1

Psihanaliză Aplicată

“Tăcerea mieilor”

Alexandru Culcea

Master Psihanaliză, Universitatea Titu Maiorescu

Lector Universitar Doctor Simona Reghintovschi

31 ianuarie 2022
 2

Tăcerea mieilor

Pe 14 februarie 1991, a avut loc premiera filmului „Tăcerea mieilor”, prin care regizorul

american Jonathan Demme a avut curajul să aducă pe marile ecrane povestea terifiantă a geniului

criminal Hannibal Lecter, medic psihiatru, ecranizând cel de al treilea roman din seria de 4

romane a lui Thomas Harris. Romanele sunt: „Hannibal în spatele măștii”, „Dragonul Roșu”,

„Tăcerea Mieilor” și „Hannibal”, iar fiecare dintre acestea acoperă un interval de timp important

și semnificativ din viața personajului principal. Hannibal Lecter, fost medic psihiatru, este în

prezent încarcerat în cele mai severe condiții în subsolul spitalului de boli mintale din Baltimore,

Maryland, fiind vinovat de uciderea cu sânge rece și devorarea mai multor pacienți.

Filmul este o capodoperă a genului, fiind premiat cu cinci premii Oscar: pentru cel mai

bun actor - Sir Anthony Hopkins, pentru cea mai bună actriță - Jodie Foster, pentru cel mai bun

regizor - Jonathan Demme, pentru cel mai bun scenariu - Ted Tally și pentru cel mai bun film.

Nu trebuie uitată aici și contribuția operatorului de imagine, Tak Fujimoto.

Este un film dur, tenebros, nerecomandat celor slabi de inimă, care sondează cele mai

întunecate și de neînțeles deformații ale minții umane. El transmite pe toată durata desfășurării

lui o neliniște profundă care parcă ne extrage din lumea obișnuită în care trăim. De altfel, Jodie

Foster, interpreta studentei Clarice Starling, la Departamentului de Studii Comportamentale a

FBI, mărturisea, într-un interviu, că atunci când Sir Anthony Hopkins intra în rol, camera se

umplea de fiori reci. Cadrele, parcă prea apropiate, realizate de Tak Fujimoto, neclintirea și

fixitatea privirii lui Lecter, dar și șaradele în care acesta vorbește, fac să sporească tensiunea pe

care filmul o transmite. Chiar și modul cum clipește acesta, atunci când dorește și nu când are

nevoie, arată felul în care înțelege să dețină puterea și să nu cedeze controlul, chiar și atunci când

pare complet lipsit de acestea. Decăderea si distrugerea condiției umane depășește orice așteptări,
 3

iar psihicul dement al celor doi criminali în serie sfidează orice legi, scăpând de sub orice

control.

Filmul urmărește misiunea lui Clarice Starling, o tânără studentă la Academia FBI, din

Quantico,Virginia, însărcinată să scoată de la criminalul în serie Hannibal Lecter informații pe

care numai acesta le putea avea sau le putea anticipa și care să conducă la descoperirea și

arestarea unui alt psihopat criminal în serie, poreclit Buffalo Bill, din cauza obiceiului pe care îl

avea de a jupui pielea victimelor sale, pentru a-și confecționa haine. Într-o lume în care apariția

unei femei în rândurile forțelor de ordine era considerată cel puțin exotică și sortită eșecului,

Clarice Starling reușește să depășească neîncrederea și superioritatea cu care este privită de

colegi și să demonteze mitul slăbiciunii feminine. De altfel, pentru mai multă veridicitate, în mai

multe cadre ale filmului apar de multe ori chiar agenți FBI, autentici. Ea se bucură însă, de

încrederea și sprijinului lui Jack Crawford, directorul diviziei de Studii Comportamentale a FBI,

care, de altfel, îi și trasează această misiune foarte delicată. Așa cum se va dovedi mai târziu,

directorul Crawford este deosebit de inspirat în această alegere. Departamentul condus de el avea

ca scop intervievarea tuturor criminalilor în serie reținuți pentru a elabora profile psihologice

care să ajute la rezolvarea cazurilor încă neelucidate. De fapt, speranțele lui în ceea ce privește

succesul lui Clarice sunt rezervate, spunându-i acesteia, poate și pentru a diminua presiunea

misiunii, că se mulțumește și doar cu un raport despre comportamentul lui Lecter. Dar, după cum

vom vedea, Clarice depășește cu mult orice așteptări, descoperindu-l și lichidându-l ea însăși pe

criminalul urmărit, poreclit Bufallo Bill.  

Clarice s-a înscris în poliție, încă purtând doliu după tatăl ei, ca un omagiu adus memoriei

acestuia, dar și din dorința de a lupta împotriva răului și de a ajuta oamenii. Tatăl ei, fost polițist,

a fost șeriful ținutului și și-a pierdut viața în timp ce își făcea datoria. Fiind încă studentă, cu
 4

specializarea Psihologie și Criminologie, ea este concentrată și în permanență preocupată de

rezolvarea cu succes a misiunii primite. Observăm aici analogia cu faptul că și autorul, Thomas

Harris, a dedicat această carte tatălui său. Este o tânără ambițioasă care are cunoștințele și

trăsăturile de caracter necesare unei misiuni atât de periculoase și întunecate mai ales pentru o

studentă lipsită de experiență. Este foarte bine antrenată fizic și psihic: pe traseul pe care se

desfășoară îndelungile și dificilele antrenamente fizice ale agențiilor există inscripții

mobilizatoare de genul: "suferința, durerea și agonia - le iubesc". Clarice are o reziliență

extraordinară, refăcându-și moralul și revenindu-și psihic, după fiecare convorbire pe care o are

cu Hannibal Lecter, în care este de fiecare dată agresată, intimidată și supusă unui soi de

perversiune psihologică. Ea îi cere ajutorul lui Lecter pentru a putea pătrunde în mintea

criminalului Bufallo Bill, iar descifrarea răspunsurilor lui enigmatice o dirijează, pas cu pas, pe

drumul cel bun. Încă de la începutul filmului, lui Clarice i se atrage atenția ca nu cumva să îl lase

pe Lecter să pătrundă în mintea ei, dar ea - din dorința de a obține informații - pare că eșuează,

de fapt, cedând voit, chiar de la prima întrevedere, hrănindu-i dorința masochistă de a o chinui.

Relația dintre ei evoluează ajungând la relatări din ce în ce mai intime din partea ei, ca schimb

pentru informațiile pe care el le oferă. Clarice este eroina înzestrată cu toate calitățile necesare

transcenderii tuturor etapelor si nivelurilor de solicitare ale traseului parcurs până la prinderea

criminalului: curaj, perseverență, perspicacitate, puritate, este bine pregătită profesional, dar este

profund marcată de o traumă din copilărie care se manifestă sub forma unui vis recurent în care

se aud niște miei țipând în întuneric.

Ca al oricărui alt erou și drumul lui Clarice este unul inițiatic: în lupta ei cu răul, ea

coboară în lumea tenebroasă și malefică a celor mai mari monstruozități pe care le poate zămisli

o minte bolnavă. Dar și fizic, concret, ea este nevoită să coboare de mai multe ori în iadul
 5

criminalității demente, din care legile umane au dispărut. Clarice intră în subsolul sordid și

morbid al sanatoriului de boli mintale din Baltimore pentru a extrage de la Hannibal Lecter

informațiile necesare pentru prinderea lui Buffalo Bill. Aici întâlnește o lume bolnavă și

demonică, populată cu ființe malefice, lume pe care trebuie să o traverseze - și realizează cu greu

acest lucru - pentru a ajunge la cea mai odioasă dintre aceste ființe, doctorul Hannibal Lecter.

Aici, în subsolul acestui sanatoriu, este însă protejată, ca pentru o pregătire a ceea ce va urma, de

contactul direct cu locuitorii acestei lumi prin gratii și pereți de sticlă. Acesta este preludiul

intrării în lumea psihopatului Buffalo Bill în care nu va mai avea nici o protecție, și va fi pusă

față în față cu acesta într-o înfruntare pe viață și pe moarte. În această înfruntare este salvată de

singurul simț pe care criminalul psihopat nu va reuși să i-l atenueze: auzul.

Feminitatea, aparenta fragilitate, puritatea, autenticitatea, limpezimea minții și a

convingerilor ei, sunt calitățile pe care directorul Crawford a mizat în jocul în care l-a atras pe

Lecter. Acesta se prinde în joc cu bucuria nedisimulată de a fi descoperit o ființă umană pe care

viața încă nu a reușit să o facă să poarte mască. De fapt, la final, el o asigură că poate fi liniștită

deoarece pentru el lumea este mai interesantă cu ea în viață.

Să privim acum relația celor doi ca pe o ședință de psihanaliză în care analistul este

agenta Sterling, iar pacientul este criminalul în serie Lecter. În cadrul acestei terapii, fiecare

caută să afle ce este în mintea celuilalt, fără a exista nici cea mai mică încredere reciprocă. De

fapt, fiecare se transformă, pe rând, cu schimbul, în psihanalist și fără voie, în pacient.

Psihanalistul Sterling caută să înfrângă rezistențele pacientului psihopat pentru a înțelege cât mai

bine cum funcționează mintea unui criminal în serie. El își proiectează asupra ei, frustrările de

natură sexuală (nu mai văzuse o femeie de opt ani de zile) și pornirea sadică de a-i cere amănunte

intime în schimbul informațiilor pe care i le poate furniza. La rândul lui, ca psihanalist, Lecter
 6

este mai versat, are experiență mai mare și este mai priceput în comparație cu studenta Sterling.

Din acest motiv, el îi înfrânge mult mai repede rezistențele, de fapt conducând relația în direcția

pe care o dorea, aceea a apariției unei oportunități care să îi permită să evadeze, lucru care, de

altfel se și întâmplă. Și ca în orice perlaborare psihanalitică serioasă, și aici se ajunge și la

prelucrarea viselor. Clarice îi dezvăluie lui Hannibal visul în care, din întuneric, se aud țipetele

unor miei, vis recurent ce tulbură nopțile studentei-anchetator. În această confruntare, fiecare

caută să folosească mintea celuilalt ca pe o trambulină spre un scop mai îndepărtat, Lecter

căutând să deslușească intențiile directorului Crawford, iar Sterling căutând să anticipeze

mișcările criminalului Buffalo Bill.

Rezolvarea cazului Buffalo Bill va constitui finalul încercărilor și al drumului inițiatic

parcurs de eroină care a adus la confirmarea ei ca deplin agent FBI. Această victorie face să

înceteze și strigătul mieilor, un simbol al celor lipsiți de orice protecție sau posibilitate de apărare

- strigătul disperării și al neputinței inconștientului ei față de răutățile și nedreptățile lumii.

De fapt, este limpede că hrana lui Lecter este formată din suferința și chinul pe care le

poate provoca, depășind totuși orice nivel și orice parametri psihologici. Acest psihopat nu este

genul de criminal obișnuit, el având tulburări profunde de personalitate, fiind profund antisocial

și având o ură sporită față de autoritate. El este atras de felul cum Clarice se poartă cu el, o

percepe ca pe un nou și interesant mod de a-și petrece timpul și alege să o ajute, în realitate

căutând în permanență o portiță de scăpare din detenție. El este prea versat pentru testele

standard, inteligența lui fiind mult peste cea obișnuită. Are o minte strălucită, pusă în slujba

răului și un discurs inteligent și convingător, aproape hipnotizator. Capacitatea lui deosebită de a

înțelege mintea celuilalt criminal în serie îl ajută să-i anticipeze mișcările, ceea ce duce în final la

descoperirea lui. Hopkins îl interpretează pe Lecter privind fix, parcă sfredelind și intrând în
 7

mintea oricărui interlocutor. Lecter este o personalitate borderline extremă, împletind

comportamentul criminal, dramatic și imprevizibil, cu preocupări de natură spirituală elevată.

Este lipsit de emoții atunci când comite cele mai abominabile crime - pulsul său nu trece de 85

de bătăi pe minut - dar este transpus în lumea spirituală atunci când pictează sau ascultă opere

muzicale. Oare ce l-a determinat să devină criminalul care își devorează victimele? Incapacitatea

de a accepta imperfecțiunea și falsitatea umană, sau traversarea unei copilării plină de abuzuri?

Pare o ființă care s-a născut fără empatie, fără sentimente și fără capacitatea de a recunoaște

nevoile celorlalți. El își schimbă rapid starea de spirit și își asumă cu sânge rece orice fel de

riscuri, ca în episodul evadării în care se ascunde fizic sub chipul unui om al legii a cărui față o

jupoaie. Aici este însă vorba despre o altă lege, legea lui personală care nu are nimic de a face cu

legile omenești instituționalizate. Legea lui este o profundă desconsiderare a ființei umane și îi

permite în consecință să o elimine după bunul plac.

Buffalo Bill  avusese deja cinci victime la activ. Acțiunile lui cumulează de fapt modus-ul

operandi al mai multor criminali în serie: de exemplu, de la Ted Bundy împrumută modul de a

atrage victimele prefăcându-se rănit și cerând ajutorul pentru a urca ceva în mașină; Ed Gein, un

alt criminal în serie cunoscut în istoria Americii, își îngropa victimele în propria pivniță, iar un

altul, care inițial a fost suspectat că jefuia morminte, de fapt jupuia morții de propria piele pentru

a-și confecționa haine. Buffalo Bill, este o împletire sinistră a acestor trei moduri diabolice de

operare. El a devenit criminal după ce a suferit îndelungate și sistematice abuzuri de natură fizică

și psihică, din partea propriilor părinți. Acest lucru l-a marcat atât de profund, încât l-a făcut să

își urască propria identitate. După capturarea victimei, el nu o violează, ci o ține trei zile în viață

după care o omoară prin împușcare. Buffalo nu își violează victimele, deoarece el vrea să fie

asemenea lor, să coincidă cu ele. Victimele erau în prealabil alese, ele trebuiau să fie femei
 8

corpolente pentru ca Bufall Bill să aibă suficientă piele din care să își confecționeze haine, cu

intenția de a-și schimba sexul - „intră” astfel în pielea unei femei. El ajunsese să facă acest lucru

deoarece cererile lui fuseseră refuzate de toate cele trei institute americane, specializate în

schimbarea de sex. Jupuindu-le, se excita și îmbrăcându-se cu pielea acestora considera că

devenea și el la rândul lui, femeie. Narcisic, se privea în oglindă cu penisul ascuns între picioare

și se considera o femeie foarte frumoasă cu care abia așteaptă să facă sex. Bill caută cu disperare

să-și împace latura sa feminină cu corpul său masculin. Evident, se pieptăna feminin, avea casa

plină de rochii și de tot felul de accesorii feminine, iar cățelușul de rasă pudel pe care îl avea era

însoțitorul drăgălaș și obișnuit al oricărei domnișoare.

Spre deosebire de Hannibal, Bill are mintea încețoșată, logica lui a disparut, el nu mai știe

să trăiască altfel decât în casa lui întunecoasă printre crisalidele de molii cap de mort, din care

iese doar în căutarea de noi victime. Nu știe să se raporteze la societate și asta l-a făcut să fie

introvert. Ca o pecetluire a schimbării lui, punea în gura victimelor, un cocon de molie, specia

cap de mort. Astfel victima devenea crisalida pe care fluturele dezvoltat și cu aripi - adică el - o

părăsește în metamorfozarea lui, omida pământeană, care se târăște, se transformă într-un fluture

care zboară și care se poate înălța. Bill arunca apoi, pur si simplu, cadavrele victimelor în diverse

râuri. Bufallo Bill este descoperit și ucis de Clarice Starling, care trece astfel cu brio prima ei

probă concretă, în lupta cu criminalitatea.

Întorcându-ne la Hannibal Lecter, finalul filmului ni-l arată plimbându-se

relaxat, zâmbitor, sigur pe el și cumva autosatisfăcut într-o țară exotică. Din imagini lipsesc orice

indicii cu privire la autoritate; înțelegem de aici că sistemul represiv al acestei țări este slab, ceea

ce îi va permite monstrului cu față umană aflat în libertate să își pună în act pornirile psihopate.
 9

Acest thriller psihologic a fost încadrat în primele 20 cele mai bune filme ale tuturor

timpurilor. Prin catharsisul provocat, acest film produce atât o purificare a spiritului, cât și o

descărcare a trăirilor refulate.

Bibliografie

Burns, G.W. (2020). Vindecarea prin povești. Culegere de cazuri destinată folosirii metaforelor

terapeutice. Editura Trei.

Campbell, J. (2018). Eroul cu o mie de chipuri. Editura Herald.

Casement, P. (1996). Învățând de la pacient. Biblioteca Psihanalitică.

Freud, S. (2010). Eseuri de psihanaliză aplicată. Opere esențiale, vol. 10. Editura Trei.

Mertens, W. (2018). Introducere în terapia psihanalitică. Editura Trei.

Robertiello, R.C. și Schoenewolf, G. (2010). 101 greșeli în psihoterapie. Contratransfer și

contrarezistenta în psihoterapie. Editura Trei.

Zamfirescu, V.D. (2014). Între logica inimii și logica minții. Editura Trei.

Zamfirescu, V.D. (2017). Povestiri de psihoterapie românească. 19 cazuri inedite. Editura Trei.