor. Algebrele Boole monadice si poliadice
sunt modele algebrice ale calculului predicatelor.
Astazi, teoria algebrelor Boole se prezinta ca un capitol important al algebrei, de
sine statator, care are puternice conexiuni cu logica si care are aplicat ii n analiza,
topologie, calculul probabilitatilor etc., cele mai spectaculoase aplicat ii ind nsa
n domeniul calculatoarelor electronice, deci n informatica.
4.1 Algebre Boole: denit ie, exemple, proprietat i
4.1.1 Denit ia algebrei Boole
Urmatoarea denit ie a algebrei Boole este cel mai des ntalnita.
49
50 CHAPTER 4. ALGEBRE BOOLE
Denit ie 4.1.1 O algebra Boole este o latice distributiva, cu prim si ultim element,
complementata, adica este o structura
B = (1. . .
. 0. 1)
care verica urmatoarele proprietat i (axiome): oricare ar r. n. . 1,
(B1) r r = r. r r = r (idempotent a lui . ),
(B2) r n = n r. r n = n r (comutativitatea lui . ),
(B3) r (n .) = (r n) .. r (n .) = (r n) . (asociativitatea lui
. ),
(B4) r (r n) = r. r (r n) = r (absorbt ia),
(B5) r(n.) = (rn)(r.). r(n.) = (rn)(r.) (distributivitatea
lui fat a de si invers),
(B6) r 0 = r. r 1 = r (adica 0 r 1),
(B7) r r
= 1. r r
= 0.
Observat ie 4.1.2 Se pot da si alte denit ii ale algebrei Boole, echivalente cu
aceasta. Se observa ca n denit ia data, setul de axiome (B1)-(B7) corespunde
celor 7 tautologii din sistemul /
1
de tautologii din Capitolul Calculul propozit iilor
(prezentare neformalizata); deci denit ii echivalente se obt in daca se considera ax-
iomele corespunzatoare sistemelor /
2
- /
5
de tautologii, de exemplu.
Alte denit ii echivalente pot gasite n [40].
Exemple de denit ii echivalente (a se vedean sect iunea urmatoare demonstrat iile):
Denit ie 4.1.3 [30], [29]
O algebra Boole este o algebra
B = (1. .
. 1)
de tip (2. 1. 0), vericand urmatoarele axiome: pentru tot i r. n. . 1,
(A1) r (n r) = 1,
(A2) [r (n .)] [(r n) (r .)] = 1,
(A3) (n
) (r n) = 1,
(A4) r n = 1 si n r = 1 implica r = n,
unde r n
def
= (r n
= r
n si invers, r n
def
= (r n
,
r n
def
= (r
, 0
def
= 1
.
Denit ie 4.1.4 [30], [29]
O algebra Boole este o algebra
B = (1.
R
.
. 0)
de tip (2. 1. 0), vericand urmatoarele axiome: pentru tot i r. n. . 1,
(A1-R) r
R
(n
R
r) = 0,
(A2-R) [r
R
(n
R
.)]
R
[(r
R
n)
R
(r
R
.)] = 0,
(A3-R) (n

R
r
)
R
(r
R
n) = 0,
(A4-R) r
R
n = 0 si n
R
r = 0 implicar = n,
4.1. ALGEBRE BOOLE: DEFINIT IE, EXEMPLE, PROPRIET
AT I 51
unde r
R
n
def
= (r n
= r
n si invers, r n
def
= (r
R
n
,
r n
def
= (r
, 1
def
= 0
.
Exista alte denit ii ale algebrei Boole: ca algebre (1. .
. 1), ca algebre (1. .
. 0)
etc. (see [40]).
4.1.2 Exemple de algebre Boole
Exemplul 1.
Dac a A este o mult ime, atunci ({(A). . . C. . A) este o algebra Boole.
Exemplul 2. (Algebra Boole standard)
Algebra L
2
= (1
2
= 0. 1 R. = min. = max.
. 0. 1), cu r
= 1 r, pentru
r 1
2
, este o algebra Boole, numita algebra Boole standard.
Examplul 3. (Rombul)
Mult imea
1
22
= 0. o. /. 1
= 1
2
1
2
= 1
2
2
= 0. 1 0. 1 = (0. 0). (0. 1). (1. 0). (1. 1).
organizata ca latice ca n diagrama Hasse din Figura 4.1 si cu negat ia

denita
pe prima coloana a tabelei implicat iei (r
= r 0, pentru orice r), este o algebra

Boole, notata L
22
, numita si romb.
`
`
`
`
0
a
b
1
Figure 4.1: Algebra Boole L
22
(rombul)
L
22
0 a b 1
0 1 1 1 1
a b 1 b 1
b a a 1 1
1 0 a b 1
Exemplul 4. (Cubul)
Mult imea
1
222
= 0. o. /. c. d. c. 1. 1
= 1
2
1
2
1
2
= 1
3
2
= 0. 1 0. 1 0. 1 =
(0. 0. 0). (0. 0. 1). (0. 1. 0). (0. 1. 1). (1. 0. 0). (1. 0. 1). (1. 1. 0). (1. 1. 1).
organizata ca latice ca n diagrama Hasse din Figura 4.2 si cu negat ia denita ca
n prima coloana a tabelei urmatoare a implicat iei , este o algebra Boole, notata
L
222
, numita si cub.
`
`
`
`
`
`
/
/
/
/
/
/
/
`
`
`
`
`
`

`
`
`
`
`
`
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
`
`
`
`
`
`
0
a
d
e
b
f
c
1
Figure 4.2: Algebra Boole L
222
(cubul)
L
222
0 a b c d e f 1
0 0 a b c d e f 1
a a a c c e e 1 1
b b c b c f 1 f 1
c c c c c 1 1 1 1
d d e f 1 d e f 1
e e e 1 1 e e 1 1
f f 1 f 1 f 1 f 1
1 1 1 1 1 1 1 1 1
0 a b c d e f 1
0 0 0 0 0 0 0 0 0
a 0 a 0 a 0 a 0 a
b 0 0 b b 0 0 b b
c 0 a b c 0 a b c
d 0 0 0 0 d d d d
e 0 a 0 a d e d e
f 0 0 b b d d f f
1 0 a b c d e f 1
L
222
0 a b c d e f 1
0 1 1 1 1 1 1 1 1
a f 1 f 1 f 1 f 1
b e e 1 1 e e 1 1
c d e f 1 d e f 1
d c c c c 1 1 1 1
e b c b c f 1 f 1
f a a c c e e 1 1
1 0 a b c d e f 1
Exemplul 5.
Alte exemple de algebre Boole sunt L
2222
etc.
Exemplul 6.
Mult imea evenimentelor asociate unei experient e aleatoare este o algebra Boole.
Exemplul 7.
4.1. ALGEBRE BOOLE: DEFINIT IE, EXEMPLE, PROPRIET
AT I 53
Daca A este un spat iu topologic, atunci familia 1(A) a part ilor simultan nchise
si deschise ale lui A formeaza o algebra Boole.
Exemplul 8.
Dac a (1. . . 0. 1) este o latice distributiva cu primsi ultim element, atunci mult imea
C(1) a elementelor complementate ale lui 1 este o algebra Boole.
Exemplul 9.
Orice produs direct de algebre Boole are o structura canonica de algebra Boole
(operat iile se denesc pe componente). In particular, daca A este o mult ime nevida,
atunci 1
X
2
= 1 : A 0. 1 este o algebra Boole.
4.1.3 Proprietat i ale algebrelor Boole
Propozit ia 4.1.5 In orice algebra Boole B = (1. . .
. 0. 1) avem urmatoarele
proprietat i: pentru orice r. n. r
. n
1,
(B8) (r n)
= r
. (r n)
= r
(legile De Morgan),
(B9) (r
= r (Principiul contradict iei) (proprietatea de dubla negat ie (DN)),

(B10) r n n
,
(B11) r n r n
= 0,
(B12) r n si r
implica r r
n n
si r r
n n
,
(B13) r n r n
= 0 r
n = 1.
Dem.
(B8): Pentru a demonstra prima lege De Morgan, trebuie sa demonstram ca:
(r n) (r
) = 1 si (r n) (r
) = 0.
Intr-adevar,
(r n) (r
) = (r n r
) (r n n
) = 1 1 = 1 si
(rn)(r
) = (rr
)(nr
) = 00 = 0. La fel se demonstreaza
partea a doua a lui (B8).
(B9) este o alta interpretare a lui (B7).
(B10): r n r n = n (r n)
= n
= n
,
conform (B9), (B8).
(B11) : r n r n = n (r n)
= n
= n
; rezulta ca
r n
= r (r
) = 0; deci r n r n
= 0.
: daca r n
= 0, atunci r = r 1 = r (n n
) = (r n) (r n
) =
(r n) 0 = r n, deci r n.
(B12): (r n si r
) (r n = n si r
= n
) (r r
) (n n
) =
(r n) (r
) = n n
, adica r r
n n
. La fel se demonstreaza partea a

doua a lui (B12).
(B13): r n r n
n n
= 0 r n
= 0.
rn
= 0 n = n0 = n(rn
) = (rn)(nn
) = (rn)1 = rn r n.
A doua parte se demonstreaza similar. 2
4.1.4 Implicat ia si echivalent a booleana
Denit ie 4.1.6 Intr-o algebra Boole B = (1. . .
. 0. 1) se deneste operat ia ,
numita implicat ia boolean a, astfel:
r n
def.
= (r n
= r
n. pentru orice r. n 1.
si se deneste operat ia , numita echivalent a booleana, astfel:
r n
def.
= (r n) (n r). pentru orice r. n 1.
Observat ie 4.1.7 Algebra Boole, ind o structura care are proprietatea dublei
negat ii (DN), mai are o implicat ie,
R
, numita duala implicat iei , care este
asociata lui : pentru orice r. n 1,
r
R
n
def.
= (r n
= r
n.
Cele doua implicat ii sunt dependente una de cealalta:
r
R
n = (r
. r n = (r

R
n
.
de aceea se foloseste doar . Avem:
r
= r 0 = r
R
1.
Lema 4.1.8 Pentru orice r. n 1,
r n = 1 (r = 1 si n = 1).
Dem. Daca r n = 1, atunci deoarece r n r. n, rezulta ca 1 r. n, deci
r = 1 = n. Daca r = n = 1, atunci evident, r n = 1. 2
Propozit ia 4.1.9 r n = 1 daca si numai daca r n, pentru orice r. n 1.
Dem. Daca r n = 1, adica r
n = 1, atunci n = n 0 = n (r r
) =
(n r) (n r
) = (n r) 1 = n r, adica r n. Invers, daca r n, atunci

1 = r
r r
n = r n; rezulta ca r n = 1. 2
Propozit ia 4.1.10 r n = 1 daca si numai daca r = n, pentru orice r. n 1.
Dem. r n = 1 (r n) (n r) = 1 (r n = 1 si n r = 1) (r
n si n r) r = n, conform Lemei 4.1.8. 2
4.2. O DEFINIT IE ECHIVALENT
A A ALGEBRELOR BOOLE 55
Exercit ii 4.1.11
(1) Sa se transcrie toate tautologiile din sistemele /
2
- /
5
de tautologii n
proprietat i ale algebrei booleene B si sa se demonstreze; de exemplu, (G1) devine:
r (n r) = 1, pentru orice r. n 1.
(2) De asemenea, sa se demonstreze urmatoarele proprietat i: pentru orice r. n. .
1,
(r (r n)) (r n) = 1,
(r n) ((n .) (r .)) = 1,
(r n) (r n) = 1,
(r n) ((n r) (r n)) = 1,
r
= r n,
(r n) . = r (n .).
De exemplu, a doua proprietate se demonstreaza astfel: este sucient sa demon-
stram ca r n (n .) (r .). Un calcul simplu arata ca: (n
.) (r .) = (n
.)
. = (n .
) r
. = n r
., de unde
r n = r
n n r
. = (n .) (r .).
(3) Sa se transcrie de asemenea tautologiile (P10)-(P24) n proprietat i ale al-
gebrei Boole B si sa se demonstreze; de exemplu, (P11) devine: r r = 1 sau,
echivalent, conform Propozit iei 4.1.9, r = r, pentru orice r 1.
4.2 O denit ie echivalenta a algebrelor Boole
Cont inutul acestei sect iuni este preluat din [30].
In mod uzual, am vazut ca algebrele Boole sunt denite ca algebre (1. . .
. 0. 1)
de tip (2. 2. 1. 0. 0), vericand axiomele (B1) - (B7), unde: pentru orice r. n. . 1,
(B1) r r = r. r r = r,
(B2) r n = n r. r n = n r,
(B3) r (n .) = (r n) .. r (n .) = (r n) .,
(B4) r (r n) = r. r (r n) = r,
(B5) (r n) . = (r .) (n .). (r n) . = (r .) (n .),
(B6) r 0 = r. r 1 = r,
(B7) r r
= 1. r r
= 0.
Prezentam o denit ie echivalenta, motivata de sistemul uzual de axiome al sis-
temului formal al calculului clasic al propozit iilor:
(G1) ( ),
(G2) ( ( )) (( ) ( )),
(G3) ( ) ( ),
si anume ca algebre (1. .
. 1) de tip (2. 1. 0), vericand axiomele (A1) - (A4),

unde: pentru orice r. n. . 1,
(A1) r (n r) = 1,
(A2) [r (n .)] [(r n) (r .)] = 1,
(A3) (n
) (r n) = 1,
(A4) daca r n = 1 si n r = 1, atunci r = n.
Vom demonstra deci n aceasta sect iune urmatoarea teorema
Teorema 4.2.1
(1) Fie B = (1. . .
. 0. 1) o algebra vericand axiomele (B1) - (B7). Sa

denim
(B) = (1. .
. 1)
astfel: pentru orice r. n 1,
r n = (r n
= r
n.
Atunci (B) verica (A1) - (A4).
(1) Invers, e B = (1. .
. 1) o algebra vericand axiomele (A1) - (A4). Sa

denim
(B) = (1. . .
. 0. 1)
astfel: pentru orice r. n 1,
r n = (r n
. r n = (r
= r
n. 0 = 1
.
Atunci (B) verica (B1) - (B7).
(2) Aplicat iile si sunt mutual inverse.
Demonstrat ia va facuta n trei subsect iuni:
1. Axiomele (B1) - (B7) implica (A1) - (A4)
2. Axiomele (A1) - (A4) implica (B1) - (B7)
3. Aplicat iile si sunt mutual inverse.
4.2.1 Axiomele (B1) - (B7) implica (A1) - (A4)
In aceasta subsect iune, consideram structura de algebra Boole (1. . .
. 0. 1)
cu axiomele (B1) - (B7) si vom demonstra ca (A1) - (A4) au loc. Pentru aceasta,
sa amintim urmatoarele proprietat i.
(B8) (r n)
= r
, (r n)
= r
(Legile De Morgan),
(B9) (r
= r.
Sa denim o relat ie binara pe 1 astfel: pentru orice r. n 1,
r n r n = r r n = n.
Atunci avem
(B10) este o relat ie de ordine part iala si (1. ) este o latice, unde sup(r. n) = rn
si inf(r. n) = r n.
Sa denim implicat ia booleana (asociata lui ) astfel: pentru orice r. n 1,
r n = (r n
= r
n.
Atunci avem
(B11) r n r n = 1.
Suntem acum n masura sa demonstram ca (A1) - (A4) sunt ndeplinite.
Teorema 4.2.2 Axiomele (B1) - (B7) implica (A1) - (A4).
Dem.
(A1): r (n r) = r
(n
r) = (r
r) n
= 1.
(A2): [r (n .)] [(r n) (r .)] = [r
(n
.)]
[(r
n)
(r
.)] =
[r n .
] [(r n
) r
.] = [r n .
] [(r r
.) (n
.)] =
[r n .
] [1 (n
.)] = [r n .
] [n
.] =
[r n .
] [n r .
= 1.
(A3) (n
) (r n) = (n r
(r
n) = (n
r) r
n =
(n
n) (r r
n) = 1 1 = 1.
(A4) daca r n = 1 si n r = 1, adica r n si n r, atunci r = n, conform
antisimetriei lui . 2
4.2.2 Axiomele (A1) - (A4) implica (B1) - (B7)
In aceasta subsect iune, consideram structura (1. .
. 1) cu axiomele (A1) -
(A4) si vom demonstra ca (B1)-(B7) au loc. Pentru aceasta, vom demonstra mai
multe proprietat i intermediare.
Lema 4.2.3
(MP) r = 1 si r n = 1 implica n = 1.
Dem. r = 1 si r n = 1 implica 1 n = 1.
Pe de alta parte, din (A1), avem ca n (1 n) = 1, prin urmare n 1 = 1.
Apoi, din (A4), obt inem ca n = 1. 2
Propozit ia 4.2.4 Urmatoarele propriet at i au loc, pentru orice r. n. . 1:
(A5) r 1 = 1,
(A6) r r = 1 (reexivitea),
(A7) daca r n = 1 si n . = 1, atunci r . = 1 (tranzitivitatea).
Dem. (A se vedea [6], [39]):
(A5): Deoarece din (A1) avem 1 (r 1) = 1, rezulta, din (MP), ca r
1 = 1.
(A6): Conform (A1), r ((r r) r) = 1;
conform (A2), [r ((r r) r)] [(r (r r)) (r r)] = 1.
Atunci din (MP), (r (r r)) (r r) = 1.
Dar, conform (A1) din nou, r (r r) = 1. Rezulta, din (MP) din nou, ca
r r = 1.
(A7): Fie r n = 1 si n . = 1.
Deoarece n . = 1, rezulta, conform (A5), ca r (n .) = 1.
Dar, conform (A2), [r (n .)] [(r n) (r .)] = 1.
Rezulta, aplicand (MP), ca (r n) (r .) = 1.
Deoarece r n = 1, rezulta, prin (MP) din nou, ca r . = 1. 2
Denit ie 4.2.5 Sa denim pe 1 o relat ie binara astfel: pentru orice r. n 1,
(4.1) r n r n = 1.
Atunci din (A6), (A4) si (A7) obt inem:
(A6) r r, pentru orice r 1, adica este reexiva,
(A4) daca r n si n r, atunci r = n, pentru orice r. n 1, adica este
antisimetrica,
(A7) daca r n si n ., atunci r ., pentru orice r. n. . 1, adica este
tranzitiva.
Observat ii 4.2.6
1) Din (A6), (A4), (A7), rezulta ca relat ia binara pe 1 este o relat ie de
ordine part iala.
2) Proprietatea (A5) spune ca:
(A5) r 1, pentru orice r 1,
adica 1 este cel mai mare element (ultimul element) al lui 1.
Propozit ia 4.2.7 Urmatoarele propriet at i au loc, pentru orice r. n. . 1:
(A8) daca r n ., atunci r n r .,
(A9) r n r,
(A10) r n . n r .,
(A11) n . (r n) (r .),
(A12) r n (n .) (r .).
(A13) daca r n, atunci n . r .,
(A14) r (n .) = n (r .),
(A15) daca r n, atunci . r . n.
Dem. (A se vedea [6] si [39])
(A8): Conform (A2), [r (n .)] [(r n) (r .)] = 1;
daca r n ., adica r (n .) = 1, atunci aplicand (MP), obt inem (r
n) (r .) = 1, adica r n r ..
(A9): rezulta direct din (A1).
(A10): =: daca r n ., atunci din (A8), avem r n r .; dar din
(A9), n r n; atunci din (A7), obt inem n r ..
=: rezulta prin simetrie.
(A11): Din (A2), avem r (n .) (r n) (r .).
Pe de alta parte, din (A9), avem n . r (n .).
Rezulta, aplicand (A7), ca n . (r n) (r .), adica (A11) are loc.
(A12) rezulta din (A11), aplicand (A10).
(A13): Din (A12), r n (n .) (r .). Daca r n, adica r n = 1,
atunci din (A5), obt inem ca (n .) (r .) = 1, adica n . r ..
(A14) Din (A2), avem ca r (n .) (r n) (r .).
Pe de alta parte, deoarece din (A9) avem n r n, rezulta, din (A13), ca avem
(r n (r .) n (r .).
Prin urmare, din (A7), obt inem ca r (n .) n (r .). Prin simetrie,
obt inem de asemenea ca n (r .) r (n .). Prin urmare, conform
(A4), (A14) are loc.
(A15): Daca r n, adica r n = 1, atunci din (A5), avem ca . (r n) =
1.
Pe de alta parte, din (A2), avem ca [. (r n)] [(. r) (. n)] = 1.
Prin urmare, aplicand (MP), obt inem (. r) (. n) = 1, adica . r .
n. 2
Propozit ia 4.2.8 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru orice r. n 1:
(A16) n
r n,
(A17) (a) r
r n, (b) r r
n,
(A18) (r
r,
(A19) r (r
,
(A20) (r
= r.
Dem.
(A16): Urmeaza direct din (A3).
(A17) (a): Din (A9), r
si, din (A16), n
r n; prin
urmare, aplicand (A7), obt inem r
r n. (A17) (b) este echivalent cu (A17)

(a), prin (A10).
(A18): Din (A9) si (A16) avem:
(r
(((r
(r
((r
(r
r.
Prin urmare, prin (A7), obt inem (r
(r
r, care prin (A8) ne da

(r
(r
(r
r. Dar, prin (A6), (r
(r
= 1, prin urmare,
prin (A5), obt inem (r
r = 1, adica (r
r.
(A19): Din (A18), ((r
, adica ((r
= 1.
Pe de alta parte, din (A3), [((r
] [r (r
] = 1.
Prin urmare, aplicand (MP), r (r
= 1, adica r (r
.
(A20): Din (A18), (r
r si din (A19), r (r
; prin urmare, prin (A4),

(r
= r. 2
Propozit ia 4.2.9 Urmatoarele propriet at i au loc, pentru tot i r. n 1:
(A21) r (r n) n,
(A22) 1 r = r.
Dem.
(A21): Din (A6), r n r n este adevarata. Prin urmare, din (A10),
r (r n) n.
(A22): Conform (A4), trebuie sa demonstram ca:
(a) r (1 r) = 1 si (b) (1 r) r = 1.
Intr-adevar, (a) este adevarata conform (A1). Pentru a demonstra (b), sa ob-
servam ca, din (A21), avem 1 (1 r) r, prin urmare, din (A5), avem
(1 r) r = 1, adica (b) este adevarata de asemenea. 2
Sa denim un nou element al lui 1 astfel:
(4.2) 0 = 1
si sa denim doua noi operat ii . astfel: pentru orice r. n 1,

(4.3) r n = (r n
. r n = (r
= r
n.
Propozit ia 4.2.10 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru tot i r. n 1:
(A23) r n n
,
(A24) n
= r n,
(A25) 0
= 1,
(A26) r n n
,
(A27) 0 r,
(A28) r
= r 0,
(A29) r r
= r
sau, echivalent, r
r = r,
(A30) r
n = n
r,
(A31) r n
= n r
,
(A32) (r n) r = r (condit ia implicativa),
(A33) r (n .) = (r n) .,
(A34) r n
(r n)
.
Dem.
(A23): Din (A20) si (A16), r n = (r
(n
.
(A24): Din (A16), n
r n si din (A23), r n n
; prin
urmare, prin (A4), n
= r n.
(A25): 0
= (1
= 1, din (A20).
(A26): Din (A3), (n
) (r n) = 1 si din (A23), (r n) (n
) = 1.
Prin urmare, aplicand (MP), daca n
, adica n
= 1, atunci r n = 1,
adica r n si
daca r n, adica r n = 1, atunci n
= 1, adica n
.
(A27): Din (A26), (A25), 0 r r
1. Dar, din (A5),

r
1 este adevarata, prin urmare 0 r.

(A28): Din (A24), (A25), (A22), avem r 0 = 0
= 1 r
= r
.
(A29): Din (A9), avem r
r r
; din (A28), (A2), (A6), (A28), (A22),

avem
r r
= r (r 0) (r r) (r 0) = 1 r
= r
, adica
r r
, conform (A7). Rezulta ca r r
= r
, prin (A4). Atunci sa

nlocuim r cu r
.
(A30): Din (A20), (A24), avem r
n = r
(n
= n
r.
(A31): Din (A20), (A24), obt inem r n
= (r
= n r
.
(A32): Conform (A4), trebuie sa demonstram:
(a) r [(r n) r] = 1 si (b) [(r n) r] r = 1.
Intr-adevar, (a) rezulta din (A1). Pentru a demonstra (b), ntai sa observam ca
(r n) r = r
(r n)
, din (A24). Dar, prin (A17)(a), avem r
r n;
din (A26), (A20), avem r
r n (r n)
(r
(r n)
r.
Acum, prin (A15), obt inem r
(r n)
r
(A29)
= r. Prin urmare,
(r n) r r.
(A33): (r n) . = (r n
. = .
(r n
) = r (.
) =
r (n .), prin (A24), (A20), (A14), (A24).
(A34): Din (A21), (A16), avem r (r n) n = n
(r n)
. 2
Propozit ia 4.2.11 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru tot i r. n 1:
(A35) (r n)
= r
(legea De Morgan),
(A36) (r n)
= r
(legea De Morgan).
Dem.
(A35): (r n)
= ((r n
= r n
si r
= (r
= r
n
, din (A20).
(A36): (r n)
= (r
n)
si r
= (r
(n
= (r
n)
, din
(A20). 2
Suntem acum n masura sa demonstram ca (B1) - (B7) sunt ndeplinite.
Teorema 4.2.12 Axiomele (A1) - (A4) implica (B1) - (B7).
Dem.
(B1): r r = r r
r = r, conform (A29).
r r = r (r r
= r si din (A29), (A20), (r r
= (r
= r.
(B2): r n = n r r
n = n
n, conform (A30).
r n = n r (r n
= (n r
, conform (A31).
(B3): r (n .) = r (n
.) = r
(n
.).
(r n) . = . (r n) = .
(r n) = .
(r
n), din (B2), (A30).

Dar, r
(n
.) = r
(.
n) = .
(r
n), din (A30), (A14).

r (n .) = r (n .
= (r (n .
))
, din (A20).
(rn) . = . (r n
= (. (r n
))
= (r (. n
))
= (r (n
.
))
, prin (B2), (A20), (A14), (A31).

(B4): r (r n) = (r n) r = (r n
) r = r, din (B2), (A20), (A32).

r (r n) = (r n) r = (r
n) r = ((r
n) r
= (r
= r, din
(B2), (A32).
Sa observam ca din (B1) - (B4), rezulta ca (1. ) este o latice; prin urmare,
r n r r n, iar o / si o
implica o o
/ /
, o o
/ /
.
(B5): Conform (A4), trebuie sa demonstram:
(a) (r .) (n .) (r n) . si (b) (r n) . (r .) (n .).
Intr-adevar, pentru a demonstra (a): deoarece r . . si n . ., atunci
(r.) (n .) . si deoarece r. r si n . n, atunci (r.) (n .) rn;
astfel, (a) are loc.
Pentru a demonstra (b), mai ntai sa demonstram
(4.4) r n . [(r .) (n .)].
Intr-adevar, deoarece . [(r .) (n .)] = . [(. r
) (n .
]
(A14)
=
(. r
) [. (n .
], atunci (4.4) este echivalent cu

(4.5) r n (. r
) [. (n .
].
Din (A34), avem
(4.6) n . (n .
.
Din (4.6), prin (A15), obt inem ca (. r
) n (. r
) [. (n .
]
si din (A9) avem n (. r
) n; rezulta, prin (A7), ca

(4.7) n (. r
) [. (n .
].
Din (A11), avem
r
(n .
(. r
) [. (n .
] si din (A9), (A16), avem

r (n .
) r = r
(n .
.
Rezulta, prin (A7), ca
(4.8) r (. r
) [. (n .
].
Din (4.7) si (4.8), obt inem (4.5), deci (4.4).
Acum, deoarece (4.4) nseamna ca (r n) (. [(r .) (n .)]) = 1, rezulta,
prin (A33), ca
[(r n) .] [(r .) (n .)] = 1, adica (b) are loc.
(B6): r 0 = r
0 = (r
= r si r 1 = (r 1
= (r 0)
=
(r
= r.
(B7): r r
= r
= 1 si r r
= (r r)
= 1
= 0. 2
4.2.3 Aplicat iile si sunt mutual inverse
Fie
(1. . .
. 0. 1)

(1. .
. 1)

(1.
. 0. 1)
Atunci pentru orice r. n 1, avem:
r
n = (r n
= (r
= r n,
r
n = r
n = (r
n = r n,
0 = 1
= 0,
deci = 1
(B,,,
,0,1)
.
Invers, e
(1.

. 1)

(1. . .
. 0. 1)

(1. .
. 1)
Atunci pentru orice r. n 1, avem:
r n = r
n = (r
n = r n,
deci = 1
(B,,
,1)
.
Cu aceasta, demonstrat ia Teoremei 4.2.1 s-a terminat. 2
Observat ii 4.2.13
(i) Aceasta a fost o demonstrat ie directa ca o algebra (. .
. 1) cu axiomele
(A1) - (A4) este o algebra Boole. Dar exista si demonstrat iile urmatoare:
(ii) Din (A1), (A2), (A3), (1. . 1) este o algebra Hilbert [6]; din (4.2), (A27),
(A20), ea este o algebra Hilbert marginita care satisface proprietatea dublei negat ii
((r
= r), prin urmare este o algebra Boole, conform [4].

(iii) Din (A12), (A21), (A6), (A5), (A4), (4.1), (1. . . 1) este o algebra
BCK-de stanga, rasturnata [27], [28], [29]; din (A32), ea este implicativa (see
[31]); prin urmare, din (4.2), (A27), (1. . . 0. 1) este o algebra BCK-de stanga,
r asturnata, implicativa, marginita, deci este o algebra Boole, conform [31].
Observat ie 4.2.14 Algebra Boole, avand proprietatea dublei negat ii ((r
= r),
este autoduala. De aceea, n afara de implicat ia , mai exista si implicat ia duala,
R
, corespunzatoare lui :
r
R
n = (r n
= r
n.
care este legata de prin legaturi asemanatoare celor dintre si , si anume:
r n = (r

R
n
. r
R
n = (r
.
In consecint a, se poate deni algebra Boole duala a algebrei (1. .
. 1), anume
algebra (1.
R
.
. 0), avand ca axiome:

(A1R) r
R
(n
R
r) = 0,
(A2R) [r
R
(n
R
.)]
R
[(r
R
n)
R
(r
R
.)] = 0,
(A3R) (n

R
r
)
R
(r
R
n) = 0,
(A4R) daca r
R
n = 0 si n
R
r = 0, atunci r = n.
Asa cum not iunea duala ltrului este idealul, asa si not iunea duala sistemului
deductiv (fat a de ) este sistemul deductiv (fat a de
R
).
4.3 Inel Boole. Echivalent a cu algebra Boole
Sa amintim urmatoarele denit ii:
Se numeste semigrup sau monoid o algebra / = (. ) de tip (2), unde =
si operat ia este asociativa. (. ) se numeste semigrup comutativ sau abelian
sau monoid comutativ sau abelian daca operat ia este comutativa. Se numeste
semigrup unitar sau monoid unitar o algebra / = (. . c) de tip (2,0), unde
(. ) este semigrup si c este element neutru al operat iei , adica r c = c r = r,
pentru orice r .
Exemple:
(Z. +. 0), (Z. . 1), (N. +. 0), (N. . 1) sunt semigrupuri comutative, unitare.
Se numeste group o algebra ( = (G. +. . 0) - n notat ie aditiva - de tip (2. 1. 0),
astfel ca urmatoarele axiome sunt satisfacute: pentru toti r. n. . G,
(g1) (asociativitatea) r + (n +.) = (r +n) +.,
(g2) (0 este elementul neutru) r + 0 = r = 0 +r,
(g3) r + (r) = 0 = (r) +r.
In notat ie multiplicativa, un grup este o algebra ( = (G. .
1
. 1).
Sa observam ca n unele materiale grupul este denit, echivalent, ca o algebra
(G. +. 0) - n notat ia aditiva - sau o algebra (G. . 1) - n notat ia multiplicativa.
Grupul se zice commutativ sau abelian daca:
(g0) (comutativitatea) r +n = n +r, pentru toti r. n G.
4.3. INEL BOOLE. ECHIVALENT A CU ALGEBRA BOOLE 65
Propozit ia 4.3.1 Fie (G. +. . 0) un group. Atunci
(g4) (r) = r, pentru tot i r G,
(g5) 0 = 0.
Se numeste inel o algebra (. +. . . 0) de tip (2. 2. 1. 0), unde = si:
(a) (. +. . 0) este grup abelian,
(b) (. ) este semigrup,
(c) operat ia este distributiva fat a de operat ia +, adica pentru orice r. n. . ,
r (n +.) = r n +r .. (n +.) r = n r +. r.
Sa observam ca n unele materiale inelul este denit, echivalent, ca o algebra
(. +. . 0), deoarece se considera denit ia echivalenta a grupului ca o algebra
(. +. 0).
Un inel se numeste comutativ, daca si operat ia de nmult ire este comutativa.
Un inel se numeste unitar, daca semigrupul (. ) este unitar; deci, un inel unitar
este o algebra (. +. . . 0. 1).
Denit ie 4.3.2 Se numeste inel boolean sau inel Boole orice inel unitar / =
(. +. . . 0. 1) cu proprietatea ca r
2
= r pentru orice r , unde r
2
notat ie
= r r.
Lema 4.3.3 Fie / un inel Boole. Atunci pentru orice doua elemente r. n ,
avem r +r = 0 si r n = n r.
Dem. Din r+n = (r+n)
2
= r
2
+r n +n r+n
2
= r+r n +n r+n rezulta
r n +n r = 0. Luand n = r, se obt ine r +r = r
2
+r
2
= 0.
Pentru orice . , vom avea . + . = 0, adica . = .. Luand . = r n, rezulta
r n = (r n) = n r. 2
Teorema 4.3.4
1) Fie / = (. +. . . 0. 1) un inel Boole. Sa denim
(/) = (. . .
. 0. 1).
unde:
r n
def.
= r +n +r n. r n
def.
= r n. r
def.
= r + 1.
Atunci (/) este o algebra Boole.
1) Invers, e / = (. . .
. 0. 1) o algebra Boole. Sa denim:

(/) = (. +. . . 0. 1).
unde:
r +n
def.
= (r n
) (r
n). r n
def.
= r n. r
def.
= r.
Atunci (/) este un inel Boole.
2) Aplicat iile si sunt mutual inverse.
Dem. (1): Sa demonstram, de exemplu, asociativitatea operat iei :
(rn). = (r+n+rn)+.+(r+n+rn). = r+n+.+rn+nr+.r+rn. =
. . . = r (n .).
Vom mai demonstra ca r + 1 verica proprietat ile complementului:
r(r+1) = r+r+1 +r (r+1) = 2r+1 +r
2
+r = 0 +1 +(r+r) = 1 +0 = 1,
unde 2r
notat ie
= r +r, si
r (r + 1) = r (r + 1) = r
2
+r = r +r = 0.
(1): Sa vericam asociativitatea operat iei +:
(o +/) +c = [((o /
) (o
/)) c
] [((o /
) (o
/))
c];
calculam separat:
((o /
) (o
/)) c
= (o /
) (o
/ c
) si
((o /
) (o
/))
c = ((o
/) (o /
)) c =
[(o o
) (o
) (o /) (/ /
)] c =
((o /) (o
)) c = (o / c) (o
c).
Inlocuind mai sus, se obt ine:
(o +/) +c = (o
c) (o
/ c
) (o /
) (o / c).
Expresia obtinuta este simetrica n o. /. c, deci (o +/) +c = o + (/ +c).
Vericarea celorlalte axiome ale inelului Boole se face similar.
(2): Prin calcule. 2
Corolar 4.3.5 Algebrele Boole si inelele Boole sunt termen echivalente.
Dem. Prin Teorema 4.3.4. 2
Caz particular. Fie algebra Boole {(A) a part ilor unei mult imi A. Adunarea
+ a inelului Boole asociat ({(A)) este chiar diferent a simetrica: 1 = (
1) (1 ), iar nmult irea este intersect ia: 1.
Exercit iu 4.3.6 Fie / = (. +. . . 0. 1) un inel comutativ si unitar. Un element
c se numeste idempotent daca c
2
= c. Sa notam cu 1() mult imea elementelor
idempotente ale lui /. Pe 1(), sa denim operat ia urmatoare: pentru orice
c. 1 1(),
c 1
def.
= c +1 2(c 1).
Sa se arate ca (1(). . . 0. 1) este inel Boole.
4.4 Subalgebre, homomorsme
Denit ie 4.4.1 Fie B = (1. . .
. 0. 1) o algebra Boole. O submult ime nevida

o a lui 1 se numeste subalgebra Boole (pe scurt, subalgebra) a lui B daca o este
nchisa la operat iile din B, adica daca sunt vericate axiomele urmatoare: pentru
orice r. n ,
4.4. SUBALGEBRE, HOMOMORFISME 67
(a) r. n o implica r n o,
(b) r. n o implica r n o,
(c) r o implica r
o,
(d) 0 o, 1 o.
Observat ii 4.4.2
(1) Fiecare din axiomele (a), (b), (d) rezulta din celelalte trei. Axioma (c) nu
rezulta din celelalte. Intr-adevar, consideram algebra Boole 1
2
2
si o = (0. 0). (1. 0). (1. 1).
o verica axiomele (a), (b), (d), dar nu este nchisa la negat ie.
(2) Daca o este subalgebra Boole a lui (1. . .
. 0. 1), atunci (o. . .
. 0. 1)
este algebra Boole, unde am notat tot cu . .
restrict iile operat iilor din 1 la o.

Exemple 4.4.3
(1) Daca B = (1. . .
. 0. 1) este o algebra Boole, atunci 1

2
= 0. 1 1 este
subalgebra a lui B.
(2) Daca B este o algebra Boole, atunci 1
N
2
este subalgebra a lui 1
N
.
(3) Daca A este un spat iu topologic, atunci algebra Boole 1(A) a part ilor lui
A care sunt simultan nchise si deschise este subalgebra a lui {(A).
(4) 1
3
2
= 1
2
1
2
1
2
= 0. o. /. c. d. c. 1. 1 are ur matoarele subalgebre:
o
1
= 0. 1, o
2
= 0. c. d. 1, o
3
= 0. /. c. 1, o
4
= 0. o. 1. 1, o
5
= 1
3
2
.
Exercit iu 4.4.4 Sa se scrie un program pentru determinarea tuturor subalgebrelor
lui 1
n
2
, n 2.
Denit ie 4.4.5 Fie / = (.
A
.
A
.
A
. 0
A
. 1
A
) si B = (1.
B
.
B
.
B
. 0
B
. 1
B
)
doua algebre Boole.
Un homomorsm, sau morsm, de algebre Boole sau boolean, de la / la B, este
o funct ie 1 : 1 care satisface proprietat ile urmatoare: pentru orice r. n ,
(H1) 1(r
A
n) = 1(r)
B
1(n),
(H2) 1(r
A
n) = 1(r)
B
1(n),
(H3) 1(r
A
) = 1(r)
B
,
(H4) 1(0
A
) = 0
B
, 1(1
A
) = 1
B
.
Un izomorsm de algebre Boole este un homomorsm de algebre Boole care
este bijectiv. Daca algebrele Boole / si B sunt izomorfe, atunci vom nota /

= B.
Un endomorsm al algebrei Boole / este un homomorsm 1 : .
Un automorsm al algebrei Boole / este un izomorsm 1 : .
Observat ii 4.4.6
(i) Fiecare din cele patru axiome (H1) - (H4) este implicata de celelalte trei.
De exemplu, (H4) este implicata de (H1) - (H3): ntr-adevar, o = nseamna ca
exista r o, deci r
o si deci r r
= 0 o si r r
= 1 o.
(ii) Un morsm boolean 1 : 1 verica urmatoarele proprietat i legate de
implicat ia si echivalent a booleana: pentru orice r. n ,
1(r
A
n) = 1(r)
B
1(n), 1(r
A
n) = 1(r)
B
1(n).
(iii) Orice morsm de algebre Boole este o aplicat ie izotona (pastreaza ordinea),
adica,
r
A
n 1(r)
B
1(n).
Intr-adevar, r
A
n r
A
n = n implica 1(r
A
n) = 1(n) = 1(r)
B
1(n), adica
1(r)
B
1(n).
Propozit ia 4.4.7 Daca 1 : 1 este un homomorsm de algebre Boole si o
este o subalgebra Boole a lui /, atunci 1(o) este o subalgebra Boole a lui B. In
particular, imaginea, 1(), a lui prin 1 este o subalgebr a Boole a lui B.
Dem. Imediat. 2
Vom nota cu Boole categoria algebrelor Boole si a morsmelor booleene.
Exemple 4.4.8 Exemple de morsme booleene.
(1) Fie A, Y doua mult imi nevide si 1 : A Y o funct ie oarecare. Funct ia
: {(Y ) {(A), denita de (C) = 1
1
(C), pentru orice C Y , este un
morsm boolean.
(2) Fie {(A) algebra Boole a part ilor lui A. Consideram funct ia : {(A)
1
X
2
, denita de () =
A
, pentru orice A (unde
A
este funct ia caracteristica
a lui ). Atunci este un izomorsm boolean.
(3) Rombul este izomorf cu 1
2
2
.
(4) Cubul este izomorf cu 1
3
2
.
(5) Ne propunem sa determinam automorsmele cubului.
Intai, vom observa ca daca 1 : 1 este un izomorsm boolean, atunci: pentru
orice r. n ,
r < n 1(r) < 1(n).
Atunci daca 1 este un automorsm al cubului, vom avea 1(o. /. c) = o. /. c.
Rezulta ca numarul de automorsme ale cubului este 8 (= numarul de permutari
ale unei mult imi cu 3 elemente). Morsmul identic este unul din cele 8. Sa vedem
cum se determina unul din celelalte. Presupunem ca 1(o) = /, 1(/) = c, 1(c) = o.
Atunci:
1(r) = 1(o /) = 1(o) 1(/) = / c = .,
1(n) = 1(o c) = 1(o) 1(c) = / o = r,
1(.) = 1(/ c) = 1(/) 1(c) = c o = n.
Binent eles ca 1(0) = 0 si 1(1) = 1.
Exercit ii 4.4.9
(1) Sa se determine (eventual printr-un program) toate automorsmele lui 1
n
2
,
n 2.
(2) Sa se determine toate morsmele booleene de tipul: (a) 1 : 1
3
2
1
2
, (b)
1 : 1
3
2
1
2
2
, (c) 1 : 1
2
2
1
3
2
, (d) 1 : 1
3
2
1
3
2
.
4.4. SUBALGEBRE, HOMOMORFISME 69
Observat ie 4.4.10 Fie 1 : 1 1
un morsm din 1d(0. 1) (latici distributive

cu prim si ultim element). Daca r C(1), atunci 1(r) C(1
), deci putem deni

C(1) = 1 [
C(L)
: C(1) C(1
). Atunci C(1) este un morsm boolean. Asocierea

1 ;C(1), 1 ;C(1) deneste un functor contravariant C : 1d(0. 1) Boole.
Lema 4.4.11 Fie 1 : 1 un morsm boolean. Sunt echivalente armat iile:
(1) 1 este injectiv,
(2) Pentru orice r. n , avem: r n 1(r) 1(n).
Dem.
(1) (2): Daca 1(r) 1(n), atunci 1(r n) = 1(r) 1(n) = 1(r), deci
r n = r, de unde r n. Este evident ca r n 1(r) 1(n).
(2) (1): Daca 1(r) = 1(n), atunci 1(r) 1(n) si 1(n) 1(r), de unde r n
si n r; rezulta r = n. 2
Lema 4.4.12 Fie 1 : 1 un morsm boolean. Sunt echivalente armat iile:
(1) 1 este injectiv,
(2) 1
1
(0) = 0,
(3) 1
1
(1) = 1.
Dem.
(1) (3): 1(r) = 1 = 1(1) implica r = 1.
(3) (1): 1(r) 1(n) implica 1(r n) = 1(r) 1(n) = 1 implica r n = 1
implica r n. Aplicand Lema 4.4.11, rezulta ca 1 este injectiv.
(1) (2) se demonstreaza analog. 2
Observat ii 4.4.13
(i) Fie /, B doua inele Boole si (/), (B) algebrele Boole asociate. Daca
1 : 1 este un morsm de inele unitare, atunci
(1) = 1 : (/) (B)
este un morsm boolean.
(i) Fie /, B doua algebre Boole si (/), (B) inelele Boole asociate. Daca
o : 1 este un morsm boolean, atunci
(o) = o : (/) (B)
este un morsm de inele unitare.
poate privit ca un functor de la categoria algebrelor Boole la categoria
inelelor Boole, iar un functor de la categoria inelelor Boole la categoria algebrelor
Boole. Functorii si stabilesc un izomorsm ntre categoria algebrelor Boole si
categoria inelelor Boole.
4.5 Filtre (ideale) si congruent e. Algebre Boole
cat
4.5.1 Filtre (ideale) si sisteme deductive
Denit ie 4.5.1 Fie B = (1. . .
. 0. 1) o algebra Boole oarecare. O submult ime

nevida 1 a lui 1 se numeste ltru, daca pentru orice r. n 1 avem:
(F1) r. n 1 implica r n 1,
(F2) r 1, r n implica n 1.
Observat ii 4.5.2
(i) Din (F2) rezulta ca 1 1, deoarece orice r 1 verica r 1.
(ii) Pentru orice elemente r. n 1, r. n 1 daca si numai daca r n 1.
Dual, un ideal al lui B este o submult ime nevida 1 a lui 1 pentru care:
(F1) r. n 1 implica r n 1,
(F2) r 1, r n implica n 1.
Observat ii 4.5.3
(i) Din (F2) rezulta ca 0 1, deoarece orice r 1 verica r 0.
(ii) Pentru orice elemente r. n 1, r. n 1 daca si numai daca r n 1.
Unui ltru 1 i se asociaza idealul 1
F
= r
[ r 1, iar unui ideal 1 i se

asociaza ltrul 1
I
= r
[ r 1. In acest fel, ltrele lui B sunt n corespondent a

biunivoca cu idealele lui B. Conform acestei observat ii, vom studia numai ltrele
unei algebre Boole; proprietat ile idealelor se vor obt ine prin dualizare.
Denit ie 4.5.4 Fie B o algebra Boole. Un -sistem deductiv sau simplu un sis-
tem deductiv cand nu este pericol de confuzie al lui B este o submult ime o 1
care satisface proprietat ile:
(sd1) 1 o,
(sd2) r o si r n o implica n o.
Propozit ia 4.5.5 Filtrele lui B coincid cu sistemele sale deductive.
Dem.
Fie 1 un ltru al lui B. Deci = 1 1. Fie r 1; avem r 1, prin urmare
1 1, conform (F2). Fie acum r. r n 1. Atunci r (r n) 1, conform
(F1); dar r (r n) = r (r
n) = 0 (r n) = r n si r n n. Rezulta,
aplicand (F2), ca n 1. Deci, 1 este un sistem deductiv.
Invers, e o un sistem deductiv al lui B. Din (sd1), avem ca 1 o, deci
o este nevida. Fie r. n o. We have that n (r (r n)) = 1. Indeed,
n (r (rn)) = n
(rn) = (n
r) (n
n) = 1 1 = 1.
Dar 1 o, prin urmare n (r (r n)) o. Rezulta ca r (r n) o, din
4.5. FILTRE (IDEALE) SI CONGRUENT E. ALGEBRE BOOLE C
AT 71
(sd2). De aici rezulta ca r n o; deci (F1) are loc. Fie acum r o si r n.
Atunci r n = 1, conform Propozit iei 4.1.9. Dar 1 o, din (sd1), deci r n o.
Rezulta ca n o, din (sd2). Astfel, (F2) are loc de asemenea, deci o este un ltru.
2
4.5.2 Congruent e. Corespondent a ltre - congruent e
Denit ie 4.5.6 Fie B o algebra Boole. O relat ie de echivalent a pe 1 se numeste
congruent a a lui B daca este compatibila cu . .

, adica daca: pentru orice
r. n. r
. n
1,
(C1) r n, r
implica (r r
) (n n
),
(C2) r n, r
implica (r r
) n(n
),
(C3) r n implica r
.
Observat ii 4.5.7
(i) Condit ia (C1) sau (C2) rezulta din celelalte doua.
(ii) Daca este o congruent a a lui B, atunci:
(C4) r n, r
implica (r r
) (n n
),
(C5) r n, r
implica (r r
) (n n
).
Daca algebra Boole este denita echivalent ca o structura (1. .
. 1), atunci
congruent a se deneste echivalent ca o relat ie de echivalent a compatibila cu si
cu

.
Propozit ia 4.5.8 Filtrele unei algebre Boole sunt n corespondent a bijectiva cu
congruent ele sale.
Dem.
Fiecarui ltru 1 al lui B = (1. . .
. 0. 1) i asociem urmatoarea relat ie

binara,
F
, denita astfel: pentru orice r. n 1,
r
F
n r n 1.
Sa observam ca r n 1 (r n 1 si n r 1).
- Sa demonstram ca
F
este o relat ie de echivalent a pe 1 si ca este o congruent a
a lui B.
Aratam ntai ca
F
este o relat ie de echivalent a pe 1:
Pentru orice r 1, r
F
r rezulta din r r = 1 1.
Pentru orice r. n 1, r
F
n implica n
F
r, deoarece r n = n r.
Pentru orice r. n. . 1 care verica r
F
n si n
F
., deci r n 1, n r 1,
n . 1, . n 1, trebuie sa aratam ca r
F
..
Sa stabilim inegalitatea
(r n) (n .) r ..
care va implica r . 1. Intr-adevar,
(r n) (n .) = (r
n) (n
.) = (r
) (n n
) (r.) (n .)
r
. = r ..
Analog, rezulta . r 1; deci r
F
.. Deci,
F
este o relat ie de echivalent a pe
1.
- Sa demonstram (C1): e r
F
n si r

F
n
, deci r n 1, n r 1,
r
1, n
1; se observa ca:
(r n) (r
) = (r
n) (r
) (r
n n
) (r
n n
) =
(r
) n n
= (r r
) (n n
).
Folosind aceasta inegalitate, se obt ine (r r
) (n n
) 1 si analog, (n n
)
(r r
) 1, deci (r r
)
F
(n n
); astfel, (C1) este adevarata.

- (C2) se demonstreaza similar.
- Sa demonstram (C3): deoarece r n = r
, vom avea: r
F
n implica
r

F
n
; astfel, (C3) este adevarata. Deci,

F
este o congruent a a lui B.
Invers, ecarei congruent e a lui B i asociem submult imea lui 1 denita
astfel:
1
= r 1 [ r 1.
Sa aratam ca 1
este un ltru al lui B.

- 1
este nevida, deorece 1 1 implica 1 1.

- Sa demonstram (F1): r. n 1
, adica r 1, n 1 implica (rn) (1 1 = 1),

adica r n 1
;
- Sa demonstram (F2): e r 1
, r n; deci r 1 si r n = n, care implica

(n = r n) (1 n = 1), adica n 1
. Deci, 1
este un ltru al lui B.

Daca T
B
este mult imea ltrelor lui B si (
B
este mult imea congruent elor lui
B, atunci consideram aplicat iile:
: T
B
(
B
si : (
B
T
B
.
denite astfel: (1) =
F
, pentru orice 1 T
B
si () = 1
, pentru orice
(
B
.
Trebuie aratat ca si sunt inverse una alteia, adica ca
((1)) = 1 si (()) = .
Sa observam ca 1
F
1
F
si 1

F
.
Atunci
1
F
= r [ r
F
1 = r [ r 1 1 = r [ r 1 = 1.
Vom demonstra ca =
F
, unde pentru r. n 1,
r
F
n este echivalent cu r n 1
si n r 1
.
- daca r n, atunci (r n) (n 1), deci (r n) 1 si, analog, (n r) 1.
Rezulta r n 1
si n r 1
, deci r
F
n.
- daca r n 1
si n r 1
, deci (r n) 1 si (n r) 1, rezulta ca
(r n = r (r n)) (r 1 = r) si, analog, (r n) n, deci r n. 2
Exercit iu 4.5.9 Fie algebra Boole {(A), cu A innita. Sa se arate ca part ile
conite (= part ile ce au complementarele nite) formeaza un ltru si sa se determine
congruent a asociata.
AT 73
4.5.3 Algebra Boole cat
Fie 1 un ltru al algebrei Boole B si
F
relat ia de congruent a asociata lui 1
prin Propozit ia precedenu a. Deoarece
F
este o relat ie de echivalent a pe 1, sa
formam clasele de echivalent a: e r
F
clasa de echivalent a a lui r 1, adica
r
F
= n 1 [ n
F
r.
Fie 1
F
= 1
F
mult imea cat, adica mult imea tuturor claselor de echivalent a:
1
F
= r
F
[ r 1.
Dac a r
F
1
F
si n
F
1
F
, atunci r
F
= n
F
r
F
n.
Sa denim pe mult imea cat, 1
F
, urmatoarele operat ii, notate tot cu . .
:
pentru orice r
F
. n
F
1
F
,
r
F
n
F
= (r n)
F
. r
F
n
F
= (r n)
F
. (r
F
)
= (r
)
F
.
Conform proprietat ilor congruent ei
F
, cele trei operat ii sunt bine denite (adica
nu depind de reprezentant ii claselor).
Sa denim de asemenea elementele:
0
F
= r 1 [ r
F
0 1
F
.
1
F
= r 1 [ r
F
1 = r 1 [ r 1 1 = r 1 [ r 1 = 1 1
F
.
Atunci avem urmatorul rezultat:
Propozit ia 4.5.10 Structura (1
F
. . .
. 0
F
. 1
F
) este o algebra Boole, nu-
mita algebra Boole cat a lui 1 prin ltrul 1.
Dem. Trebuie demonstrat ca pentru orice r
F
. n
F
1
F
, avem:
(B1) r
F
r
F
= r
F
. r
F
r
F
= r
F
. etc.
Sa demonstram prima egalitate din (B1). Fie r
F
1
F
, element xat, altfel
arbitrar; sa demonstram ca r
F
r
F
= r
F
. Intr-adevar, r
F
r
F
=
r
F
(r r)
F
= r
F
(r r)
F
r (r r) r 1; dar r r = r,
conform (B1) din denit ia algebrei Boole B; deci r r 1 1 1, ceea ce
este ntotdeauna adevarat. Rezulta, conform Principiului Generalizarii, (PG), ca
pentru orice r
F
1
F
, r
F
r
F
= r
F
este adevarata. La fel se demonstreaza
restul proprietat ilor. 2
Sa observam ca daca 1 = 1, atunci 1
F
= 1
B
= 1 este o algebra Boole
cu un singur element.
Corolar 4.5.11 Surject ia canonica j : 1 1
F
, denita astfel: pentru orice
r 1,
j(r) = r
F
.
este un homomorsm de algebre Boole.
Propozit ia 4.5.12 Fie 1 un ltru al algebrei Boole B si e 1
F
algebra Boole
cat. Fie

l un ltru al algebrei Boole cat si e
l = j
1
(
l) = r 1 [ j(r)
l.
Atunci l este ltru al algebrei Boole B si 1 l.
Dem.
l = :

l este ltru, deci

l= . Atunci exista r = j(r)
l, deci r l si deci
l = .
(F1): Fie r. n l. Atunci j(r). j(n)
l. Cum

l este ltru, rezulta ca
j(r) j(n) = j(r n)
l, conform (F1). Deci, r n l.

(F2): Fie r l si r n. Atunci j(r)
l si j(r) j(n). Cum

l este ltru,
rezulta ca j(n)
l, din (F2). Atunci n l.

1 l: Fie r 1, deci r 1 1, pentru ca r 1 = (r 1) (1 r) =
1 r = r. Rezulta ca r
F
1, deci j(r) = r =
l. Atunci r l. 2
Observat ie 4.5.13
l = 1
l=
1 = 1.
Invers, avem urmatorul rezultat.
Propozit ia 4.5.14 Fie 1. l ltre ale algebrei Boole B astfel ncat 1 l. Fie
l= j(l), unde j : 1 1
F
. Atunci

l este ltru al algebrei Boole cat 1
F
.
Dem.
l= : l este ltru, deci l = ; deci exista r l si r = j(r) j(l) =
l.
Rezulta ca

l= .
(F1): Fie r = j(r), n = j(n)
l. Deci r. n l si l ind ltru, rezulta din

(F1) ca r n l. Atunci r n = j(r) j(n) = j(r n)
l.
(F2): Fie r = j(r)
l si j(r) = r n = j(n). Deci r l si r n. Cum l

este ltru, rezulta din (F2) ca n l. Atunci n = j(n)
l. 2
Observat ie 4.5.15
Daca 1 este ultraltru, atunci 1
F
izo.
= 1
2
= 0. 1.
Fie B o algebra Boole si 1. l ltre ale lui B, cu 1 l. Atunci
- 1
F
este algebra Boole cat cu j
F
: 1 1
F
si

l= j
F
(l),
- (1
F
)
U
este algebra Boole cat diferita de 0. 1 l nu este ultraltru.
Atunci putem enunt a urmatoarea teorema.
AT 75
Teorema 4.5.16 Fie 1. l ltre ale algebrei Boole B cu 1 l si e
l= j
F
(l) = j
F
(r) [ r l.
unde j
f
: 1 1
F
este surject ia canonica, denita astfel: j
F
(r) = r
F
.
Fie algebra Boole cat (1
F
)
U
si algebra Boole cat 1
U
cu j
U
: 1 1
U
,
denita astfel: j
U
(r) = r
U
.
Atunci
(1
F
)
U
izo.
= 1
U
.
Dem. Fie 1. o dou a aplicat ii denite astfel:
(r
F
)
U
f
g
r
U
.
Avem
r
F
= n 1 [ n
F
r = n 1 [ n r 1.
(r
F
)
U
= n
F
[ n
F

U
r
F
= n
F
[ n
F
r
F

l = n
F
[ (n r)
F

l= j
F
(l).
r
U
= n 1 [ n
U
r = n 1 [ n r l.
1 este injectiva: Presupunem ca r
U
= n
U
. Sa demonstram ca
(4.9) (r
F
)
U
= (n
F
)
U
.
Dar r
U
= n
U
r
U
n n r l 1. Atunci:
- daca n r 1, atunci n
F
r, deci n
F
= r
F
si atunci (4.9) are loc.
- daca n r l ` 1, atunci (n r)
F
= j
F
(n r) = j
F
(n) j
F
(r) = n
F

r
F

l. Rezulta ca n
F

U
r
F
, deci (4.9) are loc.
1 este surjectiva: Fie r
U
1
U
. Exista r 1, astfel ncat j
U
(r) = r
U
. Deci
r
F
1
F
, prin urmare exista n = (r
F
)
U
(1
F
)
U
si 1(n) = 1((r
F
)
U
) =
r
U
. 2
Propozit ia 4.5.17 Fie 1 : 1 1
un morsm boolean.
(1) 1
1
(1) = r 1 [ 1(r) = 1 este un ltru al lui B;
(2) 1(1) este o subalgebra a lui 1
, izomorfa cu 11
1
(1).
Dem.
(1): Imediat.
(2): Notam 1 = 1
1
(1) si denim funct ia o : 1
F
1(1), pentru orice
r 1, prin:
o(r
F
) = 1(r).
Denit ia lui o nu depinde de reprezentant i: r
F
= n
F
implica r n 1 implica
1(r) 1(n) = 1(r n) = 1 implica 1(r) = 1(n).
O vericare simpla arata ca o este morsm boolean. Conform implicat iilor:
o(r
F
) = 1 implica 1(r) = 1 implica r 1 implica r
F
= 1
F
,
rezulta ca o este injectiva. Surjectivitatea lui o este evidenta. 2
Exercit iu 4.5.18 Fie 1 : 1 1
un morsm boolean surjectiv. Daca 1 este un

ltru al lui B, atunci 1(1) este un ltru al lui B
; daca G este un ltru al lui B
,
atunci 1
1
(G) este un ltru al lui B. Filtrele lui B
sunt n corespondent a biunivoca

cu ltrele lui B ce includ pe 1
1
(1).
Exercit iu 4.5.19 Fie 1. G doua ltre ale lui B astfel ncat 1 G. Atunci G
F
=
r
F
[ r G este un ltru al lui 1
F
si algebrele Boole (1
F
)(G
F
) si 1G
sunt izomorfe.
4.5.4 Filtru generat de o mult ime
Lema 4.5.20 Orice intersect ie de ltre este un ltru.
Daca A este o submult ime a lui 1, atunci ltrul generat de A este intersect ia
ltrelor ce includ pe A. Cu alte cuvinte, ltrul generat de A este cel mai mic ltru
(n sensul incluziunii) ce include pe A. Vom nota cu [A) ltrul generat de A.
Observat ie 4.5.21 Un ltru 1 este ltrul generat de A daca el verica :
(a) A 1,
(b) G ltru, A G = 1 G.
Este evident ca ltrul generat de mult imea vida este 1.
Propozit ia 4.5.22 Daca A = , atunci
[A) = o 1 [ ex. n N
si r
1
. . . . . r
n
A. r
1
. . . r
n
o.
Dem. Fie 1 mult imea din dreapta. Aratam ca 1 este ltru. Daca o. / 1, atunci
exista r
1
. . . . . r
n
. n
1
. . . . . n
m
A astfel ncat r
1
. . . r
n
o, n
1
. . . n
m
/.
Rezulta r
1
. . . r
n
n
1
. . . n
m
o/, deci o/ 1. Axioma (F2) este evident
vericata. Se observa ca A 1. Presupunem ca G este un ltru ce include pe A.
Daca o 1, atunci exista r
1
. . . . . r
n
A astfel ncat r
1
. . . r
n
o. Atunci
r
1
. . . . . r
n
G, deci r
1
. . . r
n
G, de unde o G. A rezultat 1 G. Deci,
[A) = 1. 2
Vom nota cu [r) ltrul generat de r; [r) se va numi ltrul principal generat
de r.
Corolar 4.5.23 [r) = o [ r o.
Corolar 4.5.24 [r
1
. . . . . r
n
) = [r
1
. . . r
n
).
Corolar 4.5.25 Daca 1 este un ltru si r 1, atunci
[1 r) = o [ ex. c 1. c r o.
4.6. TEOREMA DE REPREZENTARE A LUI STONE 77
Lema 4.5.26 Intr-o algebra Boole nita orice ltru este principal.
Observat ie 4.5.27 Sa determinam congruent a asociata unui ltru principal [r):
o
[x)
/ o / [r). / o [r)
r o /. r / o
r o /. r / o
o r = / r.
Exercit iu 4.5.28 Sa se determine toate ltrele cubului, congruent ele si algebrele
Boole cat corespunzatoare.
Observat ie 4.5.29 Intr-o algebra Boole denita echivalent ca o structura
B = (1. .
. 1).
not iunea naturala este de sistem deductiv, nu de ltru. Daca o este un sistem
deductiv al lui B, atunci algebra Boole cat este denita echivalent astfel:
(1
F
. .
. 1
F
= 1).
unde
r
f
n
f
def.
= (r n)
F
. (r
F
)
def.
= (r
)
F
.
1
F
= r 1 [ r
F
1 = 1
F
= 1.
4.6 Teorema de reprezentare a lui Stone
Scopul acestei sect iuni este de a demonstra ca orice algebra Boole este izomorfa
cu o algebra Boole ale carei elemente sunt part i ale unei mult imi. Acest rezul-
tat ocupa un loc central n teoria algebrelor Boole si are numeroase aplicat ii n
logica, topologie, calculul probabilitat ilor, etc. Instrumentul principal folosit n
demonstrat ie va conceptul de ultraltru.
Fie B = (1. . .
. 0. 1) o algebra Boole.
Denit ie 4.6.1 Un ltru 1 al lui B este propriu daca 1 = 1.
Observat ie 4.6.2 1 este propriu daca si numai daca 0 1. Intr-adevar, daca
prin absurd 0 1, atunci deoarece orice element r 1 verica 0 r, ar rezulta
c a r 1, deci 1 1; cum avem si 1 1, am avea 1 = 1: contradict ie.
Mult imea ltrelor proprii ale lui B este ordonata n raport cu incluziunea.
Denit ie 4.6.3 Un ultraltru sau ltru maximal este un element maximal al mult imii
ltrelor proprii, adica este un ltru propriu l al lui B cu proprietatea ca pentru
orice ltru propriu 1, daca l 1, atunci l = 1.
Exemple 4.6.4
(1) Daca A este o mult ime nevida si r A, atunci l
x
= A [ r este
un ultraltru n {(A).
(2) Daca 1 = 1
n
2
si c
1
= (1. 0. . . . . 0), c
2
= (0. 1. . . . . 0), . . . , c
n
= (0. . . . . 0. 1),
atunci ltrele principale [c
1
), [c
2
), . . . , [c
n
) sunt ultraltrele lui B.
In cazul algebrelor Boole innite, demonstrarea existent ei ultraltrelor (altele
decat cele din exemplul (1)) impune invocarea axiomei lui Zorn. Urmatorul rezultat
poarta numele de Teorema de existent a a ultraltrului.
Teorema 4.6.5 (Teorema de existent a a ultraltrului)
Pentru orice ltru propriu 1, exista un ultraltru l astfel ncat 1 l.
Dem. Fie
mult imea ltrelor proprii ale lui B ce includ pe 1. Evident, 1
.
Vom arata ca (
. ) este inductiv ordonata. Fie (1

i
)
iI
o familie total ordonata
de ltre din

: pentru orice i. , 1, 1
i
1
j
sau 1
j
1
i
. Notam G =
iI
1
i
.
Vom demonstra ca G este un ltru propriu. Daca r. n G, atunci exista i. , 1,
astfel ncat r 1
i
si n 1
j
. Putem presupune, de exemplu, ca 1
i
1
j
. Atunci
r. n 1
j
, deci r n 1
j
G. A doua proprietate din denit ia ltrului se verica
imediat. Atunci G este un majorant al familiei (1
i
)
iI
si (
. ) este inductiva.
Aplicand axioma lui Zorn, rezulta existent a unui ultraltru l ce include pe 1. 2
Corolar 4.6.6 Daca r = 0, atunci exista un ultraltru l astfel ncat r l.
Dem. Se aplica Propozit ia 4.6.5 ltrului 1 = [r). 2
Denit ie 4.6.7 Un ltru propriu 1 al lui B se numeste ltru prim daca pentru
orice r. n 1,
r n 1 implica r 1 sau n 1.
Propozit ia 4.6.8 Fie 1 un ltru propriu al lui B. Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
(i) 1 este ultraltru,
(ii) 1 este ltru prim,
(iii) Pentru orice r 1, avem r 1 sau r
1,
(iv) Algebra Boole cat 1
F
este izomorfa cu algebra Boole canonica, 1
2
= 0. 1.
Dem.
(i) = (ii): Presupunem prin absurd ca 1 nu este prim, deci exista r. n 1
astfel ncat r n 1, dar r. n 1. Atunci incluziunile stricte:
1 [1 r) si 1 [1 n)
arat a ca ltrele [1 r), [1 n) nu sunt proprii, deci cont in pe 0. Folosind
Corolarul 4.5.25, din 0 [1 r) rezulta existent a unui element o 1 astfel ncat
o r = 0. Analog, exista / 1 cu / n = 0. Atunci
0 = (o r) (/ n) = (o /) (o n) (r /) (r n).
4.6. TEOREMA DE REPREZENTARE A LUI STONE 79
Cum o /, o n, r / 1 (din o. / 1) si r n 1 (prin ipoteza), rezulta ca
0 1: contradict ie. Deci, 1 este prim.
(ii) = (iii): Din r r
= 1 1.
(iii) = (i): Presupunem prin absurd ca exista un ltru propriu G astfel ncat
1 G. Atunci exista r G si r 1. Folosind ipoteza (iii), r
1 G, deci
0 = r r
G: contradict ie. Deci, 1 este ultraltru.

Echivalent a (i) (iv) este lasata ca exercit iu. 2
Exercit iu 4.6.9 Un ltru propriu 1 este ultraltru daca si numai daca pentru
orice r. n 1, avem r n 1 sau n r 1.
Suntem acum n masura sa demonstram Teorema de reprezentare a lui Stone.
Teorema 4.6.10 (Teorema de reprezentare a lui Stone)
Pentru orice algebra Boole B, exista o mult ime nevida A si un homomorsm
de algebre Boole injectiv, d : 1 {(A).
Dem. Vom nota cu A mult imea tuturor ultraltrelor lui B, iar d : 1 {(A)
este funct ia denita astfel: pentru orice r 1,
d(r) = l A [ r l.
Pentru orice r. n 1 si pentru orice ultraltru l, avem echivalent ele:
l d(r n) r n l
r l sau n l (l este prim)
l d(r) sau l d(n)
l d(r) d(n).
l d(r n) r n l
r l si n l (l este ltru)
l d(r) si l d(n)
l d(r) d(n).
l d(r
) r
l
r l (Propozit ia 4.6.8 (iii))
l d(r)
l C
d(x)
.
Am demonstrat ca:
d(r n) = d(r) d(n); d(r n) = d(r) d(n); d(r
) = C
d(x)
,
ceea ce arata ca d este un morsm boolean. Daca r = 0, atunci exista un ultraltru
l astfel ncat r l (Corolarul 4.6.6), deci l d(r) si d(r) = . Am aratat ca
d(r) = implica r = 0, deci d
1
() = 0. Aplicand Lema 4.4.12, d este injectiv.
2
Cum {(A) si 1
X
2
sunt algebre Boole izomorfe, teorema de reprezentare a lui
Stone capata si urmatoarea forma:
Teorema 4.6.11 Pentru orice algebra Boole, exista o mult ime nevida si un mor-
sm boolean injectiv d : 1 1
X
2
.
Observat ie 4.6.12 Deoarece d : 1 d(1) {(A) este o biject ie (era inject ie si
acum este si surject ie), rezulta ca Teorema lui Stone se poate enunt a si astfel: Orice
algebra Boole este isomorfa cu o subalgebra a unei algebre Boole de mult imi.
Observat ii 4.6.13
(1) Teorema 4.6.10 reduce calculul boolean ntr-o algebra Boole oarecare la
calculul cu mult imi.
(2) Teorema 4.6.11 reduce calculul boolean ntr-o algebra Boole oarecare la:
(a) ntai, la calculul n 1
X
2
,
(b) apoi, calculul n 1
X
2
se reduce la calculul n 1
2
(operat iile se fac pe componente).
4.7 Algebre Boole atomice
Fie B = (1. . .
. 0. 1) o algebra Boole. Un element nenul o al lui 1 se

numeste atom daca 0 n o implica n = 0 sau n = o.
Algebra Boole B se numeste atomica daca pentru orice element r = 0, exista
un atom o, astfel ncat o r.
Exemple 4.7.1
(1) In algebra Boole {(A), atomii sunt r, r A. Evident, {(A) este
atomica.
(2) In 1
n
2
, atomii sunt c
1
= (1. 0. . . . . 0), c
2
= (0. 1. . . . . 0), . . . , c
n
= (0. . . . . 0. 1).
Lema 4.7.2 Orice algebra Boole nita este atomica.
Dem. Orice sir strict descrescator o
0
o
1
. . . o
n
. . . 0 este nit. 2
Propozit ia 4.7.3 Daca B este o algebra Boole atomica si (o
i
)
iI
este mult imea
atomilor sai, atunci
iI
o
i
= 1.
Dem. Presupunem prin absurd ca exista un majorant / al familiei (o
i
)
iI
diferit
de 1: o
i
/ < 1 pentru orice i 1. Atunci /
= 0 si cum B este atomica, exista

un atom o
j
(, 1) astfel ncat o
j
/
. Cum o
j
/, rezulta o
j
/ /
= 0:
contradict ie. 2
O familie (c
i
)
iI
de elemente din 1 se numeste partit ie daca:
(1) c
i
c
j
= 0, pentru orice i = ,,
(2)
iI
c
i
= 1.
Exemplu 4.7.4 Daca B este atomica, atunci mult imea o
i
iI
a atomilor lui 1
formeaza o partit ie. Condit ia (2) este data de Propozit ia 4.7.3, iar (1) rezulta direct
din denit ia atomului.
4.7. ALGEBRE BOOLE ATOMICE 81
Fie o = 0 n 1. Notam
1(o) = r 1 [ r o.
Observam ca 1(o) este nchisa la si . Pentru orice r 1(o), notam r
a
=
r
o, introducand astfel o operat ie unara

=

a
pe 1(o).
Lema 4.7.5 (1(o). . .
. 0. o) este o algebra Boole.

Dem. Daca r 1(o), atunci r r
= 0 si r r
= o. 2
Propozit ia 4.7.6 Fie o
1
. . . . . o
n
1 si 1 : 1 1(o
1
) . . . 1(o
n
) funct ia
denita, pentru orice r 1, de:
1(r) = (r o
1
. . . . . r o
n
).
Atunci
(a) 1 este injectiva
n
i=1
o
i
= 1,
(b) 1 este surjectiva o
i
o
j
= 0, pentru orice i = ,,
(c) 1 este bijectiva o
1
. . . . . o
n
este o partit ie,
(d) 1 este morsm boolean.
Dem.
(a) =: Din 1(
n
i=1
o
i
) = (o
1
. . . . . o
n
) = 1(1) rezulta
n
i=1
o
i
= 1.
=: Presupunem
n
i=1
o
i
= 1. Atunci
1(r) = 1(n) implica r o
i
= n o
i
, i = 1. . . . . n, implica
r = r (
n
i=1
o
i
) =
n
i=1
(r o
i
) =
n
i=1
(n o
i
) = n (
n
i=1
o
i
) = n,
deci 1 este injectiva.
(b) =: Fie i. , 1 distinct i; notam c = o
i
o
j
si denim
r
k
=
c. daca / = i
c
o
j
. daca / = ,
0. daca / = i. ,.
Atunci (r
1
. . . . . r
n
) 1(o
1
) . . . 1(o
n
), deci exista r 1 astfel ncat 1(r) =
(r
1
. . . . . r
n
). Pe componentele i si , vom avea o
i
r = c si o
j
r = c
o
j
. Atunci
c r si c o
j
, de unde c r o
j
= c
o
j
c
. Rezulta c = 0, deci o
i
o
j
= 0
pentru orice i = ,.
=: Presupunem o
i
o
j
= 0, pentru i = ,. Fie (r
1
. . . . . r
n
) 1(o
1
). . . 1(o
n
),
deci r
i
o
i
, i = 1. . . . . n.
Notam r = r
1
. . . r
n
. Pentru orice i = 1. . . . . n, avem:
r o
i
= (
n
j=1
r
j
) o
i
=
n
j=1
(r
j
o
i
) = r
i
.
pentru ca r
j
o
i
= 0 pentru , = i (pentru ca r
j
o
i
o
j
o
i
= 0) si r
i
o
i
= r
i
.
Se deduce ca 1(r) = (r o
1
. . . . . r o
n
) = (r
1
. . . . . r
n
), deci 1 este surjectiva.
(c): Din (a) si (b).
(d): Exercit iu. 2
Corolar 4.7.7 Daca o
1
. . . . . o
n
este o partit ie, atunci morsmul 1 din Propozit ia
4.7.6 este un izomorsm boolean.
Propozit ia 4.7.8 Daca B este o algebra Boole nita, atunci exista un numar
natural n astfel ncat B si L
n
2
sunt izomorfe.
Dem. Daca 1 este nita, atunci 1 este atomica. Fie o
1
. . . . . o
n
atomii lui 1. Cum
o
1
. . . . . o
n
este o partit ie, avem 1

=

n
i=1
1(o
i
). Daca o este un atom, atunci
1(o
i
) = 0. o, deci 1(o
i
)

= 1
2
, pentru orice i = 1. . . . . n. Am obt inut 1

= 1
n
2
. 2
Corolar 4.7.9 Doua algebre Boole nite, de acelasi ordinal, sunt izomorfe.
Dem. Daca 1
1

= 1
2
si 1
1

= 1
n
2
, 1
2

= 1
m
2
, atunci n = : si 1
1

= 1
2
. 2
Propozit ia 4.7.10 Fie B o algebra Boole complet a si (o
i
)
iI
o partit ie n 1.
Atunci funct ia 1 : 1

iI
1(o
i
), denita de 1(r) = (r o
i
)
iI
, este un
izomorsm boolean.
Dem. Analog cu demonstrat ia Propozit iei 4.7.6 si a Corolarului 4.7.7. 2
Propozit ia 4.7.11 Armat iile urmatoare sunt echivalente:
(1) B este o algebra Boole completa si atomica,
(2) B este izomorfa cu o algebra Boole de forma {(A).
Dem.
(1) = (2): Analog cu demonstrat ia Propozit iei 4.7.8, aplicandu-se Propozit ia
4.7.10.
(2) = (1): {(A) este completa si atomica. 2
4.8 Dualitatea algebrelor Boole
Fie B o algebra Boole, ojcc(1) mult imea ultraltrelor sale si d : 1
{(ojcc(1)) morsmul lui Stone: d(r) = 1 ojcc(1) [ r 1.
Lema 4.8.1 Pentru orice r. n 1, avem:
(i) d(r n) = d(r) d(n),
(ii) d(r n) = d(r) d(n),
(iii) d(r
) = C
d(x)
,
(iv) d(0) = , d(1) = ojcc(1).
Dem. Vezi demonstrat ia Teoremei de reprezentare a lui Stone. 2
Fie T(1) mult imea ltrelor lui B. Pentru orice 1 T(1), notam
d(1) = 1 ojcc(1) [ 1 1.
Este evident ca d(r) = d([r)), pentru orice r 1.
4.8. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 83
Propozit ia 4.8.2 d(1) [ 1 T(1) este familia mult imilor nchise ale unei
topologii pe B.
Dem. Fie (1
i
)
iI
T(1) si 1
1
. 1
2
T(1). Atunci
(1)
iI
d(1
i
) = d(
iI
1
i
), unde
iI
1
i
este ltrul lui B generat de
iI
1
i
;
(2) d(1
1
) d(1
2
) = d(1
1
1
2
);
(3) d(0) = , d(1) = ojcc(1).
Fie 1 ojcc(1). (1) rezulta din echivalent a
(1
) 1
i
1. i 1
iI
1
i
1.
iar (2) rezulta din echivalent a
(2
) 1
1
1
2
1 (1
1
1 sau 1
2
1).
Vom demonstra (2). Daca 1
1
. 1
2
1, atunci exista r 1
1
` 1 si n 1
2
` 1, deci
r n 1 (1 ind ltru prim). Dar r n 1
1
1
2
, deci 1
1
1
2
1.
Implicat ia cealalta este evidenta.
Egalitat ile (3) sunt evidente. Proprietat ile (1) - (3) nu exprima altceva decat ca
d(1) [ 1 T(1) sunt nchise la topologia pe ojcc(1). 2
Observat ie 4.8.3 Topologia denita de Propozit ia 4.8.2 poarta numele de topolo-
gia lui Stone.
Propozit ia 4.8.4
(1) Pentru orice r 1, d(r) este o mult ime nchisa si deschisa a lui ojcc(1).
(2) d(r) [ r 1 este baza de deschisi (sau de nchisi).
Dem.
(1): Din C
d(x)
= d(r
).
(2): Pentru orice ltru 1, avem 1 =
[r) [ r 1, de unde
d(1) = d(
[r) [ r 1) =
xF
d(r).
2
Propozit ia 4.8.5 Pentru orice r 1, d(r) este o mult ime compacta.
Dem. Consideram o acoperire deschisa a lui d(r): d(r)
iI
d(r
i
). Asadar,
pentru orice 1 ojcc(1), r 1 implica existent a unui i 1 astfel ncat r
i
1.
Fie A = r r
i
[ i 1 si 1 = [A), ltrul generat de A. Presupunem, prin
absurd, ca 1 este propriu, deci exista l ojcc(1), 1 l (Propozit ia 4.6.5).
Atunci r
i
l pentru orice i 1 si r l implica existent a unui , 1 astfel ncat
r
j
l: contradict ie, deci 0 1. Tinand seama de Propozit ia 4.5.22, exista J 1
nita, astfel ncat
0 = r
j
[ , J.
De aici se deduce ca r
jJ
r
j
, de unde
d(r) d(
jJ
r
j
) =
jJ
d(r
j
).
Rezulta ca d(r) este compacta. 2
Propozit ia 4.8.6 ojcc(1) este spat iu compact si separat.
Dem. Fie 1
1
. 1
2
ojcc(1), 1
1
= 1
2
, deci exista r 1
1
si r 1
2
. Conform
Propozit iei 4.6.8, r
1, de unde 1
1
d(r), 1
2
d(r
) si d(r) d(r
) = . Am
demonstrat ca ojcc(1) este separat.
Compacitatea rezulta din Propozit ia 4.8.5 (ojcc(1) = d(1)). 2
Un spat iu topologic este zero-dimensional daca part ile sale nchise si deschise
formeaza o baza.
Un spat iu compact, separat si zero-dimensional se numeste spat iu boolean.
Propozit ia 4.8.7 Pentru orice algebra Boole B, ojcc(1) este un spat iu boolean.
Fie 1 : 1 un morsm boolean si ojcc(1) : ojcc(1) ojcc() denita
astfel: pentru orice 1 ojcc(1),
ojcc(1)(1) = 1
1
(1).
Propozit ia 4.8.8 ojcc(1) este o funct ie continua.
Dem. Pentru orice n , avem:
(ojcc(1))
1
(d
A
(n)) = 1 ojcc(1) [ 1
1
(1) d
A
(n)
= 1 ojcc(1) [ n 1
1
(1)
= 1 ojcc(1) [ 1(n) 1
= d
B
(1(n)).
Daca Boole este categoria algebrelor Boole si SBoole este categoria spat iilor
booleene si a funct iilor continue, atunci asocierea B ojcc(1), 1 ojcc(1)
deneste un functor contravariant ojcc : Boole SBoole.
Fie acum A un spat iu boolean si T (A) algebra Boole a part ilor nchise si de-
schise ale lui A. Daca o : A Y este un morsm din SBoole (= aplicat ie con-
tinua), atunci consideram funct ia T(o) : T(Y ) T(A), denita de T(o)(1) =
o
1
(1), pentru orice 1 T(Y ). Asocierea A T (A), o T(o) deneste un
functor contravariant T : SBoole Boole. 2
Propozit ia 4.8.9 Pentru orice B Boole, algebrele Boole B si T (ojcc(1)) sunt
izomorfe.
Dem. Consideram morsmul lui Stone d
B
: 1 T(ojcc(1)) (r d
B
(r)). d
B
este un morsm boolean injectiv. A ramas de aratat surjectivitatea lui d
B
.
4.8. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 85
Fie 1 T(ojcc(1)), deci 1 este o parte a lui ojcc(1) nchisa si deschisa. Cum
1 este nchisa n spat iul ojcc(1) compact si separat, rezulta ca 1 este compacta.
1 ind deschisa si d
B
(r) [ r 1 ind baza a lui ojcc(1), exista o familie (r
i
)
iI
n 1 astfel ncat 1 =
iI
d
A
(r
i
). Atunci exista J 1 nita, astfel ncat
1 =
iJ
d
A
(r
i
) = d
B
(
iJ
r
i
)
si d
B
este surjectiv. 2
Propozit ia 4.8.10 Pentru orice A SBoole, spat iile booleene A si ojcc(T(A))
sunt homeomorfe.
Dem. Pentru orice r A, l
x
= 1 T(A) [ r 1 este un ultraltru
al lui T (A). Consideram funct ia
X
: A ojcc(T(A)) denita de
X
(r) =
l
x
, pentru orice r A. Pentru a arata ca
X
este homeomorphism, parcurgem
urmatorii pasi:
a)
X
este injectiva.
Dac a r. n A, r = n, atunci exista 1
1
. 1
2
T(A), r 1
1
, n 1
2
si 1
1
1
2
= .
Atunci 1
1
l
x
, 1
2
l
y
si 1
2
l
x
, deci
X
(r) = l
x
= l
y
=
X
(n).
b)
X
este surjectiva.
Fie | ojcc(T(A)). Daca 1
1
. . . . . 1
n
|, atunci
n
i=1
1
i
|, deci
n
i=1
1
i
=
(pentru ca | este ltru propriu n T (A)). Atunci | are proprietatea intersect iei
nite, deci
1 [ 1 | = , deoarece A este compact.

Fie r. n
1 [ 1 |, r = n, deci exista 1
1
. 1
2
T(A), r 1
1
, n 1
2
,
1
1
1
2
= . Dar C
D
1
C
D
2
= A |, deci C
D
1
| sau C
D
2
|, pentru ca
| este un ltru prim in T (A). S-a obtinut r 1
1
sau n 1
2
: contradict ie, deci
mult imea

1 [ 1 | are un singur element r. Atunci avem r 1 daca si
numai daca 1 |, de unde l
x
= |. Am demonstrat ca
X
(r) = |, deci
X
este
injectiva.
c)
X
este continua.
Pentru orice 1 T(A) avem:
1
X
(d(1)) = r [ l
x
d(1) = r [ 1 l
x
= r [ r 1 = 1.
d)
X
este aplicat ie deschisa.
Pentru orice 1 T(A), vom demonstra ca
l
x
[ r 1 = | ojcc(T(A)) [ 1 |.
Dac a 1 | ojcc(T(A)), atunci | = l
x
, cu

1
[ 1
| = r. Rezulta
1 l
x
si deci r 1. Implicat ia cealalta este evidenta. Am demonstrat ca
X
(1) = l
x
[ r 1 = d(1).
deci
X
este aplicat ie deschisa. 2
Propozit ia 4.8.11 Daca 1 : 1 este un morsm boolean, atunci urmatoarea
diagrama este comutativa:
1 T(ojcc(1))
1
= d
A
T(ojcc())
T(ojcc(1))
= d
B
Dem. Pentru orice r , au loc urmatoarele egalitat i:
T(ojcc(1))(d
A
(r)) = 1 ojcc(1) [ ojcc(1)(1) d
A
(r)
= 1 ojcc(1) [ 1
1
(1) d
A
(r)
= 1 ojcc(1) [ r 1
1
(1)
= d
B
(1(r)).
2
Propozit ia 4.8.11 spune ca 1 : id
Boole
T ojcc este izomorsm functorial.
Propozit ia 4.8.12 Daca o : A Y este un morsm din SBoole, atunci
urmatoarea diagrama este comutativa:
A
o ojcc(T(o))
Y
=
X
ojcc(T(A))
ojcc(T(Y ))
=
Y
Dem. Pentru orice r A, urmatoarele egalitat i sunt adevarate:
ojcc(T(o))(
X
(r)) = (T(o))
1
(
X
(r))
= 1 T(Y ) [ T(o)(1)
X
(r)
= 1 T(Y ) [ o
1
(1) l
x
= 1 T(Y ) [ r o
1
(1)
=
Y
(o(r)). 2
Propozit ia 4.8.12 spune ca : id
SBoole
ojcc T este izomorsm functorial.
Insumand toate rezultatele din acest paragraf, putem formula urmatoarea teo-
rema:
Teorema 4.8.13 (Dualitatea Stone)
Categoriile Boole si SBoole sunt duale.
4.9. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 87
4.9 Algebre Boole injective
Fie B = (1. . .
. 0. 1) o algebra Boole oarecare.

Lema 4.9.1 Intersect ia unei familii de subalgebre ale lui B este o subalgebra a lui
B.
Dem. Direct din denit ia subalgebrei. 2
Daca A 1, atunci subalgebra generata de A este intersect ia tuturor subalge-
brelor lui B ce includ pe A.
Lema 4.9.2 Fie / o subalgebra a lui B si / . Atunci
(/) = (o
1
/) (o
2
/
) [ o
1
. o
2

este subalgebra lui B generata de /.
Dem. Fie r = (o
1
/) (o
2
/
) si n = (o
1
/) (o
2
/
). Atunci
r n = [(o
1
o
1
) /] [(o
2
o
2
) /
] (/).
Dac a o , atunci
o r = [o (/ /
)] r = (o /) (o /
) (o
1
/) (o
2
/
) =
[(o
1
o
2
) /] [(o
2
o) /
] (/).
Conform acestei observat ii,
r
= (o
1
/
) (o
2
/) = (o
1
o
2
) [(o
1
/) (o
2
/
)] (/).
deoarece o
1
o
2
si (o
1
/)(o
2
/
) (/). Rezulta ca (/) este subalgebra

si restul demonstrat iei este evident. 2
Propozit ia 4.9.3 (Sikorski)
Fie / o subalgebra a lui B, / , ( o algebra Boole completa si / : C un
morsm boolean. Atunci exista un morsm boolean /
: (/) C care extinde

pe /. /
(/) poate orice element c C cu proprietatea urmatoare:

(4.10)
/(o) [ o . o / c
/(o) [ o . / o
Dem. Se stabileste imediat inegalitatea
/(o) [ o . o /
/(o) [ o . / o.
deci exista un element c cu proprietatea (4.10).
Daca r = (o
1
/) (o
2
/
), atunci vom pune

(4.11) /
(r) = [/(o
1
) c] [/(o
2
) c
].
c ind un element ce verica (4.10). Aratam ca /
: (/) C este bine denita.

Anume, vom arata ca
r = (o
1
/) (o
2
/
) = (o
1
/) (o
2
/
)
implica
[/(o
1
) c] [/(o
2
) c
] = [/(o
1
c] [/(o
2
) c
].
Inegalitatea:
(4.12) (o
1
/) (o
2
/
) (o
1
/) (o
2
/
) = (o
1
o
2
) (o
1
/
) (o
2
/)
implica inegalitat ile:
(4.13) o
1
/ o
1
o
2
. o
1
/
. o
2
/
o
2
/
1
o
2
. o
1
/
. o
2
/.
De aici rezulta:
(4.14) /(o
1
) c /(o
1
) /(o
2
). /(o
1
) c
. /(o
2
) c
/(o
2
) c
/(o
1
) /(o
2
). /(o
1
) c
. /(o
2
) c.
De exemplu,
o
1
/ o
1
/
= (o
1
/) (o
1
/
= 0
= o
1
o
1
/ = 0
= / (o
1
o
1
)
= c /((o
1
o
1
)
) = (/(o
1
) /(o
1
))
= /(o
1
) /(o
1
) c = 0
= /(o
1
) c (/(o
1
) c
= 0
= /(o
1
) c /(o
1
) c
.
Inegalitat ile (4.14) implica
[/(o
1
) c] [/(o
2
) c
] [/(o
1
) c] [/(o
2
) c
].
Inegalitatea inversa rezulta analog.
Aratam acum ca /
este morsm boolean.

Daca r = (o
1
/) (o
2
/
) si n = (o
1
/) (o
2
/
), atunci
r n = [(o
1
o
1
) /] [(o
2
o
2
) /
].
deci
/
(r n) = [/(o
1
o
1
) c] [/(o
2
o
2
) c
]
4.9. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 89
= [(/(o
1
) /(o
1
)) c] [(/(o
2
) /(o
2
)) c
]
= [(/(o
1
) c) (/(o
2
) c
)] [(/(o
1
) c) (/(o
2
) c
)]
= /
(r) /
(n).
Rezulta ca /
(r
1
. . . r
n
) = /
(r
1
). . . /
(r
n
) pentru orice r
1
. . . . . r
n
(/).
Observand ca
r
= (o
1
o
2
) (o
1
/) (o
2
/
).
vom avea
/
(r
) = /
(o
1
o
2
) /
(o
1
/) /
(o
2
/
)
= ((/(o
1
))
(/(o
2
))
) (/(o
1
) c) (/(o
2
) c
)
= [(/(o
1
) /(o
2
)) (/(o
1
) c
) (/(o
1
) c)]
= [(/(o
1
) c) (/(o
2
) c
)]
= (/
(r))
.
Am demonstrat ca /
este morsm boolean si restul este evident. 2

Denit ie 4.9.4 O algebra Boole ( se numeste injectiva daca pentru orice algebra
Boole B, pentru orice subalgebra / a lui B si pentru orice morsm boolean 1 :
C, exista un morsm boolean o : 1 C care extinde pe 1:
1
`
`
`
`
`-
/
/
/
/
/-
C
1 o
Propozit ia 4.9.5 (Sikorski)
Orice algebra Boole completa ( este injectiva.
Dem. Consideram diagrama n Boole:
1
`
`
`
`
`-
C
1
Fie

mult imea perechilor (1. /) astfel ncat 1 este subalgebra a lui B care
include pe / si / : 1 C este un morsm boolean care extinde pe 1:
1 1
/
`
`
`
`
1
C
Daca (1. /), (1. n)

, denim (1. /) _ (1. n) daca urmatoarea diagrama
este comutativa:
1 1 1
/
`
`
`
`
.
1 n
C
Se demonstreaza usor ca (
. _) este inductiv ordonata, deci, conform axiomei

lui Zorn, admite un element maximal (1. /). Presupunem ca 1 = 1, deci exista
o 1`1. Consideram 1(o) si aplicam Propozit ia 4.9.3: exista un morsm boolean
/
: 1(o) C care extinde pe /. Aceasta contrazice maximalitatea lui (1. /),

ceea ce arata ca 1 = 1. 2
Lema 4.9.6 Fie in Boole diagrama comutativa:
C 1
1
`
`
`
`
.
1
C
o
C
Daca B este algebra Boole complet a, atunci si ( este completa.
Dem. Pentru o familie de elemente (r
i
)
iI
, vom arata ca
C
r
i
= o(
B
1(r
i
)).
Este evident ca r
i
= o(1(r
i
)) o(
B
1(r
i
)) pentru orice i 1. Daca n C si
r
i
n, pentru orice i 1, atunci 1(r
i
) 1(n), i 1 in 1, deci

B
1(r
i
) 1(n).
Se obtine
o(
B
1(r
i
)) o(1(n)) = n.
2
Propozit ia 4.9.7 (Halmos)
Orice algebra Boole injectiva ( este completa.
Dem. Fie d : C 1
X
2
morsmul lui Stone. C se identica cu o subalgebra a lui
1
X
2
. Conform injectivitat ii, rezulta un morsm boolean o : 1
X
2
C astfel ncat
o d = 1
C
. 1
X
2
este completa si se plica apoi Lema 4.9.6. 2
Teorema 4.9.8 (Sikorski-Halmos)
O algebra Boole este injectiva daca si numai daca este completa.
Dem. Din Propozit iile 4.9.5 si 4.9.7. 2
4.10. FILTRE FUZZY ALE UNEI ALGEBRE BOOLE 91
4.10 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole
Incepem n aceasta sect iune discut ia asupra unui domeniu extrem de cercetat
n ultimii ani: mult imi fuzzy, structuri fuzzy, logici fuzzy. Totul a pornit de la L.
Zadeh prin anii 60 [51]. A se vedea de asemenea [43].
4.10.1 Mult imi fuzzy
Observat ii 4.10.1 Sa amintim ca:
(1) Structura (0. 1. min. max. 1 r. 0. 1) este o algebra Boole, anume algebra
Boole canonica.
(2) Structura ([0. 1]. min. max. 0. 1) este o latice completa.
(3) 0. 1 [0. 1].
Fie 1 = . Stim ca ({(1). . . C
E
. . 1) este o algebra Boole.
Exista o biject ie ntre {(1) si 0. 1
E
= 2
E
= 1 [ 1 : 1 0. 1, care
asociaza ecarei submult imi 1 ( {(1)) funct ia caracteristica
A
: 1
0. 1, denita astfel: pentru orice r 1,
A
(r) =
1. if r .
0. if r .
Vom identica cu
A
, deci {(1) cu 2
E
.
Observat ie 4.10.2 (r) = 0, 1(r) = 1 pentru orice r 1.
Denit ie 4.10.3 Se numeste submult ime fuzzy sau mult ime fuzzy a lui 1 orice
funct ie j : 1 [0. 1].
Vom nota submult imile fuzzy ale lui 1 cu

,

1, ... si vom nota cu

{ (1)
mult imea lor, adica

{ (1) = [0. 1]
E
.
Exemplu 4.10.4
A
este o submult ime fuzzy a lui 1, deci
A

{ (1).
Prin identicarea
A
, rezulta ca
0. 1
E
= {(1)
{ (1) = [0. 1]
E
.
deoarece 0. 1 [0. 1].
Sa remarcam ca (r) = 0 si A(r) = 1, pentru orice r A.
Sa denim o relat ie de incluziune _ pe

{ (1) prin: pentru orice

.
{ (1),
1
def.
(r)
1 (r). pentru orice r 1.

Este usor de vericat ca aceasta relat ie este o relat ie de ordine pe

{ (1) si ca
ea generalizeaza relat ia de incluziune pe {(1), adica:
pentru orice . 1 {(1). _ 1 1.
Sa denim operat iile

.
pe

{ (1) prin: pentru orice

.
{ (1) si orice
r 1,
(

1)(r)
def.
= max(
(r).
1 (r)).
(

1)(r)
def.
= min(
(r).
1 (r)).
Se observa ca
generalizeaza pe . pe {(1), adica:

pentru . 1 {(1).
1 = 1.
1 = 1.
Observat ii 4.10.5
(i) Structura (
{ (1).
. . 1) este latice distributiva, marginita, unde pentru

orice

.
{ (1),

1=
1 .
(ii) Laticea (
{ (1).
. . 1) are laticea ({(1). . . . 1) ca sublatice.

Denit ie 4.10.6 Caracteristica este o funct ie
: {(1)
{ (1).
denita astfel: pentru orice {(1),
() =
A
: 1 0. 1.
care este tocmai funct ia caracteristica a lui .
Invers, avem urmatoarea denit ie:
Denit ie 4.10.7 Pentru orice t [0. 1], nivelul de fuzicare de grad t este o funct ie
l
t
:
{ (1) {(1).
denita astfel: pentru orice

{ (1),
l
t
(
) = r 1 [
(r) t.
care se numeste submult imea nivel a lui

.
4.10. FILTRE FUZZY ALE UNEI ALGEBRE BOOLE 93
4.10.2 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole
Fie B = (1. . .
. 0. 1) o algebra Boole n aceasta sect iune.

Denit ie 4.10.8 O submult ime fuzzy j a lui 1 se numeste ltru fuzzy al lui B
daca verica:
(FF1) min(j(r). j(n)) j(r n). pentru orice r. n 1,
(FF2) j pastreaza ordinea, adica:
r n implica j(r) j(n), pentru orice r. n 1.
Legatura ntre ltrele si ltrele fuzzy ale lui B este data de urmatoarele doua
teoreme.
Teorema 4.10.9 Fie = 1 1 o submult ime a lui 1. Atunci 1 este un ltru al
lui B daca si numai daca funct ia caracteristica
F
este un ltru fuzzy al lui B.
Dem.
=: Presupunem ca 1 este ltru al lui B, deci satisface (F1), (F2). Sa demon-
stram ca
F
este ltru fuzzy al lui B, deci ca satisface (FF1) si (FF2).
(FF1): Fie r. n 1:
- daca r. n 1, atunci din (F1) rezulta ca rn 1, deci
F
(rn) = 1; dar r. n 1
implica
F
(r) = 1 =
F
(n). Rezulta ca min(
F
(r).
F
(n)) = 1
F
(r n) = 1.
- daca r 1 sau n 1, atunci
F
(r) = 0 sau
F
(n) = 0, si prin urmare
min(
F
(r).
F
(n)) = 0
F
(r n).
Deci, condit ia (FF1) este ndeplinita.
(FF2): Presupunem r n:
- daca n 1, atunci
F
(n) = 1, deci
F
(r)
F
(n) = 1.
- daca n 1, atunci din (F2) rezulta ca r 1 (caci daca r 1, din r n rezulta
conform (F2) ca n 1). Deci,
F
(r) = 0 =
F
(n) si prin urmare
F
(r) = 0
F
(n) = 0.
Deci, condit ia (FF2) este ndeplinita.
=: Presupunem ca
F
este ltru fuzzy al lui B, deci satisface (FF1) si (FF2).
Sa demonstram ca 1 este ltru al lui B, adica ca satisface (F1) si (F2).
(F1): Presupunem r. n 1; rezulta ca
F
(r) = 1 =
F
(n), si deci conform
(FF1), avem min(
F
(r).
F
(n)) = 1
F
(r n). Rezulta ca
F
(r n) = 1 adica
r n 1. Deci, condit ia (F1) este ndeplinita.
(F2): Presupunem r 1 (adica
F
(r) = 1) si r n. Conform (FF2), obt inem
c a
F
(r) = 1
F
(n), deci
F
(n) = 1 adica n 1. Astfel, condit ia (F2) este
ndeplinita. 2
Teorema 4.10.10 Fie j : 1 [0. 1] o submult ime fuzzy a lui B. Atunci j este
un ltru fuzzy al lui B daca si numai daca submult imea sa de nivel l
t
(j) este un
ltru al lui B sau este vida, pentru orice t [0. 1].
Dem.
=: Fie j un ltru fuzzy al lui B, adica (FF1) si (FF2) au loc. Fie t [0. 1]
astfel ncat l
t
(j) = . Sa aratam ca l
t
(j) este ltru al lui B, adica (F1) si (F2)
sunt ndeplinite.
(F1): Fie r. n l
t
(j); deci j(r). j(n) t. Din (FF1) rezulta ca t min(j(r). j(n))
j(r n), deci j(r n) t; prin urmare r n l
t
(j). Deci (F1) este ndeplinita.
(F2): Fie r l
t
(j) si r n. Deci j(r) t. Rezulta din (FF2) ca t j(r)
j(n), si de aici avem j(n) t, adica n l
t
(j). Astfel, (F2) are loc.
=: Presupunem ca pentru orice t [0. 1], l
t
(j) este ltru al lui B, adica (F1),
(F2) au loc, sau l
t
(j) = . Sa aratam ca j este ltru fuzzy al lui B, adica ca (FF1)
si (FF2) au loc.
(FF1): Sa presupunem prin absurd ca exista r. n 1 astfel ncat min(j(r). j(n))
j(r n). Sa luam atunci
t
0
=
j(r n) + min(j(r). j(n))
2
[0. 1].
Deci j(r n) < t
0
< min(j(r). j(n)) j(r). j(n). Rezulta ca r. n l
t
0
(j) si
r n l
t
0
(j), de unde din (F1) rezulta ca l
t
0
(j) nu este ltru: contradict ie.
Deci, (FF1) are loc.
(FF2): Sa presupunem prin absurd ca exista r. n 1 astfel ncat r n si
j(r) j(n). Sa luam atunci
t
1
=
j(n) +j(r)
2
[0. 1].
Deci j(n) < t
1
< j(r). Rezulta r l
t
1
(j) si n l
t
1
(j), de unde conform (F2)
obt inem ca l
t
1
(j) nu este ltru: contradict ie. Deci (FF2) are loc. 2
Chapter 5
Mult imi. Operat ii cu
mult imi. Algebra Boole a
mult imilor
5.1 Conceptele fundamentale ale teoriei mult imilor:
clasa si apartenent a; mult imea
Am folosit n aceasta sect iune lucrarile [46] si [?].
In considerat iile matematice, ca si n viat a de toate zilele, intervin frecvent
diverse colect ii (ansmbluri) de obiecte grupate la un loc pe baza anumitor pro-
prietat i comune. In matematica, asemenea colect ii (ansambluri, grupuri, totalitat i)
de obiecte sunt numite clase, sau n situat ii speciale mult imi.
Obiectele care compun o clasa se numesc elementele clasei respective.
Daca obiectul este un element al clasei 1, spunem ca apart ine lui 1 (sau
c a 1 cont ine pe ) si notam:
1 (sau, dual, 1 . respectiv).
In caz contrar, spunem ca nu apart ine lui 1 (sau, dual, ca 1 nu cont ine pe )
si notam:
1 (sau 1 . respectiv).
sau, folosind simbolul negat iei logice:
( 1) (sau (1 ). respectiv).
95
96 CHAPTER 5. MULT IMI
Semnul a fost introdus n matematica de matematicianul si logicianul
Giuseppe Peano (1858 - 1932), ca scriere stilizata a primei litere c (epsilon)
din cuvantul grecesc c (este) si se numeste simbolul relat iei de apartenent a.
Elementele unei clase se gasesc deci n relat ie de apartenent a cu clasa respectiva.
Not iunile de clasa si apartenent a au devenit conceptele fundamentale ale matem-
aticii contemporane. Matematicianul Georg Cantor (1845 - 1918), de la universi-
tatea din Halle, este creatorul teoriei mult imilor.
In aceasta teorie, ideea de element comporta o anumita relativitate: ecare
obiect, n funct ie de context, poate privit atat ca element al unei clase, cat si ca o
clasa, formata, la randul ei, din alte elemente. Totul depinde de pozit ia pe care
o ocupa obiectul respectiv n relat ia de apartenent a. Daca, de exemplu, 1 C
si 1, atunci n primul context 1 este un element al clasei C, iar n cel de-al
doilea context, 1 este o clasa care cont ine elementul .
Exemplu 5.1.1 Clasa ^ a tuturor nat iunilor din Europa este formata din obiecte
numite nat iuni. La randul ei, ecare nat iune este o clasa formata din indivizi
umani, avand anumite caracteristici comune; un roman, de exemplu, este un ele-
ment al clasei numit a nat iunea romana, care la randul ei este un element al clasei
^.
Observat ie 5.1.2 Un roman nu este un element al clasei ^, deoarece nu este
nat iune.
Avand n vedere relativismul atributului de element, este natural sa gandim
toate obiectele ca ind clase.
Vom accepta ca exista o clasa, si numai una, care prin denit ie nu cont ine nici
un element. Aceasta clasa se numeste clasa vida si se noteaza cu . Clasa este
deci unica clasa caracterizata de proprietatea:
r . oricare ar clasa r
sau, n limbaj simbolic,
(r)[(r )].
Libertatea fara margini de a concepe clase poate sa conduca la niste totalitat i
abstracte extrem de mari. Putem concepe, de exemplu, clasa { a tuturor claselor
posibile. Aceasta clasa prezinta extravagant a (proprietatea) ca se cont ine si pe
sine ca element, adica { {, deoarece { este o clasa.
Pe de alta parte, clasele cu care n mod curent avem de-a face nu prezinta
asemenea extravagant e.
Exemplu 5.1.3 Clasa ^ a nat iunilor Europei nu se cont ine ca element:
^ ^
deoarece ^ nu este o nat iune.
5.1. CONCEPTELE FUNDAMENTALE ALE TEORIEI MULT IMILOR: CLASA SI APARTENENT A; MULT IMEA97
Exista deci clase care se cont in ca element (cum este clasa {) si exista clase
care nu se cont in ca element (cum este clasa ^ - si acesta este cazul frecvent).
Aceasta constatare a permis lui Bertrand Russel sa construiasca celebrul para-
dox din teoria mult imilor, care i poarta numele, si pe care l-a publicat n 1903. (Un
pardox este o opinie (absurda), contrara adevarului ndeobste acceptat.) Paradoxul
lui Russel (numit si paradoxul mult imilor) consta n urmatorul rat ionament:
Sa notam cu 1 clasa formata din toate clasele ne-extravagante (adica care nu
se cont in pe sine ca element). Daca acceptam ca 1(clasa lui Russel) este un obiect
logic, atunci n mod obligatoriu clasa 1, la randul ei, trebuie sa e extravaganta
sau ne-extravaganta, adica avem alternativa:
a) 1 1 sau b) 1 1;
- daca se realizeaza (a), atunci conform denit iei lui 1, avem 1 1; deci am
demonstrat implicat ia:
daca 1 1. atunci 1 1;
- daca se realizeaza (b), nseamna ca 1 este o clasa ne-extravaganta si, prin
urmare, conform denit iei clasei 1, avem 1 1; deci am demonstrat implicat ia:
daca 1 1. atunci 1 1.
Aceasta dubla implicat ie contradictorie se numeste paradoxul lui Russel.
Ulterior, multe alte paradoxuri au fost construite.
Teoria mult imilor conceputa de Cantor a fost deci subminata de descoperirea
paradoxurilor. Criza paradoxurilor, declansata lanceputul secolului 20 de not iunile
de clasa si apartenent a a declansat marea criza a fundamentelor matematicii, prob-
lemele careia nu sunt rezolvate complet nici n zilele noastre.
Investigat iile legate de fundamentarea riguroasa a logicii, teoriei mult imilor, ar-
itmeticii, geometriei au fost puternic impulsionate. In deceniile urmatoare, logica
si matematica s-au imbogatit cu idei si rezultate noi. In particular, a devenit clar
tuturor, ca, pentru a salva teoria mult imilor (si implicit fundamentarea matematicii
pe aceasta baza), obiectele primitive - clasele - si relat ia primitiva - apartenent a
- trebuie supuse anumitor ngradiri. Astfel, au aparut diversele sisteme axiomat-
ice ale teoriei mult imilor, menite sa confere teoriei create de Cantor o baza logica
corespunzatoare exigent elor moderne si sa solut ioneze, ntre altele, problema para-
doxurilor.
Cel mai important sistem axiomatic este sistemul Newman - Godel - Bernays
(GB), elaborat esent ialmente de P. Bernays ntre 1937 - 1954, dupa sistemul propus
n 1925 de John von Neuman si perfectionat n 1940 de Kurt Godel. Preluand ideea
lui von Neuman, Bernays introduce distinct ia ntre clasele generale si o categorie
particulara de clase, pe care le numeste mult imi, si anume:
Denit ie 5.1.4 Se numesc mult imi, clasele particulare caracterizate de propri-
etatea ca sunt elemente ale altor clase (pot gura n partea stanga a relat iei ).
Cu alte cuvinte, o clasa este mult ime daca exista o alta clasa 1, astfel ncat
1.
Totalitatea mult imilor formeaza o clasa, notata si numita univers (= clasa
tuturor mult imilor), care nu este mult ime. Orice mult ime verica .
Prin urmare, orice mult ime este o clasa, dar nu orice clasa este mult ime,
deoarece nu despre orice clasa se poate arata ca este element al unei clase. Fiecare
clasa este formata din mult imi (elementele sale), dar clasa nsasi nu este obligatoriu
mult ime.
Aceasta distinct ie simpla, dar decisiva, asigura eliminarea tuturor paradoxurilor
cunoscute. In particular, despre clasa 1 a lui Russel se arata ca nu este mult ime,
ci o clasa propriu-zisa, si ca urmare posibilitatea (a): 1 1 este eliminata.
In sistemul axiomatic (GB), clasa vida, , este o mult ime, mult imea vida. Deci
avem:
(i) = ,
(ii) .
5.2 Relat ia de incluziune si relat ia de egalitate
ntre clase (mult imi)
Pornind de la obiectele primitive (init iale): clasa si mult imea si de la relat ia prim-
itiva ntre clase: relat ia de apartenent a, se obt in si alte relat ii ntre clase (mult imi),
numite relat ii derivate:
- relat ia de incluziune,
- relat ia de egalitate.
5.2.1 Relat ia de incluziune ntre clase (mult imi)
Denit ie 5.2.1 Daca si 1 sunt doua clase (mult imi) cu proprietatea ca orice
element al clasei este si element al clasei 1, von spune ca clasa (mult imea)
este inclusa n clasa (mult imea) 1 sau, dual, ca clasa (mult imea) 1 include clasa
(mult imea) si vom nota:
1 sau 1 .
Prin urmare,
1
def.
(r)[(r ) (r 1)].
Daca 1, spunem ca este o subclasa (submult ime) sau parte a lui 1 sau,
dual, ca 1 este o supraclasa (supramult ime) a lui .
5.2. RELAT IA DE INCLUZIUNE SI RELAT IA DE EGALITATE
INTRE CLASE (MULT IMI)99

Observat ii 5.2.2
1. Relat ia a fost denita cu ajutorul relat iei si al operatorilor logici
si .
2. Mult imea vida, , este parte a oricarei mult imi sau clase: oricare ar
mult imea , avem .
3. Oricare ar mult imea , avem si .
4. Incluziunea nu este singura relat ie matematica reductibila la apartenent a.
In matematica, exista o varietate innita de relat ii: egalitatea obiectelor matemat-
ice, diversele relat ii de echivalent a, ordonarea numerelor, divizibilitatea numerelor
ntregi, ordonarile obiectelor nenumerice, morsmele, izomorsmele etc. Contribut ia
revolut ionara a lui Cantor n dezvoltarea matematicii moderne consta tocmai n
descoperirea faptului ca toate relat iile matematice sunt reductibile la relat ia de
apartenent a.
5.2.2 Relat ia de egalitate ntre clase (mult imi)
Relat ia de egalitate ntre clase (mult imi) se deneste pornind de la not iunea
generala de egalitate n matematica. Relat ia de egalitate se noteaza cu semnul =
si intervine n aproape toate teoriile matematice.
Denit ie 5.2.3 Spunem ca doua obiecte matematice r si n, apart inand unei teorii
matematice date, sunt egale (si scriem r = n) daca n cadrul teoriei respective nu
putem face nici o distinct ie ntre obiectele r si n, adica din punctul de vedere al
acelei teorii ele coincid.
Fiecare teorie matematica dispune de propria sa relat ie de egalitate:
- egalitatea numerelor ntregi, reale etc.
- egalitatea polinoamelor,
- egalitatea funct iilor,
- egalitatea punctelor geometrice etc.
Toate aceste egalitat i au proprietatea de a :
- reexive (orice x, x = x),
- simetrice (orice x,y, daca r = n, atunci n = r,
- tranzitive (orice x,y,z, daca r = n si n = ., atunci r = .,
adica sunt relat ii de echivalent a. Deci, n ecare teorie matematica, egalitatea apare
ca cea mai na relat ie de echivalent a a teoriei respective (adica relat ia de egalitate
implica orice alta relat ie de echivalent a).
Sa denim egalitatea claselor.
Denit ie 5.2.4 Daca si 1 sunt doua clase (mult imi) cu proprietat ile:
(i) un element oarecare r apart ine lui daca si numai daca el apart ine lui 1 si
(ii) o clasa oarecare 1 cont ine pe daca si numai daca ea cont ine si pe 1,
atunci spunem ca ele sunt egale si notam aceasta
= 1.
Deci,
= 1
def.
(i) (ii).
unde:
(i) (r)[(r ) (r 1)],
(ii) (1)[(1 ) (1 1)].
- Condit ia (i) spune ca cele doua clase (mult imi) trebuie sa e formate din
aceleasi elemente, adica cele doua clase trebuie sa aiba aceeasi extensiune.
- Condit ia (ii) spune ca cele doua clase (mult imi) nu pot intra, una fara alta, n
component a altei clase, adica cele doua clase trebuie sa aiba aceeasi intensiune.
Observat ii 5.2.5
1) Practic, = 1 (i).
2) Relat ia de egalitate este denita cu ajutorul relat iei de apartenent a si cu
ajutorul operatorilor logici si .
3) = 1 [( 1) (1 )].
Intr-adevar,
= 1 (r)[(r ) (r 1)]
(r)[((r ) (r 1)) ((r 1) (r ))]
[(r)[((r ) (r 1))] [(r)((r 1) (r ))]
[( 1) (1 )],
conform tautologiei cuanticate VII (1).
4) este o relat ie de ordine (part iala).
Din acest punct se poate trece la construirea treptata a teoriei mult imilor, in-
troducand mult imea cu un element, o (singleton-ul), mult imea cu doua elemente,
o. /, perechea ordonata (o. /), reuniunea si intersect ia claselor (mult imilor), com-
plementara unei clase (mult imi), produsul cartezian, relat iile binare, funct iile etc.
5.3 Operat ii cu mult imi. Algebra Boole a mult imilor
Denit ie 5.3.1 Vom numi mult ime totala mult imea tuturor obiectelor cu care
avem de-a face la un moment dat. Vom nota cu 1 mult imea totala.
Deci 1 .
Fie acum si 1 doua submult imi (part i) ale lui 1.
Denit ie 5.3.2 este inclusa strict daca si numai daca este inclusa n 1 si
= 1. Deci, daca notam incluziunea stricta: 1, atunci avem:
1
def.
( 1 si = 1).
5.3. OPERAT II CU MULT IMI. ALGEBRA BOOLE A MULT IMILOR 101
5.3.1 Reuniunea si intersect ia a doua mult imi. Complemen-
tara unei mult imi
Denit ie 5.3.3 Se numeste reuniunea mult imilor . 1, si se noteaza: 1,
mult imea elementelor care apartin cel putin uneia din mult imile . 1:
1 = r 1 [ (r ) (r 1) 1.
Deci r 1 (r ) (r 1).
Denit ie 5.3.4 Se numeste intersect ia mult imilor . 1, si se noteaza: 1,
mult imea elementelor comune lui si 1 (care apart in atat lui cat si lui 1):
1 = r 1 [ (r ) (r 1) 1.
Deci r 1 (r ) (r 1).
Doua mult imi se zic disjuncte daca 1 = .
Denit ie 5.3.5 Se numeste complementara mult imii n raport cu 1, si se noteaza:
C
E
, mult imea elementelor lui 1 care nu apart in lui :
C
E
= r 1 [ r = r 1 [ (r ).
Sa notam cu {(1) mult imea tuturor submult imilor (part ilor) mult imii 1:
{(1) = [ 1.
Observat ii 5.3.6
(1) 1 {(1).
(2) {(1).
(3) 1 {(1).
Teorema 5.3.7 Structura
({(1). . . C
E
. . 1)
este o algebra Boole, numita algebra Boole a mult imilor.
Dem. Trebuie sa demonstram ca pentru orice . 1. C {(1), avem:
(M1) = , = (idempotent a lui . ),
(M2) 1 = 1 , 1 = 1 (comutativitatea lui . ),
(M3) (1 C) = ( 1) C, (1 C) = ( 1) C (asociativitatea lui
. ),
(M4) ( 1) = , ( 1) = (absorbt ia),
(M5) (1 C) = ( /) ( C), (1 C) = ( /) ( C) (distribu-
tivitatea),
(M6) = , 1 = ,
(M7) C
E
= 1, C
E
= .
Sa demonstram de exemplu prima egalitate din (M1): pentru orice {(1),
= .
Fie {(1) mult ime xata, altfel arbitrara. Sa notam Q() =
(am notat cu Q() propozit ia = ) si sa aratam ca propozit ia Q() este
adevarata.
Dar =
def.=
(r)[r r ]. Sa notam
1(r) [r r ].
Deci
=
def.=
(r)1(r).
Propozit ia Q() (din calculul propozit iilor de ordinul II) este adevarata daca
si numai daca propozit ia (r)1(r) (din calculul propozit iilor de ordinul I) este
adevarata daca si numai daca predicatul 1(r) este adevarat daca si numai daca
pentru orice obiect o 1
R
, propozit ia 1(o) (din calculul propozit iilor de ordinul
I) este adevarata.
Intr-adevar, e o 1
R
obiect (element) xat, altfel arbitrar. Sa demonstram
c a 1(o) este o propozit ie adevarata:
1(o) este propozit ie adevarata daca si numai daca o o este
propozit ie adevarata daca si numai daca, din denit ia lui , (o o
) o este propozit ie adevarata daca si numai daca (j j) j este
propozit ie adevarata, unde j o (am notat cu j propozit ia o ).
Dar (j j) j este prima tautologie din (P1) a sistemului de tautologii /
1
a calculului propozit iilor, deci este adevarata. Rezulta ca propozit ia 1(o) este
adevarata. Conform PG (Principiul generalizarii), rezulta ca pentru orice o 1
R
,
propozit ia 1(o) este adevarata, adica propozit ia Q() este adevarata.
Aplicand nca odata PG, rezulta ca pentru orice {(1), propozit ia Q()
este adevarata.
La fel se demonstreaza (M2) - (M7), folosind respectiv tautologiile (P2) - (P7)
din sistemul de tautologii /
1
. 2
Corolar 5.3.8 Submult imea {
2
= . 1 {(1) este nchisa la . . C
E
, deci
structura
({
2
. . . C
E
. . 1)
este o subalgebra Boole a algebrei Boole {(1), deci este o subalgebra Boole (cu
doua elemente).
Urmatoarele proprietat i sunt de asemenea adevarate:
(M8) C
E
( 1) = C
E
C
E
1, C
E
( 1) = C
E
C
E
1 (legile De Morgan),
(M9) C
E
(C
E
) = ,
(M10) C
E
= 1, C
E
1 = ,
(M11) 1 (C
E
) 1 = 1, 1 (C
E
1) = .
Exercit ii Sa se scrie echivalent ele celorlalte tautologii din sistemele /
3
- /
5
.
Mai general, avem urmatoarea denit ie:
Denit ie 5.3.9 Se numeste camp de mult imi orice mult ime nevida ( de submult imi
ale unei mult imi xate 1 (mult imea totala) astfel ncat ( este nchisa fat a de re-
uniunea, intersect ia si complementara de mult imi, adica:
a) daca . 1 (, atunci 1 (,
b) daca . 1 (, atunci 1 (,
c) daca (, atunci C
E
(.
Observat ie 5.3.10 Din regulile de Morgan pentru mult imi, rezulta ca (a) si (c)
implica (b), si ca (b) si (c) implica (a). De aceea, n denit ia unui camp de mult imi
este sucient sa luam condit ia (c) mpreuna cu una din condit iile (a), (b).
Exemple 5.3.11
(1) {(1) este un camp de mult imi, pentru orice 1.
(2) Pentru orice mult ime 1, clasa compusa din toate submult imile nite ale lui
1 si din complementarele acestora este un camp de mult imi.
Propozit ia 5.3.12 Orice camp de mult imi ( este o algebra Boole, anume
((. . . C
E
. . 1).
Sa remarcam ca algebra Boole ( este o subalgebra a algebrei Boole {(1).
5.3.2 Generalizare: reuniunea si intersect ia a n mult imi
Daca
1
.
2
. . . . .
n
1, atunci prin denit ie:
n
i=1
i
=
1
. . .
n
def.
= r 1 [ (r
1
). . .(r
n
) = r 1 [ (i)r
i
n
i=1
i
=
1
. . .
n
def.
= r 1 [ (r
1
). . .(r
n
) = r 1 [ (i)r
i
.
Propozit ia 5.3.13 Reuniunea si intersect ia nita au urmatoarele proprietat i:
(1) (
n
i=1
i
) 1 =
n
i=1
(
i
1), (
n
i=1
i
) 1 =
n
i=1
(
i
1) (distributivitatea
generalizata (nita)),
(2) C
E
(
n
i=1
i
) =
n
i=1
C
E
i
, C
E
(
n
i=1
i
) =
n
i=1
C
E
i
(legile De Morgan gen-
eralizate (nite)).
5.3.3 Generalizare: reuniunea si intersect ia unei familii de
mult imi
Denit ie 5.3.14 Fie 1 mult imea totala si e 1 o mult ime nevida, eventual innita.
Daca ecarui i 1 i este asociata o singura mult ime
i
1, atunci spunem ca
avem o familie de mult imi (submult imi ale lui 1) indexata de mult imea 1 si notam
cu:
(
i
)
iI
.
Daca (
i
)
iI
este o familie de mult imi, atunci prin denit ie:
iI
i
def.
= r 1 [ exista i 1. astfel ncat r
i
= r 1 [ (i)r
i
.
iI
i
def.
= r 1 [ pentru orice i 1. r
i
= r 1 [ (i)r
i
.
Propozit ia 5.3.15 Reuniunea si intersect ia oarecare au urmatoarele proprietat i:
(1) (
iI
i
) 1 =
iI
(
i
1), (
iI
i
) 1 =
iI
(
i
1) (distributivitatea
generalizata (oarecare)),
(2) C
E
(
iI
i
) =
iI
C
E
i
, C
E
(
iI
i
) =
iI
C
E
i
(legile De Morgan gener-
alizate (oarecare)).
Dem. Vom demonstra succint, pentru exemplicare, ultima proprietate:
r C
E
(
iI
i
) r
iI
i
(r
iI
i
) ((i)r
i
) (i)(r
i
) (i)(r
i
) (i)(r C
E
i
) r
iI
C
E
i
,
conform tautologiei cuanticate I (3).
Similar se demonstreaza restul proprietat ilor. 2
5.3.4 Exemple
Vom ncheia acest capitol cu cateva exemple ilustrative de utilizare a simbolis-
mului logic (fara a ne preocupa de valoarea de adevar a enunt urilor) [46].
Exemplul 1. Enunt ul:
1 Daca clasa r apart ine clasei n si clasa n nu apart ine clasei r, atunci clasele r
si n sunt distincte
se scrie simbolic: 1 [(r n) (n r)] (r = n).
1 Daca clasele r si n sunt distincte, atunci: e exista o clasa n, astfel ncat
n nu este element al lui r si este element al lui n, e exista n, astfel ncat n este
element al lui r si nu este element al lui n
se scrie simbolic astfel:
1 (r = n) (n)[(n r) (n n)] (n)[(n r) (n n)].
G Oricare ar clasele r si n, exista o clasa ., astfel ncat oricare ar clasa n,
avem: n . daca si numai daca n r sau n n
se scrie simbolic:
G (r)(n)(.)(n)[(n .) (n r) (n n)].
Exemplul 4. Invers, sa se scrie n limbaj uzual enunt urile urmatoare scrise
sub forma simbolica:
1 (r)(n)(n r),
1 (r)(n)(n)[(n n) (n = r)],
` (n = : :) (.)[(. n) (. :) (. = :)].
1 Exista o clasa r, care nu cont ine niciun element
1 Pentru orice clasa r, exista o clasa n, cu proprietatea ca orice element al lui
n este egal cu r,
` Clasele n si : : sunt egale daca si numai daca oricare ar ., avem:
. n daca si numai daca . : sau . = :.
Chapter 6
Relat ii. Operat ii cu relat ii.
Algebra Boole a relat iilor.
Algebra relat ionala a
relat iilor.
Baze de date relat ionale
In matematica, o anumita categorie de enunt uri joaca un rol important; aceste
enunt uri se numesc relat ii, cele mai utilizate ind relat iile binare. Vom ncepe cu
o categorie de relat ii particulare, cu o structura foarte simpla si care se numesc
produse carteziene (sau produse directe). Sect iunea are 5 part i:
5.1 Produs cartezian a doua mult imi. Relat ii binare
5.2 Generalizare: Produs cartezian a n mult imi (n 2). Relat ii n-are
5.3 Operat ii cu relat ii. Algebra Boole a relat iilor
5.4 Algebra relat ionala a relat iilor
5.5 Baze de date relat ionale
6.1 Produs cartezian a doua mult imi. Relat ii binare
6.1.1 Produs cartezian a doua mult imi
107
108 CHAPTER 6. RELAT II
Denit ie 6.1.1
(i) Fie 1
1
, 1
2
doua mult imi, distincte sau nu. Se numeste produs cartezian
al mult imilor 1
1
, 1
2
mult imea, notata 1
1
1
2
, care are drept elemente toate
perechile ordonate (r. n), cu r 1
1
si n 1
2
, si numai pe acestea:
1
1
1
2
= (r. n) [ (r 1
1
) (n 1
2
).
(i) Daca 1
1
= 1
2
= 1, atunci 1 1 se mai noteaza 1
2
.
Denit ie 6.1.2
(i) Se numeste diagonala produsului cartezian 1
1
1
2
, mult imea notata
D
1
D
2
denita astfel:
D
1
D
2
= (r. n) [ (r 1
1
) (n 1
2
) (r = n)
= (r. r) [ (r 1
1
) (r 1
2
) = (r. r) [ r 1
1
1
2
1
1
1
2
.
(i) Se numeste diagonala produsului cartezian 1 1 (sau relat ia identica din
1), mult imea notata
D
denita astfel:
D
= (r. r) [ r 1 1 1.
Propozit ia 6.1.3 Daca Co:d(1
1
) si Co:d(1
2
) sunt nite, atunci
Co:d(1
1
1
2
) = Co:d(1
1
) Co:d(1
2
).
unde Co:d(1) este numarul elementelor mult imii 1 (cardinalul lui 1).
Proprietat i ale produsului cartezian a doua mult imi
1. Daca 1
1
= sau 1
2
= , atunci 1
1
1
2
= .
2. Daca 1
1
. 1
1
. 1
2
. 1
2
sunt nevide, atunci
1
1
1
2
= 1
1
1
2
(1
1
= 1
1
) (1
2
= 1
2
).
3. (1
1
1
1
) 1
2
= (1
1
1
2
) (1
1
1
2
),
1
1
(1
2
1
2
) = (1
1
1
2
) (1
1
1
2
).
4. (1
1
1
1
) 1
2
= (1
1
1
2
) (1
1
1
2
),
1
1
(1
2
1
2
) = (1
1
1
2
) (1
1
1
2
).
5. (1
1
1
1
) (1
2
1
2
) = (1
1
1
2
) (1
1
1
2
) (1
1
1
2
) (1
1
1
2
).
6. (1
1
1
1
) (1
2
1
2
) = (1
1
1
2
) (1
1
1
2
) (1
1
1
2
) (1
1
1
2
).
6.1.2 Relat ii binare
6.2. GENERALIZARE: PRODUS CARTEZIAN A MULT IMI ( 2). RELAT II -ARE109
Denit ie 6.1.4
(i) Fie 1
1
si 1
2
doua mult imi oarecare, distincte sau nu. Se numeste relat ie
binara (sau simplu relat ie) ntre 1
1
si 1
2
orice submult ime 1 a produsului cartezian
1
1
1
2
. 1
1
si 1
2
se numesc domeniile lui 1.
(i) Daca 1
1
= 1
2
= 1, se numeste relat ie binara (sau relat ie) ntre elementele
mult imii 1 (sau pe mult imea 1) orice submult ime 1 a produsului cartezian 1
2
.
Observat ii 6.1.5
1. Diagonala
D
1
D
2
este o relat ie binara ntre 1
1
si 1
2
, iar
D
este o relat ie
binar a pe 1.
2. Daca r. n sunt in relat ia binara 1, atunci vom scrie echivalent:
r1n. (r. n) 1. 1(r. n) predicat binar
3. Toate elementele unei mult imi au o proprietate comuna, 1, si anume aceea
de a apart ine acelei mult imi; propozit ia o arma proprietatea 1 a lui o (o
are proprietatea 1). Scriem, echivalent:
o 1(o)
Funct ii (aplicat ii) unare (de o variabila)
Denit ie 6.1.6 Fie , 1 doua mult imi oarecare.
(i) O funct ie denita pe cu valori n 1 este o relat ie binara ntre si 1
(adica 1), cu proprietatea ca pentru orice r , exista un element n 1
si numai unul, astfel ncat (r. n) .
O funct ie 1 se noteaza prin 1 : 1, r 1(r), simbolul 1 avand
semnicat ia urmatoare: ecarui element r i corespunde un singur element,
1(r) 1, astfel ncat (r. 1(r)) .
se numeste domeniul de denit ie al funct iei 1 : 1, 1 se numeste
domeniul valorilor lui 1.
(i) Daca = 1 si 1 : , atunci 1 se numeste operat ie unara pe .
6.2 Generalizare: Produs cartezian a n mult imi
(n 2). Relat ii n-are
6.2.1 Produs cartezian a n mult imi
Denit ie 6.2.1
(i) Fie 1
1
, 1
2
, . . ., 1
n
n mult imi, distincte sau nu (n 2). Se numeste produs
cartezian al mult imilor 1
i
, i = 1. n mult imea, notata 1
1
1
2
. . . 1
n
sau
nca

n
i=1
1
i
, care are drept elemente toate n-uplele ordonate (r
1
. r
2
. . . . . r
n
), cu
proprietatea r
i
1
i
, i = 1. n:
n
i=1
1
i
= 1
1
1
2
. . . 1
n
= (r
1
. r
2
. . . . . r
n
) [ (r
1
1
1
) . . . (r
n
1
n
)
= (r
1
. r
2
. . . . . r
n
) [ i 1. 2. . . . . n. r
i
1
i
. .. .
P(i)
.
(i) Daca 1
1
= 1
2
= . . . = 1
n
= 1, atunci 1 1 . . . 1 se mai noteaza 1
n
,
numindu-se puterea naturala a mult imii 1.
Produsul cartezian a n mult imi (nit) mai poate denit echivalent astfel:
Denit ie 6.2.2 Fie 1
1
, 1
2
, . . ., 1
n
n mult imi, distincte sau nu (n 2). Se
numeste produs cartezian al mult imilor 1
i
, i = 1. n mult imea, notata 1
1
1
2
. . .
1
n
sau nca

n
i=1
1
i
, care are drept elemente toate funct iile 1 : 1. 2. . . . . n
n
i=1
1
i
, cu proprietatea ca avem 1(i) 1
i
, pentru orice i 1. 2. . . . . n:
n
i=1
1
i
= 1 : 1. 2. . . . . n
n
i=1
1
i
[ i 1. 2. . . . . n. 1(i) 1
i
.
Observat ii 6.2.3
1. In aceasta sect iune, scrierea i = 1. n este echivalenta cu scrierea i 1. 2. . . . . n.
2. Cele doua denit ii 6.2.1 si 6.2.2 sunt echivalente, pentru ca tuplurile (n-
uplele) (r
1
. r
2
. . . . . r
n
), cu r
i
1
i
, i = 1. n, sunt n corespondent a bijectiva cu
funct iile 1 : 1. 2. . . . . n
n
i=1
1
i
, cu 1(i) = r
i
1
i
, i = 1. n.
3. (1
1
1
2
) 1
3
1
1
(1
2
1
3
) 1
1
1
2
1
3
, unde nseamna ca
mult imile respective sunt izomorfe (adica exista o biject ie ntre ele).
Propozit ia 6.2.4 Pentru orice , 1. 2. . . . . n, funct ia
j
:

n
i=1
1
i
1
j
,
denita de:
j
((r
1
. r
2
. . . . . r
n
)) = r
j
este surjectiva, si se numeste proiect ia canonica a lui

n
i=1
1
i
.
6.2.2 Relat ii n-are (n 2)
Denit ie 6.2.5
(i) Fie 1
1
, 1
2
, . . . . 1
n
o lista nita de mult imi oarecare, distincte sau nu,
n 2. Se numeste relat ie n-ara ntre mult imile 1
1
, . . . . 1
n
orice submult ime 1 a
produsului cartezian

n
i=1
1
i
. Mult imile 1
1
, . . ., 1
n
se numesc domeniile lui 1.
n se numeste aritatea lui 1.
(i) Daca 1
1
= 1
2
= . . . = 1
n
= 1, se numeste relat ie n-ara ntre elementele
mult imii 1 (sau pe mult imea 1) orice submult ime 1 a produsului cartezian 1
n
.
6.3. OPERAT II CU RELAT II. ALGEBRA BOOLE A RELAT IILOR 111
Observat ii 6.2.6
1. Elementele unei relat ii sunt tupluri (n-upluri) sau, echivalent, sunt funct ii.
2. Daca r. n. . sunt n relat ia ternara 1, vom scrie echivalent:
(r. n. .) 1. 1(r. n. .) predicat ternar
Exemple de relat ii ternare
1) o(r. n. .) r +n = .
2) 1(r. n. .) r n = .
Funct ii de n variabile (n 1)
Denit ie 6.2.7 Fie 1
1
, 1
2
, . . . . 1
n
si 1 n + 1 mult imi, distincte sau nu, n 1.
(i) O funct ie de n variabile este o funct ie unara 1 :
n
i=1
1
i
1, adica este
o relat ie binara , (1
1
1
2
. . . 1
n
) 1 cu proprietatea ca pentru orice
A = (r
1
. r
2
. . . . . r
n
)

n
i=1
1
i
, exista un element n = 1(A) 1 si numai unul
astfel ncat
(A. n) = ((r
1
. r
2
. . . . . r
n
). n) .
(i) Daca 1
1
= 1
2
= . . . = 1
n
= 1 = 1, atunci o funct ie 1 : 1
n
1 se
numeste operat ie n-ara pe 1.
(i) Operat iile zero-are sau nulare pe 1 = se denesc ca ind elementele
mult imii 1.
Observat ie 6.2.8 Echivalent, o funct ie de n variabile este o relat ie (n +1)-ara ,
1
1
1
2
. . . 1
n
1 cu proprietatea ca pentru orice (r
1
. r
2
. . . . . r
n
)
n
i=1
1
i
, exista un element n = 1(r
1
. r
2
. . . . . r
n
) 1 si numai unul astfel ncat
(r
1
. r
2
. . . . . r
n
. n) .
6.3 Operat ii cu relat ii. Algebra Boole a relat iilor
In cele ce urmeaza, vom lucra numai cu relat ii binare pe 1, generalizarea la alte
relat ii binare sau la relat ii n-are ind evidenta.
6.3.1 Disjunct ia, conjunct ia si negat ia unei relat ii binare
Fie 1 si o doua relat ii binare pe 1 (adica 1. o 1 1).
Denit ie 6.3.1 Numim disjunct ia (reuniunea) relat iilor 1, o, si notam 1
o,
relat ia care corespunde reuniunii lor luate ca mult imi:
1
o = (r. n) 1 1 [ (r. n) 1 (r. n) o.

Denit ie 6.3.2 Numim conjunct ia (intersect ia) relat iilor 1, o, si notam 1
o,
relat ia care corespunde intersect iei lor luate ca mult imi:
1
o = (r. n) 1 1 [ (r. n) 1 (r. n) o.

Denit ie 6.3.3 Numim negat ia (complementara) relat iei 1, si notam 1, relat ia
care corespunde complementarei ei n raport cu 1 1 luata ca mult ime:
1 = (r. n) 1 1 [ (r. n) 1 = (r. n) 1 1 [ ((r. n) 1).
6.3.2 Implicat ia si echivalent a relat iilor binare
Fie 1 si o doua relat ii binare pe 1.
Denit ie 6.3.4 Spunem ca relat ia 1 implica relat ia o, si notam 1 = o, daca
ori de cate ori avem r1n, avem si r1n, deci daca 1 o ca mult imi.
Denit ie 6.3.5 Spunem ca relat ia 1 este echivalenta cu relat ia o, si notam 1
o, daca 1 =o si o =1, deci daca 1 = o ca mult imi.
Observat ii 6.3.6
1. Implicat ia relat iilor este o relat ie de ordine part iala pe mult imea relat iilor
binare pe 1.
2. Echivalent a relat iilor este o relat ie de echivalent a pe mult imea relat iilor
binare pe 1.
Exemple 6.3.7
Pentru numere:
<
= ,
= ,
=,
= ,
= <.
< (negat ia relat iei < este ),
(negat ia relat iei este ),
= = (negat ia relat iei = este =).
= = ,
= = ,
< = ,
= ,
< = =,
= =.
6.3. OPERAT II CU RELAT II. ALGEBRA BOOLE A RELAT IILOR 113
Pentru mult imi:
=.
(negat ia lui este ),
(negat ia lui este ),
= = (negat ia lui = este =).
= = .
6.3.3 Algebra Boole a relat iilor
Denit ie 6.3.8 Se numeste relat ia vida, si se noteaza \ , relat ia care corespunde
mult imii vide, 1 1, adica relat ia cu proprietatea ca oricare r. n din 1, nu
avem r\ n.
Denit ie 6.3.9 Se numeste relat ia totala, si se noteaza T, relat ia care corespunde
mult imii totale, 1 1 1 1, adica este relat ia cu proprietatea ca oricare r. n
din 1, avem rTn.
Propozit ia 6.3.10 Fie 1
E
mult imea tuturor relat iilor binare pe 1 (adica 1
E
=
{(1 1)). Atunci structura (1
E
.
. \. T) este o algebra Boole, numita al-

gebra Boole a relat iilor.
Proof. Trebuie sa demonstram ca pentru orice 1. o. Q 1
E
, avem:
(R1) 1
1 1, 1
1 1 (idempotent a lui
),
(R2) 1
o o
1, 1
o o
1 (comutativitatea lui
),
(R3) 1
(o
Q) (1
o)
Q, 1
(o
Q) (1
o)
Q (asociativitatea
lui
),
(R4) 1
(1
o) 1, 1
(1
o) 1 (absorbt ia),
(R5) 1
(o
Q) (1
o)
(1
Q, 1
(o
Q) (1
o)
(1
Q (dis-
tributivitatea),
(R6) 1
\ 1, 1
T 1 (\ este prim element, T este ultim element:

\ = 1 = T),
(R7) 1
1 T, 1
1 \ (1 este complementul lui 1 ),

ceea ce se demonstreaza similar cu modul cum am demonstrat ca ({(1). . . C
E
. . 1)
este o algebra Boole (algebra Boole a mult imilor), de data aceasta folosind predicate
binare, nu unare. 2
Urmatoarele proprietat i sunt de asemenea adevarate, pe langa multe altele:
pentru orice doua relat ii binare 1, o pe 1,
(R8) 1
o 1
o, 1
o 1
o (legile De Morgan),
(R9) 1 1 (legea dublei negat ii).
Observat ie 6.3.11 Echivalent a relat iilor joaca, n algebra Boole a relat iilor, acelasi
rol pe care-l joaca egalitatea mult imilor n algebra Boole a mult imilor.
6.4 Algebra relat ionala a relat iilor
6.4.1 Compunerea si inversarea relat iilor binare
Fie 1 si o doua relat ii binare pe 1.
Denit ie 6.4.1 Se numeste compusa (produsul) relat iilor 1, o, si se noteaza 1o,
relat ia binara care are drept elemente toate acele (si numai acele) perechi ordonate
(r. n) pentru care exista cel put in un t astfel ncat (r. t) 1 si (t. n) o:
1 o = (r. n) 1 1 [ (t)((r. t) 1 (t. n) o).
Denit ie 6.4.2 Se numeste inversa (transpusa) (simetrica) relat iei 1, si se noteaza
1
1
, relat ia binara care are drept elemente toate perechile ordonate obt inute prin
inversarea perechilor din 1, adica (r. n) 1
1
(n. r) 1:
1
1
= (r. n) 1 1 [ (n. r) 1.
Exemple 6.4.3
Pentru numere:
= ,
= ,
= ,
< < <.
Pentru mult imi:
= ,
= ,
= = =,
,
= ,
= .
Sa demonstram, de exemplu, ca = pentru mult imi:
(A. Y ) = (T)[A = TT Y ] (T)[A Y ] A Y (A. Y )
.
Propozit ia 6.4.4 Produsul are urmatoarele proprietat i: pentru orice 1, o, Q
relat ii binare pe 1,
0) 1
E
1
E
1 (
E
este element neutru pentru compunerea
relat iilor),
1) (1 o) Q 1 (o Q) (asociativitatea compunerii),
2) 1 (o
Q) (1 o)
(1 Q),
3) 1 (o
Q) (1 o)
(1 Q),
6.4. ALGEBRA RELAT IONAL
A A RELAT IILOR 115

4) (1
o) Q (1 Q)
(o Q),
5) (1
o) Q (1 Q)
(o Q).
Dem.
0): 1
E
1 nseamna, conform denit iei lui , ca 1
E
= 1, iar
1
E
= 1 (r)(n)[(r. n) 1
E
(r. n) 1] (r)(n)1(r. n), unde
am facut notat ia 1(r. n) [(r. n) 1
E
(r. n) 1].
Dar Propozit ia (r)(n)1(r. n) este adevarata daca si numai daca predicatul 1(r. n)
este adevarat, iar 1(r. n) este un predicat adevarat daca si numai daca pentru orice
pereche de obiecte (o. /) 1
P
, propozit ia 1(o. /) este adevarata.
Dar 1(o. /) [(o. /) 1
E
(o. /) 1].
Fie perechea de obiecte (o. /) 1
P
, xata, altfel arbitrara; sa demonstram ca
1(o. /) este o propozit ie adevarata:
ntr-adevar, (o. /) 1
E

(t)[(o. t) 1 (t. /)
E
] [(o. /) 1 (/. /)
E
] (o. /) 1,
pentru ca din denit ia lui
E
rezulta ca t = /, pentru ca propozit ia (/. /)
E
este adevarata (este I) si deoarece j I j, unde j (o. /) 1, conform (P6)

din sistemul /
1
de tautologii. Rezulta ca (o. /) 1
E
(o. /) 1, deoarece
daca j c si c :, atunci j :, pentru orice j. c. : propozit ii. Deci, 1(o. /) este
propozit ie adevarata.
Rezulta, conform Principiului Generalizarii, ca pentru orice obiecte o. /, 1(o. /)
este propozit ie adevarata. Deci, 1
E
1 este adevarata.
Remarca. O demonstrat ie mai scurta este urmatoarea (sa lucram doar cu predi-
cate):
(r. n) 1
E
(t)[(r. t) 1 (t. n)
E
] (r. n) 1.
La fel se demonstreaza ca
E
1 1 este adevarata.
1): (1 o) Q 1 (o Q) nseamna (1 o) Q = 1 (o Q) si
(1 o) Q = 1 (o Q) (r)(n)[(r. n) (1 o) Q (r. n) 1 (o Q)]
(r)(n)1(r. n),
unde am facut notat ia 1(r. n [(r. n) (1 o) Q (r. n) 1 (o Q)].
Propozit ia (r)(n)1(r. n) este adevarata daca si numai daca pentru orice obiecte
o. /, propozit ia 1(o. /) este adevarata.
Fie o. / obiecte xate, altfel arbitrare; sa demonstram ca propozit ia 1(o. /) este
adevarata, adica ca propozit ia (o. /) (1 o) Q (o. /) 1 (o Q) este
adevarata:
ntr-adevar, (o. /) (1 o) Q (din denit ia lui )
(t)[(o. t) 1 o (t. /) Q] (din denit ia lui )
(t)[(.)[(o. .) 1 (.. t) o] (t. /) Q] (pentru ca (t. /) nu depinde de .)
(t)(.)[[(o. .) 1 (.. t) o] (t. /) Q] (din tautologia cuanticata VIII.2
si (P3), asociativitatea lui )
(.)(t)[(o. .) 1 [(.. t) o (t. /) Q]] (pentru ca (o. .) nu depinde de t)
(.)[(o. .) 1 (t)[(.. t) o (t. /) Q]] (din denit ia lui )
(.)[(o. .) 1 (.. /) o Q] (din denit ia lui )
(o. /) 1 (o Q).
Deci, 1(o. /) este propozit ie adevarata. Rezulta, conform Principiului Gener-
aliz arii, ca pentru orice o. /, propozit ia 1(o. /) este adevarata, deci (1 o) Q
1 (o Q).
Remarca. O demonstrat ie mai scurta este urmatoarea (sa lucram doar cu predi-
cate):
(r. n) (1 o) Q (t)[(r. t) 1 o (t. n) Q] . . . (r. n) 1 (o Q).
La fel se demonstreaza (2) - (3).
4): (r. n) (1
o) Q (din denit ia lui si
)
(t)[(r. t) 1 o (t. n) Q] (din denit ia lui )
(t)[[(r. t) 1 (r. t) o] (t. n) Q] (din distributivitate)
(t)[[(r. t) 1(t. n) Q] [(r. t) o(t. n) Q]] (din tautologia cuanticata
VII.2)
(t)[(r. t) 1 (t. n) Q] (t)[(r. t) o (t. n) Q] (din denit ia lui )
[(r. n) 1 Q] [(r. n) o Q] (din denit ia lui )
(r. n) (1 Q) (o Q) (din denit ia lui
)
(r. n) (1 Q)
(o Q).
(5) se demonstreaza similar. 2
Corolar 6.4.5 Fie 1
E
mult imea tuturor relat iilor binare pe 1. Atunci structura
(1
E
. .
E
)
este semigrup cu unitate (monoid), adica:
- este asociativa si
- 1
E

E
1 1, pentru orice 1 1
E
.
Dem. Evident, conform Propozit iei 6.4.4,(0), (1). 2
Propozit ia 6.4.6 Inversa are urmatoarele proprietat i: pentru orice 1, o relat ii
binare pe 1,
0) (1
1
) (1)
1
,
1) (1
1
)
1
1,
2) (1
o)
1
1
1
o
1
,
3) (1
o)
1
1
1
o
1
,
4) Daca 1 o, atunci 1
1
o
1
,
5) (1 o)
1
o
1
1
1
.
Dem.
6.4. ALGEBRA RELAT IONAL
A A RELAT IILOR 117

0): (r. n) (1
1
) (din denit ia lui

)
[(r. n) 1
1
] (din denit ia lui
1
)
[(n. r) 1] (din denit ia lui

)
(n. r) 1 (din denit ia lui
1
(r. n) (1)
1
.
1): (r. n) (1
1
)
1
(n. r) 1
1
(r. n) 1.
2): (r. n) (1
o)
1
(n. r) 1
o (n. r) 1o (n. r) 1(n. r)

o
(r. n) 1
1
(r. n) o
1
(r. n) 1
1
o
1
(r. n) 1
1
o
1
.
3), 4) se demonstreaza similar.
5): (r. n) (1 o)
1
(n. r) 1 o (t)[(n. t) 1 (t. r) o]
(t)[(t. n) 1
1
(r. t) o
1
] (t)[(r. t) o
1
(t. n) 1
1
] (r. n)
o
1
1
1
. 2
Urmeaza un rezultat care cont ine n el denit ia algebrei relat ionale.
Propozit ia 6.4.7 Fie 1
E
mult imea tuturor relat iilor binare pe 1. Atunci struc-
tura
1c|/ = (1
E
.
. \. T. .
1
.
E
)
de tipul (2. 2. 1. 0. 0. 2. 1. 0) este o algebra relat ionala, adica:
(rel1) (1
E
.
. \. T) este o algebra Boole,

(rel2) (1
E
. .
E
) este semigrup cu unitate (monoid),
(rel3) (1
o) Q (1 Q)
(o Q), pentru orice 1. o 1

E
,
(rel4) (1
o)
1
1
1
o
1
, pentru orice 1. o 1
E
,
(rel5) (1 o)
1
o
1
1
1
, pentru orice 1. o 1
E
,
(rel6) (1
1
)
1
1, pentru orice 1 1
E
,
(rel7) 1 (1
1
o) = o, pentru orice 1. o 1
E
.
Dem.
(rel1): rezulta din Propozit ia 6.3.10;
(rel2): rezulta din Corolarul 6.4.5;
(rel3): rezulta din Propozit ia 6.4.4 (4);
(rel7): (r. n) 1 (1
1
o) (prin denit ia lui )
(t)[(r. t) 1 (t. n) (1
1
o)] (prin denit ia lui

)
(t)[(r. t) 1 [(t. n) 1
1
o]] (prin denit ia lui )
(t)[(r. t) 1 [(.)((t. .) 1
1
(.. n) o)]] (prin tautologia cuanticata
I.4)
(t)[(r. t) 1 (.)([(t. .) 1
1
((.. n) o)])] (prin legile De Morgan)
(t)[(r. t) 1 (.)[(t. .) (1
1
) (.. n) o]]
(t)(.)[(r. t) 1 [(t. .) (1
1
) (.. n) o]] (prin tautologia cuanticata
VIII.3)
(.)(t)[(r. t) 1 [(t. .) (1
1
) (.. n) o]] (conform distributivitat ii lui
, )
(.)(t)[[(r. t) 1 (t. .) (1
1
)] [(r. t) 1 (.. n) o]] (conform (G4):
j c j)
(.)(t)[[(r. t) 1 (t. .) (1
1
)] (.. n) o]
(.)[(t)[(r. t) 1 (t. .) (1
1
)] (.. n) o] (prin denit ia lui )
(.)[(r. .) 1 (1
1
) (.. n) o].
Dar, (r. .) 1 (1
1
) (:)[(r. :) 1 (:. .) 1
1
]
(:)[(r. :) 1 ((:. .) 1
1
)]
(:)[(r. :) 1 ((.. :) 1)]
(:)[(r. :) 1 (.. :) 1].
Atunci daca . = r, rezulta ca [(r. :) 1(r. :) 1] [(r. :) 1
1 = \ ] si
(r. :) \ este un predicat ntotdeauna fals, adica (r. .) nu apart ine lui 1(1
1
).
Rezulta ca (.)[(r. .) 1 (1
1
) (.. n) o] implica ca (r. n) o, deci am
demonstrat ca:
(r. n) 1 (1
1
o) (r. n) o, adica (rel7) este adevarata. 2
6.5 Baze de date relat ionale
Am folosit n aceasta sect iune [3].
6.5.1 Reprezentarea relat iilor. Denit ii
Uneori (n teoria bazelor de date relat ionale), relat iile sunt reprezentate sub
forma unor tabele, n care ecare rand (linie) reprezinta un n-uplu, iar ecare
coloana reprezinta un domeniu din cele n ale produsului cartezian (denit ia 1 (6.2.1)
a produsului cartezian nit). In acest caz, coloanelor 1. 2. . . . . n, respectiv domeni-
ilor corespunzatoare 1
1
. 1
2
. . . . . 1
n
, li se asociaza nume:
1
.
2
. . . . .
n
, numite
atribute:
1

2
. . .
j
. . .
n
6.5. BAZE DE DATE RELAT IONALE 119
i
r
11
r
12
. . . r
1j
. . . r
1n
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
. . . .
.
.
.
r
i1
r
i2
. . . r
ij
. . . r
in
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
. . . .
.
.
.
r
m1
r
m2
. . . r
mj
. . . r
mn
,
Denit ie 6.5.1
(i) O relat ie 1mpreuna cu mult imea atributelor sale se numeste schema relat ionala.
(ii) Mult imea tuturor schemelor relat ionale corespunzatoare unei aplicat ii se
numeste schema bazei de date relat ionale.
(iii) Cont inutul curent al relat iilor la un moment dat se numeste baza de date
relat ionala.
Dac a relat ia n-ara este 1, cu atributele
1
.
2
. . . . .
n
, atunci schema relat ionala
se noteaza: 1(
1
.
2
. . . . .
n
).
Exemplu 6.5.2 Schema relat ionala 1(. 1. C), unde 1 = (o. /. c). (d. o. 1) se
reprezinta astfel:
1 C
i
a b c
d a f
,
Alteori, relat iile sunt reprezentate, echivalent, printr-o mult ime de funct ii def-
inite pe mult imea atributelor, cu valori n reuniunea domeniilor, cu proprietatea
c a valoarea corespunzatoare ecarui atribut sa apart ina domeniului asociat acelui
atribut (denit ia a 2-a (6.2.2) a produsului cartezian nit):
1 = 1 :
1
.
2
. . . . .
n

n
j=1
1
j
[ , 1. 2. . . . . n. 1(
j
) 1
j
.
Exemplu 6.5.3 Pentru relat ia 1 din Exemplul precedent, avem, echivalent:
1 = 1
1
. 1
2
. cu 1
1
: . 1. C
3
j=1
1
j
. 1
2
: . 1. C
3
j=1
1
j
.
1
1
() = o. 1
1
(1) = /. 1
1
(C) = c.
1
2
() = d. 1
2
(1) = o. 1
2
(C) = 1.
Trecerea de la un mod de denire a relat iei la celalalt se face relat iv simplu:
- O relat ie n sensul mult ime de tupluri se transforma ntr-o relat ie n sensul
mult ime de funct ii asociind ecarui domeniu 1
1
. 1
2
. . . . . 1
n
al produsului cartezian
n
j=1
1
j
cate un nume (= atribut):
1
.
2
. . . . .
n
respectiv si denind pentru
ecare tuplu:
t
i
= (r
i1
. r
i2
. . . . . r
ij
. . . . . r
in
)
n
j=1
1
j
funct ia
1
i
:
1
.
2
. . . . .
j
. . . . .
n

n
j=1
1
j
care verica:
1
i
(
j
) = r
ij
1
j
. pentru orice , 1. 2. . . . . n. i 1. 2. . . . . :.
unde : este numarul tuplurilor (n-uplelor).
- O relat ie n sensul mult ime de funct ii se transformantr-o relat ie n sensul mult ime
de tupluri impunand o relat ie de ordine totala pe mult imea atributelor (printr-
o corespondent a cu mult imea 1. 2. . . . . n) si asociind apoi ecarei funct ii tuplul
obt inut din valorile funct iei respective n ordinea
1
.
2
. . . . .
n
a atributelor.
Din punctul de vedere al bazelor de date, cea de-a doua denit ie, ca mult ime de
funct ii, este de preferat, deoarece permite prelucrarea informat iilor corespunzatoare
unui atribut fara a cunoaste pozit ia acelui atribut n relat ie, aceasta permit and o
mai mare independent a de reprezentare a datelor.
6.5.2 Limbajele de prelucrare a datelor
Pentru acest model de baza de date, cel relat ional, limbajele de prelucrare a
datelor se pot mpart i n doua mari categorii:
I - limbaje algebrice, n care cererile sunt exprimate prin operat iile ce trebuie aplicate
relat iilor existente n baza de date pentru a obt ine raspunsul;
II - limbaje cu calculul predicatelor, n care cererile sunt exprimate sub forma unor
mult imi de tupluri - sau de funct ii - pentru care se specica proprietat ile pe care
trebuie sa le ndeplineasca sub forma unor predicate. Aceasta categorie de limbaje
se divide n doua subcategorii, n funct ie de obiectele cu care lucreaza predicatele,
si anume:
- limbaje cu calcul pe tupluri, adica obiectele sunt tupluri (Calcul de ordinul I);
- limbaje cu calcul pe domenii, adica obiectele sunt domeniile diferitelor atribute
ale relat iilor (Calcul de ordinul II).
Chapter 7
Sistemul formal al calculului
propozit ional (L)
In acest capitol este studiat calculul propozit ional clasic (1) prin trei dintre di-
mensiunile sale: sintaxa, semantica si algebra. Fiecare dintre cele trei componente
este analizata atat n sine cat si n relat ie cu celelalte doua. La nivelul acestui ma-
terial, cunoasterea logicii propozit ionale este realizata prin relat ia ternara stabilita
ntre sintaxa, semantica si algebra.
Prima sect iune a capitolului cont ine cateva exemple de descompunere ale unor
texte n propozit ii elementare si reprezentarea lor simbolica cu ajutorul conectorilor
propozit ionali si, sau , non si implica. Acest exercit iu de reprezentare
simbolica este o prima sugestie asupra trecerii de la limbajul natural la limbajul
formal al logicii propozit ionale.
Sect iunea 2 ncepe cu denirea limbajului lui 1. Construct ia re la baza un
alfabet n care apar numai doi conectori primari: implicat ia () si negat ia ().
Prin inductie, sunt denite enunt urile lui 1: ele sunt format iuni de simboluri ce
traduc propozit ii din limbajul natural. Conjunct ia (), disjunct ia () si echivalent a
logica () sunt conectori derivat i, denit i cu ajutorul implicat iei si negat iei.
Pasul urmator este mbogat irea limbajului 1 cu o structura logica. Pornind
de la trei axiome si o singura regula de deduct ie (modus ponens), se denesc
demonstrat iile formale si deduct ia din ipoteze. La capatul demonstrat iilor formale
stau teoremele formale.
Subsect iunea 1 cuprinde unele proprietat i sintactice ale lui 1. Teorema deduct iei
este folosita ca instrument principal n stabilirea celor mai importante teoreme
formale.
In Subsectiunea 2 este descris modul cum se realizeaza trecerea de sintaxa lui
1 la algebra Boole. Factorizand mult imea enunt urilor lui 1 printr-o relat ie de
echivalent a canonica (denita in termenii echivalent ei logice), se obt ine o algebra
Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui 1. Prin aceasta construct ie,
121
122CHAPTER 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIT IONAL (L)
conectorii sunt convertit i n operat ii booleene, iar stabilirea teoremelor formale se
reduce la un calcul algebric. Din acest moment, se poate urmari cum, pas cu pas,
se traseaza o paralela algebrica la sintaxa lui 1.
Semantica lui 1 este tratata in Sect iunea 3. Se deneste not iunea de inter-
pretare si valoarea de adevar a unui enunt ntr-o interpretare. Prin Teorema de
completitudine, enunt urile universal adevarate (= enunt urile adevarate n orice in-
terpretare) sunt puse fat a n fat a cu teoremele formale. Demonstrat ia Teoremei de
completitudine este de natura algebrica. Ideea acestei demonstrat ii este folosirea
Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru a obt ine interpretari.
In Subsect iunea 1 este reluata sintaxa lui 1, prin studiul mult imilor consistente
de enunt uri. Sunt denite not iunile de model si de deduct ie semantica. Teorema
de completitudine extinsa, demonstrata n aceasta sect iune, stabileste echivalent a
dintre deduct ia formala si deduct ia semantica. Demonstrat ia Teoremei de com-
pletitudine extinsa se bazeaza pe proprietat ile mult imilor maximal consistente de
enunt uri.
Sectiunea 4 cont ine o demonstrat ie a Teoremei de reprezentare a lui Stone pe
baza Teoremei de completitudine.
Sectiunea 5 cont ine exemple de deduct ii formale.
7.1 Introducere
Calculul propozit ional studiaza urmatorii conectori:
- conjunct ia (si), notata ,
- disjunct ia (sau), notata ,
- negat ia (non), notata ,
- implicat ia (daca ... atunci ...), notata ,
- echivalent a logica (daca si numai daca), notata .
In exemplele urmatoare, vom prezenta descompunerea unor texte n unitat i log-
ice si reprezentarea lor simbolica cu ajutorul acestori conectori.
Exemplul 1.
De te-ating, sa feri n laturi
De hulesc, sa taci din gura,
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi
Daca stii a lor masura ?
(M. Eminescu, Glossa)
Daca notam:
j
1
te-ating
j
2
sa feri n laturi
c
1
hulesc
c
2
sa taci din gura
7.1. INTRODUCERE 123
:
1
ce mai vrei cu-a tale sfaturi
:
2
stii a lor masura
atunci strofa de mai sus se va scrie simbolic:
(j
1
j
2
) (c
1
c
2
) (:
2
:
1
)
Exemplul 2.
Imbraca-te n doliu, frumoasa Bucovina
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta
C-acum din pleiada-t i auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea !
(M. Eminescu, La mormantul lui Aron Pumnul)
Daca notam:
j
1
mbraca-te n doliu, frumoasa Bucovina
j
2
cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta
c
1
acum din pleiada-t i auroasa si senina se stinse un luceafar
c
2
(acum din pleiada-t i auroasa si senina) se stinse o lumina
c
3
(acum din pleiada-t i auroasa si senina) se stinse-o dalba stea
atunci se obt ine scrierea simbolica a textului precedent:
(c
1
c
2
c
3
) (j
1
j
2
)
Exemplul 3.
Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna
Caci unul erau toate si totul era una.
(M. Eminescu, Rugaciunea unui dac)
Cu notat iile:
j
1
era azi
j
2
(era) maine
j
3
(era) ieri
j
4
(era) dintotdeauna
c
1
unul erau toate
c
2
totul era una
strofa capata forma simbolica:
(c
1
c
2
) (j
1
j
2
j
3
j
4
)
Exemplul 4.
Ca de-i vreme rea sau buna
Vantu-mi bate, frunza-mi suna
Si de-i vreamea buna, rea
Mie-mi curge Dunarea.
(M. Eminescu, Revedere)
Notam:
j vremea era rea
c (vremea) era buna
j
1
vantu-mi bate
c
1
frunza-mi suna
: mie-mi curge Dunarea
Atunci strofa se reprezinta simbolic prin:
((j c) (j
1
c
1
)) ((c j) :)
Exemplul 5.
Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie
Caci nimic nu se ntampla n ntinderea pustie
Si n noaptea neint ei totul cade, totul tace
Caci nsine mpacata rencep-eterna pace.
(M. Eminescu, Scrisoarea I)
In acest caz, vom nota:
j
1
timpul mort si-ntinde trupul
j
2
devine vesnicie
j
3
se ntampla n ntinderea pustie
c
1
nnoaptea neintei totul cade
c
2
(n noaptea neint ei) totul tace
c
3
nsine mpacata rencepe-eterna pace
Rezulta urmatoarea scriere simbolica a strofei:
(j
3
(j
1
j
2
)) (c
3
(c
1
c
2
))
Exemplele de mai sus ne dau o idee despre modul n care un text scris n limbaj
natural poate capata o nfat isare simbolica n calculul propozit ional.
Teza fundamentala a calculului propozit ional este existent a a doua valori de
adevar: 1 (= adevarul) si 0 (= falsul). Conectorilor . . . . le corespund
operat iile algebrice pe mult imea 1
2
= 0. 1, notate tot . . . . si denite
prin tabele.
Se observa ca am considerat pe 1
2
structura canonica de algebra Boole.
Atunci teza bivalent ei valorilor de adevar este completata prin ipoteza ca act iunea
conectorilor calculului propozit ional se face conform regulilor calculului boolean.
De aici se poate ncepe formalizarea calculului propozit ional. Limbajul sau
formal trebuie sa cont ina simboluri pentru cei cinci conectori, iar enunt urile vor
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 125
construite prin aplicarea unor reguli de combinare a simbolurilor n raport cu
conectorii.
Unii conectori vor alesi ca simboluri primare si vor inclusi n alfabetul
sistemului formal. Ceilalt i conectori vor denit i cu ajutorul primilor.
Alegerea axiomelor si regulilor de deduct ie este un act capital. In primul rand,
ele trebuie sa asigure corectitudinea sistemului formal si, daca este posibil, com-
pletitudinea sa. Pentru calculul propozit ional, aceste deziderate vor ndeplinite.
In sect iunea urmatoare, vom construi limbajul calculului propozit ional cu implicat ia
si negat ia drept conectori primari. Axiomatizarea aleasa va pune n evident a rolul
implicat iei n denirea mecanismului inferent ial al sintaxei calculului propozit ional.
7.2 Sintaxa si algebra calculului propozit ional
In aceasta sect iune, vom studia sintaxa si algebra calculului propozit ional 1.
Intai este prezentata construct ia limbajului lui 1: pornind de la o lista de sim-
boluri primitive (= alfabet), sunt denite prin recurent a enunt urile. Acestea sunt
reprezentari formalizate ale propozit iilor din limbajul natural. Urmeaza introduc-
erea structurii logice a limbajului lui 1. Trei axiome si o regula de deduct ie (modus
ponens) asigura denirea prin induct ie a teoremelor formale si a deduct iei formale.
Cu aceasta este pus la punct mecanismul inferent ial al lui 1.
In subsect iunea 2.1, sunt demonstrate unele proprietat i sintactice. Teorema
deduct iei este folositan stabilirea unor teoreme formale si a unor reguli de deduct ie
derivate.
Subsectiunea 2.2 cont ine construct ia unei algebre Boole asociate sistemului for-
mal 1 (algebra Lindenbaum-Tarski). Algebra Lindenbaum-Tarski este denita
pornind de la structura logica a lui 1. Proprietat ile sintaxei lui 1 sunt traduse n
termeni booleeni, ceea ce permite prelucrarea lor algebrica. Cititorul este ndemnat
sa urmareasca paralelismul perfectntre not iunile si rezultatele din sintaxa si corespondent ii
lor algebrici (obtinut i prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski). Aceasta relat ie
ntre cele doua dimensiuni ale lui 1 (sintaxa si algebra) va completatan sect iunile
urmatoare prin adaugarea componentei semantice.
Denit ie 7.2.1 Alfabetul sistemului formal al calculului propozit ional este format
din urmatoarele simboluri:
1) variabile propozit ionale, notate: n, , n, ... (eventual cu indici); mult imea lor,
notata \ , este presupusa a innita,
2) simboluri logice (conectori):
: simbolul de negat ie (va citit non),
: simbolul de implicat ie (va citit implica),
3) parantezele (, ), [, ].
Pornind de la aceste simboluri primitive, vom construi cuvintele (asamblajele):
Denit ie 7.2.2 Un cuvant este un sir nit de simboluri primitive, scrise unul dupa
altul.
Exemplu n , (n ) n, n n
Intuit ia ne spune ca primele doua cuvinte au sens, pe cand cel de-al treilea
nu. Din mult imea cuvintelor le vom selecta pe acelea care au sens, sunt bine
formate, not iune precizata astfel:
Denit ie 7.2.3 Se numeste enunt orice cuvant care verica una din condit iile
urmatoare:
(i) este o variabil a propozit ionala,
(ii) exista un enunt astfel ncat = ,
(iii) exista enunt urile . astfel ncat = .
Variabilele propozit ionale se vor numi enunt uri atomice sau elementare.
Vom nota cu 1 mult imea enunt urilor.
Observat ie 7.2.4 Denit ia conceptului de enunt este data prin induct ie. Momen-
tul init ial al denit iei prin induct ie este dat de condit ia (i), iar trecerea de la / la
/ + 1 este asigurata de (ii) si (iii).
Pentru , 1, introducem abrevierile:
= (disjunct ia lui si ),
= ( ) (conjunct ia lui si ),
= ( ) ( ) (echivalent a logica a lui si ).
Observat ii 7.2.5
(1) In prezentarea sistemului formal al calculului propozit ional am considerat
negat ia si implicat ia drept conectori primitivi (init iali). Conectorii derivat i (sau),
(si), (echivalent) au fost introdusi prin prezentarile de mai sus.
(2) Exista prezentari ale sistemului formal al calculului propozit ional (echiva-
lente cu cea de mai sus) care folosesc alt i conectori primitivi.
In continuare, vom mbogat i limbajul calculului formal cu o structura logica:
teoremele formale si deduct ia formala. Aceste doua componente ale structurii logice
a lui 1 sunt denite pe baza axiomelor lui 1 si a unei reguli de deduct ie (modus
ponens).
Denit ie 7.2.6 O axioma a sistemului formal al calculului propozit ional este un
enunt care are una din formele urmatoare:
(G1) ( )
(G2) ( ( )) (( ) ( ))
(G3) ( ) ( ),
unde , , sunt enunt uri arbitrare.
Denit ie 7.2.7 O teorema formala sau pe scurt teorema este un enunt care
verica una din condit iile urmatoare:
(T1) este o axioma,
(T2) exista un enunt astfel ncat si sunt teoreme.
Conditia (T2) se scrie prescurtat:
.
si se numeste regula de deduct ie modus ponens (m.p.).

Vom nota cu T mult imea teoremelor, iar faptul ca este o teorema va notat
cu
.
Observat ii 7.2.8
(i) Deci, T 1.
(ii) Deci, mult imea T a teoremelor este obt inuta din axiome, prin aplicarea
regulii de deduct ie m.p..
(iii) Deci, avem:
(o1). (o2). (o3).
Denit ia conceptului de teorema formala fost data prin induct ie: axiomele (G1) -
(G3) corespund momentului zero al induct iei, iar trecerea de la / la / + 1 este
realizata prin modus ponens.
Denit ie 7.2.9 O demonstrat ie formala a unui enunt este un sir nit de enunt uri
1
. . . . .
n
astfel ncat
n
= si pentru orice 1 i n se verica una din condit iile
urmatoare:
(1)
i
este o axioma,
(2) exista doi indici /. , < i astfel ncat
k
=
j

i
.
Condit ia (2) se mai scrie:
j
.
k
=
j

i
i
si se numeste tot modus ponens.
Se observa ca proprietat ile (1), (2) nu exprima altceva decat condit iile (T1),
(T2), deci daca si numai daca exista o demonstrat ie formala
1
. . . . .
n
a lui .
n se numeste lungimea demonstrat iei formale. O teorema poate avea demonstrat ii
formale de lungimi diferite.
Generalizare Deduct ia formala din ipoteze este introdusa prin denit ia
urmatoare:
Denit ie 7.2.10 Fie o mult ime de enunt uri ( 1) si un enunt ( 1).
Vom spune ca enunt ul este dedus din ipotezele , si vom nota
.
daca una din condit iile urmatoare este vericata:
(D1) este o axioma,
(D2) ,
(D3) exista un enunt astfel ncat si sunt deduse din ipotezele .
Condit ia (D3) se mai scrie:
.

si se numeste tot modus ponens.
Denit ia de mai sus este tot de tip inductiv: (D1) si (D2) constituie momentul
zero al induct iei, iar (D3) constituie trecerea de la / la / + 1.
Denit ie 7.2.11 O -demonstrat ie formala a lui este un sir de enunt uri
1
. . . . .
n
astfel ncat
n
= si pentru orice 1 i n este vericata una din condit iile:
(1)
i
este o axioma,
(2)
i
,
(3) exista doi indici /. , < i astfel ncat
k
=
j

i
.
Prin compararea condit iilor (D1) - (D3) din Denit ia 7.2.10 cu conditiile (1) - (3)
din Denit ia 7.2.11, rezulta ca daca si numai daca exista o -demonstrat ie
formala a lui .
Observat ii 7.2.12
(i) Daca = , atunci .
(ii) Daca , atunci pentru orice 1.
Cu aceasta, descrierea sintactica a sistemului formal al calculului propozit ional
este ncheiata. Vom nota cu 1 acest sistem logic.
Observam ca toata prezentarea s-a desfasurat la nivel simbolic: pornind de la o
mult ime de simboluri, am denit enunt urile, dupa care am introdus structura logica
a lui 1: axiomele si teoremele, si apoi deduct ia sintactica (inferent a sintactica).
7.2.1 Proprietat i sintactice ale lui L
In aceasta subsect iune, vom prezenta unele proprietat i sintactice ale lui 1, cea
mai importanta dintre ele ind teorema deduct iei. Folosind acest rezultat, vom
stabili cele mai semnicative teoreme formale ale lui 1.
Propozit ia 7.2.13 Fie . 1 si 1.
(i) daca si , atunci ,
(ii) daca , atunci exista nita, astfel ncat ,
(iii) daca pentru orice si , atunci .
Dem.
(i): Demonstrat ia se face prin induct ie asupra conceptului . Daca ,
atunci este vericata una din condit iile (D1) - (D3). Le vom lua pe rand:
- daca este o axioma, atunci ,
- daca , atunci , deci ,
- daca si ( ), atunci conform ipotezei induct iei, si (
), deci .
(ii): Demonstrat ia se face tot prin induct ie:
- daca este axioma, atunci si este nita,
- daca , atunci luam = ,
- daca si ( ), atunci conform ipotezei induct iei, exista
1
,
2

nite, astfel ncat
1
,
2
( ); luam =
1

2
si aplicam (i).
(iii): Exercit iu. 2
Propozit ia 7.2.14 (Principiul identitat ii)
Pentru orice enunt , ( ).
Dem. Urmatoarea lista de enunt uri este o demonstrat ie formala a lui ( ):
(( ) ) (G1)
[ (( ) )] [( ( )) ( )] (G2)
( ( )) ( ) m.p.
( ) (G1)
m.p.
2
Observat ie 7.2.15 Principiul identitatii in forma conduce la
(Principiul tert ului exclus).
Propozit ia 7.2.16 (Principiul tert ului exclus)
Pentru orice ,
( ).
Dem. = si ( ), conform Principiului identitat ii. 2
Teorema 7.2.17 (Teorema deduct iei)
Daca 1 si , 1, atunci:
( ) .
Dem.
(=): Se aplica Propozit ia 7.2.13, (i) si modus ponens.
(=): Prin induct ie, dupa modul cum este denit . Consideram
urmatoarele cazuri:
- (1) este o axioma.
Cum si ( ), conform (G1), atunci ( ) prin m.p., deci
( ).
- (2) , cu doua subcazuri:
(a) : din , ( ) se deduce ,
(b) : se aplica Principiul identitat ii: .
- (3) Exista 1 astfel ncat si . Aplicand ipoteza
induct iei, rezulta ( ) si ( ( )). De asemenea,
( ( )) (( ) ( )) (G2)
Aplicand de doua ori m.p., se obt ine ( ).
In demonstrat ia de mai sus a implicat iei (=), cazurile (1) si (2) reprezinta
momentul zero al induct iei, iar cazul (3) constituie trecerea de la / la / + 1. 2
Observat ie 7.2.18 In demonstrarea Principiului identitat ii si a Teoremei deduct iei,
nu au intervenit decat axiomele (G1), (G2) si m.p.. Aceasta arata ca cele doua
rezultate sunt valabile n orice sistem logic n care apar (G1), (G2) si modus po-
nens.
Teorema deduct iei este un instrument ecace n stabilirea teoremelor formale.
Aceasta armat ie va probata prin demonstrat iile propozit iilor urmatoare.
Propozit ia 7.2.19
( ) (( ) ( )).
Dem. Vom aplica succesiv m.p. si apoi Teorema deduct iei:
. .
. .
. . m.p.
. .
. . m.p.
. Teorema deduct iei
( ) ( ) Teorema deduct iei
( )
(( ) ( )) Teorema deduct iei.
2
Privind ultimele cinci randuri ale demonstrat iei precedente, ideea ei devine
transparenta. Prin aplicarea repetata a Teoremei deduct iei, totul se reduce la a
stabili deduct ia formala
. . .
ceea ce este foarte usor. Aceasta observat ie este utila si n obt inerea demonstrat iilor
propozit iilor urmatoare.
Corolar 7.2.20
. implica .
Dem. Din Propozit ia 7.2.19, aplicand de doua ori modus ponens. 2
Observat ie 7.2.21 Din Corolarul 7.2.20, se deduce urmatoarea regula de deduct ie
derivata:
(R1) .

In stabilirea teoremelor formale, este mai ecient sa aplicam (R1) n loc de
Propozit ia 7.2.19. Acelasi lucru este valabil si n cazul regulilor de deduct ie derivate
din alte teoreme formale.
Propozit ia 7.2.22
( ( )) ( ( )).
Dem. Aplicam m.p. si apoi Teorema deduct iei:
. . ( )
. . ( ) ( )
. . ( ) m.p.
. . ( )
. . ( ) m.p.
. ( ) Teorema deduct iei
( ) ( ) Teorema deduct iei
( ( ))
( ( )) Teorema deduct iei.
2
Observat ie 7.2.23 Propozit ia 7.2.22 corespunde urmatoarei reguli de deduct ie
derivata:
(R2) ( )
( )
Propozit ia 7.2.24
( ).
. ( ) (G1)
.
. m.p.
. ( ) ( ) (G3)
. m.p.
.
. m.p.
Teorema deduct iei
( ) Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.25
( ).
Dem. Din Propozit ia 7.2.24, conform (R2). 2
Exercit iu 7.2.26 Sa se demonstreze Propozit ia 7.2.25n acelasi mod ca Propozit ia
7.2.24, folosind Teorema deduct iei.
Propozit ia 7.2.27
.
( ) (G1)

m.p.
( ) ( ) (G3)
m.p.
( ) ( ) (G3)
m.p.
m.p.
Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.28
( ) ( ).
Dem. Aplicam m.p. si Teorema deductiei:
. . Propozit ia 7.2.27
. .
. . m.p.
. .
. . m.p.
. .
. . ( ) Propozit ia 7.2.25
. . m.p. de doua ori
. Teorema deduct iei
. ( ) ( ) (G3)
. m.p.
.
. m.p.
Teorema deduct iei
( ) ( ) Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.29
.
Dem.
. Propozit ia 7.2.27
.
. m.p.
Teorema deduct iei
( ) ( ) (G3)
m.p.

m.p.
Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.30
( ) .
Dem.
.
. m.p.
.
. m.p.
. ( ( )) Propozit ia 7.2.24
. ( ) m.p. de doua ori
( ) Teorema deduct iei
( ( ))
(( ) ) (G3)
( ) m.p.
Propozit ia 7.2.13
m.p.
2
Propozit ia 7.2.31
( ( )).
Dem.
. m.p.
( ) Teorema deduct iei
(( ) ) ( ( )) Propozit ia 7.2.28
( ) m.p.
( ( )) Teorema deduct iei.
2
Propozit ia 7.2.32
( ).
Dem. Este transcrierea Propozit iei 7.2.24. 2
Propozit ia 7.2.33
( ).
Dem. ( ) se scrie echivalent ( ), pentru care avem
demonstrat ia formala:
.
Teorema deduct iei
2
Propozit ia 7.2.34
( ) [( ) (( ) )].
Dem.
. .
. .
. . (R1)
. . Prop. 7.2.28
. . Prop. 7.2.27
. . (R1)
. .
. . (R1)
. . ( ) ( ) Prop. 7.2.28
. . m.p.
. . ( ) Prop. 7.2.30
. . m.p.
. . Prop. 7.2.27
. . m.p.
. ( ) T. deduct iei
( ) (( ) ) T. deduct iei
( )
[( ) (( ) )] T. deduct iei.
2
Observat ie 7.2.35 Propozit ia 7.2.34 implica regula deduct iei derivata:
(R3) .
( )
Propozit ia 7.2.36
( ) .
Dem.
( Propozit ia 7.2.24
( ) (R2)
( ( )) (( ) ) Propozit ia 7.2.28
( ) m.p.
Propozit ia 7.2.27
( ) (R1).
Am obt inut exact ( ) . 2
Propozit ia 7.2.37
( ) .
Dem.
( ) (G1)
( ( )) (( ) ) Propozit ia 7.2.28
( ) ) m.p.
Propozit ia 7.2.27
( ) (R1).
Ultima teorema formala este chiar ( ) . 2
Propozit ia 7.2.38
( ) [( ) ( ( ))].
Dem.
. .
. .
. . m.p.
. . analog
. . Prop. 7.2.29
. . m.p.
. . ( ( )) Prop. 7.2.25
. . ( ) m.p. de doua ori
. ( ) T. deduct iei
( ) ( ( )) T. deduct iei
( )
[( ) ( ( ))] T. deduct iei.
2
Observat ie 7.2.39 Propozit iei 7.2.38i este asociata urmatoarea regula de deduct ie
derivata:
(R4) .
( )
Propozit ia 7.2.40
( ) ( ).
Dem.
( ) Propozit ia 7.2.37
( ) ( ) (R4).
2
Propozit ia 7.2.41
( ( )).
Dem.
.
.
. m.p.
. ( ( )) Propozit ia 7.2.31
. ( ) m.p. de doua ori
( ( )) Teorema deduct iei de doua ori.
2
Propozit ia 7.2.42
[( ) ( )] (( ) ).
Dem.
( ) ( )
( ) (R1)
( ) ( ) (R4)
( ) ( ) analog
[( ) ( )] (( ) ) (R3).
2
Propozit ia 7.2.43
( ) [( ( )) ( ( ))].
Dem.
. ( ). . ( )
. ( ). .
. ( ). . m.p.
. ( ). .
. ( ). . m.p.
. ( ). .
. ( ). . m.p.
Se aplica apoi Teorema deduct iei de patru ori. 2
Propozit ia 7.2.44
( ( )) (( ) ).
Dem.
( ).
( ). ( )
( ). m.p.
( ). analog
( ). ( )
( ). m.p. de doua ori.
Se aplica apoi Teorema deduct iei de doua ori. 2
Propozit ia 7.2.45
[( ) ] [ ( )].
Dem.
( ) . .
( ) . .
( ) . . ( ( )) Propozit ia 7.2.41
( ) . . m.p. de doua ori
( ) . . ( )
( ) . . m.p.
Se aplica apoi Teorema deduct iei de trei ori. 2
Propozit ia 7.2.46
( ) ( [( ) ( )]).
Dem. Conform Teoremei deduct iei, se reduce la a demonstra:
. ( ) ( ).
ceea ce este totuna cu
. ( ) ( ).
Aplicand Teorema deductiei, se reduce la a demonstra:
. . ( ) ( ).
. . ( ) ( )
. . ( ) Prop. 7.2.27, m.p.
. . ( ) (G3), m.p.
. . ( )
. . ( ) (R1)
. . ( )
. . ( ) m.p.
. . ( ) ( ( )) Prop. 7.2.31
. . ( ) ( ) m.p. de doua ori.
2
Propozit ia 7.2.47
[( ) ] [( ) ( )].
Dem. Din Propozit ia 7.2.46, cu ajutorul Propozit iilor 7.2.44 si 7.2.45. 2
Propozit ia 7.2.48 Pentru orice enunt uri si , avem:
(1) ( ) si (2) ( )
Dem. Pentru (1) avem urmatoarea demonstrat ie formala:
( ( )) (( ) ) Propozit ia 7.2.44
( ) m.p.
Conform Principiului identitatii, , de unde, prin Teorema deduct iei,
( ), adica (2). 2
Propozit ia 7.2.49
( ) ( ).
Propozit ia 7.2.50
(
) [(
) ((
) (
))].
Dem.

) [(
) ( )] P. 7.2.19

) ( ) m.p.

m.p.

( ) [(
) (
)] P. 7.2.19

) (
) m.p.

m.p.

) (
) T.d.

) ((
) (
)) T.d.
(
) [(
) ((
) (
))] T.d.
2
Corolar 7.2.51
(
). (
) implica (
) (
).
Dem. Din Propozit ia 7.2.50, aplicand de doua ori modus ponens. 2
Observat ie 7.2.52 Din Corolarul 7.2.51, se deduce urmatoarea regula de deduct ie
derivata:
(RX)
) (
)
Propozit ia 7.2.53 Fie 1 si 1. Atunci
daca si numai daca exista
1
. . . .
n
, astfel ncat
(7.1)
n
i=1
i
.
Dem.
=: Daca , atunci conform Propozit ie 7.2.13 (ii), exista
1
. . . . .
n
,
astfel ncat
(7.2)
1
. . . . .
n

Aplicand de n ori Teorema deduct iei, obt inem:
(7.3)
1
(
2
. . . (
n
) . . .).
Tinand cont de Propozit ia 7.2.44, obt inem (7.1).
=: Daca (7.1) are loc, cu
1
. . . . .
n
, atunci conform Propozit iei 7.2.45,
deducem (7.3). Din Teorema deduct iei aplicata n sens invers, obt inem (7.2), deci
. 2
Propozit ia precedenta arata cum deduct ia formala poate exprimata n ter-
menii unor teoreme formale. In cazul unor sisteme logice (de exemplu, logica
modala), este convenabil ca not iunea de deduct ie sa e introdusa prin condit ia din
Propozit ia 7.2.53.
Denit ie 7.2.54 O mult ime nevida de enunt uri se numeste sistem deductiv
daca, pentru orice enunt , implica .
Cu alte cuvinte, un sistem deductiv este o mult ime de enunt uri nchisa la
deduct ii.
Lema 7.2.55 Daca este o mult ime de enunt uri, atunci sunt echivalente urmatoarele:
(a) este un sistem deductiv,
(b) contine mult imea teoremelor formale si . implica .
Dem.
(a) =(b): Daca , atunci , deci . Presupunem ca . ,
deci , , de unde , conform m.p. Rezulta .
(b) = (a): este o mult ime nevida. Presupunem . Conform Propozit iei
7.2.13 (ii), exista
1
. . . . .
n
astfel ncat
1
. . . . .
n
. Aplicand Teorema
deduct iei, obt inem:

1
(. . . (
n
) . . .).
Cum
1
. . . . .
n
, rezulta . 2
Vom nota cu 1() sistemul deductiv generat de , adica intersect ia sistemelor
deductive ce includ pe . Se poate arata ca
1() = [ .
Exercit iu 7.2.56 Fie .
1
.
2
1. Sa se arate ca:
(a) 1() = 1 [ exista
1
. . . . .
n
.
n
i=1
i
.
(b) 1().
(c)
1

2
implica 1(
1
) 1(
2
).
(d) 1(1()) = 1().
(e) 1() =
1() [ 1. nita.
Consideram funct ia 1() : {(1) {(1), denita de asocierea 1().
Conform proprietat ilor (b) - (d) din Exercit iul 7.2.56, 1() este un operator de
nchidere. Pentru orice familie (
i
)
iI
de part i ale lui 1, notam
iI
i
=
iI
i
.
iI
i
= 1(
iI
i
).
Familia sistemelor deductive ale lui 1 este o latice completa n raport cu operat iile
innite
si
introduse mai sus.

Lema 7.2.57 Fie 1 si . 1. Atunci:
( ) si .
Dem. Prezentam demonstrat ia pentru cazul particular = .
=: Presupunem si . Conform Propozit iei 7.2.41, avem (
( )), de unde rezulta, aplicand m.p. de doua ori, ca ( ).
=: Rezulta din Propozit iile 7.2.36 si 7.2.40. 2
7.2.2 Algebra Lindenbaum-Tarski - varianta 1
Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propozit ional 1 este o algebra Boole
asociata n mod canonic lui 1. Ca mult ime, ea se obt ine prin factorizarea lui 1 la
o relat ie de echivalent a denita prin conectorul . Conectorii . si denesc
pe mult imea cat operat ii booleene. Proprietat ile sintactice ale lui 1 se reecta n
proprietat i ale algebrei Lindenbaum-Tarski, realizandu-se trecerea de la sintaxa la
algebra. Urmand aceasta cale, o problema de sintaxa poate convertita ntr-o
problema de algebra; pe drumul invers, o solut ie a problemei algebrice poate
transportata ntr-o solut ie a problemei sintactice.
Sa denim, pe mult imea 1 a enunt urilor lui 1, o relat ie binara astfel:

def.
( ).
Observat ie 7.2.58 Conform Lemei 7.2.57, daca si numai daca (
si ).
Lema 7.2.59 Relat ia este o relat ie de echivalent a pe 1.
Dem. Vor trebui vericate urmatoarele condit ii:
(1) , pentru orice 1,
(2) , pentru orice . 1,
(3) , = , pentru orice . . 1.
(1) rezulta din Principiul identitat ii si observat ia precedenta;
(2) rezulta din observat ia precedenta;
(3) rezulta din (R1) si observat ia precedenta. 2
Consideram mult imea cat 1
. Clasa de echivalent a a lui 1 va notata

.
Fie si doua enunt uri ale lui 1. Daca , atunci spunem ca si sunt
echivalente logic. Echivalent a logica a doua enunt uri este traducerea n limbajul
formal a ideii de echivalent a a doua propozit ii din limbajul natural. In alt i termeni,
conectorul este corespondentul formal al lui (daca si numai daca).
Denit ia relat iei de echivalent a porneste tocmai de la aceasta observat ie:
doua enunt uri echivalente logic vor identicate prin . O clasa de echivalent a
strange la un loc toate enunt urile echivalente logic.
Denim relat ia binara pe 1
def.
.
Este necesar sa vericam independent a de reprezentant i:
(
) =(
).
=: Presupunem ca . Din
. si
rezulta,
aplic and (R1), ca
.
=: Similar.
Lema 7.2.60 Relat ia este o relat ie de ordine pe 1
.
Dem. Este necesar sa vericam condit iile urmatoare:
(1) , oricare 1,
(2) , = , pentru orice . 1,
(3) , = , pentru orice . . 1.
Ele rezulta din Principiul identitat ii si din (R1). 2
Chiar prin denit ie, relat ia de ordine din Lema 7.2.60 este o reectare al-
gebrica a conectorului . In acest fel, stabilirea unoe teoreme formale ale lui 1
revine la vericarea unor inegalitat i booleene.
Propozit ia 7.2.61 (1
. ) este o latice distributiva, n care pentru orice .

1:
(1) inf( .
) =
. (2) sup( .
) =
.
Dem.
Demonstram ntai (1), ceea ce revine la a verica condit iile urmatoare:
(i) ( ) , ( ) ,
(ii) daca si , atunci ( ).
Condit ia (i) rezulta din Propozit iile 7.2.36, 7.2.37, iar (ii) din (R4).
Demonstram acum (2), ceea ce revine la a verica condit iile urmatoare:
(iii) ( ), ( ),
(iv) daca si , atunci ( ) .
Se folosesc Propozit iile 7.2.32, 7.2.33 si (R3). Rezulta ca (1
. ) este o latice, n
care

=
.

=
.
Distributivitatea rezulta din Propozit iile 7.2.42, 7.2.46. 2
Observat ii 7.2.62
(1) Sa punem

def.
= .
Atunci denit ia operat iei nu depinde de reprezentant i.
(2) Conform Propozit iei 7.2.48, avem

.
pentru orice . 1. Atunci este primul element al laticii 1
, iar
este ultimul element. Vom nota
0 = . 1 =
(este evident ca denit iile nu depind de reprezentant i).
Propozit ia 7.2.63 Structura (1
. . . . 0. 1) este o algebra Boole, numita al-

gebra Lindenbaum-Tarski asociata sistemului formal 1.
Dem. Conform Propozit iei 7.2.61, (1
. . ) este o latice distributiva. Conform

observat iilor precedente, = 0 si = 1, deci orice element al lui 1
admite pe drept complement. 2

Observat ie 7.2.64 Daca notam j : 1 1
surject ia canonica (j() = , pen-

tru orice 1), atunci pentru orice . 1, sunt vericate condit iile urmatoare:
(a) j( ) = j() j(),
(b) j( ) = j() j(),
(c) j() = j(),
(d) j( ) = j() j(),
(e) j( ) = j() j(),
unde

def.
=
def.
=
.
Egalitat ile (a) - (c) sunt chiar denit iile operat iilor din 1
. (d) revine la a arata ca

( ) () (exercit iu), iar (e) rezulta din (b) si (d). Cele cinci egalitat i
de mai sus arata modul n care conectorii sunt convertit i n operat ii booleene.
Lema 7.2.65 Pentru orice 1,
= 1.
Dem. Trebuie sa demonstram:
( ).
=: Presupunem ca . Cum (( ) ), conform (G1), rezulta
( ) ; totodata, are loc ( ), deci ( ).
=: Presupunem ca (). Conform (Principiul tert ului exclus),
rezulta, aplicand m.p., ca . 2
Observat ie 7.2.66 Lema 7.2.65 ofera o metoda algebrica pentru a verica daca
un enunt este teorema formala.
Exemplu. Sa se arate ca:
[ ( )] [( ( )) ( ( ))].
Notand o = , / =

, c = , d =
, conform Lemei 7.2.65, este sucient sa stabilim

identitatea booleana:
[o (/ c)] [(o (c d)) (o (/ d))] = 1.
ceea ce este echivalent cu
o (/ c) (o (c d)) (o (/ d)).
Dar, un calcul boolean n algebra Lindenbaum-Tarski 1
ne da:
(o (c d)) (o (/ d)) = (o
d)
d =
(o c d
) o
d = o
c = o (/ c).
ceea ce termina vericarea.
Generalizare.
Vom generaliza construct ia de mai sus, pornind cu o mult ime de enunt uri si
denind algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui .
Fie o mult ime de enunt uri ale lui 1 ( 1). Sa denim pe 1 urmatoarea
relat ie binara:

def.
( )
( si ).
Procedand analog ca mai sus, se poate arata ca
este o relat ie de echivalent a

pe 1 si ca 1
are o structura canonica de algebra Boole (= algebra Lindenbaum-

Tarski a lui ). Notam cu clasa de echivalent a a lui 1. Atunci:

def.
= ( ).
def.
= ).
()
def.
= ().

def.
= ( ).
def.
= ( ).
.
0 = ( ). 1 = ( ).
= 1 .
Daca = , atunci
= si obt inem algebra Lindenbaum-Tarski 1
a lui 1.
7.2.3 Algebra Lindenbaum-Tarski - varianta 2
Aceasta subsect iune cont ine construct ia unei algebre Boole echivalente asociate
canonic sistemului formal 1. Construct ia n aceasta varianta este preluata din [30].
Sa denim, pe multimea 1 a enunt urilor lui 1, o relat ie binara astfel:

def.
.
Lema 7.2.67
( si ) = .
Dem.

def.
( ) ( )
Lema 4.1.8
si .
Prin ipoteza, avem si, conform (a1), avem ( ); atunci aplicand
modus ponens, rezulta . Similar, prin ipoteza avem si, conform (a1),
avem ( ); atunci aplicand modus ponens, rezulta .
Deci, rezulta . 2
Observat ii 7.2.68
(i) Conform Lemei 4.1.8,
daca si numai daca ( si ).
deoarece ( ) ( si ).
(ii) Avem ( ) ( ).
Amintim ca relat ia este o relat ie de echivalent a pe 1, conform Propozit iei
7.2.59. Clasa de echivalent a a lui 1 va notata , deci
= 1 [ .
Fie mult imea cat 1 , adica :
1 = [ 1.
Propozit ia 7.2.69
=

.
Dem.
=: Deoarece si =

, rezulta ca

, deci .
=: Fie , adica ; dar, prin ipoteza, ; rezulta, prin tranzi-
tivitatea lui , ca , adica

. Deci,

. Similar se demonstreaza ca
. Deci, =

. 2
Propozit ia 7.2.70 Pentru orice . .
1,
(i) daca
si
, atunci ( ) (
),
(ii) daca , atunci ,
(iii) ( ) ( ).
Dem.
(i): Ipoteza este urmatoarea: (
si
)
def.
si
)
def.
( (
) (
) si (
) (
)
Lema 4.1.8
si
) si (
si
), iar concluzia ce trebuie

demonstrata este urmatoarea:
( ) (
)
def.
( ) (
)
def.
[( ) (
)] [(
) ( )]
Lema 4.1.8
(a) ( ) (
) si (b) (
) ( ).
Conform ipotezei, din
si
, rezulta, aplicand regula (RX), ca

( ) (
), adica (a).
Similar, conform restului ipotezei, adica din
si
, rezulta,
aplic and (RX), ca (
) ( ), adica (b).
Rezulta ca ( ) (
).
(ii):
def.

def.
( ) ( )
Lema 4.1.8
si
si

def.

def.
( )( )
Lema 4.1.8

si .
Conform Propozit iei 7.2.49, avem ( ) ( ); deoarece avem prin
ipoteza , rezulta, aplicand modus ponens, ca .
Similar, conform Propozit iei 7.2.49, avem ( ) ( ); deoarece
avem prin ipoteza , rezulta, aplicand modus ponens, ca .
Rezulta ca .
(iii): Conform Propozit iei 7.2.14, avem si . De aici, aplicand
Lema 7.2.67, rezulta ( ) ( ) adica ( ) ( ), conform
denit iei lui . 2
Denim pe 1
operat ia binara , operat ia unara si constanta 1 astfel:

def.
=
.
def.
= . 1
def.
= .
Atunci conform Lemei 7.2.70, denit iile nu depind de reprezentant i (adica daca
, atunci si deci

= , etc.).
Amintim urmatorul rezultat cu o alta demonstrat ie.
Lema 7.2.71
= 1.
Dem. Avem:
= 1
=
( )
( )
Def.
( ( )) (( ) )
Lema 4.1.8
(a) ( ) si (b) ( ) .
=: Deoarece, prin ipoteza, avem si, conform Propozit iei 7.2.14, avem
, rezulta, aplicand Lema 7.2.67, ca ( ), adica = 1.
=: Prin ipoteza, avem = 1; dar, conform Propozit iei 7.2.14, avem (c)
; aplicand modus ponens lui (b) si (c), rezulta . 2
Corolar 7.2.72
= 1.
Dem. Din Propozit ia 7.2.16 si Lema 7.2.71. 2
Teorema 7.2.73 Structura
(1 . . . 1)
este o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski asociat a sistemului formal
1.
Dem. Trebuie sa vericam: pentru orice .
. 1 ,
(A1) (
) = 1,
(A2) ( (
)) ((

) ( )) = 1,
(A3) (
) (
) = 1,
(A4)

= 1 =

implica =

.
(A1): (
) = 1

( ) = 1
Lema 7.2.71
( ),
ceea ce este adevarat, conform Observat iei 7.2.8 referitoare la (a1).
(A2), (A3): se demonstreaza similar, folosind axiomele (a2), (a3) respectiv.
(A4):

= 1 =

= 1 =

Lema 7.2.71
si
Lema 4.1.8
( ) ( )

Prop. 7.2.69
= (dar de fapt sunt echivalente)
=

. 2
Observat ie 7.2.74 Daca notam j : 1 1 surject ia canonica (j() = ,
pentru orice 1), atunci pentru orice . 1, sunt vericate condit iile
urmatoare:
(a) j( ) = j() j(),
(b) j( ) = j() j(),
(c) j() = j(),
(d) j( ) = j() j(),
(e) j( ) = j() j(),
(f) j(0) = 0. j(1) = 1,
unde

def.
=
def.
=
def.
=
. 0
def.
= 1 = .
Cele cinci egalitat i de mai sus arata modul n care conectorii sunt convertit i n
operat ii booleene.
Generalizare
Fie o mult ime de enunt uri ale lui 1 ( 1). Sa denim pe 1 urmatoarea relat ie
binara:

def.
( )
( si ).
Procedand analog ca mai sus, se poate arata ca
este o relat ie de echivalent a

pe 1. Daca notam cu clasa de echivalent a a lui 1 si cu 1
= [
1 si daca denim urmatoarele operat ii pe 1
:

def.
= ( ). ()
def.
= (). 1
def.
= ( ).
atunci structura
(1
. . . 1)
este o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski a lui .
Daca = , atunci
= si obt inem algebra Lindenbaum-Tarski 1 a lui

1.
Generalizarea Lemei 7.2.71 este:
= 1.
7.2.4 Prealgebre Boole. Algebrele Boole ca prealgebre Boole
cat
Cont inutul acestei subsect iuni este preluat din [30].
Studiul mult imilor prebooleene (preboolean sets) [41], [44], al prealgebrelor Nel-
son si Lukasiewicz [38], al o-prealgebrelor [26] si al prealgebrelor Hilbert [6], a con-
dus la introducerea [30] not iunii de prealgebra Boole, asociata denit iei echivalente
a algebrei Boole, cu axiomele (A1) - (A4), prezentata anterior, si la factorizarea
prealgebrei Boole pentru a obt ine algebra Boole, urma nd ndeaproape lucrarea [6].
Prealgebre Boole
Denit ie 7.2.75 Structura A = (A. .
. 1) este numita o prealgebra Boole daca

= 1 A si este o operat ie binara pe A,

este o operat ie unara pe A, astfel
ncat pentru orice r. n. . A avem:
(1) r (n r) 1,
(2) [r (n .)] [(r n) (r .)] 1,
(3) (n
) (r n) 1,
(4) daca r 1 si r n 1, atunci n 1.
Observat ii 7.2.76
1) Structura (A. . 1) cu axiomele (1), (2), (4) este o prealgebra Hilbert (a se
vedea [6]).
2) Axioma (4) este corespondentul algebric al regulii de deduct ie logica modus
ponens.
3) Calculul propozit ional clasic L = (1. . . T) este un exemplu de prealgebra
Boole, unde 1 este mult imea enunt urilor, T este mult imea teoremelor formale.
4) Algebrele Boole, denite ca algebre (1. .
. 1) satisfacand axiomele (A1) -

(A4), denesc prealgebra Boole (1. .
. 1), unde luam 1 = 1, conform (MP).

5) Data o algebra Boole B = (1. .
. 1) si un sistem deductiv (= ltru) 1 al

lui B, atunci (1. .
. 1) este o prealgebra Boole (a se vedea [26]).

Fie (A. .
. 1) o prealgebra Boole n aceasta sect iune.

Propozit ia 7.2.77 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru tot i r. n. . A:
(5) daca n 1, atunci r n 1,
(6) r r 1 (reexivitatea),
(7) daca r n 1 si n . 1, atunci r . 1 (tranzitivitatea).
Dem. (A se vedea [6], [39]):
(5): Fie n 1; deoarece din (1) n (r n) 1, rezulta din (4) ca r n 1.
(6): Din (1), r ((r r) r) 1; din (2), [r ((r r) r)] [(r
(r r)) (r r)] 1.
Atunci din (4), (r (r r)) (r r) 1.
Dar, din (1) din nou, r (r r) 1. Rezulta, din (4) ca r r 1.
(7): Fie r n 1 si n . 1.
Deoarece n . 1, atunci din (5) obt inem r (n .) 1.
Dar, din (2), [r (n .)] [(r n) (r .)] 1.
Rezulta, din (4), ca (r n) (r .) 1.
Deoarece r n 1, atunci din (4) din nou, obt inem ca r . 1. 2
Denit ie 7.2.78 Sa denim pe A o relat ie binara astfel: pentru tot i r. n A,
r n r n 1.
Atunci din (6) si (7) obt inem:
(6) r r, pentru orice r, adica este reexiva,
(7) daca r n si n ., atunci r ., adica este tranzitiva.
Observat ii 7.2.79
1) Din (6), (7), rezulta ca relat ia binara pe A este o cvasi-ordine (preordine).
2) Proprietatea (5) spune:
(5) Daca n 1, atunci r n, pentru tot i r A,
adica ecare element al lui A precede toate elementele lui 1.
Propozit ia 7.2.80 Urmatoarele proprietati au loc, pentru tot i r. n. . A:
(8) daca r n ., atunci r n r .,
(9) r n r,
(10) r n . n r .,
(11) n . (r n) (r .),
(12) r n (n .) (r .).
(13) daca r n, atunci n . r .,
(14) r (n .) n (r .),
(15) daca r n, atunci . r . n.
Dem. (A se vedea [6] si [39])
(8): Din (2), [r (n .)] [(r n) (r .)] 1;
daca r n ., adica r (n .) 1, atunci din (4), obt inem (r n) (r
.)in1, adica r n r ..
(9): Rezulta direct din (1).
(10): =: daca r n ., atunci din (8), avem r n r .; dar din (9),
n r n; atunci aplicand (7), obt inem n r ..
=: rezulta prin simetrie.
(11): Din (2), avem [r (n .)] [(r n) (r .)].
Pe de alta parte, din (9), avem n . r (n .).
Prin urmare, aplicand (7), obt inem n . (r n) (r .), adica (11) are
loc.
(12): rezulta din (11), aplicand (10).
(13): Din (12), r n [(n .) (r .)], adica (r n) [(n
.) (r .)] 1. Daca r n, adica r n 1, atunci din (4), obt inem ca
(n .) (r .) 1, adica n . r ..
(14): Din (2), avem [r (n .)] [(r n) (r .)].
Pe de alta parte, deoarece conform (9), n r n, atunci din (13), avem
(r n (r .) n (r .).
Prin urmare, aplicand (7), obt inem ca [r (n .)] n (r .).
(15): Daca r n, adica r n 1, atunci din (5), avem . (r n) 1.
Pe de alta parte, din (2), avem [. (r n)] [(. r) (. n)] 1.
Prin urmare, aplicand (4), obt inem (. r) (. n) 1, adica . r . n.
2
Propozit ia 7.2.81 Urmatoarele proprietat i au loc, pentru tot i r. n A:
(16) n
r n,
(17) (a) r r
n, (b) r
r n,
(18) (r
r,
(19) r (r
,
(20) r n n
.
Dem.
(16): Rezulta direct din (3).
(17) (a): Din (9), r
si, din (16), n
r n; prin urmare,
aplicand (7), obt inem r
r n.
(17) (b) este echivalent cu (17) (a), din (10).
(18): Din (9) si (16), avem:
(r
(((r
(r
((r
(r
r.
Prin urmare, aplicand (7), obt inem (r
(r
r care, aplicand (8), ne da

[(r
(r
] [(r
r], adica [(r
(r
] [(r
r] 1.
Dar, din (6), (r
(r
1, prin urmare, aplicand (4), obt inem (r

r 1, adica (r
r.
(19): Din (18), ((r
, adica ((r
1.
Pe de alta parte, din (3), [((r
] [r (r
] 1.
Prin urmare, aplicand (4), r (r
1, adica r (r
.
(20): Deoarece, din (19), n (n
, atunci din (13), avem r n r (n
.
Pe de alta parte, deoarece, din (18), (r
r, atunci din (11), avem r (n

(r
(n
.
Prin urmare, aplicand (7), obt inem r n (r
(n
.
Dar, din (16), (r
(n
.
Prin urmare, aplicand (7) din nou, obt inem r n n
. 2
Algebrele Boole ca prealgebre Boole cat,
adica ca algebre tip Lindenbaum-Tarski
Denit ie 7.2.82 Fie A = (A. .
. 1) o prealgebra Boole.
Sa denim o relat ie binara pe A astfel: pentru tot i r. n A,
r n r n si n r r n 1 si n r 1.
Propozit ia 7.2.83 Relat ia binara pe A este o relat ie de echivalent a.
Dem.
relexivitatea: pentru tot i r A, r r r r, care este adevarata
din (6).
simetria: pentru tot i r. n A, r n implica n r; este evident.
tranzitivitatea: e r. n. . A astfel ncat r n si n ., adica
(r n 1 si n r 1) si (n . 1 si . n 1), sau, echivalent,
(r n 1 si n . 1) si (. n 1 si n r 1), care implica, conform
(7), ca r . 1 si . r 1, adica r .. 2
Lema 7.2.84 Urmatoarele proprietat i ale lui au loc: pentru orice r. n. r
. n

A,
(a) r r
si n n
implica (r n) (r
),
(b) r n implica r
,
(c) 1 este o clasa de echivalent a.
Dem.
(a): Fie r r
si n n
, adica (r r
si r
r) si (n n
si n
n).
Dar, n n
implica, prin (13), r n r n
si r
r implica, prin (11),

r n
. Prin urmare, aplicand (7), r n r
. Similar,
r
r n. Prin urmare, (r n) (r
).
(b): Fie r n, adica r n 1 si n r 1.
Deoarece r n 1 si, din (20), (r n) (n
) 1, rezulta, din (4), ca

n
1.
Similar, n r 1 si (n r) (r
) 1 implica, prin (4), ca r

1. Prin urmare, r
.
(c): Este sucient sa demonstram ca r. n 1 implica r n. Intr-adevar,
r 1 implica, prin (5), ca n r 1 si similar, n 1 implica r n 1. Prin
urmare, r n. 2
Deoarece este o relat ie de echivalent a pe A, e [ r [ clasa de echivalent a a lui
r A:
[ r [= n A [ n r
si e 1 = A mult imea cat, adica mult imea tuturor claselor de echivalent a:
1 = A = [ r [ [ r A.
Lema 7.2.85 Pentru tot i r. n A,
[ r [=[ n [ r n.
Dem.
=: Deoarece r [ r [ si [ r [=[ n [, rezulta ca r [ n [, adica r n.
=: Fie . [ r [, adica . r; deoarece r n, din tranzitivitate obt inem ca
. n, adica . [ n [. Prin urmare, [ r [[ n [. Similar, [ n [[ r [. Prin urmare,
[ r [=[ n [. 2
Denit ie 7.2.86 Sa denim pe mult imea cat 1 = A de mai sus o relat ie
binara astfel: pentru tot i [ r [. [ n [ 1,
[ r [ [ n [ r n r n 1.
Lema 7.2.87 Relat ia binara pe mult imea cat 1 = A este o relat ie de ordine.
Dem.
reexivitatea: pentru tot i [ r [ 1, [ r [ [ r [r r, care are loc conform
(6).
antisimetria: e [ r [. [ n [ astfel ncat [ r [ [ n [ si [ n [ [ r [, adica
r n 1 si n r 1, adica r n; prin urmare, din Lema 7.2.85, [ r [ = [ n [.
tranzitivitatea: e [ r [. [ n [. [ . [ 1 astfel ncat [ r [ [ n [ si [ n [ [ . [,
adica r n si n .. Atunci aplicand (7), r ., adica [ r [ [ . [. 2
Sa denim pe mult imea cat 1 = A operat ia binara , operat ia unara

si
constanta 1 astfel: pentru orice [ r [. [ n [ 1,
[ r [ [ n [
def.
= [ r n [. [ r [
def.
= [ r
[. 1
def.
= 1.
Din Lema 7.2.84, denit iile sunt bune (adica nu depind de reprezentant i).
Lema 7.2.88
[ r [ = 1 [ r [ = 1 r 1.
Dem. Sa observam ca [ r [ = 1 nseamna r n for all n 1, adica (r n 1
si n r 1), pentru tot i n 1.
=: n 1 si n r 1 implica, prin (4), ca r 1.
=: Fie r 1; trebuie sa demonstram ca [ r [= 1.
[ r [ 1: e n [ r [, adica n r, adica (n r 1 si r n 1). Deoarece
r 1, rezulta, din (4), ca n 1.
1 [ r [: e n 1; atunci din (5), r n 1. Dar, r 1 implica, prin (5), ca
n r 1 de asemenea. Prin urmare, r n, care implica n [ r [. 2
Teorema 7.2.89 Algebra cat (1 = A . .
. 1) este o algebra Boole, pe care o

numim algebra tip Lindenbaum-Tarski a lui A.
Dem. Trebuie sa vericam ca pentru tot i [ r [. [ n [. [ . [ 1,
(A1) [ r [([ n [[ r [) = 1,
(A2) [[ r [ ([ n [[ . [)] [([ r [[ n [) ([ r [[ .)] = 1,
(A3) ([ n [
[ r [
) ([ r [[ n [) = 1,
(A4) daca [ r [[ n [= 1 =[ n [[ r [, atunci [ r [=[ n [.
Intr-adevar,
(A1): [ r [([ n [[ r [) =[ r (n r) [= 1, din (1) si din Lema 7.2.88.
(A2): rezulta similar din (2) si Lema 7.2.88.
(A3): rezulta similar din (3) si Lema 7.2.88.
(A4): Fie [ r [[ n [= 1 =[ n [[ r [, adica [ r n [= 1 si [ n r [= 1,
sau, equivalent, prin Lema 7.2.88, r n 1 si n r 1, adica r n, care
nseamna, prin Lema 7.2.85, [ r [=[ n [. 2
Observat ii
(i) La nivel de logica algebrica, avem calculul propozit ional clasic L, din care,
prin factorizarea 1oc1, obt inem algebra Lindenbaum-Tarski, care este o algebra
Boole. O alta factorizare, 1oc2, printr-un sistem deductiv (ltru) de data aceasta,
a algebrei Lindenbaum-Tarski, ne conduce la o alta algebra Boole, algebra Boole
c at.
La nivel de algebra logicii, avem prealgebra Boole, care modeleaza calculul
propozit ional clasic L, din care, prin factorizarea 1oc1
, obt inem algebra tip

Lindenbaum-Tarki, care este o algebra Boole. Prin alta factorizare, sa o numim
1oc2
, a acestei algebre Boole printr-un sistem deductiv (ltru), obt inem o algebra
Boole cat. Prin urmare, putem scrie:
7.3. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 1 155
Logica algebrica: L
Fac1
= o|oc/:o 1indcn/on:To::/i
Fac2
= o|oc/:o 1indcn/on:To::/i cat
Algebra logicii: j:co|oc/:o 1oo|c
Fac1
= o|oc/:o 1oo|c
Fac2
= o|oc/:o 1oo|c cat

(ii) Urmatoarele probleme deschise apar:
a) Sa se studieze factorizarea 1oc1
similar cu 1oc1.
b) Sa se studieze n paralel compunerea celor doua factorizari la cele doua nivele:
1oc2 1oc1 si 1oc2
1oc1
.
c) Sa se deneasca si sa se studieze pe prealgebra Boole not iunile corespunzatoare
not iunilor din calculul propozit ional clasic L.
d) Sa se deneasca not iunea analoaga de prealgebra Boole pentru calculul cu pred-
icate clasic.
7.3 Semantica calculului propozit ional L
Pana acum am dezvoltat sistemul 1 la nivel sintactic, fara a atribui enunt urilor
valori de adevar. Acest lucru va realizat n sect iunea de fat a prin not iunea de
interpretare.
Denit ie 7.3.1 O interpretare a lui 1 este o funct ie oarecare / : \ 1
2
.
Propozit ia 7.3.2 Pentru orice interpretare / : \ 1
2
, exista o funct ie unica
/
: 1 1
2
, care satisface proprietat ile urmatoare:
(a) /
(r) = /(r), pentru orice r \ ,

(b) /
() = /
(), pentru orice 1,

(c) /
( ) = /
() /
(), pentru orice . 1.

Dem. Denit ia lui /
se face prin induct ie, urmarind clauzele (a) - (c). Demon-

strarea unicitat ii lui /
se face tot prin induct ie. Fie o : 1 1

2
, astfel ncat:
(a) o(r) = /(r), pentru orice r \ ,
(b) o() = o(), pentru orice 1,
(c) o( ) = o() o(), pentru orice . 1.
Vom arata ca pentru orice 1,
/
() = o().
Distingem trei cazuri pentru :
- \ : o() = /() = /
().
- = : o() = o() = /
() = /
() = /
(), pentru ca o() = /
()
(ipoteza induct iei).
- = : o() = o() o() = /
() /
() = /
(), pentru ca
o() = /
() si o() = /
() (ipoteza induct iei). 2

Consecint e imediate. Pentru orice . 1,
(d) /
( ) = /
() /
(),
(e) /
( ) = /
() /
(),
(f) /
( ) = /
() /
().
Observat ie 7.3.3 Daca / : \ 1
2
este o interpretare, atunci exista un unic
morsm boolean / : 1
1
2
care face comutativa diagrama urmatoare:
\ 1
`
`
`
`
.
/ /
j
1
2
/ este denit de: /( ) = /
(), pentru orice 1.

O interpretare asociaza variabilelor propozit ionale valori n algebra Boole 1
2
=
0. 1. Conform Propozit iei 7.3.2, o interpretare / se extinde n mod unic la o
funct ie /
denita pe 1 astfel ncat conectorii . . . . sunt pransportat i n

operat iile booleene corespunzatoare (n termeni algebrici, funct ia / din Observat ia
7.3.3 este un morsm boolean). Putem spune ca /
transforma structura logica a

lui 1 n structura logica a lui 1
2
.
Denit ie 7.3.4
Enunt ul este adevarat n interpretarea / : \ 1
2
daca /
() = 1.
Enunt ul este fals n interpretarea / daca /
() = 0.
Un enunt este universal adevarat daca este adevarat n orice interpretare;
acest lucru se noteaza
[= .
Observat ie 7.3.5 Interpretarea unui enunt este valoarea 0 sau 1 obt inuta atunci
c and tuturor variabilelor propozit ionale ce intran component a sa le atribuim valori
din 1
2
. Un enunt universal adevarat va avea valoarea 1 pentru orice valori din
1
2
luate de variabilele propozit ionale ce apar n .
Generalizare
Denit ie 7.3.6 O interpretare / : \ 1
2
este un model al lui 1 daca
/
() = 1 pentru orice . Notam faptul ca / este un model al lui astfel:

/ [= .
Denit ie 7.3.7 Fie 1 si 1. Spunem ca se deduce semantic din ipotezele
daca /
() = 1, pentru orice model / al lui . Se noteaza acest lucru astfel:

[= .
Propozit ia 7.3.8 Pentru orice enunt al lui 1, are loc urmatoarea proprietate:
= [= .
Dem. Vom arata ca daca , atunci /
() = 1 pentru orice interpretare / :

\ 1
2
. Se procedeaza prin induct ie asupra modului n care a fost denit .
Consideram ntai cazul axiomelor:
(G1): este de forma ( ).
/
() = /
() (/
() /
()) = /
() /
() /
() = 1.
(G2): este de forma ( ( )) (( ) ( )).
Daca notam o = /
(), / = /
(), c = /
(), atunci
/
() = (o (/ c)) ((o /) (o c)) = 1,

dupa cum arata o simpla vericare n 1
2
.
(G3): este de forma ( ) ( ).
Este sucient sa probam ca (o
) (/ o) = 1 in 1
2
.
Presupunem acum ca a fost obt inut prin m.p. din , . Ipoteza
induct iei conduce la /
() = 1 si /
( ) = 1. Atunci
1 = /
() /
() = 1 /
() = /
()
si demonstrat ia s-a ncheiat. 2
Corolar 7.3.9 Pentru orice enunt , nu putem avea si .
Dem. Daca ar exista un enunt astfel ncat si , atunci pentru orice
interpretare / am avea /
() = 1 si /
() = /
() = 1: contradict ie. 2
Conform Lemei 7.2.57 si Corolarului 7.3.9, pentru niciun enunt , nu putem
avea . Atunci Corolarul 7.3.9 exprima noncontradict ia sistemului formal
1: prin demonstrat ii formale nu se poate ajunge la contradict ii.
Teorema 7.3.10 (Teorema de completitudine a lui 1)
Pentru orice enunt , avem:
[= .
Dem.
=: Conform Propozit iei 7.3.8.
=: Presupunem ca ( nu este teorema formala). Trecand la alge-
bra Lindenbaum-Tarski 1
si aplicand Lemma 7.2.65, rezulta = 1. Aplicam

Teorema de reprezentare a lui Stone pentru algebra Boole 1
. Atunci exista o
mult ime nevida A si un morsm boolean injectiv d : 1
1
X
2
. Din injectivi-
tatea lui d rezulta ca d( ) = 1 in 1
X
2
, deci exista r A astfel ncat d( )(r) = 1 in
1
2
.
Consideram proiect ia
x
: 1
X
2
1
2
denita prin
x
(1) = 1(r), pentru orice
1 1
X
2
.
x
este morsm boolean. Sa luam interpretarea / data de compunerea
urmatoarelor morsme booleene:
\ 1
p
1
d
1
X
2
x
1
2
adica / =
x
d j.
Vom stabili ca pentru orice 1:
(7.4) /
() = d( )(r).
Demonstram (7.4) prin induct ie asupra enunt ului :
- \ :
/
() = /() =
x
(d(j()) = d( )(r).
- = :
Ipoteza induct iei funct ioneaza pentru , deci /
() = d(
)(r). Atunci
/
() = /
() = d(
)(r) = (d(
))(r) = d(
)(r) = d(
)(r) = d( )(r).
- = :
Ipoteza induct iei funct ioneaza pentru si , deci /
() = d(
)(r) si /
() =
d( )(r). Atunci
/
() = /
() /
() = d(
)(r) d( )(r) =
(d(
) d( ))(r) = d(
)(r) = d(
)(r) = d( )(r).
Proprietatea (7.4) a fost demonstrata.
Aplicand (7.4) pentru = , rezulta /
() = d( )(r) = 1, deci [= . 2
Comentarii
(i) De fapt, completitudinea lui 1 este exprimata numai prin implicat ia [=
= . In cele mai importante texte de logica, prin teorema de completitudine
a lui 1, este desemnata echivalent a din Teorema 7.3.10.
(ii) Studierea unei teorii stiint ice are ca scop determinarea propozit iilor val-
abile ale teoriei. La nivelul sistemului logic, propozit iile din teorie sunt reprezen-
tate de enunt uri. Pentru sistemul logic 1, au fost denite doua clase remarca-
bile de enunt uri: teoremele formale (not iune sintactica) si enunt urile universal
adevarate (not iune semantica). Ambele not iuni candideaza la a reprezenta n sis-
temul logic propozit iile valabile (adevarate) din logica propozit ionala neformalizata.
Enunt urile universal adevarate sunt mai aproape de ceea ce nt elegem noi n mod
obisnuit prin propozit ie adevarata. Teorema formala este un concept mai sosti-
cat; ea traduce n plan formal ideea de propozit ie a carei valabilitate a fost stabilita
printr-o demonstrat ie.
Compararea teoremelor formale si a enunt urilor universal adevarate apare ca
o problema naturala. Teorema de completitudine stabileste echivalent a celor doua
tipuri de enunt uri. Luate separat, ecare din cele doua implicat ii ce compun Teo-
rema de completitudine are o semnicat ie profunda.
Implicat ia =[= ne arata ca demonstrat iile formale produc enunt uri
universal adevarate. In particular, de aici rezulta noncontradict ia lui 1.
Implicat ia reciproca [= = ne arata ca structura logica a lui 1 (denita
de cele trei axiome si de regula de deduct ie m.p.) este capabila sa asigure demonstrat ii
formale pentru toate enunt urile universal adevarate.
De asemenea, Teorema de completitudine ne da un procedeu comod de vericare
a faptului ca un enunt este o teorema formala (procedeu ce poate programat).
(iii) Demonstrat ia prezentata mai sus este de natura algebrica. Ideea funda-
mentala este trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski si invocarea Teoremei lui Stone
pentru gasirea interpretarii necesare n demonstrat ie. Aceasta trecere prin algebra
arunca o lumina mai completa asupra relat iei dintre sintaxa si semnatica, care are
de fapt si un substrat algebric. Pe scurt, sistemul formal 1 a fost analizat din
perspectiva relat iei tripartite:
sintaxa semantica
`
`
`
`
algebra
7.3.1 Mult imi consistente. Teorema de completitudine ex-
tinsa (tare)
Teorema de completitudine, demonstrata n sect iunea precedenta, exprima o
relat ie profunda ntre sintaxa si semantica. Un al doilea mod de a pune fat a n
fat a sintaxa si semantica lui 1, l reprezinta problema compararii deduct iei formale
(sintactice) cu deduct ia semantica. Teorema de completitudine extinsa, prezen-
tata n aceasta sect iune, este un raspuns denitiv la aceasta problema. Stabilind
echivalent a dintre deduct ia sintactica si deduct ia semantica, ea ntareste consider-
abil relat ia dintre cele doua dimensiuni ale lui 1.
Teorema de completitudine extinsa poate obt inuta printr-o metoda algebrica
asemanatoare ce cea din cazul Teoremei 7.3.10. Ideea principala este aplicarea
Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru algebra Lindenbaum-Tarski asociata
unei mult imi de enunt uri.
In sect iunea de fat a, vom prezenta o demonstrat ie directa, bazata pe mult imile
maximal consistente.
Studiul mult imilor consistente are un interes n sine. Ele sunt acele mult imi
de enunt uri din care nu se pot deduce contradict ii. Mult imile maximal consistente
sunt contrapartea sintactica a ultraltrelor din algebra Boole. Ele au proprietat i
sintactice remarcabile, ceea ce permite construct ia unor interpretari prin care se
demonstreaza Teorema de completitudine extinsa.
Denit ie 7.3.11
O mult ime de enunt uri este inconsistenta daca , pentru orice enunt
al lui 1.
O mult ime de enunt uri este consistenta daca nu este inconsistenta.
Propozit ia urmatoare arata ca mult imile consistente sunt acele mult imi de
enunt uri din care nu se deduc formal contradict ii.
Propozit ia 7.3.12 Fie o mult ime de enunt uri. Sunt echivalente urmatoarele:
(1) este inconsistenta,
(2) exista 1, astfel ncat ( ),
(3) exista 1, astfel ncat ( si ),
(4) pentru orice 1, ( ),
(5) exista 1, astfel ncat ( ).
Dem.
(1) = (2): Evident.
(2) = (3): Rezulta din ( ) , ( ) si m.p.
(Propozit iile 7.2.36, 7.2.37).
(3) =(4): Conform Propozit iei 7.2.31, avem ( ( )) pentru
orice 1. Presupunand si , rezulta ( ), prin aplicarea
de doua ori a m.p..
(4) = (5): Evident.
(5) = (1): Fie 1 cu ( ) si 1. Conform (G1),
( ) ( ( )).
Dar , deci ( ). Conform Propozit iei 7.2.28,
( ( )) (( ) ).
Aplicand de doua ori m.p., . Insa (Propozit ia 7.2.27), deci
pentru orice 1. Atunci este inconsistenta. 2
Propozit ia 7.3.13 Fie 1 si 1.
este inconsistenta daca si numai daca .
Dem.
Daca este inconsistenta, atunci , deci prin Teorema
deduct iei, . Aplicand Propozit ia 7.2.30 si m.p., rezulta .
Reciproc, presupunem ca , de unde si .
Conform Propozit iei 7.2.27, avem ( ), de unde prin m.p.
obt inem pentru orice 1. 2
Corolar 7.3.14 este inconsistent a .
Dem. Se foloseste faptul ca . 2
Corolarul precedent caracterizeaza deduct ia formala din ipoteze n termeni de
mult imi inconsistente.
Exemplu 7.3.15 este o mult ime consistenta (conform Corolarului 7.3.9), iar 1
este inconsistenta.
Observat ie 7.3.16 Daca este consistenta, atunci sistemul deductiv 1() gen-
erat de este consistent.
Denit ie 7.3.17 O mult ime consistenta este maximal consistenta daca pentru
orice mult ime consistenta avem: implica = .
Cu alte cuvinte, mult imile maximal consistente sunt elementele maximale ale fam-
iliei mult imilor consistente.
Propozit ia 7.3.18 Pentru orice mult ime consistenta , exista o mult ime maximal
consistenta , astfel ncat .
Dem. Fie familia de mult imi / = 1 [ consistenta si . Evident ca
/. Vom arata ca (/. ) este inductiv ordonata.
Fie (
i
)
iI
o familie total ordonata de mult imi din /: pentru orice i. , 1,
i

j
sau
j

i
. Vom arata ca
0
=
iI

i
este un majorant al familiei (
i
)
iI
. In
primul rand trebuie demonstrat ca
0
/.
Presupunem prin absurd ca
0
este inconsistenta, deci exista 1 astfel ncat
0

( ). Conform Propozit iei 7.2.13 (ii), exista o mult ime nita
1
. . . . .
n

0
, astfel ncat
1
. . . . .
n
.
Observam ca exista indicii i
1
. . . . . i
n
1, astfel ncat
1

i
1
, . . . ,
n

i
n
. Cum
(
i
)
iI
este total ordonata, va exista / i
1
. . . . . i
n
, astfel ncat tot i
i
1
. . . . .
i
n
sunt inclusi in
k
. Atunci
1
. . . . .
n

k
, deci
k
( ): aceasta
contrazice consistent a lui
k
, deci
0
este consistenta. Cum
0
, rezulta ca
0
/. Este evident ca
0
este majorant al familiei (
i
)
iI
.
Aplicarea axiomei lui Zorn asigura existent a unui element maximal al lui (/. ),
deci a unei mult imi maximal consistente ce include pe . 2
Observat ie 7.3.19 Se va observa o asemanarentre demonstrat ia propozit iei prece-
dente si demonstrat ia urmatorului rezultat de la algebre Boole: orice ltru propriu
se scufunda ntr-un ultraltru. Ambele demonstrat ii fac apel la axioma lui Zorn.
Propozit ia 7.3.20 Orice mult ime maximal consistent a are urmatoarele pro-
prietat i:
(i) este sistem deductiv ( = ),
(ii) daca , atunci sau ,
(iii) pentru orice 1, sau ,
(iv) pentru orice . 1, are loc echivalent a:
( sau ).
Dem.
(i): Presupunem prin absurd ca exista 1 astfel ncat ( si ).
Atunci , de unde, conform maximalitat ii lui , rezulta ca
este inconsistenta. Aplicand Propozit ia 7.3.13, rezulta , ceea ce contrazice
consistent a lui .
(ii) Presupunem prin absurd ca exista . , astfel ncat ,
si . Ca mai sus, se deduce ca , sunt inconsistente, deci
si (conform Propozit iei 7.3.13). Conform Propozit iei 7.2.31, avem
( ( )).
de unde prin m.p. obt inem ca ( ). Aceasta ultima proprietate spune
c a ( ), ceea ce contrazice consistent a lui .
(iii) Rezulta din (ii) si din .
(iv) Rezulta din (iii) si din: . 2
Propozit ia precedenta pune n evident a proprietat i remarcabile ale mult imilor
maximal consistente (analoge cu cele ale ultraltrelor din algebra Boole). Aceste
proprietat i vor folosite n construct ia modelului din propozit ia urmatoare.
Propozit ia 7.3.21 Orice mult ime consistenta admite un model.
Dem. Fie o mult ime maximal consistenta astfel ncat . Consideram
interpretarea / denita, pentru orice r \ , prin:
/(r) =
1. daca r .
0. daca r .
Pentru orice 1, avem echivalent a
(7.5) /
() = 1 .
Demonstrarea lui (7.5) se face prin induct ie relativ la :
- daca \ : (7.5) este chiar denit ia lui /.
- daca = : folosind ipoteza induct iei si Propozit ia 7.3.20 (iii),
/
() = 1 /
() = 0 .
7.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE VERSUS TEOREMA LUI STONE163
- daca = : din ipoteza induct iei si Propozit ia 7.3.20 (iii) si (iv), obt inem:
/
() = 1 /
() /
() = 1
/
() = 0 sau /
() = 0 (suntem in 1
2
)
sau
sau

.
Folosind (7.5) si , rezulta ca /
() = 1, pentru orice . 2
Teorema 7.3.22 (Teorema de completitudine extinsa)
Fie 1 si 1.
[= .
Dem.
=: Prin induct ie asupra modului de denire a not iunii .
=: Daca , atunci este consistenta (Corolarul 7.3.14). Aplicand
Propozit ia 7.3.20, admite un model /. Atunci / este un model al lui
si /
() = 0, deci [= . 2
Observat ii 7.3.23
(1) Teorema de completitudine extinsa stabileste echivalent a ntre inferent a sin-
tactica si cea semantica.
(2) Pentru = , se obt ine Teorema de completitudine
[= .
demonstrata intr-o sect iune precedenta.
(3) Teorema de completitudine este un caz particular al Teoremei de completi-
tudine extinse, iar aceasta s-a obt inut aplicand Propozit ia 7.3.21. La randul ei,
Propozit ia 7.3.21 poate demonstrata plecand de la Teorema de completitudine.
Pentru a proba aceasta armat ie, sa consideram o mult ime consistenta . Fie
. Atunci este o mult ime consistenta, deci conform Propozitiei 7.3.13,
. Aplicand Teorema de completitudine, rezulta [= , deci exista o structura
de ordinul I / astfel ncat / [= . Prin urmare, / [= , pentru orice , deci
/ [= .
7.4 Teorema de completitudine versus Teorema
lui Stone
Am vazut ca Teorema de completitudine (extinsa) poate dedusa folosind Teo-
rema lui Stone.
Vom da acum o demonstrat ie a Teoremei de reprezentare a lui Stone folosind
Teorema de completitudine extinsa. Amintim ntai Teorema de reprezentare a lui
Stone n urmatoarea forma:
Teorema 7.4.1 (Teorema de reprezentare a lui Stone)
Pentru orice algebra Boole B, exista o mult ime nevida A si un morsm boolean
injectiv d : 1 1
X
2
.
Dem.
(a) Consideram sistemul formal al calculului propozit ional 1, n care mult imea
\ a variabilelor este 1:
\ = 1.
Cu notat ia uzuala, 1 este mult imea enunt urilor, 1
este algebra Lindenbaum-

Tarski asociata lui 1 si j : 1 1
este surject ia canonica.

Se poate arata, imitand demonstrat ia Propozit iei 7.3.2, ca exista un morsm
boolean surjectiv 1 : 1
1, astfel ncat urmatoarea diagrama este comuta-

tiva:
1 1
j [
B
`
`
`
`
.
1
B
1
1
Atunci
1 = 1
1
(1) = [ 1( ) = 1
este un ltru propriu n 1
, deci putem considera algebra Boole cat (1
)
F
.
Pentru orice . 1, are loc echivalent a urmatoare:

F
=

F
1( ) = 1(
).
Atunci funct ia : (1
)
F
1 denita de
(
F
) = 1( ). pentru orice 1
este un izomorsm boolean.
(b) Fie 1 un ltru propriu n 1
(eventual cel de la (a)) si e = j

1
(1).
este un sistem deductiv consistent n 1 si pentru orice . 1 au loc echivalent ele:

F
=

F

1
1
= .
unde este clasa de echivalent a a lui n raport cu
.
Daca 1
= 1
este algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui , atunci echivalent ele

de mai sus spun ca funct ia : (1
)
F
1
, denita prin (
F
) =
pentru orice 1, este un izomorsm boolean.
7.5. EXEMPLE DE DEDUCT II FORMALE 165
(c) Presupunem ca este o mult ime consistenta (eventual cea de la punctul
(b)) si A este mult imea modelelor lui :
A = / : \ 1
2
[ / [= .
Conform Teoremei de completitudine extinsa (presupusa anterior demonstrata),
A = . Pentru orice . 1, avem echivalent ele:
=
[=
/
( ) = 1, pentru orice / A,
/
() /
() = 1, pentru orice / A,
/() = /(), pentru orice / A.
Denim funct ia : 1
1
X
2
prin: ()(/) = /
(), pentru orice 1 si

/ A. Echivalent ele de mai sus arata ca funct ia este bine denita si ca ea este
injectiva. Este usor de vazut ca este morsm boolean. In consecint a, este un
morsm boolean injectiv.
Asambland pasii (a), (b), (c), vom obt ine Teorema lui Stone.
Consideram compunerea morsmelor booleene (toate injective) de la acesti trei
pasi:
1
=
(1
)
F
1
X
2
.
Am obt inut un morsm boolean injectiv d : 1 1
X
2
. 2
Observat ie 7.4.2 In demonstrat ia Teoremei lui Stone si cea a Teoremei de com-
pletitudine extinsa, s-a folosit axioma lui Zorn. Intr-o axiomatizare a teoriei mult imilor
f ar a axioma lui Zorn, enunt urile celor doua teoreme apar ca proprietat i echivalente.
7.5 Exemple de deduct ii formale
Exemplele prezentate n aceasta sect iune vor avea ca punct de plecare propozit ii
formulate n limbajul natural. Acestea vor trecute n limbajul formal si apoi vor
prelucrate conform mecanismului inferent ial al lui 1.
Exemplu 7.5.1 Se considera propozit iile:
(a) Cuget, deci exist.
(b) Cuget, deci daca exist, nu ma duc la cursul de logica.
(c) Cuget, deci nu ma duc la cursul de logica.
Vrem sa aratam ca din primele doua propozit ii se deduce a treia.
Vom nota:
j cuget
c exist
: nu ma duc la cursul de logica.
Atunci cele trei propozit ii (a) - (c) se vor scrie simbolic astfel:
(a): j c
(b): j (c :)
(c): j :
Daca = j c. j (c :), atunci trebuie sa aratam ca j :.
Prezentam mai jos demonstrat ia formala a lui j ::
(1) j (c :)
(2) (j (c :)) ((j c) (j :)) (G2)
(3) (j c) (j :) m.p., (1), (2)
(4) j c
(5) j : m.p., (3), (4).
(a) Daca are mintea limpede, atunci studentul Tica va ajunge un informatician
bun, prin urmare el merge des la plimbare.
(b) Daca studentul Tica nu va ajunge un informatician bun, atunci el nu are mintea
limpede.
(c) El merge des la plimbare.
Arat am ca din (a) si (b) se deduce (c).
Sa notam:
j el merge des la plimbare
c are mintea limpede
: studentul Tica va ajunge un informatician bun.
Cele trei propozit ii (a) - (c) se reprezinta atunci simbolic astfel:
(a): (c :) j
(b): : c
(c): j
Daca = (c :) j. : c, atunci trebuie sa aratam ca j. Aceasta
decurge din -demonstrat ia urmatoare:
(1) : c
(2) (: c) (c :) (G2)
(3) c : m.p., (1), (2)
(4) (c :) j
(5) j m.p., (3), (4).
(a) Iar n lumea cea comuna a visa e un pericul
Caci de ai cumva iluzii, esti pierdut si esti ridicul.
(M. Eminescu, Scrisoarea a II-a)
(b) Daca nu esti pierdut, atunci nu ai iluzii.
(c) Daca nu esti ridicul, atunci nu ai iluzii.
(d) In lumea cea comuna a visa e un pericul.
Vrem sa aratam ca din propozit iile (a) - (c) se deduce (d).
Notam:
c n lumea cea comuna a visa e un pericul
: ai (cumva) iluzii
:
1
esti pierdut
:
2
esti ridicul.
Atunci (a) - (d) au scrierea simbolica:
(a): (: (:
1
:
2
)) c
(b): :
1
:
(c): :
2
:
(d): c
Daca = (: (:
1
:
2
)) c. :
1
:. :
2
:, atunci -demonstrat ia
urmatoare va stabili ca c:
(1) (: (:
1
:
2
)) c
(2) (: :
1
) ((: :
2
) (: (:
1
:
2
))) lista
(3) :
1
:
(4) (:
1
:) (: :
1
) (G3)
(5) : :
1
m.p., (3), (4)
(6) :
2
:
(7) (:
2
:) (: :
2
) (G3)
(8) : :
2
m.p., (6), (7)
(9) (: :
2
) (: (:
1
:
2
)) m.p., (2), (5)
(10) : (:
1
:
2
) m.p., (8), (9)
(11) c m.p., (1), (10).
(a) Daca nu dau pe la curs, deoarece explicat iile nu ma conving, atunci nu stiu ce
s-a predat ora trecuta.
(b) Sunt sigur pe ce stiu, caci dau pe la curs si explicat iile profesorului nu ma
conving.
(c) Daca stiu ce s-a predat ora trecuta, atunci sunt sigur pe ce stiu.
Vrem sa aratam ca ultima propozit ie se deduce din primele doua.
Notam:
j stiu ce s-a predat ora trecuta
c dau pe la curs
: explicat iile profesorului ma conving
: sunt sigur pe ce stiu.
Atunci propozit iile (a) - (c) se scriu astfel:
(a): (: c) j
(b): (c :) :
(c): j :.
Vom nota = (: c) :. (c :) : si vom demonstra ca j :.
( 1) (: c) j
( 2) ((: c) j) (j (: c)) lista
( 3) j (: c) m.p., (1), (2)
( 4) j j lista
( 5) j (: c) (3), (4)
( 6) j (: c) idem (5)
( 7) (: c) (c :) lista
( 8) j (c :) (6), (7)
( 9) (c :) :
(10) j : (8), (9)
(a) Daca nu ploua, atunci n cazul cand ies la plimbare, nu trec pe la cafenea.
(b) Daca nu ploua, atunci ies la plimbare.
(c) Trec pe la cafenea.
(d) Ploua.
Vom demonstra ca din primele trei propozit ii se deduce (d).
Notam:
ploua
ies la plimbare
trec pe la cafenea.
Atunci propozit iile (a) - (d) se scriu astfel:
(a): ( )
(b):
(c):
(d):
si mult imea de ipoteze este = ( ). . . Prezentam o
-demonstrat ie ca .
(1) ( )
(2)
(3)
(4) ( ( )) (( ) ( )) (G2)
(5) ( ) ( ) m.p., (1), (4)
(6) m.p., (2), (5)
(7) ( ) ( ) (A3)
(8) m.p., (6), (7)
(9) m.p., (3), (8)
Exemplu 7.5.6 Fie X atacantul echipei de fotbal U ce joaca n Cupa U.E.F.A. si
Y nant atorul lui U.
Se considera propozit iile urmatoare:
(a) X si va cumpara un castel n Scot ia, pentru ca Y i va da un milion de dolari,
deoarece U va castiga Cupa U.E.F.A..
(b) Daca U va castiga Cupa U.E.F.A., atunci X va locui n Scot ia, deoarece si va
cumpara un castel n Scot ia.
(c) Daca Y nu i va da un milion de dolari, atunci U nu va castiga Cupa U.E.F.A..
(d) X nu va locui n Scot ia.
Vrem sa demonstram ca propozit iile (a) - (d) constituie o mult ime de premize din
care poate dedusa propozit ia U nu va castiga Cupa U.E.F.A..
Notam:
j U va castiga Cupa U.E.F.A.
c Y i va da un milion de dolari
: X si va cumpara un castel n Scot ia
: X va locui n Scot ia.
Atunci cele patru propozit ii (a) - (d) se reprezinta simbolic astfel:
(a): j (c :)
(b): j (: :)
(c): c j
(d): :.
Notand = j (c :). j (: :). c j. :, rezolvarea problemei
revine la a stabili ca j. Pentru aceasta, avem nevoie de urmatoarea lema:
Lema 7.5.7 Daca . . . sunt enunt uri oarecare ale lui 1, atunci
( ( )) [( ( )) ( ( ))].
Dem. Aplicand de mai multe ori Teorema deduct iei, aceasta este echivalent cu a
arata ca
= ( ). ( ). . .
Prezentam mai jos o demonstrat ie a lui :

( )
m.p.

m.p.
( )
m.p.
m.p..
2
Demonstrat ia lemei ind terminata, trecem la a stabili ca j. Prezentam
mai jos o -demonstrat ie:
( 1) j (c :)
( 2) j (: :)
( 3) (j (c :))
[(j (: :)) (j (c :))] Lema
( 4) (j (: :)) (j (c :)) m.p., (1), (3)
( 5) j (c :) m.p., (2), (4)
( 6) (j (c :)) ((j c) (j :)) (G2)
( 7) (j c) (j :) m.p., (5), (6)
( 8) c j
( 9) (c j) (j c) (G3)
(10) j c m.p., (8), (9)
(11) j : m.p., (7), (10)
(12) (j :) (: j) lista
(13) : j m.p., (11), (12)
(14) :
(15) j m.p., (13), (14).
Exemplu 7.5.8 Se considera propozit iile urmatoare:
(a) In cazul ca iau examenul de logica, ma voi duce la munte, indca merit.
(b) Daca iau examenul de logica si merit, atunci voi fericit.
(c) Daca nu merit, atunci nu iau examenul sau nu ma duc la munte.
(d) Ma voi duce la munte.
Fie mult imea de premize formata din propozit iile (a) - (d). Vom demonstra ca
Daca iau examenul, atunci voi fericit.
Pentru aceasta, vom nota:
j iau examenul
c merit
: ma voi duce la munte
: voi fericit
si obt inem urmatoarea reprezentare simbolica:
(a): j (c :)
(b): (j c) :
(c): c (j :)
(d): :
Va trebui sa aratam ca j :. Pentru aceasta, avem nevoie de urmatorul
rezultat.
Lema 7.5.9 Pentru orice enunt uri . , avem
( ) ( )
Prezentam o -demonstrat ie pentru j :.
( 1) j (c :)
( 2) (j (c :)) ((j c) (j :)) (G2)
( 3) (j c) (j :) m.p., (1), (2)
( 4) c (j :)
( 5) (j :) (j :) Lema
( 6) c (j :) (R1), (4), (5)
( 7) (c (j :)) ((j :) c) (G3)
( 8) (j :) c m.p., (6), (7)
( 9) ((j :) c) (: (j c)) lista
(10) : (j c) m.p., (8), (9)
(11) :
(12) j c m.p., (10), (11)
(13) (j c) :
(14) ((j c) :) (j (c :)) lista
(15) j (c :) m.p., (13), (14)
(16) (j (c :)) ((j c) (j :)) (G2)
(17) (j c) (j :) m.p., (15), (16)
(18) j : m.p., (12), (17)
Exemplu 7.5.10 Consideram propozit iile urmatoare:
(a) Daca nu am chef si mi displace materia predata, atunci nu ma duc la curs.
(b) Nu mi displace materia predata, pentru ca am chef.
(c) Ma duc la curs, daca ni se dau subiectele de examen.
(d) Daca nu ma duc la curs, atunci ni se dau subiectele de examen.
(e) Imi displace materia predata.
Vrem sa aratam ca textul format din aceste cinci propozit ii este inconsistent.
Vom nota:
j mi displace materia predata
c am chef
: ma duc la curs
: ni se dau subiectele de examen.
Atunci propozit iile (a) - (e) se reprezinta simbolic astfel:
(a): (c j) :
(b): c j
(c): : :
(d): : :
(e): j.
Vrem sa aratam ca urmatoarea mult ime de enunt uri este inconsistenta:
(c j) :. c j. : :. : :. j.
Acest lucru este echivalent cu a arata ca j, unde:
= (c j) :. c j. : :. : :.
Prezentam mai jos o -demonstrat ie pentru j:
( 1) (c j) :
( 2) ((c j) :) (j (c :)) lista
( 3) j (c :) m.p., (1), (2)
( 4) c j
( 5) (c j) (j c) lista
( 6) j c m.p., (4), (5)
( 7) (j (c :)) [(j c) (j :)] (G2)
( 8) (j c) (j :) m.p., (3), (7)
( 9) j : m.p., (6), (8)
(10) (j :) (: j) lista
(11) : j m.p., (9), (10)
(12) : :
(13) : j (R1), (11), (12)
(14) (: j) [(: j) ((: :) j)] lista
(15) (: j) ((: :) j) m.p., (13), (14)
(16) (: :) j m.p., (13), (15)
(17) : :
(18) : : este chiar (17)
(19) j m.p., (16), (18)
Exemplu 7.5.11 U si V sunt doua echipe de fotbal din campionatul intern, iar X
este antrenorul lui U.
Sa se arate ca textul format din urmatoarele propozit ii este inconsistent.
(a) Daca U bate V, atunci merge n cupele europene pentru ca va avea mai multe
puncte.
(b) Daca U bate V, atunci X va bucuros, pentru ca U va merge n cupele eu-
ropene.
(c) Daca portarul lui U se va nsanatosi, atunci U va bate V.
(d) Daca portarul se va nsanatosi, atunci U va avea mai multe puncte.
(e) Portarul lui U se va nsanatosi.
(f) X nu va bucuros.
Notam:
U bate V
U va merge n cupele europene
U va avea mai multe puncte
X va bucuros
Portarul lui U se va nsanatosi
Atunci propozit iile date au urmatoarea reprezentare simbolica:
(a): ( )
(b): ( )
(c):
(d):
(e):
(f): .
Fie
= ( ). ( ). . . .
Dac a demonstram ca , atunci propozit iile (a) - (f) sunt contradictorii. Prezentam
mai jos o demonstrat ie pentru :
( 1)
( 2)
( 3)
( 4) m.p., (1), (2)
( 5) m.p., (1), (3)
( 6) ( )
( 7) m.p., (4), (6)
( 8) ( )
( 9) m.p., (4), (8)
(10) (R1), (7), (9)
(11) m.p., (5), (10).
Chapter 8
Sistemul formal al calculului
cu predicate
Teoriile matematice studiaza proprietat i ale structurilor matematice.
O structura este denita ca o mult ime nevida (universul structurii), nzestrata
cu operat ii, relat ii si constante vericand anumite axiome. Elementele universului
structurii vor numite indivizi. Daca operat iile si relat iile act ioneaza asupra indi-
vizilor, iar constantele desemneaza anumit i indivizi privilegiat i, atunci este vorba
de o structura de ordinul I.
Atunci cand exista si operat ii si relat ii ce act ioneaza asupra mult imilor de in-
divizi, iar unele constante sunt mult imi de indivizi, avem de-a face cu structuri de
ordinul II. Analog, putem avea structuri de ordinul III, IV, etc. Exista cazuri cand
trebuie sa consideram structuri formate din mai multe universuri, cu operat ii si
relat ii ce opereaza cu indivizi din universuri diferite. Asemenea structuri, numite
mult isortate, sunt folosite ndeosebi n informatica teoretica.
In acest capitol, sunt considerate numai structuri de ordinul I. Doua struc-
turi sunt de acelasi tip (= similare) (de aceeasi signatura ), daca exista o
corespondent a bijectiva ntre operat iile, relat iile si constantele lor, iar acestea o-
pereaza n acelasi mod asupra indivizilor celor doua structuri. Proprietat ile struc-
turilor (de ordinul I), ce se pot exprima n termeni de indivizi, de operat ii, de
relat ii si de constante, folosind conectorii propozit ionali si cuanticatorii exista
si oricare, se numesc proprietat i de ordinul I.
Unei clase formate din structuri de acelasi tip i vom asocia un limbaj formal
(1
= limbajul calculului cu predicate), n care proprietat ile de ordinul I sunt

traduse prin formule si enunt uri. O lista de axiome si de reguli de deduct ie deneste
structura logica a lui 1
.
Teoremele formale si deduct ia formala sunt denite recursiv, plecand de la axi-
ome si aplicand, cu ecare pas, cate o regula de deduct ie.
Insiruirea acestor pasi deneste o construct ie simbolica numita demonstrat ie
175
176 CHAPTER 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
formala. Tot la nivel formal, se deneste si un concept de deduct ie din ipoteze.
Considerand la start axiomele si o mult ime de enunt uri (ipoteze formale) si aplicand
apoi succesiv cate o regula de deduct ie, obt inem niste enunt uri numite concluzii
formale. Procedeul recursiv de trecere de la ipoteze formale la concluzii formale
este tocmai deduct ia formala din ipoteze. Limbajul si structura logica constituie
sintaxa lui 1
.
Intuitiv, o teorie este o mult ime de asert iuni ce pot valabile sau nu n struc-
turile considerate. La nivel formal, o teorie (de ordinul I) este o mult ime de enunt uri
ale lui 1
.
Semantica lui 1
ncepe cu not iunea de interpretare, pe baza careia este denita

validitatea enunt urilor lui 1
ntr-o structura de ordinul I. Se ajunge la not iunile

tarskiene de model al unui enunt si de model al unei teorii. De aici se obt ine
conceptul de deduct ie semantica, introdus tot de Tarski. O teorema centrala asupra
calculului cu predicate arata ca orice teorie consistenta ntr-un limbaj numarabil
admite un model cel mult numarabil. Rezultatul, demonstrat de Henkin n [21],
are drept consecint a Teorema de completitudine extinsa: deduct ia sintactica este
echivalenta cu deduct ia semantica. Ca un caz particular, se obt ine Teorema de
completitudine a lui Godel [19]: teoremele formale ale lui 1
coincid cu enunt urile

universal adevarate.
Echivalent ele exprimate prin cele doua teoreme de completitudine:
teoreme formale enunt uri universal adevarate
deduct ia formala deduct ia semantica
stabilesc o legatura puternica ntre sintaxa si semantica lui 1
. Aceasta permite
un transfer de proprietat i ntre sintaxa si semantica, avand drept rezultat un plus
de cunoastere pentru ambele planuri. Aceasta idee ne da o sugestie sumara asupra
subiectelor de studiu n teoria modelelor, una din principalele ramuri ale logicii
matematice [2], [5].
Scopul acestui capitol este de a prezenta sintaxa si semantica lui 1
si de a
demonstra cele doua teoreme de completitudine ment ionate mai sus.
In Sect iunea 1, este denita not iunea de structura de ordinul I si este construit
limbajul formal 1
, asociat clasei structurilor de ordinul I ce au aceeasi signatura.

Sect iunea 2 se ocupa cu semantica lui 1
. Sunt denite interpretarile lui 1
n structuri de ordinul I, valorile formulelor si enunt urilor lui 1
relative la inter-
pretare, enunt urile universal adevarate, etc. si sunt demonstrate unele proprietat i
ale deduct iei semantice.
Sect iunea 3 cont ine unele exemple de enunt uri universal adevarate.
In Sect iunea 4, este continuata construct ia sintaxei lui 1
, prin precizarea axi-

omelor si regulilor de deduct ie si prin denirea teoremelor formale si a deduct iei
formale. Sunt prezentate unele exemple de teoreme formale si unele proprietat i
sintactice ale lui 1
.
8.1. STRUCTURI SI LIMBAJ 177
O analiza sumara a algebrei Lindenbaum-Tarski asociata lui 1
se gaseste n
Sect iunea 5.
Sect iunea 6 este consacrata celor doua rezultate principale ale capitolului: Teo-
rema de completitudine (Godel) si Teorema de completitudine extinsa (Henkin).
Este expusa n detaliu metoda constantelor, prin care Henkin a demonstrat n [21]
aceste doua teoreme.
Capitolul se ncheie cu o sect iune 7 asupra unor exemple.
Cont inutul acestui capitol este preluat din [15], [16].
8.1 Structuri si limbaj
In aceasta sect iune vom introduce structurile de ordinul I si vom construi un
limbaj formal 1
asociat clasei structurilor de ordinul I ce au signatura xata.

Pornind de la un alfabet format din variabile, simboluri de operat ii, de relat ii si
de constante, simboluri logice (conectori si cuanticatori), simbolul de egalitate si
din paranteze, sunt denite prin induct ie termenii, formulele si enunt urile lui 1
.
Alegerea simbolurilor de operat ii, de relat ii si de constante reecta signatura struc-
turilor xate.
Incepem cu cateva exemple de structuri.
Exemplu 8.1.1 Not iunea de latice se poate deni n doua moduri:
(i) ca o structura part ial ordonata (1. ), n care exista sup(r. n) si inf(r. n) pentru
orice r. n 1;
(ii) ca o structura algebrica (1. . ), n care . sunt doua operat ii binare (pe 1),
asociative, comutative, idempotente si care verica proprietatea de absorbt ie.
Exemplu 8.1.2 Laticea cu prim si ultim element este structura algebrica de forma
(1. . . 0. 1), unde (1. . ) este o latice, iar 0 si 1 sunt doua constante din 1
desemnand primul, respectiv ultimul element.
Exemplu 8.1.3 Graful este o structura de forma G = (A. 1), unde A este mult imea
nodurilor, iar 1 este o relat ie binara pe A ce deneste arcele: r n daca r1n.
Exemplu 8.1.4 Inelul unitar este o structura de forma (. +. . 0. 1), n care +.
sunt operat ii binare, iar 0. 1 sunt constante, ce verica anumite axiome.
Se observa ca la aceste structuri apare o mult ime de baza (= universul struc-
turii), mpreuna cu operat ii, relat ii sau constante. Pornind de la aceasta observat ie,
se degaja not iunea generala de structura de ordinul I.
Denit ie 8.1.5 O structura de ordinul I este de forma:
/ = (. (1
i
)
iI
. (1
j
)
jJ
. (c
k
)
kK
).
unde:
- este o mult ime nevida, numita universul structurii,
- 1
i
:
n
i
este o operat ie n
i
-ara, pentru orice i 1 (n
i
1 este ordinul sau
aritatea lui 1
i
),
- 1
j

m
j
este o relat ie :
j
-ara pe , pentru orice , J (:
j
1 este ordinul sau
aritatea lui 1
j
),
- c
k
este o constanta, pentru orice / 1.
O structura de acelasi tip cu / are forma:
B = (1. (1
i
)
iI
. (1
j
)
jJ
. (c
k
)
kK
).
unde: - 1 este o mult ime nevida, numita universul structurii,
- 1
i
: 1
n
i
1 este o operat ie n
i
-ara,
- 1
j
1
m
j
este o relat ie :
j
-ara pe 1,
- c
k
1 este o constanta,
pentru orice i 1, , J, / 1.
Tipul sau signatura structurilor /, B este:
= ((n
i
)
iI
; (:
j
)
jJ
; (0)
kK
).
Structura / va notata de acum nainte
/ = (. (1
A
i
)
iI
. (1
A
j
)
jJ
. (c
A
k
)
kK
).
Observat ii 8.1.6
(1) In forma (i), laticile sunt structuri de tipul (; 2; ), iar n forma (ii), de tipul
(2. 2; ; ).
(2) Laticile cu prim si ultim element au tipul (2. 2; ; 0. 0).
(3) Grafurile sunt de tipul (; 2; ).
(4) Inelele unitare au tipul (2. 2; ; 0. 0).
(5) In mod obisnuit, nu se mai scrie si se foloseste doar separatorul virgula.
Vom considera acum si alte exemple de structuri.
1
Exemplu 8.1.7 Spat iul vectorial peste un corp 1 este o structura de forma (1. +. 0. ),
unde + este o operat ie (interna) pe 1, 0 este o constanta, iar este o operat ie ex-
terna: : 11 1 ((. r) 11 r 1), vericand axiomele cunoscute
(nu amintim axiomele spat iului vectorial).
Exemplu 8.1.8 Spat iul metric este o pereche (A. d), unde A = si d : A
2
R
+
, astfel ncat pentru orice r. n. . A, urmatoarele condit ii sunt ndeplinite:
(i) d(r. n) = 0 r = n,
(ii) d(r. n) = d(n. r),
(iii) d(r. .) d(r. n) +d(n. .).
1
Vom folosi = si ca prescurtare pentru daca ... atunci, respectiv pentru daca si
numai daca.
Exemplu 8.1.9 Spat iul topologic este o pereche (A. T), unde A = si T {(A),
astfel ncat:
(i) . A T,
(ii) (
i
)
iI
T =
iI

i
T,
(iii) . 1 T = 1 T.
Observat ii 8.1.10 Structurile din Exemplele 8.1.1 - 8.1.4 sencadreazan denit ia
structurilor de ordinul I, n timp ce structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8, 8.1.9 nu
se ncadreaza n aceasta denit ie.
In structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8, avem operat ii externe, iar n structura
din Exemplul 8.1.9, T este o relat ie unara pe {(A).
Structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8 conduc la ideea de structura multisortata,
iar cea din Exemplul 8.1.9 la ideea de structura de ordinul II.
Toate structurile considerate de noi n continuare vor de ordinul I.
Fiecarei clase de structuri de un tip xat i vom asocia un limbaj de ordinul I, n
care sa poata exprimate (la nivel simbolic) proprietati ale structurilor considerate.
Sa consideram clasa structurilor de ordinul I, de o signatura xata
= ((n
i
)
iI
; (:
j
)
jJ
; (0)
kK
).
Alfabetul limbajului de ordin I 1
, asociat acestor structuri, este format din

urmatoarele simboluri primitive:
(1) o mult ime innita de variabile: r. n. .. . n. . . . ; notam cu \ mult imea vari-
abilelor,
(2) simboluri de operat ii: 1
i
, pentru orice i 1 (ecarui 1
i
i este atasat numarul
natural n
i
, numit ordinul lui 1
i
),
(3) simboluri de relat ii (predicate): 1
j
, pentru orice , J (ecarui 1
j
i este atasat
numarul natural :
j
, numit ordinul lui 1
j
),
(4) simboluri de constante: c
k
, pentru orice / 1,
(5) simbolul de egalitate: =,
(6) conectorii: , ,
(7) cuanticatorul universal: ,
(8) paranteze: (,),[,].
Pentru comoditate, vom spune uneori:
- operat ii n loc de simboluri de operat ii,
- relat ii, n loc de simboluri de relat ii,
- constante, n loc de simboluri de constante.
Denit ie 8.1.11 Termenii lui 1
se denesc prin induct ie astfel:

(t1) variabilele si simbolurile de constante sunt termeni,
(t2) daca 1 este un simbol de operat ie n-ara si t
1
. . . . . t
n
sunt termeni, atunci
1(t
1
. . . . . t
n
) este termen.
Denit ie 8.1.12 Formulele atomice ale lui 1
se denesc prin urmatoarele doua

condit ii:
(fa1) daca t
1
, t
2
sunt termeni, atunci t
1
= t
2
este o formula atomica,
(fa2) daca 1 este un predicat :-ar si t
1
. . . . . t
m
sunt termeni, atunci 1(t
1
. . . . . t
m
)
este o formula atomica.
Denit ie 8.1.13 Formulele lui 1

(f1) formulele atomice sunt formule,
(f2) daca este formula, atunci este formula,
(f3) daca . sunt formule, atunci este formula,
(f4) daca este formula si r este variabila, atunci r este formula.
Fie 1o::(1
) mult imea formulelor lui 1
.
Pentru orice formule si , introducem abrevierile (formulele derivate) urmatoare:
: pentru ,
: pentru ( ),
: pentru ( ) ( ),
r: pentru r.
Notat ie 8.1.14
t 1
: t este un termen al lui 1
,
1
: este o formula a lui 1
.
Exemple 8.1.15
(i) In cazul structurii din Exemplul 8.1.1 (i):
- limbajul asociat are un singur predicat binar, , iar o structura are forma / =
(.
A
),
- termenii sunt dat i numai de variabile, iar formulele atomice sunt de forma:
r = n. r n. . . .
(ii) In cazul structurii din Exemplul 8.1.1 (ii):
- limbajul asociat are doua simboluri de operat ii binare,
, iar o structura este

de forma / = (.
A
.
A
),
- termenii sunt de forma:
r. n. .. . . . (variabilele),
r
n. r
n. . . . . (r
n)
.. . . . . (r
n)
.. . . .,
(r
n)
.. . . . . (r
n)
.. . . .,
..................
- formulele atomice sunt de forma:
r = n,
r
n = .. r
n = .,
(r
n)
. = ((r
.)
.)
n, etc.
Vom deni acum prin induct ie:
1\ (t) = mult imea variabilelor termenului t,
1\ () = mult imea variabilelor libere ale formulei .
1\ (t) se deneste prin induct ie astfel:
- daca t este variabila r,
2
atunci 1\ (t) = r,
- daca t este constanta c, atunci 1\ (t) = ,
- daca t este 1(t
1
. . . . . t
n
), atunci 1\ (t) =
n
i=1
1\ (t
i
).
1\ () se deneste prin induct ie astfel:
- daca este t
1
= t
2
, atunci 1\ () = 1\ (t
1
) 1\ (t
2
),
- daca este 1(t
1
. . . . . t
m
), atunci 1\ () =
m
j=1
1\ (t
j
),
- daca este , atunci 1\ () = 1\ (),
- daca este , atunci 1\ () = 1\ () 1\ (),
- daca este r, atunci 1\ () = 1\ () ` r.
Consecinte imediate.
- daca este . . , atunci 1\ () = 1\ () 1\ (),
- daca este r, atunci 1\ () = 1\ () ` r.
Observat ii 8.1.16
(1) Cand scriem 1\ (t) = r, etc. a nu se confunda = cu simbolul de egalitate
(notat bolduit, =).
(2) 1\ (t) \ , 1\ () \ .
Denit ii 8.1.17
Daca r 1\ (), atunci r se va numi variabila libera a lui ; n caz contrar, r
se va numi variabila legata.
O formula fara variabile libere se va numi enunt .
Observat ie 8.1.18 Exista cazuri cand o variabila are unele aparit ii libere, iar al-
tele legate. Fie (r. n. n) formula (r(r n = n + n)) (n(r n n + n)). Vom
nlatura excesul de paranteze, scriind aceasta formula astfel:
r(r n = n +n) n(r n n +n)
Prima subformula, r(r n = n + n), cont ine pe r ca variabila legata, n timp
ce a doua subformula, n(r n n + n), cont ine pe r ca variabila libera. Deci, n
formula (r. n. n), r este variabila libera.
2
Vom folosi este, sau :, sau = pentru notat ii, ca de exemplu
t este x, sau
t: x, sau
t = x.
Notat ie 8.1.19 Daca 1\ () r
1
. . . . . r
n
, atunci vom nota (r
1
. . . . . r
n
).
Denit ie 8.1.20 Fie o formula, r o variabila, astfel ncat (r), si t un termen.
Formula (t), obt inuta din prin substitut ia lui r cu t, se deneste astfel:
- daca n este o variabila a lui t, se nlocuieste n cu o variabila ce nu apare n (r)
sau n t n toate aparit iile legate ale lui n n ,
- se nlocuieste apoi r cu t.
Exemplu 8.1.21 Fie formula (r): n(r = n) si termenul t: n + ., unde :
nseamna notat ie pentru. Atunci:
- n(r = n) (r = ),
- (t): (n +. = ).
Proprietat ile structurilor ce se pot exprima n limbajul 1
se numesc proprietat i
de ordinul I.
Exemple 8.1.22 Fie 1
un limbaj cu un singur predicat binar 1. Structurile sunt

de forma / = (. 1
A
), cu 1
A
relat ie binara pe . Urmatoarele proprietat i sunt
de ordinul I:
(a) 1 este reexiva: r1(r. r)
(b) 1 este simetrica: rn(1(r. n) 1(n. r))
(c) 1 este antisimetrica: rn(1(r. n) 1(n. r) r = n)
(d) 1 este tranzitiv a: rn.(1(r. n) 1(n. .) 1(r. .))
(e) 1 este relat ie de echivalent a:
r1(r. r) rn(1(r. n) 1(n. r)) rn.(1(r. n) 1(n. .) 1(r. .))
(f) 1 este relat ie de ordine part iala:
: r1(r. r) rn(1(r. n) 1(n. r) r = n) rn.(1(r. n) 1(n. .)
1(r. .))
(g) 1 este relat ie de ordine totala (= / este lant ) (notand cu enunt ul de la (f)):
rn(1(r. n) 1(n. r))
(h) / este o latice:
Consideram enunt urile:
1
: rn.[(1(r. .) 1(n. .)) n[(1(r. n) 1(n. n)) 1(.. n)]],
2
: rn.[(1(.. r) 1(.. n)) n[(1(n. r) 1(n. n)) 1(n. .)]].
1
exprima faptul ca orice pereche de elemente admite supremum, iar
2
exprima
faptul ca orice pereche de elemente admite inmum.
Atunci proprietatea de a latice este data de enunt ul:
1

2
(i) / este o latice cu prim element:

1

2
rn1(r. n)
(j) / este o latice cu ultim element:

1

2
rn1(n. r)
(k) Orice lant este o latice:
rn(1(r. n) 1(n. r)) (
1

2
)
(l) Intr-o latice cu 0, 1, orice element este complementat (proprietate de ordinul I
8.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 183
falsa):
(
1

2
) rn[(r
n = 1) (r
n = 0)]
Intrebare: Ce este n neregula la exemplul (l)?
8.2 Semantica calculului cu predicate
Formulele si enunt urile sunt format iuni simbolice, construite din alfabetul lui
1
. In aceasta sect iune, vom deni validitatea formulelor si enunt urilor prin inter-
mediul not iunii de interpretare. Vrem sa vedem ce nseamna a interpreta limbajul
1
ntr-o structura data. Prin alegerea alfabetului lui 1
, exista o corespondent a bi-

univoca ntre simbolurile de operat ii, de relat ii si de constante si operat iile, relat iile
si constantele acestei structuri. Atunci putem considera ca operat iile, relat iile si
constantele unei structuri / reprezinta interpretarea simbolurilor de operat ii, de
relat ii si de constante n /. Pana aici totul este deja cont inut n modul cum a fost
construit limbajul. A ramas sa interpretam variabilele lui 1
n /. Prin denit ie,

variabilele vor interpretate prin elemente ale lui A. Atunci o interpretare va
o funct ie de la mult imea variabilelor la universul structurii. Prin induct ie, sunt
denite: valoarea unei formule relativ la o interpretare, valoarea unui enunt ntr-o
structura, not iunea de enunt universal adevarat, model al unei teorii, etc. Pe langa
validitatea formulelor si enunt urilor, semantica lui 1
mai studiaza si deduct ia se-

mantica, denita cu ajutorul not iunii de model. In cele ce urmeaza vom formula
n termeni precisi aceste not iuni si idei.
Fie /o structura corespunzatoare limbajului 1
. Daca 1 (respectiv 1, respectiv

c) este un simbol de operat ie (respectiv un simbol de relat ie, respectiv un simbol de
constanta), atunci vom nota cu 1
A
(respectiv 1
A
, respectiv c
A
) operat ia (respectiv
relat ia, respectiv constanta) corespunzatoare din /.
Denit ie 8.2.1 O interpretare (sau evaluare) a lui 1
n / este o funct ie : : \
. Astfel, o variabila \ este interpretata prin elementul :() al lui .
Denit ie 8.2.2 Pentru orice termen t si pentru orice interpretare :, denim prin
induct ie elementul t
A
(:) :
daca t este variabila , atunci t
A
(:) = :(),
daca t este constanta c, atunci t
A
(:) = c
A
,
daca t este 1(t
1
. . . . . t
n
), atunci t
A
(:) = 1
A
(t
A
1
(:). . . . . t
A
n
(:)).
Elementul t
A
(:) al lui se numeste valoarea de adevar a termenului t n inter-
pretarea :.
Denit ie 8.2.3 Pentru orice formula si pentru orice interpretare :, vom deni
valoarea de adevar a lui n interpretarea :
|(:)| = |(:)|
A
1
2
= 0. 1 :
- pentru formule atomice:
daca este t
1
= t
2
, atunci
|(:)| =
1. daca t
A
1
(:) = t
A
2
(:).
0. daca t
A
1
(:) = t
A
2
(:).
daca este 1(t
1
. . . . . t
m
), atunci
|(:)| = 1 (t
A
1
(:). . . . . t
A
m
(:)) 1
A
.
- pentru formule oarecare, prin induct ie:
pentru formule atomice a fost denit,
daca este , atunci |(:)| = |(:)|,
daca este , atunci |(:)| = |(:)| |(:)|,
daca este r, atunci |(:)| =
aA
|(:[
x
a
])|,
unde :[
x
a
] : \ 1
2
este interpretarea denita de:
:[
x
a
]() =
o. daca = r.
:(). daca = r.
Consecint a imediata:
daca este , atunci |(:)| = |(:)| |(:)|,
daca este , atunci |(:)| = |(:)| |(:)|,
daca este , atunci |(:)| = |(:)| |(:)|,
daca este r, atunci |(:)| =
aA
|(:[
x
a
])|.
In sect iunea precedenta, prin construct ia lui 1
s-a trecut de la structuri la

limbaj: proprietat ile de ordinul I ale structurilor sunt reprezentate simbolic prin
formule si enunt uri. Conform denit iilor precedente, drumul invers, de la limbaj la
structuri, este realizat prin corespondent ele urmatoare:
1 1
A
: de la simboluri de operat ii la operat ii ale lui /
1 1
A
: de la simboluri de relat ii la relat ii ale lui /
c c
A
: de la simboluri de constante la constante ale lui /
:() : de la variabile la indivizi ai lui /
t t
A
(:) : de la termeni la indivizi ai lui /
|(:)| : de la formule la valori de adevar.
Prin funct ia ||
A
, conectorii , , , , sunt transformat i n operat iile booleene
corespunzatoare, iar cuanticatorii si n operat iile inmum si supremum (cu
ca mult ime de indici).
Lema 8.2.4 Fie :
1
. :
2
doua interpret ari. Pentru orice termen t, avem:
:
1
[
FV (t)
= :
2
[
FV (t)
= t
A
(:
1
) = t
A
(:
2
).
Demonstrat ie. Prin induct ie, dupa modul de denire al termenului t:
daca t este variabila sau constanta, atunci armat ia este imediata,
daca t este 1(t
1
. . . . . t
n
), atunci
1\ (t) =
n
i=1
1\ (t
i
). :
1
[
FV (t)
= :
2
[
FV (t)
= :
1
[
FV (t
i
)
= :
2
[
FV (t
i
)
. i = 1. . . . . n
= t
A
i
(:
1
) = t
A
i
(:
2
). i = 1. . . . . n
= t
A
(:
1
) = 1
A
(t
A
1
(:
1
). . . . . t
A
n
(:
1
)) = 1
A
(t
A
1
(:
2
). . . . . t
A
n
(:
2
)) = t
A
(:
2
). 2
Lema precedenta arata ca valoarea t
A
(:) a termenului t n interpretarea : de-
pinde numai de restrict ia lui : la 1\ (t).
Propozit ia 8.2.5 Pentru orice formula si pentru orice interpretari :
1
, :
2
, avem:
:
1
[
FV ()
= :
2
[
FV ()
=|(:
1
)| = |(:
2
)|.
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa :
daca este de forma t
1
= t
2
, atunci 1\ () = 1\ (t
1
) 1\ (t
2
),
:
1
[
FV ()
= :
2
[
FV ()
= :
1
[
FV (t
j
)
= :
2
[
FV (t
j
)
. , = 1. 2,
= t
A
j
(:
1
) = t
A
j
(:
2
). , = 1. 2 (conform Lemei 8.2.4).
Rezulta
|(:
1
)| = 1 t
A
1
(:
1
) = t
A
2
(:
1
) t
A
1
(:
2
) = t
A
2
(:
2
) |(:
2
)| = 1.
de unde |(:
1
)| = |(:
2
)|.
daca este de forma 1(t
1
. . . . . t
m
), atunci 1\ () =
m
j=1
1\ (t
j
), deci
:
1
[
FV ()
= :
2
[
FV ()
= :
1
[
FV (t
j
)
= :
2
[
FV (t
j
)
. , = 1. . . . . :,
= t
A
j
(:
1
) = t
A
j
(:
2
). , = 1. . . . . :.
Rezulta
|(:
1
)| = 1 (t
A
1
(:
1
). . . . . t
A
m
(:
1
)) 1
A
(t
A
1
(:
2
). . . . . t
A
m
(:
2
)) 1
A
|(:
2
)| = 1.
daca este de forma , atunci 1\ () = 1\ () 1\ (),
:
1
[
FV ()
= :
2
[
FV ()
= :
1
[
FV ()
= :
2
[
FV ()
. :
1
[
FV ()
= :
2
[
FV ()
=|(:
1
)| = |(:
2
)|. |(:
1
)| = |(:
2
)| (ipoteza induct iei)
=|(:
1
)| = |(:
2
)|.
daca este de forma , atunci se procedeaza analog.
daca este de forma r, atunci 1\ () = 1\ () ` r.
Fie o .
Daca :
1
[
FV ()
= :
2
[
FV ()
, atunci :
1
[
x
a
] [
FV ()
= :
2
[
x
a
] [
FV ()
.
Conform ipotezei induct iei, |(:
1
[
x
a
])| = |(:
2
[
x
a
])|, deci
|(:
1
)| =
aA
|(:
1
[
x
a
])| =
aA
|(:
2
[
x
a
])| = |(:
2
)|. 2
Conform lemei precedente, valoarea de adevar a unei formule ntr-o inter-
pretare : depinde numai de restrict ia lui : la 1\ ().
Notat ie 8.2.6 Daca r
1
. . . . . r
n
cont ine variabilele ce apar ntr-un termen t,
atunci notamt(r
1
. . . . . r
n
). Reamintim ca (r
1
. . . . . r
n
)nseamna 1\ () r
1
. . . . . r
n
.
Denit ie 8.2.7 Fie t(r
1
. . . . . r
n
) un termen, (r
1
. . . . . r
n
) o formula si o
1
. . . . . o
n

. Denim
t
A
(o
1
. . . . . o
n
) = t
A
(:) . |(o
1
. . . . . o
n
)| = |(:)| 1
2
.
unde : : \ este o interpretare ce verica :(r
i
) = o
i
, i = 1. . . . . n.
Conform Lemei 8.2.4 si Propozit iei 8.2.5, denit iile lui t
A
(o
1
. . . . . o
n
) si |(o
1
. . . . . o
n
)|
sunt corecte (depind numai de condit ia :(o
i
) = o
i
. i = 1. . . . . n).
Notat ie 8.2.8
/ [= [o
1
. . . . . o
n
]
def.
|(o
1
. . . . . o
n
)| = 1.
Folosind aceasta notat ie, transcriem unele proprietat i din denit ia | |.
daca (r
1
. . . . . r
n
) este t
1
(r
1
. . . . . r
n
) = t
2
(r
1
. . . . . r
n
), atunci
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] t
A
1
(o
1
. . . . . o
n
) = t
A
2
(o
1
. . . . . o
n
).
daca (r
1
. . . . . r
n
) este 1(t
1
(r
1
. . . . . r
n
). . . . . t
m
(r
1
. . . . . r
n
)), atunci
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] (t
A
1
(o
1
. . . . . o
n
). . . . . t
A
m
(o
1
. . . . . o
n
)) 1
A
.
daca (r
1
. . . . . r
n
) este (r
1
. . . . . r
n
), atunci
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] / [= [o
1
. . . . . o
n
].
daca (r
1
. . . . . r
n
) este (r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
), atunci
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] (/ [= [o
1
. . . . . o
n
] / [= [o
1
. . . . . o
n
]).
daca (r
1
. . . . . r
n
) este (r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
), atunci
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] (/ [= [o
1
. . . . . o
n
] sau / [= [o
1
. . . . . o
n
]).
daca (r
1
. . . . . r
n
) este (r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
), atunci
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] (/ [= [o
1
. . . . . o
n
] si / [= [o
1
. . . . . o
n
]).
daca (r
1
. . . . . r
n
) este (r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
), atunci
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] (/ [= [o
1
. . . . . o
n
] / [= [o
1
. . . . . o
n
]).
daca (r
1
. . . . . r
n
) este r(r. r
1
. . . . . r
n
), atunci
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] pentru orice o . / [= [o
1
. . . . . o
n
].
daca (r
1
. . . . . r
n
) este r(r. r
1
. . . . . r
n
), atunci
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] exista o . / [= [o
1
. . . . . o
n
].
Not iunea / [= [o
1
. . . . . o
n
] poate denita n mod direct, fara a face apel
la | |
A
. Denit ia este prin induct ie, constand n echivalent ele de mai sus.
Observat ie 8.2.9 Daca este un enunt , atunci |(:)| nu depinde de inter-
pretarea :; n acest caz, notam || = |(:)|. De asemenea,
/ [= || = 1.
Denit ii 8.2.10
Daca / [= , spunem ca enunt ul este adevarat n / sau ca / este model
pentru .
Daca este o mult ime de enunt uri, atunci spunem ca / este model al lui ,
daca / este model pentru orice ; notam aceasta cu
/ [= .
Daca (r
1
. . . . . r
n
) este o formula, atunci / este model al lui (r
1
. . . . . r
n
), si
notam aceasta scriind:
/ [= (r
1
. . . . . r
n
).
daca
/ [= r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
).
Prin denit ie, o teorie este o mult ime de formule ale lui 1
. Daca este o
teorie, atunci / este model
3
al lui , si notam aceasta scriind
/ [= .
3
In matematica, not iunea de model are mai multe sensuri. Prin model matematic al unei
situat ii concrete se nt elege, de obicei, un ansamblu de not iuni si de relat ii ce dau o reprezentare
matematica a acelei situat ii. In acest caz, este realizata o trecere de la concret la abstract.
Not iunea de model al unei teorii este asociata unui traseu invers. Teoria este un concept al unei
lumi simbolice (sintaxa), iar un model al sau apart ine lumii reale a structurilor.
daca / este model pentru ecare .
Convent ie: Pentru orice structura /,
/ [= .
Denit ia not iunii / [= a fost data de A. Tarski. Ea sta la baza teoriei
modelelor, una din principalele ramuri ale logicii matematice.
In rezolvarea unor probleme din logica predicatelor, se impune sa largim lim-
bajul 1
, prin adaugarea unor constante noi. Vom prezenta n continuare cateva

rezultate simple legate de acest procedeu.
Fie C o mult ime de constante noi (distincte de constantele lui 1
).
Consideram limbajul 1
(C), obt inut din 1
prin adaugarea constantelor din C.

O structura a lui 1
(C) este de forma (/. o

c
)
cC
, unde / este o structura core-
spunzatoare lui / si o
c
, pentru orice c C (o
c
este interpretarea constantei
c C). Daca c = c
1
. . . . . c
n
, atunci o structura pentru 1(c
1
. . . . . c
n
) va de
forma (/. o
1
. . . . . o
n
), unde o
i
este interpretarea lui c
i
, i = 1. . . . . n.
Lema 8.2.11 Pentru orice termen t(r
1
. . . . . r
n
) al lui 1
si pentru orice o
1
. . . . . o
n

,
t(c
1
. . . . . c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
= t
A
(o
1
. . . . . o
n
).
Demonstrat ie. Prin induct ie asupra lui t:
t este r: t(c)
(A,a)
= o = t
A
(o),
t este o constanta d din 1
: t(c)
(A,a)
= d
A
= t
A
(o),
t este 1(t
1
(r
1
. . . . . r
n
). . . . . t
m
(r
1
. . . . . r
n
)):
t(c
1
. . . . . c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
= 1(t
1
(c
1
. . . . . c
n
). . . . . t
m
(c
1
. . . . . c
n
))
= 1
(A,a
1
,...,a
n
)
(t
1
(c
1
. . . . . c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
. . . . . t
m
(c
1
. . . . . c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
)
= 1
A
(t
A
1
(o
1
. . . . . o
n
). . . . . t
A
m
(o
1
. . . . . o
n
))
= t
A
(o
1
. . . . . o
n
),
ipoteza induct iei ind: t
j
(c
1
. . . . . c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
= t
A
j
(o
1
. . . . . o
n
). , = 1. . . . . :. 2
Propozit ia 8.2.12 Pentru orice formula (r
1
. . . . . r
n
) a lui 1
si pentru orice
o
1
. . . . . o
n
,
(/. o
1
. . . . . o
n
) [= (c
1
. . . . . c
n
) / [= [o
1
. . . . . o
n
].
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa :
daca este t
1
(r
1
. . . . . r
n
) = t
2
(r
1
. . . . . r
n
), atunci:
(/. o
1
. . . . . o
n
) [= (c
1
. . . . . c
n
) t
1
(c
1
. . . . . c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
= t
2
(c
1
. . . . . c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
t
A
1
(o
1
. . . . . o
n
) = t
A
2
(o
1
. . . . . o
n
)
/ [= [o
1
. . . . . o
n
].
daca este 1(t
1
(r
1
. . . . . r
n
). . . . . t
m
(r
1
. . . . . r
n
)), atunci:
(/. o
1
. . . . . o
n
) [= (c
1
. . . . . c
n
)
(t
1
(c
1
. . . . . c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
. . . . . t
m
(c
1
. . . . . c
n
)
(A,a
1
,...,a
n
)
) 1
(A,a
1
,...,a
n
)
(t
A
1
(o
1
. . . . . o
n
). . . . . t
A
m
(o
1
. . . . . o
n
)) 1
A
/ [= [o
1
. . . . . o
n
].
daca este : (exercit iu, folosind induct ia).
daca este : (exercit iu, folosind induct ia).
daca (r
1
. . . . . r
b
) este r(r. r
1
. . . . . r
n
).
Ipoteza induct iei: pentru orice constante c. c
1
. . . . . c
n
si pentru orice o. o
1
. . . . . o
n

:
(/. o. o
1
. . . . . o
n
) [= (c. c
1
. . . . . c
n
) / [= [o. o
1
. . . . . o
n
].
Atunci
(/. o
1
. . . . . o
n
) [= (c
1
. . . . . c
n
)
pentru orice o , (/. o
1
. . . . . o
n
) [= (r. c
1
. . . . . c
n
)[o] (ipoteza induct iei)
pentru orice o , / [= (o. o
1
. . . . . o
n
) (ipoteza induct iei)
/ [= [o
1
. . . . . o
n
]. 2
Un caz special l constituie extinderea limbajului 1
cu simboluri de constante
pentru elementele unei structuri date.
Fie / o structura si C = c
a
[ o cu c
a
= c
b
pentru o = /. O structura pen-
tru 1
(C) este de forma (1. /

a
)
aA
, cu /
a
1, pentru orice o . In particular,
(/. o)
aA
este o structura pentru 1
(C).
Vom identica constanta c
a
cu o, deci pe C cu . Atunci limbajul 1
(C)
se va nota cu 1
(). Conform Propozit iei 8.2.12, pentru (r

1
. . . . . r
n
) 1 si
o
1
. . . . . o
n
, avem
(/. o)
aA
[= (c
a
1
. . . . . c
a
n
) / [= [o
1
. . . . . o
n
].
Cu identicarea c
a
o, echivalent a se scrie
(/. o)
aA
[= (o
1
. . . . . o
n
) / [= [o
1
. . . . . o
n
].
Conform acestei echivalent e, este natural sa scriem / [= (o
1
. . . . . o
n
) n loc de
/ [= [o
1
. . . . . o
n
] sau de echivalentul sau (/. o)
aA
[= (o
1
. . . . . o
n
).
Denit ie 8.2.13
Enunt ul este universal adevarat (si notam aceasta cu: [= ) daca / [= ,
pentru orice structura / (de un tip xat ).
Formula (r
1
. . . . . r
n
) este universal adevarat a daca enunt ul r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)
este universal adevarat.
Exemplu 8.2.14 Fie 1
limbajul egalitat ii: fara operat ii, predicate si constante.

Structurile corespunzatoare sunt exact mult imile.
- pentru n 1, consideram enunt ul
n
denit de:
r
1
. . . r
n
[
1i<jn
(r
i
= r
j
) n(
n
i=1
n = r
i
)].
Atunci pentru orice mult ime :
[=
n
cardinalul lui este n ([ [= n).
- are cel mult n elemente [=
n
k=1
k
.
- are cel put in n elemente [=
n1
k=1

k
(n 2).
limbajul teoriei grafurilor: cu un singur predicat binar,

1. Fie urmatorul graf simetric G = (A. 1):
`
`
`
A = o. /. c. d, 1 = (o. /). (/. o). (/. c). (c. /). (/. d). (d. /). (c. d). (d. c).
Vrem sa vedem daca
G [= rn.(1(r. .) 1(n. .)).
Aceasta este echivalent cu a arata ca urmatoarele patru armat ii sunt adevarate:
(1) G [= n.(1(o. .) 1(n. .))
(2) G [= n.(1(/. .) 1(n. .))
(3) G [= n.(1(c. .) 1(n. .))
(4) G [= n.(1(d. .) 1(n. .)).
Analizam (1): are loc daca una din urmatoarele armat ii este adevarata:
(1a) G [= .(1(o. .) 1(o. .))
(1b) G [= .(1(o. .) 1(/. .))
(1c) G [= .(1(o. .) 1(c. .))
(1d) G [= .(1(o. .) 1(d. .)).
De exemplu, (1b) are loc daca urmatoarele patru armat ii sunt adevarate:
(1ba) G [= (1(o. o) 1(/. o))
(1bb) G [= (1(o. /) 1(/. /))
(1bc) G [= (1(o. c) 1(/. c))
(1bd) G [= (1(o. d) 1(/. d)).
Se observa ca toate aceste armat ii sunt adevarate.
Exemplu 8.2.16 Fie G = (A. 1) un graf simetric. Pentru r A, gradul lui r
este
dco(r) =[ n A [ r1n [ .
Pentru orice n 1, notam cu
n
(r) urmatoarea formula:
r
1
. . . r
n
[
n
i=1
r1r
i
n(
n
i=1
(n = r
i
) 1(r. n))].
Formula
n
(r) exprima faptul ca r are gradul n. Iata si alte trei exemplicari
de formalizare a unor proprietat i de ordinul I:
- gradul lui r este cel mult n:

n
k=1
k
(r).
- gradul lui r este cel put in n + 2:
n+1
k=1

k
(r).
- exista un r astfel ncat gradul sau sa e mai mare ca 5 si mai mic ca 8:
r(
6
(r)
7
(r)).
Exemplu 8.2.17 Un monoid este o structura de forma / = (. +. 0), unde + este
o operat ie binara, asociativa si 0 este element neutru.
Limbajul monoizilor va avea un simbol de operat ie binara, +, si o constanta, 0.
/ monoid / [= rn.(r+(n+.) = (r+n)+.)r(r+0 = 0+r = r).
Ordinul unui element o este cel mai mic n astfel ncat no = 0; daca nu
exista un asemenea n, atunci ordinul lui o este .
Formula
o:d
n
(r) : (r = 0) (2r = 0) . . . ((n 1)r = 0) (nr = 0)
exprima faptul ca ordinul lui r este n.
Observam ca ordinul lui r este nit nu este proprietate de ordinul I. Ea s-ar
putea exprima ca o disjunct ie innita:

n=1
o:d
n
(r). O asemenea formula ar
presupune un limbaj ce admite disjunct ii si conjunct ii innite.
Vom deni acum not iunea de deduct ie semantica (n sensul lui Tarski).
Denit ie 8.2.18 Fie o mult ime de formule si o formula a lui 1
.
Spunem ca se deduce semantic din ipotezele (si notam: [= ) daca este
adevarata n orice model / al lui :
/ [= =/ [= .
Observat ie 8.2.19 Cum / [= pentru orice structura / (prin convent ie), rezulta
c a:
[= [= .
Observat ie 8.2.20
. [= = [= .
Propozit ia 8.2.21
[= (r
1
. . . . . r
n
). [= (r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
)
[= (r
1
. . . . . r
n
)
Demonstrat ie. Fie / [= . Conform ipotezei,
/ [= (r
1
. . . . . r
n
). / [= (r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
).
Fie o
1
. . . . . o
n
. Atunci / [= (o
1
. . . . . o
n
) si / [= (o
1
. . . . . o
n
) (o
1
. . . . . o
n
),
deci / [= (o
1
. . . . . o
n
). Am demonstrat ca / [= (r
1
. . . . . r
n
). 2
Propozit ia 8.2.22
[= (r
1
. . . . . r
n
)
[= r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)
Teorema 8.2.23 (Teorema deduct iei semantice)
Fie o mult ime de formule, un enunt si o formula. Atunci are loc
urmatoarea echivalent a:
[= [= .
Demonstrat ie.
=: Din [= avem [= . Cum [= , rezulta [= (cf.
Propozit iei 8.2.12).
=: Vom presupune = (r
1
. . . . . r
n
). Trebuie sa aratam ca:
/ [= =/ [= (r
1
. . . . . r
n
).
Fie / [= . Vrem sa aratam ca / [= (r
1
. . . . . r
n
), adica
/ [= r
1
. . . r
n
( (r
1
. . . . . r
n
)).
Fie o
1
. . . . . o
n
; aratam ca
/ [= (o
1
. . . . . o
n
).
Aceasta este echivalent cu
/ [= =/ [= (o
1
. . . . . o
n
).
Presupunem / [= , de unde / [= . Conform ipotezei, / [= (r
1
. . . . . r
n
),
deci / [= (o
1
. . . . . o
n
). 2
8.3. EXEMPLE DE ENUNT URI UNIVERSAL ADEV
ARATE 193
Observat ie 8.2.24 Implicat ia = este adevarata pentru cazul cand este o for-
mula arbitrara. Implicat ia = nu este adevarata n general:
r = n [= (r = .): pentru ca / [= (r = n) = / [= (r = .).
Nu avem nsa [= (r = n) (r = .). Intr-adevar, daca ar asa, atunci am avea
/ [= (r = n) = r = . pentru orice structura /. Atunci
/ [= rn.(r = n r = .).
ceea ce nu este adevarat.
Exercit ii 8.2.25
[=
(1)
[= r r
[=
(2)
[= r r
[=
(3)
[= r r
[=
(4)
[= r r
Exercit iu 8.2.26 Fie C
S
() = [ formula. [= . Atunci pentru orice
formula ,
[= C
S
() [= .
8.3 Exemple de enunt uri universal adevarate
In aceasta sect iune vom prezenta o lista de enunt uri universal adevarate, precum
si unele enunt uri ce nu sunt universal adevarate. Atunci cand nu se precizeaza, se
va presupune ca | | = | |
A
, unde / este o structura oarecare.
Exemplu 8.3.1
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
- |r ((r) (r)) (r(r) r(r))| = 1
- |r((r) (r))| (|r(r)| |r(r)|) = 1
- |r((r) (r))| |r(r)| |r(r)|
- |r((r) (r))| |r(r)| |r(r)|
-
aA
|(o) (o)|
aA
|(o)|
aA
|(o)|
-
aA
(|(o)| (|(o)| |(o)|))
aA
|(o)|.
Pentru a stabili aceasta ultima inegalitate, este sucient sa aratam ca pentru orice
o avem
|(o)| (|(o)| |(o)|) |(o)|.
Ori, n orice algebra Boole avem: r (r n) = r n n.
Exemplu 8.3.2
[= (r(r) r(r)) r((r) (r)).
Consideram un limbaj cu un singur predicat, <, si cu doua constante, 2, 3.
Fie structura / = (1. 2. . . . . n. . . .. <. 2. 3) si formulele:
(r) : r = 2,
(r) : r 3, (r 3 este abrevierea lui (r < 3)).
Considerand interpretari n structura / ment ionata, avem:
| r(r) r(r)| = |r(r)| |r(r)| =
(
n=1
|n = 2|) (
n=1
|n 3|) = 0 0 = 1.
|r((r) (r))| =
n=1
|n = 2 n 3| =
n=1
(|n = 2| |n 3|) = 0.
Rezulta:
|(r(r) r(r)) r((r) (r))| =
|r(r) r(r)| |r((r) (r))| = 1 0 = 0.
Exemplu 8.3.3
[= (r(r) r(r)) r((r) (r)).
Este echivalent cu a demonstra:
(
aA
|(o)|) (
bA
|(/)|)
aA
(|(o)| |(o)|)
ceea ce este echivalent cu:
(
aA
|(o)|) (
bA
|(/)|)
aA
(|(o)| |(o)|)
ceea ce este echivalent cu:
aA
(|(o)|
bA
|(/)|)
aA
(|(o)| |(o)|).
Aceasta din urma inegalitate este evidenta.
ARATE 195
Exemplu 8.3.4
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
Consideram limbajul cu un singur predicat binar < si cu constantele 1, 2.
Luam tot structura / = (1. 2. . . . . n. . . .. <. 1. 2) si formulele:
(r) : r 1,
(r) : r = 2.
|r ((r) (r))| =
n1
(|n 1| |n = 2|) = 1;
|r(r)| =
n
|n 1| = 1; |r(r)| =
n
|n = 2| = 0;
|r(r) r(r)| = |r(r)| |r(r)| = 1 0 = 0;
|r ((r) (r)) (r(r) r(r))| =
|r ((r) (r))| |r(r) r(r)| = 1 0 = 0.
Exemplu 8.3.5
[= (r(r) r(r)) r ((r) (r)).
|r(r) r(r)| = (
aA
|(o)|) (
bA
|(/)|) =
(
aA
|(o)|)
bA
|(/)| =
bA
((
aA
|(o)|) |(/)|)
bA
(|(/)| |(/)|) = |r((r) (r))|.
Exemplu 8.3.6
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
Consideram limbajul ce are o operat ie binara, +, un predicat binar, <, si o con-
stanta, 1.
Structura este / = (N
. +. <. 1), iar formulele:

(r) : n(r = n +n) (r este par),
(r) : r < 1.
|r ((r) (r))| =
n
(|n c:tc jo:| |n < 1|) = 1;
|r(r) r(r)| = |r(r c:tc jo:)| |r(r < 1)| = 1 0 = 0;
|r ((r) (r))| |r(r) r(r)| = 1 0 = 0.
Exemplu 8.3.7
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
- |r ((r) (r)) (r(r) r(r))| = 1,
- |r ((r) (r))| |r(r)| |r(r)|,
- |r(r)| |r ((r) (r))| |r(r)|.
Demonstram ultima inegalitate:
|r(r)| |r ((r) (r))| =
aA
|(o)| (
bA
(|(/)| |(/)|)) =
bA
[(
aA
|(o)|) (|(/)| |(/)|)]
bA
[|(/)| (|(/)| |(/)|)] =
bA
(|(/)| |(/)|)
bA
|(/)| = |r(r)|.
Exemplu 8.3.8
[= (r(r) r(r)) r ((r) (r)).
Fie 1
limbajul egalitat ii, mbogat it cu constantele 1, 2 si = N.

Consideram formulele:
(r) : r = 1,
(r) : r = 2.
|r(r = 1) r(r = 2)| = |r(r = 1)| |r(r = 2)| = 0 1 = 1;
|r(r = 1 r = 2)| = 0.
Exemplu 8.3.9
[= (r(r) r(r)) r ((r) (r)).
|r(r) r(r)| = |r(r)| |r(r)| =
(
aA
|(o)|) (
bA
|(/)|) =
a,bA
(|(o)| |(/)|)
aA
(|(o)| |(o)|) = |r((r) (r))|.
Exemplu 8.3.10
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
Se considera un limbaj cu o operat ie binara, +, / = (N. +).
Consideram formulele:
(r) : r = 2r, (2r este termenul r +r)
ARATE 197
(r) : (r = 2r).
|r[(r = 2r) (r = 2r)]| = 1;
|r(r = 2r)| = 0, |r(r=2r)| = 0.
Deci,
|r[(r = 2r) (r=2r)] [r(r = 2r) r(r=2r)]| = 1 (0 0) = 1 0 = 0.
Exemplu 8.3.11
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
|r ((r) (r))| =
aA
(|(o)| |(o)|)
aA
[
bA
(|(/)| |(o)|)] =
aA
[(
bA
|(/)|) |(o)|] = (
bA
|(/)|) (
aA
|(o)|) =
|r(r)| |r(r)| = |r(r) r(r)|.
Exemplu 8.3.12
[= (r(r) r(r)) r ((r) (r)).
Luam un limbaj cu un predicat binar, <, si doua constante, 2, 3. / = (N. <. 2. 3).
|r(r = 2) r(r < 3)| = |r(r = 2)| |r(r < 3)| = 1 0 = 1.
|r[(r = 2) (r < 3)]| = 0.
Rezulta:
[= (r(r = 2) r(r < 3)) r((r = 2) (r < 3)).
Exemplu 8.3.13
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
Exemplu 8.3.14
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
Exemplu 8.3.15
[= (r(r) r(r)) r ((r) (r)).
[= (r(r = 2) r(r = 3)) r ((r = 2) (r = 3))
(se ia limbajul egalitat ii, mbogat it cu doua constante, 2, 3 si / = (N. 2. 3)).
Exemplu 8.3.16
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
Revine la inegalitatea:
aA
(|(o)||(o)|) (
aA
|(o)|)(
bA
|(/)|) =
aA
(|(o)|
bA
|(/)|).
Exemplu 8.3.17
[= (r(r) r(r)) r ((r) (r)).
Se considera un limbaj cu un predicat binar, <, si cu constantele 2, 3. / = (N
. <
. 2. 3).
[= (r(r 1) r(r = 2)) r ((r 1) (r = 2)).
Exemplu 8.3.18
[= r ((r) (r)) (r(r) r(r)).
Exemplu 8.3.19
[= r
1
. . . r
n
n
1
. . . n
m
[(r
1
. . . . . r
n
) (n
1
. . . . . n
m
)]
[r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) n
1
. . . n
m
(n
1
. . . . . n
m
)].
Exemplu 8.3.20
[= r
1
. . . r
n
n
1
. . . n
m
[(r
1
. . . . . r
n
) (n
1
. . . . . n
m
)]
[r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) n
1
. . . n
m
(n
1
. . . . . n
m
)].
Exemplu 8.3.21
[= r
1
. . . r
n
n
1
. . . n
m
[(r
1
. . . . . r
n
) (n
1
. . . . . n
m
)]
[r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) n
1
. . . n
m
(n
1
. . . . . n
m
)].
Exemplu 8.3.22
[= r
1
. . . r
n
n
1
. . . n
m
[(r
1
. . . . . r
n
) (n
1
. . . . . n
m
)]
[r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) n
1
. . . n
m
(n
1
. . . . . n
m
)].
8.4 Sintaxa calculului cu predicate
In prima sect iune a acestui capitol a fost denit limbajul formal al lui 1
(aso-
ciat structurilor de ordinul I avand o signatura xata). Formulele si enunt urile lui
1
sunt expresia simbolica a proprietat ilor de ordinul I. Aceasta sect iune continua
construct ia sintaxei lui 1
: sunt precizate axiomele si regulile sale de deduct ie si

apoi se denesc teoremele formale si deduct ia formala din ipoteze. Sunt prezentate
mai multe exemple de demonstrat ii formale n 1
si cateva proprietat i sintactice.

8.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 199
Axiomele calculului cu predicate sunt:
(G1) - (G3): axiomele calculului propozit ional,
(G4): r( ) ( r), daca r 1\ (),
(G5): r(r. n
1
. . . . . n
n
) (t. n
1
. . . . . n
n
), unde t este un termen oarecare,
(G6): r = r,
(G7): r = n (t(
1
. . . r. . .
n
) = t(
1
. . . n . . .
n
)),
(G8): r = n ((
1
. . . r. . .
n
) (
1
. . . n . . .
n
)).
(G6) - (G8) se numesc axiomele egalitat ii.
Calculul cu predicate are doua reguli de deduct ie:
.
: m.p.
: Principiul generalizarii PG
r
Vom deni acum teoremele formale.
Denit ie 8.4.1 Teoremele formale ale lui 1

axiomele sunt teoreme formale,
daca , sunt teoreme formale, atunci este teorema formala (m.p.),
daca este teorema formala, atunci r este teorema formala PG.
Momentul zero al acestei denit ii prin induct ie este precizat de axiome, iar pa-
sul induct iei este asigurat de cele doua reguli de deduct ie (m.p. si PG).
Faptul ca este o teorema formala va notat astfel:
.
Asadar, teoremele formale se obt in plecand de la axiome si aplicand de un numar
nit de ori m.p. sau PG.
Pentru comoditate, vom spune teorema n loc de teorema formala.
Vom deni acum demonstrat iile formale.
Denit ii 8.4.2
O demonstrat ie formala a lui este un sir nit de formule
1
. . . . .
n
, astfel
ncat
n
= si, pentru orice 1 i n, avem una din situat iile:

i
este axioma,
exista ,. / < i, astfel ncat
k
=
j

i
,
exista , < i si r \ , astfel ncat
i
= r
j
.
Numarul n se numeste lungimea demonstrat iei formale.
Comparand denit iile teoremelor formale si ale demonstrat iilor formale, se ob-
serva ca:
( admite o demonstrat ie formala).
Observat ie 8.4.3 Axiomele calculului propozit ional si regula de deductie modus
ponens sunt prezente si la calculul cu predicate. Atunci orice teorema formala a
calculului propozit ional va si teorema formala a calculului cu predicate.
Urmeaza exemple de demonstrat ii formale.
Propozit ia 8.4.4
rn(r. n) nr(r. n).
Demonstrat ie. Scriem demonstrat ia formala a formulei de mai sus:
rn(r. n) n(r. n) (G5)
n(r. n) (r. n) (G5)
rn(r. n) (r. n) calc. prop.
r(rn(r. n) (r. n)) PG
r(rn(r. n) (r. n)) (rn(r. n) r(r. n)) (G4)
rn(r. n) r(r. n) m.p.
n(rn(r. n) r(r. n)) PG
n(rn(r. n) r(r. n)) (rn(r. n) nr(r. n)) (G4)
rn(r. n) nr(r. n) m.p.
2
Propozit ia 8.4.5
r( ) (r r).
Demonstrat ie.
( 1) r r( ) r calc. prop.
( 2) r (G5)
( 3) r r( ) calc. prop.
( 4) r r( ) ( ) analog cu (3)
( 5) r r( ) (3), (4) + calc. prop.
( 6) r[r r( ) ] PG
( 7) r[r r( ) ]
[r r( ) r] (G4)
( 8) r r( ) r m.p., (6), (7)
( 9) [r r( ) r]
[r( ) (r r)] calc. prop.
(10) r( ) (r r) m.p., (8), (9).
2
Propozit ia 8.4.6
r r.
Demonstrat ie.
calc. prop.
r( ) PG
r( ) (r r) Propozit ia 8.4.5
r r m.p.
r r analog
r r din ultimele doua
r r calc. prop.
r r din ultimele doua.
Prin denit ie, r este chiar r. 2
Propozit ia 8.4.7
r( ) (r r).
Demonstrat ie.
( ) ( ) calc. prop.
r[( ) ( )] PG
r[( ) ( )] [r( ) r( )] Propozit ia 8.4.5
r( ) r( ) m.p.
r( ) (r r) Propozit ia 8.4.5
r( ) (r r) m.p.
r( ) (r r) analog
r( ) [(r r) (r r)] din ultimele doua,
care este exact ceea ce trebuia demonstrat. 2
Propozit ia 8.4.8
( r) r( ). daca r 1\ ().
Demonstrat ie.
( r) r calc. prop.
r (G5)
( r) m.p.
( r) ( ) calc. prop.
r[( r) ( )] PG
r[( r) ( )] [( r) r( )] (G4)
( r) r( ) m.p..
2
Propozit ia 8.4.9
r( ) (r ). daca r 1\ ().
Demonstrat ie.
( 1) ( ) ( ) calc. prop.
( 2) r[( ) ( )] PG
( 3) r[( ) ( )]
[r( ) r( )] Propozit ia 8.4.5
( 4) r( ) r( ) m.p.
( 5) r( ) ( r) (G4)
( 6) r( ) ( r) din (4), (5), calc. prop.
( 7) ( r) (r ) calc. prop.
( 8) r( ) (r ) din (6), (7)
( 9) r( ) r din (8)
(10)
(11) r( ) r din (10)
(12) r( ) (r ) din (11)
(13) (r ) ( r) calc. prop. + def. lui r
(14) (r ) r calc. prop.
(15) r (G5)
(16) (r ) calc. prop.
(17) (r ) ( ) calc. prop.
(18) ( ) ( )
(19) (r ) ( ) din (17), (18)
(20) r[(r ) ( )]
[(r ) r( )] (G4)
(21) r[(r ) ( )] din (19), prin PG
(22) (r ) r( ) m.p..
Din (12) si (22), rezulta Propozit ia 8.4.9. 2
Corolar 8.4.10
r( r) (r r).
r( r) (r r).
Demonstrat ie. Din Propozit ia 8.4.9, pentru ca r nu apare libera n r si r.
2
Propozit ia 8.4.11
r( ) (r r).
Demonstrat ie.
( 1) r r r calc. prop.
( 2) r (G5)
( 3) r r (1) si (2)
( 4) r r analog
( 5) r r calc. prop.
( 6) r[r r ] PG
( 7) r[r r ] [r r r( )] (G4)
( 8) r r r( ) m.p.
( 9) r( ) ( ) calc. prop.
(10) ( )
(11) r( ) din (9), (10)
(12) r[r( ) ] PG
(13) r[r( ) ] [r( ) r] (G4)
(14) r( ) r m.p.
(15) r( ) r analog
(16) r( ) (r r) din (14), (15).
Din (8), (16), rezulta Propozit ia 8.4.11. 2
Propozit ia 8.4.12
(t) r(r).
Demonstrat ie.
r(r) (t) (G5)
(t) r(r) calc. prop.
(t) (t) calc. prop.
(t) r(r) calc. prop..
2
Propozit ia 8.4.13
(i) r = n n = r,
(ii) (r = n) (n = .) (r = .),
(iii) (r = n) ((r) (n)).
Demonstrat ie.
(i):
r = n (r = . n = .) (G8)
r = . (r = n n = .) calc. prop.
r = r (r = n n = r) luand mai sus . = r
r = r (G6)
r = n n = r m.p..
(ii):
r = n n = r (i)
n = r (n = . r = .) (G6)
r = n (n = . r = .) calc. prop.
(r = n) (n = .) r = . calc. prop..
(iii):
r = n n = r (i)
n = r ((n) (r)) (G8)
r = n ((n) (r)) calc. prop.
r = n ((r) (n)) (G8)
r = n [((r) (n)) ((n) (r))] calc. prop..
2
Propozit ia 8.4.14
r(r) r(r).
Demonstrat ie.
r(r) (r) (G6)
(r) r(r) Propozit ia 8.4.12
r(r) r(r) calc. prop..
2
Propozit ia 8.4.15
rn(r = n).
Demonstrat ie.
r = n n(r = n) Propozit ia 8.4.12
r = r n(r = n) punand termenul r n loc de n
r = r (G6)
n(r = n) m.p..
2
Propozit ia 8.4.16
rn. [(r = .) (. = n)].
Demonstrat ie.
(r = .) (. = n) . [(r = .) (. = n)] Propozit ia 8.4.12
(r = .) (. = .) . [(r = .) (. = n)] luam termenul .
(r = .) (. = .)
. [(r = .) (. = n)] m.p..
2
Propozit ia 8.4.17

r r
Demonstrat ie. Din Propozit ia 8.4.5. 2
Propozit ia 8.4.18

r r
Demonstrat ie.
ipoteza
calc. prop.
r r Propozit ia 8.4.17
r r calc. prop.
Ultima formula este chiar r r. 2
Vom deni acum deduct ia formala din ipoteze.
Denit ie 8.4.19 Fie o mult ime de formule si o formula. Denim not iunea
: formula se deduce (formal) din ipotezele
prin urmatoarele clauze:
(a) este axioma,
(b) ,
(c) exista o formula , astfel ncat , , adica:
.
m.p.

(d) exista si r, astfel ncat si este r, adica:

PG
r
Not iunea a fost denita prin induct ie:
- momentul zero al induct iei este precizat de (a) si (b),
- pasul induct iei (trecerea de la / la / + 1) este realizat prin aplicarea condit iilor
(c) si (d).
Observat ie 8.4.20
.
Vom deni acum -demonstrat iile formale.
Denit ii 8.4.21
O -demonstrat ie formala a lui este un sir nit de formule
1
. . . . .
n
, astfel
ncat
n
= si, pentru orice 1 i n, avem una din situat iile:

i
este axioma,

i
,
exista ,. / < i, astfel ncat
k
=
j

i
,
exista , < i si r \ , astfel ncat
i
= r
j
.
Numarul n se numeste lungimea -demonstrat iei formale.
Comparand denit iile deduct iilor formale si ale -demonstrat iilor formale, se
observa ca:
( admite o demonstrat ie formala).
Denit ie 8.4.22 Daca (
1
. . . . . r
n
) este o formula, atunci r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)
se numeste nchiderea sa universala.
Propozit ia 8.4.23
(r
1
. . . . . r
n
) r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
).
Demonstrat ie.
=: Se aplica PG de n ori.
=:
r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) r
2
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)
r
2
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) r
3
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)
. . .
r
n
(r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
).
Conform calculului propozit iilor, rezulta:
r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
).
Atunci
r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) prin ipoteza
r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
) mai sus
(r
1
. . . . . r
n
) m.p..
2
Conform propozit iei precedente, studiul deduct iei formale din ipoteze poate
redus la enunt uri.
Propozit ia 8.4.24
(a) . = ,
(b) exista
0
,
0
nita,
0
.
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa . 2
Teorema 8.4.25 (Teorema deduct iei)
Fie o mult ime de formule, un enunt si o fomula. Atunci
.
Demonstrat ie.
=: Aplicand Propozit ia 8.4.24, (a) si m.p..
=: Prin induct ie asupra modului cum este denit . Totul decurge ca
n cazul calculului propozit ional, adaugandu-se situat ia: = r, :
= ipoteza induct iei
= r( ) PG
= r( ) ( r) (G4), ind enunt
= r m.p.
= conform notat iei.
2
Denit ie 8.4.26 O mult ime de formule (teorie) se numeste inconsistenta, daca
, pentru orice formula . In caz contrar, se numeste consistent a.
Urmatoarele rezultate asupra teoriilor consistente si teoriilor maximal consis-
tente se demonstreaza la fel ca analoagele lor din cazul calculului propozit ional.
Propozit ia 8.4.27 Pentru orice teorie , sunt echivalente urmatoarele armat ii:
(1) este inconsistenta,
(2) exista o formula , astfel ncat ,
(3) exista o formula , astfel ncat si ,
(4) pentru orice formula , ( ),
(5) exista o formula , astfel ncat ( ).
Propozit ia 8.4.28 Fie o teorie si o formula a lui 1
. Atunci
(a) este inconsistenta ,
(b) este inconsistenta .
Denit ie 8.4.29 O teorie se numeste maximal consistenta daca este un element
maximal n mult imea teoriilor consistente ale lui 1
(ordonata de incluziune).
Cu alte cuvinte, o teorie consistenta este maximal consistenta daca prin adaugarea
unor formule noi la se obt ine o teorie inconsistenta.
Propozit ia 8.4.30 Orice teorie consistent a se poate scufunda ntr-o teorie maxi-
mal consistenta.
Propozit ia 8.4.31 Fie o teorie maximal consistenta. Atunci
(1) ,
(2) ( sau ),
(3) Pentru orice formula , avem: sau .
Observat ie 8.4.32 Fie o teorie si . doua formule ale lui 1
. Atunci
( si ).
Propozit ia 8.4.33 Daca este o teorie consistenta, atunci sunt echivalente:
(1) este maximal consistenta,
(2) pentru orice formule . , ( sau ),
(3) pentru orice formula , sau .
8.5 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu
predicate
Sect iunea 5 studiaza algebra Lindenbaum-Tarski asociata calculului cu predi-
cate. Mult imea formulelor lui 1
este factorizata printr-o relat ie de echivalent a

canonica, iar mult imea cat obt inuta este nzestrata cu o structura de algebra Boole.
Operat iile acestei algebre Boole se obt in din conectorii propozit ionali ai lui 1
:
disjunct ia, conjunct ia si negat ia. Implicat ia si echivalent a logica din sintaxa lui 1
sunt traduse algebric prin implicat ia booleana, respectiv prin echivalent a booleana
din algebra Lindenbaum-Tarski. Pana aici totul se produce n mod analog algebrei
Lindenbaum-Tarski a calculului propozit ional. In sect iune se analizeaza modul n
care cuanticatorii lui 1
act ioneaza n algebra Lindenbaum-Tarski. Astfel, se de-

gaja not iunile de cuanticator existent ial si de cuanticator universal ntr-o algebra
Boole, apoi not iunea de algebra Boole monadica si de algebra Boole cilindrica. Al-
gebrele Boole cilindrice sunt structurile algebrice asociate calculului cu predicate.
Multe din proprietat ile sintactice si semantice ale lui 1
pot formulate si demon-

strate n contextul algebrelor Boole cilindrice (vezi monograa [23]).
8.5. ALGEBRA LINDENBAUM-TARSKI A CALCULULUI CU PREDICATE209
Fie 1o::(1
) mult imea formulelor lui 1
. Urmatoarea relat ie binara, , pe

1o::(1
):
( si )
este o relat ie de echivalent a (se demonstreaza exact ca la calculul propozit ional).
Fie 1 = 1o::(1
) mult imea cat; pentru 1o::(1
), notam cu clasa
sa de echivalent a. Denim urmatoarele operat ii pe mult imea 1:

def.
=
def.
=
.
def.
= . 0
def.
= . 1
def.
= .
La fel can cazul calculului propozit iilor, se poate arata ca denit iile acestor operat ii
nu depind de reprezentant i si ca structura
B = (1 = 1o::(1
) . . . . 0. 1)
este o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski a lui 1
.
La fel can cazul calculului propozit ional, sunt valabile echivalent ele urmatoare:

,
= 1.
Consideram funct ia surjectiva j : 1o::(1
) 1, j() = , pentru orice

1o::(1
). Funct ia j are proprietat ile urmatoare:

j( ) = j() j(), j( ) = j() j(), j() = j(),
j( ) = j() j(), j( ) = j() j(),
j() j() ,
j() = 1 .
Funct ia j duce operat iile logice n operat ii booleene. In mod natural, se pune
problema care este comportamentul funct iei j fat a de cuanticatori.
Propozit ia 8.5.1
r(r) =
vV
().

r(r) =
vV
().
Demonstrat ie. A proba prima formula este echivalent cu:
(a)

r(r)

(), pentru orice \ ,
(b) daca

(), pentru orice \ , atunci

r.
Avem:
(a): rezulta folosind axioma (G5): r (), pentru orice \ .
(b): Presupunem

(), \ , deci (), \ . Alegem o
variabila ce nu apare n sau n r(r).
()
( ()) PG
( ()) ( ()) (G4)
(i) () m.p..
De asemenea,
() (r) (G5)
r[() (r)] PG
r[() (r)] (() r(r)) (G4)
(ii) () r(r) m.p..
Din (i) si (ii) rezulta: r(r), adica

(r(r)).
A doua relat ie rezulta din prima, folosind egalitat ile de Morgan:
(r) =

(r) =
(r) =
vV
(()) =
vV
(()).
2
Observat ie 8.5.2 Folosind funct ia j, egalitat ile din Propozit ia precedenta se scriu:
j(r) =
vV
j(()). j(r) =
vV
j(()).
Notam ocnt(1
) mult imea enunt urilor lui 1
. Atunci
ocnt(1
) = [ ocnt(1
)
este o subalgebra Boole a lui 1 = 1o::(1
) .
Denit ie 8.5.3 O submult ime a lui 1o::(1
) se numeste teorie a lui 1
.
Vom generaliza acum construct ia de mai sus, denind algebra Lindenbaum-
Tarski a unei teorii.
Fie o teorie a lui 1
. Consideram relat ia binara
pe 1o::(1
) denita
astfel:

( . ).
Atunci
este o relat ie de echivalent a. Fie 1
= 1o::(1
mult imea cat.

Notam cu clasa de echivalent a a lui 1o::(1
). 1
devine algebra Boole

fat a de operat iile:

def.
= ( ).
def.
= ( ).
()
def.
= (). 1
def.
= ( ). 0
def.
= ( ).
B
= (1
. . . . 0. 1) se numeste algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei .

8.5. ALGEBRA LINDENBAUM-TARSKI A CALCULULUI CU PREDICATE211
Observat ie 8.5.4
B = B
Propozit ia 8.5.1 se poate extinde cu usurint a la algebra Lindenbaum-Tarski B
.
In algebra Lindenbaum-Tarski B
, au loc echivalent ele urmatoare:

.
= 1 .
Aceste echivalent e traduc n limbaj algebric proprietat i ale deduct iei formale. Prin
cea de a doua echivalent a, a demonstra ca se reduce la un calcul boolean.
8.5.1 Algebre Boole monadice. Algebre Boole cilindrice
In mod natural, se pune acum problema denirii algebrelor corespunzatoare cal-
culului cu predicate. Ele vor avea ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui 1
.
Primul pas va obt inerea unei not iuni de cuanticator (existent ial si universal) pe
o algebra Boole oarecare.
Fie / = (. . . . 0. 1) o algebra Boole oarecare.
Denit ie 8.5.5
Un cuanticator existent ial pe / este o funct ie : , astfel ncat:
(0) = 0,
r (r),
(r (n)) = (r) (n).
Dual, un cuaticator universal pe / este o funct ie : , astfel ncat:
(1) = 1,
r (r),
(r (n)) = (r) (n).
Daca este un cuanticator existent ial pe /, atunci (r) = (r) deneste
un cuanticator universal pe /; daca este un cuanticator universal pe /, atunci
(r) = (r) deneste un cuanticator existent ial pe /.
Denit ie 8.5.6 O algebra Boole monadica este o structura (/. ), unde / este o
algebra Boole si este un cuanticator existent ial pe /.
Consideram algebra Lindenbaum-Tarski B si o variabila oarecare r \ . Denim
operat ia unara
x
: 1 1 prin:
x
( )
def.
=

r. pentru orice 1o::(1
).
Observat ie 8.5.7 Operat ia
x
este bine denita:
= r r.
Propozit ia 8.5.8
x
este un cuanticator existent ial pe B.
Demonstrat ie. Cele trei relat ii:

x
(0) = 0,

x
( ),

x
(
x
(
)) =
x
( )
x
(
)
sunt echivalente cu :
( ) r( ), (putem lua pe = enunt )
r,
r( r) (r r. 2
Observat ie 8.5.9 Cuanticatorul universal
x
asociat lui
x
este:
x
( )
def.
=

r.
Denit ia cuanticatorului existent ial (respectiv universal) pe o algebra Boole
oarecare a fost obt inuta n mod independent de A. Tarski si de P. Halmos. Cele
trei axiome simple ce denesc cuanticatorul existent ial (respectiv universal) por-
nesc din analiza proprietat ilor operat iilor unare
x
(respectiv
x
) ale algebrei
Lindenbaum-Tarski B.
Act iunea cuanticatorului existent ial asupra formulelor lui 1
este reectata
n algebra Lindenbaum-Tarski B prin operat iile unare (
x
)
xV
. Atunci struc-
turile algebrice ale lui 1
vor algebre Boole nzestrate cu familii de cuanticatori

existent iali.
Denit ie 8.5.10 Fie 1 o mult ime nevida. Se numeste I-algebra Boole cilindrica o
structura
(/. (
i
)
iI
. 1)
unde:
/ este o algebra Boole,

i
este cuanticator existent ial pe /, pentru orice i 1,
1 este o funct ie 1 : 1
2
, numita egalitate pe ,
astfel ncat urmatoarele condit ii sunt ndeplinite:
(C
1
)
i

j
=
j

i
, pentru orice i. , 1,
(C
2
) 1(i. i) = 1, i 1,
(C
3
) 1(i. ,) =
k
[1(i. /) 1(/. ,)], pentru / = i. , din 1,
(C
4
)
i
[1(i. ,) r]
i
[1(i. ,) r] = 0, pentru i = , n 1.
8.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 213
0
: \ 1, data de 1
0
(r. n) =
(r = n), pentru orice

r. n \ . Atunci
(B. (
x
)
xV
. 1
0
)
este o \ -algebra Boole cilindrica.
Not iunea de I-algebra Boole cilindrica este generalizarea structurii din Exemplul
8.5.11. In interpretare, I reprezinta mult imea variabilelor, (
i
)
iI
familia cuanti-
catorilor existent iali, iar 1 reecta predicatul de egalitate.
Exemplul urmator ndeparteaza not iunea de algebra cilindrica de sintaxa lui
1
.
Exemplu 8.5.12 Fie A. 1 doua mult imi nevide si 1(A
I
. 1
2
) mult imea funct iilor
j : A
I
1
2
.
Pentru i 1 si j : A
I
1
2
, denim funct ia
i
(j) : A
I
1
2
prin:
i
(j)(r) =
j(n) [ n A
I
. n [
I\{i}
= r [
I\{i}
. pentru orice r A
I
.
In felul acesta, obt inem o funct ie
i
: 1(A
I
. 1
2
) 1(A
I
. 1
2
).
i
este un cuan-
ticator existent ial pe algebra Boole T(A
I
. 1
2
).
De asemenea, denim 1
0
(i. ,) : A
I
1
2
prin:
1
0
(i. ,)(r) =
1. daca r
i
= r
j
.
0. daca r
i
= r
j
.
Se obt ine o funct ie 1
0
: 1
2
1(A
I
. 1
2
) : (i. ,) 1
0
(i. ,).
Atunci
(T(A
I
. 1
2
). (
i
)
iI
. 1
0
)
este o 1-algebra Boole cilindrica.
Observat ie 8.5.13 Algebrele cilindrice sunt structuri algebrice ce provin din sin-
taxa calculului cu predicate. Ele au fost denite si studiate de A. Tarski, de elevii
sai L. Henkin si J.D. Monk si de numerosi alt i cercetatori [23]. Algebrele poliadice,
introduse de P. R. Halmos [20], constituie un al doilea tip de structuri algebrice
ce au ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui 1
. Intre algebrele cilindrice si

algebrele poliadice exista o legatura puternica (vezi [12]), multe din proprietat ile
unora putand transferate celorlalte structuri. Cu toate acestea, teoriile lor s-au
dezvoltat separat si, cel mai adesea, cu tehnici diferite.
8.6 Teorema de completitudine. Modele Henkin
Completitudinea calculului cu predicate apare ca problema n monograa lui
Hilbert si Ackermann din 1928 [24]. Prima demonstrat ie a teoremei de completi-
tudine pentru calculul cu predicate a fost obt inuta de Godel n teza sa de doctorat
din 1929 si publicata apoi n [19]. Godel a demonstrat ntai completitudinea cal-
culului cu predicate fara egalitate, apoi a extins rezultatul si pentru limbaje cu
egalitate. Limbajele considerate de Godel erau numarabile si nu cont ineau sim-
boluri de operat ii. In [19], este obt inuta si teorema de compacitate, ca un corolar
al teoremei de completitudine. Demonstrat ia originara a teoremei de completitu-
dine (bazata pe aducerea enunt urilor la forma normala Skolem) are n prezent mai
mult un interes istoric. Teorema de completudine a lui Godel stabileste echivalent a
teoremelor formale cu enunt urile universal adevarate. In lucrarea [21], Henkin
demonstreaza (pentru limbaje de orice cardinal) urmatorul rezultat: orice teorie
consistenta a lui 1
admite un model. O consecint a imediata a sa este teorema de

completitudine extinsa, ce arma echivalent a deduct iei formale n 1
cu deduct ia
semantica. Teorema de completitudine a lui Godel este un caz particular al teore-
mei de completitudine extinsa.
In aceasta sect iune, prezentam n detaliu demonstrat ia data de Henkin pentru
teorema de completitudine extinsa. Metoda folosita de Henkin n demonstrat ie
(cunoscuta sub numele de metoda constantelor) este un instrument ecace pen-
tru construct ii de modele ale teoriilor consistente (vezi discut ia din [22]). Ea a fost
folosita apoi cu succes n demonstrarea unor teoreme de completitudine pentru alte
sisteme logice (intuit ionist, modal, temporal, etc.), ca si a unor teoreme importante
ale teoriei modelelor (teorema de omitere a tipurilor, teoreme de interpolare de tip
Craig, teoreme ale celor doi cardinali, etc.) (vezi [2], [5], [37]).
Fie 1
un limbaj de ordinul I. Prin denit ie, cardinalul lui 1
este:
[ 1
[=[ 1o::(1
) [=[ ocnt(1
) [ .
Observat ie 8.6.1 Presupunem ca \ este numarabila si ca mult imile de operat ii,
de relat ii si de constante sunt cel mult numarabile. Atunci
[ 1
[=[ 1o::(1
) [=[ ocnt(1
) [= .
unde este cardinalul mult imilor numarabile. Spunem ca 1
este limbaj numarabil.

Fie C o mult ime de constante noi si 1
(C) limbajul obt inut din 1
prin adaugarea
constantelor din C.
Observat ie 8.6.2 Daca [ 1
[=[ C [, atunci [ 1
(C) [=[ 1
[=[ C [.
Lema 8.6.3 Fie (r) o formula n 1
, c o constanta din C si (c) enunt ul din

1
(C) obt inut prin nlocuirea lui r cu c. Atunci pentru orice teorie T a lui 1
,
avem:
T (c) n 1
(C) T r(r) n 1
.
Demonstrat ie.
=: Daca
1
(c). . . . .
n
(c) = (c) este o demonstrat ie formala a lui (c) din T n
1
(C), atunci
1
(r). . . . .
n
(r) este o demonstrat ie formala a lui (r) din T n 1
.
Atunci T (r) n 1
, deci T r(r).
=: Daca T r(r) n 1
, atunci T r(r) n 1
(C). Cum (r) (c),

rezulta T (c) n 1
(C). 2
Lema 8.6.4 Daca T este o teorie consistenta n 1
, atunci T este consistenta si

n 1
(C).
Demonstrat ie. Presupunem ca T nu este consistenta n 1
(C), deci exista

(c
1
. . . . . c
n
) 1
(C), astfel ncat

T (c
1
. . . . . c
n
) (c
1
. . . . . c
n
). c
1
. . . . . c
n
C.
Conform Lemei 8.6.3,
T r
1
. . . r
n
((r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
)).
deci:
T (r
1
. . . . . r
n
) (r
1
. . . . . r
n
) n 1
.
ceea ce contrazice consistent a lui T. 2
O teorie nchisa este formata numai din enunt uri.
In continuare, vom considera numai teorii nchise.
Denit ie 8.6.5 Fie T o teorie consistenta n 1
(C). T se numeste teorie Henkin,

daca pentru orice formula (r) a lui 1
(C), cu cel mult o variabila libera r, exista

c C, astfel ncat
T r(r) (c).
Observat ie 8.6.6 Implicat ia
T (c) r(r)
are loc ntotdeauna.
Pentru a da o interpretare not iunii de teorie Henkin, vom gandi o formula (r)
ca pe o ecuat ie n r. Atunci enunt ul r(r) va semnica existent a solut iilor
lui (r), iar (c) va nsemna ca c este o solut ie a lui (r).
Atunci condit ia T r(r) (r) din denit ia teoriei Henkin se interpreteaza
astfel: daca n ipotezele T ecuat ia (r) admite solut ie, atunci o solut ie a sa poate
aleasa din mult imea C.
Lema 8.6.7 Fie 1
un limbaj de ordinul I si C o mult ime de constante, astfel

nc at [ 1
[=[ C [. Daca T este o teorie consistenta n 1
, atunci exista o teorie

Henkin T n 1
(C), cu T T.
Demonstrat ie. Vom face demonstrat ia numai pentru limbaje numarabile:
[ 11C [=[ C [=[ 1
(C) [= .
Fie C = (c
n
)
n<
o enumerare a lui C, cu n = : =c
n
= c
m
.
Fie (
n
(r
n
))
n<
o enumerare a formulelor lui 1
(C) cu cel mult o variabila

libera. Construim prin induct ie:
un sir de teorii (T
n
)
n<
ale lui 1
(C), cu T
0
= T,
un sir de constante din C: (c
n
)
n<
,
cu proprietat ile:
(i) T
n
este consistenta n 1
(C),
(ii) T
n+1
= T
n
r
n
n
(r
n
)
n
(c
n
),
unde c
n
este o constanta din C ce nu apare n T
n
si
r
n
=
variabila libera a lui

n
. daca exista.
orice variabila. daca
n
nu are variabile libere.
Vom lua denit ia prin recurent a a teoriilor T
n
ca ind data de (ii). Ramane sa
ar at am ca daca T
n
este consistenta, atunci si T
n+1
este consistenta.
Presupunem prin absurd ca teoria
T
n
r
n
n
(r
n
)
n
(c
n
)
este inconsistenta n 1
(C), deci, aplicand Propozit ia 8.4.28, rezulta

T
n
(r
n
n
(r
n
)
n
(c
n
)).
Atunci
T
n
r
n
n
(r
n
)
n
(c
n
).
deci T
n
r
n
n
(r
n
) si T
n

n
(c
n
).
Lema 8.6.3 implica T
n
r
n
n
(r
n
), deci T
n
r
n
n
(r
n
): contradict ie cu
faptul ca T
n
este consistenta.
Construct ia prin induct ie s-a terminat. Fie T =
n<
T
n
. Se verica usor ca T
este consistenta. Sa aratam ca T este teorie Henkin.
Fie (r) 1
(C) cu cel mult o variabila libera r, deci exista n cu (r) =
n
(r
n
):
r(r) (c
n
) = r
n
n
(r
n
)
n
(c
n
) T
n+1
T.
Atunci T r(r) (c
n
) si T este o teorie Henkin. 2
Lema 8.6.8 Fie T T
, T este teorie Henkin, T
este consistenta. Atunci T
este
teorie Henkin.
Demonstrat ie. Direct din denit ie. 2
Fie C o mult ime de constante de acelasi cardinal cu limbajul 1
si 1
(C)
limbajul obt inut din 1
prin adjunct ionarea constantelor din C.

Fixam o teorie Henkin maximal consistenta n 1
(C).
Pe mult imea C, consideram relat ia binara:
c d
def.
(c = d) (c = d).
Lema 8.6.9 este o relat ie de echivalent a.
Demonstrat ie. Aratam ca relat ia este reexiva, simetrica si tranzitiva.
c c: c = c.
c d = d c:
Daca c d, atunci c = d. Deoarece c = d d = c, se obt ine d = c,
deci d c.
c d, d c = c c:
Intr-adevar, (c d, d c) implica ( c = d. d = c) implica (c = d)(d
= c); dar avem si [(c = d)(d = c)] (c = c); rezulta (c = c), deci c c. 2
Vom considera mult imea cat = C ; c
va clasa de echivalent a a lui c C.

Lema 8.6.10 Fie t(r
1
. . . . . r
n
) un termen al lui 1
si c
1
. . . . . c
n
C. Atunci
r(t(c
1
. . . . . c
n
) = r).
Demonstrat ie. Fie (r) formula din 1
(C): t(c
1
. . . . . c
n
) = r.
(t(c
1
. . . . . c
n
)) r(r)
t(c
1
. . . . . c
n
) = t(c
1
. . . . . c
n
) r(t(c
1
. . . . . c
n
) = r)
t(c
1
. . . . . c
n
) = t(c
1
. . . . . c
n
)
r(t(c
1
. . . . . c
n
) = r). 2
Lema 8.6.11 Fie t(r
1
. . . . . r
n
) un termen al lui 1
si c
1
. . . . . c
n
C constante.
Atunci exista d C, astfel ncat:
t(c
1
. . . . . c
n
) = d.
Demonstrat ie. Conform Lemei 8.6.10, r(t(c
1
. . . . . c
n
) = r).
este o teorie Henkin, deci exista d C astfel ncat:
r(t(c
1
. . . . . c
n
) = r) (t(c
1
. . . . . c
n
) = d).
Prin m.p., rezulta:
t(c
1
. . . . . c
n
) = d. 2
Vom organiza acum ca o structura pentru 1
.
Fie 1 un simbol de operat ie n-ara. Denim operat ia n-ara 1
A
pe astfel:
1
A
(c
1
. . . . . c
n
) = d
def.
1(c
1
. . . . . c
n
) = d.
Pentru orice c
1
. . . . . c
n
C, exista d C, astfel ncat 1(c
1
. . . . . c
n
) = d
(conform Lemei 8.6.11). 2
Lema 8.6.12 1
A
este bine denita.
Demonstrat ie. Trebuie sa aratam ca:
(c
i
d
i
. i = 1. . . . . n) si c d) = ( 1(c
1
. . . . . c
n
) = c 1(d
1
. . . . . d
n
)
= d).
Anume vom arata ca:
(c
i
d
i
. i = 1. . . . . n) si (c d ) si ( 1(c
1
. . . . . c
n
) = c) implica
1(d
1
. . . . . d
n
) = d.
Intr-adevar,
( c
i
= d
i
. i = 1. . . . . n) si ( (c = d)) si ( 1(c
1
. . . . . c
n
) = c) implica:
(1(c
1
. . . . . c
n
) = c)
n
i=1
(c
i
= d
i
) (c = d).
Dar,
(1(c
1
. . . . . c
n
) = c)
n
i=1
(c
i
= d
i
) (c = d) (1(d
1
. . . . . d
n
) = d).
deci, prin m.p., rezulta
1(d
1
. . . . . d
n
) = d. 2
Fie 1 un simbol de relat ie n-ara. Denim relat ia n-ara 1
A
pe astfel:
1
A
def.
= (c
1
. . . . . c
n
) [ 1(c
1
. . . . . c
n
).
Lema 8.6.13 1
A
este bine denita.
Trebuie sa aratam ca:
c
i
d
i
. i = 1. . . . . n = (1(c
1
. . . . . c
n
) 1(d
1
. . . . . d
n
) ).
Anume vom arata ca:
( c
i
= d
i
. i = 1. . . . . n si 1(c
1
. . . . . c
n
)) implica 1(c
1
. . . . . c
n
)
n
i=1
(c
i
= d
i
).
Dar,
1(c
1
. . . . . c
n
)
n
i=1
(c
i
= d
i
) 1(d
1
. . . . . d
n
).
de unde, prin m.p., rezulta
1(d
1
. . . . . d
n
).
2
Fie d o constanta a lui 1
. Conform Lemei 8.6.11, exista c C, cu d = c.

Denim
d
A
= c
def.
(d = c) .
Lema 8.6.14 Denit ia lui d
A
este corecta.
Demonstrat ie. Daca c
1
. c
2
C, d = c
1
, d = c
2
, atunci (d = c
1
) (d
= c
2
). Cum
(d = c
1
) (d = c
2
) (c
1
= c
2
), rezulta (c
1
= c
2
), deci c
1
= c
2
. 2
Daca c C, atunci punem c
A
= c
.
In acest fel, am obt inut o structura / a limbajului 1
(C).
Lema 8.6.15 Daca t(r
1
. . . . . r
n
) este un termen si c. c
1
. . . . . c
n
C, atunci:
t
A
(c
1
. . . . . c
n
) = c
t(c
1
. . . . . c
n
) = c.
Demonstrat ie. Prin induct ie, dupa modul de formare a termenului t.
Tratam numai pasul induct iei.
Fie t = 1(t
1
(r
1
. . . . . r
n
). . . . . t
m
(r
1
. . . . . r
n
)) si presupunem ca echivalent a are
loc pentru termenii t
1
. . . . . t
m
. Conform Lemei 8.6.11, exista d
1
. . . . . d
m
C,
t
i
(c
1
. . . . . c
n
) = d
i
, pentru i = 1. . . . . :. Din ipoteza induct iei,
t
A
i
(c
1
. . . . . c
n
) = d
i
. i = 1. . . . . :.
Atunci
t
A
(c
1
. . . . . c
n
) = c
1
A
(t
A
1
(c
1
. . . . . c
n
). . . . . t
A
m
(c
1
. . . . . c
n
)) = c
1
A
(d
1
. . . . . d
m
) = c
(d
1
. . . . . d
m
) = c (conform denit iei lui 1
A
)
1(t
1
(c
1
. . . . . c
n
). . . . . t
m
(c
1
. . . . . c
n
)) = c ()
t(c
1
. . . . . c
n
) = c,
unde () rezulta astfel:
t
i
(c
1
. . . . . c
n
) = d
i
. i = 1. . . . . : implica echivalent a urmatoare
1(t
1
(c
1
. . . . . c
n
). . . . . t
m
(c
1
. . . . . c
n
)) = c 1(d
1
. . . . . d
m
) = c. 2
Lema 8.6.16 Pentru orice formula (r
1
. . . . . r
n
) 1 si pentru orice c
1
. . . . . c
n

C, avem:
/ [= [c
1
. . . . . c
n
] (c
1
. . . . . c
n
) (c
1
. . . . . c
n
).
Demonstrat ie. Dupa modul de formare a formulei .
este de forma t
1
(r
1
. . . . . r
n
) = t
2
(r
1
. . . . . r
n
):
Conform Lemei 8.6.11, exista d
i
C, cu t
i
(c
1
. . . . . c
n
) = d
i
, i = 1. 2. Aplicand
Lema 8.6.15, obt inem:
d
i
= t
A
i
(c
1
. . . . . c
n
). i = 1. 2.
In acest caz,
/ [= [c
1
. . . . . c
n
] t
A
1
(c
1
. . . . . c
n
) = t
A
2
(c
1
. . . . . c
n
)
d
1
= d
2
d
1
= d
2
t
1
(c
1
. . . . . c
n
) = t
2
(c
1
. . . . . c
n
).
Ultima echivalent a rezulta din d
i
= t
i
(c
1
. . . . . c
n
), i = 1. 2 si din axiomele
egalitat ii.
este de forma 1(t
1
. . . . . t
m
), cu t
i
= t
i
(r
1
. . . . . r
n
). i = 1. . . . . ::
Conform Lemei 8.6.11, exista d
1
. . . . . d
m
C, cu
(*) t
i
(c
1
. . . . . c
n
) = d
i
. 1 = 1. . . . . :.
Aplicand Lemma 8.6.15, obt inem:
d
i
= t
A
i
(c
1
. . . . . c
n
). i = 1. . . . . :.
Atunci
/ [= [c
1
. . . . . c
n
] (t
A
1
(c
1
. . . . . c
n
). . . . . t
A
m
(c
1
. . . . . c
n
)) 1
A
(d
1
. . . . . d
m
) 1
A
1(d
1
. . . . . d
m
) (conform denit iei lui 1
A
)
1(t
1
(c
1
. . . . . c
n
). . . . . t
m
(c
1
. . . . . c
n
)) conform (*)
(c
1
. . . . . c
n
) .
este de forma (r
1
. . . . . r
n
):
Ipoteza inductiei este:
/ [= [c
1
. . . . . c
n
] (c
1
. . . . . c
n
) .
Atunci
/ [= [c
1
. . . . . c
n
] / [= [c
1
. . . . . c
n
]
(c
1
. . . . . c
n
)
(c
1
. . . . . c
n
) ( este maximal consistenta)
(c
1
. . . . . c
n
) .
este de forma
1

2
: exercit iu !
(r
1
. . . . . r
n
) este r(r. r
1
. . . . . r
n
):
/ [= [c
1
. . . . . c
n
] exista c
, / [= [c
. c
1
. . . . . c
n
]
exista c C, (c. c
1
. . . . . c
n
) (ipoteza induct iei)
r(r. c
1
. . . . . c
n
) ( este teorie Henkin)
(c
1
. . . . . c
n
) .
2
Observat ie 8.6.17 Conform Propozit iei 8.6.16, pentru orice enunt 1
(C),
are loc echivalent a
/ [= .
de unde rezulta
/ [= .
/ se numeste modelul Henkin asociat teoriei . Il vom mai nota si /
.
Teorema 8.6.18 Daca T este o teorie consistenta, atunci ea admite un model.
Demonstrat ie. Fie T o teorie consistenta a lui 1
. Fie C o mult ime de constante

noi, cu [ C [=[ 1
[. Conform Lemei 8.6.7, exista o teorie Henkin T, astfel ncat

T T. Fie o teorie maximal consistenta a lui 1
(C), cu T . este o teorie

Henkin (conform Lemei 8.6.8).
Consideram modelul Henkin /, asociat lui . Conform Propozit iei 8.6.16, pen-
tru orice formula (r
1
. . . . . r
n
) 1 si c
1
. . . . . c
n
C:
/ [= [c
1
. . . . . c
n
] (c
1
. . . . . c
n
) .
Cum T , rezulta de aici ca / [= T. 2
Teorema 8.6.18 este valabila pentru limbaje de orice cardinal innit. Cu except ia
Lemei 8.6.7, tot i pasii necesari obt inerii Teoremei 8.6.18 au fost demonstrat i n cazul
general. Lema 8.6.7 a fost demonstrata numai pentru limbaje numarabile, pentru
a evita folosirea induct iei transnite.
Teorema 8.6.19 (Teorema de completitudine extinsa)
Fie o teorie si o formula a lui 1
. Atunci
[= .
Demonstrat ie.
=: Prin induct ie, n raport cu denit ia not iunii .
=: Presupunem , deci este consistenta. Fie / [= ; atunci
/ [= si / [= . Rezulta [= . 2
Corolar 8.6.20 (Teorema de completitudine)
Pentru orice formula a lui 1
, are loc echivalent a urmatoare:

[= .
Demonstrat ie. Luam = . 2
Observat ie 8.6.21 Se verica usor ca reciproca Teoremei 8.6.18 este adevarata:
daca o teorie admite un model, atunci ea este consistenta.
Observat ie 8.6.22 Daca este o teorie Henkin si /
este modelul sau Henkin,

atunci
[
[[ C [=[ 1
(C) [=[ 1
[ .
Corolar 8.6.23 (Teorema Lovenheim-Skolem) Orice teorie consistenta T ntr-un
limbaj numarabil admite un model cel mult numarabil.
Demonstrat ie. Din Teorema 8.6.18 si din observat ia precedenta. 2
Corolar 8.6.24 (Teorema de compacitate)
O teorie T admite un model daca si numai daca orice parte nita a sa admite
un model.
Demonstrat ie. Se aplica Teorema 8.6.18, plus observatia: T este consistenta daca
si numai daca orice parte nita a sa este consistenta. 2
Corolar 8.6.25 Daca T are modele nite sucient de mari, atunci T admite un
model innit.
Demonstrat ie. Fie C = c
n
[ n < o mult ime numarabila de constante noi.
Consideram teoria lui 1
(C):
= T (c
n
= c
m
) [ n < : < .
Orice submult ime nita
a lui are un numar nit de constante din C; e ele

continute n c
0
. . . . . c
m
. Fie /
[= T cu [
[ :+1. Atunci exista o

0
. . . . . o
m

, distincte, deci (/
. o
0
. . . . . o
m
) [=
. Punand o
m+1
. o
m+2
. . . . arbitrare, este
evident ca
(/
. o
0
. . . . . o
m
. o
m+1
. . . .) [=
.
Conform Teoremei de compacitate, admite un model
(B. /
0
. . . . . /
m
. . . .) [= .
cu (/
m
) distincte doua cate doua.
Deci, B [= T si [ 1 [ . 2
Observat ie 8.6.26 Teorema de completitudine extinsa (Teorema 8.6.19) a fost
demonstrata pe baza Teoremei 8.6.18, iar Teorema de completitudine a rezultat ca
un caz particular al Teoremei 8.6.19. La randul ei, Teorema 8.6.18 poate obt inuta
din Teorema de completitudine.
Pentru a proba aceasta armat ie, sa consideram un enunt al unei teorii con-
sistente T. Atunci este o mult ime consistenta, deci, aplicand Propozit ia 8.4.28,
8.7. CUM SE STABILESTE DAC
A O FORMUL
A ESTE TEOREM
A FORMAL
A223
. Conform Teoremei de completitudine, [= , deci exista o structura / astfel
ncat / [= . Rezulta / [= pentru orice T, deci / [= T.
In demonstrat ia celor trei rezultate (Teorema 8.6.18, Teorema 8.6.19 si Coro-
larul 8.6.20) a fost invocata axioma alegerii (n forma sa echivalenta, cunoscuta
sub numele de axioma lui Zorn). Intr-o axiomatizare a teoriei mult imilor (de ex-
emplu, Zermelo-Fraenkel) fara axioma alegerii, aceste trei rezultate devin enunt uri
echivalente logic.
8.7 Cum se stabileste daca o formula este teorema
formala
Exista trei moduri n care putem stabili ca o formula este teorema formala:
pe cale sintactica: construind o demonstrat ie formala a formulei;
pe cale algebrica: prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski;
pe cale semantica: calculand || ntr-o structura / oarecare.
Vom exemplica pe cateva cazuri:
1. Care din urmatoarele enunt uri este teorema formala ?
(a) rn(r. n) nr(r. n).
(b) nr(r. n) rn(r. n).
Solut ie: Vom arata ca (a) este o teorema formala.
sintactic:
n(r. n) (r. n) axioma
rn(r. n) r(r. n) (Exercit iul 8.2.25(2))
n[rn(r. n) r(r. n)] PG
n[rn(r. n) r(r. n)]
[rn(r. n) nr(r. n)] axioma
rn(r. n) nr(r. n) m.p..
algebric:
j(rn(r. n) nr(r. n)) = j(rn(r. n)) j(nr(r. n)) =
[
uV
vV
j((n. ))] [
wV
zV
j((n. .))] =
u
[(
v
j((n. )))
z
j((n. .))] =
w
[(
v
j((n. ))) (
z
j((n. .))] =
u,w
[(
v
j((n. )))
z
j((n. .))] =
u,w
[
v
j((n. ))
z
j((n. .))] =
u,w
v,z
[j((n. )) j((n. .))] = 1,
deoarece
v,z
[j((n. )) j((n. .))] = 1.
semantic:
Fie / o structura n care calculam | |.
|rn(r. n) nr(r. n)| = |rn(r. n)| |nr(r. n)| = 1
|rn(r. n)| |nr(r. n)|
aA
bA
|(o. /)|
dA
cA
|(c. d)|
bA
|(o. /)|
cA
|(c. d)|, pentru orice o. d .
Ultima inegalitate este evidenta.
Solut ie: Vom arata ca (b) nu este teorema formala.
Fie 1
limbajul egalitat ii, / structura: = . , cu = si (r. n) formula:

r = n. Atunci
|nr(r = n)| =
bA
aA
|o = /| =
(| = | | = |) (| = | | = |) = (1 0) (0 1) = 1.
|rn(r = n)| =
aA
bA
|o = /| =
(| = | | = |) (| = | | = |) = (1 0) (0 1) = 0.
Atunci
|nr(r. n) rn(r. n)| = |nr(r = n)| |rn(r = n)| = 1 0 = 0.
Rezulta ca (b) nu este teorema formala.
2. Care din urmatoarele enunt uri este teorema formala ?
(a) .rn(r. n. .) n.r(r. n. .),
(b) n.r(r. n. .) .rn(r. n. .).
Solut ie: Demonstram ca (a) este teorema formala.
sintactic:
8.7. CUM SE STABILESTE DAC
A O FORMUL
A ESTE TEOREM
A FORMAL
A225
n(r. n. .) (r. n. .) axioma
rn(r. n. .) r(r. n. .) (Exercit iul 8.2.25(2))
.rn(r. n. .) .r(r. n. .) (Exercit iul 8.2.25(1))
n[.rn(r. n. .) .r(r. n. .)] PG
n[.rn(r. n. .) .r(r. n. .)]
[.rn(r. n. .) n.r(r. n. .)] axioma
.rn(r. n. .) n.r(r. n. .) m.p..
algebric:
j(.rn(r. n. .) n.r(r. n. .)) =
j(.rn(r. n. .)) j(n.r(r. n. .)) =
[
v
j((n. . n))] [
j((n
. n
))] =
,w
[(
v
j((n. . n))
j((n
. n
))] = . . . = 1.
semantic:
|.rn(r. n. .) n.r(r. n. .)| =
|.rn(r. n. .)| |n.r(r. n. .)| =
(
cA
aA
bA
|(o. /. c)| (
A
|(o
. /
. c
)|).
Trebuie sa aratam ca:
b
|(o. /. c)|
|(o
. /
. c
)|,
ceea ce este echivalent cu
b
|(o. /. c)|
|(o
. /
. c
)|, pentru orice /
. c
.
Aceasta ultima inegalitate este usor de probat.
Solut ie: Demonstram ca (b) nu este teorema formala.
Consideram un limbaj cu un singur predicat n-ar, +, unde (r. n. .) este r +n =
. si / = (N. +). Atunci
|n.r(r. n. .) .rn(r. n. .)| =
|n.r(r. n. .)| |.rn(r. n. .)|.
Dar,
|n.r(r. n. .)| =
n,pN
mN
|:+j = n| = 1 si
|.rn(r. n. .)| =
m
|:+j = n|.
Facem j = 0 si calculam termenul corespunzator din intersect ia dupa p:
m
|:+ 0 = n| =
m
|: = n| = 0,
deoarece pentru orice n,
m
|: = n| = 0.
Prin urmare, 1 0 = 0, deci (b) nu este teorema formala.
Exercit iu 8.7.1 Fie Q
1
. Q
2
. Q
3
. si o permutare a 1. 2. 3. Sa se
determine care din enunt urile:
Q
1
r Q
2
n Q
3
. (r. n. .) Q
(1)
r Q
(2)
n Q
(3)
. (r. n. .)
este teorema formala.
Chapter 9
Dimensiunea probabilista a
logicii clasice
Evenimentul si probabilitatea sunt not iunile pe care este construita teoria proba-
bilitat ilor. Este acceptata ipoteza ca mult imea evenimentelor asociate unei experient e
aleatoare are o structura de algebra Boole. Atunci probabilitat ile vor funct ii def-
inite pe algebra Boole si luand valori n intervalul [0,1] (le vom numi probabilitat i
algebrice).
Un alt punct de vedere este identicarea unui eveniment cu enunt ul ce-l descrie.
In aceasta situat ie, probabilitat ile vor funct ii denite pe mult imi de enunt uri
(le vom numi probabilitat i logice). Probabilitatea logica apare ca un nou tip de
semantica: n loc sa consideram valorea de adevar a unui enunt , vom evalua prob-
abilitatea sa. Axiomele probabilitat ii exprima un comportament n raport cu
operat iile logice ale sistemului logic considerat. Pentru calculul propozit ional, ax-
iomele probabilitat ii logice sunt inspirate din cunoscuta denit ie a probabilitat ii a
lui Kolmogorov si aun vedere conectorii propozit ionali. In cazul calculului cu pred-
icate, este necesar ca axiomele probabilitat ii sa e mbogat ite cu cerint e referitoare
la comportamentul fat a de cuanticatori. O denit ie satisfacatoare a probabilitat ii
logice pentru calculul predicatelor a fost data de Gaifman n lucrarea [11]. Printre
alte rezultate, aceasta lucrare cont ine si o importanta teorema de completitudine.
Teorema de completitudine a lui Gaifman a deschis calea catre o teorie a modelelor
probabiliste. Contribut ii remarcabile la dezvoltarea teoriei modelelor probabiliste
au adus Scott si Krauss n lucrarea [48]. Modelarea mult imilor de evenimente
prin structura de algebra Boole presupune considerarea experient elor aleatoare ce
urmeaza legile logicii clasice. Schimband sistemul logic, vom avea alte structuri
algebrice pentru mult imile de evenimente. Tipul de algebra va dat de algebra
Lindenbaum-Tarski a logicii considerate. Pentru ecare caz n parte, este necesara
denirea unei not iuni adecvate de probabilitate. Asadar, ecarui sistem de logica
i corespunde o teorie a probabilitat ilor.
227
228 CHAPTER 9. DIMENSIUNEA PROBABILIST
A A LOGICII CLASICE
Urmatoarele doua sect iuni reprezinta o introducere n teoria probabilitat ilor
pentru calcul propozit ional, respectiv pentru calculul cu predicate. Pe langa denit iile
si proprietat ile fundamentale ale probabilitat ilor denite pe algebre Boole, n Sect iunea
1, sunt demonstrate doua teoreme clasice: teorema lui Caratheodory si teorema
Horn-Tarski. Ele vor folosite n Sect iunea 2 n demonstrarea unor rezultate im-
portante asupra structurilor Gaifman probabiliste. Cele cateva rezultate asupra
structurilor probabiliste demonstrate n Sect iunea 2 constituie o introducere ntr-o
teorie a modelelor probabiliste, un domeniu de mare adancime al logicii.
In acest capitol am folosit bibliograa [1], [10], [11], [14], [18], [25], [32], [48],
[50].
9.1 Probabilitat i pe algebre Boole
In aceasta sect iune sunt introduse doua not iuni de probabilitate:
- probabilitatea logica, denita pe mult imea enunt urilor logicii propozit ionale cla-
sice,
- probabilitatea algebrica, denita pe o algebra Boole oarecare.
Prin trecere la algebra Lindenbaum-Tarski, o probabilitate logica se trans-
forma ntr-o probabilitate algebrica. Astfel, studiul probabilitat ilor logice se reduce
la studiul probabilitat ilor algebrice. Acesta este motivul pentru care n aceasta
sect iune ne ocupam numai de probabilitat i denite pe algebre Boole. Subsect iunea
1 cont ine unele identitat i satisfacute de aceste probabilitat i, n timp ce Subsect iunea
2 cont ine cateva proprietat i simple ale -algebrelor si -probabilitat ilor. In subsect iunile
urmatoare sunt demonstrate doua teoreme de prelungire: teorema lui Caratheodory
si teorema Horn-Tarski.
9.1.1 Evenimente si probabilitat i
Construct ia teoriei probabilitat ilor porneste cu doua not iuni fundamentale: eveni-
mentul si probabilitatea. Evenimentele sunt asociate unor experient e aleatoare.
Vom face ipoteza ca experient ele aleatoare considerate urmeaza legile logicii clasice.
In tratarea celor doua not iuni fundamentale pot adoptate doua puncte de vedere.
(I) Mult imea 1 a evenimentelor asociate unei experient e aleatoare are
o structura de algebra Boole. In cest caz, a evalua probabilitatea realizarii
unui eveniment din 1 revine la a da o funct ie de la 1 n R
+
. Aceasta funct ie,
numita probabilitate, va supusa unor condit ii ce exprima comportamentul sau
fat a de operat iile booleene ale lui 1. Mai general, vom considera probabilitat i
denite pe algebre Boole oarecare.
Fie B = (1. . .
. 0. 1) o algebra Boole oarecare. Elementele lui 1 se vor numi

evenimente.
9.1. PROBABILIT
AT I PE ALGEBRE BOOLE 229

Denit ie 9.1.1 O probabilitate pe algebra Boole B este o funct ie m : 1 R
+
cu proprietat ile urmatoare:
(P1) m(1) = 1,
(P2) pentru orice r. n 1, daca r n = 0, atunci m(r n) = m(r) +m(n).
Probabiliatea m este strict pozitiva daca m(r) 0 pentru orice r 1 ` 0.
Observat ie 9.1.2 Conform teoremei de reprezentare a lui Stone, exista o mult ime
nevida A si un morsm boolean injectiv d : 1 {(A). Atunci evenimentele se
identica cu part i ale lui A. Pe aceasta cale, se ajunge la modelul ansamblist al
teoriei probabilitat ilor.
(II) Evenimentele sunt identicate cu enunt uri n logica propozit iilor
clasica, iar probabilitat ile vor funct ii denite pe mult imi de enunt uri.
Fie 1 sistemul formal al calculului propozit ional si 1 mult imea enunt urilor sale.
Denit ie 9.1.3 O probabilitate pe 1 este o funct ie j : 1 R
+
cu proprietatea
c a pentru orice . 1, urmatoarele condit ii sunt satisfacute:
(i) implica j() = 1,
(ii) ( ) implica j( ) = j() +j().
O funct ie m : 1 [0. 1] ce verica axioma (P2) se numeste masura pe B.
O probabilitate pe 1 se mai numeste si probabilitate logica, n timp ce o
probabilitate pe o algebra Boole se mai numeste probabilitate algebrica.
Lema 9.1.4 Daca j este o probabiliate logic a, atunci
(a) j() = 1 j(),
(b) implica j() = j().
Dem.
(a): In 1, avem urmatoarele teoreme formale: si (). Conform
axiomelor (i) si (ii), j() = 1 si j() = j() +j(), de unde j() =
1 j().
(b): Presupunem , deci si . Atunci si
( ), de unde 1 = j( ) = j() + j() = 1 j() + j(), deci
j() = j(). 2
Fie 1
= [ 1 algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui 1. Vom stabili

o relat ie ntre probabilitat ile logice si probabilitat ile denite pe algebra Boole 1
.
Fie j : 1 R
+
o probabilitate logica. Consideram funct ia m
: 1
R
+
denita prin m
( ) = j(), pentru orice 1. Lema 9.1.4(b) ne asigura ca m
este bine denita. Este usor de observat ca m
este o probabilitate pe 1
.
Reciproc, e m : 1
R
+
o probabilitate pe algebra Boole 1
. Putem
deni o funct ie j
m
: 1 R
+
prin j
m
() = m( ), pentru orice 1. Atunci
j
m
o probabilitate logica.
Funct iile j m
si m j
m
sunt inverse una celeilalte. Prin urmare, studiul
probabilitat ilor logice se reduce la studiul probabilitat ilor denite pe algebre Boole.
A A LOGICII CLASICE
9.1.2 Proprietat i ale probabilitat ilor
Fie B o algebra Boole si m : 1 R
+
o probabilitate pe B.
Notat ie 9.1.5 Pentru r. n 1, vom nota
r n
notatie
= r n
= (r
= (n r
= n
R
r.
Propozit ia 9.1.6 Pentru orice r. n 1, urmatoarele proprietat i sunt vericate:
(1) m(r
) = 1 m(r),
(2) m(0) = 0,
(3) m(r n) = m(r) m(r n),
(4) daca n r, atunci m(r n) = m(r) m(n),
(5) daca n r, atunci m(n) m(r),
(6) 0 m(r) 1,
(7) m(r n) = m(r) +m(n) m(r n) si m(r n) = m(r) +m(n) m(r n),
(8) m(r n) = 1 m(r) +m(r n),
(9) m(r n) = 1 m(r) m(n) + 2m(r n).
Dem.
(1): Din r r = 1, r r
= 0 rezulta 1 = m(r r
) = m(r) +m(r
).
(2): Din (1).
(3): Din r = (r n) (r n) si r n) (r n) = 0.
(4): Din (3).
(5): Din (4).
(6): Din (5).
(7): Observam ca r n = r (n r) si r (n r) = 0. Atunci m(r n) =
m(r) +m(n r) = m(r) +m(n) m(r n). Partea a doua urmeaza imediat.
(8): Aplicand succesiv (7), (1) si (3), obt inem: m(r n) = m(r
n) =
m(r
) +m(n) m(r
n) = 1 m(r) +m(n) m(n r) = 1 m(r) +m(n)

(m(n) m(r n)) = 1 m(r) +m(r n).
(9): Se aplica (7), (8) si proprietatea (r n) (n r) = 1: m(r n) =
m((r n) (n r)) = m(r n) + m(n r) m((r n) (n r)) =
[1 m(r) +m(rn)] +[1 m(n) +m(rn)] 1 = 1 m(r) m(n) +2m(rn).
2
Propozit ia 9.1.7 Fie r
1
. r
2
. . . . . r
n
1. Atunci
(1) m(
n
i=1
r
i
) =
n
i=1
m(r
i
)
1i<jn
m(r
i
r
j
)+
1i<j<kn
m(r
i
r
j
r
k
). . .+(1)
n1
m(r
1
r
2
. . .r
n
).
(2) m(
n
i=1
r
i
) =
n
i=1
m(r
i
)
1i<jn
m(r
i
r
j
)+
1i<j<kn
m(r
i
r
j
r
k
). . .+(1)
n1
m(r
1
r
2
. . .r
n
).
Corolar 9.1.8 Fie r
1
. r
2
. . . . . r
n
1 astfel ncat r
i
r
j
= 0 pentru orice i = ,.
Atunci
m(
n
i=1
r
i
) =
n
i=1
m(r
i
).
9.1. PROBABILIT

Propozit ia 9.1.9 Fie m : 1 [0. 1] o funct ie oarecare. Atunci sunt echivalente
armat iile urmatoare:
(1) m este o probabilitate,
(2) m verica urmatoarele condit ii:
(a) m(0) = 0, m(1) = 1,
(b) pentru orice r. n 1, m(r) +m(r n) = m(n) +m(n r).
Dem.
(1) = (2): Egalitatea m(r) + m(r n) = m(n) + m(n r) rezulta din
Propozit ia 9.1.6(8).
(2) = (1): T inand cont ca r (r n) = r n = (r n) n, prin aplicarea
lui (b) rezulta
m(rn)+1 = m(rn)+m((rn) r) = m(r)+m(r (rn)) = m(r)+m(r n).
m(n)+1 = m(n)+m(r (rn)) = m(rn)+m((rn) n) = m(rn)+m(r n).
Deducem ca m(r n) + m(r n) = m(r) + m(n), deci m este o probabilitate pe
B. 2
Observat ie 9.1.10 Propozit ia precedenta arata ca probabilitat ile pe algebra Boole
pot denite folosind numai implicat ia . Egalitatea (b) din Propozit ia 9.1.9
poate folosita pentru introducerea unui concept de probabilitate pentru alte sis-
teme logice (intuit ionism, logici fuzzy, etc.)
Amintim operat iile de inel boolean ale lui B: r + n = (r n) (n r) si
r n = r n.
Propozit ia 9.1.11 Fie r
1
. r
2
. . . . . r
n
1. Atunci
m(r
1
+. . .+r
n
) =
n
i=1
m(r
i
)2
1i<jn
m(r
i
r
j
)+2
2
1i<j<kn
m(r
i
r
j
r
k
). . .+(2)
n1
m(r
1
. . .r
n
).
Dem. Pentru n = 2, avem m(r+n) = m((rn)+(nr)) = m(rn)+m(nr) =
m(r) m(r n) + m(n) m(r n) = m(r) + m(n) 2m(r n). Se procedeaza
apoi prin induct ie. 2
Presupunem ca algebra Boole B este nita si ca t(1) = o
1
. . . . . o
n
este
mult imea atomilor lui B. Orice element r 1 se scrie sub forma
r = o t(1) [ o r.
Cum orice doi atomi distinct i sunt disjunct i, aplicand Corolarul 9.1.8, rezulta
m(r) = m(o) [ o t(1). o r.
Atunci probabilitatea m este determinata de restrict ia sa m [
At(B)
la mult imea
atomilor lui B.
A A LOGICII CLASICE
Presupunem ca atomii o
1
. . . . . o
n
sunt egal probabili: m(o
1
) = . . . = m(o
n
).
Atunci
1 = m(1) = m(
n
i=1
o
i
) =
n
i=1
m(o
i
).
deci m(o
i
) =
1
n
, pentru orice i = 1. . . . . n.
Daca r 1 si co:do t(1) [ o r = :, atunci m(r) =
m
n
. Se obt ine
denit ia probabilitat ii n sens clasic.
9.1.3 -algebre si -probabilitat i
Lema 9.1.12 Fie B o algebra Boole. Sunt echivalente armat iile urmatoare:
(i) Pentru orice A 1 numarabila, exista sup A,
(ii) Pentru orice A 1 numarabila, exista inf A.
O -algebra este o algebra Boole ce verica condit iile echivalente din Lema 9.1.12.
Fie 1 un ltru al unei algebre Boole B si j : 1 1
F
morsmul canonic. 1
se numeste -ltru daca pentru orice submult ime numarabila A a lui 1, A 1
implica sup A 1.
Daca B este o -algebra si 1 este un -ltru, atunci 1
F
este o -algebra.
Fie B
1
si B
2
doua -algebre. Un morsm boolean 1 : 1
1
1
2
se numeste
-morsm daca pentru orice submult ime numarabila A a lui 1
1
, avem 1(sup A) =
sup 1(A). Daca 1 : 1
1
1
2
este -morsm, atunci 1(inf A) = inf 1(A), pentru
orice A 1
1
numarabila. Daca 1 este un -ltru al unei -algebre B, atunci
j : 1 1
F
este un -morsm.
Exemple 9.1.13
(a) Fie 1
logica innitara ce admite disjunct ii si conjunct ii cel mult numarabile.

Algebra Lindenbaum-Tarski a logicii 1
este o -algebra.
(b) Daca (A. O) este un spat iu topologic, atunci -corpul de part i generat de
familia O a mult imilor deschise este -algebra mult imilor boreliene.
O mult ime 1 a unei algebre Boole B se numeste disjuncta daca orice doua ele-
mente diferite ale sale sunt disjuncte. O algebra Boole B satisface condit ia lant ului
numarabil daca orice submult ime disjuncta a sa formata din elemente nenule este
cel mult numarabila.
Propozit ia 9.1.14 Daca B este o algebra Boole, atunci sunt echivalente armat iile
urmatoare:
(a) B satisface condit ia lant ului numarabil;
(b) Pentru orice 1 1, exista 1 1 cel mult numarabila astfel ncat 1 si 1 au
aceeasi mult ime de majorant i.
9.1. PROBABILIT

Dem.
(a) = (b): Fie 1 1 si 1 idealul generat de 1:
1 = / 1 [ exista /
1
. . . . . /
n
1. / /
1
. . . /
n
.
Se observa ca 1 si 1 au aceiasi majorant i. Aplicand axioma lui Zorn, putem gasi o
mult ime 1 1 maximala n raport cu urmatoarele proprietat i: 1 este disjuncta si
0 1. Este evident ca orice majorant al lui 1 este si majorant al lui 1.
Vom demonstra si armat ia reciproca. Presupunem prin absurd ca exista un
majorant /
0
al lui 1 care nu este majorant al lui 1. Atunci exista /
1
1, /
1
/
0
,
de unde rezulta /
1
/
0
= /
1
/
0
1 si /
1
/
0
= 0. Pentru orice / 1, / /
0
, deci
/(/
1
/
0
) = 0. De asemenea, /
1
/
0
1 (altfel, /
1
/
0
= (/
1
/
0
)(/
1
/
0
) = 0).
Prin urmare, 1 /
1
/
0
este disjuncta si 1 1 /
1
/
0
1, ceea ce contrazice
maximalitatea lui 1. Rezulta ca 1 si 1 au aceiasi majorant i.
Conform (a), 1 este cel mult numarabila: 1 = 1
1
. 1
2
. . . . . 1
n
. . . .. Cum 1 1,
pentru orice n exista /
n
1
. . . . . /
n
j
n
1 astfel ncat
1
n
/
n
1
. . . /
n
j
n
.
Mult imea 1 =
n=1
/
n
1
. . . . . /
n
j
n
1 este numarabila si 1. 1 au aceiasi majorant i.
Rezulta ca mult imile 1. 1. 1 si 1 au aceiasi majorant i.
(b) =(a): Fie 1 o mult ime disjuncta de elemente nenule. Conform (b), exista
1 1 cel mult numarabila avand aceiasi majorant i ca 1. Presupunem ca exista
r 1`1. Pentru orice o 1, or = 0, deci o r
. Atunci r
este un majorant
al lui 1, dar nu al lui 1. Contradict ia obt inuta ne arata ca 1 = 1. 2
Corolar 9.1.15 Orice -algebra B ce satisface condit ia lant ului numarabil este
completa.
Dem. Fie 1 1. Atunci exista 1 1 cel mult numarabila astfel ncat 1 si 1 au
aceeasi mult ime de majorant i. Cum sup 1 exista n 1, este clar ca sup 1 = sup 1.
2
Propozit ia 9.1.16 Fie m o probabilitate strict pozitiva pe algebra Boole B. Atunci
B satisface condit iile lant ului numarabil.
Dem. Fie 1 1 o mult ime disjuncta. Putem presupune ca 0 1. Pentru orice
numar natural n 1, notam
1
n
= r 1 [ m(r)
1
n
.
Cum m este strict pozitiva, rezulta 1 =
n=1
1
n
. De asemenea, co:d(1
n
) n pen-
tru orice n 1. Intr-adevar, daca ar exista n+1 elemente distincte r
1
. . . . . r
n+1

1
n
, atunci
m(
n+1
i=1
r
i
) =
n+1
i=1
m(r
i
)
n + 1
n
1.
Asadar, ecare mult ime 1
n
este nita, deci 1 =
n=1
1
n
este cel mult numarabila.
2
A A LOGICII CLASICE
Corolar 9.1.17 Fie m o probabilitate strict pozitiva pe -algebra B. Atunci B este
o algebra Boole completa.
Dem. Se aplica Propozit ia 9.1.16 si Corolarul 9.1.15. 2
Notat ie 9.1.18 Fie (r
n
) un sir n algebra Boole B si r 1. Atunci notam:
(r
n
) atunci cand sirul (r
n
) este crescator,
(r
n
) atunci cand sirul (r
n
) este descrescator,
r
n
r atunci cand sirul (r
n
) este crescator si
n=1
r
n
= r,
r
n
r atunci cand sirul (r
n
) este descrescator si
n=1
r
n
= r.
Un sir (r
n
) se numeste disjunct daca r
n
[ n 1 este o mult ime disjuncta.
Denit ie 9.1.19 Fie B o -algebra. O funct ie m : 1 1
+
se numeste -
probabilitate daca:
(1) m(
n=1
r
n
) =
n=1
(r
n
), pentru orice sir disjunct (r
n
) din 1,
(2) m(1) = 1.
Orice -probabilitate este o probabilitate. Daca B este o algebra Boole nita,
atunci cele doua not iuni sunt echivalente.
Propozit ia 9.1.20 Fie m o probabilitate pe -algebra B. Urmatoarele armat ii
sunt echivalente:
(a) m este o -probabilitate,
(b) Pentru orice sir crescator (r
n
) din 1,
m(
n=1
r
n
) = lim
n
m(r
n
).
(c) Pentru orice sir descrescator (r
n
) din 1,
m(
n=1
r
n
) = lim
n
m(r
n
).
(d) Pentru orice sir (r
n
) din 1, daca r
n
1, atunci
lim
n
m(r
n
) = 1.
(e) Pentru orice sir (r
n
) din 1, daca r
n
0, atunci
lim
n
m(r
n
) = 0.
Dem.
(a) = (b): Fie (r
n
) un sir crescator. Formam sirul (n
n
) punand:
n
1
= r
1
. n
2
= r
2
r
1
, ..., n
n+1
= r
n+1
r
n
, ... .
Se observa ca (n
n
) este un sir disjunct si ca
n=1
r
n
=
n=1
n
n
. m este o -
probabilitate, deci
m(
n=1
r
n
) = m(
n=1
n
n
) =
n=1
m(n
n
) = lim
n
[m(n
1
) +. . . +m(n
n
)] =
9.1. PROBABILIT

lim
n
[m(r
1
) +m(r
2
) m(r
1
) +. . . +m(r
n
) m(r
n1
)] = lim
n
m(r
n
).
(b) = (a): Fie (r
n
) un sir disjunct. Consideram sirul: n
n
=
n
i=1
r
i
, n =
1. 2. . . . . m ind probabilitate, m(n
n
) =
n
i=1
m(r
i
), pentru orice numar natural
n 1. Se observa ca (n
n
) este un sir crescator si
n=1
m(n
n
) =
n=1
m(r
n
), deci
m(
n=1
r
n
) = m(
n=1
n
n
) = lim
n
m(n
n
) = lim
n
n
i=1
m(r
i
) =
n=1
m(r
n
).
Demonstrarea echivalent elor (b) (c) (d) (e) nu ridica probleme.
2
Exercit iu 9.1.21 Fie m o -probabilitate denita pe -algebra B.
(i) 1 = r 1 [ m(r) = 1 este un -ltru propriu al lui B.
(ii) Daca j : 1 1
F
este -morsmul canonic, atunci exista o unica -
probabilitate j pe 1
F
astfel ncat j j = m.
9.1.4 Teorema lui Caratheodory
Fie / o -algebra. O mult ime nevida ` se numeste monotona daca pentru
orice sir (r
n
) de elemente ale lui `, au loc proprietat ile urmatoare:
(r
n
) implica
n=1
r
n
`,
(r
n
) implica
n=1
r
n
`.
Lema 9.1.22
(i) Orice intersect ie de -subalgebre ale lui / este o -subalgebra.
(ii) Orice intersect ie de mult imi monotone este monotona.
Fie A . Vom nota:
o(A)= intersect ia -subalgebrelor lui / ce includ pe A;
`(A)= intersect ia mult imilor monotone ce includ pe A.
o(A) se numeste -subalgebra a lui / generata de A, iar `(A) se numeste
mult imea monotona generata de A.
Propozit ia 9.1.23 Daca B este o subalgebra Boole a -algebrei /, atunci o(1) =
`(1).
Dem. Este evident ca 1 `(1) o(1). Daca notam
`
= r [ r `(1). r
`(1).
atunci `
este monotona si 1 `
`(1), deci `
= `(1), de unde rezulta

c a `(1) este inchisa la complement. Pentru o `(1),
`
a
= r [ r `(1). o r `(1)
A A LOGICII CLASICE
este monotona si 1 `
a
`(1), deci `
a
= `(1). Rezulta ca `(1) este
inchisa la . Am aratat ca `(1) este subalgebra Boole a lui /. Cum `(1) este
si monotona, rezulta ca este o -subalgebra a lui /. Atunci o(1) `(1), deci
o(1) = `(1). 2
Lema 9.1.24 Fie B o subalgebra Boole a unei -algebre / si e m o probabilitate
pe B. Sunt echivalente armat iile urmatoare:
(a) Pentru orice (r
n
) 1, (r
n
) si r =
A
r
n
1 implica m(r) = lim
n
m(r
n
).
(b) Pentru orice (r
n
) 1, (r
n
) si r =
A
r
n
1 implica m(r) = lim
n
m(r
n
).
(c) Pentru orice (r
n
) 1, (r
n
) 1 implica lim
n
m(r
n
) = 1.
(d) Pentru orice (r
n
) 1, (r
n
) 0 implica lim
n
m(r
n
) = 0.
O probabilitate m : 1 [0. 1] ce verica proprietat ile echivalente (a)-(d) se
numeste continua pe B.
Observat ie 9.1.25 Fie m o probabilitate denita pe o -algebra B. Conform
Propozit iei 9.1.20, m este o -probabilitate daca si numai daca m este continua pe
B.
In aceasta sect iune vom prezenta o demonstrat ie a urmatoarei teoreme a lui
Caratheodory.
Teorema 9.1.26 (Teorema lui Caratheodory)
Fie B o subalgebra Boole a unei -algebre / si m : 1 [0. 1] o probabilitate
continua. Atunci exista o unica -probabilitate m : o(1) [0. 1] astfel ncat
m[
B
= m.
Demonstrat ia Teoremei 9.1.26 se bazeaza pe o serie de leme, prezentate n contin-
uare.
In cele ce urmeaza, B este o subalgebra Boole a -algebrei / si m : 1 [0. 1]
este o probabilitate continua pe B.
Lema 9.1.27 Fie doua siruri (o
n
), (/
n
) n 1 si c astfel ncat o
n
c si /
n
c
n . Atunci lim
n
m(o
n
) = lim
n
m(/
n
).
Dem. Din c =
n=1
o
n
=
n=1
/
n
rezulta o
k
=
n=1
(o
k
/
n
), pentru orice / 1.
Atunci (o
k
/
n
)
n
o
k
, deci
m(o
k
) = lim
n
m(o
k
/
n
) lim
n
m(/
n
).
Aceasta inegalitate are loc pentru orice n 1, deci
lim
k
m(o
k
) lim
n
m(/
n
).
2
Consideram mult imea
1 =
n=1
o
n
[ (o
n
) 1.
9.1. PROBABILIT

1 este o sublatice a lui /si 1 1. Pentru orice r 1, putem gasi un sir (o
n
) 1
astfel ncat o
n
r. Denim funct ia : 1 [0. 1] prin
(r) = lim
n
m(o
n
). daca r 1 si (o
n
) 1 astfel ncat o
n
r.
Lema 9.1.28 Funct ia are proprietat ile urmatoare:
(e) Pentru orice o 1, (o) = m(o).
(f ) Pentru orice r. n 1, (r n) = (r) +(n) (r n).
(g) Daca r. n 1 si r n, atunci (r) (n).
(h) Daca (r
n
) 1, r 1 si r
n
r, atunci lim
n
(r
n
) = (r).
Dem. Vom demonstra numai (f) si (h).
(f): Fie r. n 1 si (o
n
), (/
n
) n 1 astfel ncat o
n
r si /
n
n. Atunci
(o
n
/
n
) (r n) si (o
n
/
n
) (r n), deci
(rn) = lim
n
m(o
n
/
n
) = lim
n
[m(o
n
)+m(/
n
)m(o
n
/
n
)] = (r)+(n)(rn).
(h): Fie (r
n
) 1 si r 1 astfel ncat r
n
r. Pentru orice n 1, consideram
sirul (o
mn
)
n
1 astfel ncat o
mn
r
m
. Daca : n, atunci o
mn
r
m
r
n
, deci
n
m=1
o
mn

n
m=1
r
m
r
n
. Notand /
n
=
m=1
o
mn
, avem
n
m=1
o
mn
/
n
r
n
.
Se observa ca sirul (/
n
) 1 este crescator.
Fie : n. Atunci o
mn
/
m
r
n
. Rezulta
n=m
o
mn

n=m
/
n

n=m
r
n
.
de unde se obt ine r
m

n=1
/
n
r. Ultima inegalitate este valabila pentru orice
: 0, deci
r =
m=1
r
m

n=1
/
n
r.
Atunci r =
n=1
/
n
, rezultand /
n
r. Am aratat ca (r) = lim
n
m(/
n
).
Pentru : n, avem o
mn
/
n
r
n
, de unde m(o
mn
) m(/
n
) m(r
n
). Din
aceste inegalitat i rezulta, pentru orice : 1:
lim
n
m(o
mn
) lim
n
m(/
n
) lim
n
m(r
n
).
Aceste ultime inegalitat i se mai scriu:
(r
m
) (r) lim
n
m(r
n
).
de unde, prin trecerea la limita dupa ::
lim
m
(r
m
) (r) lim
n
m(r
n
).
S-a obt inut ca (r) = lim
n
m(r
n
). 2
Consideram funct ia
: [0. 1] denita astfel:
(n) = inf(r) [ r 1. n r.
A A LOGICII CLASICE
Lema 9.1.29 Funct ia
are propriet at ile urmatoare:

(i) Pentru orice r 1,
(r) = (r).
(j) Pentru orice n
1
. n
2
, n
1
n
2
implica
(n
1
)
(n
2
).
(k) Daca n
1
. n
2
, atunci
(n
1
n
2
) +
(n
1
n
2
)
(n
1
) +
(n
2
)
(n particular
(n) +
(n
) 1, pentru orice n ).
(l) Daca (n
n
) , n si n
n
n, atunci lim
n
(n
n
) =
(n).
Dem. Vom trata numai punctele (k) si (l).
(k): Fie 0. Din denit ia operat iei inf, exista r
1
. r
2
1, astfel ncat r
1
n
1
,
r
2
n
2
si
(n
1
) +

2
(r
1
).
(n
2
) +

2
(r
2
).
Adunand aceste inegalitat i si t inand cont de Lema 9.1.28 (f), (g), vom avea
(n
1
)+
(n
2
)+ (r
1
)+(r
2
) = (r
1
r
2
)+(r
1
r
2
)
(n
1
n
2
)+
(n
1
n
2
).
Cum 0 este arbitrar,
(n
1
) +
(n
2
)
(n
1
n
2
),
(n
1
n
2
).
(l): Fie 0. Consideram un sir de numere reale strict pozitive (
n
) astfel
ncat
n
n
= . Conform denit iei operat iei inf, pentru orice numar natural
n 1 exista r
n
1 astfel ncat r
n
n
n
si
(n
n
) +
n
(r
n
) =
(r
n
). Prin
induct ie dupa n, vom demonstra urmatoarea inegalitate:
(9.1) (
n
k=1
r
k
)
(n
n
) +
n
k=1
k
.
Pentru n = 1, se aplica denit ia lui
.
Presupunem inegalitatea adevarata pentru n; sa demonstram ca este adevarata
pentru n + 1; ntr-adevar,
t inand cont de Lema 9.1.28(f) si de ipoteza induct iei, obt inem:
(
n+1
k=1
r
k
) = (
n
k=1
r
k
) +(r
n+1
) (r
n+1

n
k=1
r
k
)

(n
n
) +
n
k=1
k
+
(n
n+1
) +
n+1
(r
n+1

n
k=1
r
k
).
Dar n
n
n
n+1
r
n+1
si n
n
r
n

n
k=1
r
k
, deci n
n
r
n+1

n
k=1
r
k
1, de
unde rezulta
(n
n
) (r
n+1

n
k=1
r
k
). Se obt ine
(
n+1
k=1
r
k
)
(n
n
) +
n+1
k=1
k
+
(n
n+1
)
(n
n
) =
(n
n+1
) +
n+1
k=1
k
.
ceea ce termina induct ia.
Trecand la limita n inegalitatea (9.1) si t inand cont de Lema 9.1.28 (h), vom avea
n=1
n
n
)
n=1
r
n
) = (
n=1
r
n
) = lim
n
(
n
k=1
r
k
) lim
n
(n
n
) +.
Cum 0 a fost ales arbitrar,
n=1
n
n
) lim
n
(n
n
). Insa n =
n=1
n
n
,
deci are loc inegalitatea
(n) lim
n
(n
n
).
9.1. PROBABILIT

Pentru orice n 1, n
n
n implica
(n
n
)
(n), de unde lim

n
(n
n
)
(n). Atunci
(n) = lim
n
(n
n
).
2
Notam
C = n [
(n) +
(n
) = 1.
Se observa ca 0. 1 C si ca C este nchisa la complement.
Lema 9.1.30 C este o -subalgebr a a lui / si
[
C
este o -probabilitate pe C.
Dem. Fie n
1
. n
2
. Conform Lemei 9.1.29(k), avem:
(9.2)
(n
1
n
2
) +
(n
1
n
2
)
(n
1
) +
(n
2
).
(9.3)
((n
1
n
2
)
) +
((n
1
n
2
)
(n
1
) +
(n
2
).
Presupunem ca n
1
. n
2
C, deci
(n
1
) =
(n
1
) = 1 and
(n
2
) +
(n
2
) = 1.
Adunand (9.2) si (9.3), se obt ine:
[
(n
1
n
2
) +
((n
1
n
2
)
)] + [
(n
1
n
2
) +
((n
1
n
2
)
)] 2.
Conform Lemei 9.1.29(k),
(n
1
n
2
)+
((n
1
n
2
)
) 1 si
(n
1
n
2
)+
((n
1
n
2
)
) 1, deci
(n
1
n
2
)+
((n
1
n
2
)
) = 1 si
(n
1
n
2
)+
((n
1
n
2
)
) = 1.
Aceste egalitat i arata ca n
1
n
2
. n
1
n
2
C. Pana acum, am aratat ca C este o
subalgebra Boole a lui /.
Fie (n
n
) un sir crescatorn C. Aplicand Lema 9.1.29(h),
n=1
n
n
) = lim
n
(n
n
).
Fie / 1. Atunci (
n=1
n
n
)
n
k
, deci
((
n=1
n
n
)
(n
k
) = 1
(n
k
).
Trecand la limita n aceasta inegalitate, rezulta
((
n=1
n
n
)
) 1 lim
k
(n
k
) = 1
k=1
n
k
).
A rezultat
((
n=1
n
n
)
) +
n=1
n
n
) 1.
Cum inegalitatea inversa este valabila ntotdeauna, rezulta:
n=1
n
n
) +
((
n=1
n
n
)
) = 1.
Deci,
n=1
n
n
C, ceea ce arata ca C este o -algebra.
Dac a n
1
. n
2
C, atunci (9.2) devine egalitate. Intr-adevar, daca (9.2) ar o
inegalitate stricta, atunci prin adunarea termen cu termen a inegalitat ilor (9.2) si
A A LOGICII CLASICE
(9.3) am obt ine n partea dreapta un numar real 1. Aceasta este o absurditate,
deci
(n
1
n
2
) +
(n
1
n
2
) =
(n
1
) +
(n
2
).
Rezulta ca
[
C
este o probabilitate pe -algebra C. Conform Lemei 9.1.29
(l),
[
C
este continua. Aplicand Propozit ia 9.1.20, rezulta ca
[
C
este o -
probabilitate. 2
Demonstrat ia Teoremei 9.1.26
Pastrand notat iile de mai sus, 1 C si C este o -subalgebra a lui /, deci
o(1) C. Atunci
[
S(B)
este o -probabilitate pe o(1), ce extinde pe m.
A ramas sa demonstram unicitatea lui
[
S(B)
. Fie m
1
. m
2
doua -probabilitat i
pe o(1) astfel ncat m
1
[
B
= m
2
[
B
= m. Consideram mult imea
1 = o o(1) [ m
1
(o) = m
2
(o).
Fie (o
n
) 1 si o astfel ncat o
n
o. Atunci m
1
(o
k
) = m
2
(o
k
), pentru orice
numar natural / 1. m
1
. m
2
ind continue, rezulta
m
1
(o) = lim
k
m
1
(o
k
) = lim
k
m
2
(o
k
) = m
2
(o).
ceea ce arata ca o 1. Deci 1 este monotona si 1 1, ceea ce implica o(1) =
`(1) 1. Rezulta 1 = o(1) si m
1
= m
2
. 2
9.1.5 Teorema Horn-Tarski
In aceasta subsect iune vom demonstra urmatoarea teorema a lui Horn-Tarski
[25].
Teorema 9.1.31 Fie / = (. . .
. 0. 1) o algebra Boole si B o subalgebra a sa.

Orice probabilitate pe B se poate extinde la o probabilitate pe /.
Pentru a demonstra aceasta teorema, vom stabili o serie de leme.
Fie / = (. . .
. 0. 1) o algebra Boole. Fixam o subalgebra B a lui / si o

probabilitate m : 1 [0. 1].
Denim doua funct ii m
i
: 1 [0. 1] si m
e
: 1 [0. 1] astfel: pentru orice
o ,
m
i
(o)
def.
= supm(r) [ r 1. r o. m
e
(o)
def.
= infm(n) [ n 1. n o.
Daca o 1, atunci m
i
(o) = m
e
(o) = m(o).
Lema 9.1.32 Daca r. n si r n = 0, atunci
m
i
(r) +m
i
(n) m
i
(r n) m
i
(r) +m
e
(n) m
e
(r n) m
e
(r) +m
e
(n).
9.1. PROBABILIT

Dem. Vom demonstra succesiv aceste patru inegalitat i.
(a) m
i
(r) +m
i
(n) m
i
(r n):
Fie o. / 1 cu o r. / n. Deci, o / 1, o / = 0 si o / r n, de unde
rezulta
m(o) +m(/) = m(o /) m
i
(r n).
Prin urmare,
m
i
(r) +m
i
(n) = supm(o) [ o 1. o r + supm(/) [ / 1. / n =
= supm(o) +m(/) [ o. / 1. o r. / n m
i
(r n).
(b) m
i
(r n) m
i
(r) +m
e
(n):
Fie o. t 1, cu o r n si n t. Atunci o r t = t
n, deci o t
r,
ceea ce conduce la
m(o) = m((o t
) (o t)) = m(o t
) +m(o t) m
i
(r) +m(t).
de unde deducem
m(o) infm
i
(r) +m(t) [ t 1. t n =
= m
i
(r) + infm(t) [ t 1. t n = m
i
(r) +m
e
(n).
In concluzie,
m
i
(r n) = supm(o) [ o 1. o r n m
i
(r) +m
e
(n).
(c) m
i
(r) +m
e
(n) m
e
(r n):
Fie n. 1 cu n r si r n. Din r n = 0, rezulta n r
, deci
n n
. Cum n
1, se obt ine
m(n) +m
e
(n) m(n) +m( n
) = m(n ( n
)) = m().
ceea ce implica
m
i
(r) +m
e
(n) = supm(n) [ n 1. n r +m
e
(n) =
supm(n) +m
e
(n) [ n 1. n r infm() [ 1. r n = m
e
(r n).
(d) m
e
(r n) m
e
(r) +m
e
(n):
Pentru orice n. t 1 cu n r. t n, au loc inegalitat ile m
e
(r n) m(n t)
m(n) +m(t), deci
m
e
(r n) infm(n) +m(t) [ n. t 1. n r. t n =
= infm(n) [ n 1. n r + infm(t) [ t 1. t n = m
e
(r) +m
e
(n).
2
A A LOGICII CLASICE
Corolar 9.1.33 Daca r 1, n si r n = 0, atunci
m
i
(r n) = m(r) +m
i
(n). m
e
(r n) = m(r) +m
e
(n).
Corolar 9.1.34 Daca r. n , r n 1 si r n = 0, atunci
m(r n) = m
i
(r) +m
e
(n).
Corolar 9.1.35 Daca r , atunci
m
i
(r) +m
e
(r
) = m
e
(r) +m
i
(r
) = 1.
Lema 9.1.36 Fie o. / si r. n 1 astfel ncat o r. / n si r n = 0.
Atunci
(i) m
i
(o /) = m
i
(o) +m
i
(/). (ii) m
e
(o /) = m
e
(o) +m
e
(/).
Dem.
(i): Fie n 1 cu n o /. Din r n = 0, rezulta / n r
, deci
n o / o r
= r o. Atunci n r o, deci n r n o. Cum o r,

rezulta n r = n o.
Analog se arata ca n n = n /.
Se observa ca n = (n r) (n n) si ca n r. n n 1, deci
m(n) = m(n r) +m(n n) m
i
(o) +m
i
(/).
Atunci
m
i
(o /) = supm(n) [ n 1. n o / m
i
(o) +m
i
(/).
Inegaliatea inversa a fost stabilita n Lema 9.1.32, deci (i) este adevarata.
(ii): Demonstrat ie similara. 2
Pentru orice . , e 1[.] subalgebra lui / generata de 1 .. Este usor
de observat ca:
1[.] = 1[.
] = r [ exista o. / 1. astfel ncat r = (o .) (/ .
).
Lema 9.1.37 Fie c
1
. c
2
1[.] cu proprietatea ca c
1
c
2
= 0. Atunci exista
o
j
. /
j
1 (, = 1. 2), astfel ncat c
j
= (o
j
.) (/
j
.
) (, = 1. 2) si o
1
o
2
=
/
1
/
2
= 0.
Dem. Conform ipotezei, exista c
j
. d
j
1 astfel ncat c
j
= (c
j
.) (d
j
.
)
(, = 1. 2). Din c
1
c
2
= 0, se deduce c
1
c
2
. = d
1
d
2
.
= 0. Notam
o
1
notat ie
= c
1
c
2
. o
2
notat ie
= c
1
c
2
. /
1
notat ie
= d
1
d
2
. /
2
notat ie
= d
1
d
2
.
Atunci o
1
. = (c
1
c
2
.) (c
1
c
2
.) = c
1
(c
1
c
2
) . = c
1
.. Analog,
/
1
.
= d
1
.
. Rezulta c
1
= (c
1
.) (d
1
.
) = (o
1
.) (/
1
.
). In mod
9.1. PROBABILIT

analog, se arata ca c
2
= (o
2
.) (/
2
.
). Egalitat ile o
1
o
2
= /
1
/
2
= 0 sunt
evidente. 2
Fixam . si denim funct iile
: [0. 1] si
: [0. 1] astfel:
pentru orice c ,
(c)
def.
= m
i
(c .).
(c)
def.
= m
e
(c .).
Lema 9.1.38
[
B[z]
si
[
B[z]
sunt masuri pe algebra Boole 1[.].
Dem.
(i)
[
B[z]
este o masura pe algebra Boole 1[.]:
Fie c
1
. c
2
1[.] cu c
1
c
2
= 0. Conform Lemei 9.1.37, exista o
j
. /
j
1 astfel ncat
c
j
= (o
j
.) (/
j
.
) (, = 1. 2) si o
1
o
2
= /
1
/
2
= 0. Atunci c
j
. = o
j
.
(, = 1. 2). Aplicand Lema 9.1.36, rezulta:
(c
1
c
2
) = m
i
((c
1
c
2
) .) = m
i
((c
1
.) (c
2
.)) = m
i
((o
1
.) (o
2
.)) =
= m
i
(o
1
.) +m
i
(o
2
.) = m
i
(c
1
.) +m
i
(c
2
.) =
(c
1
) +
(c
2
).
(ii) Se demonstreaza similar ca
[
B[z]
este o masura pe 1[.]. 2
Consideram funct iile m : 1[.] [0. 1] si m : 1[.] [0. 1] denite astfel:
pentru orice c 1[.],
m(c)
def.
= m
i
(c .) +m
e
(c .
). m(c)
def.
= m
e
(c .) +m
i
(c .
).
Lema 9.1.39 Urmatoarele armat ii sunt adevarate:
(i) m si m sunt probabilitat i pe algebra Boole 1[.];
(ii) m [
B
= m[
B
= m;
(iii) m(.) = m
i
(.) si m(.) = m
e
(.).
Dem.
(i): Amintim ca 1[.] = 1[.
]. Conform Lemei 9.1.38, m si m sunt masuri pe

algebra Boole 1[.]. Aplicand Corolarul 9.1.35, obt inem:
m(1) = m
i
(.) + m
e
(.
) = 1 si m(1) = m
e
(.) + m
i
(.
) = 1, deci m si m sunt
probabilitat i.
(ii): Fie o 1. Conform Corolarului 9.1.34, m(o) = m
i
(o .) +m
e
(o .
) =
m(o) si, analog, m(o) = m(o).
(iii): Evident. 2
Demonstrat ia Teoremei 9.1.31:
Consideram mult imea T a perechilor ((. j), unde ( este o subalgebra a lui / astfel
ncat 1 C si j : C [0. 1] este o probabilitate.
Sa denim o relat ie binara _pe T astfel: pentru orice doua perechi ((
1
. j
1
). ((
2
. j
2
)
T,
((
1
. j
1
) _ ((
2
. j
2
)
def.
C
1
C
2
si j
2
[
C
1
= j
1
.
A A LOGICII CLASICE
_ este o relat ie de ordine pe T. Se poate arata usor ca mult imea ordonata (T. _)
este inductiva, deci conform axiomei lui Zorn, exista un element (C
0
. j
0
) maximal
n (T. _). Daca C
0
= , atunci j
0
este o probabilitate pe ce extinde pe m. Daca
exista . `C
0
, atunci conform Lemei 9.1.39, exista o probabilitate j
0
: C[.]
[0. 1] ce extinde pe j
0
. Datorita maximalitat ii lui (C
0
. j
0
), rezulta C[.] = , j
0
este o probabilitate pe / si j
0
[
A
= m. 2
Propozit ia 9.1.40 Fie B o subalgebra a lui / si . . Daca m este o probabil-
itate pe B si : [0. 1], atunci armat iile urmatoare sunt echivalente:
(i) m se poate extinde la o probabilitate m
pe 1[.] astfel ncat m
(.) = :;
(ii) m(.) : m(.).
Dem.
(i) = (ii): Imediat.
(ii) = (i): Daca m(.) : m(.), atunci exista [0. 1] astfel ncat
: = (1 ) m
i
(.) + m
e
(.).
Consideram funct ia m
: 1[.] [0. 1] denita astfel: pentru orice o 1[.],

m
(o)
def.
= (1 ) m(o) + m(o).
Conform Lemei 9.1.39, m
este o probabilitate pe 1[.], m
extinde pe m si
m
(.) = (1 ) m(.) + m(.) = (1 ) m

i
(.) + m
e
(.) = :.
2
9.2 Modele probabiliste ale calculului cu predicate
In aceasta sect iune sunt considerate probabilitat i denite pe mult imi de enunt uri
ale calculului cu predicate (= probabilitat i logice). Ele extind not iunea de teorie
consistenta a calculului cu predicate. Condit ia lui Gaifman permite denirea
not iunii de structura probabilista si de model al unei probabilitat i logice. Teo-
rema de completitudine a lui Gaifman (orice probabilitate logica admite un model
probabilist) reprezinta varianta probabilista a teoremei de completitudine a lui
Henkin (orice teorie admite un model). Ultima subsect iune cont ine versiuni proba-
biliste ale unor rezultate din teoria clasica a modelelor (teorema lant ului elementar,
prezervarea substructurilor, teorema de consistent a a lui Robinson).
9.2.1 Structuri probabiliste
Fie 1 calculul cu predicate de ordinul I si C mult imea constantelor sale. Notam
cu 1 mult imea enunt urilor lui 1 si cu 1
0
mult imea enunt urilor fara cuanticatori.
9.2. MODELE PROBABILISTE ALE CALCULULUI CU PREDICATE 245
Fie l o mult ime nevida astfel ncat C l. Atunci 1(l) va limbajul obt inut
din 1 prin adaugarea constantelor din l`C. Vom nota cu 1(l) mult imea constan-
telor lui 1(l) si cu 1
0
(l) mult imea enunt urilor lui 1(l) ce nu au cuanticatori.
Fie 1 1 cu proprietat ile urmatoare:
- 1 cont ine teoremele formale ale lui 1,
- 1 este nchisa la conectorii . . . .
Dac a 1
= [ 1 este algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui 1, atunci

1
= [ 1 este o subalgebra Boole a lui 1
.
Denit ie 9.2.1 O funct ie m : 1 [0. 1] se numeste probabilitate pe 1 daca
pentru orice . 1 sunt satisfacute urmatoarele condit ii:
(P1) implica m() = 1,
(P2) daca ( ), atunci m( ) = m() +m().
Urmatorul rezultat este o varianta a Lemei 9.1.4:
Lema 9.2.2 Fie m o probabilitate pe 1 si . 1. Atunci
(a) m() = 1 m();
(b) Daca , atunci m() = m().
Fie m o probabilitate pe 1. Conform Lemei 9.2.2, putem deni o funct ie

m:
1
[0. 1] astfel: pentru orice 1,
m ( )
def.
= m().
Atunci

m este o probabilitate pe algebra Booloe 1
.
Propozit ia 9.2.3 Orice probabilitate m : 1 [0. 1] se poate extinde la o proba-
bilitate j : 1 [0. 1].
Dem. Conform Teoremei Horn-Tarski, probabilitatea

m: 1
[0. 1] se poate
extinde la o probabilitate j
: 1
[0. 1]. Daca j : 1 1
este surject ia
canonica, atunci j = j
j este o probabilitate pe 1 si j [
D
= m. 2
O funct ie 1 : 1 1
2
se numeste interpretare booleana a lui 1 daca pentru
orice . 1, avem
1() = 1()1(). 1() = 1()1(). 1() = 1(). 1( ) = 1() 1().
Lema 9.2.4 Fie T 1 si / = 1 : T 1
2
funct ia constanta (/() = 1, pentru
orice T). Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) T este consistenta,
(ii) Exista o interpretare booleana

/: 1 1
2
a lui 1 astfel ncat

/[
T
= /.
Observat ie 9.2.5 Lema 9.2.4 arata ca o teorie consistenta poate gandita ca
o interpretare booleana a lui 1. Atunci not iunea de probabilitate introdusa de
Denit ia 9.2.1 este o varianta probabilista a not iunii de teorie consistenta.
A A LOGICII CLASICE
Fie o structura de ordinul I pentru limbalul 1. Amintim ca o interpretare a
lui 1 in poate considerata ca o funct ie | |
M
: 1(`) 1
2
cu proprietat ile
urmatoare:
- | |
M
duce operat iile logice . . . ale lui 1(`) n operat iile algebrice core-
spunzatoare din 1
2
;
- pentru orice enunt al lui 1(`) de forma r(r), avem
|r(r)|
M
=
aM
|(o)|
M
.
Aceasta ne sugereaza conceptul de structura probabilist a n sensul lui Gaifman [11]:
Denit ie 9.2.6 O structura probabilista este o pereche (l. m), unde l este o
mult ime nevida astfel ncat C l si m : 1(l) [0. 1] este o probabilitate
ce satisface urmatoarea condit ie, numita condit ia lui Gaifman:
(G) Pentru orice formula (r) a lui 1(l),
m(r(r)) = supm(
n
i=1
(o
i
)) [ o
1
. . . . . o
n
l.
Lema 9.2.7 Condit ia lui Gaifman (G) este echivalenta cu ecare din urmatoarele
trei proprietat i:
(G1) Pentru orice formula (r) a lui 1(l),
m(r(r)) = infm(
n
i=1
(o
i
)) [ o
1
. . . . . o
n
l.
(G2) Pentru orice formula (r) = (r
1
. . . . . r
m
) a lui 1(l),
m(r(r)) = supm(
n
i=1
( o
i
)) [ o
1
. . . . . o
n
l
m
.
(G3) Pentru orice formula (r) = (r
1
. . . . . r
m
) a lui 1(l),
m(r(r)) = infm(
n
i=1
( o
i
)) [ o
1
. . . . . o
n
l
m
.
Dem. Vom demonstra numai ca (G) = (G1):
Este cunoscut ca r(r) r(r). Aplicand Lema 9.2.2, rezulta:
m(r(r)) = m(r(r)) = 1 m(r(r)) =
= 1 supm(
n
i=1
(o
i
)) [ o
1
. . . . . o
n
l =
= inf1 m(
n
i=1
(o
i
)) [ o
1
. . . . . o
n
l =
= infm(
n
i=1
(o
i
)) [ o
1
. . . . . o
n
l.
2
O interpretare | |
M
ntr-o structura de ordinul I este determinata n mod
unic de restrict ia sa la mult imea 1
0
(`). Un rezultat similar se poate stabili si n
cazul structurilor probabiliste.
Teorema 9.2.8 Consideram o pereche (l. m), unde l este o mult ime nevida si
m : 1
0
(l) [0. 1] este o probabilitate. Atunci exista o unica probabilitate m
:
1(l) [0. 1], ce extinde pe m, si verica condit ia lui Gaifman.
Dem. Pentru orice \ l, notam cu

n
(\ ) (respectiv

n
(\ )) mult imea for-
mulelor lui 1(\ ) n forma normala prenex cu cel mult n blocuri de cuanticatori
astfel ncat primul bloc este (respectiv ). Daca

(\ ), atunci este
echivalenta cu o formula din
n
(\ ). Este cunoscut ca orice formula din 1(\ ) este
logic echivalenta cu o formula dintr-un
n
(\ ) sau
n
(\ ) (pentru un n 0).
Vom demonstra teorema numai n cazul cand limbajul 1(l) este numarabil.
Vom demonstra mai ntai unicitatea lui m
:
Fie m
1
. m
2
doua extensii ale lui m ce verica condit ia (G). Vom demonstra ca
pentru orice n 0, urmatoarele egalitat i sunt adevarate:
m
1
[
n
(V )E(U)
= m
2
[
n
(V )E(U)
.
m
1
[
n
(V )E(U)
= m
2
[
n
(V )E(U)
.
Procedam prin induct ie dupa n.
- Pentru n = 0, avem
0
(\ ) =
0
(\ ) = 1
0
(\ ) si m
1
[
E
0
(V )
= m
2
[
E
0
(V )
= m.
- Vom arata cum se face trecerea de la n la n + 1. Fie = r(r)
n+1
(\ )
1(l), cu (r)
n
(\ ) si r = (r
1
. . . . . r
k
). Ipoteza induct iei ne spune ca pentru
orice o
j
l
k
, , = 1. . . . . :,
m
1
(
s
j=1
( o
j
)) = m
1
(
s
j=1
( o
j
)).
Atunci prin aplicarea condit iei (G2), rezulta:
m
1
() = supm
1
(
s
j=1
( o
j
)) [ o
1
. . . . . o
s
l
k
=
= supm
2
(
s
j=1
( o
j
)) [ o
1
. . . . . o
s
l
k
= m
2
().
Mai sus am folosit faptul ca o disjunct ie de formule din
n
(\ ) este logic echivalenta
cu o formula din
n
(\ ).
Acum vom demonstra existent a lui m
:
Notam cu | mult imea structurilor de ordinul I ale lui 1 care au pe l ca univers.
Pentru orice 1(l), notam
`()
notat ie
= / | [ / [= .
Atunci pentru orice . 1(l), avem:
`( ) = `() `(). `( ) = `() `(). `() = | ` `().
Prin urmare, B = `() [ 1
0
(l) este o subalgebra a algebrei Boole {(|).
Familia B = `()
E
0
(U)
formeaza o baza de deschisi ai unei topologii pe |.
Spat iul topologic obt inut este homeomorf cu spat iul Boole asociat algebrei Boole
1
0
(l)
. Mult imile `(), 1

0
(l) sunt simultan nchise si deschise.
A A LOGICII CLASICE
Funct ia j : B [0. 1], denita de j(`()) = m(), pentru orice 1
0
(l),
este o probabilitate pe algebra Boole B.
Vom arata ca j este o probabilitate continua pe B. Consideram n B un sir
(A
n
) astfel ncat A
n
. Mult imile A
n
fac parte din baza `() [ 1
0
(l) a
spat iului |, deci sunt simultan nchise si deschise. Din compacitatea lui | si din
i=1
A
i
= rezulta existent a unui n
0
1 astfel ncat

n
0
i=1
A
i
= , deci A
n
=
pentru orice n n
0
. Atunci lim
n
j(A
n
) = 0, deci j este continua.
Fie B -algebra de part i ale lui | generata de algebra Boole B. Aplicand
teorema lui Carathedory, rezulta existent a unei -probabilitat i j
: B [0. 1], ce
extinde pe j.
Vom arata ca `() B, pentru orice 1(l). Procedam prin induct ie dupa
complexitatea enunt ului :
- daca 1
0
(l), atunci `() B B.
- Presupunem ca =
1

2
si `(
1
). `(
2
) B. Atunci `() = `(
1
)
`(
2
) B.
- Cazul = si `() B este evident.
- Presupunem ca = r(r) si `((o)) B, pentru orice o l. T inand cont ca
l este numarabil, rezulta
`() =
aU
`((o)) B.
Pentru orice 1(l), vom deni
m
() = j
(`()).
Atunci funct ia m
: 1(l) [0. 1] este o probabilitate ce extinde pe .

A ramas sa mai aratam ca m
satisface condit ia (G). Consideram enunt ul

r(r) in 1(l). Atunci
`(r(r)) =
aU
`((o)).
Mult imea `(r(r)) este compacta n |, deci exista o
1
. . . . . o
n
l astfel ncat
`(r(r)) =
n
i=1
`((o
i
)).
Ultima egalitate implica:
m
(r(r)) = j
(`(r(r))) = j
(
n
i=1
`((o
i
))) =
= j
(`(
n
i=1
(o
i
)) = m
(
n
i=1
(o
i
)).
De aici rezulta:
m
(r(r)) = supm
(
n
i=1
(/
i
)) [ /
1
. . . . . /
n
l.
2
Observat ie 9.2.9 Am vazut ca orice probabiliate j : 1 [0. 1] induce o prob-
abilitate

j
: 1
[0. 1]. Funct ia j
j
stabileste o corespondent a biunivoca
ntre probabilitat ile denite pe mult imea de enunt uri 1 si probabilitat ile denite
pe algebra Boole 1
.
Pe baza Observat iei 9.2.9, teoria modelelor probabiliste poate dezvoltata folosind
numai probabilitat i denite pe algebra Boole.
9.2.2 Teorema de completitudine a lui Gaifman
Fie 1 un limbaj de ordinul I, C mult imea constantelor sale, 1 mult imea enunt urilor,
1
0
mult imea enunt urilor fara cuanticatori, etc.
Not iunile de probabilitate j : 1 [0. 1] si de structura probabilista (l. m),
introduse n sect iunea precedenta, reprezinta contrapartea probabilista a not iunilor
de teorie a lui 1 si de structura de ordinul I. In mod natural, se pune problema tra-
ducerii n limbaj probabilistic a altor concepte si proprietat i ale logicii predicatelor.
Sa ncepem cu not iunea de model al unei teorii. Fie T 1 o teorie a lui 1 si
1 : T 1
2
funct ia 1() = 1 pentru orice T. Atunci o structura de ordinul I
este un model al lui T daca si numai daca restrict ia lui | |
M
la T coincide cu
1. Aceasta observat ie conduce la urmatoarea denit ie.
Denit ie 9.2.10 Fie j : 1 [0. 1] o probabilitate pe 1 1. O structura
probabilista (l. m) este un model al lui j daca m[
D
= j. In acest caz, vom scrie
(l. m) [= j.
Teorema 9.2.11 (Teorema de completitudine a lui Gaifman [11])
Orice probabilitate j : 1 [0. 1] admite un model.
Dem. Fie C
0
= C. Pentru orice enunt 1 de forma r(r), vom considera
o noua constanta o
, astfel ncat, daca = , atunci o
= o
. Notam cu C
1
mult imea acestor constante noi. Procedand la fel pentru limbajul 1(C
1
), se obt ine
o noua mult ime C
2
, astfel ncat C
2
C
0
= , C
2
C
1
= . Prin induct ie, se obt ine
un sir de mult imi
C
0
. C
1
. . . . . C
n
. . . . .
disjuncte doua cate doua. Notam
l =
n=0
C
n
.
In limbajul 1(l), luam urmatoarea mult ime de enunt uri
1
= r(r) (o
) [ = r(r) 1(l).
Consideram algebra Lindenbaum-Tarski 1 = 1(l)
si subalgebra 1
a lui 1
generata de mult imea A = [ 1 1
.
A A LOGICII CLASICE
Teorema 9.2.11 va demonstrata prin nsumarea urmatorilor pasi.
(1) Elementele lui 1
au forma (
1

1
) . . . (
n

n
), unde, pentru orice
i = 1. . . . . n,
i
1 si
i
=
jJ
ij
, astfel ncat ecare enunt
ij
este n 1
sau
este negat ia unui element al lui 1
.
Fie 1 ltrul lui 1 generat de mult imea [ 1
.
(2) Daca 1 si 1, atunci = 1.
Din 1, rezulta existent a enunt urilor
1
. . . . .
n
1
astfel ncat
n
i=1

i
.
Atunci exista numerele naturale /
1
. . . . . /
n
1, constantele o
1
C
k
1
. . . . . o
n
C
k
n
si enunt urile
i
= r
i
(r
i
), i = 1. . . . . n astfel ncat
i
= r
i
(r
i
)
i
(o
i
) si
o
i
= o
i
, pentru orice i = 1. . . . . n.
Putem presupune /
i
/
n
, i = 1. . . . . n (eventual printr-o renumerotare), deci
constanta o
n
nu apare n si nici n
1
. . . . .
n1
.
Din inegalitatea
n
i=1

i
, se obt ine
n
i=1
i
, deci
1
. . . . .
n
.
Rezulta ca .
1
. . . . .
n
este o mult ime inconsistenta, deci
n
, unde =
.
1
. . . . .
n1
.
Atunci (r
n
n
(r
n
)
n
(o
n
), de unde rezulta r
n
n
(r
n
)
n
(o
n
),
deci r
n
n
(r
n
) si
n
(o
n
). Cum constanta o
n
nu apare n enunt urile
teoriei , din
n
(o
n
) rezulta r
n
n
(r
n
). Prin urmare, r
n
n
(r
n
),
ceea ce arata ca este inconsistenta. Procedand analog din aproape n aproape,
n nal rezulta ca este inconsistenta, deci . In concluzie, = 1.
(3) Pentru orice
1
.
2
1,
1
F
=
2
F
daca si numai daca
1
=
2
.
Armatia (3) rezulta astfel:

1
F
=
2
F
(
1

2
) 1
1

2
1
1

2
= 1
1
=

2
, conform (2).
(4) Daca 1
, atunci
F
= 1
F
(n algebra Boole 1
F
).
Intr-adevar, daca 1
, atunci 1, deci
F
= 1
F
.
Aplicand (1) si (4), rezulta ca pentru orice 1
exista un enunt 1 astfel

ncat
F
=

F
.
Denim funct ia j
: 1
F
[0. 1] prin j
(
F
) = j(), unde 1
si 1
cu
F
=

F
.
Sa aratam ca funct ia j
este bine denita. Daca

i
F
=

F
cu
i
1
si
i
1 pentru i = 1. 2, atunci

1
F
=
2
F
=
F
=
F
=
1
=
2
=
1

2
= j(
1
) = j(
2
).
conform (3) si conform Lemei 9.2.2(b).
Se observa ca :n
este o probabilitate pe subalgebra 1
a lui 1. Conform
Teoremei Horn-Tarski, j
se poate extinde la o probabilitate j
: 1
F
[0. 1].
Denim funct ia m
: 1(l) [0. 1] punand, pentru orice 1(l),

m
() = j
F
).
Este evident ca m
este o probabilitate pe 1(l).

Aratam ca m
verica condit ia (G). Fie = r(r) 1(l) si = r(r)

(o
) 1
. Atunci
m
() = m
(r(r) (o
)) = j
(
F
) = j
(1
F
) = 1.
de unde rezulta
m
(r(r)) m
((o
)).
Atunci
m
(r(r)) = m
((o
)) = supm
(
n
i=1
(o
i
)) [ o
1
. . . . . :
n
l.
deci m
satisface condit ia lui Gaifman.

Daca 1, atunci m
() = j
(
D
) = j
(
F
) = j(). In concluzie, (l. m
)
este un model al lui j. 2
9.2.3 Catre o teorie a modelelor probabiliste
In aceasta subsect iune, vom prezenta cateva elemente ale teoriei modelelor prob-
abiliste. Not iuni si rezultate ale teoriei modelelor vor traduse n not iuni si rezul-
tate ale teoriei modelelor probabiliste.
Fie 1 un limbaj de ordinul I si C mult imea constantelor sale. Daca l este o
mult ime de constante astfel ncat C l, atunci 1(l) va limbajul obt inut din 1
prin adaugarea constantelor din l ` C. Vom nota cu 1 (respectiv 1(l)) mult imea
enunt urilor lui 1 (respectiv 1(l)) si cu 1 (respectiv 1(l)) algebra Lindenbaum-
Tarski 1
(respectiv 1(l)
). Clasa de echivalent a a unui enunt va notata

cu [].
Pentru a evita unele complicat ii de scriere, n aceasta sect iune vom lucra nu-
mai cu probabilitat i pe algebre Boole (conform Observat iei 9.2.9, acest lucru este
posibil). Atunci o probabilitate pe 1 este o probabilitate j pe o subalgebra a lui
1. Vom nota cu do:(j) domeniul de denit ie al lui j. In contextul precizat, o
structura probabilista este o pereche (l. n), unde C l si n este o probabilitate
pe algebra Boole 1(l) ce satisface condit ia lui Gaifman:
(G) Pentru orice enunt r(r) al lui 1(l),
n([r(r)]) = supn(
n
i=1
[(o
i
)]) [ o
1
. . . . . o
n
l.
Condit iile (G1) - (G3) din Lema 9.2.7 se rescriu ntr-un mod evident.
Daca j este o probabilitate pe 1 si (l. n) este o structura probabilista, atunci
(l. n) este un model al lui j daca n [
dom()
= j. In acest caz, vom nota
(l. n) [= j.
A A LOGICII CLASICE
Fie (l. n) o structura probabilista, un enunt al lui 1(l) si : [0. 1]. Vom
spune ca (l. n) satisface perechea (. :) si notam
(l. n) [= (. :)
daca n([]) = :. O pereche (. :), cu 1 si : [0. 1], este consistenta cu o
probabilitate j pe 1 daca exista un model al lui j ce satisface (. :).
Lema 9.2.12 Presupunem ca j este o probabilitate pe 1, 1 si : [0. 1].
Atunci urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) (. :) este consistenta cu j;
(ii) j
i
([]) : j
e
([]).
Dem.
(i) = (ii): Presupunem ca exista un model (l. n) al lui j astfel ncat (l. n) [=
(. :). Atunci pentru orice 1, din [] do:(j) si rezulta j([]) =
n([]) n([]) = :. Aceasta arata ca j
i
([]) : si, n mod analog, se arata ca
: j
e
([]).
(ii) = (i): Conform Propozit iei 9.1.40, exista o probabilitate pe 1 cu propri-
etatea ca extinde pe j, [] do:() si ([]) = :. Teorema de completitudine
a lui Gaifman asigura existent a unui model l. n) al lui , deci n([]) = ([]) = :.
Prin urmare, (l. n) [= (. :). 2
Fie (l. n) si (\. ) doua structuri probabiliste astfel ncat l \ . Spunem ca
(l. n) este o substructura a lui (\. ) si notam
(l. n) (\. ).
daca pentru orice 1
0
(l) avem n([]) = ([]). (l. n) este o substructura
elementara a lui (\. ) daca pentru orice 1(l) avem n([]) = ([]); n acest
caz, notam
(l. n) (\. ).
Lema 9.2.13 Fie (l. n) o substructura a lui (\. ). Atunci:
(i) pentru orice enunt existent ial al lui 1(l), n([]) ([]);
(ii) pentru orice enunt universal al lui 1(l), ([]) n([]).
Dem. Se aplica condit iile (G) si (G1). 2
Fie 1 un ordinal. Consideram o familie (l
. n
)
<
de structuri proba-
biliste indexata de ordinalii < . Spunem ca (l
. n
)
<
este:
- un lant de structuri probabiliste, daca (l
. n
) (l
. n
), pentru orice ordinali

< < ,
- un lant elementar de structuri probabiliste, daca (l
. n
) (l
. n
), pentru orice
ordinali < < .
Daca l este o mult ime de constante cu C l, atunci vom nota
1
0
(l) = [] [ 1
0
(l).
1
0
(l) este o subalgebra a lui 1(l).
Fie (l
. n
)
<
un lant de structuri probabiliste si
(9.4) l =
<
l
.
Consideram funct ia m : 1
0
(l) [0. 1] denita prin
m([]) = n
([]).
daca 1
0
(l)1(l
) = 1
0
(l
), cu < . m este unica probabilitate pe 1

0
(l)
cu proprietatea ca m [
B
0
(U
)
= n
[
B
0
(U
)
, pentru orice < . Conform Teoremei
9.2.8, exista o unica probabilitate m
pe 1(l) ce satisface condit ia lui Gaifman

si extinde pe m. Notam n = m
. Atunci n este unica probabilitate pe 1(l) ce

satisface condit ia lui Gaifman si n [
B(U
)
= n
, pentru orice < . Structura

probabilista (l. n) se numeste reuniunea lant ului (l
. n
)
<
.
Propozit ia 9.2.14 Fie (l
. n
)
<
un lant elementar de structuri probabiliste si
(l. n) reuniunea sa. Atunci pentru orice ordinal < ,
(l
. n
) (l. n).
Dem. Este sucient sa demonstram ca pentru orice ordinal < si pentru orice
numar natural : 1 sunt adevarate urmatoarele proprietat i:
(a) Daca
m
(l
) 1(l
), atunci n([]) = n
([]);
(b) Daca
m
(l
) 1(l
), atunci n([]) = n
([]).
Procedam prin induct ie dupa ::
- Pentru : = 0, avem
0
(l
) =
0
(l
) = 1
0
(l
) si proprietat ile (a), (b) rezulta

chiar din denit ia reuniunii unui lant de structuri probabiliste.
- Sa aratam cum se realizeaza pasul : :+1. Presupunem ca
m+1
(l
)
1(l
), deci = r
1
. . . r
k
(r
1
. . . . . r
k
), cu (r
1
. . . . . r
k
)

m
(l
). Pentru
simplitatea argumentat iei, vom trata numai cazul / = 1, deci = r(r), cu
(r)
m
(l
). n si n
satisfac condit ia lui Gaifman, deci

n([]) = supn(
n
i=1
[(o
i
)]) [ o
1
. . . . . o
n
l.
n
([]) = supn
(
n
i=1
[(o
i
)]) [ o
1
. . . . . o
n
l
.
Pentru orice o
1
. . . . . o
n
l
, enunt ul
n
i=1
[(o
i
)]) este logic echivalent cu un enunt
din
m
(l
) 1(l
), deci, conform ipotezei induct iei,

n
(
n
i=1
[(o
i
)]) = n(
n
i=1
[(o
i
)]).
Deoarece l
l, se obt ine inegalitatea

n
([]) n([]).
A A LOGICII CLASICE
Fie 0. Conform denit iei operat iei sup, exista o
1
. . . . . o
n
l astfel ncat
n([]) n(
n
i=1
[(o
i
)]) +.
Insa, conform (9.4), exista un ordinal cu proprietatea ca < si o
1
. . . . . o
n

l
. Din ipoteza induct iei, rezulta

(l
. n
) (l
. n
).
deci
n([]) n(
n
i=1
[(o
i
)]) + = n
(
n
i=1
[(o
i
)]) + n
([]) + = n
([]) +.
Cum a fost arbitrar, n([]) n
([]), deci n([]) = n
([]) si demonstrat ia lui

(a) este terminata.
Cazul (b) se trateaza n mod analog. 2
Fie (l. n) o substructura a lui (\. ). Spunem ca (\. ) este o extensie existent iala
a lui (l. n) si notam
(l. n)
(\. )
daca n([]) = ([]) pentru orice enunt existent ial al lui 1(l). Se observa ca
(\. ) este o extensie existent iala a lui (l. n) daca si numai daca n([]) = ([])
pentru orice enunt universal al lui 1(l).
Un enunt bazic este un enunt atomic sau negat ia unui enunt atomic. Vom nota
cu 1(l) mult imea enunt urilor bazice ale lui 1(l).
Propozit ia 9.2.15 Daca (l. n) (\. ), atunci urmatoarele armat ii sunt echiva-
lente:
(i) (l. n)
(\. );
(ii) Exista o extensie (\. n) a lui (\. ) astfel ncat (l. n) (\. n).
Dem.
(i) = (ii): Presupunem ca (l. n)
(\. ). Vom demonstra ca exista o prob-

abilitate pe 1(\ ) astfel ncat:
(a) 1(l) [] [ 1(\ ) do:();
(b) extinde pe n;
(c) ([]) = ([]), pentru orice 1(\ ).
Fie 1(l), o
1
. . . . . o
n
\ ` l si (o
1
. . . . . o
n
) 1(\ ) astfel ncat
(o
1
. . . . . o
n
). Rezulta r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
). Cumr
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)
este un enunt universal n 1(l), au loc urmatoarele egalitat i:
n([]) = n([r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)]) = ([r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)]) = n([(o
1
. . . . . o
n
)]).
Consideram un enunt 1(\ ) astfel ncat [] 1(l). Vom demonstra
inegalitat ile urmatoare:
(9.5) n
i
([]) ([]) n
e
([]).
Enunt ul 1(\ ) este de forma (o
1
. . . . . o
n
), cu o
1
. . . . . o
n
\ `l. Fie 1(l)
astfel ncat (o
1
. . . . . o
n
). Rezulta r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) si
r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
) (o
1
. . . . . o
n
), deci
n([]) n([r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)]) = ([r
1
. . . r
n
(r
1
. . . . . r
n
)]) = ([]).
Rezulta prima din inegalitat ile (9.5); a doua se demonstreaza n mod analog.
Conform Propozit iei 9.1.40, exista o probabilitate j pe subalgebra 1(l)[[.]]
generata de 1(l) [.] astfel ncat j extinde pe n si n([]) = ([]).
Folosind considerat iile precedente, printr-un proces de induct ie transnita, se
obt ine construct ia unei probabilitat i ce satisface condit iile (a) - (c).
Aplicand teorema de completitudine a lui Gaifman, rezulta existent a unei struc-
turi probabiliste (\. n) cu proprietat ile din (ii).
(ii) = (i): Evident. 2
Consideram o structura probabilista (l. n), un enunt 1(l) si un numar
real : [0. 1]. Denim
(l. n) [=
(. :)
def.
n([]) :.
j
def.
= (. j
i
([])) [ este un enunt universal n 1.
Teorema 9.2.16 Fie j o probabilitate pe 1 si (l. n) o structura probabilista.
Atunci (l. n) poate scufundata ntr-un model (\. ) al lui j daca si numai daca
(l. n) [=
.
Dem. Presupunem (l. n) (\. ) si (\. ) [= j. Fie un enunt universal n 1.
Pentru orice enunt cu proprietatea ca [] do:(j) si , avem
j([]) = ([]) n([]) n([]).
Rezulta j
i
([]) n([]), deci (l. n) [=
.
Reciproc, presupunem ca (l. n) [=
. Fie [] do:(j) si 1(l) astfel

ncat . Vom demonstra ca
(9.6) j([]) = n([]).
Fie o = (o
1
. . . . . o
n
) vectorul constantelor din l ` C ce apar n . Din (o),
rezulta (o), deci r(r) si r(r).
Insa r(r) este un enunt universal, deci
(l. n) [=
(r(r). j
i
([r(r)])).
A A LOGICII CLASICE
ceea ce se mai scrie
n([r(r)]) j
i
([r(r)]).
Din condit ia (G1), se obt ine
n([(o)]) n([r(r)]).
deci
n([(o)]) j
i
([r(r)]) = j
i
([]).
Analog, din
(l. n) [=
(r(r). j
i
([r(r)])).
rezulta
n([(o)]) j
i
([]).
Se stie ca j
i
([]) +j
e
([]) = 1, deci 1 n([(o)]) 1 j
e
([]).
Am stabilit inegalitatea:
j
i
([]) n([(o)]) j
e
([]).
Dar [] do:(j), deci
j
i
([]) = j([]) = j
e
([]).
deci
j([]) = n([]).
Fie acum 1(l) astfel ncat [] do:(j). Vom demonstra ca j poate
extinsa la o probabilitate astfel ncat [] do:() si ([]) = n([]). Conform
Propozit iei 9.1.40, este sucient sa aratam ca
(9.7) j
i
([]) n([]) j
e
([]).
Daca = (o), cu o = (o
1
. . . . . o
n
) din l ` C, atunci (o). (o) 1(l) si
(o) r(r), (o) r(r).
Observam ca
(l. n) [=
(r(r). j
i
([r(r)])).
deci
n([]) = n([r(r)]) j
i
([r(r)]) = j
i
([]).
Analog, avem n([]) j
i
([]), deci n([]) j
e
([]).
Folosind cele demonstrate mai sus, prin induct ie transnita, putem deni o
probabilitate pe 1(l) astfel ncat:
do:(j) [] [ 1(l) do:();
extinde pe j;
([]) = n([]), pentru orice 1(l).
In nal, aplicand Teorema de completitudine a lui Gaifman, gasim un model
(\. ) al lui , deci (\. ) [= j si (l. n) (\. ). 2
O probabilitate j pe 1 este pastrata de substructurile probabiliste daca l. n)
(\. ) si \. ) [= j implica (l. n) [= j.
Corolar 9.2.17 Fie j o probabilitate pe 1. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) j este pastrat a de substructurile probabiliste;
(ii) Pentru orice structura probabilista (l. n), (l. n) [=
implica (l. n) [= j.
Fie (l. n) si (\. ) doua structuri probabiliste. Spunem ca (l. n) si (\. ) sunt
echivalente elementar daca n [
B
= [
B
. In acest caz, vom nota
(l. n) (\. ).
Propozit ia 9.2.18 Daca (l. n) (\. ), atunci exista o structura probabilista
(\. n) astfel ncat (l. n) (\. n) si (\. ) (\. n).
Dem. Prin denit ia not iunii de structura probabilista, C l si C \ . Putem
presupune l \ = C. 1(l) si 1(\ ) sunt subalgebre ale lui 1(l \ ).
Consideram (o) 1(l), (
/) 1(\ ), cu o = (o
1
. . . . . o
n
) n l ` C si

/ =
(/
1
. . . . . /
m
) n \ ` C. Presupunem ca (o) (
/) n 1(l \ ). Se observa ca
(o) r(r) n 1(l) si (
/) n(n) in 1(\ ), deci

r(r) n(n) n 1(l \ ).
Ins a, r(r) si n(n) sunt enunt uri n 1, deci n(n) n(n) in 1.
Deoarece (l. n) (\. ), rezulta
n([(o)]) = n([r(r)]) = ([n(n)]) = ([(
/)]).
Fie [] 1(l), cu = (o), unde o = (o
1
. . . . . o
n
) este format cu elemente din
l`C. Vom arata ca exista o probabilitate j pe 1(l\ ) astfel ncat 1(l)[]
do:(j) 1(l \ ).
Conform Propozit iei 9.1.40, este sucient sa stabilim urmatoarea inegalitate n
algebra Boole 1(l \ ):
(9.8) n
i
([]) ([]) n
e
([]).
Fie (o) in 1(l), cu 1(l). Deoarece (o) r(r) si r(r)
1, avem
n([]) n([r(r)]) = ([r(r)]) = ([]).
de unde rezulta n
i
([]) ([]).
Inegalitatea a doua din (9.8) se demonstreaza analog.
Folosind considerat iile de mai sus, prin induct ie transnita se construieste o
probabilitate j
pe 1(l \ ) astfel ncat urmatoarele proprietat i sunt ndeplinite:

1(l) 1(\ ) do:(j
) 1(l \ ),
A A LOGICII CLASICE
j
[
B(U)
= n si j
[
B(V )
= .
Aplicand Teorema de completitudine a lui Gaifman, se obt ine o structura proba-
bilista (\. n) astfel ncat (l. n) (\. n) si (\. ) (\. n).
Fie 1
o expansiune a limbajului 1. Atunci 1(1) este o subalgebra a lui 1(1
).
Daca (l
. m
) este o structura probabilista pentru limbajul 1
, atunci notam
(l
. m
).
L
notat ie
= (l
. m
[
B(U)
).
(l
. m
).
L
este o structura probabilista pentru limbajul 1.
Consideram trei limbaje de ordinul I: 1, 1
1
, 1
2
cu 1 = 1
1
1
2
. Daca C, C
1
,
C
2
sunt mult imile de constante ale celor trei limbaje, atunci C = C
1
C
2
.
Vom nota cu B, B
1
, B
2
algebrele Lindenbaum-Tarski ale limbajelor 1, 1
1
, 1
2
respectiv. Daca l este o mult ime astfel ncat C, C
1
, C
2
l, atunci 1(l), 1
1
(l),
1
2
(l) vor algebrele Lindenbaum-Tarski corespunzatoare limbajelor 1(l), 1
1
(l),
1
2
(l), iar B
0
1
, B
0
2
vor subalgebrele lui B
1
, B
2
, formate din clasele de echivalent a
ale enunt urilor fara cuanticatori din 1
1
, 1
2
respectiv.
Teorema 9.2.19 Fie j, j
1
, j
2
trei probabilitat i pe limbajele 1, 1
1
, 1
2
respectiv,
astfel ncat j
i
[
dom(
i
)B
= j, pentru i = 1. 2. Atunci exista o structura probabilista
(. m) pentru limbajul 1
1
1
2
astfel ncat, pentru i = 1. 2,
(. m).
L
i
= j
i
.
Dem. Conform Teoremei de completitudine a lui Gaifman, exista doua structuri
probabiliste (l
0
. n
0
) si (\
0
.
0
), pentru 1
1
si 1
2
respectiv, astfel ncat (l
0
. n
0
) [= j
1
si (\
0
.
0
) [= j
2
. De aici rezulta
(l
0
. n
0
).
L
(\
0
.
0
).
L
.
Vom arata ca exista o probabilitate j
pe 1(l \ ) astfel ncat urmatoarele doua

condit ii sunt vericate:
1(l
0
) 1
2
(\
0
) do:(j
) 1
2
(l
0
\
0
),
j
[
B(U
0
)
=
0
si j
[
B
2
(V
0
)
=
1
.
Intai, vom demonstra:
(9.9) n
0
[
B(U
0
)B
2
(V )
=
0
[
B(U
0
)B
2
(V )
.
Consideram enunt urile (o) si (
/) astfel ncat :
(o) este un enunt n 1(l
0
) si o = (o
1
. . . . . o
n
) este un vector cu elemente n
l
0
` C;
(
/) este un enunt n 1
2
(\
0
) si

/ = (/
1
. . . . . /
n
) este un vector cu elemente n
\
0
` C;
(o) (
/) n 1
2
(l
0
\
0
).
Observam ca (o) r(r) n 1(l
0
) si (
/) n(n) n 1
2
(\ ), deci
r(r) n(n) n 1
2
. Insa r(r) 1, de unde rezulta
[n(n)] = [r(r)] 1.
Tin and cont ca
(l
0
. n
0
).
L
(\
0
.
0
).
L
.
au loc urmatoarele egalitat i:
n
0
([(o)]) = n
0
([r(r)]) =
0
([n(n)]) =
0
((n)]).
In acest fel, am demonstrat egalitatea (9.9).
Fie [] 1(l
0
) 1
2
(l
0
\
0
) astfel ncat [] 1
2
(\
0
) 1
2
(l
0
\
0
). Vom
demonstra ca n algebra Boole 1
2
(l
0
\
0
) au loc inegalitat ile urmatoare:
(9.10) (
0
)
i
([]) n
0
([]) (
0
)
e
([]).
Fie un enunt n 1
2
(\
0
) astfel ncat n 1
2
(l
0
\
0
). Atunci = (o),
= (
/), unde o este un vector cu elemente din l

0
` C si

/ este un vector cu
elemente din \
0
` C. Atunci r(r), n(n), r(r) 1 si n(n)
este un enunt din 1
2
. Rezulta:
0
([(
/)]) =
0
([n(n)])
0
([r(r)]) = n
0
([r(r)]) = n
0
((o0]).
De aici se obt ine prima inegalitate din (9.10). A doua inegalitate se demonstreaza
n mod analog.
Aplicand Propozit ia 9.1.40, rezulta existenta unei probabilitat i j
1
ce verica
proprietat ile urmatoare:
1
2
(\
0
) [] do:(j
1
) 1
2
(l
0
) \
0
),
j
1
[
B
2
(V
0
)
=
0
,
j
1
([]) = n
0
([]).
Folosind acest rezultat si aplicand induct ia transnita, se obt ine probabilitatea
j
.
Aplicand lui j
Teorema de completitudine a lui Gaifman, se obt ine o structura

probabilista (\
1
.
1
) astfel ncat l
0
\
0
\
1
,
1
[
B(U
0
)
= n
0
[
B(U
0
)
si
1
[
B
2
(V
0
)
= .
Atunci (\
1
.
1
).
B(U
0
)
(l
0
. n
0
). Aplicand din nou procedeul de mai sus, gasim
o structura probabilista (l
1
. n
1
) astfel ncat \
1
l
1
, n
1
[
B
1
(U
0
)
= n
0
si n
1
[
B(V
1
)
=
1
[
B(V
1
)
.
Prin induct ie, se construiesc doua lant uri elementare de modele probabiliste:
(l
0
. n
0
) (l
1
. n
1
) . . . (l
n
. n
n
) . . .
(\
0
.
0
) (\
1
.
1
) . . . (\
n
.
n
) . . .
A A LOGICII CLASICE
pentru 1
1
si 1
2
respectiv, astfel ncat urmatoarele proprietat i sunt ndeplinite:
\
1
l
1
\
2
l
2
. . . l
n
\
n+1
l
n+1
. . .,

n+1
([]) = n
n
([]), pentru orice 1(l
n
),
n
n+1
([]) =
n+1
([]), pentru orice 1(\
n+1
).
Fie =
n=0
l
n
=
n=0
\
n
si (. n) =
n=0
(l
n
. n
n
), (1. ) =
n=0
(\
n
.
n
).
Conform Propozit iei 9.2.14, pentru orice n 0 avem
(l
n
. n
n
) (. n). (\
n
.
n
) (1. ).
deci
(. n).
L
(1. ).
L
.
Fie

1 algebra Lindenbaum-Tarski a limbajului (1
1
1
2
)() si

10
subalgebra
sa formata din clasele enunt urilor fara cuaticatori. Atunci putem deni o prob-
abilitate n :
10
[0. 1] astfel ncat n [
B
0
1
= n [
B
0
1
si n [
B
0
2
= [
B
0
2
. Aplicand
Teorema 9.2.8, exista o probabilitate m :
1 [0. 1] ce extinde pe n si verica

condit ia lui Gaifman. Conform part ii de unicitate din Teorema 9.2.8, m[
B
1
= n [
B
1
si m[
B
2
= [
B
2
.
Structura probabilista (. m) satisface condit iile cerute. 2
Rezultatul precedent este corespondentul probabilistic al teoremei de consistent a
a lui Robinson din teoria clasica a modelelor.
Bibliography
[1] M.A. Amer, Probability, logic and measures on epimorphic images of co-
products of measurable spaces, Reports Math. Logic, 28, 1994, 29-52.
[2] J. Barwise (Editor), Handbook of Mathematical logic, North-Holland, 1977.
[3] O. B asc a, Baze de date, Editura All, 1997.
[4] D. Bus neag, Contributions to the study of Hilbert algebras (in Romanian),
Ph.D. Thesis, Univ. of Bucharest, 1985.
[5] C.C. Chang, H.J. Keisler, Model Theory (editia a treia), 1990.
[6] A. Diego, Sur les algèbres de Hilbert, Ph. D. Thesis, Collection de Logique
math., Serie A, XXI, Gauthier-Villars, 1966 (traduction faites daprès la
Thèse ediee en langue espagnole sous le titre: Sobre Algebras de Hilbert,
parue dans la Collection Notas de Logica Matematica, Univ. Nacional del
Sur, Bahia Blanca, 1961).
[7] A. Dumitriu, Logica polivalenta, Ed. enciclopedica Romana, 1971.
[8] Gh. Enescu, Logica si Adevar, Ed. politica, 1967.
[9] Gh. Enescu, Teoria sistemelor logice, Ed. stiint . si encicl., 1976.
[10] J.E. Fenstad, Representation of probabilities dened on rst order lan-
guages, in J.N. Crosley (ed.), Set, Models and Recursion Theory, North Hol-
land, 1967.
[11] H. Gaifman, Concerning measures on rst order calculi, Israel J. Math., 2,
1964, 1-18.
[12] B.A. Galler, Cylindric and polyadic algebras, Proc. Amer. Math. Soc., 8,
1959, 176-183.
[13] G. Georgescu, Elemente de Logica Matematica, Academia militara, 1978.
[14] G. Georgescu, Some model theory for probability structures, Reports Math.
Logic, 35, 2001, 103-113.
261
262 BIBLIOGRAPHY
[15] G. Georgescu, Sistemul formal al calculului cu predicate (I), Revista de
logica http://egovbus.net/rdl, 20.10.2008, 1-33.
[16] G. Georgescu, Sistemul formal al calculului cu predicate (II), Revista de
logica http://egovbus.net/rdl, 20.10.2008, 1-19.
[17] G. Georgescu, Un semestru de logica, Revista de logica
http://egovbus.net/rdl, 19.11.2007, 1-5.
[18] S. Givant, P. Halmos, Introduction to Boolean Algebras, Springer, 2008.
[19] K. G odel, Die Vollstandigkeit der Axiome des logish Functionenkalkuls,
Monat. fur Mathematik und Physik, 37, 1930, 349-330.
[20] P.R. Halmos, Algebraic logic, Chelsea Publ. Comp., New York, 1962.
[21] L. Henkin, The Completeness of First-order Functional Calculus, J. Symb.
Logic, 14, 1949, 159-166.
[22] L. Henkin, The Discovery of My Completeness Proofs, Bull. Symb. Logic,
vol.2, no. 2, 1996, 127-158.
[23] L. Henkin, J.D. Monk, A. Tarski, Cylindric Algebras, I, II, North-
Holland, 1971, 1985.
[24] D. Hilbert, W. Ackermann, Grundzugen der theoretischen Logik, Hei-
delberg, Springer-Verlag, 1928.
[25] A. Horn, A. Tarski, Measures in Boolean algebras, Trans. Amer. Math.
Soc., 64, 1948, 467-497.
[26] A. Iorgulescu, o-prealgebras, Discrete Mathematics, 126, 1994, 415-419.
[27] A. Iorgulescu, On BCK algebras - Part I.a: An attempt to treat unitarily
the algebras of logic. New algebras, J. of Universal Computer Science, Vol.
13, 11, 2007, 1628-1654.
[28] A. Iorgulescu, On BCK algebras - Part I.b: An attempt to treat unitarily
the algebras of logic. New algebras, J. of Universal Computer Science, to
appear.
[29] A. Iorgulescu, Algebras of logic as BCK algebras, Editura Academiei de
Studii Economice, Bucuresti, 2008.
[30] A. Iorgulescu, Asupra algebrelor Booleene, Revista de logica
http://egovbus.net/rdl, 25.01.2009, 1-25.
[31] K. Is eki, S. Tanaka, An introduction to the theory of BCK-algebras, Math.
Japonica 23, No.1, 1978, 1-26.
BIBLIOGRAPHY 263
[32] J. Los, E. Marczewski, Extensions of measures, Fund. Math., 36, 1949,
267-276.
[33] R.C. Lynden, Notes on Logic, D. Van Nostrand, 1967.
[34] Mihaela Malita, Mircea Malita, Bazele inteligent ei articiale, Ed.
tehnica, 1987.
[35] Gr.C. Moisil Incercari vechi si noi de logica neclasica, Ed. stiint ., 1965.
[36] Gr.C. Moisil, Elemente de logica matematica si de teoria mult imilor, Ed.
stiint ., 1968.
[37] J.D. Monk, Mathematical Logic, Springer-Verlag, 1978.
[38] A. Monteiro, Construction des algèbres de Lukasiewicz trivalentes dans les
algèbres de Boole Monadiques-I, Notas de Logica Mat. 11, 1974.
[39] T. Ogasawara, Relation between intuitionistic logic and lattice, Journal of
the Hiroshima University, Serie A, Vol. 9, 1939, 157-164.
[40] R. Padmanabhan, Sergiu Rudeanu, Axioms for lattices and Boolean al-
gebras, World Scientic, Singapore, 2008.
[41] D. Ponasse, Problemes duniversalite sintroduissant dans lalgebrisation
de la logique mathematique, These presente a la Faculte des Sciences de
lUniversite de Clermont Ferrand, 1961.
[42] D. Ponasse, Logique mathematique, O.C.D.L., Paris, 1967.
[43] D. Ponasse, Algebres oues et algebres de Lukasiewicz, Rev. Roum. Math.
Pures Appl., Tome XXIII, No. 1, 1978, 103-111.
[44] D. Ponasse, J.C. Carrega, Algebre et topologie booleennes, Masson,
Paris, 1979.
[45] C. Popovici, S. Rudeanu, H. Georgescu, Bazele informaticii, Vol. II,
Univ. Bucuresti, Fac. de matematica, 1991.
[46] M. Reghis , Elemente de teoria mult imilor si de logica matematica, Ed. Facla,
1981.
[47] S. Rudeanu, Elemente de logica matematica, Revista de logica
http://egovbus.net/rdl, 1-23.
[48] D. Scott, P. Krauss, Asigning probabilities to logical formules, in: Hin-
takka and Suppes (eds), Aspects of Inductive Logic, North Holland, 1966.
[49] N. T and areanu, Introducere n programarea logica, Limbajul PROLOG,
Ed. INTARF, Craiova, 1994.
264 BIBLIOGRAPHY
[50] D.A. Vladimirov, Boolean Algebras in Analysis, Kluwer, 2002.
[51] L.A. Zadeh, Fuzzy sets, Inform. Control 8, 1965, 338-353.
[52] H. Wang, Studii de Logica matematica, Ed. stiint ., 1972.
Index
-demonstrat ie formala, 146
se deduce (sintactic) din ipotezele ,
145
t
A
(:), 123
nchiderea universala, 146
variabila legata, 121
algebra Boole monadica, 151
algebra Lindenbaum-Tarski, 149
algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei ,
150
axiomele calculului cu predicate, 138
cuanticator existent ial, 151
cuaticator universal, 151
deduct ie semantica, 131
demonstrat ie formala, 139
enunt , 121
enunt universal adevarat, 129
evaluare (interpretare), 123
formula universal adevarata, 129
I-algebra Boole cilindrica, 152
interpretare(evaluare), 123
limbaj numarabil, 154
model Henkin asociat teoriei , 161
mult ime consistenta de formule, 147
mult ime inconsistenta de formule, 147
mult ime maximal consistenta, 147
proprietati de ordinul I, 122
regulile de deduct ie ale calculului cu pred-
icate, 139
teorema formala, 139
teorie, 127
teorie nchisa, 155
teorie a lui 1
, 150
teorie Henkin, 155
variabila libera, 121
265
266 INDEX
List of Figures
3.1 Diagrama Hasse a mult imii ordonate (. 1) . . . . . . . . . . . . . . 35
3.2 Exemple de mult imi ordonate cu prim si/sau ultim element . . . . . 36
3.3 Mult ime ordonata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.4 Laticile liniar ordonate L
2
si L
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.5 Laticea liniara L
4
si laticea neliniara L
22
. . . . . . . . . . . . . . 43
3.6 Laticile generate de 5 elemente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.7 Mult imi ordonate care nu sunt latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.8 Latici distributive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
4.1 Algebra Boole L
22
(rombul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
4.2 Algebra Boole L
222
(cubul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
267

Carte de Logica Forma Completa

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte de Logica Forma Completa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logica matematica

tiunea de propozit ie din gramatica.

1. daca j este adevarata.

1. (j) = 1 sau (c) = 1.

1. (j) = 1 sau (c) = 1.

1. (j) = 0 sau (c) = 1.

1. [(j) = 0 si (c) = 0] sau [(j) = 1 si (c) = 1].

1, avem proprietat ile:

1, xate, altfel arbitrare; (j j

. Rezulta, conform (PG), ca pentru orice j. c. j

doua operat ii binare,

, o operat ie unara, 1G astfel: pentru orice

(conform Propozit iei 1.2.12(3)):

1 ) este o algebra Boole.

consideram submult imea 1

, deci este la randul ei o algebra Boole, si

) sunt armat ii despre metalimbajul calculului propozit iilor;

= N`0 denim, pentru orice r. n, r _ n r [ n (r

. _) este o mult ime ordonata, dar nu total ordonata.

= n (ii) si obt inem ca n .

= n n (iii), obt inem ca n. Astfel, n = . Restul se

. ) este o latice numai cu ultim element,

sau cu o complementul lui

din Figura 3.6. Se observa ca:

doua latici marginite. O funct ie 1 : 1 1

. 1), ca algebre (1. .

= r 0, pentru orice r), este o algebra

= r (Principiul contradict iei) (proprietatea de dubla negat ie (DN)),

. La fel se demonstreaza partea a

) = (n r) 1 = n r, adica r n. Invers, daca r n, atunci

. 1) de tip (2. 1. 0), vericand axiomele (A1) - (A4),

. 0. 1) o algebra vericand axiomele (B1) - (B7). Sa

. 1) o algebra vericand axiomele (A1) - (A4). Sa

si, din (A16), n

r n. (A17) (b) este echivalent cu (A17)

r, care prin (A8) ne da

r. Dar, prin (A6), (r

; prin urmare, prin (A4),

si sa denim doua noi operat ii . astfel: pentru orice r. n 1,

1. Dar, din (A5),

1 este adevarata, prin urmare 0 r.

; din (A28), (A2), (A6), (A28), (A22),

, conform (A7). Rezulta ca r r

, prin (A4). Atunci sa

, din (A24). Dar, prin (A17)(a), avem r

= r si din (A29), (A20), (r r

n), din (B2), (A30).

n), din (A30), (A14).

, prin (B2), (A20), (A14), (A31).

) r = r, din (B2), (A20), (A32).

], atunci (4.4) este echivalent cu

) n; rezulta, prin (A7), ca

] si din (A9), (A16), avem

= r), prin urmare este o algebra Boole, conform [4].

. 0), avand ca axiome:

. 0. 1) o algebra Boole. Sa denim:

. 0. 1) o algebra Boole. O submult ime nevida

. 0. 1), atunci (o. . .

restrict iile operat iilor din 1 la o.

. 0. 1) este o algebra Boole, atunci 1

un morsm din 1d(0. 1) (latici distributive

), deci putem deni

). Atunci C(1) este un morsm boolean. Asocierea

. 0. 1) o algebra Boole oarecare. O submult ime