Carte de Logica 2010 F

Logica matematica George Georgescu Catedra de Fundamentele Informaticii Universitatea din Bucuresti Afrodita Iorgulescu Catedra de Informatica Economica
Academia de Studii Economice
Prefata Aceasta carte a avut ca punct de plecare cursurile de logica t a matematicinute de autori la Facultatea de Matematica si Informatica a Universitatii din Bucuresti si respectiv la Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, sectia Informatica Economica, din Academia de Studii Economice din Bucuresti. Scopul sau principal este de a prezenta
unele teme de baza ale logicii matematice clasice, cu doua valori de adevar, dar si ale algebrei acestei logici. Textul acopera programa analitica a cursurilor mentionate, ^nsa trateaza si câteva subiecte mai dicile. In aceasta lucrare sunt prezentate calculul propozitional si calculul cu predicate clasic, si algebrele Boole (care modeleaza calculul propozitional), cu câteva referiri doar la algebrele
Boole monadice, poliadice si cilindrice (care modeleaza calculul cu predicate). Cartea are 10 capitole, ^mpartite ^n 5 parti: Partea I: Logica matematica clasica (prezentare neformalizata) 1. Calculul propozitiilor (prezentare neformalizata) 2. Calculul predicatelor (prezentare neformalizata) Partea a II-a: Algebre Boole 3. Latici 4. Algebre Boole Partea a III-a: Elemente de teoria multimilor
5. Algebra Boole a multimilor 6. Algebra relationala a relatiilor Partea a IV-a: Logica matematica clasica (prezentare formalizata) 7. Sistemul formal al calculului propozitional 8. Sistemul formal al calculului cu predicate Partea a V-a: Logica matematica clasica si probabilitati 9. Probabilitati pe algebre Boole 10. Modele probabiliste ale calculului cu predicate. Capitolele nu se
leaga ^ntre ele secvential, asa cum sunt prezentate; adesea ^ntr-un capitol se folosesc notiuni care sunt descrise ^ntr-un capitol care urmeaza. Legaturile dintre capitole sunt aratate ^n Figura 1. Dupa cum se vede, cartea ^ncepe cu o prezentare neformalizata a calculului propozitional si a calculului cu predicate clasic; este logica matematica cu care ne ^ntâlnim ^n mod curent.
Aceasta parte introduce cititorul ^n problematica logicii matematice si constituie o treapta spre tratarea ei formalizata mai târziu. Partea a doua se ocupa de algebrele Boole, structuri algebrice ce intervin ^n studiul celor doua sisteme logice. Algebrele Boole modeleaza algebric calculul propozitional clasic. Se face legatura cu multimile fuzzy. Algebrele Boole monadice,
137 ?S . . . 248 . . . . Q . QQsQ . Sw. Q.. Qs. 59 . . . 6 10 Figura 1: Legaturile dintre capitole poliadice si cilindrice, care modeleaza algebric calculul cu predicate clasic, sunt mentionate putin ^n capitolul
8. Partea a treia deschide o fereastra^n cadrul teoriei multimilor, pentru a prezenta ^n detaliu doua exemple importante de algebre Boole, algebra Boole a multimilor si algebra Boole (chiar algebra relationala) a relatiilor. Se urmareste aici exemplicare a folosirii logicii clasice neformalizate ^n denitii si demonstratii pedante, complete. Se face si legatura cu bazele de date relationale, ce
apar ^n informatica. Partea a patra este consacrata prezentarii formalizate a calculului propozitional si a calculului cu predicate clasic. Cele doua sisteme logice sunt studiate din perspectiv a interdependentei dintre sintaxa, semantica si algebra. Relatia dintre logica matematica clasica si probabilitati este subiectul ultimei parti. Sunt expuse câteva rezultate asupra probabilitatilor denite pe algebre Boole, iar
apoi acestea sunt folosite ^n dezvoltarea unei teorii a modelelor probabilist e pentru calculul cu predicate clasic. Contributiile autorilor: primul autor -capitolele 3, 4, 7, 8, 9, 10; al doilea autor -capitolele 1,2,3,4,5,6,7. Cartea se adreseaza studentilor de la facultatile de matematica si informatica, de informatica economica, de losoe, de la facultatile cu prol tehnic etc.,
precum si cititorilor interesati de logica matematica. Aducem multumirele noastre si pe aceasta cale domnilor profesori Sergiu Rudeanu si Dragos Vaida de la Universitatea din Bucuresti pentru observatiile si sugestiile facute pe marginea manuscrisului, de care am tinut cont ^n limita posibilitatilor momentului. Bucuresti, Aprilie 2010 Autorii
Cuprinsul I Logica matematica clasica (prezentare neformalizata) 11 1 Calculul propozitiilor (prez. neformalizata) 15 1.1 Propozitiile ................................ 15 1.2 Valoareadeadevarauneipropozitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 1.2.1 Propozitiiadevaratesaufalse . . . . . . . .
. . . . . . . . . . 17 1.2.2 Tautologiile ............................ 20 1.2.3 AlgebraLindenbaum-Tarski ................... 24 1.2.4 Observatii[100].......................... 28 2 Calculul predicatelor (prez. neformalizata) 29 2.1 Predicatele ................................ 29 2.1.1 Domeniulunuipredicat ..................... 30 2.1.2 Propozitii(enunturi)complexe . . . . . . . .
. . . . . . . . . 31 2.2 Valoareadeadevaraunuipredicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 2.2.1 Tautologii. Tautologii cuanticate . . . . . . . . . . . . . . . 34 2.2.2 Observatii .............................
38 II Algebre Boole 39 3 Latici 43 3.1 Multimi(pre)ordonate .......................... 43 3.1.1 Denitii.Exemple ........................ 43 3.1.2 Principiul dualitatii. Diagrama Hasse . . . . . . . . . . . . . 44 3.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), inmum (supremum).AxiomaluiZor n ..................... 45
3.2 Latici ................................... 48 3.2.1 Latici Ore si latici Dedekind. Echivalenta lor . . . . . . . . . 48 3.2.2 Principiul dualitatii pentru latici . . . . . . . . . . . . . . . . 52 3.2.3 Exempledelatici......................... 52 3.2.4 Latici distributive. Latici marginite
complementate . . . . . . 54 3.2.5 Morsmedelaticimarginite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 7
CUPRINSUL 4 Algebre Boole 59 4.1 Algebre Boole: denitie, exemple, proprietati . . . . . . . . . . . . . 60 4.1.1 Denitia1aalgebrelorBoole . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 4.1.2 ProprietatialealgebrelorBoole . . .
. . . . . . . . . . . . . . 60 4.1.3 Implicatia si echivalenta booleana. Dualele lor . . . . . . . . 61 4.1.4 ExempledealgebreBoole .................... 63 4.2 O denitie echivalenta a algebrelor Boole . . . . . . . . . . . .
. . . 65 4.2.1 Denitia2aalgebrelorBoole . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 4.2.2 Axiomele (B1) -(B7) implica (A1) -(A4) . . . . . . . . . . . 67 4.2.3 Axiomele (A1) -(A4) implica (B1) -(B7) . . .
. . . . . . . . 67 4.2.4 Aplicatiile a si suntmutualinverse ............. 72 4.2.5 Principiul dualitatii pentru algebre Boole . . . . . . . . . . . 73 4.3 Inele Boole. Echivalenta cu algebrele Boole . . . . . . . . . . . .
. . 74 4.3.1 IneleBoole ............................ 75 4.3.2 Echivalenta algebre Boole -inele Boole . . . . . . . . . . . . . 75 4.4 Subalgebre,homomorsme........................ 76 4.4.1 Subalgebre.Exemple....................... 76 4.4.2 Homomorsme.Exemple .................... 77 4.5 AlgebreBoolecât ............................ 79 4.5.1 Filtre (ideale) si sisteme
deductive . . . . . . . . . . . . . . . 79 4.5.2 Congruente. Corespondenta ltre -congruente . . . . . . . . 81 4.5.3 AlgebreBoolecât ........................ 83 4.5.4 Filtregeneratedeomultime .................. 86 4.6 TeoremadereprezentarealuiStone . . . . . . . . . . .
. . . . . . . 87 4.6.1 Ultraltre(=ltremaximale). . . . . . . . . . . . . . . . . . 88 4.6.2 TeoremadereprezentarealuiStone . . . . . . . . . . . . . . 89 4.7 AlgebreBooleatomice .......................... 90 4.8 DualitateaalgebrelorBoole .......................
93 4.9 AlgebreBooleinjective.......................... 97 4.10 FiltrefuzzyaleuneialgebreBoole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 4.10.1 Multimifuzzy........................... 102 4.10.2 FiltrefuzzyaleuneialgebreBoole . . . . . . . . . . . . . . . 104 III Elemente de
teoria multimilor 107 5 Algebra Boole a multimilor 113 5.1 Multimea si apartenenta: concepte fundamentale . . . . . . . . . . . 113 5.2 Relatia de incluziune si relatia de egalitate . . . . . . . . . . . . . . 114 5.2.1 Relatia
de incluziune ^ntre multimi (clase) . . . . . . . . . . . 114 5.2.2 Relatia de egalitate ^ntre multimi . . . . . . . . . . . . . . . . 115 5.3 Operatii cu multimi. Algebra Boole a multimilor . . . . . . . .
. . . 116 5.3.1 Reuniunea si intersectia a doua multimi. Complementara unei multimi. Algebra Boole a multimilor . . . . . . . . . . . 117
CUPRINSUL 5.3.2 Functia caracteristica a unei multimi . . . . . . . . . . . . . . 119 5.3.3 Generalizare: reuniunea si intersectia a n multimi ...... 120 5.3.4 Generalizare: reuniunea si intersectia unei familii de multimi 120 6 Algebra relationala a relatiilor 123 6.1
Produs cartezian a doua multimi. Relatii binare . . . . . . . . . . . 123 6.1.1 Produscartezianadouamultimi . . . . . . . . . . . . . . . . 123 6.1.2 Relatiibinare ........................... 124 6.2 Produsul cartezian a n multimi. Relatii n-are ............. 125
6.2.1 Produs cartezian a n multimi (n = 2) ............. 125 6.2.2 Relatii n-are (n = 2) .. .. . .. .. ... .. .. . .. .. . . 126 6.3 Operatii cu relatii. Algebra Boole a relatiilor . . . . . . . . . . . . . 127 6.3.1
Disjunctia, conjunctia si negatia unei relatii binare . . . . . . 127 6.3.2 Implicatia si echivalenta relatiilor binare . . . . . . . . . . . . 128 6.3.3 AlgebraBoolearelatiilor .................... 129 6.3.4 Matricea booleana (caracteristica) a unei relatii binare pe o multimenita. ... .. .. . .. ..
. .. .. ... .. ... . 129 6.4 Algebrarelationalaarelatiilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 6.4.1 Compunerea si inversarea relatiilor binare . . . . . . . . . . . 131 6.4.2 Algebra relationala a
relatiilor binare . . . . . . . . . . . . . . 134 6.5 Bazededaterelationale ......................... 136 6.5.1 Reprezentarea relatiilor. Denitii . . . . . . . . . . . . . . . . 136 6.5.2 Limbajedeprelucrareadatelor................. 138 IV Logica matematica clasica (prezentare formalizata) 139
7 Sistemul formal al calculului propozitional 141 7.1 Introducere. Exemple de reprezentari simbolice . . . . . . . . . . . . 142 7.2 Sintaxa si algebra calculului propozitional . . . . . . . . . . . . . . . 145 7.2.1 Axiome, teoreme si
demonstratii formale . . . . . . . . . . . . 147 7.2.2 Deductia formala din ipoteze si -demonstratia formala . . . 148 7.2.3 Proprietati sintactice ale lui L. Teorema deductiei . . . . . . 149 7.2.4 Sistemdeductiv.......................... 160 7.2.5 Multimiconsistente ....................... 161 7.2.6
Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propozitional . . . . 164 7.2.7 Algebrele Boole ca algebre "tip Lindenbaum-Tarski . . . . . 172 7.3 Exemplededeductiiformaledinipoteze . . . . . . . . . . . . . . . . 178 7.4 Semanticacalcululuipropozitional . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . 186 7.4.1 Interpretare. Modele. Deductia semantica din ipoteze . . . . 186 7.4.2 Teoremadecompletitudine ................... 189 7.4.3 Teorema de completitudine extinsa . . . . . . . . . . . . . . . 190 7.5 T. de completitudine extinsa
versus T. lui Stone . . . . . . . . . . . 192
CUPRINSUL 8 Sistemul formal al calculului cu predicate 195 8.1 Structurisilimbaj ............................ 197 8.1.1 StructurideordinulI ...................... 197 8.1.2 Limbajul de ordinul I, Lt .. . .. .. . .. .. ... .. ... 199 8.2 Sintaxa si algebra calculului cu predicate . . . . . . . .
. . . . . . . . 203 8.2.1 Axiome, teoreme si demonstratii formale . . . . . . . . . . . . 203 8.2.2 Deductia din ipoteze si -demonstratia formala. Teoremadeductiei ........................ 210 8.2.3 Multimi(teorii)consistente ................... 212 8.2.4 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate . . .
. 213 8.2.5 Algebre Boole monadice, poliadice si cilindrice . . . . . . . . 216 8.3 Semanticacalcululuicupredicate .................... 218 8.3.1 Interpretare.Modele ....................... 219 8.3.2 Constantenoi .......................... 224 8.3.3 Enunturi. Formule universal adevarate . . . . . . . . . . . . . 225
8.3.4 Deductiasemanticadinipoteze . . . . . . . . . . . . . . . . . 227 8.3.5 Exemple de enunturi universal adevarate . . . . . . . . . . . 229 8.4 Teorema de completitudine extinsa. Modele Henkin . . . . . . . . . 235
8.5 Cum se stabileste daca o formula este teorema formala . . . . . . . . 244 V Logica matematica clasica si probabilitati 249 9 Probabilitati pe algebre Boole 253 9.1 Evenimentesiprobabilitati ....................... 253 9.2 Proprietatialeprobabilitatilor. . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . 255 9.3 -algebre si -probabilitati ....................... 258 9.3.1 -algebre ............................. 258 9.3.2 -probabilitati .......................... 260 9.4 TeoremaluiCaratheodory ........................ 261 9.5 TeoremaHorn-Tarski........................... 267 10 Modele probabiliste ale calc. cu predicate 271 10.1 Structuriprobabiliste... .. .. . .. ..
. .. .. ... .. ... .. 271 10.2 TeoremadecompletitudinealuiGaifman . . . . . . . . . . . . . . . 276 10.3 Catreoteorieamodelelorprobabiliste . . . . . . . . . . . . . . . . . 278 10.3.1 Pereche consistenta cu o probabilitate . .
. . . . . . . . . . . 279 10.3.2 Substructuri ........................... 279 10.3.3 Teoremalantuluielementar ................... 280 10.3.4 Pastrarea probabilitatilor la substructuri . . . . . . . . . . . . 283 10.3.5 O varianta probabilista a teoremei de consistenta a lui Robinson . . .
. . . . . . . . . . 285
Partea I Logica matematica clasica (prezentare neformalizata) 11
Logica, ramura a losoei, a aparut ^n Grecia antica, din talentul de a produce argumente ^n viata de toate zilele, si Aristotel (384-322 ^.e.n.) este considerat parintele ei [13]. Logica matematica a aparut mult mai târziu, ca model matematic al unor proces e de gândire si nu ca o fundamentare a logicii sau a matematicii; logica matematic
a foloseste o logica si o matematica deja constituite. Parintele logicii matematic e este considerat George Boole (1815-1864). Pentru informatii asupra logicii dinainte de Boole a se vedea [20], [25], [67], conform [13]. Logica matematica a aparut ocial ^n 1847, o data cu publicarea cartii lui Boole The Mathematical Analysis of Logic, republicata ^ntr-o forma revizuita si extinsa
^n 1854, sub numele An Investigation of the Laws of Thought [9]. Au urmat cele trei volume The algebra of Logic ale lui Ernst Schroder [107], apoi, ^n secolul XX, lucrarile lui Lowenheim si ale lui Skolem, cele trei volume ale lui Whitehead si Russell Principia Mathematica [122], urmate de cartea Foundations of Theoretical Logic, ^n 1928, a
lui Hilbert si Ackerman [57], care a dat directia si standardele pentru dezvoltarea logicii matematice moderne, conform [13]. Contributiile lui K. Godel si A. Tarski au fost decisive ^n dezvoltarea logicii matematice ^n secolul trecut. In tara noastra, cercetarile de logica matematica au fost initiate de Gr. C. Moisil. Calculul propozitiilor si calculul predicatelor sunt capitole fundamentale ale
logicii matematice clasice. Ele pot fi expuse intuitiv (neformalizat) sau formalizat. Urmatoarele doua capitole constituie o prezentare neformalizata, iar capitolele 7 si 8 fac prezentarea formalizata. Bibliograe pentru capitolele 1 si 2: [94], [99], [100], [101], [102], [103], [104], [97], [79].
14
Capitolul 1 Calculul propozitiilor (prezentare neformalizata) Vom ^ncepe cu o prezentare neformalizata a calculului propozitiilor clasic (bivalent) , prezentarea formalizata ind facuta mai târziu. Se spune, echivalent, Calculul propozitional sau Logica propozitiilor. In calculul propozitiilor se studiaza propozitiile (= propozitii^nchise) din punctul de vedere al adevarului sau falsitatii lor, neluându-se ^n seama continutul
lor. In prima sectiune studiem propozitiile, ^n a doua sectiune studiem valoarea de adevar a unei propozitii. 1.1 Propozitiile Denitia 1.1.1 Un enunt este un text lingvistic care se refera la un anumit domeni u U, numit univers al discursului, si exprima o proprietate a unui obiect (sau a unui grup de obiecte) din universul respectiv.
Subiectul (subiectele) enuntului exprima obiectul (obiectele). Partea predicativa a enuntului exprima proprietatea. Denitia 1.1.2 Propozitia este enuntul cu sens ^n care toate subiectele sunt determinate . Vom nota propozitiile cu p, q, r, s, t, . . :. Vom nota cu P0 multimea propozitiilor initiale (date, primitive). Din propozitiile din P0 se
construiesc propozitii noi, compuse, cu ajutorul oper atorilor logici, propozi tionali (= conectori logici, propozitionali): :, _, ^, !, $. Astfel, pentru p, q propozitii, avem urmatoarele denitii. 15
16CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) Denitia 1.1.3 Se numeste negatia propozitiei p, si se noteaza : :p (se citeste "non p"), propozitia care arma proprietatea contrara celei exprimate de p si care se construieste lingvistic din p prin intercalarea particulei negative "nu ^n fata partii predicative a lui p. Denitia
1.1.4 Se numeste disjunctia propozitiilor p, q (^n aceasta ordine), si se noteaza: p . q (se citeste "p sau q"), propozitia care arma ca cel putin una din proprietatile exprimate de p si q are loc si care se construieste lingvistic alaturând textele celor doua propozitii ^n ordinea (p, q) si intercalând ^ntre ele particula disjunctiva "sau".
Denitia 1.1.5 Se numeste conjunctia propozitiilor p, q (^n aceasta ordine), si se noteaza: p^q (se citeste "p si q"), propozitia care arma ca ecare din proprietatile exprimate de p si q are loc si care se construieste lingvistic alaturând textele celor doua propozitii ^n ordinea (p, q) si intercalând ^ntre ele particula conjunctiva "si". Denitia 1.1.6 Se
numeste implicatia propozitiilor p, q (^n aceasta ordine), si se noteaza: p . q (se citeste "p implica q sau "daca p, atunci q"), propozitia: :p_q. Denitia 1.1.7 Se numeste echivalenta propozitiilor p, q (^n aceasta ordine), si se noteaza: p . q (se citeste "p echivalent cu q sau "p daca si numai daca q"), propozitia: (p
. q) . (q . p). Deci, echivalenta este conjunctia a doua implicatii de sens contrar. Vom nota cu P multimea tuturor propozitiilor. Observatiile 1.1.8 0) Operatorii propozitionali _, . nu sunt independenti (vedeti Observatia 1.2.11). 1) Implicatia si echivalenta se denesc cu ajutorul operatorilor propozitionali :, _, ^. 2) Operatorii propozitionali afecteaza partea
predicativa a enunturilor, nu si subiectul (subiectele). 3) Obiectul de studiu al calculului propozitiilor este multimea P a tuturor propozitiilor, care se obtin plecând de la propozitiile din P0 si aplicând repetat, ^n toate modurile posibile, conectorii logici :, _, ^, !, $. Mai exact spus, multimea P se deneste prin recurenta astfel: (R1) Daca p . P0,
atunci p . P (adica P0 . P ). (R2) Daca p, q . P , atunci :p, p . q, p . q, p . q, p . q . P . (R3) Orice propozitie p . P se obtine aplicând regulile (R1) si (R2) de un numar nit de ori. 4) Daca p, q sunt propozitii
^n sensul logicii matematice, atunci p . q, p . q etc. sunt propozitii^n sensul logicii matematice, dar din punctul de vedere al gramaticii nu sunt propozitii, ci fraze. Deci, notiunea de propozitie cu care lucreaza calculul propozitiilor este diferita de notiunea de propozitie din gramatica.
1.2. VALOAREA DE ADEV II 17 AR A UNEI PROPOZIT Conventii de scriere Operatorii propozitionali au prioritatile urmatoare: (I): ( leaga cel mai tare), (II): ^, (III): _, (IV): !, (V): . (. leaga cel mai slab). 1.2 Valoarea de adevar a unei propozitii Logica
(clasica a) propozitiilor este bivalenta, adica studiaza doar propozitiile care sunt e adevarate, e false, adica care au cele doua valori de adevar extreme: "adevarat si "fals". Observatiile 1.2.1 1) Ipoteza este ca ecare propozitie are o valoare de adevar. Este clar ca propozitiile interogative ("Ce mai faci? etc.), cele exclamative ("Ce frumos este afara! etc.)
precum si cele imperative ("Fii atent! etc.) nu au valoare de adevar. Deci, doar propozitiile declarative fac obiectul studiului logicii matematice, sunt propozitii ^n sensul calculului propozitiilor. 2) Problema determinarii valorilor de adevar ale propozitiilor din multimea P0 data la ^nceput nu apartine logicii matematice. De exemplu, daca o propozitie p . P0 este din domeniul chimiei, atunci
stabilirea valorii de adevar a propozitiei p este o problema a chimiei. Nu se presupune ca am cunoaste efectiv valorile de adevar ale tuturor propozitiilor din P0. 1.2.1 Propozitii adevarate sau false Denitia 1.2.2 O propozitie din P0 este adevarata daca starea de fapt descrisa de propozitie are loc. Stabilirea adevarului unei propozitii compuse
se face ^n raport cu adevarul propozitiilor componente. Sa denim acum valorile de adevar ale propozitiilor compuse :p, p . q, p . q, p . q, p . q ^n functie de valorile de adevar ale propozitiilor componente, p si q. Denitia 1.2.3 Propozitia :p este adevarata daca propozitia p este falsa. Rezulta ca propozitia :p este
falsa daca propozitia p este adevarata. Denitia 1.2.4 Propozitia p_q este adevarata daca cel putin una din propozitiile p, q este adevarata. Rezulta ca p . q este falsa daca ambele propozitii p, q sunt false.
18CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) Denitia 1.2.5 Propozitia p . q este adevarata daca ambele propozitii p, q sunt adevarate. Rezulta ca p . q este falsa daca cel putin una din propozitiile p, q este falsa. Pentru orice propozitie p . P0, sa asociem 1 valorii de adevar "adevarat
si 0 valorii de adevar "fals", adica sa denim functia de adevar (de evaluare) v0 : P0 . f0, 1} astfel: pentru orice p . P0, . 1, daca p este adevarata, v0(p)= 0, daca p este falsa. Functia de adevar v0 : P0 . f0, 1} se extinde (prelungeste)
^n mod unic la functia de adevar v : P . f0, 1} astfel: pentru orice p, q . P , . 1;v(p)=0, v(:p)= 0;v(p)=1, . 1;v(p)=1 sau v(q)=1, v(p . q)= 0;v(p) = 0 si v(q)=0, . 1;v(p) = 1 si v(q)=1, v(p . q)= 0;v(p)=0 sau
v(q)=0. Deducem ca . 1;v(:p)=1 sau v(q)=1, v(p . q)= v(:p . q)= 0;v(:p) = 0 si v(q)=0 . 1;v(p)=0 sau v(q)=1; = 0;v(p) = 1 si v(q)=0 si . 1;v(p . q) = 1 si v(q . p)=1, v(p . q)= v((p . q) . (q . p)) =
0;v(p . q)=0 sau v(q . p)=0 . 1, [v(p) = 0 si v(q)=0] sau [v(p) = 1 si v(q) = 1]; = 0, [v(p) = 1 si v(q)=0] sau [v(p) = 0 si v(q) = 1]. Obtinem atunci urmatoarele tabele de adevar: v(p) v(q) v(p) v(:p) 0 0 (1) 0 1
(2) 0 1 1 0 1 0 1 1 v(p . q) v(p . q) v(p . q) v(p . q) 001 1 101 0 100 0 111 1
1.2. VALOAREA DE ADEV II 19 AR A UNEI PROPOZIT sau, echivalent, urmatoarele matrice de adevar: v(p . q) v(q)=0 v(q)=1 v(p . q) v(q)=0 v(q)=1 v(p)=0 0 1 v(p)=0 0 0 v(p)=1 1 1 v(p)=1 0 1 v(p . q) v(q)=0 v(q)=1 v(p . q) v(q)=0 v(q)=1 v(p)=0 1 1 v(p)=0 1 0
v(p)=1 0 1 v(p)=1 0 1 Observatia 1.2.6 Dintr-o premiza (ipoteza) falsa se poate obtine o concluzie adevarata sau falsa, implicatia ind adevarata. Deci, atentie la ipoteze. Rezulta ca ecarei propozitii p . P î asociem o valoare de adevar v(p) 2f0, 1gdupa urmatoarele reguli: 1) Daca p . P0, atunci v(p)= v0(p),
2) Daca p, q . P si am asociat propozitiilor p, q valorile de adevar v(p);v(q), atunci asociem propozitiilor :p, p . q, p . q, p . q, p . q valorile de adevar v(:p);v(p . q);v(p . q);v(p . q);v(p . q) date de tabelele sau matricele de mai sus. L2 Sa denim pe
multimea L2 = f0, 1g. operatia unara :si operatiile binare _L2 , ^L2 , !L2 , $L2 astfel: pentru orice x, y . L2, def. def. def. L2 x _L2 x ^L2 x =1 x, y = max(x, y);y = min(x, y), si def. def. L2
x !L2 y =( x) _L2 y, x $L2 y =(x !L2 y) ^L2 (y !L2 x). Deducem urmatoarele tabele de valori: x :L2 x x 0 y 0 x _L2 y 0 x ^L2 y 0 x !L2 1 y x $L2 1 y (3) 0 1 1 0 (4) 0 1 1 0 1 1 0
0 1 0 0 0 1 1 1 1 1 1 Din tabelele (1), (2) si (3), (4), se vede ca functia v : P . L2 este un homomors m (adica pentru orice p, q . P , v(:p)= :L2 v(p), v(p . q)= v(p) _L2 v(q), si v(p . q)= v(p) ^L2 v(q); rezulta ca v(p
. q)= v(p) !L2 v(q) si v(p . q)= v(p) $L2 v(q)). Se observa ca v este surjectiv, dar nu este injectiv.
20CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) Propozitia 1.2.7 Structura L2 =(L2 = f0, 1g, _L2 , ^L2 , :L2 , 0, 1) este o algebra Boole cu doua elemente, numita algebra Boole canonica. Demonstratie. Rutina. . 1.2.2 Tautologiile Denitiile 1.2.8 O propozitie compusa p . P
care este adevarata independent de valorile de adevar ale propozitiilor componente se numeste propozitie universal adevarata sau tautologie. O propozitie compusa p . P care este falsa independent de valorile de adevar ale propozitiilor componente se numeste contradictie sau antilogie. Se observa ca o propozitie p . P0 nu poate fi tautologie sau antilogie, caci
nu este compusa. Deci P0 . P . Exemplul 1.2.9 (Exemplu de antilogie) Pentru orice p . P , p ^:p (Principiul contradictiei). Exemplele 1.2.10 (Exemple de tautologii) Vom grupa unele exemple ^n grupe sau sisteme de tautologii, notate A1, A2, A3, A4, A5, sisteme corespunzatoare celor mai utilizate sisteme de axiome ale sistemului
formal al calculului propozitiilor. Sa notam cu O propozitia p ^:p si cu I propozitia p _:p, pentru orice p . P . Atunci
Sistemul A1 (_, ^, :, $, O, I): (P1) p . p . p, p . p . p (idempotenta lui _, ^), (P2) p . q . q . p,
p . q . q . p (comutativitatea lui _, ^), (P3) p . (q . r) . (p . q) . r, p . (q . r) . (p . q) . r (asociativitatea lui _, ^), (P4) p . (p . q) . p, p . (p . q) . p (absorbtia), (P5) p_(q
^r) . (p_q)^(p_r);p^(q _r) . (p^q)_(p^r) (distributivitatea lui . fata de . si invers), (P6) p. O . p, p. I . p, (P7) p _:p adica I (Principiul tertului exclus), :(p ^:p) adica :O. Alte tautologii remarcabile sunt urmatoarele: (P8) :(p . q) $:p ^:q, :(p . q) $:p _:q (Legile De Morgan),
(P9) ::p . p (Principiul dublei negatii), (P10) (p . q) . [(:p . q) . (p _:p)], (p . q) . [(p ^:q) . (p ^:p)], (P11) p . p, (P12) [(p ^:q) !:p] . (p . q), [(p ^:q) . q] . (p . q) (doua din schemele reducerii la
absurd),
1.2. VALOAREA DE ADEV II 21 AR A UNEI PROPOZIT (P13) (p . q) . (:q !:p) (se foloseste ^n demonstratii), (P14) :(p . q) . p ^:q (arata cum se neaga p . q), (P15) p . (p . q) . p . q, (P16) [p . (p . q)] . (p . q), (P17) [(p .
q) . q] . p . q, (P18) [p . (q . r)] . [(p . q) . r] (sta la baza Teoremei deductiei), (P19) p . (q . p), (P20) [(p . q) . r] . [p . (q . r)], (P21) [(p . q) . (p . r)] . [p . (q . r)], (P22) (p . q)
. [(r . p) . (r . q)], (P23) [p . (p . q)] . q (Modus ponens).
Sistemul A2 (!, :): (G1) p . (q . p), (G2) [p . (q . r)] . [(p . q) . (p . r)], (G3) (:q !:p) . (p . q). Sistemul A3 (!, :, _, ^): (G1)
p . (q . p), (G2) [p . (q . r)] . [(p . q) . (p . r)], (G3) (:q !:p) . (p . q), (T4) p . q . p, (T5) p . q . q, (T6) p . p . q, (T7) q . p . q, (T8) (r . p) . [(r . q) . (r
. (p . q))], (T9) (p . r) . [(q . r) . ((p . q) . r)]. Sistemul A4 (!, _): (S1) (p . p) . p, (S2) p . (p . q), (S3) (p . q) . (q . p), (S4) (p . q) . [(r . p) . (r . q)]. Sistemul A5 (!, O):
(V1) p . (q . p), (V2) [p . (q . r)] . [(p . q) . (p . r)], (V3) [(p !O) . O] . p. Observatia 1.2.11 Din (P8) si (P9) obtinem: (p . q) $:(:p ^:q), (p . q) $:(:p _:q),
22CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) ceea ce arata ca . si . nu sunt independente, ci sunt dependente (. depinde de . si de (. se poate deni ^n functie de ^, :), . depinde de . si de :). In general, aam daca o propozitie compusa oarecare p
. P este tautologie sau nu cu ajutorul urmatorului algoritm (daca propozitia p . P se descompune ^n propozitiile componente p1;p2;:::;pn . P0, atunci vectorul (v(p1);v(p2);:::;v(pn)) apartine lui f0, 1gf0, 1g:::f0, 1} = f0, 1gn; multimea f0, 1gn are 2n elemente): Parcurgem un ciclu care genereaza cele 2n elemente (vectori) ale lui f0, 1gn; pentru ecare element (a1;a2;:::;an)
2f0, 1gn, calculam v(p) folosind valorile v(pi)= ai, i =1;:::;n si: -daca pentru un anumit element (a1;a2;:::;an) 2f0, 1gn obtinem v(p)=0, atunci ciclul se opreste, cu raspunsul "p nu este tautologie"; -daca ciclul se termina, adica daca pentru toate cele 2n elemente din f0, 1gn obtinem v(p)=1, atunci raspunsul este "p este tautologie". Daca ^n algoritmul prezentat continuam
sa calculam v(p) si dupa ce ^ntâlnim valoarea 0, deci daca ducem ciclul pâna la capat, atunci realizam tabela de adevar a propozitiei date p. Legat de generarea elementelor lui f0, 1gn, sa amintim urmatoarele denitii Denitiile 1.2.12 Fie I = I1 I2 ::. In cu Ii . Z, i =1;:::;n si e
a, b . I, deci a =(a1;a2;:::;an);b =(b1;b2;:::;bn). (1) Spunem ca a<b ^n ordine direct lexicograca daca exista k 2f1, 2;:::;n} astfel ^ncât: a1 = b1, a2 = b2, :::, ak1 = bk1 si ak <bk. (2) Spunem ca a<b ^n ordine invers lexicograca daca exista k 2f1, 2;:::;n} astfel ^ncât: an = bn, an1 = bn1, :::,
ak+1 = bk+1 si ak <bk. (3) a = b daca a = b sau a<b. Observatia 1.2.13 Generarea elementelor produsului cartezian f0, 1gf0, 1g ::. f0, 1} = f0, 1gn se poate face deci ^n patru moduri: (a) ^n ordine direct lexicograca crescatoare (care corespunde ordonarii alfabetice), (b) ^n ordine direct lexicograca descrescatoare, (c) ^n ordine invers
lexicograca crescatoare, (d) ^n ordine invers lexicograca descrescatoare. Pentru n = 2, aceasta ^nseamna respectiv: (a) (b) (c) (d) 0 0 1 1 0 0 1 1 0 1 1 0 1 0 0 1 1 0 0 1 0 1 1 0 1 1 0 0 1 1 0 0
1.2. VALOAREA DE ADEV II 23 AR A UNEI PROPOZIT Exemplele 1.2.14 (1) Sa se foloseasca tabela de adevar pentru a demonstra prima tautologie din (P1) a sistemului A1:(p . p) . p. v(p) v(p . p) v((p . p) . p) 0 1 0 1 1 1 (2) Sa se
demonstreze ca daca p . q . r, atunci p . r, adica ca propozitia a = [(p . q) . (q . r)] . (p . r) este adevarata (demonstratia prin implicatii = rationamentul prin silogism ipotetic). v(p) v(q) v(r) v(p . q) v(q . r) v[(p . q) . (q . r)] v(p . r) v(a)
0 0 0 0 0 1 0 1 0 0 1 1 1 0 0 1 0 1 1 1 0 1 1 1 1 1 1 1 0 0 1 1 1 1 0 1 1 1 0 1 1 1 0 1 0 0 0 1 1 1 1 1 0 1 0 1 1 1 1 1
1 1 1 1 (3) Sa se demonstreze ca daca p . q . r, atunci p . r, adica ca propozitia b = [(p . q) . (q . r)] . (p . r) este adevarata (demonstratia prin echivalente = rationamentul cu echivalenta). v(p) v(q) v(r) v(p . q) v(q . r) v[(p . q)
. (q . r)] v(p . r) v(b) 0 0 0 0 0 1 0 1 0 0 1 1 1 0 0 1 0 1 1 1 0 1 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 0 0 0 0 1 1 0 1 0
0 1 0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Exercitiile 1.2.15 1). Sa se scrie o procedura care genereaza toate valorile posibile a doua variabile propozitionale ^ntr-o matrice; sa se utilizeze procedura ^ntr-un program principal pentru a genera tabela de adevar pentru o propozitie compusa din doua propozitii componente legate cu operatorii propozitionali
:, _, ^, !, . si pentru a veric a daca propozitia compusa este tautologie sau nu. Generarea celor 4 valori posibile pentru cele 2 variabile propozitionale se va face ^n ordinea direct lexicograca , crescatoare. Indicatie: Propozitia va fi tratata ca o functie de doua variabile . O functie particulara va fi scrisa cu ajutorul functiilor ajutatoare max(x, y),
24CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) min(x, y), sau(x, y), si(x, y), nu(x), implica(x, y), echiv(x, y), care trebuie denite ^n program. 2). Pentru o propozitie compusa din doua propozitii p si q, sa se scrie un program pentru asarea la terminal a tabelei de adevar si pentru vericarea daca propozitia
este sau nu tautologie, folosind un vector ^n care se vor genera valorile de adevar ale celor 2 variabile propozitionale ^n ordinea direct lexicograca, crescatoare. 3). Pentru o propozitie compusa din trei propozitii p, q si r, sa se scrie un program pentru asarea la terminal a tabelei de adevar si pentru vericarea daca propozitia este sau nu
tautologie, folosind un vector ^n care se vor gener a valorile de adevar ale celor 3 variabile propozitionale ^n ordinea direct lexicograca , crescatoare. Care sunt modicarile necesare daca se considera celelalte trei modalitati de ordonare? 4). Sa se generalizeze exercitiul 2) sau 3) la mai multe variabile, pentru o propozitie considerata ca un sir de caractere.
Faptul ca se poate stabili algoritmic daca o propozitie oarecare este tautologie sau nu constituie o proprietate importanta, care se enunta sub forma: calculul propozitiilor este decidabil. Tabelele de adevar, sau matricele de adevar, constituie deci o modalitate algoritmic a de a determina valoarea de adevar a unei propozitii compuse. Mai exista si alte modalitati, nealgoritmice, si
anume bazate pe proprietati deja stabilite ale altor propozitii. 1.2.3 Algebra Lindenbaum-Tarski Sa denim pe multimea P o relatie binara ~ astfel: pentru orice p, q . P , p ~ q daca si numai daca p . q este tautologie, deci daca si numai daca v(p . q) = 1 ^ntotdeauna. Vom nota
astfel: def. p ~ q . p . q este tautologie sau def. p ~ q . v(p . q)=1. Atunci sunt adevarate urmatoarele Propozitia 1.2.16 Relatia ~ este o relatie de echivalenta pe P . Demonstratie. (i) ~ este reexiva, adica pentru orice p .
P , p ~ p. Intr-adevar, e p . P ; def. p ~ p . p . p este tautologie, ceea ce este adevarat, conform (P11). Deci (i) are loc. (ii) ~ este simetrica, adica pentru orice p, q . P , p ~ q implica q ~ p. Intrdef . adevar, e
p, q . P ; p ~ q . v(p . q) = 1; atunci v(q . p) = 1, adica q ~ p, deci p ~ q implica q ~ p. Deci (ii) are loc.
1.2. VALOAREA DE ADEV II 25 AR A UNEI PROPOZIT (iii) ~ este tranzitiva, adica pentru orice p, q, r . P , p ~ q si q ~ r implica p ~ r. si q ~ r)def. Intr-adevar, e p, q, r . P ;(p ~ q . (v(p . q) = 1 si v(q . r)
= 1); atunci v(p) v(q) v(p . q) v(q) v(r) v(q . r) 00 1 00 1 11 1 11 1 Obtinem: v(p) v(r) v(p . r) 0 0 1 1 1 1 deci v(p . r) = 1, adica
p ~ r, deci p ~ q si q ~ r implica p ~ r. Deci (iii) are loc. Propozitia 1.2.17 Pentru orice p;q;p;q. . P , avem proprietatile: 1) daca p ~ q, atunci :p :q, 2) daca p ~ psi q ~ q0, atunci (p . q) ~ (p. . q0) si (p .
q) ~ (p. . q0), 3) (p _:p) ~ (q _:q) si (p ^:p) ~ (q ^:q). Demonstratie. def. 1) Fie p, q . P ; p ~ q . v(p . q) = 1; atunci avem: v(p) v(q) v(p . q) v(:p) v(:q) v(:p . :q) 0 0 1
1 1 1 1 1 1 0 0 1 adica :p :q. 0) def. 2) Fie p;q;p;q. . P ;(p ~ psi q ~ q. (v(p . p0) = 1 si v(q . q0) = 1), adica: v(p) v(p0) v(p . p0) v(q) v(q0) v(q . q0) 0 0 1 si 0 0 1
1 1 1 1 1 1 de unde obtinem:
26CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) v(p) v(p0) v(q) v(q0) 0 0 0 0 0 0 1 0 0 1 1 1 1 1 1 1 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 v(p . q) v(p. . q0) v((p . q) . (p.
. q0)) adica (p . q) ~ (p. . q0). Analog se demonstreaza ca (p . q) ~ (p. . q0). def. 3) Fie p, q . P ; p _:p ~ q _:q . v((p _:p) . (q _:q)) = 1; atunci avem: v(p) v(q) v(:p) v(:q) v(p . :p) v(q
. :q) v((p . :p) . (q . :q)) 0 0 1 1 1 1 1 0 1 1 0 1 1 1 1 0 0 1 1 1 1 1 1 0 0 1 1 1 adica (p _:p) ~ (q _:q). Restul se demonstreaza la fel. . Observatiile 1.2.18 1) Propozitia 1.2.17
spune ca relatia ~ este o relatie de congruenta pe structura (P, _, ^, :). 2) In mod uzual, relatia ~ se mai noteaza ,. Deoarece ~ este o relatie de echivalenta pe P , s a formam clasele de echivalenta; vom nota cu p clasa lui p, pentru orice p . P
, adica p = fq . P q ~ pg; p se numeste reprezentantul (ales al) clasei p . Lema 1.2.19 Denitia claselor nu depinde de reprezentanti (reprezentantii alesi), adica: pentru orice p, q . P , p = q (. p ~ q. Demonstratie. =): p
= q implica p . q , deci p ~ q. (=: p ~ q implica p . q si q . p , adica p = q . Intr-adevar, p . q ^nseamna ca pentru orice r,(r . p ) . (r . q ). Fie r . p ; deci, r ~ p; dar p ~
q; rezulta r ~ q, adica r . q . .
1.2. VALOAREA DE ADEV II 27 AR A UNEI PROPOZIT a denim pe P=~ doua operatii binare, . si p, q, r . P=: egal. claselordef:~ . (p . p) ~ p . (p . p) . p este o tautologie, Daca ^n algebra Boole P=~ consideram submultimea P2 = fO, I
g, atunci structur a p, q . P=, Fie P=~ = { p p . P g. Atunci ssi o operatie unara, NEG astfel: pentru orice Demonstratie. Trebuie sa demonstram ca, pentru orice q = p . q, def. I = fp _:p p . P
} si def. O = fp ^:p p . P g. Obtinem, atunci Teorema 1.2.20 Structura (P=, W, V, NEG, O, I ) este o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propozitiilor. (P2, _, ^, NEG, V, (B2)
(B3) (B4) (B5) p ^q = p . q. Aceste trei operatii sunt bine denite (adica nu depind de reprezentantii alesi ai claselor), conform Propozitiei 1.2.17(1),(2). Sa consideram, de asemenea, urmatoarele elemente remarcabile din P=~ (conform Propozitiei 1.2.17(3)): p _ ceea ce este adevarat, conform primei tautologii (P1)
din sistemul A1 de tautologii. Restul proprietatilor se demonstreaza similar, folosind corespunzator restul tautologiilo r din A1. . r, p V( q Vr )=( p Vq ) Vr, O, I ) NEG p = :p, p _ def. r )=( p Wq ) Wq )= p, p V( p Wq )=
p, r )=( p Wq ) V( p Wr ), r ), def. (B7) p . NEG p = I, p . NEG p =O. Vom demonstra prima egalitate din (B1): p, p Vq = q Vp, def. p V( q Wr )=( p Vq ) W( p
V(B6) p WO= p, p VI = p, p = p , p V p p . p= . p; = _Wq _Wpq = W(p _W(p p Vp W( q V _Wq def. W . (B1) p Wp p
= p
28CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) este o subalgebra a algebrei Boole P=, deci este la rândul ei o algebra Boole, si anume o algebra Boole cu doua elemente (deci izomorfa cu algebra Boole canonica, L2). Daca facem asocierile: O -F ALSE, I -T RUE, . -OR, . -AND, NEG NO
T , atunci obtinem algebra Boole cu doua elemente (P . = fF ALSE, T RUEg, OR, AND, NOT, F ALSE, T RUE); 2 care este implementata ^n limbajul PASCAL prin tipul de date BOOLEAN. 1.2.4 Observatii [100] 1) Am facut o prezentare semantica, neformalizata, a calculului propozitiilor. 2) Orice limba
este constituita dintr-un vocabular,o gramatica si totalitate a frazelor posibile ale limbii, construite pe baza vocabularului, cu respectarea regulilor gramaticale. Prin analogie, vorbim de limbajul calculului propozitiilor, al carui vocabular este format din elementele multimii P0, din conectorii logici _, ^, :, !, . si din parantezele rotunde stânga si dreapta (, ), gramatica ind data de regulile (R1) -(R3)
(din Observatiile 1.1.8), iar rolul frazelor este jucat de propozitiile din P . 3) Semnul ~ nu face parte din limbajul calculului propozitiilor, iar armatiile de forma: p ~ q, p ~ (q . r) sunt armatii despre limbajul calculului propozitiilor; spunem ca aceste armatii fac parte din meta-limbajul calculului propozitiilor. Armatiile de forma: "daca p
~ q, atunci :p :q", "daca p ~ psi q ~ q0, atunci (p . q) ~ (p. . q0) sunt armatii despre meta-limbajul calculului propozitiilor; spunem ca ele fac parte din meta-meta-limbajul calculului propozitiilor; deci, este gresit sa notam cuvintele "daca ..., atunci cu semnul . din limbaj.
Capitolul 2 Calculul predicatelor (prezentare neformalizata) Calculul predicatelor (cu predicate) este o extensie a calculului propozitiilor. In calculul predicatelor (logica predicatelor) se studiaza, ^n afara propozitiilor, predicatel e (= functii propozitionale = propozitii variabile = propozitii deschise). In prima sectiune studiem predicatele, ^n a doua sectiune studiem valoarea de adevar a unui predicat.
Bibliograe: [97], [101], [102], [104]. 2.1 Predicatele Denitia 2.1.1 Se numeste predicat un enunt cu sens care are printre subiectele sale cel putin unul care este nedeterminat. Un subiect nedeterminat se numeste variabila libera. Predicatele se noteaza astfel: -cu P (x), daca este un predicat unar (monadic) (= cu un loc liber); x se
zice ca este variabila libera. -cu P (x, y), daca este binar (= cu 2 locuri libere), cu P (x, y, z), daca este ternar (= cu 3 locuri libere), ..., cu P (x1;x2;:::;xn), daca este n-ar (= cu n locuri libere); daca un predicat nu este monadic, se zice ca este poliadic. x1;x2;:::;xn sunt variabile libere.
Exemplele 2.1.2 1) Enunturile "Socrate este muritor", "Platon este muritor sunt propozitii, adevarate, iar enuntul "x este muritor este un predicat unar, pe care-l vom nota cu "muritor(x) sau cu P (x). 2) Enunturile "3 < 5", "10 < 5 sunt propozitii, prima adevarata, a doua falsa, iar enuntul "n< 5 este un predicat unar,
pe care-l vom nota Q(n). 29
30CAPITOLUL 2. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) 3) Enunturile "2 = 3", "5 = 1 sunt propozitii, prima adevarata, a doua falsa, iar enuntul "x = y este un predicat binar, pe care-l vom nota cu F (x, y). Observatiile 2.1.3 1) Daca P este un predicat care contine, de exemplu,
trei variabile libere, atunci ^n functie de situatie, putem pune ^n evidenta una, doua sau toate trei variabilele, sau chiar niciuna, ^n care caz se scrie respectiv: P (x);P (x, y);P (x, y, z), P. 2) Propozitiile pot fi considerate cazuri particulare (limita) de predicate si anume: predicate cu 0 locuri. 3) Daca ^ntr-un
predicat n-ar (n = 1) ^nlocuim toate cele n variabile libere (= subiecte nedeterminate) cu subiecte determinate (= obiecte), atunci obtinem o propozitie. Deci, ^nlocuirea (= substitutia, xarea) tuturor variabilelor libere ale unui predicat este o modalitate de trecere de la predicate la propozitii. Vom vedea ca mai exista o modalitate: cuanticarea. 4) Locul variabilelor libere nu este
indiferent. De exemplu, daca P (x, y) = "x> y", atunci P (x, y) 6 . P (y, x). 2.1.1 Domeniul unui predicat Vom deni domeniul unui predicat, adica multimea (multimile) de obiecte a (ale) unui predicat. Denitia 2.1.4 Fie P (x) un predicat unar. Vom spune ca variabila libera x ia valori ^n multimea D
de obiecte din universul de discurs U, si vom nota x . D, daca pentru orice obiect a . D, P (a) este o propozitie cu sens, adevarata sau falsa. Exemplele 2.1.5 (1) Daca P (x) "x este muritor", atunci propozitia "Socrate este muritor are sens si este adevarata, iar propozitia "Numarul 5 este muritor nu
are sens. Deci, D este multimea oamenilor sau multimea animalelor. (2) Daca Q(x) = "n< 5", atunci propozitia "10 < 5 are sens si este falsa, iar propozitia "Socrate < 5 nu are sens. Deci, D este N sau Q sau <. Observatia 2.1.6 Semnul = din scrierea: P (x) = "x este muritor ^nseamna ca P (x) este o
notatie pentru "x este muritor". Denitia 2.1.7 Fie P (x1;x2;:::;xn) un predicat n-ar (n> 1). (i) Vom spune ca variabilele libere x1;x2, ::. ;xn iau valori ^n multimea de obiecte D din universul de discurs U (sau, echivalent, ca tuplul de variabile libere (x1;x2;:::;xn) ia valori ^n produsul cartezian D D ::. D
= Dn, generat de multimea de obiecte D) si vom nota aceasta cu: xi . D, i =1;n (sau, echivalent, cu (x1;x2;:::;xn) . Dn )
2.1. PREDICATELE 31 daca pentru orice obiecte ai . D, i =1;n (sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a1;a2;:::;an) . Dn) avem ca P (a1;a2;:::;an) este o propozitie cu sens, adevarata sau falsa. Vom spune ^n acest caz ca predicatul P este unisort (cu un singur sort). (ii) Vom spune ca variabilele libere x1;x2,
::. ;xn iau valori respectiv ^n multimile de obiecte D1;D2, :::, Dn din universul de discurs U (sau, echivalent, ca tuplul de variabile libere (x1;x2;:::;xn) ia valori ^n produsul cartezian D1D2:::Dn = Qn Di, generat de multimile de obiecte D1;D2, :::, Dn) i=1 si vom nota aceasta cu: xi . Di;i =1;n (sau, echivalent, cu (x1;x2;:::;xn) . Qn
Di ) i=1 daca pentru orice obiecte ai . Di;i =1;n (sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a1;a2;:::;an) . Qn Di) i=1 avem ca P (a1;a2;:::;an) este o propozitie cu sens, adevarata sau falsa. Vom spune ^n acest caz ca predicatul P este plurisort (cu mai multe sorturi). Observatia 2.1.8
Multimea de obiecte D (multimile de obiecte D1;D2, :::, Dn) depinde (depind) de P : D = DP (D1 = DP ::. Dn = DP ): 1 , n 2.1.2 Propozitii (enunturi) complexe Din predicate (sau din predicate si propozitii) date se construiesc propozitii complex e cu ajutorul operatorilor propozitionali (:, _, ^, !, $)
si al cuanticatorilor (8, 9), si anume: (1) Fie, pentru ^nceput, predicatele unare P (x) si Q(x). Enunturile :P (x);P (x) . Q(x);P (x) . Q(x);P (x) . Q(x);P (x) . Q(x) se construiesc lingvistic ca ^n cazul propozitiilor, operatorii propozitionali afectând partile predicative, nu si subiectele. Aceste enunturi sunt de asemene a predicate. Enunturile (8x)P
(x) si (9x)P (x) se construiesc lingvistic astfel: se scrie ^ntreg textul predicatului (enuntului) P (x) si se adauga ^n fata lui textul: "Oricare ar fi x, ", respectiv textul "exista (cel putin un) x, astfel ^ncât". Deci, enuntul (8x)P (x) se citeste: "Oricare ar fi x, P (x)", iar enuntul (9x)P (x) se citeste: "exista x, astfel ^ncât P
(x)". Enunturile (8x)P (x) si (9x)P (x) nu se mai refera la obiectul nedeterminat x, ci la multimea de obiecte D ^n care variabila x ia valori, exprimând o proprietate a lui D, si anume: "Toate obiectele din D au proprietatea P ", respectiv "exista cel putin un obiect ^n D care are proprietatea
P ".
32CAPITOLUL 2. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) (2) Fie acum P (x, y) si Q(x, y) doua predicate binare (sau unul unar si celalalt binar). Constructiile lingvistice ale enunturilor: :P (x, y);P (x, y)_Q(x, y);P (x, y). Q(x, y);P (x, y) . Q(x, y);P (x, y) . Q(x, y) sunt evidente. Toate aceste enunturi sunt
predicate. Constructiile lingvistice ale enunturilor: (a) (8x)P (x, y), (8y)P (x, y), (9x)P (x, y), (9y)P (x, y), (b) (8x)(8y)P (x, y), (8x)(9y)P (x, y), (9x)(8y)P (x, y), (9x)(9y)P (x, y), (8y)(8x)P (x, y), (8y)(9x)P (x, y), (9y)(8x)P (x, y), (9y)(9x)P (x, y) sunt evidente, cele grupate ^n (a) ind predicate, cele grupate ^n (b) ind
propozitii. (3) Constructiile propozitiilor complexe ^n cazul predicatelor ternare, :::, n-are se generalizeaza ^ntr-un mod evident. Observatiile 2.1.9 (i) Cuanticatorii lucreaza asupra subiectului (subiectelor) unui enunt. (ii) Prin cuanticarea predicatului unar P (x), numarul locurilor libere din enuntul astfel obtinut s-a redus la 0. Deci, enunturile (8x)P (x) si (9x)P (x) sunt propozitii, ^n care x se numeste
variabila legata. Deci, cuanticarea este a doua modalitate de trecere de la predicate la propozitii. (iii) Cuanticatorii . si . nu sunt independenti -vedeti Exemplele 2.2.7(I)1., 2. (dupa cum nici operatorii . si . nu sunt independenti -vedeti Observatia 1.2.11). Observatiile 2.1.10 (1) Fie P (x1;x2;:::;xn) un predicat n-ar (n> 1). Prin o cuaticare, numarul locurilor libere din
predicat scade cu o unitate; prin doua cuanticari, scade cu doua unitati, etc. Deci, -enunturile: (8x1)P (x1;x2;:::;xn), (9x1)P (x1;x2;:::;xn), (8x2)P (x1;x2;:::;xn), (9x2)P (x1;x2;:::;xn) s.a.m.d. sunt predicate (n 1)-are; -enunturile: (8x1)(8x2)P (x1;x2;:::;xn), (8x1)(9x2)P (x1;x2;:::;xn), (9x1)(8x2)P (x1;x2;:::;xn), (9x1)(9x2)P (x1;x2;:::;xn) s.a.m.d. sunt predicate (n 2)-are; s.a.m.d., iar -enunturile: (8x1)(8x2) ::. (8xn)P (x1;x2;:::;xn), (8x1)(8x2) ::. (9xn)P
(x1;x2;:::;xn), ............................................................. (9x1)(9x2) ::. (9xn)P (x1;x2;:::;xn) s.a.m.d. sunt predicate 0-are, adica sunt propozitii.
2.2. VALOAREA DE ADEV 33 AR A UNUI PREDICAT Variabila care apare lânga un cuanticator (= aata ^n aria de cuprindere a unui cuanticator) dispare din predicat, nu mai este libera, ci legata. Evident, aceeasi variabila nu poate fi legata de mai multe ori ^ntr-un predicat. (2) Avem deci doua modalitati de trecere de la
predicate (= propozitii deschise) la propozitii (= propozitii ^nchise), numite si modalitati de ^nchidere a unui predicat : MOD1 -prin ^nlocuirea tuturor variabilelor libere cu obiecte, MOD2 -prin cuanticarea (legarea) tuturor variabilelor libere. (3) Daca D, multimea de obiecte a unui predicat unar P (x), este nita: D = fa1;a2;:::;ang, atunci (8x)P (x) . (P (a1) . P
(a2) . ::. . P (an)), (9x)P (x) . (P (a1) . P (a2) . ::. . P (an)), adica cuanticatorul universal coincide cu o conjunctie, iar cuanticatorul existential coincide cu o disjunctie. (4) Rezultatul unei cuanticari nu depinde de notatia (numele) variabilei ^n raport cu care se face cuanticarea, adica, de exemplu: (9x)P
(x) . (9y)P (y) si (9y)P (x, y, z) . (9u)P (x, u, z), dar (9x)P (x, y) 6 . (9y)P (x, y) si (9u)P (x, u, z) 6 . (9x)P (x, x, z). (5) In cazul unei cuanticari repetate nu putem ^nlocui variabila unei cuanticar i cu o variabila care intervine ^n alta cuanticare. Deci, (8x)(9y)P (x, y, z)
. (8x)(9u)P (x, u, z), (8x)(9y)P (x, y, z) 6 . (8x)(9x)P (x, x, z). Conventii de scriere (1) Vom scrie: (8x)P (x) ^n loc de: 8xP (x) si vom scrie: (9x)P (x) ^n loc de: 9xP (x), ^n acest capitol. Dar scrierea: (8)xP (x) este gresita, ca si scrierea: (9)xP (x). (2) Pentru a usura scrierea unei
propozitii complexe, vom presupune urmatoarele: (i) cuanticatorii (8, 9) au prioritate ^n fata operatorilor propozitionali (leaga mai tare), ei având aceeasi prioritate (leaga la fel de tare); (ii) operatorii propozitionali au prioritatile urmatoare: (I): ( leaga cel mai tare), (II): ^, (III): _, (IV): !, (V): . (. leaga cel mai slab). 2.2 Valoarea de adevar a unui predicat
Fie P (x) un predicat unar oarecare; el poate fi adevarat, fals, sau ambivalent.
34CAPITOLUL 2. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) Denitiile 2.2.1 Fie P (x) un predicat unar si D multimea sa de obiecte. Spunem ca P (x) este adevarat daca pentru orice a . D, propozitia P (a) este adevarata. Spunem ca P (x) este fals daca pentru orice a .
D, propozitia P (a) este falsa. Spunem ca P (x) este ambivalent daca exista a . D, astfel ^ncât propozitia P (a) este adevarata si exista b . D, astfel ^ncât propozitia P (b) este falsa. Exemplele 2.2.2 Fie D = N si e predicatele unare urmatoare care au pe D ca domeniu:
(1) P (n) "n = 0 -este un predicat adevarat; (2) P (n) "n< 0 -este un predicat fals; (3) P (n) "n = 5 -este un predicat ambivalent. Enunturile (8x)P (x) si (9x)P (x) sunt propozitii, a caror valoare de adevar se deneste astfel: Denitiile 2.2.3 (i) Propozitia (8x)P (x) este adevarata daca predicatul P
(x) este adevarat; propozitia (8x)P (x) este falsa daca predicatul P (x) este fals sau ambivalent. (ii) Propozitia (9x)P (x) este adevarata daca predicatul P (x) este adevarat sau ambivalent; propozitia (9x)P (x) este falsa daca predicatul P (x) este fals. Fie P (x1;x2;:::;xn) un predicat n-ar (n> 1) oarecare; el poate fi adevarat, fals sau ambivalent, denitiile ind evidente.
2.2.1 Tautologii. Tautologii cuanticate Denitiile 2.2.4 (1) Se numeste lege logica orice enunt complex (adica format cu ajutorul operatorilo r propozitionali (:, _, ^, !, $) si al cuanticatorilor (8, 9) din alte enunturi, numite enunturi componente) care are proprietatea ca este adevarat independen t de valorile de adevar ale enunturilor componente. O lege logica care
se construieste fara cuaticatori va fi numita tautologie. O lege logica ^n constructia careia intervin si cuanticatorii nu are un nume special ^n literatura de specialitate; noi o vom numi tautologie cuanticata. (2) Un enunt complex care este fals, oricare ar fi valorile de adevar ale enunturilor componente, va fi numit antilogie -daca nu contine cuanticatorii, si antilogie cuanticat a
-daca contine cuanticatori. Vom da acum o formulare a Principiului generalizarii (P.G. pe scurt): -pentru un predicat unar P (x): daca o propozitie P (a) este adevarata pentru un obiect a xat, altfel arbitrar (oarecare), din domeniul lui P , atunci propozitia P (a) este adevarata pentru orice obiect a din domeniul lui P . -pentru un predicat binar P
(x, y): daca o propozitie P (a, b) este adevarata pentru un obiect (a, b) xat, altfel arbitrar (oarecare), din domeniul lui P , atunci propozitia P (a, b) este adevarata pentru orice obiect (a, b) din domeniul lui P . -pentru un predicat n-ar P (x1;x2;:::;xn)(n> 2): analog.
2.2. VALOAREA DE ADEV 35 AR A UNUI PREDICAT Exemplele 2.2.5 (Exemple de tautologii) (A se vedea Exemplele 1.2.10)
Sistemul A1 (_, ^, :, $, O, I) pentru predicate unare: (Px1) P (x) . P (x) . P (x);P (x) . P (x) . P (x), (Px2) P (x) . Q(x) . Q(x) .
P (x);P (x) . Q(x) . Q(x) . P (x), (Px3) P (x) . (Q(x) . R(x)) . (P (x) . Q(x)) . R(x);P (x) . (Q(x) . R(x)) . (P (x) . Q(x)) . R(x), (Px4) P (x) . (P (x) . Q(x)) . P (x);P (x) . (P (x) . Q(x)) . P (x), (Px5) P (x) .
(Q(x) . R(x)) . (P (x) . Q(x)) . (P (x) . R(x));P (x) . (Q(x) . R(x)) . (P (x) . Q(x)) . (P (x) . R(x)), (Px6) P (x). O . P (x);P (x). I . P (x), (Px7) P (x) _:P (x)(Principiul tertului exclus), :(P (x) ^:P (x)). Alte tautologii remarcabile sunt de
exemplu (pentru predicate unare): (Px8) :(P (x) . Q(x)) $:P (x) ^:Q(x), :(P (x) . Q(x)) $:P (x) _:Q(x) (Legile De Morgan), (Px9) ::P (x) . P (x)(Principiul dublei negatii), s.a.m.d. (Px23) [P (x) . (P (x) . Q(x))] . Q(x)(Modus ponens), s.a.m.d.
Sistemul A1 (_, ^, :, $, O, I) pentru predicate binare: (Pxy1)
P (x, y) . P (x, y) . P (x, y);P (x, y) . P (x, y) . P (x, y), (Pxy2) P (x, y) . Q(x, y) . Q(x, y) . P (x, y);P (x, y) . Q(x, y) . Q(x, y) . P (x, y), s.a.m.d. (Pxy23) [P (x, y) . (P (x, y) . Q(x, y))] .
Q(x, y)(Modus ponens), s.a.m.d. Exemplele 2.2.6 (Exemple de antilogii cuanticate) 1. (8x)P (x) . (9x)[:P (x)], 2. (9x)P (x) . (8x)[:P (x)]. Exemplele 2.2.7 (Exemple de tautologii cuanticate) Vom grupa exemplele mai folosite de tautologii cuanticate ^n opt grupe: (I) echivalentele cuanticatorilor: 1. [(8x)P (x)] $:[(9x)(:P (x))], 2. [(9x)P (x)] $:[(8x)(:P (x))],
3. :[(8x)P (x)] . (9x)[:P (x)] (vedeti Exercitiul 1), 4. :[(9x)P (x)] . (8x)[:P (x)]. (II): 1. (8x)P (x) . (9x)[:P (x)], 2. (9x)P (x) . (8x)[:P (x)]. (III):
36CAPITOLUL 2. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) 1. :[(8x)P (x) . (9x)(:P (x))], 2. :[(9x)P (x) . (8x)(:P (x))]. (IV): 1. (8x)P (x) . P (y) (vedeti Exercitiul 2), 2. P (y) . (9x)P (x). (V) (o consecinta a (IV)): (8x)P (x) . (9x)P (x). (VI) Fie p o propozitie si Q(x) un
predicat unar: 1. [(8x)(p . Q(x))] . [p . (8x)Q(x)], "Regula (!8) (vedeti Exercitiul 3) 2. [(8x)(Q(x) . p)] . [(9x)Q(x) . p], "Regula (9!)". (VII): 1. (8x)[P (x) . Q(x)] . [(8x)P (x) . (8x)Q(x)], 2. (9x)[P (x) . Q(x)] . [(9x)P (x) . (9x)Q(x)], 3. (8x)[P (x) . Q(x)] . [(8x)P (x) . (8x)Q(x)], 4. (8x)[P
(x) . Q(x)] . [(8x)P (x) . (8x)Q(x)]. (VIII): 1. (8x)(8y)P (x, y) . (8y)(8x)P (x, y), 2. (9x)(9y)P (x, y) . (9y)(9x)P (x, y), 3. (9x)(8y)P (x, y) . (8y)(9x)P (x, y). Exercitiile 2.2.8 (1) Fie P (x) un predicat unar. Sa se demonstreze ca urmatoarea propozitie este ^ntotdeauna adevarata (tautologia cuanticata (I)3.): h =
":[(8x)P (x)] . (9x)[:P (x)]". Demonstratie. h = "(::[(8x)P (x)] . (9x)[:P (x)]) . (:[(9x)[:P (x)]] _:[(8x)P (x)]) ". Sa notam cei doi termeni ai conjunctiei astfel: h1 = "::[(8x)P (x)] . (9x)[:P (x)] . "(8x)P (x) . (9x)[:P (x)]", deoarece ::p . p si h2 = ":[(9x)[:P
(x)]] _:[(8x)P (x)]". Atunci h este adevarata daca h1 este adevarata si h2 este adevarata. Sa notam p = "(8x)P (x)".
2.2. VALOAREA DE ADEV 37 AR A UNUI PREDICAT
Sa aratam ca propozitia h1 este adevarata: -daca propozitia p este adevarata, atunci h1 este adevarata; -daca propozitia p este falsa, atunci predicatul P (x) este fals sau ambivalent; rezulta ca predicatul :P (x) este adevarat sau ambivalent; deci propozitia (9x)[:P (x)] este adevarata; rezulta ca h1
este adevarata. Sa aratam ca propozitia h2 este adevarata: -daca propozitia p este adevarata, atunci predicatul P (x) este adevarat; atunci predicatul :P (x) este fals; deci propozitia (9x)[:P (x)] este falsa; rezulta ca propozitia :[(9x)[:P (x)]] este adevarata si, deci, h2 este adevarata; -daca propozitia p este falsa, atunci propozitia :p este adevarata si deci h2 este adevarata.
Deci, h este ^ntotdeauna adevarata. (2) Fie P (x) un predicat unar oarecare. Sa se demonstreze ca predicatul urmator este adevarat (tautologia cuanticata (IV)1.): H(y) = "(8x)P (x) . P (y)". Demonstratie. Conform denitiei, predicatul H(y) este adevarat daca pentru orice obiect a . DH (DH este domeniul lui H), H(a) este o propozitie
adevarata. Fie a . DH un obiect xat, altfel arbitrar; sa aratam ca H(a) este o propozitie adevarata: H(a) = "(8x)P (x) . P (a) . ":[(8x)P (x)] . P (a)". Sa notam p = "(8x)P (x)"; atunci -daca propozitia p este adevarata, atunci P (x) este un predicat adevarat, deci P (a) este o propozitie
adevarata si, prin urmare, H(a) este o propozitie adevarata; -daca propozitia p este falsa, atunci propozitia :p este adevarata si, deci, propozitia H(a) este adevarata. Deci, ^n ambele cazuri posibile, H(a) este o propozitie adevarata. Rezulta, conform (P.G.), ca pentru orice obiect a . DH , propozitia H(a) este adevarata, deci H(y) este un predicat adevarat. (3) Fie
p o propozitie si Q(x) un predicat unar oarecare. Sa se demonstreze ca urmatoarea propozitie este ^ntotdeauna adevarata (tautologia cuanticata (VI)1.): h = "[(8x)(p . Q(x))] . [p . (8x)Q(x)]". Demonstratie. h $:[(8x)(:p . Q(x))] . [:p . (8x)Q(x)] . (9x)[:(:p . Q(x))] . [:p . (8x)Q(x)] . (9x)[p ^:Q(x)] . [:p . (8x)Q(x)],
conform primului exercitiu, faptului ca ::p . p si conform legilor De Morgan. -Daca p este falsa, atunci :p este adevarata si deci h este adevarata.
38CAPITOLUL 2. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZAT A) -Daca p este adevarata, atunci sa notam: h1 = "(9x)[p ^:Q(x)]";h2 = "[:p . (8x)Q(x)]". -daca predicatul Q(x) este adevarat, atunci propozitia (8x)Q(x) este adevarata, deci h2 este adevarata; rezulta h adevarata; -daca predicatul Q(x) este fals, atunci predicatul :Q(x) este adevarat; rezulta ca
p ^:Q(x) este un predicat adevarat, de unde obtinem ca h1 este adevarata, deci h este adevarata; -daca predicatul Q(x) este ambivalent, atunci predicatul :Q(x) este ambivalent; rezulta ca p ^:Q(x) este un predicat ambivalent, de unde obtinem ca h1 este adevarata, deci h este adevarata. Deci, h este ^ntotdeauna o propozitie adevarata. Observatia 2.2.9 Toate
regulile de deductie, exceptând (P.G.), sunt consecinte a trei reguli fundamentale: "modus ponens", "!8", "9!". Se poate arata ca pentru nevoile unei teorii deductive ne putem rezuma doar la doua reguli: "modus ponens si una din celelalte doua. Observatia 2.2.10 Semnicatia scrierilor din matematica: 8x> 0;P (x) si 9x> 0;P (x) este respecti v urmatoarea: 8x>
0;P (x) = (8x)(x> 0 . P (x)), 9x> 0;P (x) = (9x)(x> 0 . P (x)). In consecinta, daca le negam, obtinem respectiv: :(8x> 0;P (x)) :((8x)(x> 0 . P (x))) . (9x):(x> 0 . P (x)) . (9x):(:(x> 0) . P (x)) . (9x)(x> 0 ^:P (x)) 9x> 0, :P (x). :(9x> 0;P (x)) :((9x)(x> 0
. P (x))) . (8x):(x> 0 . P (x)) . (8x)(:(x> 0) _:P (x)) . (8x)(x> 0 !:P (x)) 8x> 0, :P (x). 2.2.2 Observatii Calculul predicatelor prezentat se mai numeste calculul predicatelor de ordinul I. Daca variabilele libere x, y, z, . . . din predicate sunt multimi, atunci calculul predicatelo r corespunzator se zice de ordinul
II; daca ele sunt multimi de multimi, calculu l se zice de ordinul III s.a.m.d.
Partea II Algebre Boole 39
Teoria algebrelor Boole s-a nascut ca urmare a descoperirii analogiei perfecte care exista ^ntre legile logicii si anumite reguli ale calculului algebric. Aceasta descoperire este unanim atribuita lui George Boole [9]. Dintre matematicienii care au adus contributii mari la dezvoltarea teoriei algebrelo r Boole trebuie mentionati: M.H. Stone, pentru celebra sa teorema de reprezentare si pentru teoria
dualitatii algebrelor Boole, si A. Tarski, care a obtinut rezultate remarcabile atât pe linia algebrica a acestui domeniu, cât mai ales pe linia legaturilor sale cu logica. Algebrele Boole constituie reectarea algebrica a calculului propozitiilor, ind modele algebrice ale calculului propozitiilor. Algebrele Boole monadice, poliadice [50] si cilindrice sunt modele algebrice ale calculului predicatelor; acestea sunt
discutat e putin ^n capitolul 8. Astazi, teoria algebrelor Boole se prezinta ca un capitol important al algebrei, de sine statator, care are puternice conexiuni cu logica si care are aplicatii ^n analiza, topologie, calculul probabilitatilor etc., cele mai spectaculoase aplicatii ind ^nsa ^n domeniul informaticii. Algebrele Boole sunt ^n mod traditional studiate ^n contextul laticilor, deoarece sunt
cazuri particulare de latici. Laticile reprezinta un suport algebric pentru majoritate a sistemelor logice. De aceea am considerat necesara existenta unui scurt capitol consacrat laticilor. Bibliograe pentru latici: [2], [7], [48], [88]. Bibliograe pentru algebre Boole: [9], [45], [51], [58], [88], [111], [114], [120]. Bibliograe pentru multimi fuzzy: [92], [123].
42
Capitolul 3 Latici Teoria laticilor ^ncepe cu cercetarile lui R. Dedekind asupra structurii multimii subgrupurilor unui grup abelian [24]. Contributiile unor matematicieni importanti ca G. Birkho, O. Ore, A. Tarski, G. Gratzer etc. au facut din teoria laticilor un domeniu al matematicii de sine statator (vedeti [2], [7], [48]). Prima sectiune prezinta multimile
ordonate, iar a doua sectiune contine cele doua denitii echivalente ale laticilor si multe exemple. 3.1 Multimi (pre)ordonate 3.1.1 Denitii. Exemple Denitiile 3.1.1 Fie A o multime nevida. O relatie binara R pe A se numeste relatie de ordine (partiala) daca sunt vericat e urmatoarele axiome: pentru orice x, y, z . A, (O1) xRx
(reexivitatea), (O2) daca xRy si yRx, atunci x = y (antisimetria), (O3) daca xRy si yRz, atunci xRz (tranzitivitatea). Daca R mai verica si axioma: (O4) pentru orice x, y . A, xRy sau yRx (x si y sunt compatibile), atunci R se numeste relatie de ordine totala. O relatie binara R pe A
se numeste relatie de preordine daca verica (O1) si (O3). O pereche (A, R) se numeste -multime (partial) ordonata, daca R este o relatie de ordine (partiala) pe A, -multime total ordonata sau multime liniara (liniar ordonata) sau lant, daca R este o relatie de ordine totala pe A, -multime preordonata, daca R este o relatie de
preordine pe A. 43
44 CAPITOLUL 3. LATICI Exemplele 3.1.2 (1) Perechile (R, ), (Q, ), (Z, ), (N, ) sunt lanturi. (2) Daca X este o multime nevida, atunci (P(X), ) este o multime ordonata; ea este total ordonata daca si numai daca X este formata dintr-un singur element. (3) Daca X este o multime nevida, atunci (X,
=) este o multime ordonata (^n acest caz R este = f(x, x) x . Xg). (4) Daca pe multimea N* = Nnf0} denim, pentru orice x, y, x . y . x y (x este divizibil cu y), atunci (N* , ) este o multime ordonata, dar nu total ordonata. (5) Relatia x . y . x
y, denita pe Z, este o relatie de preordine, care nu este relatie de ordine. (6) Daca pe multimea C a numerelor complexe denim relatia binara . astfel: pentru orice z1 = a1 + ib1, z2 = a2 + ib2 . C, def. z1 . z2 (. (a1 = a2;b1 = b2), atunci (C, )
este o multime ordonata, dar nu total ordonata. (7) Fie A multimea oterilor dintr-o unitate militara. Pentru x, y . A, spunem ca x = y daca gradul lui x este mai mic sau egal cu gradul lui y. Atunci (A, ) este o multime preordonata, care nu este ordonata. Conventie. O relatie de (pre)ordine arbitrara pe o
multime A va fi notata de acum ^nainte prin . Denitia 3.1.3 Fie (A, ), (B, ) doua multimi ordonate. O functie f : A . B se numeste izotona daca x = y implica f(x) = f(y), pentru orice x, y . A. 3.1.2 Principiul dualitatii. Diagrama Hasse Daca = este o relatie
de (pre)ordine pe A, atunci relatia = denita pe A astfel: pentru orice x, y . A, def. x = y (. y = x, se numeste relatia inversa sau relatia duala a relatiei . Principiul dualitatii pentru multimi (pre)ordonate este urmatorul: "orice enunt (denitia unei notiuni, propozitie, teorema etc.) cu privire
la multimea (pre)ordonata (A, ) ramâne valabil daca peste tot ^n cuprinsul sau schimbam relatia de (pre)ordine = cu relatia de (pre)ordine inversa, ". Structura (A, ) astfel obtinuta este tot o multime (pre) ordonata, numita duala lui (L, ). Enuntul astfel obtinut (denitia unei notiuni, propozitie, teorema etc.) este dualul primului enunt (denitie a unei notiuni, propozitie,
teorema etc.). Mai spunem ca cele doua structuri (enunturi) sunt duale una alteia sau simplu duale. Diagrama Hasse O relatie binara = pe o multime nita A se va reprezenta grac prin diagrama
3.1. MULT IMI (PRE)ORDONATE 45 Hasse astfel: elementele multimii sunt reprezentate prin puncte, iar faptul ca x<y (adica x = y si x 6 = y) si nu exista z cu x<z<y se reprezinta printr-o linie care leaga cele doua puncte, y ind situat mai sus ca x: y
x Diagrama Hasse este utila pentru recunoasterea proprietatilor relatiei binare. Exemplu de diagrama Hasse. Daca A = fa, b, c, d} si R = f(a, a), (b, b), (c, c), (d, d), (a, b), (a, c), (a, d), (b, c), (b, d)gatunci (A, R) este o multime ordonata ce va fi reprezentata grac de diagrama Hasse
din Figura 3.1. cd b
a Figura 3.1: Diagrama Hasse a multimii ordonate (A, R) 3.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), inmum (supremum). Axioma lui Zorn Denitiile 3.1.4 Fie (A, ) o multime ordonata. Un element u . A se numeste prim element sau cel
mai mic element (ultim element sau cel mai mare element) daca u = x (respectiv u = x) pentru orice x . A. Deci, notiunile de prim element si ultim element sunt duale una alteia. Atât primul element, cât si ultimul element, al unei multimi ordonate sunt unici (atunci când exista). Primul element va fi notat
de obicei cu 0, iar ultimul element cu 1. O multime ordonata cu 0 si 1 se numeste marginita.
46 CAPITOLUL 3. LATICI 11 z z x S yx S y xy SSz 0
0 a)b) c) Figura 3.2: Exemple de multimi ordonate cu prim si/sau ultim element Exemplele 3.1.5 Consideram multimile ordonate din Figura 3.2. In
cazul a) exist a prim si ultim element (multimea ordonata este marginita), ^n cazul b) exista numai ultim element, iar ^n cazul c) exista numai prim element. Denitiile 3.1.6 Fie (A, ) o multime partial ordonata si e X o submultime a lui A. Un element a . A este un minorant (majorant) al lui X
daca a = x (respectiv a = x) pentru orice x . X. Echivalent, e (xi)i2I o familie oarecare de elemente din A indexata de I, I o multime oarecare, eventual innita. Un element a . A este un minorant (majorant) al familiei (xi)i2I , daca a = xi (respectiv a = xi), pentru orice i . I.
Deci, notiunile de minorant si majorant sunt duale una alteia. Exemplul 3.1.7 Consideram multimea ordonata (A = fa, b, c, d, e, fg, ) din Figura 3.3, fara prim si ultim element. Daca X = fc, dg, atunci multimea minorantilor lui X este fa, b, cg, iar multimea majorantilor lui X este fd, e, fg.
e f S d
c a S b Figura 3.3: Multime ordonata Atât multimea minorantilor, cât si multimea majorantilor, pot fi vide.
3.1. MULT IMI (PRE)ORDONATE 47 Denitia 3.1.8 Fie (A, ) o multime partial ordonata si e X o submultime a lui A. Inmumul lui X este cel mai mare minorant al lui X si se noteaza inf X. Echivalent, e (xi)i2I o familie oarecare de elemente din A, indexata de I (I o multime oarecare,
eventual innita). Inmumul familiei (xi)i2I este cel mai mare minorant al ei si se noteaza infi2I xi. Deci, relatia a = inf X (a . A, X . A) este caracterizata de proprietatile: (i) a este un minorant al lui X (adica a = x pentru orice x . X), (ii) a este cel mai mare
minorant al lui X, adica, daca b este un minorant al lui X (daca b = x pentru orice x . X), atunci b = a. Echivalent, un element a . A este inmumul familiei (xi)i2I daca verica proprietatile : (j) a este un minorant al familiei (xi)i2I (adica a = xi, pentru orice i . I); (jj)
a este cel mai mare minorant al familiei (xi)i2I , adica daca b este un minorant al familiei (xi)i2I (daca b = xi pentru orice i . I), atunci b = a. Dual, avem urmatoarea denitie a supremumului: Denitia 3.1.9 Fie (A, ) o multime partial ordonata si e X o submultime a lui A. Supremumu
l lui X este cel mai mic majorant al lui X si se noteaza sup X. Echivalent, e (xi)i2I o familie oarecare de elemente din A, indexata de I, I o multime oarecare, eventual innita. Supremumul familiei (xi)i2I este cel mai mic majorant al ei si se noteaza supi2I xi. Deci, relatia a = sup X
(a . A, X . A) este caracterizata de proprietatile: (i') a este un majorant al lui X (adica x = a pentru orice x . X), (ii') a este cel mai mic majorant al lui X, adica, daca b este un majorant al lui X (daca x = b pentru orice x . X), atunci a = b.
Echivalent, un element a . A este supremumul familiei (xi)i2I daca verica proprietatile: (j') a este un majorant al familiei (xi)i2I (adica xi = a, pentru orice i . I); (jj') a este cel mai mic majorant al familiei (xi)i2I , adica daca b este un majorant al familiei (xi)i2I (daca xi = b pentru orice i . I),
atunci a = b. Deci, notiunile de inmum si supremum sunt duale una alteia. Observatiile 3.1.10 1) Deci, elementul infi2I xi al lui A este caracterizat de: (i) infi2I xi = xi, pentru orice i . I si (ii) pentru orice b . A care verica b = xi pentru orice i
. I, avem b = infi2I xi. 1') Elementul dual, supi2I xi al lui A este caracterizat de: (i') xi = supi2I xi, pentru orice i . I si (ii') pentru orice b . A care verica xi = b pentru orice i . I, avem supi2I xi = b.
48 CAPITOLUL 3. LATICI 2) Inmumul multimii nite (familiei nite) fx1;x2;:::;xn} =(xi)i2f1;2;:::;n} va fi notat inf(x1;x2;:::;xn) sau infi=1;n xi, iar supremumul ei va fi notat sup(x1;x2;:::;xn) sau supi=1;n xi. Daca n = 2, inmumul familiei (multimii) fx, y} va fi notat inf(x, y), iar supremumul ei va fi notat sup(x, y). Denitiile 3.1.11 Fie (A,
) o multime ordonata si X . A. Un element maximal (minimal) al lui X este un element m al lui X cu proprietatea ca m = a (respectiv m = a), a . X, implica a = m. Deci, notiunile de element maximal si element minimal sunt duale una alteia. O multime ordonata poate avea
mai multe elemente maximale si/sau mai multe elemente minimale. Exemplele 3.1.12 1) (R, ) nu are niciun element maximal si niciun element minimal. 2) In (P(X), ) elementele minimale sunt de forma fxg, x . X, iar X este element maximal. 3) Ultimul element al unei multimi ordonate este si element maximal,
iar primul element este si element minimal. Reciproca nu este adevarata. Denitia 3.1.13 O multime ordonata (A, ) se numeste inductiva daca orice parte total ordonata a sa admite un majorant. Axioma lui Zorn: Orice multime ordonata inductiva admite un element maximal. 3.2 Latici 3.2.1 Latici Ore si latici Dedekind. Echivalenta lor Denitia 3.2.1
O multime ordonata L =(L, ) se numeste latice Ore daca pentru orice doua elemente x, y din L exista inf(x, y) si sup(x, y). Propozitia 3.2.2 Intr-o latice Ore L, urmatoarele armatii sunt echivalente: pentr u orice x, y . L, (i) x = y, (ii) sup(x, y)= y, (iii) inf(x, y)= x.
3.2. LATICI Demonstratie. (i) . (ii): Intr-adevar, presupunând ca x = y, atunci deoarece avem si y = y, conform reexivitatii lui , rezulta ca y este majorant al fx, yg. Fie z un majorant oarecare al fx, yg, deci x = z si y = z. Deci y = z, adica y este cel mai mic
majorant al fx, yg, deci sup(x, y)= y. (ii) . (i): Intr-adevar, sup(x, y) = y ^nseamna printre altele ca x = y si y = y; deci x = y. Similar se demonstreaza ca (i) . (iii). . Propozitia 3.2.3 Fie L o latice Ore. Urmatoarele proprietati sunt vericate: pen tru orice x, y, z
. L, (O1) inf(x, x)= x, sup(x, x)= x (idempotenta lui inf, sup) (O2) inf(x, y) = inf(y, x), sup(x, y) = sup(y, x) (comutativitatea lui inf, sup) (O3) inf(x, y, z) = inf(x, inf(y, z)) = inf(inf(x, y);z) (asociativitatea lui inf), sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)) = sup(sup(x, y);z)
(asociativitatea lui sup), (O4) inf(x, sup(x, y)) = x, sup(x, inf(x, y)) = x (proprietatile de absorbtie). Demonstratie. (O1): Sa demonstram ca sup(x, x)= x. Fie a = sup(x, x); deci x = y si pentru orice b . L care verica x = b avem a = b. Dar, x . L verica x =
x, conform reexivitatii; luam b = x; rezulta a = x. Deci, a = x, adica sup(x, x)= x. La fel se demonstreaza ca inf(x, x)= x. (O2): Sa demonstram ca sup(x, y) = sup(y, x). Fie u = sup(x, y) si v = sup(y, x); deci avem: x = u, y = u si y = v,
x = v si, pentru orice z care verica x, y = z, avem u = z si v = z. Se observa ca u, v sunt un astfel de z, deci u = v si v = u, de unde obtinem u = v. La fel se demonstreaza ca inf(x, y) = inf(y, x). (O3) Sa demonstram
ca sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)). Sa notam t = sup(y, z), u = sup(x, y, z), v = sup(x, t); atunci avem: (i) y, z = t si pentru orice Z . L cu y, z = Z, avem t = Z, (ii) x, y, z = u si pentru orice Z. . L cu
x, y, z = Z0, avem u = Z. , (iii) x, t = v si pentru orice Z0. . L cu x, t = Z00, avem v = Z0. . Sa aratam ca u = v: Din y, z = t si t = v obtinem ca y, z = v; dar avem si x = v. Rezulta ca
x, y, z = v; luam Z. = v ^n (ii) si obtinem ca u = v. Din y, z = u, luând Z = u ^n (i), obtinem ca t = u. Dar avem si ca x = u; deci, x, t = u; luând Z0. = u ^n (iii), obtinem ca v = u. Astfel, u = v.
Restul se demonstreaza similar. . Denitia 3.2.4 Fie L =(L, ^, _) o structura formata dintr-o multime L si doua operatii binare denite pe L. L se numeste latice Dedekind daca urmatoarele proprietat i (axiome) sunt vericate: pentru orice x, y, z . L, (L1) x . x = x, x . x = x (idempotenta lui ^,
_) (L2) x . y = y . x, x . y = y . x (comutativitatea lui ^, _) (L3) x . (y . z)=(x . y) . z, x . (y . z)=(x . y) . z) (asociativitatea lui ^, _) (L4) x . (x . y)= x, x . (x . y)= x (cele doua proprietati de
absorbtie).
50 CAPITOLUL 3. LATICI Propozitia 3.2.5 Intr-o latice Dedekind L, urmatoarele armatii sunt echivalente: pentru orice x, y . L, (i) x . y = x, (ii) x . y = y. (L2)(L4) Demonstratie. Daca x . y = x, atunci x _y =(x ^y) _y = y . (y . x)= y. Daca
x . y = y, atunci x . y = x . (x . y) (L=4)x. . Vom arata acum ca cele doua denitii, Ore si Dedekind, ale laticilor sunt echivalente . Teorema 3.2.6 (1) Fie L =(L, ) o latice Ore. Sa denim (L) def. =(L, ^, _), unde
pentru orice x, y . L, def. def. (3.1) x . y = inf(x, y);x . y = sup(x, y). Atunci structura (L) este o latice Dedekind. (1') Fie L =(L, ^, _) o latice Dedekind. Sa denim (L) def. =(L, ), unde pentru orice x, y . L,
(3.2) x = y daca si numai daca x . y = y. Atunci relatia = este de ordine, iar structura (L) este o latice Ore, unde pentru orice x, y . L, (3.3) inf(x, y)= x . y, sup(x, y)= x . y. (2) Cele doua aplicatii, F si , sunt inverse una alteia. Demonstratie.
(1): Cele doua operatii sunt bine denite (adica exista x . y si x . y pentru orice x, y . L, conform denitiei laticii Ore). Trebuie sa demonstram ca cele doua operatii verica axiomele (L1)-(L4). Intr-adevar, x . x = inf(x, x)= x si x . x = sup(x, x)= x, conform (O1) din Propozitia 3.2.3, deci (L1)
este vericata. Similar, (L2)-(L4) rezulta respectiv din (O2)-(O4). (1'):
Trebuie sa aratam ca relatia = este reexiva, antisimetrica si tranzitiva. = este reexiva, adica pentru orice x . L, x = x: e x . L xat, altfel arbitrar;
3.2. LATICI def x = x . x . x = x, ceea ce este adevarat, conform (L1). Rezulta, conform Principiului Generalizarii, ca pentru orice x . L, x = x. Restul se demonstreaza similar. Deci, (L, ) este o multime partial ordonata.
Trebuie sa demonstram acum ca pentru orice x, y . L,
sup(x, y)= x . y. Fie x, y . L, obiecte (elemente) xate, altfel arbitrare; pentru a demonstra ca sup(x, y)= x . y, trebuie sa aratam doua lucruri: (L3) (i) x . y este majorant al fx, yg, adica x, y = x . y; ^ntr-adevar, x . (x . y)= (L1)(L2)(L3) (x . x) . y
= x . y, deci x = x . y, conform (3.2), si y . (x . y)=(x . y) . y = x . (y . y) (L=1) x . y, deci y = x . y. (ii) Fie Z . L astfel ^ncât x, y = Z, adica x_Z = Z si y _Z = Z,
conform (3.2); trebuie sa demonstram ca x _y = Z. Intr-adevar, (x _y)_Z =(x_y)_(x_Z) (L=3) (L2)(L3)(L1) x . (y . x) . Z = x . (x . y) . Z =(x . x) . (y . Z)= x . Z = Z, deci x . y = Z, conform (3.2). Rezulta, conform Principiului Generalizarii, ca pentru
orice x, y . L, sup(x, y)= x . y. Similar se demonstreaza ca inf(x, y)= x . y. (2): Rutina. . Observatia 3.2.7 Relatia de ordine din Teorema 3.2.6 poate fi denita, echivalent, prin (3.4) x = y daca si numai daca x . y = x, conform Propozitiei 3.2.5. Teorema
precedenta arata ca cele doua denitii ale laticilor sunt echivalente. In continuare, vom lucra ^n general cu denitia Dedekind a laticii, pe care o vom numi pe scurt latice. Denitia 3.2.8 Fie L =(L, ) o latice Ore (sau L =(L, ^, _) o latice Dedekind) si e S . L o submultime nevida a lui L. S
se numeste sublatice Ore (respectiv Dedekind) a lui L daca este ^nchisa la operatiile inf, sup (respectiv ^, _) din L. Denitia 3.2.9 Fie I o multime oarecare de indici, eventual innita. O latice Ore L =(L, ) se numeste completa daca orice familie de elemente din L indexata de I (submultime a lui L,
echivalent) admite inmum (infi2I xi) si supremum (supi2I xi). O latice Dedekind L =(L, ^, _) se numeste completa daca pentru orice familie de elemente din L indexata de I (submultime a lui L, echivalent), exista Vi2I xi si Wi2I xi.
52 CAPITOLUL 3. LATICI Intr-o latice completa L, daca (xi)i2I este o familie de elemente din L, avem . xi = inf xi, . xi = sup xi. i2I i2I i2Ii2I Orice latice nita este completa. 3.2.2 Principiul dualitatii pentru latici Principiul dualitatii pentru latici se
formuleaza ^n functie de denitia folosita a laticii: -Daca se foloseste denitia ca latice Ore, atunci Principiul dualitatii rezulta din principiul dualitatii pentru multimi ordonate: "orice enunt cu privire la laticea Ore (L, ) ramâne valabil daca peste tot ^n cuprinsul sau schimbam pe = cu = (deci pe inf(x, y) cu sup(x, y) si pe
sup(x, y) cu inf(x, y))". Structura (L, ) astfel obtinuta este tot o latice Ore, numita laticea Ore duala a lui (L, ). Enuntul astfel obtinut (denitie, propozitie, teorema etc.) se numeste dualul primului enunt. Mai spunem ca cele doua structuri (enunturi) sunt duale una alteia. -Daca se foloseste denitia ca latice Dedekind, atunci Principiul dualitatii
este: "orice enunt cu privire la laticea Dedekind (L, ^, _) ramâne valabil daca peste tot ^n cuprinsul sau schimbam pe . cu . si pe . cu ^". Structura (L, _, ^) astfel obtinuta este tot o latice Dedekind, numita laticea Dedekind duala a lui (L, ^, _). Enuntul astfel obtinut (denitie, propozitie, teorem a
etc.) se numeste dualul primului enunt. Mai spunem ca cele doua structuri (enunturi) sunt duale una alteia. Deci, operatiile inf si sup, respectiv . si _, sunt duale una alteia. Diagrama Hasse a unei lattici Diagrama Hasse permite o reprezentare graca a unei multimi ordonate, deci si a unei latici. 3.2.3 Exemple
de latici Exemplele 3.2.10 (Exemple de latici marginite (cu 0 si 1)) 1) Multimea cu 2 elemente L2 = f0, 1} si multimea cu 3 elemente L3 = f0, a, 1ggenereaza laticile liniare (adica total ordonate) L2 (vom vedea ca ea este algebra Boole) si respectiv L3 din Figura 3.4. 2) Multimea cu 4 elemente L
= f0, a, b, 1} genereaza urmatoarele doua latici: -laticea liniar ordonata (total ordonata) L4, a carei diagrama Hasse este prezentata
3.2. LATICI 1
1 a 0 0 L2 L3 Figura 3.4: Laticile liniar ordonate L2 si L3 ^n Figura 3.5; -laticea L22, ordonata neliniar ca ^n diagrama Hasse din Figura 3.5 (vom vedea ca ea este o algebra Boole): 1
a Sa . b S. 0 0 L4 L22 Figura 3.5: Laticea liniara L4 si laticea neliniara L22 sau, echivalent, cu operatiile ^, . denite astfel: . 0 L22 a b 1 0ab1 . 0 0 0
0 0 0 a b 1 0 a 0 a a a a 1 1 0 0 b b b b 1 b 1 0 a b 1 1 1 1 1 1 0ab1 3) Multimea cu 5 elemente L = f0, a, b, c, 1} genereaza cele 5 latici din Figura 3.6, prima liniar ordonata,
celelalte patru ordonate neliniar. Exemplele 3.2.11 (Exemple de latici nemarginite) 1) Multimea ordonata (N, ) este o latice numai cu prim element, numarul 0. 2) Daca notam cu Zmultimea numerelor ^ntregi care sunt mai mici sau egale cu 0, atunci multimea ordonata (Z, ) este o latice numai cu ultim element, numarul
0. 3) Multimea ordonata (Z, ) este o latice fara prim si ultim element.
54 CAPITOLUL 3. LATICI 1 1
1 1
c b S ca S b1 S b
b Sc Sa S. a a . bS c S a
0 .
0 00 0 L5 L2;22 L22;2 L. Lpentagon Figura 3.6: Laticile generate de 5 elemente Exemplele 3.2.12 (Exemple de multimi ordonate care nu sunt latici). Multimile L60;1 , L51 si L50, ordonate ca ^n diagramele Hasse din Figura 3.7, nu sunt latici, pentru
ca nu exista inffc, d} si sup(a, b). L60;1 este o multime ordonata marginita, L51 este o multime ordonata numai cu ultim element, iar L50 este o multime ordonata numai cu prim element. 11 c S dc S dc d a S ba S ba S b 00
L60;1 L51 L50 Figura 3.7: Multimi ordonate care nu sunt latici Propozitia 3.2.13 Orice latice nita are 0 si 1 (adica este marginita). Exista multimi ordonate nite care sunt marginite, dar nu sunt latici. De exemplu , multimea ordonata L60;1 din Figura 3.7. 3.2.4 Latici distributive. Latici marginite complementate Propozitia 3.2.14
Daca L =(L, ^, _) este o latice, atunci pentru orice x, y, a, b . L avem:
3.2. LATICI (i) x . y = x, x . y = y si x = x . y, y = x . y, (ii) x = y implica x . a = y . a si x . a = y . a, (iii) x = y, a = b implica x . a = y . b
si x . a = y . b. Propozitia 3.2.15 Intr-o latice L cu 0 si 1 urmatoarele armatii sunt echivalente, pentru orice x . L: (1) x . 0=0, (2) x . 0= x si, dual, urmatoarele armatii sunt echivalente, pentru orice x . L: (1') x . 1=1, (2') x . 1= x. Demonstratie.
Intr-adevar, (1) si (2) sunt echivalente cu 0 = x, iar (1') si (2') sunt echivalente cu x = 1, pentru orice x . L. . Notatie. Conform asociativitatii operatiilor ^, . dintr-o latice, vom putea nota: n . xi = x1 . x2 ::. . xn = x1 . (x2 . ::. . (xn1
. xn) :::) = inf(x1;:::;xn), i=1 n . xi = x1 . x2 ::. . xn = x1 . (x2 . ::. . (xn1 . xn) :::) = sup(x1;:::;xn). i=1 Propozitia 3.2.16 Intr-o latice L, urmatoarele armatii sunt echivalente: (i) x . (y . z)=(x . y) . (x . z), pentru orice x, y, z .
L, (ii) x . (y . z)=(x . y) . (x . z), pentru orice x, y, z . L, (iii) (x . y) . z = x . (y . z), pentru orice x, y, z . L. Demonstratie. (i) =. (ii): (i)(L2)(L4) (a . b) . (a . c) =[(a . b) . a] .
[(a . b) . c]=[a . (a . b)] . [(a . b) . c]= (L2)(i)(L3)(L2) a _[(a _b) . c]= a . [c . (a _b)] = a _[(c â) . (c . b)] = [a _(c . a)] . (c . b)= (L4)(L2) [a . (a . c)] . (c . b)=
a . (c . b)= a . (b . c). (ii) =. (iii): (ii) Deoarece z = x . z, rezulta (x . y) . z = (x . y) . (x . z)= x . (y . z). (iii) =. (i): Sa demonstram mai ^ntâi ca: (3.5) a . (b . c) = (a
. b) . (a . c). Pe de o parte, avem ca: (iii) (3.6) (a . b) . (a . c) (L=2)(a . b) . (c . a) = [(a . b) . c] . a.
56 CAPITOLUL 3. LATICI (iii) Pe de alta parte, din (a . b) . c (L=2) c . (b . a) = (c . b) . a rezulta ca: (L3)(L1)(L2) [(a . b) . c] . a = [(c . b) . a] . a =(c . b) . (a . a)=(c . b)
. a = a . (b . c), adica avem: (3.7) [(a . b) . c] . a = a . (b . c). Din (3.2.2) si (3.7) rezulta (3.5).
Sa demonstram acum ca: (3.8) a . (b . c) = (a . b) . (a . c). Deoarece a . b = b si
a . c = c, rezulta ca (a . b) . (a . c) = b . c si de aici obtinem ca: (3.9) a . [(a . b) . (a . c)] = a . (b . c). Pe de alta parte, deoarece a^b = a si a^c = a, rezulta ca (a^b)_(a^c) = a_a (L=1) a
si de aici obtinem ca: (3.10) a . [(a . b) . (a . c)] = (a . b) . (a . c). Din (3.9) si (3.10) rezulta (3.8). . Denitia 3.2.17 O latice L este distributiva daca una din conditiile echivalente (i) -(iii) din Propozitia 3.2.16 are loc. Exemplele 3.2.18 (Exemple de latici
distributive) (1) Orice lant (L, ) este o latice distributiva, ^n care: . x, daca x = y . y, daca x = y x . y = si x . y = y, daca y = x x, daca y = x. (2) Daca X este o multime, atunci (P(X), ) este
o latice marginita, distributiva . (3) Fie n un numar natural, n = 2, si Dn multimea divizorilor naturali ai lui n. Denim o relatie binara . pe Dn astfel: def. x . y (. x y (x divide pe y). Atunci (Dn, ) este o latice marginita (cu prim element 1 si ultim element
n), distributiva, ^n care: x . y =(x, y) (cel mai mare divizor comun al lui x si y), x . y =[x, y] (cel mai mic multiplu comun al lui x si y). (4) (Z, ) este o latice distributiva, fara prim si ultim element. (5) Laticea marginita L22 din Figura 3.5 si laticile marginite din Figura
3.8 sunt distributive.
3.2. LATICI 1 S c Z . a S b . S . ZZ d 0 L2;22;2 L8 Figura 3.8: Latici distributive Denitiile 3.2.19 (i) Fie L =(L, ^, _, 0, 1) o latice marginita. Un element a . L se numeste complementat daca exista
cel putin un element b . L, numit complementul lui a, astfel ^ncât a . b = 0 si a . b = 1. (ii) O latice marginita este complementata daca orice element al sau este complementa t (admite un complement). Lema 3.2.20 Intr-o latice marginita, distributiva, orice element poate avea cel mult un complement (altfel spus, complementul unui element,
daca exista, este unic). Demonstratie. Fie a . L si sa presupunem ca are doua complemente, b si c, adica: a . b =0;a . b = 1 si a . c =0;a . c = 1. Atunci b = b . 1= b . (a . c)=(b . a) . (b . c)=0 . (b . c)=
b . c, si analog, c = c . b, deci b = c. . Intr-o latice distributiva cu 0 si 1, vom nota cu asau cu :a complementul lui a, atunci când exista. Exemplele 3.2.21 (Exemple de latici marginite care nu sunt distributive) (1) Consideram laticea marginita pentagon Lpentagon din Figura 3.6.
Se observa ca a si b sunt complementele lui c, deci laticea nu este distributiva, conform Lemei 3.2.20. (2) Consideram laticea marginita diamant L. din Figura 3.6. Se observa ca: -a, b sunt complementele lui c, -a, c sunt complementele lui b, -b, c sunt complementele lui a, deci laticea nu este distributiva, conform Lemei 3.2.20.
58 CAPITOLUL 3. LATICI Propozitia 3.2.22 Orice latice care contine Lpentagon si/sau L. ca sublatici nu este distributiva. Notatia 3.2.23 Fie L o latice marginita, distributiva. Notam cu C(L) multimea elementelor sale complementate. Evident, f0, 1g. C(L). Propozitia 3.2.24 Daca a, b . C(L), atunci a . b, a . b . C(L)
si: (a . b)= a . b, (a . b)= a . b. Demonstratie. Pentru a demonstra prima egalitate, este sucient sa demonstram ca: (a . b) . (a . b)=0, (a . b) . (a . b)=1. Intr-adevar, (a . b) . (a. b)
= [(a . b) . a] . [(a . b) . b]=0 . 0 = 0 si (a . b) . (a. b)=[a . (a. b)] . [b . (a. b)] = 1 . 1=1. A doua egalitate se demonstreaza similar. . 3.2.5 Morsme de latici marginite Denitiile 3.2.25 Fie L si
L. doua latici marginite, distincte sau nu. O functie f : L . L. se numeste morsm de latici marginite daca urmatoarele proprietati sunt vericate: pentru orice x, y . L, (a) f(x . y)= f(x) . f(y), (b) f(x . y)= f(x) . f(y), (c) f(0) = 0, f(1) = 1. Un morsm de latici marginite
se numeste izomorsm daca este o functie bijectiva. Un morsm de forma f : L . L se numeste endomorsm al lui L. Un izomorsm de forma f : L . L se numeste automorsm al lui L. Vom nota cu Ld(0,1) categoria laticilor distributive marginite si a morsmelor de astfel de
latici. Observatia 3.2.26 Orice morsm din Ld(0,1) este o functie izotona. Intr-adevar, pentru orice x, y . L, x = y . x . y = x . f(x) . f(y)= f(x) . f(x) = f(y). Exemplul 3.2.27 (Exemplu de automorsm) Fie laticea marginita L = L2;22;2 din Figura 3.8. Ea are doua automorsme,
f1 si f2: f1 este morsmul identic 1L, iar f2 este dat de: f2(0) = 0, f2(d)= d, f2(a)= b, f2(b)= a, f2(c)= c, f2(1) = 1. Argumentul are la baza observatia ca daca A este o latice distributiva cu 0 si 1 si f : A . A este un automorsm, atunci pentru orice x, y . A, x<y
daca si numai daca f(x) <f(y). Exercitiul 3.2.28 Sa se determine toate endomorsmele pentru laticea din exemplu l precedent.
Capitolul 4 Algebre Boole In prima sectiune, o algebra Boole este denita ca o latice distributiva, marginita si complementata. Sunt trecute ^n revista unele proprietati elementare si unele exemple de algebre Boole. Apar si doua operatii noi (implicatia booleana . si echivalenta booleana $), denite ^n termenii operatiilor primare _, . si -
. Sectiunea a doua prezinta o denitie echivalenta a notiunii de algebra Boole, ^n care implicatia si negatia sunt operatii de baza. Aceasta denitie este inspirata ^n mod direct de axiomatizarea calculului propozitional (vedeti Capitolul 7). Sectiunea 3 pune algebrele Boole ^ntr-o corespondenta bijectiva cu inelele Boole, iar ^n sectiunea 4 sunt studiate subalgebrele unei algebre Boole si morsmel e
booleene. Filtrele si congruentele ^ntr-o algebra Boole sunt prezentate ^n sectiunea 5. Intre ltre si congruente este stabilita o corespondenta bijectiva, ceea ce conduce la notiunea de algebra Boole cât asociata unui ltru. Teorema de reprezentare a lui Stone este demonstrata ^n sectiunea 6. Acest rezultat ocupa un rol central ^n teoria algebrelor Boole. Prin el, calculul boolean
este redus la algebra Boole standard (canonica) f0, 1g. Demonstratia sa se bazeaza pe proprietatile ultraltrelor. Algebrele Boole atomice si structura algebrelor Boole nite fac obiectul sectiunii 7. Sectiunea 8 este consacrata teoriei dualitatii algebrelor Boole. Multimea Spec(B) a ultraltrelor unei algebre Boole B este ^nzestrata cu o structura canonica de spatiu topologic. Spec(B) este un
spatiu Hausdorff compact, zero-dimensional (= spatiu Boolean). Teorema de dualitate a lui Stone [114] arata ca spatiile Boole si aplicatiile continue sunt duale algebrelor Boole si morsmelor booleene. Acest rezultat are un impact considerabil asupra unor teme fundamentale ale matematicii (vedeti [65]). In sectiunea 9, este demonstrata teorema lui Sikorski-Halmos [110]: algebrele Boole complete coincid cu algebrele Boole injective. In
sectiunea 10, este ^nceput studiul notiunilor fuzzy ^ntr-o algebra Boole cu studierea ltrelor fuzzy. 59
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE 4.1 Algebre Boole: denitie, exemple, proprietati 4.1.1 Denitia 1 a algebrelor Boole Urmatoarea denitie a algebrelor Boole este cel mai des ^ntâlnita. Denitia 4.1.1 O algebra Boole este o latice distributiva, cu prim si ultim element, complementata, adica este o structura B =(B, ^, _;, 0, 1)
care verica urmatoarele proprietati (axiome): oricare ar fi x, y, z . B, (B1) x . x = x, x . x = x (idempotenta lui _, ^), (B2) x . y = y . x, x . y = y . x (comutativitatea lui _, ^), (B3) x . (y .
z)=(x . y) . z, x . (y . z)=(x . y) . z (asociativitatea lui _, ^), (B4) x . (x . y)= x, x . (x . y)= x (absorbtia), (B5) x_(y^z)=(x_y)^(x_z);x^(y_z)=(x^y)_(x^z) (distributivitatea lui . fata de . si invers), (B6) x . 0= x, x . 1= x (adica 0 = x = 1),
(B7) x . x=1;x . x= 0. Observatia 4.1.2 Exista si alte denitii ale algebrei Boole, echivalente cu aceasta. Se observa ca ^n denitia data, setul de axiome (B1)-(B7) corespunde celor 7 tautologi i din sistemul A1 de tautologii din Capitolul "Calculul propozitiilor (prezentare neformalizata)". Denitii echivalente se obtin, de exemplu, daca se considera axiomel
e corespunzatoare sistemelor A2 -A5 de tautologii; denitia echivalenta corespunzatoar e sistemului A2 de tautologii este prezentata ^ntr-o sectiune urmatoare ^n acest capitol. Alte denitii echivalente pot fi gasite ^n [88]. 4.1.2 Proprietati ale algebrelor Boole Propozitia 4.1.3 In orice algebra Boole B =(B, ^, _;, 0, 1) avem urmatoarele proprietati: pentru orice x;y;x;y.
. B, (B8) (x . y)= x. y, (x . y)= x. y(legile De Morgan), (B9) (x)= x (Principiul contradictiei) (proprietatea de dubla negatie (DN)), (B10) x = y (. y= x, (B11) x = y (. x . y=0,
(B12) x = y si x. = y. implica x . x. = y . ysi x . x. = y . y, (B13) x = y (. x . y=0 (. x. y =1.
4.1. ALGEBREBOOLE:DEFINITIE,EXEMPLE,PROPRIET I 61 AT Demonstratie. (B8): Pentru a demonstra prima lege De Morgan, trebuie sa demonstram ca: (x . y) . (x . y )=1si (x . y) . (x . y )=0. Intr-adevar, (x . y) . (x. y)=(x . y . x) . (x .
y . y)=1 . 1 = 1 si (x_y)^(x^y)=(x^x^y)_(y^x^y)=0_0 = 0. La fel se demonstreaza partea a doua a lui (B8). (B9) este o alta interpretare a lui (B7). (B10): x = y . x . y = y . (x . y)= y. x. y= y.
y= x, conform (B9), (B8). (B11) )": x = y . x . y = y . (x . y)= y. x. y= y; rezulta ca x . y= x . (x. y) = 0; deci x = y . x . y= 0.
"(": daca x . y= 0, atunci x = x . 1= x . (y . y)=(x . y) . (x . y)= (x . y) . 0= x . y, deci x = y. (B12): (x = y si x. = y0) . (x . y = y si x. . y= y0) . (x
. x0) . (y . y0)= (x . y) . (x. . y0)= y . y0, adica x . x. = y . y. La fel se demonstreaza partea a doua a lui (B12). (B13): x = y . x . y= y . y=0 . x . y= 0. x^y=0 .
y = y_0= y_(x^y)=(x_y)^(y_y)=(x_y)^1= x_y . x = y. A doua parte se demonstreaza similar. . Observatia 4.1.4 Din (B8) si (B9) rezulta urmatoarea legatura foarte importanta ^ntre . si _: )) (4.1) x . y =(x . y ;x . y =(x . y. Lema 4.1.5 Pentru orice x, y . B,
x . y =1 . (x =1 si y = 1). Demonstratie. Daca x . y = 1, atunci deoarece x . y = x, y, rezulta ca 1 = x, y, deci x =1= y. Daca x = y = 1, atunci evident, x . y = 1. . 4.1.3 Implicatia si echivalenta
booleana. Dualele lor Denitiile 4.1.6 Fie B =(B, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole. Se deneste operatia . ca implicatia asociata lui ^, numita implicatia booleana, astfel: pentru orice x, y . B, def. )x . y = x !L y =(x . y = x . y.
Se deneste operatia $, numita echivalenta booleana, astfel: pentru orice x, y . B, def. x . y = x $L y =(x . y) . (y . x).
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Algebra Boole, ind o structura care are proprietatea dublei negatii (DN) (proprietate a (B9)), mai are o implicatie, !R, numita duala implicatiei !, care este asociata lui _, si deci mai are si o alta echivalenta, $R, denite astfel: Denitiile 4.1.7 Fie B =(B, ^, _;, 0, 1) o
algebra Boole. Se deneste operatia !R ca implicatia asociata lui _, astfel: pentru orice x, y . B, def. )x !R y =(x . y = x . y. Se deneste operatia $R astfel: pentru orice x, y . B, def. x
$R y =(x !R y) . (y !R x). In notatiile facute, L vine de la "left", iar R vine de la "right"; despre algebre (si operatii) ale logicii de stânga (left algebras) si de dreapta (right algebras) vedeti [60] si [62]. Am vazut ca . si . sunt legate prin (4.1). Vom demonstra ca si
cele doua implicatii (echivalente) asociate sunt legate prin acelasi tip de legatura, si anume:
Cele doua implicatii !=!L si !R sunt legate una de cealalta astfel: x !R . y )!R ) (4.2) y =(x ;x . y =(x y. Intr-adevar, (x. y)= [(x. (y))]= x. y = x
!R y si (x!R y)= [(x. (y))]= x. y = x . y.
Cele doua echivalente $=$L si $R sunt legate una de cealalta prin: )$R ) (4.3) x $R y =(x . y ;x . y =(x y. Intr-adevar, (x. y)= [(x. y) . (y-
. x)]=(x. y). (y. x)=(x !R y) . (y !R x)= x $R y si (x$R y)= [(x!R y)_(y!R x)]=(x!R y)^(y!R x)= (x . y) . (y . x)= x . y.
Avem, pentru orice x . B, x =
x . 0= x !R 1, adica negatia asociata lui . coincide cu negatia asociata lui !R (x= xL = R R x . 0= x !L 0 si x= x !R 1 si x= x). Intr-adevar, x . 0= x. 0= xsi x !R 1=
x. 1= x.
4.1. ALGEBREBOOLE:DEFINITIE,EXEMPLE,PROPRIET I 63 AT In consecinta, spunem ca implicatiile . si !R sunt duale una alteia, ca echivalentele . si $R sunt duale una alteia si ca negatia este "autoduala". Urmatoarele proprietati ale implicatiei si echivalentei booleene vor fi folosite mai departe: Propozitia 4.1.8 x . y =1 daca si numai
daca x = y, pentru orice x, y . B. Demonstratie. Daca x . y = 1, adica x. y = 1, atunci y = y . 0= y . (x . x)=(y . x) . (y . x)=(y . x) . 1= y . x, adica x = y. Invers, daca x = y, atunci 1
= x. x = x. y = x . y; rezulta ca x . y = 1. . Propozitia 4.1.9 x . y =1 daca si numai daca x = y, pentru orice x, y . B. Demonstratie. x . y =1 . (x . y) . (y . x)=1 . (x . y
= 1 si y . x = 1) . (x = y si y = x) . x = y, conform Lemei 4.1.5. . Exercitiile 4.1.10 (1) Sa se transcrie toate tautologiile din sistemele A2 -A5 de tautologii ^n proprietati ale algebrei booleene B si sa se demonstreze ca, de exemplu, (G1) devine: x . (y
. x) = 1, pentru orice x, y . B. (2) De asemenea, sa se demonstreze urmatoarele proprietati: pentru orice x, y, z . B, (a) (x . (x . y)) . (x . y) = 1, (b) (x . y) . ((y . z) . (x . z)) = 1, (c) (x . y) . (x . y) =
1, (d) (x . y) . ((y . x) . (x . y)) = 1, (e) x. y= x . y, (f) (x . y) . z = x . (y . z). De exemplu, (b) se demonstreaza astfel: este sucient sa demonstram ca x . y = (y . z) . (x . z). Un calcul
simplu arata ca: (y . z) . (x . z)= (y. z). x. z =(y . z) . x. z = y . x. z, de unde x . y = x. y = y . x. z =(y . z) . (x . z). (3) Sa se transcrie de asemenea
tautologiile (P10) -(P24) ^n proprietati ale algebrei Boole B si sa se demonstreze; de exemplu, (P11) devine: x . x = 1 sau, echivalent, conform Propozitiei 4.1.8, x = x, pentru orice x . B. 4.1.4 Exemple de algebre Boole Exemplele 4.1.11 Exemplul 1. Daca X este o multime, atunci (P(X), \, [, CX , ;;X) este o
algebra Boole (vedeti detalii ^n capitolul 5).
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Exemplul 2. (Algebra Boole standard) Algebra L2 =(L2 = f0, 1g. R, . = min, . = max;, 0, 1), cu x=1 x, pentru x . L2, este o algebra Boole, numita algebra Boole standard (canonica). Examplul 3. (Rombul) Multimea = f0, a,
b, 1g= L2 = f0, 1gf0, 1} = f(0, 0), (0, 1), (1, 0), (1, 1)g; L22 = L2 L22 organizata ca latice ca ^n diagrama Hasse din Figura 4.1 si cu negatia denita pe prima coloana a tabelei implicatiei booleene (x= x . 0, pentru orice x), este o algebra
Boole, notata L22, numita si romb. 1
a S b 0 Figura 4.1: Algebra Boole L22 (rombul) . 0 a b 1 0 1 1 1 1 L22 a b b a 1 a b 1 1 1 1 0 a b 1 Exemplul 4.
(Cubul) Multimea L222 = f0, a, b, c, d, e, f, 1g= L3 = f0, 1gf0, 1gf0, 1} = = L2 L2 L22 f(0, 0, 0), (0, 0, 1), (0, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 0), (1, 0, 1), (1, 1, 0), (1, 1, 1)g, organizata ca latice ca ^n diagrama Hasse
din Figura 4.2 si cu negatia denita ca ^n prima coloana a tabelei urmatoare a implicatiei booleene, !, este o algebra Boole, notata L222, numita si cub. 1 . c . e . f a b d 0 Figura 4.2: Algebra Boole L222 (cubul)
4.2. O DEFINIT IE ECHIVALENT A A ALGEBRELOR BOOLE 65 . 0 a b c d e f 1 . 0 a b c d e f 1 0 0 a b c d e f 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 a a a c c e e 1 1 a 0 a 0
a 0 a 0 a b b c b c f 1 f 1 b 0 0 b b 0 0 b b L222 c c c c c 1 1 1 1 c 0 a b c 0 a b c d d e f 1 d e f 1 d 0 0 0 0 d d d d
e e e 1 1 e e 1 1 e 0 a 0 a d e d e f f 1 f 1 f 1 f 1 f 0 0 b b d d f f 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 a b c d e f 1 . 0 a b c d
e f 1 0 1 1 1 1 1 1 1 1 a f 1 f 1 f 1 f 1 b e e 1 1 e e 1 1 L222 c d e f 1 d e f 1 d c c c c 1 1 1 1 e b c b c f 1 f 1 f a
a c c e e 1 1 1 0 a b c d e f 1 Exemplul 5. Alte exemple de algebre Boole sunt L2222 etc. Exemplul 6. Multimea evenimentelor asociate unei experiente aleatoare este o algebra Boole. Exemplul 7. Daca X este un spatiu topologic, atunci familia B(X) a partilor simultan
^nchise si deschise ale lui X formeaza o algebra Boole. Exemplul 8. Daca (L, ^, _, 0, 1) este o latice distributiva cu prim si ultim element, atunci multimea C(L) a elementelor complementate ale lui L este o algebra Boole. Exemplul 9. Orice produs direct de algebre Boole are o structura canonica de algebra Boole (operatiile
se denesc pe componente). In particular, daca X este o multime nevida, atunci LX = ff : X . f0, 1g} este o algebra Boole. 2 4.2 O denitie echivalenta a algebrelor Boole Continutul acestei sectiuni este preluat din [63]. In mod uzual, am vazut ca algebrele Boole sunt denite ca algebre
(B, ^, _;, 0, 1) vericând axiomele (B1) -(B7). Prezentam o denitie echivalenta, a doua, a algebrelor Boole, motivata de sistemu l de axiome al sistemului formal al calculului clasic al propozitiilor folosit ^n
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE aceasta lucrare, capitolul 7 (vedeti, de asemenea, sistemul A2 de tautologii din prezentarea neformalizata, capitolul 1): (G1) . . (. . '), (G2) (. . (. . )) . ((. . ) . (. . )), (G3) (:. !:') . (. . ). 4.2.1 Denitia 2 a algebrelor Boole
Denitia 4.2.1 O algebra Boole este o structura (B, !;, 1) , unde . este o operatie binara, este o operatie unara, 1 . B, vericând urmatoarele axiome: pentru orice x, y, z . B, (A1) x . (y . x) = 1, (A2) [x . (y . z)] . [(x . y) . (x . z)]
= 1, (A3) (y. x) . (x . y) = 1, (A4) daca x . y = 1 si y . x = 1, atunci x = y. Vom demonstra ^n aceasta subsectiune ca cele doua denitii sunt echivalente, deci ca urmatoarea teorema are loc: Teorema 4.2.2 (1) Fie B =(B,
^, _;, 0, 1) o algebra vericând axiomele (B1) -(B7). Sa denim (B) def. =(B, !;, 1) astfel: pentru orice x, y . B, def. )x . y =(x . y = x . y. Atunci (B) verica (A1) -(A4). (1') Invers,
e B =(B, !;, 1) o algebra vericând axiomele (A1) -(A4). Sa denim (B) def. =(B, ^, _;, 0, 1) astfel: pentru orice x, y . B, )) (4.4) x . y =(x . y, x . y =(x . y = x . y, (4.5) 0=1. Atunci
(B) verica (B1) -(B7). (2) Aplicatiile a si sunt mutual inverse. Demonstratia va fi facuta ^n trei subsectiuni: 2. Axiomele (B1) -(B7) implica (A1) -(A4) 3. Axiomele (A1) -(A4) implica (B1) -(B7) 4. Aplicatiile a si sunt mutual inverse.
4.2. O DEFINITIE ECHIVALENT 67 A A ALGEBRELOR BOOLE 4.2.2 Axiomele (B1) -(B7) implica (A1) -(A4) In aceasta subsectiune, consideram structura de algebra Boole (B, ^, _;, 0, 1) cu axiomele (B1) -(B7) si vom demonstra ca (A1) -(A4) au loc. Demonstratie. (A1): x . (y . x)= x.
(y. x)=(x. x) . y= 1. (A2): [x . (y . z)] . [(x . y) . (x . z)] = [x. (y. z)]. [(x. y). (x. z)] = [x . y . z] . [(x . y) . x. z]=[x . y . z] . [(x .
x. z) . (y. x. z)] = [x . y . z] . [1 . (y. x. z)] = [x . y . z] . [y. x. z]= [x . y . z] . [y . x . z]= 1. (A3) (y. x) . (x . y)=(y . x)-
. (x. y)=(y. x) . x. y = (y. x. y) . (x . x. y)=1 . 1 = 1. (A4) daca x . y = 1 si y . x = 1, adica x = y si y = x, atunci x = y, conform antisimetriei lui . . 4.2.3 Axiomele
(A1) -(A4) implica (B1) -(B7) In aceasta subsectiune, consideram structura (B, !;, 1) cu axiomele (A1) (A4 ) si vom demonstra ca (B1) -(B7) au loc. Pentru aceasta, vom demonstra mai multe proprietati intermediare. Lema 4.2.3 (MP) x =1 si x . y =1 implica y =1. Demonstratie. x = 1 si
x . y = 1 implica 1 . y = 1. Pe de alta parte, din (A1), avem ca y . (1 . y) = 1, prin urmare y . 1 = 1. Apoi, din (A4), obtinem ca y = 1. . Propozitia 4.2.4 Urmatoarele proprietati au loc, pentru orice x, y, z . B: (A5) x .
1=1, (A6) x . x =1 (reexivitatea), (A7) daca x . y =1 si y . z =1, atunci x . z =1 (tranzitivitatea). Demonstratie. (A se vedea [26], [87]): (A5): Deoarece din (A1) avem 1 . (x . 1) = 1, rezulta, din (MP), ca x . 1 = 1. (A6): Conform (A1), x .
((x . x) . x) = 1; conform (A2), [x . ((x . x) . x)] . [(x . (x . x)) . (x . x)] = 1. Atunci din (MP), (x . (x . x)) . (x . x) = 1. Dar, conform (A1) din nou, x . (x . x) = 1. Rezulta, din (MP) din nou, ca
x . x = 1. (A7): Fie x . y = 1 si y . z = 1. Deoarece y . z = 1, rezulta, conform (A5), ca x . (y . z) = 1.
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Dar, conform (A2), [x . (y . z)] . [(x . y) . (x . z)] = 1. Rezulta, aplicând (MP), ca (x . y) . (x . z) = 1. Deoarece x . y = 1, rezulta, prin (MP) din nou, ca x . z = 1. . Denitia 4.2.5
Sa denim pe B o relatie binara = astfel: pentru orice x, y . B, def. (4.6) x = y (. x . y =1. Atunci din (A6), (A4) si (A7) obtinem: (A6') x = x, pentru orice x . B, adica = este reexiva, (A4') daca x = y si y = x, atunci x
= y, pentru orice x, y . B, adica = este antisimetrica, (A7') daca x = y si y = z, atunci x = z, pentru orice x, y, z . B, adica = este tranzitiva. Observatiile 4.2.6 1) Din (A6'), (A4'), (A7'), rezulta ca relatia binara = pe B este o relatie de ordine partiala.
2) Proprietatea (A5) spune ca: (A5') x = 1, pentru orice x . B, adica 1 este cel mai mare element (ultimul element) al lui B. Propozitia 4.2.7 Urmatoarele proprietati au loc, pentru orice x, y, z . B: (A8) daca x = y . z, atunci x . y = x . z, (A9) x
= y . x, (A10) x = y . z (. y = x . z, (A11) y . z = (x . y) . (x . z), (A12) x . y = (y . z) . (x . z), (A13) daca x = y, atunci y . z = x . z, (A14) x . (y . z)= y
. (x . z), (A15) daca x = y, atunci z . x = z . y. Demonstratie. (A se vedea [26] si [87]) (A8): Conform (A2), [x . (y . z)] . [(x . y) . (x . z)] = 1; daca x = y . z, adica x . (y . z) = 1,
atunci aplicând (MP), obtinem (x . y) . (x . z) = 1, adica x . y = x . z. (A9): rezulta direct din (A1). (A10): =): daca x = y . z, atunci din (A8), avem x . y = x . z; dar din (A9), y = x . y; atunci din (A7') obtinem y
= x . z. (=: rezulta prin simetrie. (A11): Din (A2), avem x . (y . z) = (x . y) . (x . z). Pe de alta parte, din (A9), avem y . z = x . (y . z). Rezulta, aplicând (A7'), ca y . z = (x . y) . (x . z), adica (A11)
are loc. (A12) rezulta din (A11), aplicând (A10).
4.2. O DEFINITIE ECHIVALENT 69 A A ALGEBRELOR BOOLE (A13): Din (A12), x . y = (y . z) . (x . z). Daca x = y, adica x . y = 1, atunci din (A5'), obtinem ca (y . z) . (x . z) = 1, adica y . z = x . z.
(A14) Din (A2), avem ca x . (y . z) = (x . y) . (x . z). Pe de alta parte, deoarece din (A9) avem y = x . y, rezulta, din (A13), ca avem (x . y . (x . z) = y . (x . z). Prin urmare, din (A7'), obtinem ca x . (y .
z) = y . (x . z). Prin simetrie, obtinem de asemenea ca y . (x . z) = x . (y . z). Prin urmare, conform (A4'), (A14) are loc. (A15): Daca x = y, adica x . y = 1, atunci din (A5), avem ca z . (x . y)= 1. Pe de alta
parte, din (A2), avem ca [z . (x . y)] . [(z . x) . (z . y)] = 1. Prin urmare, aplicând (MP), obtinem (z . x) . (z . y) = 1, adica z . x = z . y. . Propozitia 4.2.8 Urmatoarele proprietati au loc, pentru orice x, y . B: (A16) y. x=
x . y, (A17) (a) x= x . y, (b) x = x. y, (A18) (x)= x, (A19) x = (x), (A20) (x)= x. Demonstratie. (A16): Urmeaza direct din (A3). = y. x. x (A17) (a): Din (A9), xsi, din (A16), y= x .
y; prin urmare, aplicând (A7'), obtinem x= x . y. (A17) (b) este echivalent cu (A17) (a), prin (A10). (A18): Din (A9) si (A16) avem: (x)= (((x))). (x)= x. ((x))= (x). x. Prin urmare, prin (A7'), obtinem (x)= (x). x, care prin (A8) ne da (x). (x)=
(x). x. Dar, prin (A6), (x). (x)= 1, prin urmare, prin (A5'), obtinem (x). x = 1, adica (x)= x. (A19): Din (A18), ((x))= x, adica ((x)). x= 1. Pe de alta parte, din (A3), [((x)). x] . [x . (x)] = 1. Prin urmare, aplicând (MP), x .
(x)= 1, adica x = (x). (A20): Din (A18), (x)= x si din (A19), x = (x); prin urmare, prin (A4'), (x)= x. . Propozitia 4.2.9 Urmatoarele proprietati au loc, pentru toti x, y . B: (A21) x = (x . y) . y, (A22) 1 . x = x.
Demonstratie. (A21): Din (A6'), x . y = x . y este adevarata. Prin urmare, din (A10), x = (x . y) . y.
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE (A22): Conform (A4), trebuie sa demonstram ca: (a) x . (1 . x)=1si (b) (1 . x) . x = 1. Intr-adevar, (a) este adevarata conform (A1). Pentru a demonstra (b), sa observa m ca, din (A21), avem 1 = (1 . x) . x, prin urmare, din (A5'), avem (1
. x) . x = 1, adica (b) este adevarata de asemenea. . Sa denim un nou element, 0, al lui B prin (4.5) si sa denim doua noi operatii pe B, ^, _, prin (4.4). Propozitia 4.2.10 Urmatoarele proprietati au loc, pentru toti x, y . B: (A23) x . y = y-
. x, (A24) y. x= x . y, (A25) 0=1, (A26) x = y (. y= x, (A27) 0 = x, (A28) x= x . 0, (A29) x . x= xsau, echivalent, x. x = x, (A30)
x. y = y. x, (A31) x . y= y . x, (A32) (x . y) . x = x (implicativa), (A33) x . (y . z)=(x . y) . z, (A34) x = y. (x . y). Demonstratie. (A23): Din (A20) si (A16), x . y =(x)-
. (y)= y. x. (A24): Din (A16), y. x= x . y si din (A23), x . y = y. x; prin . x urmare, prin (A4'), y= x . y. (A25): 0= (1)= 1, din (A20). (A26): Din (A3), (y. x) . (x . y) = 1
si din (A23), (x . y) . (y. x) = 1. Prin urmare, aplicând (MP), daca y= x, adica y. x= 1, atunci x . y = 1, adica x = y; daca x = y, adica x . y = 1, atunci y. x= 1, adica y= x.
(A27): Din (A26), (A25), 0 = x (. x= 0(. x= 1. Dar, din (A5'), x= 1 este adevarata, prin urmare 0 = x. (A28): Din (A24), (A25), (A22), avem x . 0=0. x=1 . x= x. (A29): Din (A9), avem x= x . x; din
(A28), (A2), (A6), (A28), (A22), avem x . x= x . (x . 0) = (x . x) . (x . 0) = 1 . x= x, adica x . x= x, conform (A7'). Rezulta ca x . x= x, prin (A4'). Atunci sa ^nlocuim x cu x. (A30): Din
(A20), (A24), avem x. y = x. (y)= y. x. (A31): Din (A20), (A24), obtinem x . y=(x). y= y . x. (A32): Conform (A4), trebuie sa demonstram: (a) x . [(x . y) . x]=1si (b) [(x . y) . x] . x = 1. Intr-adevar, (a) rezulta din
(A1). Pentru a demonstra (b), ^ntâi sa observam ca
4.2. O DEFINITIE ECHIVALENT 71 A A ALGEBRELOR BOOLE (x . y) . x = x. (x . y), din (A24). Dar, prin (A17)(a), avem x= x . y; din (A26), (A20), avem x= x . y (. (x . y)= (x)(. (x . y)= x. (A29)
Acum, prin (A15), obtinem x. (x . y)= x. x = x. Prin urmare, (x . y) . x = x. (A33): (x . y) . z =(x . y). z = z. (x . y)= x . (z. y)= x . (y . z), prin (A24), (A20), (A14), (A24). (A34): Din (A21), (A16),
avem x = (x . y) . y = y. (x . y). . Propozitia 4.2.11 Urmatoarele proprietati au loc, pentru toti x, y . B: (A35) (x . y)= x. y(lege De Morgan), (A36) (x . y)= x. y(lege De Morgan). Demonstratie. (A35):
(x . y)= ((x . y))= x . ysi x. y=(x). y= x . y, din (A20). (A36): (x . y)=(x. y)si x. y=(x. (y))=(x. y), din (A20). . Suntem acum ^n masura sa demonstram ca (B1) -(B7) sunt ^ndeplinite. Demonstratie.
(B1): x . x = x (. x. x = x, conform (A29). x . x = x (. (x . x)= x si din (A29), (A20), (x . x)=(x)= x. (B2): x . y = y . x (. x. y = y. y, conform (A30). x . y = y . x
(. (x . y)=(y . x), conform (A31). (B3): x . (y . z)= x . (y. z)= x. (y. z). (x . y) . z = z . (x . y)= z. (x . y)= z. (x. y), din (B2), (A30). Dar, x. (y. z)= x. (z-
. y)= z. (x. y), din (A30), (A14). x . (y . z)= x . (y . z)=(x . (y . z)), din (A20). (x . y) . z = z . (x . y)=(z . (x . y))=(x . (z . y))=(x . (y . z)), prin (B2), (A20), (A14), (A31).
(B4): x . (x . y)=(x . y) . x =(x . y) . x = x, din (B2), (A20), (A32). x . (x . y)=(x . y) . x =(x. y) . x = ((x. y) . x)=(x)= x, din (B2), (A32). Sa observam ca din (B1) -(B4) rezulta ca (B, ) este
o latice; prin urmare, x . y = x = x . y, iar a = b si a. = b. implica a . a. = b . b. , a . a. = b . b. . (B5): Conform (A4'), trebuie sa demonstram: (a) (x . z) . (y . z) = (x . y)
. z si (b) (x . y) . z = (x . z) . (y . z). Intr-adevar, pentru a demonstra (a): deoarece x . z = z si y . z = z, atunci (x^z) _(y ^z) = z si deoarece x ^z = x si y ^z = y, atunci (x ^z)_(y ^z) = x_y; astfel, (a) are
loc. Pentru a demonstra (b), mai ^ntâi sa demonstram (4.7) x . y = z . [(x . z) . (y . z)].
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE (A14) Intr-adevar, deoarece z . [(x . z) . (y . z)] = z . [(z . x) . (y . z)]= (z . x) . [z . (y . z)], atunci (4.7) este echivalent cu (4.8) x . y = (z . x ) . [z . (y .
z )]. Din (A34), avem ) (4.9) y = z . (y . z. Din (4.9), prin (A15), obtinem ca (z . x) . y = (z . x) . [z . (y . z)] si din (A9) avem y = (z . x) . y; rezulta, prin (A7'), ca (4.10) y = (z .
x ) . [z . (y . z )]. Din (A11), avem x. (y . z)= (z . x) . [z . (y . z)] si din (A9), (A16), avem x = (y . z) . x = x. (y . z). Rezulta, prin (A7'), ca (4.11) x = (z . x ) .
[z . (y . z )]. Din (4.10) si (4.11), obtinem (4.8), deci (4.7). Acum, deoarece (4.7) ^nseamna ca (x . y) . (z . [(x . z) . (y . z)]) = 1, rezulta, prin (A33), ca [(x . y) . z] . [(x . z) . (y . z)] = 1, adica (b) are loc. )
(B6): x . 0= x. 0=(x= x si x . 1=(x . 1)=(x . 0)= (x)= x. (B7): x . x= x. x= 1 si x . x=(x . x)=1= 0. . 4.2.4 Aplicatiile a si sunt mutual inverse Fie
(B, ^, _;, 0, 1) . (B, !;, 1) . (B, ^, _;, 0, 1) Atunci pentru orice x, y . B, avem: x . y =(x . y)=(x. y)= x . y, x . y = x. y =(x). y = x . y, 0 =1= 0, deci . a
=1(B;^;_, ;0;1). Invers, e (B, . , 1) . (B, ^, _;, 0, 1) . (B, );, 1) Atunci pentru orice x, y . B, avem: x . y = x. y =(x). y = x . y, deci a . =1(B;!, ;1).
Cu aceasta, demonstratia Teoremei 4.2.2 s-a terminat. .
4.2. O DEFINITIE ECHIVALENT 73 A A ALGEBRELOR BOOLE Observatiile 4.2.12 (i) Aceasta a fost o demonstratie directa ca o algebra (A, !;, 1) cu axiomele (A1) -(A4) este o algebra Boole. Dar exista si demonstratiile urmatoare: (ii) Din (A1), (A2), (A3), (B, !, 1) este o algebra Hilbert [26]; din (4.5),
(A27), (A20), ea este o algebra Hilbert marginita care satisface proprietatea dublei negatii ((x)= x), prin urmare este o algebra Boole, conform [14]. (iii) Din (A12), (A21), (A6'), (A5'), (A4'), (4.6), (B, , !, 1) este o algebra BCK-de stânga, rasturnata [60], [61], [62]; din (A32), ea este implicativa (vedeti [64]); prin urmare, din (4.5), (A27), (B, , !,
0, 1) este o algebra BCK-de stânga, rasturnata, implicativa, marginita, deci este o algebra Boole, conform [64]. 4.2.5 Principiul dualitatii pentru algebre Boole Principiul dualitatii pentru algebre Boole se formuleaza ^n functie de denitia folosita a algebrelor Boole. -Daca se foloseste Denitia 1 (ca structura (B, ^, _, , 0, 1) vericând axiomele (B1) -(B7)), atunci Principiul
dualitatii pentru algebre Boole rezulta din principiul dualitatii pentru latici: "orice enunt cu privire la algebra Boole (B, ^, _;, 0, 1) ramâne valabil daca peste tot ^n cuprinsul sau schimbam pe . cu _, pe . cu ^, pe 0 cu 1 si pe 1 cu 0". Structura (B, _, ^;,
1, 0) astfel obtinuta este tot o algebra Boole, numita al gebra Boole duala a lui (B, ^, _;, 0, 1). Enuntul (denitie, propozitie, teorema etc.) astfel obtinut se numeste enuntul (denitie, propozitie, teorema etc.) dual al enuntului initial. -Daca se foloseste Denitia 2 (ca structura (B, !;, 1) vericând axiomele (A1)
-(A4)), atunci Principiul dualitatii pentru algebre Boole este: "orice enunt cu privire la algebra Boole (B, !, , 1) ramâne valabil daca peste tot ^n cuprinsul sau schimbam pe . cu !R (vedeti (4.2)) si pe 1 cu 0 (0=1)". Structura (B, !R ;, 0) astfel obtinuta este tot o algebra Boole, numita
algebra Boole duala a lui (B, . , 1). Enuntul (denitie, propozitie, teorema etc.) astfel obtinut se numeste enuntul (denitie, propozitie, teorema etc.) dual al enuntului initial. Avem deci urmatoarea denitie 2 duala: Denitia 4.2.13 [63], [62] O algebra Boole este o structura B =(B, !R ;, 0) vericând
urmatoarele axiome: pentru toti x, y, z . B, (A1-R) x !R (y !R x) = 0, (A2-R) [x !R (y !R z)] !R [(x !R y) !R (x !R z)] = 0,
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE (A3-R) (y!R x) !R (x !R y) = 0, (A4-R) x !R y = 0 si y !R x = 0 implica x = y. Teorema duala Teoremei 4.2.2 are loc. 4.3 Inele Boole. Echivalenta cu algebrele Boole Sa amintim urmatoarele denitii: Denitiile 4.3.1
Se numeste semigrup sau monoid o algebr6 a A =(A, ) de tip (2), unde A = si operatia * este asociativa. (A, ) se numeste semigrup comutativ sau abelian sau monoid comutativ sau abelian daca operatia * este comutativa. Se numeste semigrup unitar sau monoid unitar o algebra A =(A, ;e) de
tip (2,0), unde (A, ) este semigrup si e este element neutru al operatiei , adica x * e = e * x = x, pentru orice x . A. Exemplele 4.3.2 (Z, +, 0), (Z, , 1), (N, +, 0), (N, , 1) sunt semigrupuri comutative , unitare. Denitia 4.3.3 Se numeste grup o algebra
G =(G, +, , 0) -^n notatie aditiva -de tip (2, 1, 0), astfel ca urmatoarele axiome sunt satisfacute: pentru toti x, y, z . G, (g1) x +(y + z)=(x + y)+ z, (g2) x +0= x =0+ x, (g3) x +(x)=0=(x)+ x. 1 In notatie multiplicativa, un grup este o algebra G =(G, ;, 1).
Sa observam ca ^n unele materiale grupul este denit, echivalent, ca o algebra (G, +, 0) -^n notatia aditiva -sau o algebra (G, , 1) -^n notatia multiplicativa. Grupul se zice comutativ sau abelian daca: (g0) x + y = y + x, pentru toti x, y . G. Propozitia 4.3.4 Fie (G, +, , 0) un grup.
Atunci (g4) (x)= x, pentru toti x . G, (g5) 0=0. Denitia 4.3.5 Se numeste inel o algebra (A, +, , , 0) de tip (2, 2, 1, 0), unde A 6si: = (a) (A, +, , 0) este grup abelian, (b) (A, ) este semigrup, (c) operatia este distributiva fata de operatia
+, adica pentru orice x, y, z . A, x (y + z)= x y + x z, (y + z) x = y x + z x.
4.3. INELE BOOLE. ECHIVALENTA CU ALGEBRELE BOOLE 75 Sa observam ca ^n unele materiale inelul este denit, echivalent, ca o algebra (A, +, , 0), deoarece se considera denitia echivalenta a grupului ca o algebra (A, +, 0). Un inel se numeste comutativ, daca si operatia de ^nmultire este comutativa. Un inel se numeste unitar, daca
semigrupul (A, ) este unitar; deci, un inel unitar este o algebra (A, +, , , 0, 1). 4.3.1 Inele Boole Denitia 4.3.6 Se numeste inel boolean sau inel Boole orice inel unitar A = 2 notatie 2 (A, +, , , 0, 1) cu proprietatea ca x= x pentru orice x . A,
unde x= x x. Lema 4.3.7 Fie A un inel Boole. Atunci pentru orice doua elemente x, y . A, avem x + x =0 si x y = y x. 2 Demonstratie. Din x+y =(x+y)2 = x2 +xy +y x +y= x + x y + y x+y rezulta x
y + y x = 0. Luând y = x, se obtine x + x = x2 + x2 = 0. Pentru orice z . A, vom avea z + z = 0, adica z = z. Luând z = x y, rezulta x y = (x y)= y x. . 4.3.2 Echivalenta
algebre Boole -inele Boole Teorema 4.3.8 1) Fie A =(A, +, , , 0, 1) un inel Boole. Sa denim (A) def. =(A, ^, _;, 0, 1), unde: def. def. def. x . y = x + y + x y, x . y
= x y, x = x +1. Atunci (A) este o algebra Boole. 1') Invers, e A =(A, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole. Sa denim: (A) def. =(A, +, , , 0, 1), unde: def. def. def. x + y =(x
. y ) . (x . y);x y = x . y, x = x. Atunci (A) este un inel Boole. 2) Aplicatiile si . sunt mutual inverse. Demonstratie. (1): Sa demonstram, de exemplu, asociativitatea operatiei _: (x_y)_z =(x+y+xy)+z +(x+y +xy)z = x+y+z +xy+yx+z x+xy z = ::. = x .
(y . z).
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Vom mai demonstra ca x + 1 verica proprietatile complementului: x . (x +1) = x + x +1+ x (x +1) = 2x +1+ x2 + x = 0+1+(x + x) = 1+0 = 1, notatie unde 2x = x + x, si x . (x +1) = x
(x +1) = x2 + x = x + x = 0. (1'): Sa vericam asociativitatea operatiei +: (a + b)+ c = [((a . b) . (a. b)) . c] . [((a . b) . (a. b)). c]; calculam separat: ((a . b) . (a. b)) . c=(a . b. c)
. (a. b . c) si ((a . b) . (a. b)). c = ((a. b) . (a . b)) . c = [(a . a) . (a. b) . (a . b) . (b . b)] . c = ((a . b) . (a. b)) . c =(a . b . c) .
(a. b. c). Inlocuind mai sus, se obtine: (a + b)+ c =(a. b. c) . (a. b . c) . (a . b. c) . (a . b . c). Expresia obtinuta este simetrica ^n a, b, c, deci (a + b)+ c = a +(b + c). Vericarea celorlalte axiome
ale inelului Boole se face similar. (2): Prin calcule. . Caz particular. Fie algebra Boole P(X) a partilor unei multimi X. Adunarea + a inelului Boole asociat (P(X)) este chiar diferenta simetrica: A4B =(A B) . (B A), iar ^nmultirea este intersectia: A n B. Exercitiul 4.3.9 Fie A =(A, +, , ,
0, 1) un inel comutativ si unitar. Un element 2 e . A se numeste idempotent daca e= e. Sa notam cu B(A) multimea elementelor idempotente ale lui A. Pe B(A), sa denim operatia urmatoare: pentru orice e, f . B(A), def. e . f = e + f 2(e f).
Sa se arate ca (B(A), , , 0, 1) este inel Boole. 4.4 Subalgebre, homomorsme 4.4.1 Subalgebre. Exemple Denitia 4.4.1 Fie B =(B, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole. O submultime nevida S a lui B se numeste subalgebra Boole (pe scurt, subalgebra) a lui B daca S este ^nchisa la operatiile din
B, adica daca sunt vericate axiomele urmatoare: pentru orice x, y . A, (a) x, y . S implica x . y . S, (b) x, y . S implica x . y . S, (c) x . S implica x. S, (d) 0 . S,1 . S. Observatiile 4.4.2
4.4. SUBALGEBRE, HOMOMORFISME (1) Fiecare din axiomele (a), (b), (d) rezulta din celelalte trei. Axioma (c) nu rezulta din celelalte. Intr-adevar, consideram algebra Boole L2 si S = f(0, 0), (1, 0); 2 (1, 1)g. S verica axiomele (a), (b), (d), dar nu este ^nchisa la negatie. (2) Daca S este subalgebra Boole
a lui (B, ^, _;, 0, 1), atunci (S, ^, _;, 0, 1) este algebra Boole, unde am notat tot cu ^, _, restrictiile operatiilor din B la S. Exemplele 4.4.3 (1) Daca B =(B, ^, _;, 0, 1) este o algebra Boole, atunci L2 = f0, 1g. B este subalgebra a lui B. (2)
Daca B este o algebra Boole, atunci LN este subalgebra a lui BN . 2 (3) Daca X este un spatiu topologic, atunci algebra Boole B(X) a partilor lui X care sunt simultan ^nchise si deschise este subalgebra a lui P(X). (4) L3 = L2 L2 L2 = f0, a, b, c, d, e, f, 1}
are ur matoarele subalgebre: 2 S1 = f0, 1g, S2 = f0, c, d, 1g, S3 = f0, b, e, 1g, S4 = f0, a, f, 1g, S5 = L32 . Exercitiul 4.4.4 Sa se scrie un program pentru determinarea tuturor subalgebrelo r lui Ln 2 , n = 2. 4.4.2 Homomorsme. Exemple A
B Denitiile 4.4.5 Fie A =(A, Â, _A;, 0A, 1A) si B =(B, ^B, _B;, 0B, 1B) doua algebre Boole. Un homomorsm, sau morsm, de algebre Boole sau boolean, de la A la B, este o functie f : A . B care satisface proprietatile urmatoare: pentru orice x, y . A, (H1) f(x Â y)=
f(x) ^B f(y), (H2) f(x _A y)= f(x) _B f(y), (H3) f(xA )= f(x)B , (H4) f(0A)=0B, f(1A)=1B. Un izomorsm de algebre Boole este un homomorsm de algebre Boole care este bijectiv. Daca algebrele Boole A si B sunt izomorfe, atunci vom nota A = B. Un endomorsm al algebrei Boole A este un homomorsm
f : A . A. Un automorsm al algebrei Boole A este un izomorsm f : A . A. Observatiile 4.4.6 (i) Fiecare din cele patru axiome (H1) -(H4) este implicata de celelalte trei. De exemplu, (H4) este implicata de (H1) -ntr-adev6nseamna (H3): âr, S = âcexista x . S, deci x. S
si deci x . x=0 . S si x . x=1 . S. (ii) Un morsm boolean f : A . B verica urmatoarele proprietati legate de implicatia si echivalenta booleana: pentru orice x, y . A, f(x !A y)= f(x) !B f(y), f(x $A y)= f(x) $B f(y). (iii) Orice morsm de algebre Boole este
o aplicatie izotona (pastreaza ordinea), adica, x A y . f(x) B f(y).
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Intr-adevar, x A y . x _A y = y implica f(x _A y)= f(y)= f(x) _B f(y), adica f(x) B f(y). Propozitia 4.4.7 Daca f : A . B este un homomorsm de algebre Boole si S este o subalgebra Boole a lui A, atunci f(S) este o subalgebra Boole
a lui B. In particular, imaginea, f(A), a lui A prin f este o subalgebra Boole a lui B. Demonstratie. Imediat. . Vom nota cu Boole categoria algebrelor Boole si a morsmelor booleene. Exemplele 4.4.8 (Exemple de morsme booleene) (1) Fie X, Y doua multimi nevide si f : X . Y
o functie oarecare. Functia : P(Y ) . P(X), denita de (C)= f1(C), pentru orice C . Y , este un morsm boolean. (2) Fie P(X) algebra Boole a partilor lui X. Consideram functia F : P(X) . LX , denita de (A)= A, pentru orice A . X (unde A este functia caracteristica 2 a lui A,
vedeti capitolul 5). Atunci F este un izomorsm boolean. (3) Rombul este izomorf cu L22 . (4) Cubul este izomorf cu L32 . (5) Ne propunem sa determinam automorsmele cubului. Intâi, vom observa ca daca f : A . B este un izomorsm boolean, atunci: pentru orice x, y . A, x<y (. f(x) <f(y). Atunci,
daca f este un automorsm al cubului, vom avea f(fa, b, cg)= fa, b, cg. Rezulta ca numarul de automorsme ale cubului este 8 (= numarul de permutari ale unei multimi cu 3 elemente). Morsmul identic este unul din cele 8. Sa vedem cum se determina unul din celelalte. Presupunem ca f(a)= b, f(b)= c, f(c)= a. Atunci: f(x)= f(a
. b)= f(a) . f(b)= b . c = z, f(y)= f(a . c)= f(a) . f(c)= b . a = x, f(z)= f(b . c)= f(b) . f(c)= c . a = y. Bine^nteles ca f(0) = 0 si f(1) = 1. Exercitiile 4.4.9 (1) Sa se determine (eventual printr-un program) toate automorsmele lui Ln
2 , n = 2. (2) Sa se determine toate morsmele booleene de tipul: (a) f : L3 2 . L2, (b) f : L3 2 . L22 , (c) f : L2 2 . L32 , (d) f : L2 3 . L32 . Observatia 4.4.10 Fie f : L . L. un morsm din Ld(0, 1) (latici distributive
cu prim si ultim element). Daca x . C(L), atunci f(x) . C(L0), deci putem deni C(f)= f jC(L): C(L) . C(L0). Atunci C(f) este un morsm boolean. Asocierea L . C(L), f . C(f) deneste un functor contravariant C : Ld(0, 1) . Boole.
4.5. ALGEBRE BOOLE C ^79 AT Lema 4.4.11 Fie f : A . B un morsm boolean. Sunt echivalente armatiile: (1) f este injectiv, (2) Pentru orice x, y . A, avem: x = y (. f(x) = f(y). Demonstratie. (1) . (2): Daca f(x) = f(y), atunci f(x . y)= f(x) .
f(y)= f(x), deci x . y = x, de unde x = y. Este evident ca x = y . f(x) = f(y). (2) . (1): Daca F (x)= f(y), atunci f(x) = f(y) si f(y) = f(x), de unde x = y si y = x; rezulta x = y. . Lema 4.4.12 Fie f : A . B
un morsm boolean. Sunt echivalente armatiile: (1) f este injectiv, (2) f1(0) = f0g, (3) f1(1) = f1g. Demonstratie. (1) . (3): f(x)=1= f(1) implica x = 1. (3) . (1): f(x) = f(y) implica f(x . y)= f(x) . f(y) = 1 implica x . y =1 implica x = y. Aplicând Lema 4.4.11, rezulta
ca f este injectiv. (1) (. (2) se demonstreaza analog. . Observatiile 4.4.13 (i) Fie A, B doua inele Boole si (A), (B) algebrele Boole asociate. Daca f : A . B este un morsm de inele unitare, atunci (f)= f : (A) . (B) este un morsm boolean. (i') Fie A, B doua algebre Boole
si (A), (B) inelele Boole asociate. Daca g : A . B este un morsm boolean, atunci (g)= g : (A) . (B) este un morsm de inele unitare. . poate fi privit ca un functor de la categoria algebrelor Boole la categoria inelelor Boole, iar un functor de la categoria inelelor Boole
la categoria algebrelor Boole. Functorii . si stabilesc un izomorsm ^ntre categoria algebrelor Boole si categoria inelelor Boole. 4.5 Algebre Boole cât 4.5.1 Filtre (ideale) si sisteme deductive Am vazut ca . si . sunt operatii duale si ca implicatiile . si !R sunt operatii duale ^ntr-o algebra Boole. Corespunzator lor, ^n aceasta subsectiune, vom studia notiunile
duale de ltru si ideal si notiunile duale de !-sistem deductiv si !R-sistem deductiv.
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Denitiile 4.5.1 Fie B =(B, ^, _, , 0, 1) o algebra Boole oarecare. (1) O submultime nevida F a lui B se numeste ltru daca pentru orice x, y . B, (F1) x, y . F implica x . y . F , (F2) x . F , x
= y implica y . F . (1') Dual, o submultime nevida I a lui B se numeste ideal daca pentru orice x, y . B, (F1') x, y . I implica x . y . I, (F2') x . I, x = y implica y . I. Observatiile 4.5.2 (i) Din (F2) rezulta ca 1
. F , deoarece orice x . F verica x = 1. (ii) Pentru orice elemente x, y . B, x, y . F daca si numai daca x . y . F . (i') Din (F2') rezulta ca 0 . I, deoarece orice x . I verica x = 0. (ii') Pentru orice elemente x, y . B, x,
y . I daca si numai daca x . y . I. Unui ltru F i se asociaza idealul IF = fx x . F g, iar unui ideal I i se asociaza ltrul FI = fxx . Ig. In acest fel, ltrele lui B sunt ^n corespondenta biunivoca cu idealele lui B. Conform
acestei observatii, vom studia numai ltrele unei algebre Boole; proprietatile idealelor se vor obtine prin dualizare. Denitiile 4.5.3 Fie B =(B, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole oarecare. (1) Un !-sistem deductiv, sau simplu un sistem deductiv cand nu este pericol de confuzie, al lui B este o submultime S . B care
satisface proprietatile: (sd1) 1 . S, (sd2) x . S si x . y . S implica y . S. (1') Dual, un !R-sistem deductiv al lui B este o submultime S . B care satisface proprietatile: (sd1') 0 . S, (sd2') x . S si x !R y . S implica y . S. Propozitia 4.5.4
(1) Filtrele lui B coincid cu !-sistemele deductive ale lui B. (1') Idealele lui B coincid cu !R-sistemele deductive ale lui B. Demonstratie. (1): Fie F un ltru al lui B. Deci =6 F . B. Fie x . F ; avem x = 1, prin urmare 1 . F , conform (F2). Fie acum x,
x . y . F . Atunci x . (x . y) . F , conform (F1); dar x . (x . y)= x . (x. y)=0 . (x . y)= x . y si x . y = y. Rezulta, aplicând (F2), ca y . F . Deci, F este un !-sistem deductiv. Invers, e S
un !-sistem deductiv al lui B. Din (sd1), avem ca 1 . S, deci S este nevida. Fie x, y . S. Avem ca y . (x . (x . y)) = 1. Intr-adevar, y . (x . (x . y)) = y. x. (x . y)=(y. x. x) . (y. x. y)=1 .
1 = 1. Dar 1 . S, prin urmare y . (x . (x . y)) . S. Rezulta ca x . (x . y) . S, din (sd2). De aici rezulta ca x . y . S; deci (F1) are loc. Fie acum x . S si x = y.
4.5. ALGEBRE BOOLE C ^81 AT Atunci x . y = 1, conform Propozitiei 4.1.8. Dar 1 . S, din (sd1), deci x . y . S. Rezulta ca y . S, din (sd2). Astfel, (F2) are loc de asemenea, deci S este un ltru. (1'): prin dualizare. . 4.5.2 Congruente. Corespondenta ltre -congruente
Denitia 4.5.5 Fie B =(B, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole. O relatie de echivalenta ~ pe B se numeste congruenta a lui B daca este compatibila cu _, ^, , adica daca pentru orice x;y;x;y. . B, (C1) x ~ y, x. ~ y. implica (x . x0) ~ (y . y0), (C2) x ~
y, x. ~ y. implica (x . x0) ~ (y . y0), (C3) x ~ y implica x~ y. Observatiile 4.5.6 (i) Conditia (C1) (sau (C2)) rezulta din celelalte doua. (ii) Daca ~ este o congruenta a lui B, atunci: (C4) x ~ y, x. ~ y. implica (x . x0)
~ (y . y0), (C5) x ~ y, x. ~ y. implica (x . x0) ~ (y . y0), (C4') x ~ y, x. ~ y. implica (x !R x0) ~ (y !R y0), (C5') x ~ y, x. ~ y. implica (x $R x0) ~ (y $R y0). Daca algebra Boole este denita echivalent ca o structura (B, !,
, 1), atunci congruenta se deneste echivalent ca o relatie de echivalenta compatibila cu !,. Daca algebra Boole este denita echivalent ca o structura (B, !R ;, 0), atunci congruenta se deneste echivalent ca o relatie de echivalenta compatibila cu !R , . Propozitia
4.5.7 Filtrele unei algebre Boole B sunt ^n corespondenta bijectiva cu congruentele lui B. Demonstratie. Fiecarui ltru F al lui B =(B, _, ^;, 0, 1) î asociem urmatoarea relatie binara, F , denita astfel: pentru orice x, y . B, def. x F y (. x . y . F.
Sa observam ca x . y . F . (x . y . F si y . x . F ). -Sa demonstram ca F este o relatie de echivalenta pe B si ca este o congruenta a lui B. Aratam ^ntâi ca F este o relatie de echivalenta pe B: Pentru orice x .
B, x F x rezulta din x . x =1 . F . Pentru orice x, y . B, x F y implica y F x, deoarece x . y = y . x. Pentru orice x, y, z . B care verica x F y si y F z, deci x . y . F , y
. x . F , y . z . F , z . y . F , trebuie sa aratam ca x F z. Sa stabilim inegalitatea (4.12) (x . y) . (y . z) = x . z,
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE care va implica x . z . F . Intr-adevar, (x . y) . (y . z)=(x. y) . (y. z)=(x. y) . (y . y) . (x . z) . (y . z) = x. z = x . z. Deci (4.12) are loc. Analog, rezulta z .
x . F ; deci x F z. Deci, F este o relatie de echivalenta pe B. -Sa demonstram (C1): e x F y si x. F y0, deci x . y . F , y . x . F , x. . y. . F , y. . x. . F ; se observa ca: 00) -
. y) . (x0. y0) = (x. y . y0. y . y0) (x . y) . (x. y=(x0) . (x= (x. x0) . y . y. =(x . x0) . (y . y0). Folosind aceasta inegalitate, se obtine (x . x0) . (y . y0) . F si analog, (y . y0) . (x
. x0) . F , deci (x . x0) F (y . y0); astfel, (C1) este adevarata. -(C2) se demonstreaza similar. -Sa demonstram (C3): deoarece x . y = x. y, vom avea: x F y implica xF y; astfel, (C3) este adevarata. Deci, F este o congruenta a lui B.
Invers, ecarei
congruente ~ a lui B î asociem submultimea lui B denita astfel: F ~ def. = fx . B x ~ 1g. Sa aratam ca F ~ este un ltru al lui B. -F ~ este nevida, deorece 1 ~ 1 implica 1 . F . -Sa demonstram (F1): x, y . F , adica
x ~ 1, y ~ 1 implica (x . y) ~ (1 . 1 = 1), adica x . y . F ; -Sa demonstram (F2): e x . F ~ , x = y; deci x ~ 1 si x . y = y, care implica (y = x . y) ~ (1 . y = 1), adica y
. F ~ . Deci, F ~ este un ltru al lui B.
Daca FB este multimea ltrelor lui B si CB este multimea congruentelor lui B, atunci consideram aplicatiile: : FB . CB si : CB . FB, denite astfel: (F ) def. F , pentru orice F 2FB si () def. F ,
pentru orice = = . CB. Trebuie aratat ca F si . sunt inverse una alteia, adica ((F )) = F si (()) =~ . Sa observam ca F 7 . F 7 . F F si ~ 7 . F ~ 7 . F ~ . Atunci F F
= fx x F 1} = fx x . 1 . F } = fx x . F } = F. Vom demonstra ca ~ = F ~ , unde pentru x, y . B, x F ~ y este echivalent cu x . y . F ~ si y . x . F ~
. -daca x ~ y, atunci (x . y) ~ (y . 1), deci (x . y) ~ 1 si, analog, (y . x) ~ 1. Rezulta x . y . F ~ si y . x . F , deci x F ~ y. -daca x . y . F ~ si y . x . F , deci
(x . y) ~ 1 si (y . x) ~ 1, rezulta ca (x . y = x . (x . y)) ~ (x . 1= x) si, analog, (x . y) ~ y, deci x ~ y. . Din Propozitiile 4.5.4 si 4.5.7, obtinem urmatorul corolar:
4.5. ALGEBRE BOOLE C ^83 AT Corolarul 4.5.8 !-sistemele deductive ale lui B sunt ^n corespondenta bijectiva cu congruentele lui B. Exercitiul 4.5.9 Fie algebra Boole P(X), cu X innita. Sa se arate ca partile conite (= partile ce au complementarele nite) formeaza un ltru si sa se determine congruenta asociata. 4.5.3 Algebre
Boole cât Fie F un ltru al algebrei Boole B =(B, ^, _;, 0, 1) si F relatia de congruenta asociata lui F prin Propozitia precedenta. Deoarece F este o relatie de echivalenta pe B, sa formam clasele de echivalenta: e x=F clasa de echivalenta a lui x . B, adica def. x=F =
fy . B y F xg. Fie B=F = B=F multimea cât, adica multimea tuturor claselor de echivalenta: def. B=F = fx=F x . Bg. Daca x=F . B=F si y=F . B=F , atunci x=F = y=F . x F y. Sa denim pe multimea cât, B=F
, urmatoarele operatii, notate tot cu _, ^, : pentru orice x=F , y=F . B=F , def. def. (x=F )def. x=F . y=F =(x . y)=F , x=F . y=F =(x . y)=F , =(x )=F . Conform proprietatilor congruentei F , cele trei operatii sunt bine denite (adica nu depind de
reprezentantii claselor). Sa denim de asemenea elementele: def. 0=F = fx . B x F 0g. B=F , def. 1=F = fx . B x F 1} = fx . B x . 1 . F } = fx . B x . F } =
F . B=F . Atunci avem urmatorul rezultat: Propozitia 4.5.10 Structura (B=F , _, ^;, 0=F , 1=F ) este o algebra Boole, numit a algebra Boole cât a lui B prin ltrul F . Demonstratie. Trebuie demonstrat ca (B1) -(B7) au loc. Sa demonstram, de exemplu, prima egalitate din
(B1): Pentru orice x=F . B=F , x=F . x=F = x=F . Fie x=F . B=F , element xat, altfel arbitrar; sa demonstram ca x=F . x=F = x=F . Intr-adevar, x=F . x=F = x=F . (x . x)=F = x=F . (x . x) F x . (x . x) . x . F ;
dar x . x = x, conform (B1) din denitia algebrei Boole B; deci x . x . F . 1 . F , ceea ce este ^ntotdeauna adevarat. Rezulta, conform (P.G.)
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE (Principiului Generalizarii), ca pentru orice x=F . B=F , x=F . x=F = x=F este adevarata. La fel se demonstreaza restul proprietatilor. . Sa observam ca daca F = B, atunci B=F = B=B = fB} este o algebra Boole cu un singur element. Corolarul 4.5.11 Surjectia
canonica p = pF : B . B=F , denita astfel: pentru orice x . B, p(x) def. = x=F , este un homomorsm de algebre Boole. Propozitia 4.5.12 Fie F un ltru al algebrei Boole B si e B=F algebra Boole ~ cât. Fie U un ltru al algebrei
Boole cât si e ~ U = p 1( U)= fx . B p(x) 2Ug. Atunci U este ltru al algebrei Boole B si F . U. Demonstratie. ~ U = ;. ~ Atunci existx = p(x)
2U, deci x . U si deci a b U este ltru, deci U = ;: U 6 = ;. ~ (F1): Fie x, y . U. Atunci p(x);p(y) 2U. Cum U este ltru, rezulta ca ~ p(x) . p(y)=
p(x . y) 2U, conform (F1). Deci, x . y . U. ~ (F2): Fie x . U si x = y. Atunci p(x) 2U si p(x) = p(y). Cum U este ltru, ~ rezulta ca p(y) 2U, din (F2). Atunci y . U . F . U: Fie x
. F , deci x . 1 . F , pentru ca x . 1=(x . 1) . (1 . x)= ~ 1 . x = x. Rezulta ca x F 1, deci p(x)= xb= b1 2U. Atunci x . U. . Observatia 4.5.13 ~ U = F (. U=
fb1} = fF g. Invers, avem urmatorul rezultat. Propozitia 4.5.14 Fie F, U ltre ale algebrei Boole B astfel ^ncât F . U. Fie ~ U= p(U ), unde p : B . B=F . Atunci U este ltru al algebrei Boole cât B=F . Demonstratie. ~
U 6;: = U este ltru, deci U 6;; deci exist =a x . U ~ Rezulta cU6 a= ;. si xb= p(x) . p(U) = U. ~ ~ (F1): Fie xb= p(x), yb= p(y) 2U. Deci x, y .
U Atunci xb. b si U ind ltru, rezulta din ~ (F1) ca x . y . U. y = p(x) . p(y)= p(x . y) 2 U. (F2): Fie xb= p(x) 2U si p(x)= xb= beste ltru, rezulta din (F2) c = p(y). Deci x . U si x =
y. Cum U y ~ Atunci bAcum putem enunta urmatoarea teorema. y = p(y) 2U. a y . U.
4.5. ALGEBRE BOOLE C ^85AT Teorema 4.5.15 Fie F, U ltre ale algebrei Boole B cu F . U si e ~ U= pF (U)= fpF (x) x . U g, unde pF : B . B=F este surjectia canonica, denita astfel: pF (x)= x=F . Fie algebra Boole cât
(B=F ) si algebra Boole cât B=U cu pU : B . B=U , ~ U denita astfel: pU (x)= x=U . Atunci izo: (B=F )= = B=U : ~ U Demonstratie. Fie f, g doua aplicatii denite astfel: f
,. g . x=U : (x=F )= ~ U Avem x=F = fy . B y F x} = fy . B y . x . F g, ~ (x=F )= = fy=F y=F ~ U x=F
} = fy=F y=F . x=F 2U} = ~ U ~ fy=F (y . x)=F 2U= pF (U)g. x=U = fy . B y U x} = fy . B y . x . Ug. f este injectiva: Presupunem ca x=U = y=U . Sa demonstram ca
(4.13) (x=F )= =(y=F )= . U U Dar x=U = y=U (. x U y (. y . x . U . F . Atunci: -daca y . x . F , atunci y F x, deci y=F = x=F si, atunci (4.13) are loc. -daca y .
x . U \ F , atunci (y . x)=F = pF (y . x)= pF (y) . pF (x)= y=F . ~ 2 U. Rezulta ca y=F x=F , deci (4.13) are loc. x=F ~ U f este surjectiva: Fie x=U . B=U
. Exista x . B, astfel ^ncât pU (x)= x=U . Deci . B=F , prin urmare exista y =(x=F )= . (B=F )= si f(y)= f((x=F )= )= x=F ~ U U U x=U . . Propozitia
4.5.16 Fie f : B . B. un morsm boolean. (1) f1(1) = fx . B f(x)=1} este un ltru al lui B; (2) f(B) este o subalgebra a lui B0, izomorfa cu B=f1(1). Demonstratie. (1): Imediat. (2): Notam F = f1(1) si denim functia g : B=F . f(B), pentru orice x
. B, prin: g(x=F ) def. = f(x).
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Denitia lui g nu depinde de reprezentanti: x=F = y=F implica x . y . F implica f(x) . f(y)= f(x . y) = 1 implica f(x)= f(y). O vericare simpla arata ca g este morsm boolean. Conform implicatiilor: g(x=F ) = 1 implica f(x) = 1 implica x . F implica x=F
=1=F , rezulta ca g este injectiva. Surjectivitatea lui g este evidenta. . Exercitiul 4.5.17 Fie f : B . B. un morsm boolean surjectiv. Daca F este un ltru al lui B, atunci f(F ) este un ltru al lui B0; daca G este un ltru al lui B. , atunci f1(G) este un ltru al lui
B. Filtrele lui B. sunt ^n corespondenta bijectiva cu ltrele lui B ce includ pe f1(1). Exercitiul 4.5.18 Fie F, G doua ltre ale lui B astfel ^ncât F . G. Atunci G=F = fx=F x . G} este un ltru al lui B=F si algebrele Boole (B=F )=(G=F ) si B=G sunt izomorfe. 4.5.4
Filtre generate de o multime Fie B =(B, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole. Lema 4.5.19 Orice intersectie de ltre ale lui B este un ltru. Denitia 4.5.20 Daca X este o submultime a lui B, atunci ltrul generat de X este intersectia ltrelor ce includ pe X. Cu alte cuvinte,
ltrul generat de X este cel mai mic ltru (^n sensul incluziunii) ce include pe X. Vom nota cu [X) ltrul generat de X. Vom nota cu [x) ltrul generat de fxg; [x) se va numi ltrul principal generat de x. Observatia 4.5.21 Un ltru F este ltrul generat de X daca el verica :
(a) X . F , (b) G ltru, X . G =. F . G. Este evident ca ltrul generat de multimea vida este f1g. Propozitia 4.5.22 Dac6 a X = ;, atunci [X)= fa . B exista n . N* si x1;:::;xn . X, x1 . ::. . xn = ag. Demonstratie.
Fie F multimea din dreapta. Aratam ca F este ltru. Daca a, b . F , atunci exista x1;:::;xn;y1;:::;ym . X astfel ^ncât x1 . ::. . xn = a, y1 . ::. . ym = b. Rezulta x1 . :::xn . y1 . ::. . ym = a . b, deci a . b . F . Axioma (F2)
este evident vericata. Se observa ca X . F . Presupunem ca G este un ltru ce include pe X. Daca a . F , atunci exista x1;:::;xn . X astfel ^ncât x1 . ::. . xn = a. Atunci x1;:::;xn . G, deci x1 . ::. . xn . G, de unde a . G. A rezultat F .
G. Deci, [X)= F . .
4.6. TEOREMA DE REPREZENTARE A LUI STONE Corolarul 4.5.23 [x)= fa x = ag. Corolarul 4.5.24 [fx1;:::;xng)=[x1 . ::. . xn). Corolarul 4.5.25 Daca F este un ltru si x . B, atunci [F [fxg)= fa exista e . F, e . x = ag. Lema 4.5.26 Intr-o algebra
Boole nita orice ltru este principal. Observatia 4.5.27 Sa determinam congruenta asociata unui ltru principal [x): a [x) b (. a . b . [x);b . a . [x) (. x = a . b, x = b . a (. x . a = b, x . b = a (. a . x =
b . x. Exercitiul 4.5.28 Sa se determine toate ltrele cubului, congruentele si algebrele Boole cât corespunzatoare. Observatia 4.5.29 Intr-o algebra Boole denita echivalent ca o structura B =(B, !;, 1), notiunea naturala este de !-sistem deductiv, nu de ltru. Daca S este un !-sistem deductiv al lui B, atunci
algebra Boole cât este denita echivalent astfel: (B=S, !;, 1=S = S), unde def. (x=S)def. x=S . y=S =(x . y)=S, =(x )=S, def. 1=S = fx . B x S 1} =1=S = S. 4.6 Teorema de reprezentare a lui Stone
Scopul acestei sectiuni este de a demonstra ca orice algebra Boole este izomorfa cu o algebra Boole ale carei elemente sunt parti ale unei multimi. Acest rezulta t ocupa un loc central ^n teoria algebrelor Boole si are numeroase aplicatii ^n logica, topologie, calculul probabilitatilor etc. Instrumentul principal folosit ^n demonstratie este conceptul de ultraltru (= ltru maximal).
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE 4.6.1 Ultraltre (= ltre maximale) Fie B =(B, _, ^;, 0, 1) o algebra Boole. Denitia 4.6.1 Un ltru F al lui B este propriu dac6 a F = B. Observatia 4.6.2 F este propriu daca si numai daca 0 6 . F . Intr-adevar, daca
prin absurd 0 . F , atunci deoarece orice element x . B verica 0 = x, ar rezulta ca x . F , deci B . F ; cum avem si F . B, am avea F = B: contradictie. Multimea ltrelor proprii ale lui B este ordonata ^n raport cu incluziunea. Denitia 4.6.3 Un
ultraltru sau ltru maximal este un element maximal al multimii ltrelor proprii, adica este un ltru propriu U al lui B cu proprietatea ca pentru orice ltru propriu F , daca U . F , atunci U = F . Vom nota cu Spec(B) multimea ultraltrelor lui B. Exemplele 4.6.4 (1) Daca X este
o multime nevida si x . X, atunci Ux = fA . X x . A} este un ultraltru al P(X). (2) Daca B = Ln si e1 = (1, 0;:::, 0), e2 = (0, 1;:::, 0), ..., en = (0;:::, 0, 1), 2 atunci ltrele principale [e1), [e2), ..., [en) sunt ultraltrele lui B.
In cazul algebrelor Boole innite, demonstrarea existentei ultraltrelor (altel e decât cele din exemplul (1) precedent) impune invocarea axiomei lui Zorn. Urmatorul rezultat poarta numele de Teorema de existenta a ultraltrului. Teorema 4.6.5 (Teorema de existenta a ultraltrului) Pentru orice ltru propriu F , exista un ultraltru U, astfel ^ncât F . U. Demonstratie. Fie .
multimea ltrelor proprii ale lui B ce includ pe F . Evident, F . P. Vom arata ca (P, ) este inductiv ordonata. Fie (Fi)i2I o familie total ordonata de ltre din P: pentru orice i, j . I, Fi . Fj sau Fj . Fi. Notam G = Si2I Fi. Vom demonstra ca G este un ltru propriu. Daca
x, y . G, atunci exista i, j . I, astfel ^ncât x . Fi si y . Fj . Putem presupune, de exemplu, ca Fi . Fj . Atunci x, y . Fj , deci x . y . Fj . G. A doua proprietate din denitia ltrului se verica imediat. Atunci G este un majorant al familiei (Fi)i2I
si (P, ) este inductiva. Aplicând axioma lui Zorn, rezulta existenta unui ultraltru U ce include pe F . . Corolarul 4.6.6 Daca x 6=0, atunci exista un ultraltru U astfel ^ncât x . U. Demonstratie. Se aplica Teorema 4.6.5 ltrului F =[x). . Denitia 4.6.7 Un ltru propriu F al lui B se
numeste ltru prim daca pentru orice x, y . B, x . y . F implica x . F sau y . F.
4.6. TEOREMA DE REPREZENTARE A LUI STONE Propozitia 4.6.8 Fie F un ltru propriu al lui B. Urmatoarele armatii sunt echivalente: (i) F este ultraltru, (ii) F este ltru prim, (iii) Pentru orice x . B, avem x . F sau x. F , (iv) Algebra Boole cât, B=F , este izomorfa cu algebra Boole canonica,
L2 = f0, 1g. Demonstratie. (i) =. (ii): Presupunem prin absurd ca F nu este prim, deci exista x, y . B astfel ^ncât x . y . F , dar x, y 6 . F . Atunci incluziunile stricte: F . [F [fxg) si F . [F [fyg) arata ca ltrele [F [fxg), [F [fyg)
nu sunt proprii, deci contin pe 0. Folosind Corolarul 4.5.25, din 0 . [F [fxg) rezulta existenta unui element a . F astfel ^ncât a . x = 0. Analog, exista b . F cu b . y = 0. Atunci 0=(a . x) . (b . y)=(a . b) . (a . y) . (x . b)
. (x . y). Cum a . b, a . y, x . b . F (din a, b . F ) si x . y . F (prin ipoteza), rezulta ca 0 . F : contradictie. Deci, F este prim. (ii) =. (iii): Din x . x=1 . F . (iii) =. (i): Presupunem
prin absurd ca exista un ltru propriu G astfel ^ncât F . G. Atunci exista x . G si x 6 . F . Folosind ipoteza (iii), x. F . G, deci 0= x . x. G: contradictie. Deci, F este ultraltru. Echivalenta (i) (. (iv) este lasata ca exercitiu. . Exercitiul 4.6.9 Un ltru propriu
F este ultraltru daca si numai daca pentru orice x, y . B, avem x . y . F sau y . x . F . Observatia 4.6.10 Fie B o algebra Boole si F, U ltre ale lui B, cu F . U. Atunci ~ -B=F este algebra Boole cât cu pF :
B . B=F si U= pF (U), -(B=F )=~ este algebra Boole cât diferita de f0, 1} (. U nu este ultraltru. U 4.6.2 Teorema de reprezentare a lui Stone Suntem acum ^n masura sa demonstram Teorema de reprezentare a lui Stone. Teorema 4.6.11 (Teorema de reprezentare a lui Stone) Pentru orice
algebra Boole B, exista o multime nevida X si un homomorsm de algebre Boole injectiv, d : B . P(X). Demonstratie. Vom lua X = Spec(B), multimea tuturor ultraltrelor lui B, iar d : B . P(X) functia denita astfel: pentru orice x . B, d(x) def. = fU . X x .
Ug.
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Pentru orice x, y . B si pentru orice ultraltru U, avem echivalentele: U . d(x . y) (. x . y . U (. x . U sau y . U (U este prim) (. U . d(x) sau U . d(y) (. U . d(x) . d(y).
U . d(x . y) (. x . y . U (. x . U si y . U (U este ltru) (. U . d(x) si U . d(y) (. U . d(x) n d(y). U . d(x) (. x. U (. x 6 . U (Propozitia 4.6.8 (iii)) (. U 6 . d(x) (. U
. Cd(x). Am demonstrat ca: d(x . y)= d(x) . d(y); d(x . y)= d(x) n d(y); d(x)= Cd(x), ceea ce arata ca d este un morsm boolean. Daca x = 0, atunci exist6 a un ultraltru U astfel ^ncât x . U (Corolarul 4.6.6), deci U . d(x) si d(x) 6;. Am aratat c =a d(x)=
implica x = 0, deci d1(;)= f0g. Aplicând Lema 4.4.12, d este injectiv. Cum P(X) si LX sunt algebre Boole izomorfe, Teorema de reprezentare a lui 2 Stone capata si urmatoarea forma: Teorema 4.6.12 Pentru orice algebra Boole B, exista o multime nevida si un morsm boolean injectiv d : B
. LX 2 . Observatia 4.6.13 Deoarece d : B . d(B) P(X) este o bijectie (era injectie si acum este si surjectie), rezulta ca Teorema lui Stone se poate enunta si astfel: "Orice algebra Boole este izomorfa cu o subalgebra a unei algebre Boole de multimi". Observatiile 4.6.14 (1) Teorema 4.6.11 reduce calculul
boolean ^ntr-o algebra Boole oarecare la calculul cu multimi. (2) Teorema 4.6.12 reduce calculul boolean ^ntr-o algebra Boole oarecare la: (a) ^ntâi, la calculul ^n LX 2 , (b) apoi, calculul^n LX se reduce la calculul ^n L2 (operatiile se fac pe componente). 2 4.7 Algebre Boole atomice Fie B =(B, ^, _;, 0, 1) o
algebra Boole. Denitiile 4.7.1
4.7. ALGEBRE BOOLE ATOMICE Un element nenul a al lui B se numeste atom daca 0 = x = a implica x =0 sau x = a. Algebra Boole B se numea dac6a ste atomica pentru orice element x = 0, existun atom a, astfel ^ncât a = x. Exemplele 4.7.2
(1) In algebra Boole P(X), atomii sunt fxg, x . X. Evident, P(X) este atomica. (2) In Ln, atomii sunt e1 = (1, 0;:::, 0), e2 = (0, 1;:::, 0), ..., en = (0;:::, 0, 1). 2 Lema 4.7.3 Orice algebra Boole nita este atomica. Demonstratie. Orice sir strict descrescator a0 >a1 > ::. >
an > ::. > 0 este nit. . Propozitia 4.7.4 Daca B este o algebra Boole atomica si (ai)i2I este multimea atomilor sai, atunci _i2I ai =1. Demonstratie. Presupunem prin absurd ca exista un majorant b al familiei (ai)i2I diferit de 1: ai = b< 1 pentru orice i . I. Atunci b6si cum B
este atomic =0a, exista un atom aj (j . I) astfel ^ncât aj = b. Cum aj = b, rezulta aj = b^b= 0: contradictie. . Denitia 4.7.5 O familie (ei)i2I de elemente din B se numeste partitie daca: (1) ei . ej = 0, pentru orice i 6 = j, (2)
_i2I ei = 1. Exemplul 4.7.6 Daca B este atomica, atunci multimea faigi2I a atomilor lui B formeaza o partitie. Conditia (2) este data de Propozitia 4.7.4, iar (1) rezulta direct din denitia atomului. Fie a 6n B. = 0 ^Denim B(a) def. = fx . B x = ag.
Observam ca B(a) este ^nchisa la . si ^. Pentru orice x . B(a), denim def. x a = x . a, introducând astfel o operatie unara ~ = a pe B(a). Lema 4.7.7 (B(a), ^, _;, 0;a) este o algebra Boole. Demonstratie. Daca x
. B(a), atunci x . x~ = 0 si x . x= a. .
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Propozitia 4.7.8 Fie a1;:::;an . B si f : B . B(a1) ::. B(an) functia denita, pentru orice x . B, de: f(x) def. =(x . a1;:::;x . an). Atunci (a) f este injectiva (. _ni=1ai =1, (b) f este surjectiva (. ai
. aj =0, pentru orice i =6j, (c) f este bijectiva (. fa1;:::;an} este o partitie, (d) f este morsm boolean. Demonstratie. (a) =): Din f(_ni=1ai)=(a1;:::;an)= f(1) rezulta _i n =1ai = 1. (=: Presupunem _ni=1ai = 1. Atunci f(x)= f(y) implica x . ai = y . ai, i =1;:::;n, implica x = x . (_ni=1ai)= _n
(x . ai)= _n (y . ai)= y . (_ni=1ai)= y, i=1i=1 deci f este injectiva. (b) =): Fie i, j . I distincti; notam c = ai . aj si denim xk def. = 8. : c c, daca k = i . aj , daca k
= j 0, daca k 6 = i, j. Atunci (x1;:::;xn) . B(a1) ::. B(an), deci exista x . B astfel ^ncât f(x)= (x1;:::;xn). Pe componentele i si j vom avea ai . x = c si aj . x = c. aj . Atunci c = x si c =
aj , de unde c = x . aj = c. aj = c. Rezulta c = 0, deci ai . aj =0 pentru orice i 6 = j. (=: Presupunem ai âj = 0, pentru i 6 ) . B(a1):::B(an = j. Fie (x1;:::;xn), deci xi = ai, i =1;:::;n. Notam x = x1 .
::. . xn. Pentru orice i =1;:::;n, avem: x . ai =(_nj=1xj ) . ai = _j n =1(xj . ai)= xi, pentru ca xj . ai = 0 pentru j =6 i (pentru ca xj . ai = aj . ai = 0) si xi . ai = xi. Se deduce ca f(x)=(x . a1;:::;x
. an)=(x1;:::;xn), deci f este surjectiva. (c): Din (a) si (b). (d): Exercitiu. . Corolarul 4.7.9 Daca fa1;:::;an} este o partitie, atunci morsmul f din Propoziti a 4.7.8 este un izomorsm boolean. Propozitia 4.7.10 Daca B este o algebra Boole nita, atunci exista un numar natural n, astfel ^ncât B si Ln sunt izomorfe.
2 Demonstratie. Daca B este nita, atunci B este atomica. Fie a1;:::;an atomii lui B. Cum fa1;:::;an= Qn B(ai). Dac } este o partitie, avem B a a este un i=1 atom, atunci B(ai)= = L2, pentru orice i =1;:::;n. Am f0;ag, deci B(ai) obtinut B 2 . 2 = Ln
4.8. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE Corolarul 4.7.11 Doua algebre Boole nite, de acelasi ordinal, sunt izomorfe. a B1 2 , B2 , atunci n = m Demonstratie. Dac=B2 si B1 = Ln =Lm si B1 = B2. 2 Propozitia 4.7.12 Fie B o algebra Boole completa si (ai)i2I o partitie ^n B. def.
Atunci functia f : B . Qi2I B(ai), denita de f(x)=(x . ai)i2I , este un izomorsm boolean. Demonstratie. Analog cu demonstratia Propozitiei 4.7.8 si a Corolarului 4.7.9. Propozitia 4.7.13 Armatiile urmatoare sunt echivalente: (1) B este o algebra Boole completa si atomica, (2) B este izomorfa cu o algebra Boole de
forma P(X). Demonstratie. (1) =. (2): Analog cu demonstratia Propozitiei 4.7.10, aplicându-se Propozitia 4.7.12. (2) =. (1): P(X) este completa si atomica. . 4.8 Dualitatea algebrelor Boole Fie B o algebra Boole, Spec(B) multimea ultraltrelor sale si d : B . P(Spec(B)) morsmul lui Stone: d(x)= fP . Spec(B) x . P g. Lema 4.8.1
Pentru orice x, y . B, avem: (i) d(x . y)= d(x) . d(y), (ii) d(x . y)= d(x) n d(y), (iii) d(x)= Cd(x), (iv) d(0) = ;, d(1) = Spec(B). Demonstratie. Vedeti demonstratia Teoremei de reprezentare a lui Stone. . Fie F(B) multimea ltrelor lui B. Pentru orice F 2F(B), notam d(F )=
fP . Spec(B) F . P g. Este evident ca d(x)= d([x)), pentru orice x . B. Propozitia 4.8.2 fd(F ) F 2F(B)} este familia multimilor ^nchise ale unei topologii pe B. Demonstratie. Fie (Fi)i2I F(B) si F1;F2 2F(B). Atunci (1) \i2I d(Fi)= d(Wi2I Fi), unde Wi2I Fi este ltrul
lui B generat de [i2I Fi;
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE (2) d(F1) . d(F2)= d(F1 n F2); (3) d(0) = ;, d(1) = Spec(B). Fie P . Spec(B). (1) rezulta din echivalenta (10) Fi . P, i . I (. . Fi . P, i2I iar (2) rezulta din echivalenta (20) F1 n F2 . P (.
(F1 . P sau F2 . P ). Vom demonstra (2'). Daca F1;F2 6 . P , atunci exista x . F1 \ P si y . F2 \ P , deci x . y 6 . P (P ind ltru prim). Dar x . y . F1 n F2, deci F1 n F2 6 . P .
Implicatia cealalta este evidenta. Egalitatile (3) sunt evidente. Proprietatile (1) -(3) nu exprima altceva decât ca fd(F ) F 2F(B)} sunt ^nchise la topologia pe Spec(B). . Observatia 4.8.3 Topologia denita de Propozitia 4.8.2 poarta numele de topologi a lui Stone. Propozitia 4.8.4 (1) Pentru orice x . B, d(x) este o multime
^nchisa si deschisa a lui Spec(B). (2) fd(x) x . B} este baza de deschisi (sau de ^nchisi). Demonstratie. (1): Din Cd(x) = d(x). (2): Pentru orice ltru F , avem F = Wf[x) x . F g, de unde d(F )= d(_f[x) x . F g)= \x2F d(x). Propozitia 4.8.5
Pentru orice x . B, d(x) este o multime compacta. Demonstratie. Consideram o acoperire deschisa a lui d(x): d(x) [i2I d(xi). Asadar, pentru orice P . Spec(B), x . P implica existenta unui i . I astfel ^ncât xi . P . Fie X = fxg[fx i . I} si F =[X), ltrul
generat de X. Presupunem, prin i absurd, ca F este propriu, deci exista U . Spec(B), F . U (Propozitia 4.6.5). Atunci xi . U pentru orice i . I si x . U implica existenta unui j . I astfel ^ncât xj . U: contradictie, deci 0 . F . Tinând
seama de Propozitia 4.5.22, exista J . I nita, astfel ^ncât 0= x . ^fx j . Jg: j De aici se deduce ca x = Wj2J xj, de unde d(x) . d( . xj)= d(xj ). j2Jj2J Rezulta ca d(x) este compacta. .
4.8. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE Propozitia 4.8.6 Spec(B) este spatiu compact si separat. Demonstratie. Fie P1;P2 . Spec(B), P1 6 = P2, deci exista x . P1 si x 6 . P2. Confor m Propozitiei 4.6.8, x. P , de unde P1 . d(x), P2 . d(x) si d(x) n d(x)= ;. Am demonstrat ca Spec(B) este
separat. Compacitatea rezulta din Propozitia 4.8.5 (Spec(B)= d(1)). . Un spatiu topologic este zero-dimensional daca partile sale ^nchise si deschise formeaza o baza. Un spatiu compact, separat si zero-dimensional se numeste spatiu boolean. Propozitia 4.8.7 Pentru orice algebra Boole B, Spec(B) este un spatiu boolean. Fie f : A . B un
morsm boolean, dA : A . P(Spec(A)), dB : B . P(Spec(B)) si Spec(f): Spec(B) . Spec(A) denita astfel: pentru orice P . Spec(B), Spec(f)(P ) def. f1(P ): = Propozitia 4.8.8 Spec(f) este o functie continua. Demonstratie. Pentru orice y . A, avem: (Spec(f))1(dA(y)) = fP . Spec(B) f1(P
) . dA(y)g = fP . Spec(B) y . f1(P )g = fP . Spec(B) f(y) . P g = dB(f(y)). . Daca Boole este categoria algebrelor Boole si SBoole este categoria spatiilor booleene si a functiilor continue, atunci asocierea B 7 . Spec(B), f 7 . Spec(f) deneste un functor contravariant Spec
: Boole . SBoole. Fie acum X un spatiu boolean si T (X ) algebra Boole a partilor ^nchise si deschis e ale lui X . Daca g : X . Y este un morsm din SBoole (= aplicatie continua), atunci consideram functia T (g): T (Y ) . T (X), denita de T (g)(D) def.
= g 1(D), pentru orice D . T (Y ). Asocierea X 7!T (X ), g 7 . T (g) deneste un functor contravariant T : SBoole . Boole. Propozitia 4.8.9 Pentru orice B. Boole, algebrele Boole B si T (Spec(B)) sunt izomorfe. Demonstratie. Consideram morsmul lui Stone dB : B .
T (Spec(B)) (x 7 . dB(x)). dB este un morsm boolean injectiv. A ramas de aratat surjectivitatea lui dB. Fie D . T (Spec(B)), deci D este o parte a lui Spec(B) ^nchisa si deschisa. Cum D este ^nchisa ^n spatiul Spec(B) compact si separat, rezulta ca D este compacta.
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE D ind deschisa si fdB(x) x . B} ind baza a lui Spec(B), exista o familie (xi)i2I ^n B astfel ^ncât D = Si2I dA(xi). Atunci exista J . I nita, astfel ^ncât D = dA(xi)= dB(. xi) i2Ji2J si dB este surjectiv. . Propozitia 4.8.10
Pentru orice X. SBoole, spatiile booleene X si Spec(T (X)) sunt homeomorfe. Demonstratie. Pentru orice x . X, Ux = fD . T (X) x . D} este un ultraltru al lui T (X ). Consideram functia 'X : X . Spec(T (X)) denita de 'X (x) def. = Ux, pentru
orice x . X. Pentru a arata ca 'X este homeomorphism, parcurgem urmatorii pasi: a) 'X este injectiva. Daca x, y . X, x 6 = y, atunci exista D1;D2 . T (X), x . D1, y . D2 si D1 \D2 = ;. Atunci D1 . Ux, D2 . Uy si D2 6 . Ux, deci 'X (x)= Ux
=6Uy = 'X (y). b) 'X este surjectiva. Fie U. Spec(T (X)). Daca fD1;:::;Dng2U, atunci Tn Di 2U, deci Tn Di =. i=1 i=1 (pentru ca U este ltru propriu ^n T (X )). Atunci U are proprietatea intersectiei nite, deci TfD D . U} 6 = ;, deoarece X este compact. Fie
x, y . TfD D . Ug, x 6 a D1;D2 . T (X), x . D1, y . D2, = y, deci existD1 n D2 = ;. Dar CD1 . CD2 = X 2U, deci CD1 2U sau CD2 2U, pentru ca U este un ltru prim ^n T (X ). S-a obtinut x 6 . D1
sau y 6 . D2: contradictie, deci multimea TfD D . U} are un singur element x. Atunci avem x . D daca si numai daca D 2U, de unde Ux = U. Am demonstrat ca 'X (x)= U, deci 'X este injectiva. c) 'X este continua. Pentru orice D . T (X) avem: '1(d(D)) = fx
Ux . d(D)} = fx D . Ux} = fx x . D} = D. X d) 'X este aplicatie deschisa. Pentru orice D . T (X), vom demonstra ca fUx x . D} = fU . Spec(T (X)) D . Ug. Daca D 2U. Spec(T (X)), atunci U
= Ux, cu TfD. D. . U} = fxg. Rezulta D . Ux si deci x . D. Implicatia cealalta este evidenta. Am demonstrat ca 'X (D)= fUx x . D} = d(D), deci 'X este aplicatie deschisa. .
4.9. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE Propozitia 4.8.11 Daca f : A . B este un morsm boolean, atunci urmatoarea diagrama este comutativa: = dA AT (Spec(A)) f T (Spec(f)) BT (Spec(B)) = dB Demonstratie. Pentru orice x . A, au loc urmatoarele egalitati: T (Spec(f))(dA(x))
= fP . Spec(B) Spec(f)(P ) . dA(x)g = fP . Spec(B) f1(P ) . dA(x)g = fP . Spec(B) x . f1(P )g = dB(f(x)). . Propozitia 4.8.11 spune ca D : idBoole . T . Spec este izomorsm functorial. Propozitia 4.8.12 Daca g : X . Y este
un morsm din SBoole, atunci urmatoarea diagrama este comutativa: = 'X X Spec(T (X)) g Spec(T (g)) Y Spec(T (Y )) = 'Y Demonstratie. Pentru orice x . X, urmatoarele egalitati sunt adevarate: Spec(T (g))('X (x)) = (T (g))1('X (x)) =
fD . T (Y ) T (g)(D) . 'X (x)g = fD . T (Y ) g1(D) . Uxg = fD . T (Y ) x . g1(D)g = 'Y (g(x)). . Propozitia 4.8.12 spune ca . : idSBoole . Spec . T este izomorsm functorial. Insumând toate rezultatele din
acest paragraf, putem formula urmatoarea teorema : Teorema 4.8.13 (Dualitatea Stone) Categoriile Boole si SBoole sunt duale. 4.9 Algebre Boole injective Fie B =(B, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole oarecare.
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Lema 4.9.1 Intersectia unei familii de subalgebre ale lui B este o subalgebra a lui B. Demonstratie. Direct din denitia subalgebrei. . Daca X . B, atunci subalgebra generata de X este intersectia tuturor subalgebrelo r lui B ce includ pe X. Lema 4.9.2 Fie A o subalgebra a lui B
si b 6 . A. Atunci A(b)= f(a1 . b) . (a2 . b) a1;a2 . A} este subalgebra lui B generata de A [fbg. Demonstratie. Fie x =(a1 . b) . (a2 . b) si y =(a1 . b) . (a2 . b). Atunci x . y = [(a1 . a ) . b]
. [(a2 . a ) . b] . A(b): 12 Daca a . A, atunci a . x =[a . (b . b)] . x =(a . b) . (a . b) . (a1 . b) . (a2 . b)= [(a1 . a2) . b] . [(a2 . a) . b] . A(b). Conform acestei observatii,
x =(a . b) . (a . b)=(a . a ) . [(a . b) . (a . b)] . A(b); 1 2 1212 deoarece a1 â2 . A si (a1 ^b)_(a2 ^b) . A(b). Rezulta ca A(b) este subalgebra si restul demonstratiei este evident. .
Propozitia 4.9.3 (Sikorski) Fie A o subalgebra a lui B, b 6 . A, C o algebra Boole completa si h : A . C un morsm boolean. Atunci exista un morsm boolean h~ : A(b) . C care extinde pe h. h(b) poate fi orice element c . C cu proprietatea urmatoare: (4.14) _fh(a)
a . A, a = bg= c = ^fh(a) a . A, b = a} Demonstratie. Se stabileste imediat inegalitatea _fh(a) a . A, a = bg= ^fh(a) a . A, b = ag, deci exista un element c cu proprietatea (4.14). Daca x =(a1 . b) . (a2 . b), atunci vom pune (4.15)
h(x)=[h(a1) . c] . [h(a2) . c ], c ind un element ce verica (4.14). Aratam ca h~ : A(b) . C este bine denita.
4.9. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE Anume, vom arata ca x =(a1 . b) . (a2 . b)=(a1 . b) . (a2 . b) implica (4.16) [h(a1) . c] . [h(a2) . c ]=[h(a1 . c] . [h(a ) . c ]: 2 Intr-adevar, inegalitatea: (4.17) (a1 . b) . (a2 . b)
= (a1 . b) . (a2 . b)=(a1 . a ) . (a1 . b) . (a2 . b) 2 implica inegalitatile: (4.18) a1 . b = a1 . a2, a1 . b;a 2 . b a2 . b= a1 . a2;a 1 . b;a 2 . b. De aici rezulta:
(4.19) h(a1) . c = h(a ) . h(a ), h(a) . c;h(a ) . c 1212 h(a2) . c = h(a ) . h(a );h(a ) . c ;h(a ) . c: 1212 De exemplu, a1 . b = a1 . b=. (a1 . b) . (a1 . b)=0
0 =. a1 . a . b =0 1 0 =. b = (a1 . a )1 00 =. c = h((a1 . a ))=(h(a1) . h(a ))11 0 =. h(a1) . h(a ) . c =0 1
=. h(a1) . c . (h(a) . c)=0 1 0 =. h(a1) . c = h(a) . c. 1 Inegalitatile (4.19) implica [h(a1) . c] . [h(a2) . c ] = [h(a ) . c] . [h(a ) . c ]: 12 Inegalitatea inversa rezulta analog. Deci
(4.16) are loc.
Aratam acum ca h~ este morsm boolean. Daca x =(a1 . b) . (a2 . b) si y =(a1 . b) . (a2 . b), atunci x . y = [(a1 . a ) . b] . [(a2 . a ) . b]; 12 deci h(x . y)=[h(a1
. a) . c] . [h(a2 . a) . c] 12 = [(h(a1) . h(a)) . c] . [(h(a2) . h(a)) . c] 12 = [(h(a1) . c) . (h(a2) . c)] . [(h(a) . c) . (h(a2) . c)] 1 = h(x) . h(y).
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE Rezulta ca h(x1 _:::_xn)= h(x1)_:::_h(xn) pentru orice x1;:::;xn . A(b). Observând ca x =(a . a ) . (a . b) . (a . b); 121 2 vom avea h(x)= h(a . a ) . h(a . b)
. h(a . b) 121 2 = ((h(a1)). (h(a2))) . (h(a ) . c) . (h(a ) . c) 12 = [(h(a1) . h(a2)) . (h(a1) . c) . (h(a1) . c)]= [(h(a1) . c) . (h(a2) . c)]=(h(x)). Am demonstrat ca h~ este morsm boolean
si restul este evident. . Denitia 4.9.4 O algebra Boole C se numeste injectiva daca pentru orice algebra Boole B, pentru orice subalgebra A a lui B si pentru orice morsm boolean f : A . C, exista un morsm boolean g : B . C care extinde pe f: A . B f
B. . g C Propozitia 4.9.5 (Sikorski) Orice algebra Boole completa C este injectiva. Demonstratie. Consideram diagrama ^n Boole: A . B f . C Fie . multimea perechilor (D, h) astfel ^ncât D este subalgebra a lui B care include pe A si h :
D . C este un morsm boolean care extinde pe f: A . D . B h f . C Daca (D, h), (E, u) . P, denim (D, h) . (E, u) daca urmatoarea diagrama este comutativa:
4.9. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE A . D . E . B ZZZ . Z~ f . h . = u C Se demonstreaza usor ca (P, ) este inductiv ordonata, deci, conform axiomei lui Zorn, admite un element maximal (D, h). Presupunem ca D 6 = B, deci exista a . BnD. Consideram D(a) si aplicam
Propozitia 4.9.3: exista un morsm boolean h~ : D(a) . C care extinde pe h. Aceasta contrazice maximalitatea lui (D, h), ceea ce arata ca D = B. . Lema 4.9.6 Fie ^n Boole diagrama comutativa: f CB 1CZg C Daca B este algebra Boole completa, atunci si
C este completa. Demonstratie. Pentru o familie de elemente (xi)i2I de elemente din C vom arata ca _xi = g(. f(xi)). CB Este evident ca xi = g(f(xi)) = g(WB f(xi)) pentru orice i . I. Daca y . C si xi = y, pentru orice i . I, atunci f(xi) =
f(y), i . I ^n B, deci WB f(xi) = f(y). Se obtine g(. f(xi)) = g(f(y)) = y. B Propozitia 4.9.7 (Halmos) Orice algebra Boole injectiva C este completa. Demonstratie. Fie d : C 2 2 . LX . Conform injectivitatii, rezulta un morsm boolean
g : LX morsmul lui Stone. C se identica cu o 2 subalgebra a lui LX . C astfel ^ncât g . d =1C . 2 LX Teorema 4.9.8 (Sikorski-Halmos) O algebra Boole este injectiva daca si numai daca este completa. Demonstratie. Din Propozitiile 4.9.5
si 4.9.7. . este completa si se plica apoi Lema 4.9.6. .
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE 4.10 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole Incepem ^n aceasta sectiune discutia asupra unui domeniu extrem de cercetat ^n ultimii ani: multimi fuzzy, structuri fuzzy, logici fuzzy. Totul a pornit de la Lotfi Zadeh prin anii '60 [123]. A se vedea de asemenea [92]. 4.10.1 Multimi fuzzy Observatiile 4.10.1 Sa amintim
ca: (1) Structura (f0, 1g, . = min, . = max;x=1 x, 0, 1) este o algebra Boole, anume este algebra Boole canonica (vedeti detalii ^n capitolul 5). (2) Structura ([0, 1], . = min, . = max, 0, 1) este o latice completa. (3) f0, 1g. [0, 1]. Fie E 6 o multStim ca
(P(E), \, [, CE , ;;E) este o algebra = ime oarecare. Boole. Exista o bijectie ^ntre P(E) si f0, 1gE =2E = ff f : E . f0, 1gg, care asociaza ecarei submultimi A . E (A 2P(E)) functia caracteristica A : E . f0, 1g, denita astfel: pentru orice x . E,
. 1, if x . A; A(x)= 0, if x 6 . A. Vom identica A cu A, deci P(E) cu 2E . Observatia 4.10.2 ;(x) = 0, E(x) = 1 pentru orice x . E. Denitia 4.10.3 Se numeste submultime fuzzy sau multime fuzzy a lui E orice functie :
E . [0, 1]. ~ Vom nota submultimile fuzzy ale lui E cu A, B, ... si vom nota cu P (E) ~ multimea lor, adica P (E) = [0, 1]E . ~ Exemplul 4.10.4 A este o submultime fuzzy a lui E, deci A 2P
(E). Prin identicarea A . A, rezulta ca f0, 1gE ~ = P(E) P (E) = [0, 1]E , deoarece f0, 1g. [0, 1].
Sa denim o relatie de incluziune . pe ~ P (E) prin: pentru orice A, B2P (E), def.
AB (. ~ A (x) B (x), pentru orice x . E.
4.10. FILTRE FUZZY ALE UNEI ALGEBRE BOOLE ~ Este usor de vericat ca aceasta relatie este o relatie de ordine pe P (E) si ca ea generalizeaza relatia de incluziune . pe P(E), adica: pentru orice A, B 2P(E);A . B (. A . B.
Sa denim operatiile S, . pe
~ P (E) prin: pentru orice A, ~ ()siorice EP ~ 2B x . E, (A [B)(x) def. = ~ max(A (x);B (x)), (A \B)(x) def. =
~ min(A (x);B (x)). Se observa ca S, . generalizeaza pe [, n denite pe P(E), adica: pentru orice A, B 2P(E);A B = A . B, A . B = A n B. Observatiile 4.10.5 (i) Structura ( P (E), T, S, ;;E) este latice distributiva, marginita,
unde pentru ~ ~ orice A, B2P (E), \~ A ~ B=A (. AB. (ii) Laticea ( P (E), T, S, ;;E) are laticea (P(E), \, [, ;;E) ca sublatice. ~ Denitia 4.10.6 Caracteristica este o functie ~ . :
P(E) . P (E), denita astfel: pentru orice A 2P(E), (A)= A : E . f0, 1g, care este tocmai functia caracteristica a lui A. Invers, avem urmatoarea denitie: Denitia 4.10.7 Pentru orice t . [0, 1], nivelul de fuzicare de grad t este o functie ~ Ut :P (E) . P(E), ~
denita astfel: pentru orice A2P (E), ~ A) def. Ut(= fx . E jA (x) = tg, ~ ~ care se numeste submultimea nivel a lui A.
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE 4.10.2 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole Fie B =(B, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole ^n aceasta subsectiune. Denitia 4.10.8 O submultime fuzzy a lui B ( : B . [0, 1]) se numeste ltru fuzzy al lui B daca verica: (FF1) min((x);(y)) = (x .
y), pentru orice x, y . B, (FF2) pastreaza ordinea, adica: pentru orice x, y . B, x = y =. (x) = (y). Legatura ^ntre ltrele lui B si ltrele fuzzy ale lui B este data de urmatoarele doua teoreme. Teorema 4.10.9 Fie ;6ime a lui B. Atunci F este un ltru
al = F . B o submultlui B daca si numai daca functia sa caracteristica F este un ltru fuzzy al lui B. Demonstratie. =): Presupunem ca F este ltru al lui B, deci satisface (F1), (F2). Sa demonstra m ca F este ltru fuzzy al lui B, deci ca satisface (FF1) si (FF2).
(FF1): Fie x, y . B: -daca x, y . F , atunci din (F1) rezulta ca x^y . F , deci F (x^y) = 1; dar x, y . F implica F (x)=1= F (y). Rezulta ca min(F (x);F (y)) = 1 = F (x . y) = 1. -daca x 6 . F sau y 6
. F , atunci F (x) = 0 sau F (y) = 0, si prin urmare min(F (x);F (y)) = 0 = F (x . y). Deci, conditia (FF1) este ^ndeplinita. (FF2): Presupunem x = y: -daca y . F , atunci F (y) = 1, deci F (x) = F (y) = 1. -daca y 6 .
F , atunci din (F2) rezulta ca x 6 . F (caci daca x . F , din x = y rezulta conform (F2) ca y . F ). Deci, F (x)=0= F (y) si prin urmare F (x)=0 = F (y) = 0. Deci, conditia (FF2) este ^ndeplinita. (=: Presupunem ca F este ltru fuzzy al lui
B, deci satisface (FF1) si (FF2). Sa demonstram ca F este ltru al lui B, adica ca satisface (F1) si (F2). (F1): Presupunem x, y . F ; rezulta ca F (x)=1= F (y), si deci conform (FF1), avem min(F (x);F (y)) = 1 = F (x . y). Rezulta ca F (x . y) = 1 adica x .
y . F . Deci, conditia (F1) este ^ndeplinita. (F2): Presupunem x . F (adica F (x) = 1) si x = y. Conform (FF2), obtinem ca F (x)=1 = F (y), deci F (y) = 1 adica y . F . Astfel, conditia (F2) este ^ndeplinita. . Teorema 4.10.10 Fie : B . [0,
1] o submultime fuzzy a lui B. Atunci este un ltru fuzzy al lui B daca si numai daca submultimea sa de nivel Ut() este un ltru al lui B sau este vida, pentru orice t . [0, 1]. Demonstratie.
4.10. FILTRE FUZZY ALE UNEI ALGEBRE BOOLE =): Fie un ltru fuzzy al lui B, adica (FF1) si (FF2) au loc. Fie t . [0, 1] astfel ^ncât Ut() 6 = ;. Sa aratam ca Ut() este ltru al lui B, adica (F1) si (F2) sunt ^ndeplinite. (F1): Fie x, y . Ut(); deci (x);(y) =
t. Din (FF1) rezulta ca t = min((x);(y)) = (x . y), deci (x . y) = t; prin urmare x . y . Ut(). Deci (F1) este ^ndeplinita. (F2): Fie x . Ut() si x = y. Deci (x) = t. Rezulta din (FF2) ca t = (x) = (y), si de aici avem (y) = t,
adica y . Ut(). Astfel, (F2) are loc. (=: Presupunem ca pentru orice t . [0, 1], Ut() este ltru al lui B, adica (F1), (F2) au loc, sau Ut()= ;. Sa aratam ca este ltru fuzzy al lui B, adica ca (FF1) si (FF2) au loc. (FF1): Sa presupunem prin absurd ca exista x, y .
B astfel ^ncât min((x);(y)) >(x . y). Sa luam, atunci (x . y) + min((x);(y)) t0 = . [0, 1]: 2 Deci (x . y) <t0 < min((x);(y)) = (x);(y). Rezulta ca x, y . Ut0 () si x . y 6 . Ut0 (), de unde din (F1) rezulta ca Ut0 () nu
este ltru: contradictie. Deci, (FF1) are loc. (FF2): Sa presupunem prin absurd ca exista x, y . B astfel ^ncât x = y si (x) >(y). Sa luam, atunci (y)+ (x) t1 = . [0, 1]: 2 Deci (y) <t1 <(x). Rezulta x . Ut1 () si y 6 . Ut1 (),
de unde conform (F2) obtinem ca Ut1 () nu este ltru: contradictie. Deci (FF2) are loc. .
CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
Partea III Elemente de teoria multimilor 107
Logica matematica si teoria multimilor sunt cele doua teorii de baza care constitui e fundamentele matematicii (logica este cea care "precede teoria multimilor). Teoria multimilor, ca si logica matematica, poate fi prezentata neformalizat (asa numita de catre matematicieni "teorie naiva (intuitiva) a multimilor") sau formaliza t (teoria axiomatica a multimilor). Teoria (naiva a) multimilor, asa cum o
utilizam astazi, a fost creata de matematicianu l german Georg Cantor (1845 -1918), de la universitatea din Halle, ^n perioad a 1879-1897. Dupa Cantor [17], se numeste multime "o colectie de obiecte bine determinate, distincte, ale intuitiei sau gândirii noastre, considerat e ca un tot. Obiectele considerate se numesc elementele multimii [84]. Natura lor este cu totul arbitrara,
termenul obiect desemnând orice fel de entitate concreta sau abstracta. Obiectele au doar calitatea de a apartine sau nu multimii. In continuare, vom nota cu litere mari multimile si cu litere mici elementele lor. Daca A este o multime si x un element al sau, vom scrie (nota) "x . A si vom citi "x apartine
lui A". Daca x nu se gaseste ^n multimea A, atunci vom scrie "x 6 . A si vom citi x nu apartine lui A". Simbolul "2 ("62") este simbolul "apartenentei (respectiv "neapartenentei"). Pentru o multime se mai foloseste notatia fa, b, c, . . :g, unde a, b, c etc. sunt elementel e multimii. In particular,
putem considera multimi formate dintr-un singur element, fag: trebuie facuta deosebirea ^ntre elementul a si multimea cu un singur element ("singleton-ul"), fag. O multime este deci determinata de elementele sale. Rezulta ca doua multimi sunt egale (adica coincid) daca si numai daca ele sunt formate din aceleasi elemente (Principiul (axioma) extensiei (extensionalitatii) 2). In denitia lui
Cantor a multimii se cere ca obiectele multimii sa e determinate. Se pune atunci problema modului de determinare a acestora. Un mijloc este acela de a enumera toate elementele multimii. De exemplu, multimile "abstracte": A = f1, 2, 3, 4g, B = fa, b, c} si multimea "concreta de culori: C = falb, rosu, verdeg. Aceasta
este ^nsa complicat ^n cazul multimilor nite cu un numar mare de elemente sau ^n cazul multimilor innite. De aceea, ^n teoria lui Cantor se accepta Principiul (axioma) abstractiei 3, care spune ca ecare proprietate deneste o multime; mai precis, data o proprietate P , exista o (unica) multime ce contine toate obiectele ce satisfac P , si
numai pe acestea. Multimile denite ^n acest mod se vor nota astfel: A = fx P (x)g, 1In original: "Unter eine Menge verstehen wir jede Zusammenfassung M von bestimmten wohlunterschiedenen Objekten in unserer Anschauung oder unseres Denkens (welche die Elemente von M genannt werden) zu einem ganzen". In engleza: A set is a collection into a
whole of denite distinct objects of our intuition or of our thought. The objects are called the elements (members) of the set. [36] 2Axiom of extensionality for sets 3Axiom of comprehension
adica A este multimea obiectelor cu proprietatea P . De exemplu, consideram proprietate a P (x) = "x este numar natural mai mic sau egal cu 5". In acest caz, multimea este f0, 1, 2, 3, 4, 5g. Teoria initiata de Cantor nu a fost bazata pe nici o axioma, ^nsa din analiz a demonstratiilor date de
el se poate observa ca, implicit, ^n marea majoritat e a cazurilor, s-au considerat 3 axiome: Axioma extensionalitatii, Axioma abstractiei si Axioma alegerii. Libertatea fara margini de a concepe multimi -data de Principiul abstractiei -poate sa conduca la niste "totalitati abstracte extrem de "mari". Putem astfel concepe, de exemplu, multimea M a tuturor multimilor posibile. Aceasta multime prezinta
"extravaganta [97] (proprietatea) ca se contine si pe sine ca element, adica M2M, deoarece M este o multime. Pe de alta parte, multimile cu care ^n mod curent avem de-a face nu prezinta asemenea "extravaganta". Exemplul 4.10.11 [97] Multimea N a natiunilor Europei nu se contine ca element : N 62N , deoarece N nu este
o natiune. Folosirea fara restrictii a Principiului abstractiei a dus la aparitia ^n jurul anului 1900 a unor rezultate contradictorii, asa-numitele paradoxuri sau paradoxe4 (sau antinomii) din teoria multimilor, care au subminat teoria lui Cantor. Cel mai simplu si mai cunoscut este paradoxul lui Bertrand Russell, publicat ^n 1903 [105]. Acelasi paradox a fost simultan si
independent discutat la Gottingen de catre Zermelo si cercul sau, fara a se ajunge a fi publicat (conform [36]). Paradoxul lui Russell (numit si paradoxul multimilor) se obtine facând urmatorul rationament: Principiul abstractiei ne permite sa consideram urmatoarea multime R = fA A multime;A 6 . Ag, adica R este multimea formata din toate multimile
ne-"extravagante (adica care nu se contin pe sine ca element). Daca acceptam ca R (multimea lui Russell) este un "obiect logic [97], atunci ^n mod obligatoriu R, la rândul ei, trebuie sa e "extravaganta sau ne-"extravaganta", adica avem alternativa: a) R2R sau b) R 6 . R; -daca se realizeaza (a), atunci, conform denitiei
lui R, avem R 6 . R; deci am demonstrat implicatia: daca R2R atunci R 6 . R; -daca se realizeaza (b), ^nseamna ca R este o clasa ne-"extravaganta si, prin urmare, conform denitiei clasei R, avem R2R; deci am demonstrat implicatia: daca R 6 . R atunci R2R. Deci, R2R (. R62R. 4Exista mai multe
denitii ale notiunii de paradox; vedeti de exemplu [30], pag. 105.
Aceasta echivalenta constituie antinomia lui Russell. Antinomia lui Russell a fost un adevarat soc atât pentru teoria lui Cantor, cât si pentru alti matematicieni, care folosisera deja teoria lui Cantor. Ulterior, multe alte antinomii au fost construite. Ele au fost clasicate ^n doua categorii: antinomii logice (antinomia lui Russell, antinomia lui Cantor (1899, publicata ^n 1932), antinomia
lui Burali-Forti (1897), etc.) si antinomii semantice (antinomia lui Richard (1905), etc.). Teoria multimilor conceputa de Cantor a fost deci subminata de descoperirea paradoxurilor. "Criza paradoxurilor -a treia ^n istoria fundamentelor matematicii -declansata la ^nceputul secolului 20 de notiunile de multime si apartenenta a declansat marea criza a fundamentelor matematicii, ale carei probleme nu sunt rezolvate complet nici
^n zilele noastre. 5 Pentru a salva teoria multimilor (si implicit fundamentarea matematicii pe aceasta baza), au fost introduse anumite restrictii. Astfel, au aparut diversele sisteme axiomatice ale teoriei multimilor, menite sa confere teoriei create de Canto r o baza logica corespunzatoare exigentelor moderne si sa solutioneze, ^ntre altele, problema paradoxurilor.6 Printre cele mai cunoscute sisteme
axiomatice se numara: -sistemul Zermelo-Fraenkel (ZF) (sau sistemul Zermelo-Fraenkel cu Axioma Alegerii (ZFC)), construit de E. Zermelo ^n anul 1908 [124], [125] si modernizat de A. Fraenkel ^n anii 1921-1926 [34]; este sistemul axiomatic cel mai apropiat de spiritul originar al teoriei lui Cantor si cel mai utilizat; mai poate fi ^ntâlnit si sub denumire a de sistemul Zermelo-Fraenkel-Skolem, datorita
modernizarilor facute si de Skolem [112], [113]; -sistemul von Neumann -Godel -Bernays (cunoscut si ca sistemul von Neumann -Bernays (VNB) sau ca sistemul Godel -Bernays (GB)), elaborat esentialmente de P. Bernays ^ntre 1937 -1954, dupa sistemul propus ^n 1925 de John von Neumann si perfectionat ^n 1940 de Kurt Godel; -sistemul lui Quine [95]. Sistemul axiomatic ZF
a eliminat antinomiile folosind doar multimi, dar excluzân d de la ^nceput totalitatile (multimile) "prea mari (clasele propriu-zise). Sistemul von Neumann -Godel -Bernays este unul din sistemele axiomatice care admite, pe lânga multimi, si existenta claselor; un astfel de sistem se numeste "teorie a multimilor cu clase (set theory with classes), fata de sistemul ZF de exemplu, care este
o "teorie a multimilor numai cu multimi (set theory with sets only, conform [36]). Un exemplu extrem de clasa este clasa care contine toate multimile: tota-litatea multimilor formeaza o clasa, notata M si numita univers (= clasa tuturor multimilor), care nu este multime. Orice multime A verica A 2M. O clasa A este multime daca exista o alta clasa B,
astfel ^ncât A . B. Prin urmare, 5Cercetarile matematice au condus la construirea unor teorii care elimina paradoxurile cunoscute , dar nu s-a putut demonstra necontradictia lor, adica daca nu cumva ^n cadrul acestor teorii apar alte paradoxuri. 6Dezvoltarea unei teorii axiomatice (formale) se face in cadrul unui sistem formal, bazat pe logica cu predicate de ordinul I
cu egalitate.
orice multime este o clasa, dar nu orice clasa este multime, deoarece nu despre orice clasa se poate arata ca este element al unei clase. Fiecare clasa este formata din multimi (elementele sale), dar clasa ^nsasi nu este obligatoriu multime. Aceasta distinctie simpla, dar decisiva, ^ntre clase si multimi asigura eliminarea tuturor paradoxurilor cunoscute. In particular, despre clasa R
a lui Russell se arata ca nu este multime, ci o clasa propriu-zisa, si ca urmare posibilitatea (a): R2R este eliminata. Daca comparam sistemele VNB si ZF, observam mai ^ntâi [36] ca limbajul lui VNB este mai bogat. Tot ce putem exprima si demonstra ^n ZF putem exprima si demonstra, respectiv, ^n VNB, dar exista enunturi care pot
fi exprimate ^n VNB dar nu ^n ZF. Daca ne intereseaza doar multimile, atunci ZF si VNB sunt esential aceeasi teorie. Mai multe despre metamatematica si semantica teoriei multimilor gasiti ^n [36], de exemplu. Bibliograe pentru teoria multimilor: [16], [17], [18], [21], [22], [23], [27], [31], [33], [35], [36] (recomandata si pentru bibliograe suplimentara), [47], [52],
[68], [69], [79], [82], [84], [97], [118], [124], [49], [115], [70]. In aceasta parte, ^n capitolul 1, vom aminti câteva notiuni din teoria naiva a multimilor, pentru a ajunge sa prezentam algebra Boole a multimilor, cu demonstratii complete, care folosesc logica clasica (prezentata neformalizat). In capitolul 2, vom continua cu prezentarea relatiilor binare si a algebrei
Boole a relatiilor binare. Urmeaza algebra relationala a relatiilor binare; facem legatura cu bazele de date relationale, folosite ^n informatica.
Capitolul 5 Algebra Boole a multimilor Timp de secole matematica s-a descurcat fara teoria multimilor, dar astazi, ^n majoritatea textelor, teoria multimilor este indispensabila. Chiar textele pentru scoala ^ncep cu multimi, reuniuni, intersectii etc. Vom relua si noi aceste notiuni ^n scopul de a accentua rolul calculului cu predicate neformalizat ^n denitii. Vom
prezenta apoi algebra Boole a partilor unei multimi date, cu demonstratii pedante, complete, care folosesc calculul cu predicate (neformalizat) de ordinul I (predicatele unare) si de ordinul II. In sectiunea 1, discutam despre cele doua concepte fundamentale ale teoriei multimilor: multimea si apartenenta. In sectiune a doua, discutam despre relatiile de incluziune si de egalitate, iar ^n sectiunea
a 3-a discutam despre operatii cu multimi, pentru a ajunge la scopul acestui capitol, algebra Boole a multimilor. Ne situam ^ntr-o teorie naiva a multimilor care accepta clase. 5.1 Multimea si apartenenta: concepte fundamental e In consideratiile matematice, ca si ^n viata de toate zilele, intervin frecvent diverse colectii (ansmbluri) de obiecte grupate la un loc
pe baza anumitor proprietat i comune. In matematica, asemenea colectii (ansambluri, grupuri, totalitati) de obiecte sunt numite multimi [97]. Obiectele care compun o multime se numesc elementele multimii respective. Daca obiectul x este un element al multimii A, spunem ca x apartine lui A (sau ca A contine pe x) si notam: x . A (sau,
dual, A . x, respectiv). 113
114 CAPITOLUL 5. ALGEBRA BOOLE A MULTIMILOR In caz contrar, spunem ca x nu apartine lui A (sau, dual, ca A nu contine pe x) si notam: x 6 . A (sau A 6 . x, respectiv), sau, folosind simbolul negatiei logice: :(x . A) (sau :(A . x), respectiv).
Semnul "2 a fost introdus ^n matematica de matematicianul si logicianul Giuseppe Peano (1858 -1932), ca scriere stilizata a primei litere " (epsilon) din cuvântul grecesc " (este) si se numeste simbolul relatiei de apartenenta (conform [97]). Elementele unei multimi se gasesc deci ^n relatie de apartenenta cu multimea respectiva. Notiunile de multime si de
apartenenta au devenit conceptele fundamentale ale mate-maticii contemporane. Vom accepta ca exista o multime, si numai una, care prin denitie nu contine nici un element. Aceasta multime se numeste multimea vida si se noteaza cu ;. Multimea este deci unica multime caracterizata de proprietatea: x 6 . ;, oricare ar fi x sau,
^n limbaj simbolic, (8x)[:(x 2;)]. 5.2 Relatia de incluziune si relatia de egalitate Pornind de la obiectul primitiv (initial): multimea si de la relatia primitiva ^ntre multimi: relatia de apartenenta, se obtin si alte relatii ^ntre multimi, numite relatii derivate: -relatia de incluziune, -relatia de egalitate. 5.2.1 Relatia de incluziune ^ntre multimi
(clase) Denitia 5.2.1 Daca A si B sunt doua multimi (clase) cu proprietatea ca orice element al multimii (clasei) A este si element al multimii (clasei) B, vom spune: multimea (clasa) A este inclusa ^n multimea (clasa) B sau, dual, multimea (clasa) B include multimea (clasa) A, si vom nota: A . B sau B .
A.
5.2. RELATIA DE INCLUZIUNE SI RELATIA DE EGALITATE 115 Prin urmare, def. A . B . (8x)[(x . A) . (x . B)]. Daca A . B, spunem ca A este o submultime (subclasa) sau parte a lui B sau, dual, ca B este o supramultime (supraclasa) a lui A. Observatiile
5.2.2 1. Relatia " a fost denita cu ajutorul relatiei "2 si al operatorilor logici . si 8. 2. Multimea vida, ;, este parte a oricarei multimi: oricare ar fi multimea A, avem ;. A. 3. Oricare ar fi multimea A, avem A M si A 2M, unde M este clasa tuturor multimilor. 4. Incluziunea nu este singura
relatie matematica reductibila la apartenenta. In matematica, exista o varietate innita de relatii: egalitatea obiectelor matematice , diversele relatii de echivalenta, ordonarea numerelor, divizibilitatea numerelor ^ntregi, ordonarile obiectelor nenumerice, morsmele, izomorsmele etc. Contributia revolutionara a lui Cantor ^n dezvoltarea matematicii moderne consta tocmai ^n descoperirea faptului ca toate relatiile matematice sunt reductibile la relatia de apartenenta. 5.2.2 Relatia de egalitate
^ntre multimi Relatia de egalitate ^ntre multimi (clase) se deneste pornind de la notiunea generala de egalitate ^n matematica. Relatia de egalitate se noteaza cu semnul "= si intervine ^n aproape toate teoriile matematice. Denitia 5.2.3 Spunem ca doua obiecte matematice x si y, apartinând unei teorii matematice date, sunt egale (si scriem x = y) daca ^n
cadrul teoriei respective nu putem face nici o distinctie ^ntre obiectele x si y, adica din punctul de vedere al acelei teorii ele coincid. Fiecare teorie matematica dispune de propria sa relatie de "egalitate": -egalitatea numerelor ^ntregi, reale etc. -egalitatea polinoamelor, -egalitatea functiilor, -egalitatea punctelor geometrice etc. Toate aceste "egalitati au proprietatea de a : -reexive
(orice x, x = x), -simetrice (orice x,y, daca x = y, atunci y = x), -tranzitive (orice x,y,z, daca x = y si y = z, atunci x = z), adica sunt relatii de echivalenta. Deci, ^n ecare teorie matematica, egalitatea apare ca cea mai na relatie de echivalenta a teoriei respective (adica relatia de egalitate implica orice alta
relatie de echivalenta). Sa denim egalitatea multimilor. (Se deneste similar egalitatea claselor.)
116 CAPITOLUL 5. ALGEBRA BOOLE A MULTIMILOR Denitia 5.2.4 Daca A si B sunt doua multimi cu proprietatea: (i) un element oarecare x apartine lui A daca si numai daca el apartine lui B atunci spunem ca ele sunt egale si notam aceasta A = B. Deci, def. A
= B . (i), unde: (i) (8x)[(x . A) . (x . B)]. Conditia (i) spune ca cele doua multimi trebuie sa e formate din aceleasi elemente , adica cele doua multimi trebuie sa aiba aceeasi extensiune. Observatiile 5.2.5 1) Relatia de egalitate este denita cu ajutorul relatiei de apartenenta si cu
ajutorul operatorilor logici . si 8. 2) A = B . [(A . B) . (B . A)]. Intr-adevar, A = B . (8x)[(x . A) . (x . B)] . (8x)[((x . A) . (x . B)) . ((x . B) . (x . A))] . [(8x)[((x . A) . (x . B))] . [(8x)((x . B)
. (x . A))] . [(A . B) . (B . A)], conform tautologiei cuanticate VII (1). 3) . este o relatie de ordine (partiala). Din acest punct se poate trece la construirea treptata a teoriei multimilor, introducân d multimea cu un element, fa} (singleton-ul), multimea cu doua elemente, fa, bg, perechea ordonata (a, b), reuniunea si intersectia claselor (multimilor),
complementar a unei clase (multimi), produsul cartezian, relatiile binare, functiile etc. 5.3 Operatii cu multimi. Algebra Boole a multimilor Denitia 5.3.1 Vom numi multime totala multimea tuturor obiectelor cu care avem de-a face la un moment dat. Vom nota cu E multimea totala. Deci E 2M. Fie acum A si B doua submultimi (parti) ale lui
E. Denitia 5.3.2 A este inclusa strict ^n B daca si numai daca A este inclusa ^n B si A =6B. Deci, daca notam incluziunea stricta: A . B, atunci avem: def. A . B . [(A . B) . (A =6B)].
5.3. OPERATII CU MULTIMI. ALGEBRA BOOLE A MULTIMILOR 117 5.3.1 Reuniunea si intersectia a doua multimi. Complementar a unei multimi. Algebra Boole a multimilor Denitia 5.3.3 Se numeste reuniunea multimilor A, B, si se noteaza: A . B, multimea elementelor care apartin cel putin uneia din multimile A, B: def. A . B = fx
. E (x . A) . (x . B)g. E. Deci x . A . B . (x . A) . (x . B). Denitia 5.3.4 Se numeste intersectia multimilor A, B, si se noteaza: A n B, multimea elementelor comune lui A si B (care apartin atât lui A cât si lui B):
def. A n B = fx . E (x . A) . (x . B)g. E. Deci x . A n B . (x . A) . (x . B). Doua multimi se zic disjuncte daca A n B = ;. Denitia 5.3.5 Se numeste complementara multimii A^n raport cu
E, si se noteaza: CEA, multimea elementelor lui E care nu apartin lui A: def. CE A = fx . E x 6 . A} = fx . E j:(x . A)g. Sa notam cu P(E) multimea tuturor submultimilor (partilor) multimii E: P(E)= fA A . Eg. Observatiile
5.3.6 (1) A . E . A 2P(E). (2) ;2P(E). (3) E 2P(E). Teorema 5.3.7 Structura (P(E), \, [, CE, ;;E) este o algebra Boole, numita algebra Boole a multimilor. Demonstratie. Trebuie sa demonstram ca pentru orice A, B, C 2P(E), avem: (M1) A . A = A, A n A =
A (idempotenta lui [, \), (M2) A . B = B . A, A n B = B n A (comutativitatea lui [, \), (M3) A . (B . C)=(A . B) . C, A n (B n C)=(A n B) n C (asociativitatea lui [, \), (M4) A . (A n B)= A, A n (A . B)= A
(absorbtia),
118 CAPITOLUL 5. ALGEBRA BOOLE A MULTIMILOR (M5) A . (B n C)=(A . b) n (A . C), A n (B . C)=(A n b) . (A n C) (distributivitatea) , (M6) A [ = A, A n E = A, (M7) A . CE A = E, A n CEA = ;. Sa
demonstram de exemplu prima egalitate din (M1): pentru orice A 2P(E), A . A = A.
Fie A 2P(E) multime xata, altfel arbitrara (oarecare). Sa notam Q(A) = "A . A = A (am notat cu Q(A) propozitia A . A = A) si sa aratam ca propozitia Q(A) este adevarata. def:= Dar A .
A = A . (8x)[x . A . A . x . A]. Sa notam cu R(x) predicatul "x . A . A . x . A": R(x) = "x . A . A . x . A". Deci def:= A . A = A . (8x)R(x). Propozitia Q(A) (din calculul propozitiilor de ordinul
II) este adevarata daca si numa i daca propozitia (8x)R(x) (din calculul propozitiilor de ordinul I) este adevarata daca si numai daca predicatul R(x) este adevarat daca si numai daca pentru orice obiect a . DR = E, propozitia R(a) (din calculul propozitiilor de ordinul I) este adevarata. Fie a . DR element xat, altfel arbitrar. Sa
demonstram ca R(a) este o propozitie adevarata: R(a) . "a . A . A . a . A . "[(a . A) . (a . A)] . (a . A) . "(p . p) . p", conform denitiei lui [, unde p = "a . A (am notat cu "p propozitia "a . A"). Dar "(p_p) . p este prima
tautologie din (P1) a sistemului de tautologii A1 a calculului propozitiilor, deci este adevarata. Rezulta ca propozitia R(a) este adevarata, conform Exercitiilor 1.2.14(3). Conform P.G. (Principiul generalizarii), rezulta ca pentru orice a . DR, propozitia R(a) este adevarata, adica propozitia Q(A) este adevarata.
Aplicând ^nca odata P.G., rezulta ca pentru orice A 2P(E), propozitia
Q(A) este adevarata, adica pentru orice A 2P(A), A . A = A. La fel se demonstreaza (M2) -(M7), folosind respectiv tautologiile (P2) -(P7) din sistemul de tautologii A1. . Sa observam ca am facut o demonstratie detaliata (pedanta) a primei egalitati din (M1), folosind calculul propozitiilor si calculul predicatelor. In mod uzual ^nsa, se face o demonstratie
mult simplicata. Corolarul 5.3.8 Submultimea P2 = f;;EgP(E) este ^nchisa la [, \, CE , deci structura (P2, \, [, CE , ;;E) este o subalgebra Boole a algebrei Boole P(E), deci este o algebra Boole (cu doua elemente) izomorfa cu algebra Boole canonica, L2.
5.3. OPERATII CU MULTIMI. ALGEBRA BOOLE A MULTIMILOR 119 Urmatoarele proprietati sunt de asemenea vericate ^n P(E), printre altele: (M8) CE (A . B)= CE A n CEB, CE(A n B)= CEA . CEB (legile De Morgan), (M9) CE (CEA)= A, (M10) CE = E, CEE = ;, (M11) A . B (. (CEA) . B = E, A
. B (. A n (CE B)= ;. Exercitiul 5.3.9 Sa se scrie echivalentele celorlalte tautologii din sistemele A3 A5 . Mai general, avem urmatoarea denitie: Denitia 5.3.10 Se numeste câmp de multimi orice multime nevida C de submultimi ale unei multimi xate E (multimea totala), astfel ^ncât C este ^nchisa fata de reuniunea
, intersectia si complementara de multimi, adica: a) daca A, B 2C, atunci A . B 2C, b) daca A, B 2C, atunci A n B 2C, c) daca A 2C, atunci CEA 2C. Observatia 5.3.11 Din regulile de Morgan pentru multimi, rezulta ca (a) si (c) implica (b), si ca (b) si (c) implica (a). De aceea,
^n denitia unui câmp de multimi este sucient sa luam conditia (c) ^mpreuna cu una din conditiile (a), (b). Exemplele 5.3.12 (1) P(E) este un câmp de multimi, pentru orice E. (2) Pentru orice multime E, clasa compusa din toate submultimile nite ale lui E si din complementarele acestora este un câmp de multimi. Propozitia 5.3.13
Orice câmp de multimi C este o algebra Boole, anume (C, \, [, CE, ;;E). Sa remarcam ca algebra Boole C este o subalgebra a algebrei Boole P(E). 5.3.2 Functia caracteristica a unei multimi Fie A . E o multime oarecare. Se numeste functia caracteristica a lui A, si se noteaza A, functia A
: E . f0, 1gdenita astfel: pentru orice x . E, A(x) def. . 1, daca x . A; = 0, daca x 6 . A. Exista o bijectie ^ntre P(E) si f0, 1gE =2E = ff f : E . f0, 1gg, care asociaza ecarei submultimi A . E (A 2P(E))
functia caracteristica A. Functia caracteristica este folosita mult ^n teoria multimilor fuzzy si a structurilo r fuzzy.
120 CAPITOLUL 5. ALGEBRA BOOLE A MULTIMILOR 5.3.3 Generalizare: reuniunea si intersectia a n multimi Daca A1;A2;:::;An . E, atunci prin denitie: Reuniunea lor este: [n def. = A1[:::[An = fx . E (x . A1)_:::_(x . An)} = fx . E (9i)x . Aig: i=1Ai Intersectia lor
este: \n def. = A1\:::\An = fx . E (x . A1)^:::^(x . An)} = fx . E (8i)x . Aig: i=1Ai Propozitia 5.3.14 Reuniunea si intersectia nita au urmatoarele proprietati: (1) ([n (Ai n B), (\n (Ai . B) (distributivitatea i=1Ai) n B = [ni=1i=1Ai) . B =
\i n =1 generalizata (nita)), (2) CE ([n Ai)= \n CE Ai, CE (\n Ai)= [n CE Ai (legile De Morgan gei=1i=1i=1i=1 neralizate (nite)). 5.3.4 Generalizare: reuniunea si intersectia unei familii de multimi Denitia 5.3.15 Fie A . E si I o multime nevida, eventual innita. Daca ecarui i . I î este
asociat un singur element xi . A, atunci spunem ca avem o familie de elemente ale lui A (din A) indexata de (dupa) multimea I si notam cu: (xi)i2I . Sa remarcam ca familia de elemente ale lui A,(xi)i2I , este de fapt o functie f : I . A, adica un element al lui AI
. Se stie ca familiei (xi)i2I î corespunde submultimea fxi . A i . I} a lui A, iar submultimii X a lui A î corespunde familia particulara (x = xx)x2X de elemente din A indexata dupa ea ^nsasi (1X : X . X . A). Denitia 5.3.16 Daca ecarui i . I î este asociata o
singura multime Ai . E (Ai 2P(E)), atunci spunem ca avem o familie de multimi (submultimi ale lui E) indexata de multimea I si notam: (Ai)i2I . Sa remarcam ca familia de multimi (Ai)i2I , este de fapt o functie f : I . P(E), adica un element al lui P(E)I . Daca (Ai)i2I este o
familie de multimi, atunci prin denitie: Reuniunea familiei este: def. [i2I Ai = fx . E exista i . I, astfel ^ncât x . Ai} = fx . E (9i)x . Aig. Intersectia familiei este: def. \i2I Ai = fx . E pentru orice i . I;x
. Ai} = fx . E (8i)x . Aig.
5.3. OPERATII CU MULTIMI. ALGEBRA BOOLE A MULTIMILOR 121 Propozitia 5.3.17 Reuniunea si intersectia oarecare au urmatoarele proprietati: (1) ([i2I Ai) n B = [i2I (Ai n B), (\i2I Ai) . B = \i2I (Ai . B) (distributivitatea generalizata (oarecare)), (2) CE([i2I Ai)= \i2I CE Ai, CE (\i2I Ai)= [i2I CEAi (legile De Morgan generalizat e (oarecare)).
Demonstratie. Vom demonstra pe scurt, pentru exemplicare, ultima pro-prietate : x . CE(\i2I Ai) . x 6 . \i2I Ai $:(x 2\i2I Ai) $:((8i)x . Ai) . (9i):(x . Ai) . (9i)(x 6 . Ai) . (9i)(x . CE Ai) . x 2[i2I CE Ai, conform tautologiei cuanticate I (3). Similar se demonstreaza restul proprietatilor. .
122 CAPITOLUL 5. ALGEBRA BOOLE A MULTIMILOR
Capitolul 6 Algebra relationala a relatiilor In matematica, o anumita categorie de enunturi joaca un rol important; aceste enunturi se numesc relatii, cele mai utilizate ind relatiile binare. Vom ^ncepe cu o categorie de relatii particulare, cu o structura foarte simpla si care se numesc produse carteziene (sau produse directe). Apoi vom deni
relatiile, operatii cu relatii, algebra Boole a relatiilor. In nal vom deni algebra relationala a relatiilor, pentru a face legatura cu bazele de date relationale. In sectiunea 1, discutam despre produsul cartezian a 2 multimi si despre relatiile binare; ^n sectiunea 2, discutam despre produsul cartezian a n multimi si despre relatiile n-are; ^n sectiunea 3, discutam despre operatii cu
relatii binare si despre algebra Boole a relatiilor binare; ^n sectiunea 4, discutam despre algebr a relationala a relatiilor binare; ^n sectiunea 5, discutam despre bazele de date relationale. Vom utiliza aici calculul cu predicate binare, ternare, ..., n-are. 6.1 Produs cartezian a doua multimi. Relatii binare 6.1.1 Produs cartezian a doua multimi Denitia 6.1.1
(i) Fie D1, D2 doua multimi, distincte sau nu. Se numeste produs cartezian al multimilor D1, D2 multimea, notata D1 D2, care are drept elemente toate perechile ordonate (x, y), cu x . D1 si y . D2, si numai pe acestea: def. D1 D2 = f(x, y) (x . D1) . (y .
D2)g. (i') Daca D1 = D2 = D, atunci D D se mai noteaza D2 . 123
124 CAPITOLUL 6. A A RELAT IILOR ALGEBRA RELATIONAL Denitia 6.1.2 (i) Se numeste diagonala produsului cartezian D1D2 multimea notata D1D2 denita astfel: def. D1D2 = f(x, y) (x . D1) . (y . D2) . (x = y)} = f(x, x) (x . D1) .
(x . D2)} = f(x, x) x . D1 n D2g. D1 D2. (i') Se numeste diagonala produsului cartezian D D (sau relatia identica din D) multimea, notata D, denita astfel: def. D = f(x, x) x . Dg. D D. Propozitia 6.1.3 Daca Card(D1) si Card(D2)
sunt nite, atunci Card(D1 D2)= Card(D1) Card(D2), unde Card(D) este numarul elementelor multimii D (cardinalul lui D). Produsul cartezian a doua multimi are proprietatile urmatoare, printre altele: 1. Daca D1 = sau D2 = ;, atunci D1 D2 = ;. 2. Daca D1;D1. ;D2;D. sunt nevide, atunci 2
D1 D2 = D1 . D2 . . (D1 = D. ) . (D2 = D. ): 12 3. (D1 . D. ) D2 =(D1 D2) . (D1 . D2), 1 D1 (D2 . D. )=(D1 D2) . (D1 D. ): 22 4. (D1 n
D. ) D2 =(D1 D2) n (D1 . D2), 1 D1 (D2 n D. )=(D1 D2) n (D1 D. ): 22 5. (D1 . D. ) (D2 . D. )=(D1 D2) . (D1 D. ) . (D1 . D2) . (D1 . D. ). 1222
6. (D1 n D. ) (D2 n D. )=(D1 D2) n (D1 D. ) n (D1 . D2) n (D1 . D. ). 1222 6.1.2 Relatii binare Denitia 6.1.4 (i) Fie D1 si D2 doua multimi oarecare, distincte sau nu. Se numeste relatie binara (sau simplu relatie) ^ntre D1 si D2 orice
submultime R a produsului cartezian D1 D2. D1 si D2 se numesc domeniile lui R. (i') Daca D1 = D2 = D, se numeste relatie binara (sau relatie) ^ntre elementele multimii D (sau pe multimea D) orice submultime R a produsului cartezian D2 . Observatiile 6.1.5 1. Diagonala D1D2 este o relatie binara ^ntre D1
si D2, iar D este o relatie binara pe D. 2. Daca x, y sunt ^n relatia binara R, atunci vom scrie echivalent: xRy, (x, y) . R, R(x, y) predicat binar
6.2. PRODUSUL CARTEZIAN A N MULTIMI. RELATII N-ARE 125 3. Toate elementele unei multimi A au o proprietate comuna, P , si anume aceea de a apartine acelei multimi; propozitia "a . A arma proprietatea P a lui a (a are proprietatea P ). Scriem, echivalent: (a . A) . P (a) Functii (aplicatii) unare (de o variabila)
Denitiile 6.1.6 Fie A, B doua multimi oarecare. (i) O functie denita pe A cu valori ^n B este o relatie binara G ^ntre A si B (adica G . A B), cu proprietatea ca pentru orice x . A, exista un element y . B si numai unul, astfel ^ncât (x, y) . . O functie
G . A B se noteaza prin f : A . B (x 7. f(x)), simbolul f având semnicatia urmatoare: ecarui element x . A î corespunde un singur element, f(x) . B, astfel ^ncât (x, f(x)) . . A se numeste domeniul de denitie al functiei f : A . B, B se numeste domeniul valorilor
lui f. (i') Daca A = B si f : A . A, atunci f se numeste operatie unara pe A. 6.2 Produsul cartezian a n multimi. Relatii n-are 6.2.1 Produs cartezian a n multimi (n = 2) Produsul cartezian a n multimi se poate deni ^n doua moduri: Denitia 6.2.1 (Denitia 1 a produsului cartezian)
(i) Fie D1, D2, :::, Dn n multimi, distincte sau nu (n = 2). Se numeste produs cartezian al multimilor Di, i =1;n multimea, notata D1 D2 ::. Dn sau ^nca Qn Di, care are drept elemente toate n-uplele ordonate (x1;x2;:::;xn) cu i=1 proprietatea xi . Di, i =1;n: n
def. . Di = D1 D2 ::. Dn = f(x1;x2;:::;xn) (x1 . D1) . ::. . (xn . Dn)g i=1 = f(x1;x2;:::;xn) j8i 2f1, 2;:::;ng;xi . Dig. . P{z(i) . (i') Daca D1 = D2 = ::. = Dn = D, atunci D D ::.
D se mai noteaza Dn , numindu-se puterea naturala a multimii D. Produsul cartezian a n multimi (nit) mai poate fi denit astfel: Denitia 6.2.2 (Denitia 2 a produsului cartezian) Fie D1, D2, :::, Dn n multimi, distincte sau nu (n = 2). Se numeste produs cartezian al multimilor Di, i =1;n multimea, notata
D1 D2 ::. Dn sau ^nca
126 CAPITOLUL 6. A A RELAT IILOR ALGEBRA RELATIONAL Qn Di, care are drept elemente toate functiile f : f1, 2;:::;n} . Sn Di, cu i=1 i=1 proprietatea ca f(i) . Di, pentru orice i 2f1, 2;:::;ng: nn def. . Di = ff : f1, 2;:::;n} . Di
j8i 2f1, 2;:::;ng;f(i) . Dig. i=1 i=1 Observatiile 6.2.3 1. In aceasta sectiune, scrierea i =1;n este echivalenta cu scrierea i 2f1, 2;:::;ng. 2. Cele doua denitii 6.2.1 si 6.2.2 ale produsului cartezian sunt echivalente, pentru ca tuplurile (n-uplele) (x1;x2;:::;xn), cu xi . Di, i =1;n, sunt ^n corespondenta bijectiva cu functiile f : f1, 2;:::;n}
. Sni=1 Di, cu f(i)= xi . Di, i =1;n. 3. (D1 D2) D3 . D1 (D2 D3) . D1 D2 D3, unde . ^nseamna ca ^ntre multimile respective exista o bijectie. Propozitia 6.2.4 Pentru orice j 2f1, 2;:::;ng, functia j : Qni=1 Di . Dj, denita de: )) def.
j ((x1;x2;:::;xn= xj este surjectiva si se numeste proiectia canonica a lui Qn Di. i=1 6.2.2 Relatii n-are (n = 2) Denitia 6.2.5 (i) Fie D1, D2, :::;Dn o lista nita de multimi oarecare, distincte sau nu, n = 2. Se numeste relatie n-ara ^ntre multimile D1, :::;Dn orice submultime R a produsului
cartezian Qn Di. Multimile D1, :::, Dn se numesc domeniile lui R. i=1 n se numeste aritatea lui R. (i') Daca D1 = D2 = ::. = Dn = D, se numeste relatie n-ara ^ntre elementele multimii D (sau pe multimea D) orice submultime R a produsului cartezian Dn . Observatiile 6.2.6
1. Elementele unei relatii n-are sunt tupluri (n-upluri) sau, echivalent, sunt functii. 2. Daca x, y, z sunt ^n relatia ternara R, vom scrie echivalent: (x, y, z) . R, R(x, y, z) predicat ternar Exemple de relatii ternare 1) S(x, y, z) = "x + y = z 2) P (x, y, z) =
"x y = z
Functii de n variabile (n = 1)
6.3. OPERATII CU RELATII. ALGEBRA BOOLE A RELATIILOR 127 Denitiile 6.2.7 Fie D1, D2, :::;Dn si Bn + 1 multimi, distincte sau nu, n = 1. (i) O functie de n variabile este o functie unara f : Qn Di . B, adica este i=1 o relatie binara , G . (D1 D2
::. Dn) B cu proprietatea ca pentru orice X =(x1;x2;:::;xn) . Qn Di, exista un element y = f(X) . B si numai unul i=1 astfel ^ncât (X, y) = ((x1;x2;:::;xn);y) . . (i') Daca D1 = D2 = ::. = Dn = B = D, atunci o functie f : Dn . D
se numeste operatie n-ara pe D. (i") O operatie zero-ara sau nulara pe D =6 se deneste ca ind un element al multimii D. Observatia 6.2.8 Din Observatiile 6.2.3 (3), rezulta ca, echivalent, o functie de n variabile este o relatie (n+1)-ara , G . D1 D2 :::Dn B, cu proprietatea ca pentru orice (x1;x2;:::;xn)
. Qn Di, exista un element y = f(x1;x2;:::;xn) 2 i=1 B si numai unul astfel ^ncât (x1;x2;:::;xn;y) . . 6.3 Operatii cu relatii. Algebra Boole a relatiilor In cele ce urmeaza, vom lucra numai cu relatii binare pe E, generalizarea la alte relatii binare sau la relatii n-are ind evidenta. 6.3.1 Disjunctia,
conjunctia si negatia unei relatii binare Fie R si S doua relatii binare pe E (adica R, S . E E). Denitia 6.3.1 Numim disjunctia (reuniunea) relatiilor R, S, si notam R WS, relatia care corespunde reuniunii lor luate ca multimi: def. R . S = f(x, y) . E E
(x, y) . R . (x, y) . Sg. Denitia 6.3.2 Numim conjunctia (intersectia) relatiilor R, S, si notam R VS, relatia care corespunde intersectiei lor luate ca multimi: def. R . S = f(x, y) . E E (x, y) . R . (x, y) . Sg. Denitia 6.3.3
Numim negatia (complementara) relatiei R, si notam R, relatia care corespunde complementarei ei ^n raport cu E E luata ca multime: def. R = f(x, y) . E E (x, y) 6 . R} = f(x, y) . E E j:((x, y) . R)g.
128 CAPITOLUL 6. A A RELAT IILOR ALGEBRA RELATIONAL 6.3.2 Implicatia si echivalenta relatiilor binare Fie R si S doua relatii binare pe E. Denitia 6.3.4 Spunem ca relatia R implica relatia S, si notam R =. S, daca ori de câte ori avem xRy, avem si xSy, deci daca R .
S ca multimi. Denitia 6.3.5 Spunem ca relatia R este echivalenta cu relatia S, si notam R (. S, daca R =. S si S =. R, deci daca R = S ca multimi. Observatiile 6.3.6 1. Implicatia relatiilor este o relatie de ordine partiala pe multimea relatiilor binare pe E. 2. Echivalenta relatiilor
este o relatie de echivalenta pe multimea relatiilor binare pe E. Exemplele 6.3.7
Pentru numere: "< . "= (. "", "> . "= (. "", " . " (. "=", " . "6 = (. ">", " . "6 = (. "<".
< (. " (negatia relatiei < este ), >
(. " (negatia relatiei > este ), "= (. "66 = (negatia relatiei = este =). "= =. "", "= =. "", "<"=. "", ">"=. "", "<"=. "6 =", ">"=. "6 =".
Pentru multimi: " . " (. "=". . (. "62 (negatia lui . este 62), 6
. (. "2 (negatia lui 6 . este 2), "= (. "66 = (negatia lui = este =). "= =. "".
6.3. OPERATII CU RELATII. ALGEBRA BOOLE A RELATIILOR 129 6.3.3 Algebra Boole a relatiilor Denitia 6.3.8 Se numeste relatia vida, si o vom nota V , relatia care corespunde multimii vide, ;. E E, adica relatia cu proprietatea ca oricare x, y din E, nu avem xV y. Denitia 6.3.9 Se numeste relatia totala, si o
vom nota T , relatia care corespunde multimii totale, E E . E E, adica este relatia cu proprietatea ca oricare x, y din E, avem xT y. Teorema 6.3.10 Fie RE multimea tuturor relatiilor binare pe E (adica RE = P(E E)). Atunci structura (RE , V, W, , V, T ) este o
algebra Boole, numita algebr a Boole a relatiilor. Demonstratie. Trebuie sa demonstram ca pentru orice R, S, Q 2RE, avem: (R1) R . R (. R, R . R (. R (idempotenta lui W, V), (R2) R . S (. S . R, R . S (. S . R (comutativitatea lui W, V), (R3) R W(S .
Q) (. (R . S) . Q, R V(S . Q) (. (R . S) VQ (asociativitatea lui W, V), (R4) R W(R . S) (. R, R V(R WS) (. R (absorbtia), (R5) R W(S . Q) (. (R . S) V(R . Q), R V(S WQ) (. (R VS) W(R . Q) (distributivitatea), (R6) R .
V (. R, R . T (. R (V este prim element, T este ultim element: V =. R =. T ), (R7) R . R (. T , R . R (. V (R este complementul lui R ), ceea ce se demonstreaza similar cu modul cum am demonstrat ca (P(E), \, [;CE, ;;E) este o algebra Boole (algebra
Boole a multimilor), de data aceasta folosind predicate binare, nu unare. . Urmatoarele proprietati sunt de asemenea adevarate, pe lânga multe altele: pentru orice doua relatii binare R, S pe E, (R8) R . S (. R . S, R . S (. R . S (legile De Morgan), (R9) R (. R (legea dublei negatii).
Observatia 6.3.11 Echivalenta relatiilor joaca, ^n algebra Boole a relatiilor, acelasi rol pe care-l joaca egalitatea multimilor ^n algebra Boole a multimilor. 6.3.4 Matricea booleana (caracteristica) a unei relatii binare pe o multime nita Sa observam ca oricarei multimi nite, "concrete fx1;x2;:::;xn} î putem asocia o singura multime nita, "abstracta f1, 2;:::;ng, abstractie facând de o
bijectie, si ca oricarei multimi nite "abstracte f1, 2;:::;n} î putem asocia o
130 CAPITOLUL 6. A A RELAT IILOR ALGEBRA RELATIONAL innitate de multimi nite "concrete fx1;x2;:::;xng. De exemplu, multimii culorilo r (multime "concreta") falb, rosu, albastru} î asociem multimea "abstracta f1, 2, 3} (sau fn, n +1;n +2g), iar multimii "abstracte f1, 2} î putem asocia multimile "concrete falb, verdeg, fDacia, Volvog, fIon, Alina} etc.
Fie o multime nita "concreta A = fx1;x2;:::;xn} ("abstracta A = f1, 2;:::;ng) si R o relatie binara pe A (R . A A). Se numeste matrice booleana sau matrice caracteristica asociata lui R matricea MR =(mij )i;j2f1;2;:::;ng, denita astfel: . 1, daca (xi;xj) . R ((i, j) . R) mij = 0, daca
(xi;xj ) 6 . R ((i, j) 6 . R). Se observa ca multimea relatiilor binare pe o multime nita cu n elemente este ^n corespondenta bijectiva cu multimea matricelor booleene de ordinul n. Deci, o relatie binara pe o multime nita cu n elemente poate fi data, alternativ, printr-o matrice booleana de ordin n. Deci, se poate
identica R cu MR. De exemplu, relatia R, denita pe multimea A = fa, b, c, dg, are urmatoarea matrice booleana asociata: . 1111 . 0111 MR = . BB0010 . CC @A 0001 Conditiile (O1)-(O4) din Denitiile 3.1.1, vericate de o relatie binara R pe o multime A nita
cu n elemente, pot fi reformulate echivalent pentru matricea booleana asociata, MR, astfel: (O. ) pentru orice i 2f1, 2;:::;ng, mii = 1, 1 (O. ) pentru orice i, j 2f1, 2;:::;ng, i =6j, mij = 1 implica mji =0(MR este o 2 matrice antisimetrica), (O3. ) pentru orice i, j, k 2f1, 2;:::;ng, i = j,
k 6i, k =6j, mij = 1 si mjk = 6=1 implica mik = 1, (O. ) pentru orice i, j 2f1, 2;:::;ng, mij = 1 sau mji = 1. 4 Exercitiile 6.3.12 1. Sa se scrie un program pentru determinarea tuturor relatiilor de ordine pe o multime nita. 2. Se da o relatie
binara pe o multime nita prin matricea booleana asociata. Sa se scrie un program pentru a verica daca relatia este de ordine, partiala sau totala, sau daca relatia este de preordine. 3. Se da o relatie binara R pe multimea E = f1, 2;:::;n} prin matricea sa booleana (caracteristica). Sa se scrie un program care sa verice daca relatia R
este de echivalenta si ^n caz armativ sa determine elementele ecarei clase de echivalenta. Exemplicare cu matricea:
6.4. ALGEBRA RELATIONAL IILOR 131 A A RELAT . 1 1 1 0 0 0 . 1 1 1 0 0 0 MR = . BBBBBB . 1 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 0 0 1 . CCCCCC .
6.4 Algebra relationala a relatiilor Notiunea de algebra relationala s-a nascut din proprietatiile relatiilor si relatiile formeaza primul exemplu de algebra relationala. Exista mai multe denitii echivalent e ale acestei notiuni; noi vom prezenta o varianta. 6.4.1 Compunerea si inversarea relatiilor binare Fie R si S doua relatii binare pe E. Denitia 6.4.1 Se numeste compusa
(produsul) relatiilor R, S, si se noteaza RS, relatia binara care are drept elemente toate acele (si numai acele) perechi ordonate (x, y) pentru care exista cel putin un t, astfel ^ncât (x, t) . R si (t, y) . S: def. R . S = f(x, y) . E E (9t)[(x, t) .
R . (t, y) . S]g. Denitia 6.4.2 Se numeste inversa (transpusa) (simetrica) relatiei R, si se noteaza R1, relatia binara care are drept elemente toate perechile ordonate obtinute prin "inversarea perechilor din R, adica (x, y) . R1 . (y, x) . R: R1 def. = f(x, y) . E E
(y, x) . Rg. Exemplele 6.4.3
Pentru numere: "= . " (. "", " . "= (. "", " . "= (. "", "< . "< (. "<". Pentru multimi: "= . "2 (. "2", "2 . "= (. "2", "= . "= (. "=", " . " (. "",
132 CAPITOLUL 6. A A RELAT IILOR ALGEBRA RELATIONAL "= . " (. "", " . "= (. "". Sa demonstram, de exemplu, ca "= . "2 (. "2 pentru multimi: (X, Y ) . "= . "2 . (9T )[X = T ^T . Y ] . (9T )[X . Y
] . X . Y . (X, Y ) . "2". Propozitia 6.4.4 Produsul are urmatoarele proprietati: pentru orice R, S, Q relatii binare pe E, 0) R . E (. R (. E . R (E este element neutru pentru compunerea relatiilor), 1) (R . S) . Q (. R . (S . Q) (asociativitatea compunerii), 2)
R . (S . Q) (. (R . S) W(R . Q), 3) R . (S . Q) (. (R . S) V(R . Q), 4) (R . S) . Q (. (R . Q) W(S . Q), 5) (R . S) . Q (. (R . Q) V(S . Q). Demonstratie. 0):
Fie R
o relatie binara pe E, xata, altfel arbitrara (oarecare); sa demonstram ca propozitia: P (R) = "R . E (. R este adevarataa. R . E (. R ^nseamna, conform denitiei lui (), ca R . E = R ca multimi, iar def:= R . E = R . (8x)(8y)[(x, y) . R . E .
(x, y) . R] = (8x)(8y)P (x, y), unde am facut notatia P (x, y) = "(x, y) . R . E . (x, y) . R". Dar propozitia (8x)(8y)P (x, y) este adevarata daca si numai daca predicatul P (x, y) este adevarat, iar P (x, y) este un predicat adevarat daca si numai daca pentru orice pereche de
obiecte (a, b) . DP , propozitia P (a, b) este adevarata. Dar P (a, b) = "(a, b) . R . E . (a, b) . R". Fie perechea de obiecte (a, b) . DP , xata, altfel arbitrara; sa demonstram ca P (a, b) este o propozitie adevarata: ^ntr-adevar, (a, b) . R . E
. (9t)[(a, t) . R . (t, b) . E ] . [(a, b) . R . (b, b) . E] . (a, b) . R, pentru ca din denitia lui E rezulta ca t = b, pentru ca propozitia ""(b, b) . E este adevarata (este I) si deoarece p . I . p, unde p = "(a,
b) . R", conform (P6) din sistemul A1 de tautologii. Rezulta ca (a, b) . R . E . (a, b) . R, deoarece daca p . q si q . r, atunci p . r, pentru orice p, q, r propozitii. Deci, P (a, b) este propozitie adevarata. Rezulta, conform Principiului Generalizarii, ca pentru orice obiecte
a, b, P (a, b) este propozitie adevarata. Deci, R . E (. R este adevarata, adica propozitia P (R) este adevarata.
Rezulta, aplicând din nou P.G., ca pentru orice R relatie binara pe E, P (R) este propozitie adevarata, adica R . E (. R.
6.4. ALGEBRA RELATIONAL IILOR 133 A A RELAT Remarca. O demonstratie mai scurta este urmatoarea (lucram doar cu predicate) : (x, y) . R . E . (9t)[(x, t) . R . (t, y) . E] . (x, y) . R. La fel se demonstreaza ca E R (. R este adevarata. Deci, 0)
este adevarata. 1): (R . S) . Q (. R . (S . Q) ^nseamna (R . S) . Q = R . (S . Q) ca multimi si (R . S) . Q = R . (S . Q) . (8x)(8y)[(x, y) . (R . S) . Q . (x, y) . R . (S . Q)]
= (8x)(8y)P (x, y), unde am facut notatia P (x, y = "(x, y) . (R . S) . Q . (x, y) . R . (S . Q)". Propozitia (8x)(8y)P (x, y) este adevarata daca si numai daca pentru orice obiecte a, b, propozitia P (a, b) este adevarata. Fie a, b obiecte xate, altfel arbitrare; sa demonstram ca
propozitia P (a, b) este adevarata, adica ca propozitia (a, b) . (R . S) . Q . (a, b) . R . (S . Q) este adevarata: ^ntr-adevar, (a, b) . (R . S) . Q . (din denitia lui ) (9t)[(a, t) . R . S . (t, b) . Q] . (din denitia lui ) (9t)[(9z)[(a, z)
. R . (z, t) . S] . (t, b) . Q] . (pentru ca (t, b) nu depinde de z) (9t)(9z)[[(a, z) . R . (z, t) . S] . (t, b) . Q] . (din tautologia cuanticata VIII.2 si (P3), asociativitatea lui ^) (9z)(9t)[(a, z) . R . [(z, t) . S . (t, b) . Q]] .
(pentru ca (a, z) nu depinde de t) (9z)[(a, z) . R . (9t)[(z, t) . S . (t, b) . Q]] . (din denitia lui ) (9z)[(a, z) . R . (z, b) . S . Q] . (din denitia lui ) (a, b) . R . (S . Q). Deci, P (a, b) este propozitie adevarata. Rezulta, conform
Principiului Generalizarii , ca pentru orice a, b, propozitia P (a, b) este adevarata, deci (R . S) . Q (. R . (S . Q). Remarca. O demonstratie mai scurta este urmatoarea (lucram doar cu predicate): (x, y) . (R . S) . Q . (9t)[(x, t) . R . S . (t, y) . Q] . ::. .
(x, y) . R . (S . Q). La fel se demonstreaza (2) -(3). 4): (x, y) . (R . S) . Q . (din denitia lui . si W) (9t)[(x, t) . R . S . (t, y) . Q] . (din denitia lui [) (9t)[[(x, t) . R . (x, t) . S] .
(t, y) . Q] . (din distributivitate) (9t)[[(x, t) . R . (t, y) . Q] _[(x, t) . S ^(t, y) . Q]] . (din tautologia cuanticata VII.2) (9t)[(x, t) . R . (t, y) . Q] . (9t)[(x, t) . S . (t, y) . Q] . (din denitia lui ) [(x, y) . R . Q] .
[(x, y) . S . Q] . (din denitia lui [) (x, y) . (R . Q) . (S . Q) . (din denitia lui W) (x, y) . (R . Q) W(S . Q). (5) se demonstreaza similar. .
134 CAPITOLUL 6. A A RELAT IILOR ALGEBRA RELATIONAL Corolarul 6.4.5 Fie RE multimea tuturor relatiilor binare pe E. Atunci structura (RE, , E) este semigrup cu unitate (monoid), adica: -. este asociativa si -R . E (. E . R (. R, pentru orice R 2RE. Demonstratie.
Evident, conform Propozitiei 6.4.4,(0), (1). . Propozitia 6.4.6 Inversa are urmatoarele proprietati: pentru orice R, S relatii binare pe E, 0) (R1) (. (R)1 , 1) (R1)1 (. R, 2) (R . S)1 (. R1 . S1 , 3) (R . S)1 (. R1 . S1 , 4) Daca R (. S, atunci R1 (. S1
, 5) (R . S)1 (. S1 . R1 . Demonstratie. 0): (x, y) . (R1) . (din denitia lui ) :[(x, y) . R1] . (din denitia lui 1) :[(y, x) . R] . (din denitia lui ) (y, x) . R . (din denitia lui 1 (x, y) . (R)1 . 1):
(x, y) . (R1)1 . (y, x) . R1 . (x, y) . R. 2): (x, y) . (R . S)1 . (y, x) . R . S . (y, x) . R n S . (y, x) . R . (y, x) . S . (x, y) . R1 . (x, y) . S1 . (x, y)
. R1 n S1 . (x, y) . R1 . S1 . 3), 4) se demonstreaza similar. 5): (x, y) . (R . S)1 . (y, x) . R . S . (9t)[(y, t) . R . (t, x) . S] . (9t)[(t, y) . R1 . (x, t) . S1] . (9t)[(x, t) . S1
. (t, y) . R1] . (x, y) . S1 . R1 6.4.2 Algebra relationala a relatiilor binare Urmeaza un rezultat care contine ^n el denitia algebrei relationale. Teorema 6.4.7 Fie RE multimea tuturor relatiilor binare pe E. Atunci structura 1 RelbE =(RE, ^, _, , V, T, ;, E)
6.4. ALGEBRA RELATIONAL IILOR 135 A A RELAT este o algebra relationala, adica: (rel1) (RE , V, W, , V, T ) este o algebra Boole, (rel2) (RE , , E) este semigrup cu unitate (monoid), (rel3) (R . S) . Q (. (R . Q) W(S . Q), pentru orice R, S, Q
2RE , (rel4) (R . S)1 (. R1 . S1, pentru orice R, S 2RE , (rel5) (R . S)1 (. S1 . R1, pentru orice R, S 2RE, (rel6) (R1)1 (. R, pentru orice R 2RE, (rel7) R . (R1 . S)=. S, pentru orice R, S 2RE. Demonstratie. (rel1): rezulta din Teorema
6.3.10; (rel2): rezulta din Corolarul 6.4.5; (rel3): rezulta din Propozitia 6.4.4 (4); (rel4): rezulta din Propozitia 6.4.6 (3); (rel5): rezulta din Propozitia 6.4.6 (5); (rel6): rezulta din Propozitia 6.4.6 (1); (rel7): (x, y) . R . (R1 . S) . (prin denitia lui ) (9t)[(x, t) . R . (t, y) . (R1 . S)] . (prin denitia
lui ) (9t)[(x, t) . R ^:[(t, y) . R1 . S]] . (prin denitia lui ) (9t)[(x, t) . R ^:[(9z)((t, z) . R1 . (z, y) . S)]] . (prin tautologia cuanticata I.4) (9t)[(x, t) . R . (8z)(:[(t, z) . R1 ^:((z, y) . S)])] . (prin legile De Morgan) (9t)[(x, t) . R . (8z)[(t, z)
. (R1) . (z, y) . S]] . (9t)(8z)[(x, t) . R . [(t, z) . (R1) . (z, y) . S]] . (prin tautologia cuanticata VIII.3) (8z)(9t)[(x, t) . R . [(t, z) . (R1) . (z, y) . S]] . (conform distributivitatii lui _, ^) (8z)(9t)[[(x, t) . R . (t, z) . (R1)] . [(x, t) .
R . (z, y) . S]] . (conform (G4): p . q . p) (8z)(9t)[[(x, t) . R . (t, z) . (R1)] . (z, y) . S] . (8z)[(9t)[(x, t) . R . (t, z) . (R1)] . (z, y) . S] . (prin denitia lui ) (8z)[(x, z) . R . (R1) . (z, y) . S].
Dar, (x, z) . R . (R1) . (9m)[(x, m) . R . (m, z) . R1] . (9m)[(x, m) . R ^:((m, z) . R1)] . (9m)[(x, m) . R ^:((z, m) . R)] . (9m)[(x, m) . R . (z, m) . R]. Atunci daca z = x, rezulta ca [(x, m) . R . (x, m)
. R] . [(x, m) . R . R = V ] si (x, m) . V este un predicat ^ntotdeauna fals, adica (x, z) nu apartine lui R (R1). Rezulta ca (8z)[(x, z) . R . (R1) . (z, y) . S], ceea ce implica (x, y) . S, deci am demonstrat ca: (x, y) . R
. (R1 . S) . (x, y) . S, adica (rel7) este adevarata. .
136 CAPITOLUL 6. A A RELAT IILOR ALGEBRA RELATIONAL 6.5 Baze de date relationale Am folosit ^n aceasta sectiune [4]. 6.5.1 Reprezentarea relatiilor. Denitii Uneori (^n teoria bazelor de date relationale), relatiile sunt reprezentate sub forma unor tabele, ^n care ecare rând (linie) reprezinta un n-uplu, iar ecare coloana reprezinta un domeniu
din cele n ale produsului cartezian (denitia 1 (6.2.1) a produsului cartezian nit). In acest caz, coloanelor 1, 2;:::;n, respectiv domeniilo r corespunzatoare D1;D2;:::;Dn, li se asociaza nume: A1;A2;:::;An, numite atribute: A1 A2 ::. Aj ::. An i x11 x12 . . . x1j . . . x1n . . . . . .
. . . . . . . . . . . . xi1 xi2 . . . xij . . . xin . . . . . . . . . . . . . . . . . . xm1 xm2 . . . xmj . . . xmn j Denitiile 6.5.1
O relatie R ^mpreuna cu multimea atributelor sale se numeste schema relationala . Multimea tuturor schemelor relationale corespunzatoare unei aplicatii se numeste schema bazei de date relationale. Continutul curent al relatiilor la un moment dat se numeste baza de date relationala. Daca relatia n-ara este R, cu atributele A1;A2;:::;An, atunci schema relationala
se noteaza: R(A1;A2;:::;An). Exemplul 6.5.2 Schema relationala R(A, B, C), unde R = f(a, b, c), (d, a, f)} se reprezinta astfel: ABC i j a b c d a f
6.5. BAZE DE DATE RELATIONALE 137 Alteori, relatiile sunt reprezentate, echivalent, printr-o multime de functii denit e pe multimea atributelor, cu valori ^n reuniunea domeniilor, cu proprietatea ca valoarea corespunzatoare ecarui atribut apartine domeniului asociat acelui atribut (denitia a 2-a (6.2.2) a produsului cartezian nit): n R = ff : fA1;A2;:::;Ang. Dj j8j 2f1, 2;:::;ng;f(Aj) .
Dj g. j=1 Exemplul 6.5.3 Pentru relatia R din Exemplul precedent, avem, echivalent: 33 R = ff1;f2g, cu f1 : fA, B, Cg. Dj ;f2 : fA, B, Cg. Dj , j=1 j=1 f1(A)= a, f1(B)= b, f1(C)= c, f2(A)= d, f2(B)= a, f2(C)= f.
Trecerea de la un mod de denire a relatiei la celalalt se face relativ simplu: -O relatie ^n sensul multime de tupluri se transforma ^ntr-o relatie ^n sensul multime de functii asociind ecarui domeniu D1;D2;:::;Dn al produsului cartezian Qn Dj câte un nume (= atribut): A1;A2;:::;An respectiv si denind pentru j=1 ecare tuplu: nti
=(xi1;xi2;:::;xij ;:::;xin) . . Dj j=1 functia nfi : fA1;A2;:::;Aj ;:::;Ang. Dj j=1 care verica: fi(Aj)= xij . Dj, pentru orice j 2f1, 2;:::;ng;i 2f1, 2;:::;mg, unde m este numarul tuplurilor (n-uplelor). -O relatie ^n sensul multime de functii se transforma ^ntr-o relatie ^n sensul multime de tupluri impunând o
relatie de ordine totala pe multimea atributelor (printr o corespondenta cu multimea f1, 2;:::;ng) si asociind apoi ecarei functii tuplul obtinut din valorile functiei respective ^n ordinea A1;A2;:::;An a atributelor. Din punctul de vedere al bazelor de date, cea de-a doua denitie, ca multime de functii, este de preferat, deoarece permite prelucrarea informatiilor corespunzatoare unui atribut fara a
cunoaste pozitia acelui atribut ^n relatie, aceasta permitând o mai mare independenta de reprezentare a datelor.
138 CAPITOLUL 6. A A RELAT IILOR ALGEBRA RELATIONAL 6.5.2 Limbaje de prelucrare a datelor Pentru acest model de baza de date, relational, limbajele de prelucrare a datelor se pot ^mparti ^n doua mari categorii: I-limbaje algebrice, ^n care cererile sunt exprimate prin operatiile ce trebuie aplicate relatiilor existente ^n baza de date pentru
a obtine raspunsul; II -limbaje cu calculul predicatelor, ^n care cererile sunt exprimate sub forma unor multimi de tupluri -sau de functii -pentru care se specica proprietatile pe care trebuie sa le ^ndeplineasca sub forma unor predicate. Aceasta categorie de limbaje se divide ^n doua subcategorii, ^n functie de obiectele cu care lucreaza predicatele, si anume: -limbaje cu calcul pe
tupluri, adica obiectele sunt tupluri (Calcul de ordinul I); -limbaje cu calcul pe domenii, adica obiectele sunt domeniile diferitelor atribute ale relatiilor (Calcul de ordinul II).
Partea IV Logica matematica clasica (prezentare formalizata) 139
Capitolul 7 Sistemul formal al calculului propozitional In acest capitol este studiat calculul propozitional (calculul propozitiilor) clasic (L) prin trei dintre dimensiunile sale: sintaxa, semantica si algebra. Fiecare dintre cele trei componente este analizata atât ^n sine cât si ^n relatie cu celelalte doua. La nivelul acestui material, cunoasterea logicii propozitionale este realizata
prin relatia ternara stabilita ^ntre sintaxa, semantica si algebra. Prima sectiune a capitolului contine câteva exemple de descompunere ale unor texte ^n propozitii elementare si reprezentarea lor simbolica cu ajutorul conectorilor propozitionali "si", "sau", "non si "implica". Acest exercitiu de reprezentare simbolica este o prima sugestie asupra trecerii de la limbajul natural la limbajul formal al logicii propozitionale.
Sectiunea 2 contine sintaxa si algebra calculului propozitional. Ea ^ncepe cu denirea limbajului lui L. Constructia noastra are la baza un alfabet ^n care apar numai doi conectori primari: implicatia (!) si negatia (:). Exista si alte constructii care au la baza alti conectori (a se vedea Exemplele 1.2.10). Prin inductie, sunt denite enunturile lui L: ele sunt formatiuni de
simboluri ce tradu c propozitii din limbajul natural. Conjunctia (^), disjunctia (_) si echivalenta logica ($) sunt conectori derivati, deniti cu ajutorul implicatiei si negatiei. Pasul urmator este ^mbogatirea limbajului L cu o structura logica. In subsectiunea 1, pornind de la trei axiome si o singura regula de deductie (modus ponens), se denes c demonstratiile formale; ^n subsectiunea 2 se
deneste deductia din ipoteze. La capatul demonstratiilor formale stau teoremele formale. Subsectiunea 3 cuprinde unele proprietati sintactice ale lui L. Teorema deductiei este folosita ca instrument principal ^n stabilirea celor mai importante teoreme formale. In subsectiunea 4 sunt studiate sistemele deductive, iar ^n subsectiunea 5, multimile consistente de enunturi. In subsectiunea 6, este descris modul cum se realizeaza trecerea de
la sintaxa lui L la algebra Boole. Factorizând multimea enunturilor lui L printr-o 141
142CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL relatie de echivalenta canonica (denita in termenii echivalentei logice), se obtine o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui L. Prin aceasta constructie, conectorii propozitionali sunt convertiti ^n operatii booleene, iar stabilire a teoremelor formale se reduce la un calcul algebric. Din acest moment, se poate urmari cum,
pas cu pas, se traseaza o paralela algebrica la sintaxa lui L. In subsectiunea 7, se denesc prealgebrele Boole si se considera algebrele Boole ca algebre "tip Lindenbaum-Tarski obtinute din prealgebre Boole. Sectiunea 3 contine exemple de deductii formale din ipoteze. Semantica lui L este tratata in Sectiunea 4. In subsectiunea 1 se deneste notiunea de interpretare, valoarea
de adevar a unui enunt ^ntr-o interpretare, notiunea de model si deductia semantica din ipoteze. In subsectiunea 2, prin Teorem a de completitudine, enunturile universal adevarate (= enunturile adevarate ^n orice interpretare) sunt puse fata ^n fata cu teoremele formale. Demonstratia Teoremei de completitudine este de natura algebrica. Ideea acestei demonstratii este folosirea Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru
a obtine interpretari. In subsectiunea 3, este prezentata Teorema de completitudine extinsa, care stabileste echivalenta dintre deductia formala si deductia semantica. Demonstratia Teoreme i de completitudine extinsa se bazeaza pe proprietatile multimilor consistente maximale de enunturi. Sectiunea 5 contine o demonstratie a Teoremei de reprezentare a lui Stone pe baza Teoremei de completitudine extinsa. Bibliograe: ^n
principal [5]; apoi [49], [20], [8], [106], [72], [3], [20], [28], [29], [30], [39], [41], [42], [43], [50], [117], [53], [66], [75], [76], [78], [79], [80], [90], [91], [94], [106], [109], [116], [121]. 7.1 Introducere. Exemple de reprezentari simbolic e Calculul propozitional studiaza urmatorii conectori: -conjunctia (si), notata ^, -disjunctia (sau), notata _, -negatia (non), notata :, -implicatia
(daca ..., atunci ...), notata !, -echivalenta logica (daca si numai daca), notata $. In exemplele urmatoare, vom prezenta descompunerea unor texte ^n unitati logic e si reprezentarea lor simbolica cu ajutorul acestori conectori. Exemplul 7.1.1 De te-ating, sa feri ^n laturi, De hulesc, sa taci din gura;
7.1. INTRODUCERE. EXEMPLE DE REPREZENT 143 ARI SIMBOLICE Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Daca stii a lor masura; (M. Eminescu, Glossa) Daca notam: p1 = "te-ating p2 = "sa feri ^n laturi q1 = "hulesc q2 = "sa taci din gura r1 = "ce mai vrei cu-a tale sfaturi r2 = "stii a lor
masura atunci textul de mai sus se va scrie simbolic: (p1 . p2) . (q1 . q2) . (r2 . r1). Exemplul 7.1.2 Imbraca-te ^n doliu, frumoasa Bucovina, Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta; C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina Se stinse un luceafar, se stinse o lumina, Se stinse-o dalba stea
! (M. Eminescu, La mormântul lui Aron Pumnul) Daca notam: p1 = "^mbraca-te ^n doliu, frumoasa Bucovina p2 = "cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta q1 = "acuma din pleiada-ti auroasa si senina se stinse un luceafar q2 = "(acuma din pleiada-ti auroasa si senina) se stinse o lumina q3 = "(acuma din pleiada-ti auroasa si senina) se
stinse-o dalba stea atunci se obtine scrierea simbolica a textului precedent: (q1 . q2 . q3) . (p1 . p2). Exemplul 7.1.3 Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna, Caci unul erau toate si totul era una; (M. Eminescu, Rugaciunea unui dac) Cu notatiile: p1 = "era azi
p2 = "(era) mâine p3 = "(era) ieri p4 = "(era) dintotdeauna
144CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL q1 = "unul erau toate q2 = "totul era una textul capata forma simbolica: (q1 . q2) . (:p1 ^:p2 ^:p3 ^:p4). Exemplul 7.1.4 Ca de-i vreme rea sau buna, Vântu-mi bate, frunza-mi suna; Si de-i vreamea buna, rea, Mie-mi curge Dunarea.
(M. Eminescu, Revedere) Notam: p = "vremea era rea q = "(vremea) era buna p1 = "vântu-mi bate q1 = "frunza-mi suna r = mie-mi curge Dunarea Atunci textul se reprezinta simbolic prin: ((p . q) . (p1 . q1)) . ((q . p) . r). Exemplul 7.1.5 Timpul
mort si-ntinde trupul si devine vesnicie, Caci nimic nu se ^ntâmpla ^n ^ntinderea pustie, Si ^n noaptea neintei totul cade, totul tace Caci ^n sine ^mpacata re^ncep-eterna pace... (M. Eminescu, Scrisoarea I) In acest caz, vom nota: p1 = "timpul mort si-ntinde trupul p2 = "devine vesnicie p3 = "se ^ntâmpla ^n ^ntinderea pustie q1 = "^n noaptea
neintei totul cade q2 = "(^n noaptea neintei) totul tace q3 = "^n sine ^mpacata re^ncep-eterna pace Rezulta urmatoarea scriere simbolica a textului: (:p3 . (p1 . p2)) . (q3 . (q1 . q2)). Exemplele de mai sus ne dau o idee despre modul ^n care un text scris ^n limbaj natural poate capata
o ^nfatisare simbolica ^n calculul propozitional.
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 145 Teza fundamentala a calculului propozitional este existenta a doua valori de adevar: 1 (= adevarul) si 0 (= falsul). Conectorilor ^, _, :, !, . le corespund operatiile algebrice pe multimea L2 = f0, 1g, notate tot ^, _, :, !, . si denite prin tabele. Se observa ca
am considerat pe L2 structura canonica de algebra Boole. Atunci teza bivalentei valorilor de adevar este completata prin ipoteza ca actiunea conectorilor calculului propozitional se face conform regulilor calculului boolean. De aici se poate ^ncepe formalizarea calculului propozitional. Limbajul sau formal trebuie sa contina simboluri pentru cei cinci conectori, iar enunturile vor fi construite prin aplicarea unor reguli
de combinare a simbolurilor ^n raport cu conectorii. Unii conectori vor fi alesi ca simboluri primare si vor fi inclusi ^n alfabetul sistemului formal. Ceilalti conectori vor fi deniti cu ajutorul primilor. Alegerea axiomelor si regulilor de deductie este un act capital. In primul rând, ele trebuie sa asigure corectitudinea sistemului formal si, daca este posibil,
completitudine a sa. Pentru calculul propozitional, aceste deziderate vor fi ^ndeplinite. In sectiunea urmatoare, vom construi limbajul calculului propozitional cu implicati a si negatia drept conectori primari. Axiomatizarea aleasa va pune ^n evidenta rolul implicatiei ^n denirea mecanismului inferential al sintaxei calculului propozitional . 7.2 Sintaxa si algebra calculului propozitional In aceasta sectiune, vom studia sintaxa
si algebra calculului propozitional L. Intâi este prezentata constructia limbajului lui L: pornind de la o lista de simbolur i primitive (= alfabet), sunt denite prin recurenta enunturile. Acestea sunt reprezentari formalizate ale propozitiilor din limbajul natural. Urmeaza introducere a structurii logice a limbajului lui L. Trei axiome si o regula de deductie (modus ponens) asigura denirea prin inductie a
teoremelor formale si a deductiei formale. Axiomele si teoremele formale reprezinta comportarea propozitiilor adevarate, iar deductia din ipoteze modeleaza demonstratiile matematice, care pleaca de la câte un sistem specic de axiome. Cu aceasta este pus la punct mecanismul inferential al lui L. In subsectiunea 1, sunt demonstrate unele proprietati sintactice. Teorema deductiei este folosita ^n stabilirea unor teoreme
formale si a unor reguli de deductie derivate. Subsectiunea 2 contine constructia unei algebre Boole asociate sistemului formal L (algebra Lindenbaum-Tarski). Algebra Lindenbaum-Tarski este denita pornind de la structura logica a lui L. Proprietatile sintaxei lui L sunt traduse ^n termen i booleeni, ceea ce permite prelucrarea lor algebrica. Cititorul este ^ndemnat sa urmareasca paralelismul perfect ^ntre notiunile
si rezultatele din sintaxa si cores
146CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL pondentii lor algebrici (obtinuti prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski). Aceast a relatie ^ntre cele doua dimensiuni ale lui L (sintaxa si algebra) va fi completata ^n sectiunile urmatoare prin adaugarea componentei semantice. Denitia 7.2.1 Alfabetul sistemului formal al calculului propozitional este format din urmatoarele simboluri: 1) variabile propozitionale,
notate: u, v, w, ... (eventual cu indici); multimea lor, notata V , este presupusa a fi innita, 2) simboluri logice (conectori): :: simbolul de negatie (va fi citit "non"), !: simbolul de implicatie (va fi citit "implica"), 3) parantezele (, ), [, ]. Pornind de la aceste simboluri primitive, vom construi cuvintele (asamblajele):
Denitia 7.2.2 Un cuvânt este un sir nit de simboluri primitive, scrise unul dupa altul. Exemplele 7.2.3 u !:v, :(u !:v) . w, u . uv:. Intuitia ne spune ca primele doua cuvinte "au sens", pe când cel de-al treilea nu. Din multimea cuvintelor le vom selecta pe acelea care "au sens", "sunt bine formate", notiune
precizata astfel: Denitia 7.2.4 Se numeste enunt orice cuvânt . care verica una din conditiile urmatoare: (i) . este o variabila propozitionala, (ii) exista un enunt . astfel ^ncât . = :, (iii) exista enunturile , . astfel ^ncât . = . . . Variabilele propozitionale se vor numi enunturi atomice sau elementare. Vom nota cu
E multimea enunturilor. Observatia 7.2.5 Denitia conceptului de enunt este data prin inductie. Momentu l initial al denitiei prin inductie este dat de conditia (i), iar trecerea "de la k la k + 1 este asigurata de (ii) si (iii). Pentru ', . . E, introducem abrevierile: . . . = :. . . (disjunctia lui . si
), . . . = :(. !:) (conjunctia lui . si ), . . . =(. . ) . (. . ') (echivalenta logica a lui . si ). Observatiile 7.2.6 (1) In prezentarea sistemului formal al calculului propozitional am considerat negatia si implicatia drept conectori primitivi (initiali). Conectorii derivati . (sau), . (si), . (echivalent)
au fost introdusi prin prezentarile de mai sus. (2) Exista prezentari ale sistemului formal al calculului propozitional (echivalent e cu cea de mai sus) care folosesc alti conectori primitivi (a se vedea Exemplele 1.2.10).
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 147 In continuare, vom ^mbogati limbajul calculului formal cu o structura logica: teoremele formale si deductia formala. Aceste doua componente ale structurii logice a lui L sunt denite pe baza axiomelor lui L si a unei reguli de deductie (modus ponens). 7.2.1 Axiome, teoreme si demonstratii formale Denitia 7.2.7 O
axioma a sistemului formal al calculului propozitional este un enunt care are una din formele urmatoare: (G1) . . (. . ') (G2) (. . (. . )) . ((. . ) . (. . )) (G3) (:. !:) . (. . '), unde ', , . sunt enunturi arbitrare. Denitia 7.2.8 Fie . un enunt (. .
E). Vom spune ca enuntul . este o teorema formala sau pe scurt teorema, si vom nota . ', daca este vericata una din conditiile urmatoare: (T1) . este o axioma, (T2) exista un enunt . astfel ^ncât . si . . . sunt teoreme. Conditia (T2) se scrie prescurtat: , .
. . . si se numeste regula de deductie modus ponens (m.p.). Vom nota cu T multimea teoremelor. Observatiile 7.2.9 (i) Deci, T . E. (ii) Deci, multimea T a teoremelor este obtinuta din axiome, prin aplicarea regulii de deductie m.p.. (iii) Deci, avem: . (G1), . (G2), . (G3). Denitia conceptului
de teorema formala fost data prin inductie: axiomele (G1) -(G3) corespund momentului zero al inductiei, iar "trecerea de la k la k + 1 este realizata prin modus ponens.
148CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Denitia 7.2.10 O demonstratie formala a unui enunt . este un sir nit de enunturi 1;:::;n astfel ^ncât n = . si pentru orice 1 = i = n se verica una din conditiile urmatoare: (1) i este o axioma, (2) exista doi indici k;j <i astfel ^ncât
k = j . i. Conditia (2) se mai scrie: j ;k = j . i i si se numeste tot modus ponens. Se observa ca proprietatile (1), (2) nu exprima altceva decât conditiile (T1), (T2), deci . . daca si numai daca exista o demonstratie formala 1;:::;n a lui '. n
se numeste lungimea demonstratiei formale. O teorema poate avea demonstratii formale de lungimi diferite. 7.2.2 Deductia formala din ipoteze si -demonstratia formal a Denitia 7.2.11 Fie S o multime de enunturi (S . E) si . un enunt (. . E). Vom spune ca enuntul . este dedus din ipotezele , si vom nota S .
', daca una din conditiile urmatoare este vericata: (D1) . este o axioma, (D2) . . , (D3) exista un enunt . astfel ^ncât . si . . . sunt deduse din ipotezele . Conditia (D3) se mai scrie: S . , . . . S . . si se
numeste tot modus ponens. Denitia de mai sus este tot de tip inductiv: (D1) si (D2) constituie pasul zero al inductiei, iar (D3) constituie trecerea "de la pasul k la k + 1".
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 149 Denitia 7.2.12 O-demonstratie formala a lui . este un sir nit de enunturi 1;:::;n astfel ^ncât n = . si pentru orice 1 = i = n este vericata una din conditiile: (1) i este o axioma, (2) i . , (3) exista doi indici k;j <i astfel ^ncât
k = j . i. Prin compararea conditiilor (D1) -(D3) din Denitia 7.2.11 cu conditiile (1) -(3) din Denitia 7.2.12, rezulta ca S . . daca si numai daca exista o -demonstratie formala a lui '. Observatiile 7.2.13 (i) Daca S = ;, atunci ;. . (. . '. (ii) Daca . ', atunci
S . . pentru orice S . E. Cu aceasta, descrierea sintactica a sistemului formal al calculului propozitional este ^ncheiata. Vom nota cu L acest sistem logic. Observam ca toata prezentarea s-a desfasurat la nivel simbolic: pornind de la o multime de simboluri, am denit enunturile, dupa care am introdus structura logica a lui L: axiomele si teoremele
si apoi deductia sintactica (inferenta sintactica). 7.2.3 Proprietati sintactice ale lui L. Teorema deductiei In aceasta subsectiune, vom prezenta unele proprietati sintactice ale lui L, cea mai importanta dintre ele ind teorema deductiei. Folosind acest rezultat, vom stabili cele mai semnicative teoreme formale ale lui L. Propozitia 7.2.14 Fie , . . E si . .
E. (i) daca S . . si S . ', atunci . . ', (ii) daca S . ', atunci exista G . S nita, astfel ^ncât G . ', (iii) daca S . . pentru orice . . . si . . ', atunci S . '. Demonstratie. (i): Demonstratia se face prin inductie asupra
conceptului S . '. Daca S . ', atunci este vericata una din conditiile (D1) -(D3). Le vom lua pe rând: -daca . este o axioma, atunci . . ', -daca . . , atunci . . , deci . . ', -daca S . . si S . (. . '), atunci conform ipotezei inductiei, . . . si
. . (. . '), deci . . '. (ii): Demonstratia se face tot prin inductie: -daca . este axioma, atunci ;. . si ;. S este nita, -daca . . , atunci luam G = f'g, -daca S . . si S . (. . '), atunci conform ipotezei inductiei, exista 1,2 . G nite, astfel ^ncât
1 . ,2 . (. . '); luam =1 . 2 si aplicam (i). (iii): Exercitiu. .
150CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Propozitia 7.2.15 (Principiul identitatii) Pentru orice enunt . . E, . (. . '). Demonstratie. Urmatoarea lista de enunturi este o demonstratie formala a lui . (. . '): . . ((. . ') . ') (G1) [. . ((. . ') . ')] . [(.
. (. . ')) . (. . ')] (G2) (. . (. . ')) . (. . ') m.p. . . (. . ') (G1) . . . m.p. Propozitia 7.2.16 (Principiul tertului exclus) Pentru orice . . E, . (. _:'). Demonstratie. . _:. = :. !:. si . (:. !:'), conform Principiului identitatii. .
Teorema 7.2.17 (Teorema deductiei) Daca S . E si ', . . E, atunci: S . (. . ) (. S [f'g. . Demonstratie. (=)): Se aplica Propozitia 7.2.14, (i) si modus ponens. ((=): Prin inductie, dupa modul cum este denit S [f'g. . Consideram urmatoarele cazuri: -(1) . este o axioma. Cum .
. si . . (. . ), conform (G1), atunci . (. . ) prin m.p., deci S . (. . ). -(2) . . S [f'g, cu doua subcazuri: (a) . . : dinS . ,S . . . (. . ) se deduce S . . . , (b) . 2f'g: se aplica Principiul identitatii: S
. . . '. -(3) Exista a . E astfel ^ncât S [f'g. a si S [f'g. a . . Aplicând ipoteza inductiei, rezulta S . (. . ) si S . (. . (a . )). De asemenea, S . (. . (a . )) . ((. . ) . (. . )) (G2) Aplicând de doua ori m.p.,
se obtine S . (. . ). . In demonstratia de mai sus a implicatiei ((=), cazurile (1) si (2) reprezinta momentul zero al inductiei, iar cazul (3) constituie trecerea "de la k la k + 1". Observatia 7.2.18 In demonstrarea Principiului identitatii si a Teoremei deductiei, nu au intervenit decât axiomele (G1), (G2) si m.p.. Aceasta arata
ca cele doua rezultate sunt valabile ^n orice sistem logic ^n care apar (G1), (G2) si modus ponens .
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 151 Teorema deductiei este un instrument ecace ^n stabilirea teoremelor formale. Aceasta armatie va fi probata prin demonstratiile propozitiilor urmatoare. Propozitia 7.2.19 . (. . ) . ((. . ) . (. . )). Demonstratie. Vom aplica succesiv m.p. si apoi Teorema deductiei: f. . ,
. . , 'g. . f. . , . . , 'g. . . . f. . , . . , 'g. . m.p. f. . , . . , 'g. . . . f. . , . . , 'g. . m.p. f. . , . . g. .
. . Teorema deductiei f. . g. (. . ) . (. . ) Teorema deductiei . (. . ) . ((. . ) . (. . )) Teorema deductiei. Privind ultimele cinci rânduri ale demonstratiei precedente, ideea ei devine transparenta. Prin aplicarea repetata a Teoremei deductiei, totul se reduce la a stabili deductia formala
f. . , . . , 'g. , ceea ce este foarte usor. Aceasta observatie este utila si ^n obtinerea demonstratiilor propozitiilor urmatoare. Corolarul 7.2.20 . . . , . . . . implica . . . . Demonstratie. Din Propozitia 7.2.19, aplicând de doua ori modus ponens. .
Observatia 7.2.21 Din Corolarul 7.2.20, se deduce urmatoarea regula de deductie derivata: (R1) . . , . . . . . . In stabilirea teoremelor formale, este mai ecient sa aplicam (R1) ^n loc de Propozitia 7.2.19. Acelasi lucru este valabil si ^n cazul regulilor de deductie derivate din alte teoreme formale, ce vor
fi prezentate ^n continuare. Propozitia 7.2.22 . (. . (. . )) . (. . (. . )).
152CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Demonstratie. Aplicam m.p. si apoi Teorema deductiei: f', , . . (. . )g. . f', , . . (. . )g. . . (. . ) f', , . . (. . )g. . . . m.p. f', , . . (. . )g. . f', , . .
(. . )g. . m.p. f, . . (. . )g. . . . Teorema deductiei f. . (. . )g. . . (. . ) Teorema deductiei . (. . (. . )) . (. . (. . )) Teorema deductiei. Observatia 7.2.23 Propozitia 7.2.22 corespunde urmatoarei reguli de deductie derivata: (R2) . . (.
. ) . . (. . ) Propozitia 7.2.24 . . . (:. . ). Demonstratie. Aplicam m.p. si apoi Teorema deductiei: f', :'g`:. . (:. !:') (G1) f', :'g`:. f', :'g`:. !:. m.p. f', :'g. (:. !:') . (. . ) (G3) f', :'g. . . . m.p. f', :'g. . f', :'g.
. m.p. f'} `:. . . Teorema deductiei . . . (:. . ) Teorema deductiei. Propozitia 7.2.25 `:. . (. . ). Demonstratie. Din Propozitia 7.2.24, conform (R2). . Exercitiul 7.2.26 Sa se demonstreze Propozitia 7.2.25^n acelasi mod ca Propozitia 7.2.24, folosind Teorema deductiei. Propozitia 7.2.27 . ::. .
'.
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 153 Demonstratie. Aplicam m.p. si apoi Teorema deductiei: f::'} . ::. . (::::. . ::') (G1) f::'} . ::. f::'} . ::::. . ::. m.p. f::'g. (::::. . ::') . (:. . :::') (G3) f::'g`:. . :::. m.p. f::'g. (:. . :::') . (::. . ') (G3) f::'} . ::. . .
m.p. f::'g. . m.p. . ::. . . Teorema deductiei. Propozitia 7.2.28 . (. . ) . (:. !:'). Demonstratie. Aplicam m.p. si Teorema deductiei: f. . , :, ::'} . ::. . . Propozitia 7.2.27 f. . , :, ::'} . ::. f. . , :, ::'g. . m.p. f. . , :, ::'g. .
. . f. . , :, ::'g. . m.p. f. . , :, ::'g`:. f. . , :, ::'g`:. . (. . ::) Propozitia 7.2.25 f. . , :, ::'} . ::. m.p. de doua ori f. . , :} `::. . ::. Teorema deductiei f. . , :g. (::. . ::) . (:. !:') (G3) f. . , :}
`:. !:. m.p. f. . , :} `:. f. . , :} `:. m.p. f. . } `:. !:. Teorema deductiei . (. . ) . (:. !:') Teorema deductiei. Propozitia 7.2.29 . . . ::'. Demonstratie. f', :::'} . :::. !:. Propozitia 7.2.27 f', :::'} . :::. f', :::'g`:. m.p. f'} . :::.
!:. Teorema deductiei f'g. (:::. !:') . (. . ::') (G3) f'g. . . ::. m.p. f'g. . f'} `::. m.p. . . . ::. Teorema deductiei.
154CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Propozitia 7.2.30 . (. !:') !:'. Demonstratie. f. !:', ::'} . ::. . . Propozitia 7.2.27 f. !:', ::'} . ::. f. !:', ::'g. . m.p. f. !:', ::'g. . !:. f. !:', ::'g`:. m.p. f. !:', ::'g. . . (:. !:(. . ')) Propozitia 7.2.24
f. !:', ::'g`:(. . ') m.p. de doua ori f. !:'} `::. !:(. . ') Teorema deductiei f. !:'g. (::. !:(. . ')) . ((. . ') !:') (G3) f. !:'g. (. . ') !:. m.p. f. !:'g. . . . Propozitia 7.2.14 f. !:'} `:. m.p. . (. !:') !:. Teorema deductiei. Propozitia 7.2.31
. . . (:. !:(. . )). Demonstratie. f', . . g. . m.p. f'g. (. . ) . . Teorema deductiei f'g. ((. . ) . ) . (:. !:(. . ')) Propozitia 7.2.28 f'} `:. !:(. . ') m.p. . . . (:. !:(. . )) Teorema deductiei. Propozitia 7.2.32 .
. . (. . ). Demonstratie. Este transcrierea Propozitiei 7.2.24. . Propozitia 7.2.33 . . . (. . ). Demonstratie. . . . (. . ) se scrie echivalent . . . (:. . ), pentru care avem demonstratia formala: f, :'g. . f} `:. . . Teorema deductiei . . .
(:. . ) Teorema deductiei. Propozitia 7.2.34 . (. . ) . [(. . ) . ((. . ) . )].
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 155 Demonstratie. f. . , . . , :. . g`:. . . f. . , . . , :. . g. . . . f. . , . . , :. . g`:. . . (R1) f. . , . . , :. . g`:. . ::. Prop. 7.2.28
f. . , . . , :. . } . ::. . . Prop. 7.2.27 f. . , . . , :. . g`:. . . (R1) f. . , . . , :. . g. . . . f. . , . . , :. . g`:. . . (R1) f. . , . . , :. . g.
(:. . ) . (:. . ::) Prop. 7.2.28 f. . , . . , :. . g`:. . ::. m.p. f. . , . . , :. . g. (:. . ::) . ::. Prop. 7.2.30 f. . , . . , :. . } . ::. m.p. f. . , . . , :. . } . ::.
. . Prop. 7.2.27 f. . , . . , :. . g. . m.p. f. . , . . g. (:. . ) . . T. deductiei f. . g. (. . ) . ((:. . ) . ) T. deductiei . (. . ) . [(. . ) . ((:. . ) . )] T. deductiei.
Observatia 7.2.35 Propozitia 7.2.34 implica regula deductiei derivata: (R3) . . , . . . (. . ) . . Propozitia 7.2.36 . (. . ) . '. Demonstratie. . . . (:. !:. Propozitia 7.2.24 . :. . (. !:) (R2) . (:. . (. !:)) . (:(. !:)
. ::') Propozitia 7.2.28 . :(. !:) . ::. m.p. . ::. . . Propozitia 7.2.27 . :(. !:) . . (R1). Am obtinut exact . (. . ) . '. . Propozitia 7.2.37 . (. . ) . .
156CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Demonstratie. . :. . (. !:) (G1) . (:. . (. !:)) . (:(. !:) . ::) Propozitia 7.2.28 . :(. !:) . ::) m.p. . ::. . . Propozitia 7.2.27 . :(. !:) . . (R1). Ultima teorema formala este chiar . (. . ) . .
. Propozitia 7.2.38 . (. . ') . [(. . ) . (. . (. . ))]. Demonstratie. f. . ', . . , g. . f. . ', . . , g. . . . f. . ', . . , g. . m.p. f. . ', . . , g. . analog
f. . ', . . , g. . . ::. Prop. 7.2.29 f. . ', . . , } . ::. m.p. f. . ', . . , g. . . (::. !:(. . )) Prop. 7.2.25 f. . ', . . , g`:(. . ) m.p. de doua ori f. . ', . . g. . !:(. . )
T. deductiei f. . 'g. (. . ) . (. !:(. . )) T. deductiei . (. . ') . [(. . ) . (. !:(. . ))] T. deductiei. Observatia 7.2.39 Propozitiei 7.2.38î este asociata urmatoarea regula de deductie derivata: (R4) . . ', . . . . . (. . ) Propozitia
7.2.40 . (. . ) . (. . '). Demonstratie. . (. . ) . . Propozitia 7.2.37 . (. . ) . . Propozitia 7.2.36 . (. . ) . (. . ') (R4). Propozitia 7.2.41 . . . (. . (. . )).
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 157 Demonstratie. f', g. . f', g. . f', g. . . ::. Propozitia 7.2.29 f', } . ::. m.p. f', g. . . (::. !:(. !:)) Propozitia 7.2.31 f', g`:(. !:) m.p. de doua ori . . . (. . (. . )) Teorema deductiei de doua
ori. Propozitia 7.2.42 . [(. . ) . (. . )] . ((. . ) . ). Demonstratie. . (. . ) . . Propozitia 7.2.36 . . . (. . ) Propozitia 7.2.33 . (. . ) . (. . ) . (. . ) . . (R1) . (. . ) . (. .
) . . (R4) . (. . ) . (. . ) . . analog . [(. . ) . (. . )] . ((. . ) . ) (R3). Propozitia 7.2.43 . (. . ) . [(. . (. . )) . (. . (. . ))]. Demonstratie. f. . , . . (. .
), ', g. . . (. . ) f. . , . . (. . ), ', g. . f. . , . . (. . ), ', g. . . . m.p. f. . , . . (. . ), ', g. . f. . , . . (. . ), ', g. . m.p. f. . , .
. (. . ), ', g. . . . f. . , . . (. . ), ', g. . m.p. Se aplica apoi Teorema deductiei de patru ori. . Propozitia 7.2.44 . (. . (. . )) . ((. . ) . ). Demonstratie. f. . (. . );. . g.
. . . f. . (. . );. . g. (. . ) . . f. . (. . );. . g. . m.p. f. . (. . );. . g. . analog f. . (. . );. . g. . . (. . ) f. . (. . );. . g. . m.p. de doua ori.
158CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Se aplica apoi Teorema deductiei de doua ori. . Propozitia 7.2.45 . [(. . ) . ] . [. . (. . )]. Demonstratie. f(. . ) . , ', g. . f(. . ) . , ', g. . f(. . ) .
, ', g. . . (. . (. . )) Propozitia 7.2.41 f(. . ) . , ', g. . . . m.p. de doua ori f(. . ) . , ', g. (. . ) . . f(. . ) . , ', g. . m.p. Se aplica apoi Teorema deductiei de trei ori. .
Propozitia 7.2.46 . (. . ) . (. . [(. . ) . (. . )]). Demonstratie. Conform Teoremei deductiei, se reduce la a demonstra: f. . , g`:(. . ) . (. . ), ceea ce este totuna cu f. . , } . ::(. !:) !:(. !:). Aplicând
Teorema deductiei, se reduce la a demonstra: f:. . , , ::(. !:)g`:(. !:). f:. . , , ::(. !:)} . ::(. !:) f:. . , , ::(. !:)g. . !:. Prop. 7.2.27, m.p. f:. . , , ::(. !:)g. . !:. (G3), m.p. f:. . , , ::(. !:)g`:. . . f:. . , ,
::(. !:)g. . . . (R1) f:. . , , ::(. !:)g. . f:. . , , ::(. !:)g. . m.p. f:. . , , ::(. !:)g. . . (. !:(. !:)) Prop. 7.2.31 f:. . , , ::(. !:)g`:(. !:) m.p. de doua ori. Propozitia 7.2.47 . [(. . ) . ] . [(. .
) . (. . )].
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 159 Demonstratie. Din Propozitia 7.2.46, cu ajutorul Propozitiilor 7.2.44 si 7.2.45. Propozitia 7.2.48 Pentru orice enunturi . si , avem: (1) . (. ^:') . . si (2) . . . (. _:') Demonstratie. Pentru (1) avem urmatoarea demonstratie formala: . . . (:. . )
Propozitia 7.2.24 . (. . (:. . )) . ((. ^:') . ) Propozitia 7.2.44 . (. ^:') . . m.p. Conform Principiului identitatii, fg`:. !:', de unde, prin Teorema deductiei, . . . (:. !:'), adica (2). . Propozitia 7.2.49 . (. . ) . (:. !:'). Propozitia 7.2.50 . (. . '0)
. [(. . 0) . (('. . ) . (. . 0))]. Demonstratie. f. . '0;. . 0;'. . g. (. . '0) . [('. . ) . (. . )] P. 7.2.19 f. . '0;. . 0;'. . g. . . '. f. . '0;. . 0;'. . g. ('. . ) . (. .
) m.p. f. . '0;. . 0;'. . g. '. . . f. . '0;. . 0;'. . g. . . . m.p. f. . '0;. . 0;'. . g. (. . ) . [(. . 0) . (. . 0)] P. 7.2.19 f. . '0;. . 0;'. . g. (. . 0) . (. . 0) m.p. f. .
'0;. . 0;'. . g. . . . f. . '0;. . 0;'. . g. . . . m.p. f. . '0;. . 0g. ('. . ) . (. . 0) T.d. f. . '0g. (. . 0) . (('. . ) . (. . 0)) T.d. f;} . (. . '0) . [(. . 0) . (('.
. ) . (. . 0))] T.d. Corolarul 7.2.51 . (. . '0), . (. . 0) implica . ('. . ) . (. . 0). Demonstratie. Din Propozitia 7.2.50, aplicând de doua ori modus ponens. . Observatia 7.2.52 Din Corolarul 7.2.51, se deduce urmatoarea regula de deductie derivata:
160CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (RX) . . '0;. . . ('. . ) . (. . 0) Propozitia 7.2.53 Fie G . E si . . E. Atunci G . . daca si numai daca exista 1;:::n . , astfel ^ncât n (7.1) . . i . '. i=1
Demonstratie. =): Daca G . ', atunci conform Propozitiei 7.2.14 (ii), exista 1;:::;n . , astfel ^ncât (7.2) f1;:::;ng. '. Aplicând de n ori Teorema deductiei, obtinem: (7.3) . 1 . (2 . ::. . (n . ') :::). Tinând cont de Propozitia 7.2.44, obtinem (7.1). (=: Daca (7.1) are
loc, cu 1;:::;n . , atunci conform Propozitiei 7.2.45, deducem (7.3). Din Teorema deductiei aplicata ^n sens invers obtinem (7.2), deci G . '. . Propozitia precedenta arata cum deductia formala poate fi exprimata ^n termeni i unor teoreme formale. In cazul unor sisteme logice (de exemplu logica modala), este convenabil ca notiunea de deductie sa e introdusa prin conditia
din Propozitia 7.2.53. Lema 7.2.54 Fie G . E si ', . . E. Atunci: G . (. . ) (. G . . si G . . Demonstratie. Prezentam demonstratia pentru cazul particular G = ;. =): Presupunem . . si . . Conform Propozitiei 7.2.41, avem . . . (.
. (. . )), de unde rezulta, aplicând m.p. de doua ori, ca . (. . ). (=: Rezulta din Propozitiile 7.2.36 si 7.2.40. . 7.2.4 Sistem deductiv Denitia 7.2.55 O multime nevida S de enunturi se numeste sistem deductiv daca pentru orice enunt ',S . . implica . . . Cu alte cuvinte, un sistem
deductiv este o multime de enunturi ^nchisa la deductii.
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 161 Lema 7.2.56 Daca S este o multime de enunturi, atunci sunt echivalente urmatoarele : (a) S este un sistem deductiv, (b) S contine multimea teoremelor formale si , a . . S implica . . Demonstratie. (a) =. (b): Daca . ', atunci S .
', deci . . . Presupunem ca , a . . , deci S . ,S . a . , de unde S . , conform m.p. Rezulta . . (b) =. (a): S este o multime nevida. Presupunem S . '. Conform Propozitiei 7.2.14 (ii), exista 1;:::;n . S astfel ^ncât f1;:::;ng. '. Aplicând Teorema deductiei, obtinem:
. 1 . (::. . (n . ') :::). Cum 1;:::;n . , rezulta . . . . Vom nota cu D() sistemul deductiv generat de , adica intersectia sistemelor deductive ce includ pe . Se poate arata ca D() = f. . S S . 'g. Exercitiul 7.2.57 Fie , 1, 2
. E. Sa se arate ca: (a) D() = f. . E exista 1;:::;n . , . Vn i . 'g: i=1 (b) S . D(). (c) 1 . 2 implica D(1) . D(2). (d) D(D()) = D(). (e) D() = SfD() G . E, G nitag. Consideram functia D(): P(E) . P(E), denita
de asocierea S 7. D(). Conform proprietatilor (b) -(d) din Exercitiul 7.2.57, D() este un operator de ^nchidere. Pentru orice familie (i)i2I de parti ale lui E, notam . i = . i, . i = D( i). i2Ii2Ii2Ii2I Familia sistemelor deductive ale lui L este o latice completa ^n raport cu operatiile innite
. si . introduse mai sus. 7.2.5 Multimi consistente Studiul multimilor consistente are un interes ^n sine. Ele sunt acele multimi de enunturi din care nu se pot deduce contradictii. Multimile consistente maximale sunt contrapartea sintactica a ultraltrelor (= ltre maximale) din algebra Boole. Ele au proprietati sintactice remarcabile, ceea ce permite constructia unor interpretar i prin care
se demonstreaza Teorema de completitudine extinsa.
162CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Denitia 7.2.58 O multime S de enunturi este inconsistenta daca S . ', pentru orice enunt . al lui L. O multime S de enunturi este consistenta daca nu este inconsistenta. Propozitia urmatoare arata ca multimile consistente sunt acele multimi de enunturi din care
nu se deduc formal contradictii. Propozitia 7.2.59 Fie S o multime de enunturi (S . E). Sunt echivalente urmatoarele: (1) S este inconsistenta, (2) exista . . E, astfel ^ncât S . (. ^:'), (3) exista . . E, astfel ^ncât (S . . si S `:'), (4) pentru orice . . E, S `:(. .
'), (5) exista . . E, astfel ^ncât S `:(. . '). Demonstratie. (1) =. (2): Evident. (2) (. (3): Prin Lema 7.2.54. (3) =. (4): Conform Propozitiei 7.2.31, avem . . . (:. !:(. . )) pentru orice . . E. Presupunând S . . si S `:', rezulta S `:(. . ), prin aplicarea de doua
ori a m.p.. (4) =. (5): Evident. (5) =. (1): Fie . . E cu S `:(. . ') si . . E. Conform (G1), S . (. . ') . (:. . (. . ')). Dar S . . . ', deci S `:. . (. . '). Conform Propozitiei 7.2.28, S . (:. .
(. . ')) . (:(. . ') . ::). Aplicând de doua ori m.p., S . ::. Insa S . ::. . . (Propozitia 7.2.27), deci S . . pentru orice . . E. Atunci S este inconsistenta. . Propozitia 7.2.60 Fie S . E si . . E. S [f'} este inconsistenta daca si numai
daca S `:'. Demonstratie. Daca S [f'} este inconsistenta, atunci S [f'g. :', deci prin Teorema deductiei, S . . !:'. Aplicând Propozitia 7.2.30 si m.p., rezulta S `:'. Reciproc, presupunem ca S `:', de unde S [f'g. :. si S [f'g. '. Conform Propozitiei 7.2.27, avem S [f'g. . . (:. . ),
de unde prin m.p. obtinem S [f'g. , pentru orice . . E. . Corolarul 7.2.61 S . f:'} este inconsistenta (. S . '.
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 163 Demonstratie. Se foloseste faptul ca S . . (. S . ::'. . Corolarul precedent caracterizeaza deductia formala din ipoteze ^n termeni de multimi inconsistente. Exemplul 7.2.62 este o multime consistenta (conform Corolarului 7.4.9), iar E este inconsistenta. Observatia 7.2.63 Daca S este consistenta,
atunci sistemul deductiv D() genera t de S este consistent. Denitia 7.2.64 O multime consistenta . este maximala daca pentru orice multime consistenta S avem: . . S implica . = . Cu alte cuvinte, multimile consistente maximale sunt elementele maximale ale familie i multimilor consistente. Propozitia 7.2.65 Pentru orice multime consistenta , exista
o multime consistent a maximala , astfel ^ncât S . . Demonstratie. Fie familia de multimi A = fG . E consistenta si S . g. Evident ca S 2A. Vom arata ca (A, ) este inductiv ordonata. Fie (i)i2I o familie total ordonata de multimi din A: pentru orice i, j . I,i . j sau
j . i. Vom arata ca 0 = Si2I i este un majorant al familiei (i)i2I . In primul rând trebuie demonstrat ca 0 2A. Presupunem prin absurd ca 0 este inconsistenta, deci exista . . E astfel^ncât 0 . :(. . '). Conform Propozitiei 7.2.14 (ii), exista o multime nita f1;:::;ng. 0, astfel ^ncât f1;:::;ng. '.
Observam ca exista indicii i1;:::;in . I, astfel ^ncât 1 . i1 , ..., n . in . Cum (i)i2I este total ordonata, va exista k 2fi1;:::;ing, astfel ^ncât toti i1 ;:::, in sunt inclusi ^n k. Atunci f1;:::;ng. k, deci k `:(. . '): aceasta contrazice consistenta lui k, deci 0 este consistenta. Cum S . 0, rezulta
ca 0 2A. Este evident ca 0 este majorant al familiei (i)i2I . Aplicarea axiomei lui Zorn asigura existenta unui element maximal . al lui (A, ), deci a unei multimi consistente maximale . ce include pe . . Observatia 7.2.66 Se va observa o asemanare^ntre demonstratia propozitiei precedent e si demonstratia urmatorului rezultat de la algebre Boole:
\orice ltru propriu se scufunda ^ntr-un ultraltru (= ltru maximal)". Ambele demonstratii fac apel la axioma lui Zorn. Propozitia 7.2.67 Orice multime consistenta maximala . are urmatoarele proprietati : (i) . este sistem deductiv (. . . =. . . ),
164CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (ii) daca . . . . , atunci . . . sau . . , (iii) pentru orice . . E, . . . sau :. . , (iv) pentru orice , . . E, are loc echivalenta: . . . . . (. (:. . . sau . .
). Demonstratie. (i): Presupunem prin absurd ca exista . . E astfel ^ncât (. . . si . 6 . ). Atunci . . . [fg, de unde, conform maximalitatii lui , rezulta ca . [fgeste inconsistenta. Aplicând Propozitia 7.2.60, rezulta . `:', ceea ce contrazice consistenta lui . (ii) Presupunem prin absurd ca
exista ', . . , astfel ^ncât . . . . , . 6 . . si . 6 . . Ca mai sus, se deduce ca . [f'g,. [f} sunt inconsistente, deci . `:. si . `:. (conform Propozitiei 7.2.60). Conform Propozitiei 7.2.31, avem `:. . (:. !:(:. . )), de unde prin m.p. obtinem ca . `:(:. .
). Aceasta ultima proprietate spune ca . `:(. . ), ceea ce contrazice consistenta lui . (iii) Rezulta din (ii) si din . . _:. (iv) Rezulta din (iii) si din: . . . . (). :. . . . Propozitia precedenta pune ^n evidenta proprietati remarcabile ale multimilor consistente maximale (analoage cu cele ale ultraltrelor (= ltrele
maximale) din algebra Boole). Aceste proprietati vor fi folosite ^n constructia modelului din propozitia 7.4.11. 7.2.6 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propozitional Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propozitional L este o algebra Boole asociata ^n mod canonic lui L. Ca multime, ea se obtine prin factorizarea lui E la o relatie de echivalenta denita prin conectorul $. Conectorii denesc pe
multimea cât operatii booleene. Proprietatile sintactice ale lui L se reecta ^n proprietati ale algebrei Lindenbaum-Tarski, realizându-se trecerea de la sintaxa la algebra. Urmând aceasta cale, o problema de sintaxa poate fi convertita ^ntr-o problema de algebra; pe drumul invers, o solutie a problemei algebrice poate fi transportata ^ntr-o solutie a problemei sintactice. Vom folosi cele doua denitii
echivalente ale algebrelor Boole: -ca structura (B, ^, _, :, 0, 1) cu axiomele (B1) -(B7) (adica latice distributiva, cu 0 si 1, complementata) si -ca structura (B, !, :, 1) cu axiomele (A1) -(A4). Sa observam ca a doua denitie este adecvata sistemului de axiome ales, (G1) -(G3).
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 165 Sa denim, pe multimea E a enunturilor lui L, o relatie binara ~ astfel: def. . ~ . ,. . . . Observatia 7.2.68 Conform Lemei 7.2.54, . ~ . daca si numai daca (. . . . si . . . '). Lema 7.2.69
Relatia ~ este o relatie de echivalenta pe E. Demonstratie. Vor trebui vericate urmatoarele conditii: (1) . a . , pentru orice a . E, (2) . a . (. . . , pentru orice , . E, (3) . a . , . . . =). a . , pentru orice
, , . . E. (1) rezulta din Principiul identitatii si observatia precedenta; (2) rezulta din observatia precedenta; (3) rezulta din (R1) si observatia precedenta. . Clasa de echivalenta a lui . . E va fi notat': a b . = f. . E . ~ '. Consideram multimea cât E=: E=~ =
f'b . . Eg. Fie . si . doua enunturi ale lui L. Daca . . . , atunci spunem ca . si . sunt echivalente logic. Echivalenta logica a doua enunturi este traducerea ^n limbajul formal a ideii de echivalenta a doua propozitii din limbajul natural. In alti termeni, conectorul . este corespondentul formal al lui .
("daca si numai daca"). Denitia relatiei de echivalenta ~ porneste tocmai de la aceasta observatie: doua enunturi echivalente logic vor fi identicate prin . O clasa de echivalenta strânge la un loc toate enunturile echivalente logic. Denim relatia binara = pe E=: def. . ,. . . . . =
b Este necesar sa vericam independenta de reprezentanti: (. . . '. , . '. . ', . . . . , . . . )=. (. . . . (). '. . 0). =): Presupunem ca . . . . Din . '. . ', . . . . si . . . .
rezulta, aplicând (R1), ca '. . . . (=: Similar. Lema 7.2.70 Relatia = este o relatie de ordine pe E=.
166CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Demonstratie. Este necesar sa vericam conditiile urmatoare: (1) . . . ', oricare . . E, (2) . . . , . . . . =). . ~ , pentru orice ', . . E, (3) . . . , . . . . =). . . ,
pentru orice ', , . . E. Ele rezulta din Principiul identitatii si din (R1). . Chiar prin denitie, relatia de ordine = din Lema 7.2.70 este o reectare algebric a a conectorului !. In acest fel, stabilirea unor teoreme formale ale lui L revine la vericarea unor inegalitati booleene.
Folosind Denitia 1 a algebrei Boole: Propozitia
7.2.71 (E=, ) este o latice distributiva, ^n care pentru orice ', . . E: (1) inf( ';bb)= \(2) sup( b)= \ . . , ', b. . . Demonstratie. Demonstram ^ntâi (1), ceea ce revine la a verica conditiile urmatoare: (i) . (. . ) . ', . (. . )
. , (ii) daca . . . . si . . . , atunci . . (. . ). Conditia (i) rezulta din Propozitiile 7.2.36, 7.2.37, iar (ii) din (R4). Demonstram acum (2), ceea ce revine la a verica conditiile urmatoare: (iii) . . . (. . ), . . . (. . ), (iv) daca . .
. . si . . . , atunci . (. . ) . . Se folosesc Propozitiile 7.2.32, 7.2.33 si (R3). Rezulta ca (E=, ) este o latice, ^n care . . b= \. . b. . . . . , . = \ Distributivitatea rezulta din Propozitiile 7.2.42, 7.2.46. . Observatiile 7.2.72
(1) Sa punem def. :. = :'. Atunci denitia operatiei nu depinde de reprezentanti. (2) Conform Propozitiei 7.2.48, avem '\^:. = b= '\_:', pentru orice ', . . E. Atunci '\^:. este primul element al laticii E=, iar '\_:. este ultimul element. Vom nota 0 = '\^:', 1 =
'\_:. (este evident ca denitiile nu depind de reprezentanti).
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 167 Teorema 7.2.73 Structura (E=, ^, _, :, 0, 1) este o algebra Boole, numita algebr a Lindenbaum-Tarski asociata sistemului formal L. Demonstratie. Conform Propozitiei 7.2.71, (E=, ^, _) este o latice distributiva. Conform observatiilor precedente, 'b^ 'b= 0 si 'b_ 'b= 1, deci orice element 'bal lui E=~ admite
pe :. drept complement. . Observatia 7.2.74 Daca notam p : E . E=~ surjectia canonica (p(')= 'b, pentr u orice . . E), atunci pentru orice ', . . E, sunt vericate conditiile urmatoare: (a) p(. . )= p(') . p(), (b) p(. . )= p(') . p(), (c) p(:')= :p('), (d) p(. . )=
p(') . p(), (e) p(. . )= p(') . p(), unde def. def. . . b= . . , . . b= . . . Egalitatile (a) -(c) sunt chiar denitiile operatiilor din E=. (d) revine la a arata ca . (. . ) . (:. . ) (exercitiu), iar (e) rezulta din (b) si (d).
Cele cinci egalitati de mai sus arata modul ^n care conectorii sunt convertiti ^n operatii booleene. Lema 7.2.75 Pentru orice . . E, . . (. . = 1. Demonstratie. Trebuie sa demonstram: . . (). . . (. _:'). =): Presupunem ca . '. Cum . . . ((. _:') . '), conform
(G1), rezulta . (. _:') . '; totodata, are loc . . . (. _:'), deci . . . (. _:'). (=: Presupunem ca . . (. _:'). Conform . . _:. (Principiul tertului exclus), rezulta, aplicând m.p., ca . '. . Observatia 7.2.76 Lema 7.2.75 ofera o metoda algebrica pentru a verica daca un enunt este teorema
formala. Exercitiul 7.2.77 Sa se arate ca: . [a . ( . )] . [(a . (. . )) . (a . ( . ))]. Notând a = , b = , c = b, d = b, conform Lemei 7.2.75, este sucient sa stabilim identitatea booleana: [a . (b . c)]
. [(a . (c . d)) . (a . (b . d))] = 1, ceea ce este echivalent cu a . (b . c) = (a . (c . d)) . (a . (b . d)).
168CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Dar, un calcul boolean ^n algebra Lindenbaum-Tarski E=~ ne da: (a . (c . d)) . (a . (b . d)) = (a . c . d). a . b. d = (a . c . d) . a . b.
d = a . b. c = a . (b . c), ceea ce termina vericarea.
Generalizare la . Vom generaliza constructia de mai sus, pornind cu o multime S de enunturi si denind algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui . Fie S o multime de enunturi ale lui L (S . E). Sa denim pe E
urmatoarea relatie binara : def. . S . . S . . . . . (S . . . . si S . . . '). Procedând analog ca mai sus, se poate arata ca S este o relatie de echivalenta pe E si ca E=S are o structura canonica de algebra Boole (=
algebra Lindenbaum-Tarski a lui ). Notam cu '=S clasa de echivalenta a lui . . E si cu E=S = f'=S . . Eg. Daca denim urmatoarele operatii pe E=S : '=S . =S def. '=S . =S def. =(. . )=, = . . )=, :('=) def. =(:')=, 0 def.
1 def. =(. ^:')=, =(. _:')=, Atunci obtinem Teorema 7.2.78 Structura (E=S , ^, _, :, 0, 1) este o algebra Boole, numita algebr a Lindenbaum-Tarski asociata lui . Avem: '== 1 (. S . '. Daca S = ;, atunci S =~ si obtinem algebra Lindenbaum-Tarski E=~ a lui L.
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 169 Folosind Denitia 2 a algebrei Boole: Prezentam constructia unei algebre Boole echivalente asociate canonic sistemulu i formal L. Constructia ^n aceasta varianta este preluata din [63]. Am denit pe multimea E a enunturilor lui L relatia binara ~ astfel: def. . ~ . ,. . .
. Lema 7.2.79 (. . si . )=). . . . Demonstratie. def:. . . . . (. si . . . '. (. . (. . ) . (. . ') Lema 7:2:54. . . . Prin ipoteza, avem . . si, conform (G1), avem . . .
(. . '); atunci aplicând modus ponens, rezulta . . . '. Prin ipoteza avem . . si, conform (G1), avem . . . (. . ); atunci aplicând modus ponens, rezulta . . . . Deci, rezulta . . . . . Observatiile 7.2.80 (i) Conform Lemei 7.2.54, . ~ . daca si numai daca
(. . . . si . . . '), deoarece . ~ . (). . . . (). (. . )^(. . ') (. (. . . . si . . . '). (ii) Avem . (. . ) . (. . ). Amintim ca relatia ~ este o relatie de echivalenta pe E, conform Propozitiei
7.2.69. Clasa de echivalenta a lui . . E va fi notat', deci 'b= f. . E . ~ 'g: a b Fie multimea cât E/ , adica: E/ = f'b . . Eg. Propozitia 7.2.81 Clasele nu depind de reprezentanti, adica: . = . (. . ~ . Demonstratie.
=): Deoarece . . 'bsi 'b= , rezulta ca . . b, deci . ~ . (=: Fie . . 'b, adica . ~ '; dar, prin ipoteza, . ~ ; rezulta, prin tranzitivitate a lui , ca . ~ , adica . . b. Deci, 'b. b. Similar se demonstreaza ca . . 'b. Deci,
'b= . . Propozitia 7.2.82 Pentru orice ', , '0;. . E, (i) daca . ~ '. si . ~ 0, atunci (. . ) ~ ('. . 0), (ii) daca . ~ , atunci :. :, (iii) (. . ') ~ (. . ).
170CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Demonstratie. si . ~ 0) def: (i): Ipoteza este urmatoarea: (. ~ '. (. . . . 0) def:. (. . . '. si (. . (. . 0) . (. . ) Lema 7:2:54 (. (. . '0) . ('. . ') si
(. (. . . '. si . '. . ') si (. . . . si . . . ), iar concluzia ce trebuie demonstrata este urmatoarea: (. . ) ~ ('. . 0) def:~ (. . (. . ) . ('. . 0) def:. (. . [(. . ) . ('.
. 0)] . [('. . 0) . (. . )] Lema 7:2:54 (. (a) . (. . ) . ('. . 0) si (b) . ('. . 0) . (. . ). Conform ipotezei, din . '. . . si . . . 0, rezulta, aplicând regula (RX), ca . (. . ) . ('. . 0),
adica (a). Similar, conform restului ipotezei, adica din . . . '. si . . . , rezulta, aplicând (RX), ca . ('. . 0) . (. . ), adica (b). Rezulta ca (. . ) ~ ('. . 0). def:~ def:. (. . (. . ) . (. . ') Lema 7:2:54 (ii): .
~ . (. . . . . (. . . . . si . . . . si def:~ def:. (. . (:. !:) . (:. !:') Lema 7:2:54 :. :. (. `:. $:. (. `:. . :. si `:. !:'. Conform Propozitiei 7.2.49, avem . (. . ) . (:. !:'); deoarece avem
prin ipoteza . . . , rezulta, aplicând modus ponens, ca `:. !:'. Similar, conform Propozitiei 7.2.49, avem . (. . ') . (:. !:); deoarece avem prin ipoteza . . . ', rezulta, aplicând modus ponens, ca `:. !:. Rezulta ca :. :. (iii): Conform Propozitiei 7.2.15, avem . . . . si . . . .
De aici, aplicând Lema 7.2.79, rezulta . (. . ') . (. . ) adica (. . ') ~ (. . ), conform denitiei lui . . Denim pe E=~ operatia binara !, operatia unara si constanta 1 astfel: def. def. 1 def. . . b= . . , :. = :', =
\ . . '. Atunci conform Lemei 7.2.82, denitiile nu depind de reprezentanti (adica daca . . 'b(. . ~ ', atunci :. :. si deci :c. = :', etc.). Amintim urmatorul rezultat cu o alta demonstratie. Lema 7.2.83 . . (. . = 1. Demonstratie. Avem: . = 1 (.
. = \ . . . (. . ~ (. . ') (.
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 171 . . . (. . ') Def:. (. . (. . (. . ')) . ((. . ') . ') Lema 7:2:54 (. (a) . . . (. . ') si (b) . (. . ') . '. =): Deoarece, prin ipoteza, avem . . si, conform
Propozitiei 7.2.15, avem . . . ', rezulta, aplicând Lema 7.2.79, ca . . . (. . '), adic. = 1. a b (=: Prin ipoteza, avem . = 1; dar, conform Propozitiei 7.2.15, avem (c) . . . '; aplicând modus ponens lui (b) si (c), rezulta . '. . Corolarul 7.2.84 '\_:. = 1.
Demonstratie. Din Propozitia 7.2.16 si Lema 7.2.83. . Teorema 7.2.85 Structura (E/ , !, :, 1) este o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski asociata sistemului formal L. Demonstratie. Trebuie sam: pentru orice b, b a veric', b. . E/ , (A1') 'b. (b. 'b)= 1, (A2') ( 'b. (b. b)) . (('b. b)
. ('b. b)) = 1, (A3') (:. ! b) . (b. 'b)= 1, (A4') 'b. b= 1 = . . 'bimplica 'b= . . . (. . ')= 1 Lema 7:2:83 (A1'): 'b. (b. 'b)= 1 (. (. . . . (. . '), ceea ce este adevarat, conform Observatiei 7.2.9 referitoare la
(G1). (A2'), (A3'): se demonstreaza similar, folosind respectiv axiomele (G2), (G3). (A4'): 'b. b= 1 = . (. b. b Lema 7:2:83 . . . = 1 = . . . (. Lema 7:2:54 . . . . si . . . . (. . (. . ) . (.
. ') (. . . . . (. P rop. 7:2:81 . ~ . =. (dar de fapt sunt echivalente) . = . . Observatia 7.2.86 Daca notam p : E . E/ ~ surjectia canonica (p(')= ', pentru orice . . E), atunci pentru orice ', . . E, sunt vericate conditiile urmatoare:
(a) p(. . )= p(') . p(), (b) p(. . )= p(') . p(), (c) p(:')= :p('), (d) p(. . )= p(') . p(), (e) p(. . )= p(') . p(), (f) p(0) = 0;p(1) = 1, unde def. def. def. 0 def. . . b= . . , . . b= . .
, . . b= . . , = :1 = '\^:'.
172CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL
Generalizare la S Fie S o multime de enunturi ale lui L (S . E). Sa denim pe E urmatoarea relatie binara : def. . S . . S . . . . . (S . . . . si S . . . ').
Procedând analog ca mai sus, se poate arata ca S este o relatie de echivalenta pe E. Daca notam cu '=S clasa de echivalenta a lui . . E si cu E/ S = f'=S j. . E} si daca denim urmatoarele operatii pe E/ : '=S . =S def. :('=) def. 1 def. =(. .
)=, =(:')=, =(. . ')=, atunci obtinem: Teorema 7.2.87 Structura (E/ , !, :, 1) este o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski a lui . Daca S = ;, atunci S =~ si obtinem algebra Lindenbaum-Tarski E/ ~ a lui L. Generalizarea Lemei 7.2.83 este: S . . (. '== 1.
7.2.7 Algebrele Boole ca algebre "tip Lindenbaum-Tarski Continutul acestei subsectiuni este preluat din [63]. Studiul multimilor prebooleene (preboolean sets) [90], [93], al prealgebrelor Nelso n si Lukasiewicz [81], al S-prealgebrelor [59] si al prealgebrelor Hilbert [26] a condu s la introducerea [63] notiunii de prealgebra Boole, asociata denitiei echivalente a algebrei Boole cu axiomele (A1) -(A4), si
la factorizarea prealgebrei Boole pentru a obtine algebra Boole, urmând ^ndeaproape lucrarea [26].
Prealgebre Boole Denitia 7.2.88 Structura X =(X, !, ;D) este numita o prealgebra Boole daca ;6ape X, este o operatie unara pe X, astfel = D . X si . este o operatie binar^ncât pentru orice x, y, z . X
avem: (1) x . (y . x) . D, (2) [x . (y . z)] . [(x . y) . (x . z)] . D, (3) (y. x) . (x . y) . D, (4) daca x . D si x . y . D, atunci y . D. Observatiile 7.2.89 1) Structura (X, !;D)
cu axiomele (1), (2), (4) este o prealgebra Hilbert (a se vedea [26]).
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 173 2) Axioma (4) este corespondentul algebric al regulii de deductie logica modus ponens. 3) Calculul propozitional clasic L =(E, !, :;T ) este un exemplu de prealgebra Boole, unde E este multimea enunturilor, T este multimea teoremelor formale. 4) Algebrele Boole, denite ca algebre (B, !;, 1)
satisfacând axiomele (A1) (A4) , denesc prealgebra Boole (B, !, ;D), unde luam D = f1g, conform (MP). 5) Data o algebra Boole B =(B, !;, 1) si un sistem deductiv (= ltru) F al lui B, atunci (B, !, ;F ) este o prealgebra Boole (a se vedea [59]). Fie (X, !, ;D)
o prealgebra Boole ^n aceasta sectiune. Propozitia 7.2.90 Urmatoarele proprietati au loc, pentru toti x, y, z . X: (5) daca y . D, atunci x . y . D, (6) x . x . D (reexivitatea), (7) daca x . y . D si y . z . D, atunci x . z . D
(tranzitivitatea). Demonstratie. (A se vedea [26], [87]): (5): Fie y . D; deoarece din (1) y . (x . y) . D, rezulta din (4) ca x . y . D. (6): Din (1), x . ((x . x) . x) . D; din (2), [x . ((x . x) . x)] . [(x . (x . x))
. (x . x)] . D. Atunci din (4), (x . (x . x)) . (x . x) . D. Dar, din (1) din nou, x . (x . x) . D. Rezulta, din (4) ca x . x . D. (7): Fie x . y . D si y . z . D. Deoarece y . z
. D, atunci din (5) obtinem x . (y . z) . D. Dar, din (2), [x . (y . z)] . [(x . y) . (x . z)] . D. Rezulta, din (4), ca (x . y) . (x . z) . D. Deoarece x . y . D, atunci din (4) din nou, obtinem ca x . z
. D. . Denitia 7.2.91 Sa denim pe X o relatie binara = astfel: pentru toti x, y . X, def. x = y (. x . y . D. Atunci din (6) si (7) obtinem: (6') x = x, pentru orice x, adica = este reexiva, (7') daca x
= y si y = z, atunci x = z, adica = este tranzitiva. Observatiile 7.2.92 1) Din (6'), (7'), rezulta ca relatia binara = pe X este o cvasi-ordine (preordine). 2) Proprietatea (5) spune: (5') Daca y . D, atunci x = y, pentru toti x . X, adica ecare element al lui
X precede toate elementele lui D.
174CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Propozitia 7.2.93 Urmatoarele proprietati au loc, pentru toti x, y, z . X: (8) daca x = y . z, atunci x . y = x . z, (9) x = y . x, (10) x = y . z (. y = x . z, (11) y
. z = (x . y) . (x . z), (12) x . y = (y . z) . (x . z), (13) daca x = y, atunci y . z = x . z, (14) x . (y . z) = y . (x . z), (15) daca x = y, atunci z . x = z . y.
Demonstratie. (A se vedea [26] si [87]) (8): Din (2), [x . (y . z)] . [(x . y) . (x . z)] . D; daca x = y . z, adica x . (y . z) . D, atunci din (4), obtinem (x . y) . (x . z)inD, adica x . y = x . z.
(9): Rezulta direct din (1). (10): =): daca x = y . z, atunci din (8), avem x . y = x . z; dar din (9), y = x . y; atunci aplicând (7'), obtinem y = x . z. (=: rezulta prin simetrie. (11): Din (2), avem [x . (y . z)] = [(x
. y) . (x . z)]. Pe de alta parte, din (9), avem y . z = x . (y . z). Prin urmare, aplicând (7'), obtinem y . z = (x . y) . (x . z), adica (11) are loc. (12): rezulta din (11), aplicând (10). (13): Din (12), x . y = [(y
. z) . (x . z)], adica (x . y) . [(y . z) . (x . z)] . D. Daca x = y, adica x . y . D, atunci din (4), obtinem ca (y . z) . (x . z) . D, adica y . z = x . z. (14): Din (2), avem [x .
(y . z)] = [(x . y) . (x . z)]. Pe de alta parte, deoarece conform (9), y = x . y, atunci din (13), avem (x . y . (x . z) = y . (x . z). Prin urmare, aplicând (7'), obtinem ca [x . (y . z)] = y . (x . z). (15):
Daca x = y, adica x . y . D, atunci din (5), avem z . (x . y) . D. Pe de alta parte, din (2), avem [z . (x . y)] . [(z . x) . (z . y)] . D. Prin urmare, aplicând (4), obtinem (z . x) . (z . y) . D, adica z .
x = z . y. Propozitia 7.2.94 Urmatoarele proprietati au loc, pentru toti x, y . X: (16) y. x= x . y, (17) (a) x = x. y, (b) x= x . y, (18) (x)= x, (19) x = (x), . x (20) x . y = y.
Demonstratie. (16): Rezulta direct din (3).
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 175 = y. x. x (17) (a): Din (9), xsi, din (16), y= x . y; prin urmare, aplicând (7'), obtinem x= x . y. (17) (b) este echivalent cu (17) (a), din (10). (18): Din (9) si (16), avem: (x)= (((x))). (x)=
x. ((x))= (x). x. Prin urmare, aplicând (7'), obtinem (x)= (x). x care, aplicând (8), ne da [(x). (x)] = [(x). x], adica [(x). (x)] . [(x). x] . D. Dar, din (6), (x). (x). D, prin urmare, aplicând (4), obtinem (x). x . D, adica (x)=
x. (19): Din (18), ((x))= x, adica ((x)). x. D. Pe de alta parte, din (3), [((x)). x] . [x . (x)] . D. Prin urmare, aplicând (4), x . (x). D, adica x = (x). (20): Deoarece, din (19), y = (y), atunci din (13), avem x . y
= x . (y). Pe de alta parte, deoarece, din (18), (x)= x, atunci din (11), avem x . (y)= (x)!(y). Prin urmare, aplicând (7'), obtinem x . y = (x). (y). ). (y)= y. x Dar, din (16), (x. Prin urmare, aplicând (7')
din nou, obtinem x . y = y. x. .
Algebrele Boole ca prealgebre Boole cât, adica ca algebre \tip Lindenbaum-Tarski Denitia 7.2.95 Fie X =(X, !, ;D) o prealgebra Boole. Sa denim o relatie binara ~ pe X astfel: pentru toti x, y . X, def. x ~ y (. x
= y si y = x (. x . y . D si y . x . D. Propozitia 7.2.96 Relatia binara ~ pe X este o relatie de echivalenta. Demonstratie. reexivitatea: pentru toti x . X, x ~ x (. x = x, care este adevarata din (6'). simetria:
pentru toti x, y . X, x ~ y implica y ~ x; este evident. tranzitivitatea: e x, y, z . X astfel ^ncât x ~ y si y ~ z, adica (x . y . D si y . x . D) si (y . z . D si z . y . D), sau, echivalent,
(x . y . D si y . z . D) si (z . y . D si y . x . D), care implica, conform (7), ca x . z . D si z . x . D, adica x ~ z. . Lema 7.2.97 Urmatoarele proprietati ale lui ~ au loc: pentru orice x;y;x;y. . X,
(a) x ~ xsi y ~ y. implica (x . y) ~ (x. . y0), (b) x ~ y implica x~ y, (c) D este o clasa de echivalenta.
176CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Demonstratie. (a): Fie x ~ xsi y ~ y0, adica (x = xsi x. = x) si (y = ysi y. = y). Dar, y = y. implica, prin (13), x . y = x . ysi x. = x implica, prin (11), x
. y= x. y. Prin urmare, aplicând (7'), x . y = x. y. Similar, x. . y. = x . y. Prin urmare, (x . y) ~ (x. . y0). (b): Fie x ~ y, adica x . y . D si y . x . D. Deoarece x . y . D si, din (20), (x
. y) . (y. x) . D, rezulta, din (4), ca y. x. D. Similar, y . x . D si (y . x) . (x. y) . D implica, prin (4), ca x. y. D. Prin urmare, x~ y. (c): Este sucient sa demonstram ca x, y .
D implica x ~ y. Intr-adevar, x . D implica, prin (5), ca y . x . D si similar, y . D implica x . y . D. Prin urmare, x ~ y. . Deoarece ~ este o relatie de echivalenta pe X, e x clasa de echivalenta a lui x . X:
def.
x = fy . X y ~ x} si e B = X/ ~ multimea cât, adica multimea tuturor claselor de echivalenta: def. B = X/ ~ = f x j x . Xg. Lema 7.2.98 Clasele de echivalenta nu depind de reprezentantii alesi, adica pentru toti x,
y . X, x j= y (. x ~ y. Demonstratie. =): Deoarece x 2 x si x j= y j, rezulta ca x 2 y j, adica x ~ y. (=: Fie z 2 x j, adica z ~ x; deoarece x ~ y, din tranzitivitate obtinem ca z
~ y, adica z 2 y j. Prin urmare, x j y j. Similar, y j x j. Prin urmare, x j= y j. . Denitia 7.2.99 Sa denim pe multimea cât B = X/ ~ de mai sus o relatie binara = astfel: pentru toti x j, y j. B, def.
x j y (. x = y (. x . y . D. Lema 7.2.100 Relatia binara = pe multimea cât B = X/ ~ este o relatie de ordine. Demonstratie. reexivitatea: pentru toti x j. B, x j x j(. x = x, care are loc conform
(6'). antisimetria: e x j, y j. A astfel ^ncât x j y si y j x j, adica x . y . D si y . x . D, adica x ~ y; prin urmare, din Lema 7.2.98, x = y j.
7.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 177 tranzitivitatea: e x j, y j, z j. B astfel ^ncât x j y si y j z j, adica x = y si y = z. Atunci aplicând (7'), x = z, adica x j z j. . Sa denim
pe multimea cât B = X/ ~ operatia binara !, operatia unara si constanta 1 astfel: pentru orice x j, y j. B, def. x jdef. 1 def.
x j! y = x . y j, = x j, = D. Din Lema 7.2.97,
denitiile sunt bune (adica nu depind de reprezentanti). Lema 7.2.101
x =1 (. x = D (. x . D. Demonstratie. Sa observam ca x = D ^nseamna x ~ y for all y . D, adica (x . y . D si y . x . D),
pentru toti y . D. =): y . D si y . x . D implica, prin (4), ca x . D. (=: Fie x . D; trebuie sa demonstram ca x j= D. x j. D: e y 2 x j, adica y ~ x, adica (y . x . D si x . y
. D). Deoarece x . D, rezulta, din (4), ca y . D. D x j: e y . D; atunci din (5), x . y . D. Dar, x . D implica, prin (5), ca y . x . D de asemenea. Prin urmare, x ~ y, care implica y 2 x j. . Teorema
7.2.102 Prealgebra cât (B = X/ , !;, 1) este o algebra Boole, pe care o numim algebra \tip Lindenbaum-Tarski a lui X . Demonstratie. Trebuie sa vericam ca pentru toti x j, y j, z j. B, (A1) x j. ( y j! x j) = 1, (A2) [ x j.
( y j! z j)] . [( x j! y j) . ( x j! z)] = 1, (A3) ( y j! x j) . ( x j! y j) = 1, (A4) daca x j! y j=1= y j! x j, atunci x j= y j. Intr-adevar, (A1): x j. ( y j! x
j)= x . (y . x) j= 1, din (1) si din Lema 7.2.101. (A2): rezulta similar din (2) si Lema 7.2.101. (A3): rezulta similar din (3) si Lema 7.2.101. (A4): Fie x j! y j=1= y j! x j, adica x . y j= D si y . x j=
D, sau, equivalent, prin Lema 7.2.101, x . y . D si y . x . D, adica x ~ y, care ^nseamna, prin Lema 7.2.98, x j= y j. . Observatiile 7.2.103 (i) La nivel de logica algebrica, avem calculul propozitional clasic L, din care, prin factorizarea F ac1, obtinem algebra Lindenbaum-Tarski, care este
o algebra Boole. O alta factorizare, F ac2, printr-un sistem deductiv (ltru) de data aceasta, a algebrei Lindenbaum-Tarski, ne conduce la o alta algebra Boole, algebra Boole cât.
178CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL La nivel de algebra logicii, avem prealgebra Boole, care modeleaza calculul propozitional clasic L, din care, prin factorizarea F ac1. , obtinem algebra \tip Lindenbaum-Tarki", care este o algebra Boole. Prin alta factorizare, sa o numim F ac20, a acestei algebre Boole printr-un sistem deductiv (ltru), obtinem o algebra Boole
cât. Prin urmare, putem scrie: F ac1 F ac2 Logica algebrica: L =. alg. Lind. T arski =. alg. Lind. T arski cât F ac1. F ac2. Algebra logicii: prealgebra Boole =. algebra Boole =. algebra Boole cât (ii) Urmatoarele probleme deschise apar: a) Sa se studieze factorizarea F
ac1. similar cu F ac1. b) Sa se studieze ^n paralel compunerea celor doua factorizari la cele doua nivele: F ac2 . F ac1 si F ac2. . F ac1. . c) Sa se deneasca si sa se studieze pe prealgebra Boole notiunile corespunzatoare notiunilor din calculul propozitional clasic L. d) Sa se deneasca notiunea analoaga de prealgebra Boole pentru
calculul cu predicat e clasic. 7.3 Exemple de deductii formale din ipoteze Exemplele prezentate ^n aceasta sectiune vor avea ca punct de plecare propozitii formulate ^n limbajul natural. Acestea vor fi trecute ^n limbajul formal si apoi vor fi prelucrate conform mecanismului inferential al lui L. Exemplul 7.3.1 Se considera propozitiile: (a) Cuget, deci exist. (b)
Cuget, deci daca exist, nu ma duc la cursul de logica. (c) Cuget, deci nu ma duc la cursul de logica. Vrem sa aratam ca din primele doua propozitii se deduce a treia. Vom nota: p = "cuget q = "exist r = "nu ma duc la cursul de logica". Atunci cele trei propozitii (a) -(c) se vor scrie simbolic
astfel: (a): p . q (b): p . (q . r) (c): p . r Daca S = fp . q, p . (q . r)g, atunci trebuie sa aratam ca S . p . r. Prezentam mai jos demonstratia formala a lui S . p . r:
7.3. EXEMPLE DE DEDUCT II FORMALE DIN IPOTEZE 179 (1) S . p . (q . r) (2) S . (p . (q . r)) . ((p . q) . (p . r)) (G2) (3) S . (p . q) . (p . r) m.p., (1), (2) (4) S . p . q (5) S . p . r
m.p., (3), (4). Exemplul 7.3.2 Se considera propozitiile: (a) Daca are mintea limpede, atunci studentul Tica va ajunge un informatician bun, prin urmare el merge des la plimbare. (b) Daca studentul Tica nu va ajunge un informatician bun, atunci el nu are mintea limpede. (c) El merge des la plimbare. Aratam ca din (a) si (b) se deduce
(c). Sa notam: p = "el merge des la plimbare q = "are mintea limpede r = "studentul Tica va ajunge un informatician bun". Cele trei propozitii (a) -(c) se reprezinta, atunci simbolic astfel: (a): (q . r) . p (b): :r !:q (c): p Daca S = f(q . r) . p, :r !:qg, atunci trebuie sa aratam ca
S . p. Aceasta decurge din -demonstratia urmatoare: (1) S `:r !:q (2) S . (:r !:q) . (q . r) (G2) (3) S . q . r m.p., (1), (2) (4) S . (q . r) . p (5) S . p m.p., (3), (4). Exemplul 7.3.3 Se considera propozitiile: (a) Iar ^n lumea cea
comuna a visa e un pericul Caci de ai cumva iluzii, esti pierdut si esti ridicul. (M. Eminescu, Scrisoarea a II-a) (b) Daca nu esti pierdut, atunci nu ai iluzii. (c) Daca nu esti ridicul, atunci nu ai iluzii. (d) In lumea cea comuna a visa e un pericul. Vrem sa aratam ca din propozitiile (a) -(c) se deduce (d).
Notam: q = "^n lumea cea comuna a visa e un pericul r = "ai (cumva) iluzii s1 = "esti pierdut
180CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL s2 = "esti ridicul". Atunci (a) -(d) au scrierea simbolica: (a): (r . (s1 . s2)) . q (b): :s1 !:r (c): :s2 !:r (d): q Daca S = f(r . (s1 . s2)) . q, :s1 !:r, :s2 !:rg, atunci -demonstratia urmatoare va stabili ca S . q:
(1) S . (r . (s1 . s2)) . q (2) S . (r . s1) . ((r . s2) . (r . (s1 . s2))) lista (3) S `:s1 !:r (4) S . (:s1 !:r) . (r . s1) (G3) (5) S . r . s1 m.p., (3), (4) (6) S `:s2 !:r (7) S . (:s2 !:r)
. (r . s2) (G3) (8) S . r . s2 m.p., (6), (7) (9) S . (r . s2) . (r . (s1 . s2)) m.p., (2), (5) (10) S . r . (s1 . s2) m.p., (8), (9) (11) S . q m.p., (1), (10). Exemplul 7.3.4 Se considera propozitiile: (a) Daca nu dau pe la
curs, deoarece explicatiile nu ma conving, atunci nu stiu ce s-a predat ora trecuta. (b) Sunt sigur pe ce stiu, caci dau pe la curs si explicatiile profesorului nu ma conving. (c) Daca stiu ce s-a predat ora trecuta, atunci sunt sigur pe ce stiu. Vrem sa aratam ca ultima propozitie se deduce din primele doua. Notam: p
= "stiu ce s-a predat ora trecuta q = "dau pe la curs r = "explicatiile profesorului ma conving s = "sunt sigur pe ce stiu". Atunci propozitiile (a) -(c) se scriu astfel: (a): (:r !:q) !:p (b): (q ^:r) . s (c): p . s. Vom nota = f(:r
!:q) !:r, (q ^:r) . s} si vom demonstra ca S . p . s.
7.3. EXEMPLE DE DEDUCT II FORMALE DIN IPOTEZE 181 ( 1) S . (:r !:q) !:p ( 2) S . ((:r !:q) !:p) . (::p !:(:r !:q)) lista ( 3) S . ::p !:(:r !:q) m.p., (1), (2) ( 4) S . p . ::p lista ( 5) S . p !:(:r !:q) (3), (4) ( 6) S .
p . (:r . q) idem (5) ( 7) S . (:r . q) . (q ^:r) lista ( 8) S . p . (q ^:r) (6), (7) ( 9) S . (q ^:r) . s (10) S . p . s (8), (9) Exemplul 7.3.5 Se considera propozitiile: (a) Daca nu ploua, atunci ^n cazul când ies
la plimbare, nu trec pe la cafenea. (b) Daca nu ploua, atunci ies la plimbare. (c) Trec pe la cafenea. (d) Ploua. Vom demonstra ca din primele trei propozitii se deduce (d). Notam: . = "ploua . = "ies la plimbare . = "trec pe la cafenea". Atunci propozitiile (a) -(d) se
scriu astfel: (a): :. . (. !:) (b): :. . . (c): . (d): . si multimea de ipoteze este S = f:. . (. !:), :. . , g. Prezentam o -demonstratie ca S . '. (1) S `:. . (. !:) (2) S `:.
. . (3) S . . (4) S . (:. . (. !:)) . ((:. . ) . (:. !:)) (G2) (5) S . (:. . ) . (:. !:) m.p., (1), (4) (6) S `:. !:. m.p., (2), (5) (7) S . (:. !:) . (. . ') (A3) (8) S . . . . m.p., (6), (7) (9)
S . . m.p., (3), (8) Exemplul 7.3.6 Fie X atacantul echipei de fotbal U ce joaca ^n Cupa U.E.F.A. si Y nantatorul lui U. Se considera propozitiile urmatoare: (a) X ^si va cumpara un castel ^n Scotia, pentru ca Y î va da un milion de dolari, deoarece U va câstiga Cupa U.E.F.A..
182CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (b) Daca U va câstiga Cupa U.E.F.A., atunci X va locui ^n Scotia, deoarece ^si va cumpara un castel ^n Scotia. (c) Daca Y nu î va da un milion de dolari, atunci U nu va câstiga Cupa U.E.F.A.. (d) X nu va locui ^n Scotia. Vrem sa demonstram ca
propozitiile (a) -(d) constituie o multime de premize din care poate fi dedusa propozitia "U nu va câstiga Cupa U.E.F.A.". Notam: p = "U va câstiga Cupa U.E.F.A. q = "Y î va da un milion de dolari r = "X ^si va cumpara un castel ^n Scotia s = "X va locui ^n Scotia". Atunci cele patru propozitii (a)
-(d) se reprezinta simbolic astfel: (a): p . (q . r) (b): p . (r . s) (c): :q !:p (d): :s. Notând S = fp . (q . r);p . (r . s), :q !:p, :sg, rezolvarea problemei revine la a stabili ca S `:p. Pentru aceasta, avem nevoie de urmatoarea lema: Lema 7.3.7 Daca , ,
, d sunt enunturi oarecare ale lui L, atunci . (a . ( . )) . [(a . (. . )) . (a . ( . ))]. Demonstratie. Aplicând de mai multe ori Teorema deductiei, aceasta este echivalen t cu a arata ca = fa . ( . );a . (. . ), , g. .
Prezentam mai jos o demonstratie a lui . . : . . a . . a . ( . ) . . . . m.p. . . . . . m.p. . . a . (. . ) . . . . d m.p. . . d m.p.. Demonstratia lemei ind terminata,
trecem la a stabili ca S `:p. Prezentam mai jos o -demonstratie:
7.3. EXEMPLE DE DEDUCT II FORMALE DIN IPOTEZE 183 ( 1) S . p . (q . r) ( 2) S . p . (r . s) ( 3) S . (p . (q . r)) . [(p . (r . s)) . (p . (q . s))] Lema ( 4) S . (p . (r . s)) .
(p . (q . s)) m.p., (1), (3) ( 5) S . p . (q . s) m.p., (2), (4) ( 6) S . (p . (q . s)) . ((p . q) . (p . s)) (G2) ( 7) S . (p . q) . (p . s) m.p., (5), (6) ( 8) S . :q !:p ( 9)
S . (:q !:p) . (p . q) (G3) (10) S . p . q m.p., (8), (9) (11) S . p . s m.p., (7), (10) (12) S . (p . s) . (:s !:p) lista (13) S . :s !:p m.p., (11), (12) (14) S . :s (15) S . :p m.p., (13), (14). Exemplul 7.3.8 Se considera
propozitiile urmatoare: (a) In cazul ca iau examenul de logica, ma voi duce la munte, indca merit. (b) Daca iau examenul de logica si merit, atunci voi fi fericit. (c) Daca nu merit, atunci nu iau examenul sau nu ma duc la munte. (d) Ma voi duce la munte. Fie S multimea de premize formata din propozitiile (a)
-(d). Vom demonstra ca S . "Daca iau examenul, atunci voi fi fericit. Pentru aceasta, vom nota: p = "iau examenul q = "merit r = "ma voi duce la munte s = "voi fi fericit si obtinem urmatoarea reprezentare simbolica: (a): p . (q . r)
(b): (p . q) . s (c): :q . (:p _:r) (d): r Va trebui sa aratam ca S . p . s. Pentru aceasta, avem nevoie de urmatorul rezultat. Lema 7.3.9 Pentru orice enunturi , , avem . (:a _:) !:(a . ) Prezentam o -demonstratie pentru S
. p . s.
184CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL ( 1) S . p . (q . r) ( 2) S . (p . (q . r)) . ((p . q) . (p . r)) (G2) ( 3) S . (p . q) . (p . r) m.p., (1), (2) ( 4) S `:q . (:p _:r) ( 5)
S . (:p _:r) !:(p . r) Lema ( 6) S `:q !:(p . r) (R1), (4), (5) ( 7) S . (:q !:(p . r)) . ((p . r) . q) (G3) ( 8) S . (p . r) . q m.p., (6), (7) ( 9) S . ((p . r) . q) . (r . (p . q))
lista (10) S . r . (p . q) m.p., (8), (9) (11) S . r (12) S . p . q m.p., (10), (11) (13) S . (p . q) . s (14) S . ((p . q) . s) . (p . (q . s)) lista (15) S . p . (q . s) m.p., (13), (14) (16)
S . (p . (q . s)) . ((p . q) . (p . s)) (G2) (17) S . (p . q) . (p . s) m.p., (15), (16) (18) S . p . s m.p., (12), (17) Exemplul 7.3.10 Consideram propozitiile urmatoare: (a) Daca nu am chef si ^mi displace materia predata, atunci nu ma duc la
curs. (b) Nu ^mi displace materia predata, pentru ca am chef. (c) Ma duc la curs, daca ni se dau subiectele de examen. (d) Daca nu ma duc la curs, atunci ni se dau subiectele de examen. (e) Imi displace materia predata. Vrem sa aratam ca textul format din aceste cinci propozitii este inconsistent. Vom nota: p = "^mi displace
materia predata q = "am chef r = "ma duc la curs s = "ni se dau subiectele de examen". Atunci propozitiile (a) -(e) se reprezinta simbolic astfel: (a): (:q . p) !:r (b): q !:p (c): s . r (d): :r . s (e): p. Vrem sa aratam ca urmatoarea multime de enunturi este inconsistenta: f(:q .
p) !:r, q !:p, s . r, :r . s, pg. Acest lucru este echivalent cu a arata ca S `:p, unde: = f(:q . p) !:r, q !:p, s . r, :r . sg.
7.3. EXEMPLE DE DEDUCT II FORMALE DIN IPOTEZE 185 Prezentam mai jos o -demonstratie pentru S `:p: ( 1) S . (:q . p) !:r ( 2) S . ((:q . p) !:r) . (p . (:q . r)) lista ( 3) S . p . (:q . r) m.p., (1), (2) ( 4) S . q
!:p ( 5) S . (q !:p) . (p !:q) lista ( 6) S . p !:q m.p., (4), (5) ( 7) S . (p . (:q . r)) . [(p !:q) . (p !:r)] (G2) ( 8) S . (p !:q) . (p !:r) m.p., (3), (7) ( 9) S . p !:r m.p., (6), (8) (10) S .
(p !:r) . (r !:p) lista (11) S . r !:p m.p., (9), (10) (12) S . s . r (13) S . s !:p (R1), (11), (12) (14) S . (r !:p) . [(s !:p) . ((r . s) !:p)] lista (15) S . (s !:p) . ((r . s) !:p) m.p., (13), (14) (16) S . (r .
s) !:p m.p., (13), (15) (17) S `:r . s (18) S . r . s este chiar (17) (19) S `:p m.p., (16), (18) Exemplul 7.3.11 U si V sunt doua echipe de fotbal din campionatul intern, iar X este antrenorul lui U. Sa se arate ca textul format din urmatoarele propozitii este inconsistent. (a)
Daca U bate V, atunci merge ^n cupele europene pentru ca va avea mai multe puncte. (b) Daca U bate V, atunci X va fi bucuros, pentru ca U va merge ^n cupele europene . (c) Daca portarul lui U se va ^nsanatosi, atunci U va bate V. (d) Daca portarul se va ^nsanatosi, atunci U va avea mai multe
puncte. (e) Portarul lui U se va ^nsanatosi. (f) X nu va fi bucuros. Notam: a = "U bate V = "U va merge ^n cupele europene . = "U va avea mai multe puncte d = "X va fi bucuros e = "Portarul lui U se va ^nsanatosi
Atunci propozitiile date au urmatoarea reprezentare simbolica: (a): a . (. . ) (b): a . ( . ) (c): e . a (d): e . .
186CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (e): e (f): :. Fie = fa . (. . );a . ( . );e . , e . , "g. Daca demonstram ca S . , atunci propozitiile (a) -(f) sunt contradictorii. Prezentam mai jos o demonstratie pentru S . :
( 1) S . e ( 2) S . e . a ( 3) S . e . . ( 4) S . a m.p., (1), (2) ( 5) S . . m.p., (1), (3) ( 6) S . a . (. . ) ( 7) S . . . m.p., (4), (6) ( 8) S . a .
( . ) ( 9) S . . d m.p., (4), (8) (10) S . . . d (R1), (7), (9) (11) S . d m.p., (5), (10). 7.4 Semantica calculului propozitional Pâna acum am dezvoltat sistemul L la nivel sintactic, fara a atribui enunturilor valori de adevar. Acest lucru va fi realizat ^n sectiunea de fata prin notiunea
de interpretare. 7.4.1 Interpretare. Modele. Deductia semantica din ipoteze Fie V multimea innita a variabilelor propozitionale si (L2 = f0, 1g, !, :, 1) algebr a Boole canonica. Denitia 7.4.1 O interpretare a lui L este o functie oarecare h : V . L2. Propozitia 7.4.2 Pentru orice interpretare h : V . L2,
exista o functie unica h~ : E . L2, care satisface proprietatile urmatoare: (a) h(x)= h(x), pentru orice x . V , (b) h(:')= :h('), pentru orice . . E, (c) h(. . )= h(') . h(), pentru orice ', . . E. Demonstratie. Denitia lui h~ se face prin inductie, urmarind clauzele (a) -(c). Demonstrarea unicitatii lui
h~ se face tot prin inductie. Fie g : E . L2 astfel ^ncât: (a') g(x)= h(x), pentru orice x . V , (b') g(:')= :g('), pentru orice . . E,
7.4. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 187 (c') g(. . )= g(') . g(), pentru orice ', . . E. Vom arata ca pentru orice a . E, h()= g(). Distingem trei cazuri pentru : -a . V : g()= h()= h(). -a = :': g()= :g(')= :h(')= h(:')= h(), pentru ca g(')= h(') (ipoteza inductiei).
-a = . . : g()= g(') . g()= h(') . h()= h(), pentru ca g(')= h(') si g()= h() (ipoteza inductiei). . Consecinte imediate. Pentru orice ', . . E, (d) h(. . )= h(') . h(), (e) h(. . )= h(') . h(), (f) h(. . )= h(') . h(). Observatia 7.4.3 Daca h
: V . L2 este o interpretare, atunci exista un unic morsm boolean h : E=~ . L2 care face comutativa diagrama urmatoare: p V,. E . E=~ h~ h . h L2 h este denit de: h('b)= h('), pentru orice . . E. O interpretare asociaza variabilelor
propozitionale valori ^n algebra Boole L2 = f0, 1g. Conform Propozitiei 7.4.2, o interpretare h se extinde ^n mod unic la o functie h~ denita pe E astfel ^ncât conectorii :, !, _, ^, . sunt pransportati ^n operatiile booleene corespunzatoare (^n termeni algebrici, functia h din Observatia 7.4.3 este un morsm boolean). Putem spune ca h~ transforma
structura logica a lui L ^n structura logica a lui L2. Denitiile 7.4.4 Enuntul . este adevarat ^n interpretarea h : V . L2 daca h(') = 1. Enuntul . este fals ^n interpretarea h daca h(') = 0. Un enunt . este universal adevarat (tautologie) daca este adevarat ^n orice
interpretare; acest lucru se noteaza j= '. Observatia 7.4.5 Interpretarea unui enunt este valoarea 0 sau 1 obtinuta, atunci când tuturor variabilelor propozitionale ce intra ^n componenta sa le atribuim valori din L2. Un enunt universal adevarat . va avea valoarea 1 pentru orice valori din L2 luate de variabilele propozitionale ce apar ^n '.
188CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Denitia 7.4.6 O interpretare h : V . L2 este un model al lui S . E daca h() = 1 pentru orice s . . Notam faptul ca h este un model al lui S astfel: h j=. Denitia 7.4.7 Fie S . E si
. . E. Spunem ca . se deduce semantic din ipotezele S daca h(') = 1, pentru orice model h al lui . Se noteaza acest lucru astfel: S j= '. Propozitia 7.4.8 Pentru orice enunt . al lui L, are loc urmatoarea proprietate: . . =)j= '. Demonstratie. Vom arata ca daca .
', atunci h(') = 1 pentru orice interpretar e h : V . L2. Se procedeaza prin inductie asupra modului ^n care a fost denit . '. Consideram ^ntâi cazul axiomelor: (G1): . este de forma a . ( . ). h(')= h() . (h() . h()) = :h() _:h() . h()=1. (G2): .
este de forma (a . ( . )) . ((a . ) . (a . )). Daca notam a = h(), b = h(), c = h(), atunci h(')=(a . (b . c)) . ((a . b) . (a . c)) = 1, dupa cum arata o simpla vericare ^n L2. (G3): . este de forma (:a !:) . (
. ). Este sucient sa probam ca (a. b) . (b . a)=1 in L2. Presupunem acum ca . . a fost obtinut prin m.p. din . , . . . '. Ipoteza inductiei conduce la h() = 1 si h(. . ') = 1. Atunci 1= h() . h()=1 . h(')= h(')
si demonstratia s-a ^ncheiat. . Corolarul 7.4.9 Pentru orice enunt ', nu putem avea . . si `:'. Demonstratie. Daca ar exista un enunt . astfel ^ncât . . si `:', atunci pentru orice interpretare h am avea h(') = 1 si :h(')= h(:') = 1: contradictie. . Conform Lemei 7.2.54 si Corolarului 7.4.9,
pentru nici un enunt . nu putem avea . . ^:'. Atunci Corolarul 7.4.9 exprima noncontradictia sistemului formal L: prin demonstratii formale nu se poate ajunge la contradictii.
7.4. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 189 7.4.2 Teorema de completitudine Teorema 7.4.10 (Teorema de completitudine a lui L) Pentru orice enunt . . E, avem: . . (. j= '. Demonstratie. =): Conform Propozitiei 7.4.8. (=: Presupunem ca 6 . . (. nu este teorema formala). Trecând la algebra Lindenbaum-Tarski E=~ and Lemma
7.2.75, rezult61. Aplic si aplic^. = am Teo a b rema de reprezentare a lui Stone pentru algebra Boole E=. Atunci exista o multime nevida X si un morsm boolean injectiv d : E=~ . LX 2 . Din injectivitate a lui d rezulta c') 6n LX , deci existnc^')(x)=1 6 a d( b= 1^2 a
x . X astfel ât d( b^n L2. Consideram proiectia x : LX . L2 denita prin x(f)= f(x), pentru orice 2 f . LX 2 . x este morsm boolean. Sa luam interpretarea h data de compunerea urmatoarelor morsme booleene: pdx V . E . E=~ . LX . L2 2
adica h = x . d . p. Vom stabili ca pentru orice a . E: (7.4) h()= d(b)(x). Demonstram (7.4) prin inductie asupra enuntului : -a . V : h()= h()= x(d(p()) = d(b)(x). -a = :: Ipoteza inductiei functioneaza pentru , deci h()= d(b)(x). Atunci h()= :h()= :d(b)(x)=(:d(b))(x)= d(:)(x)= d(:c)(x)= d(b)(x).
-a = . : Ipoteza inductiei functioneaza pentru si , deci h()= d(b)(x) si h()= d(b)(x). Atunci h()= h() . h()= d(b)(x) . d(b)(x)= ))(x)= d( b)(x)= d( \ (d(b) . d(b . b . )(x)= d(b)(x). Proprietatea (7.4) a fost demonstrata. Aplicând (7.4) pentru a = ', rezulta h(')=
d( b6 = '. 2 ')(x) = 1, deci 6j Comentarii
190CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (i) De fapt, completitudinea lui L este exprimata numai prin implicatia "j= . =). '". In cele mai importante texte de logica, prin teorema de completitudine a lui L este desemnata echivalenta din Teorema 7.4.10. (ii) Studierea unei teorii stiintice are ca scop determinarea propozitiilor valabil e ale teoriei. La
nivelul sistemului logic, propozitiile din teorie sunt reprezentat e de enunturi. Pentru sistemul logic L, au fost denite doua clase remarcabil e de enunturi: teoremele formale (notiune sintactica) si enunturile universal adevarate (notiune semantica). Ambele notiuni candideaza la a reprezenta ^n sistemu l logic propozitiile valabile (adevarate) din logica propozitionala neformalizata. Enunturile universal adevarate sunt mai aproape de ceea ce
^ntelegem noi ^n mod obisnuit prin propozitie adevarata. Teorema formala este un concept mai sosticat ; ea traduce ^n plan formal ideea de propozitie a carei valabilitate a fost stabilita printr-o demonstratie. Compararea teoremelor formale cu enunturile universal adevarate apare ca o problema naturala. Teorema de completitudine stabileste echivalenta celor doua tipuri de enunturi. Luate separat, ecare din cele doua
implicatii ce compun Teorem a de completitudine are o semnicatie profunda. Implicatia ". . =)j= ' ne arata ca demonstratiile formale produc enunturi universal adevarate. In particular, de aici rezulta noncontradictia lui L. Implicatia reciproca "j= . =). ' ne arata ca structura logica a lui L (denita de cele trei axiome si de regula de
deductie m.p.) este capabila sa asigure demonstratii formale pentru toate enunturile universal adevarate. De asemenea, Teorema de completitudine ne da un procedeu comod de vericare a faptului ca un enunt este o teorema formala (procedeu ce poate fi programat). (iii) Demonstratia prezentata mai sus este de natura algebrica. Ideea fundamental a este trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski
si invocarea Teoremei lui Stone pentru gasirea interpretarii necesare ^n demonstratie. Aceasta trecere prin algebra arunca o lumina mai completa asupra relatiei dintre sintaxa si semnatica, care are de fapt si un substrat algebric. Pe scurt, sistemul formal L a fost analizat din perspectiva relatiei tripartite: sintaxa semantica algebra 7.4.3 Teorema de completitudine extinsa Teorema de
completitudine, demonstrata ^n sectiunea precedenta, exprima o relatie profunda ^ntre sintaxa si semantica. Un al doilea mod de a pune fata ^n fata sintaxa si semantica lui L ^l reprezinta problema compararii deductiei formale
7.4. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIT IONAL 191 (sintactice) cu deductia semantica. Teorema de completitudine extinsa, prezentat a ^n aceasta sectiune, este un raspuns denitiv la aceasta problema. Stabilind echivalenta dintre deductia sintactica si deductia semantica, ea ^ntareste considerabi l relatia dintre cele doua dimensiuni ale lui L. Teorema de completitudine extinsa poate fi obtinuta printr-o metoda algebrica asemanatoare
ce cea din cazul Teoremei 7.4.10. Ideea principala este aplicarea Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru algebra Lindenbaum-Tarski asociata unei multimi de enunturi. In subsectiunea de fata, vom prezenta o demonstratie directa, bazata pe multimile consistente maximale. Multimile consistente maximale sunt contrapartea sintactica a ultraltrelor (= ltre maximale) din algebra Boole. Ele au proprietati sintactice remarcabile, ceea
ce permite constructia unor interpretari prin care se demonstreaza Teorema de completitudine extinsa. Propozitia 7.4.11 Orice multime consistenta S admite un model. Demonstratie. Fie . o multime maximal consistenta maximala astfel ^ncât S . . Consideram interpretarea h denita, pentru orice x . V , prin: . 1, daca x . ; h(x)=
0, daca x 6 . . Pentru orice . . E, avem echivalenta (7.5) h(')=1 (. . . . Demonstrarea lui (7.5) se face prin inductie relativ la ': -daca . . V : (7.5) este chiar denitia lui h. -daca . = :: folosind ipoteza inductiei si Propozitia 7.2.67 (iii), h(')=1 (.
h()=0 (. a 6 . . (. . . . -daca . = a . : din ipoteza inductiei si Propozitia 7.2.67 (iii) si (iv), obtinem: h(')=1 (. h() . h()=1 (. h()=0 sau h() = 0 (suntem ^n L2) (. a 6 . . sau . . (.
:a . . sau . . (. a . . . (. . . . Folosind (7.5) si S . , rezulta ca h() = 1, pentru orice s . . . Teorema 7.4.12 (Teorema de completitudine extinsa (tare)) Fie S . E si . . E. S . .
(. S j= '.
192CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL Demonstratie. =): Prin inductie asupra modului de denire a notiunii S . '. (=: Daca S 6 . ', atunci [f:'} este consistenta (Corolarul 7.2.61). Aplicând Propozitia 7.2.67, S . f:'} admite un model h. Atunci h este un model al lui S si h(')=0, deci
S 6j= '. . Observatiile 7.4.13 (1) Teorema de completitudine extinsa stabileste echivalenta ^ntre inferenta sintactic a si cea semantica. (2) Pentru S = ;, se obtine Teorema de completitudine . . (. j= ', demonstrata ^ntr-o subsectiune precedenta. (3) Teorema de completitudine este un caz particular al Teoremei de completitudin e extinse, iar aceasta s-a
obtinut aplicând Propozitia 7.4.11. La rândul ei, Propozitia 7.4.11 poate fi demonstrata plecând de la Teorema de completitudine. Pentru a proba aceasta armatie, sa consideram o multime consistenta . Fie . . . Atunci f'} este o multime consistenta, deci conform Propozitiei 7.2.60, 6 . :'. Aplicând Teorema de completitudine, rezulta 6j= :', deci exista o structura de ordinul I,
A, astfel ^ncât A 6j= :'. Prin urmare, Aj= ', pentru orice . . , deci Aj= . 7.5 Teorema de completitudine extinsa versus Teorema lui Stone Am vazut ca Teorema de completitudine (extinsa) poate fi dedusa folosind Teorem a lui Stone. Vom da acum o demonstratie a Teoremei de reprezentare a lui Stone folosind Teorema de completitudine
extinsa. Amintim ^ntâi Teorema de reprezentare a lui Stone ^n urmatoarea forma: Teorema 7.5.1 (Teorema de reprezentare a lui Stone) Pentru orice algebra Boole B, exista o multime nevida X si un morsm boolean injectiv d : B . LX 2 . Demonstratie. (a) Consideram sistemul formal al calculului propozitional L, ^n
care multimea V a variabilelor este B: V = B. Cu notatia uzuala, E este multimea enunturilor, E=~ este algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui L si p : E . E=~ este surjectia canonica.
7.5. T. DE COMPLETITUDINE EXTINS 193 A VERSUS T. LUI STONE Se poate arata, imitând demonstratia Propozitiei 7.4.2, ca exista un morsm boolean surjectiv f : E=~ . B, astfel ^ncât urmatoarea diagrama este comuta tiva: B ZZZ . Z~ 1B E=~ -p jB . = f B Atunci F = f1(1)
= f'b f('b)=1} este un ltru propriu ^n E=, deci putem considera algebra Boole cât (E=)=F . Pentru orice ', . . E, are loc echivalenta urmatoare: '=F = =F (. f('b)= f(b). Atunci functia . :(E=)=F . B denita de '=F )= f('b), pentru orice . . E; ( b
este un izomorsm boolean. (b) Fie F un ltru propriu ^n E=~ (eventual cel de la (a)) si e . = p1(F ). . este un sistem deductiv consistent ^n L si pentru orice ', . . E au loc echivalentele: '=F = =F (. 'b. b. F (. \ . . . . F (.
. . . . . (. . . . . . (. '== =, unde '=. este clasa de echivalenta a lui . ^n raport cu . Daca E=. = E=. este algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui , atunci echivalent a funct. E=, denita prin ('=bF )= '= eledemaisusspuncia:(E=)=F pentru orice . . E, este un
izomorsm boolean. (c) Presupunem ca . este o multime consistenta (eventual cea de la punctul (b)) si X este multimea modelelor lui : X = fh : V . L2 h j=g. Conform Teoremei de completitudine extinsa (presupusa anterior demonstrata), X 6Pentru orice ', . . E, avem echivalentele: = ;. '==
=. (. . . . . . (. . j= . . . (. h(. . ) = 1, pentru orice h . X, (. h(') . h() = 1, pentru orice h . X, (. h(')= h(), pentru orice h . X. Denim functia . : E=. . LX prin: ('=)(h)= h('), pentru orice . . E
si 2
194CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL h . X. Echivalentele de mai sus arata ca functia . este bine denita si ca ea este injectiva. Este usor de vazut ca . este morsm boolean. In consecinta, . este un morsm boolean injectiv. Asamblând pasii (a), (b), (c), vom obtine Teorema lui Stone. Consideram compunerea
morsmelor booleene (toate injective) de la acesti trei pasi: F = B . (E=)=F ,. E=. ,. LX : 2 Am obtinut un morsm boolean injectiv d : B,. LX . 2 2 Observatia 7.5.2 In demonstratia Teoremei lui Stone si cea a Teoremei de completitudin e extinsa,
s-a folosit axioma lui Zorn. Intr-o axiomatizare a teoriei multimilo r fara axioma lui Zorn, enunturile celor doua teoreme apar ca proprietati echivalente .
Capitolul 8 Sistemul formal al calculului cu predicate Teoriile matematice studiaza proprietati ale structurilor matematice. O structura este denita ca o multime nevida (universul structurii), ^nzestrata cu operatii, relatii si constante vericând anumite axiome. Elementele universului structurii vor fi numite indivizi. Daca operatiile si relatiile actioneaza asupra indivizilor , iar constantele desemneaza anumiti
indivizi privilegiati, atunci este vorba de o structura de ordinul I. Atunci când exista si operatii si relatii ce actioneaza asupra multimilor de indivizi , iar unele constante sunt multimi de indivizi, avem de-a face cu structuri de ordinul II. Analog, putem avea structuri de ordinul III, IV, etc. Exista cazuri când trebuie sa consideram structuri formate din
mai multe universuri, cu operatii si relatii ce opereaza cu indivizi din universuri diferite. Asemenea structuri, numite multisortate, sunt folosite ^ndeosebi ^n informatica teoretica. In acest capitol, sunt considerate numai structuri de ordinul I. Doua structur i sunt de acelasi tip t (= similare) (de aceeasi signatura ), daca exista o corespondenta bijectiva ^ntre operatiile, relatiile si constantele
lor, iar acestea opereaz a ^n acelasi mod asupra indivizilor celor doua structuri. Proprietatile structurilo r (de ordinul I), ce se pot exprima ^n termeni de indivizi, de operatii, de relatii si de constante, folosind conectorii propozitionali si cuanticatorii "exista si "oricare", se numesc proprietati de ordinul I. Unei clase formate din structuri de acelasi tip t î
vom asocia un limbaj formal (Lt = limbajul calculului cu predicate), ^n care proprietatile de ordinul I sunt traduse prin formule si enunturi. O lista de axiome si de reguli de deductie deneste structura logica a lui Lt . Teoremele formale si deductia formala sunt denite recursiv, plecând de la axiom e si aplicând, cu ecare pas, câte
o regula de deductie. Insiruirea acestor pasi deneste o constructie simbolica numita demonstratie 195
196CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE formala. Tot la nivel formal, se deneste si un concept de deductie din ipoteze. Considerând la start axiomele si o multime de enunturi (ipoteze formale) si aplicând apoi succesiv câte o regula de deductie, obtinem niste enunturi numite concluzii formale. Procedeul recursiv de trecere de la ipoteze formale la
concluzii formale este tocmai deductia formala din ipoteze. Limbajul si structura logica constituie sintaxa lui Lt . Intuitiv, o teorie este o multime de asertiuni ce pot fi valabile sau nu ^n structuril e considerate. La nivel formal, o teorie (de ordinul I) este o multime de enunturi ale lui Lt . Semantica lui Lt ^ncepe
cu notiunea de interpretare, pe baza careia este denita validitatea enunturilor lui Lt ^ntr-o structura de ordinul I. Se ajunge la notiunile tarskiene de model al unui enunt si de model al unei teorii. De aici se obtine conceptul de deductie semantica, introdus tot de Tarski. O teorema centrala asupra calculului cu predicate arata ca orice teorie consistenta ^ntr-un limbaj
numarabil admite un model cel mult numarabil. Rezultatul, demonstrat de Henkin ^n [54], are drept consecinta Teorema de completitudine extinsa: deductia sintactica este echivalenta cu deductia semantica. Ca un caz particular, se obtine Teorema de completitudine a lui Godel [46]: teoremele formale ale lui Lt coincid cu enunturile universal adevarate. Echivalentele exprimate prin cele doua teoreme de completitudine:
teoreme formale (. enunturi universal adevarate deductia formala (. deductia semantica stabilesc o legatura puternica ^ntre sintaxa si semantica lui Lt . Aceasta permite un transfer de proprietati ^ntre sintaxa si semantica, având drept rezultat un plus de cunoastere pentru ambele planuri. Aceasta idee ne da o sugestie sumara asupra subiectelor de studiu ^n
teoria modelelor, una din principalele ramuri ale logicii matematice [3], [19]. Scopul acestui capitol este de a prezenta sintaxa si semantica lui Lt si dea demonstra cele doua teoreme de completitudine mentionate mai sus. In sectiunea 1, este denita notiunea de structura de ordinul I si este construit limbajul formal Lt asociat clasei structurilor de ordinul I ce
au aceeasi signatura. In sectiunea 2, este continuata constructia sintaxei lui Lt , prin precizarea axiomelo r si regulilor de deductie si prin denirea teoremelor formale si a deductiei formale. Sunt prezentate unele exemple de teoreme formale si unele proprietati sintactice ale lui Lt si se face o analiza sumara a algebrei Lindenbaum-Tarski asociata lui Lt . Se
introduc algebrele Boole monadice si algebrele Boole cilindrice. Sectiunea 3 se ocupa cu semantica lui Lt . Sunt denite interpretarile lui Lt ^n structuri de ordinul I, valorile formulelor si enunturilor lui Lt relative la interpretare , enunturile universal adevarate, etc. si sunt demonstrate unele proprietati ale deductiei semantice. Sunt prezentate exemple de enunturi universal adevarate.
8.1. STRUCTURI SI LIMBAJ 197 Sectiunea 4 este consacrata celor doua rezultate principale ale capitolului: Teorema de completitudine (Godel) si Teorema de completitudine extinsa (Henkin). Este expusa ^n detaliu metoda constantelor, prin care Henkin a demonstrat ^n [54] aceste doua teoreme. Capitolul se ^ncheie cu o sectiune 5 asupra unor exemple. Bibliograa acestui capitol: [41],
[42], [5]. 8.1 Structuri si limbaj In aceasta sectiune, vom introduce structurile de ordinul I si vom construi un limbaj formal Lt asociat clasei structurilor de ordinul I ce au signatura xata. Pornind de la un alfabet format din variabile, simboluri de operatii, de relatii si de constante, simboluri logice (conectori si cuanticatori), simbolul de egalitate si din
paranteze, sunt denite prin inductie termenii, formulele si enunturile lui Lt . Alegerea simbolurilor de operatii, de relatii si de constante reecta signatura structurilo r xate. 8.1.1 Structuri de ordinul I Incepem cu câteva exemple de structuri. Exemplul 8.1.1 Notiunea de latice se poate deni ^n doua moduri: (i) ca o structura partial ordonata
(L, ), ^n care exista sup(x, y) si inf(x, y) pentru orice x, y . L; (ii) ca o structura algebrica (L, _, ^), ^n care _, . sunt doua operatii binare pe L, asociative, comutative, idempotente si care verica proprietatea de absorbtie. Exemplul 8.1.2 Laticea cu prim si ultim element este structura algebrica de forma (L, _, ^, 0,
1), unde (L, _, ^) este o latice, iar 0 si 1 sunt doua constante din L desemnând primul, respectiv ultimul element. Exemplul 8.1.3 Graful este o structura de forma G =(X, R), unde X este multimea nodurilor, iar R este o relatie binara pe X ce deneste arcele: x . y daca xRy. Exemplul 8.1.4
Inelul unitar este o structura de forma (A, +, , 0, 1), ^n care +, sunt operatii binare, 0, 1 sunt constante, ce verica anumite axiome. Se observa ca la aceste structuri apare o multime de baza (= universul structurii) , ^mpreuna cu operatii, relatii sau constante. Pornind de la aceasta observatie, se degaja notiunea generala de
structura de ordinul I.
198CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Denitia 8.1.5 O structura de ordinul I este de forma: A =(A, (fi)i2I , (Rj)j2J , (ck)k2K ), unde: -A este o multime nevida, numita universul structurii, -fi : Ani . A este o operatie ni-ara, pentru orice i . I (ni = 1 este
ordinul sau aritatea lui fi), -Rj . Amj este o relatie mj -ara pe A, pentru orice j . J (mj = 1 este ordinul sau aritatea lui Rj ), -ck . A este o constanta, pentru orice k . K. O structura de acelasi tip cu A are forma: B =(B, (fi 0)i2I , (Rj.
)j2J , (ck)k2K ), unde: -B este o multime nevida, numita universul structurii, -fi . : Bni . B este o operatie ni-ara, -R. j . Bmj este o relatie mj -ara pe B, -c. . B este o constanta, k pentru orice i . I, j . J, k . K. Tipul sau
signatura structurilor A, B este: t = ((ni)i2I ;(mj )j2J ; (0)k2K ). Structura A va fi notata de acum ^nainte A A =(A, (fi A)i2I , (Rj A)j2J , (ck )k2K ). Observatiile 8.1.6 (1) In forma (i), laticile sunt structuri de tipul (;; 2; ;), iar ^n
forma (ii), de tipul (2, 2; ;; ;). (2) Laticile cu prim si ultim element au tipul (2, 2; ;;0, 0). (3) Grafurile sunt de tipul (;; 2; ;). (4) Inelele unitare au tipul (2, 2; ;;0, 0). (5) In mod obisnuit, nu se mai scrie si se foloseste doar separatorul virgula. Vom considera acum si alte exemple de
structuri. 1 Exemplul 8.1.7 Spatiul vectorial peste un corp K este o structura de forma (E, +, 0, ), unde + este o operatie (interna) pe E, 0 este o constanta, iar este o operatie externa: : K E . E ((, x) . K E 7 . a x . E), vericând
axiomele cunoscute (nu amintim axiomele spatiului vectorial). 1Vom folosi =. si (. ca prescurtare pentru "daca ..., atunci", respectiv pentru "daca si numai daca".
8.1. STRUCTURI SI LIMBAJ 199 Exemplul 8.1.8 Spatiul metric este o pereche (X, d), unde X 6si d : X2 . = R+ astfel ^ncât, pentru orice x, y, z . X, urmatoarele conditii sunt ^ndeplinite: (i) d(x, y)=0 (. x = y, (ii) d(x, y)= d(y, x), (iii) d(x, z) = d(x, y)+
d(y, z). Exemplul 8.1.9 Spatiul topologic este o pereche (X, D), unde X 6si DP(X), = astfel ^ncât: (i) ;;X 2D, (ii) (Ai)i2I D =. Si2I Ai 2D, (iii) A, B 2D =. A n B 2D. Observatiile 8.1.10 Structurile din Exemplele 8.1.1 -8.1.4 se ^ncadreaza ^n denitia structurilor de ordinul I, ^n
timp ce structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8, 8.1.9 nu se ^ncadreaza ^n aceasta denitie. In structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8, avem operatii externe, iar ^n structura din Exemplul 8.1.9, D este o relatie unara pe P(X). Structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8 conduc la ideea de structura multisortata, iar cea din Exemplul 8.1.9 la ideea de structura
de ordinul II. Toate structurile considerate de noi ^n continuare vor fi de ordinul I. 8.1.2 Limbajul de ordinul I, Lt Fiecarei clase de structuri de un tip xat t î vom asocia un limbaj de ordinul I,^n care sa poata fi exprimate (la nivel simbolic) proprietati ale structurilor considerate. Sa consideram clasa structurilor
de ordinul I, de o signatura xata t = ((ni)i2I ;(mj)j2J ; (0)k2K ). Alfabetul limbajului de ordin I, Lt , asociat acestor structuri, este format din urmatoarele simboluri primitive: (1) o multime innita de variabile: x, y, z, v, w, . . . ; notam cu V multimea variabilelor , (2) simboluri de
operatii: fi, pentru orice i . I (ecarui fi î este atasat numarul natural ni, numit ordinul lui fi), (3) simboluri de relatii (predicate): Rj , pentru orice j . J (ecarui Rj î este atasat numarul natural mj , numit ordinul lui Rj ), (4) simboluri de constante: ck, pentru orice k . K, (5) simbolul de egalitate: =,
(6) conectorii: !, :,
200CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE (7) cuanticatorul universal: 8, (8) paranteze: (,),[,]. Pentru comoditate, vom spune uneori: -"operatii ^n loc de "simboluri de operatii", -"relatii", ^n loc de "simboluri de relatii", -"constante", ^n loc de "simboluri de constante". Denitia 8.1.11 Termenii lui Lt se denesc prin inductie astfel: (t1) variabilele si simbolurile
de constante sunt termeni, (t2) daca f este un simbol de operatie n-ara si t1;:::;tn sunt termeni, atunci f(t1;:::;tn) este termen. Denitia 8.1.12 Formulele atomice ale lui Lt se denesc prin urmatoarele doua conditii: (fa1) daca t1, t2 sunt termeni, atunci t1 = t2 este formula atomica, (fa2) daca R este un predicat m-ar si t1;:::;tm sunt termeni,
atunci R(t1;:::;tm) este formula atomica. Denitia 8.1.13 Formulele lui Lt se denesc prin inductie astfel: (f1) formulele atomice sunt formule, (f2) daca . este formula, atunci :. este formula, (f3) daca ', . sunt formule, atunci . . . este formula, (f4) daca . este formula si x este variabila, atunci 8x. este formula. Fie F
orm(Lt ) multimea formulelor lui Lt . Denitia 8.1.14 O teorie este o multime S de formule ale lui Lt . Pentru orice formule . si , introducem abrevierile (formulele derivate) urmatoare: . . : pentru :. . , . . : pentru :(. !:), . . : pentru (. . ) . (. . '),
9x': pentru :8x:'. Conventie de scriere: ^n acest capitol, vom scrie 8x. ^n loc de (8x). (vedeti capitolul II) si 9x. ^n loc de (9x)'. Notatia 8.1.15 t . Lt : t este un termen al lui Lt , . . Lt : . este o formula a lui Lt .
8.1. STRUCTURI SI LIMBAJ 201 Exemplele 8.1.16 (i) In cazul structurii din Exemplul 8.1.1 (i): -limbajul asociat are un singur predicat binar, , iar o structura are forma A = (A, A), -termenii sunt dati numai de variabile, iar formulele atomice sunt de forma: x = y, x = y, . . . (ii) In
cazul structurii din Exemplul 8.1.1 (ii): -limbajul asociat are doua simboluri de operatii binare, W, V, iar o structura este de forma A =(A, WA , VA), -termenii sunt de forma: x, y, z, . . . (variabilele), x . y, x . y, . . . , (x . y) Wz, . . . , (x .
y) . z, . . :, (x . y) . z, . . . , (x . y) . z, . . :, .................. -formulele atomice sunt de forma: x = y, x . y = z, x . y = z, (x . y) . z = ((x . z) . z) . y,
etc. Vom deni acum prin inductie multimile: V (t) = multimea variabilelor termenului t, FV (') = multimea variabilelor libere ale formulei '. Denitia 8.1.17 V (t) se deneste prin inductie astfel: -daca t este variabila x, 2 Atunci V (t)= fxg, -daca t este constanta c, atunci V (t)= ;, -daca t este f(t1;:::;tn), atunci V (t)=
Sn V (ti). i=1 Denitia 8.1.18 FV (') se deneste prin inductie astfel: -daca . este t1 = t2, atunci FV (')= V (t1) . V (t2), -daca . este R(t1;:::;tm), atunci FV (')= Sm V (tj), j=1 -daca . este :, atunci FV (')= FV (), -daca . este a . ,
atunci FV (')= FV () . FV (), -daca . este 8x, atunci FV (')= FV () nfxg. Consecinte imediate. -daca . este a . , a . , a . , atunci FV (')= FV () . FV (), -daca . este 9x, atunci FV (')= FV () nfxg. 2In acest capitol, vom
folosi "este", sau ":", sau "= pentru notatii, ca de exemplu t este x, sau t: x, sau t = x.
202CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Observatiile 8.1.19 (1) Când scriem V (t)= fxg, etc. a nu se confunda = cu simbolul de egalitate (notat bolduit, =). (2) V (t) . V , FV (') . V . Denitiile 8.1.20 Daca x . FV ('), atunci x se va numi variabila
libera a lui '; ^n caz contrar, x se va numi variabila legata. O formula fara variabile libere se va numi enunt. Observatia 8.1.21 Exista cazuri când o variabila are unele aparitii libere, iar altele legate. Fie '(x, y, u) formula (8x(x y = y + u)) . (9y(x y = y + u)). Vom ^nlatura
excesul de paranteze, scriind aceasta formula astfel: 8x(x y=y + u) !9y(x y = y + u). Prima subformula, 8x(x y = y + u), contine pe x ca variabila legata, ^n timp ce a doua subformula, 9y(x y = y + u), contine pe x ca variabila libera. Deci, ^n formula
'(x, y, u), x este variabila libera. Notatia 8.1.22 Daca FV (') fx1;:::;xng, atunci vom nota '(x1;:::;xn). Denitia 8.1.23 Fie . o formula, x o variabila, astfel ^ncât '(x), si t un termen. Formula '(t), obtinuta din . prin substitutia lui x cu t, se deneste astfel: -daca y este o variabila a lui
t, se ^nlocuieste y cu o variabila v ce nu apare ^n '(x) sau ^n t ^n toate aparitiile legate ale lui y ^n ', -se ^nlocuieste apoi x cu t. Exemplul 8.1.24 Fie formula '(x): 9y(x = y) si termenul t: y + z, unde ": ^nseamna "notatie pentru". Atunci: -9y(x = y) $9v(x = v), -'(t):
9v(y + z = v). Proprietatile structurilor ce se pot exprima ^n limbajul Lt se numesc proprietati de ordinul I. Exemplele 8.1.25 Fie Lt un limbaj cu un singur predicat binar R. Structurile sunt de forma A =(A, RA), cu RA relatie binara pe A. Urmatoarele proprietati sunt de ordinul I: (a) R este
reexiva: 8xR(x, x) (b) R este simetrica: 8x8y(R(x, y) . R(y, x)) (c) R este antisimetrica: 8x8y(R(x, y) . R(y, x) . x = y) (d) R este tranzitiva: 8x8y8z(R(x, y) . R(y, z) . R(x, z)) (e) R este relatie de echivalenta:
8.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 203 8xR(x, x) ^8x8y(R(x, y) . R(y, x)) ^8x8y8z(R(x, y) . R(y, z) . R(x, z)) (f) R este relatie de ordine partiala: : 8xR(x, x) ^8x8y(R(x, y) . R(y, x) . x = y) ^8x8y8z(R(x, y) . R(y, z) . R(x, z)) (g) R este relatie de ordine totala
(= A este lant) (notând cu a enuntul de la (f)): a ^8x8y(R(x, y) . R(y, x)) (h) A este o latice: Consideram enunturile: 1: 8x8y9z[(R(x, z) . R(y, z)) ^8u[(R(x, u) . R(y, u)) . R(z, u)]], 2: 8x8y9z[(R(z, x) . R(z, y)) ^8u[(R(u, x) . R(u, y)) . R(u, z)]]. 1 exprima faptul ca orice pereche de elemente
admite supremum, iar 2 exprima faptul ca orice pereche de elemente admite inmum. Atunci proprietatea de a fi latice este data de enuntul: a . 1 . 2 (i) A este o latice cu prim element: a . 1 . 2 ^9x8yR(x, y) (j) A este o latice cu ultim element: a . 1 . 2 ^9x8yR(y, x) (k) Orice
lant este o latice: a ^8x8y(R(x, y) . R(y, x)) . (a . 1 . 2) (l) Intr-o latice cu 0, 1, orice element este complementat (proprietate de ordinul I falsa): (a . 1 . 2) !8x9y[(x . y = 1) . (x . y = 0)] Intrebare: Ce este ^n neregula la exemplul (l)? 8.2 Sintaxa si algebra calculului
cu predicate In prima sectiune a acestui capitol a fost denit limbajul formal al lui Lt (asocia t structurilor de ordinul I având o signatura xata). Formulele si enunturile lui Lt sunt expresia simbolica a proprietatilor de ordinul I. Aceasta sectiune continua constructia sintaxei lui Lt : sunt precizate axiomele si regulile sale de deductie si apoi se denesc teoremele
formale si deductia formala din ipoteze. Sunt prezentate mai multe exemple de demonstratii formale ^n Lt si câteva proprietati sintactice. 8.2.1 Axiome, teoreme si demonstratii formale Axiomele calculului cu predicate sunt, de exemplu: (G1) -(G3): axiomele calculului propozitional, (G4): [8x(. . )] . (. !8x), daca x 6 . FV (')(Regula (!8),
(G5): 8x'(x, y1;:::;yn) . '(t, y1;:::;yn), unde t este un termen oarecare,
204CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE (G6): x = x, (G7): x = y . (t(v1 :::x:::vn) = t(v1 :::y:::vn)), (G8): x = y . ('(v1 :::x:::vn) . '(v1 :::y:::vn)). (G6) -(G8) se numesc axiomele egalitatii. Calculul cu predicate are doua reguli de deductie: , . . . :
Modus ponens (m.p.) . . : Principiul generalizarii (P.G.) 8x. Denitia 8.2.1 Teoremele formale ale lui Lt se denesc prin inductie astfel: axiomele sunt teoreme formale, daca , . . . sunt teoreme formale, atunci . este teorema formala (m.p.), daca . este teorema formala, atunci 8x.
este teorema formala (P.G.). Momentul zero al acestei denitii prin inductie este precizat de axiome, iar pasu l inductiei este asigurat de cele doua reguli de deductie (m.p. si P.G.). Faptul ca . este o teorema formala va fi notat astfel: . '. Asadar, teoremele formale se obtin plecând de la axiome
si aplicând de un numar nit de ori m.p. sau P.G.. Pentru comoditate, vom spune teorema ^n loc de teorema formala. Denitiile 8.2.2 O demonstratie formala a lui . este un sir nit de formule 1;:::;n, astfel ^ncât n = . si, pentru orice 1 = i = n, avem una din situatiile: 'i este
axioma, exista j;k < i, astfel ^ncât k = j . i, exista j<i si x . V , astfel ^ncât i = 8xj. Numarul n se numeste lungimea demonstratiei formale. Comparând denitiile teoremelor formale si ale demonstratiilor formale, se observ a ca: . . (. (. admite o demonstratie formala).
8.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 205 Observatia 8.2.3 Axiomele calculului propozitional si regula de deductie modus ponens sunt prezente si la calculul cu predicate. Atunci orice teorema formala a calculului propozitional va fi si teorema formala a calculului cu predicate. Urmeaza exemple de demonstratii formale. Propozitia 8.2.4 `8x8y'(x, y) !8y8x'(x, y).
Demonstratie. Scriem demonstratia formala a formulei de mai sus: `8x8y'(x, y) !8y'(x, y) (G5) `8y'(x, y) . '(x, y) (G5) `8x8y'(x, y) . '(x, y) calc. prop. `8x(8x8y'(x, y) . '(x, y)) P.G. `8x(8x8y'(x, y) . '(x, y)) . (8x8y'(x, y) !8x'(x, y)) (G4) `8x8y'(x, y) !8x'(x, y) m.p. `8y(8x8y'(x, y) !8x'(x, y)) P.G. `8y(8x8y'(x, y) !8x'(x, y))
. (8x8y'(x, y) !8y8x'(x, y)) (G4) `8x8y'(x, y) !8y8x'(x, y) m.p. Propozitia 8.2.5 `8x(. . ) . (8x. !8x). Demonstratie. ( 1) . 8x. . 8x(. . ) . 8x. calc. prop. ( 2) . 8x. . . (G5) ( 3) . 8x. . 8x(. . ) . . calc. prop. ( 4) . 8x. . 8x(. .
) . (. . ) analog cu (3) ( 5) . 8x. . 8x(. . ) . . (3), (4) + calc. prop. ( 6) . 8x[8x. . 8x(. . ) . ] P.G. ( 7) . 8x[8x. . 8x(. . ) . ] . [8x. . 8x(. . ) . 8x] (G4) ( 8) . 8x. . 8x(. .
) . 8x. m.p., (6), (7) ( 9) . [8x. . 8x(. . ) . 8x] . [8x(. . ) . (8x. . 8x)] calc. prop. (10) . 8x(. . ) . (8x. . 8x) m.p., (8), (9). . Propozitia 8.2.6 `8x. . :9x:'. Demonstratie.
206CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE . . . ::. calc. prop. . 8x(. . ::') P.G. . 8x(. . ::') . (8x. . 8x::') Propozitia 8.2.5 . 8x. . 8x::. m.p. . 8x::. . 8x. analog . 8x. . 8x::. din ultimele doua . 8x::. . ::8x::. calc. prop. . 8x. . ::8x::. din
ultimele doua. Prin denitie, :9x:. este chiar ::8x::'. . Propozitia 8.2.7 . 8x(. . ) . (8x. . 8x). Demonstratie. . (. . ) . (. . ) . 8x[(. . ) . (. . )] . 8x[(. . ) . (. . )] . [8x(. . ) . 8x(. . )] . 8x(. . ) . 8x(. . )
. 8x(. . ) . (8x. . 8x) . 8x(. . ) . (8x. . 8x) . 8x(. . ) . (8x. . 8x') . 8x(. . ) . [(8x. . 8x) . (8x. . 8x')] care este exact ceea ce trebuia demonstrat. calc. prop. P.G. Propozitia 8.2.5 m.p. Propozitia 8.2.5 m.p. analog din ultimele doua, . Propozitia 8.2.8 .
(. . 8x) . 8x(. . ), daca x 6 . F V ('). Demonstratie. . (. . 8x) . . . 8x. . 8x. . . . (. . 8x) . . . . . (. . 8x) . (. . ) . 8x[(. . 8x) . (. . )] . 8x[(. . 8x) . (. . )] .
[(. . 8x) . 8x(. . )] . (. . 8x) . 8x(. . ) calc. prop. (G5) m.p. calc. prop. P.G. (G4) m.p.. . Propozitia 8.2.9 . 8x(. . ) . (9x. . ), daca x 6 . F V (). Demonstratie.
8.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 207 ( 1) . (. . ) . (:. !:') calc. prop. ( 2) `8x[(. . ) . (:. !:')] P.G. ( 3) `8x[(. . ) . (:. !:')] . [8x(. . ) !8x(:. !:')] Propozitia 8.2.5 ( 4) `8x(. . ) !8x(:. !:') m.p. ( 5) `8x(:. !:') . (:. !8x:')
(G4) ( 6) `8x(. . ) . (:. !8x:') din (4), (5), calc. prop. ( 7) . (:. !8x:') . (:8x:. . ::) calc. prop. ( 8) `8x(. . ) . (:8x:. . ::) din (6), (7) ( 9) `8x(. . ) ^9x. . ::. din (8) (10) . ::. . . (11) `8x(. . ) ^9x. . . din
(10) (12) `8x(. . ) . (9x. . ) din (11) (13) . (9x. . ) . (:. !8x:') calc. prop. + def. lui 9x. (14) . (9x. . ) ^:. !8x:. calc. prop. (15) `8x:. !:. (G5) (16) . (9x. . ) ^:. !:. calc. prop. (17) . (9x. . ) . (:. !:') calc. prop. (18) . (:.
!:') . (. . ) (19) . (9x. . ) . (. . ) din (17), (18) (20) `8x[(9x. . ) . (. . )] . [(9x. . ) !8x(. . )] (G4) (21) `8x[(9x. . ) . (. . )] din (19), prin P.G. (22) . (9x. . ) !8x(. . ) m.p.. Din (12) si (22), rezulta Propozitia
8.2.9. . Corolarul 8.2.10 `8x(. !9x) . (9x. !9x), `8x(. !8x) . (9x. !8x). Demonstratie. Din Propozitia 8.2.9, pentru ca x nu apare libera ^n 9x. si 8x. Propozitia 8.2.11 `8x(. . ) . (8x. ^8x). Demonstratie.
208CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE ( 1) . 8x. . 8x. . 8x. calc. prop. ( 2) . 8x. . . (G5) ( 3) . 8x. . 8x. . . (1) si (2) ( 4) . 8x. . 8x. . . analog ( 5) . 8x. . 8x. . . . . calc. prop.
( 6) . 8x[8x. . 8x. . . . ] P.G. ( 7) . 8x[8x. . 8x. . . . ] . [8x. . 8x. . 8x(. . )] (G4) ( 8) . 8x. . 8x. . 8x(. . ) m.p. ( 9) . 8x(. . ) . (. . ) calc. prop. (10) . (. . ) . .
(11) . 8x(. . ) . . din (9), (10) (12) . 8x[8x(. . ) . '] P.G. (13) . 8x[8x(. . ) . '] . [8x(. . ) . 8x'] (G4) (14) . 8x(. . ) . 8x. m.p. (15) . 8x(. . ) . 8x. analog (16) . 8x(. . ) . (8x. . 8x) din (14), (15).
Din (8), (16), rezulta Propozitia 8.2.11. . Propozitia 8.2.12 . '(t) !9x'(x). Demonstratie. `8x:'(x) !:'(t) (G5) . ::'(t) . :8x:'(x) calc. prop. . '(t) . ::'(t) calc. prop. . '(t) . :8x:'(x) calc. prop.. Propozitia 8.2.13 (i) . x = y . y = x, (ii) . (x = y) . (y
= z) . (x = z), (iii) . (x = y) . ('(x) . '(y)). Demonstratie. (i): . x = y . (x = z . y = z) (G8) . x = z . (x = y . y = z) calc. prop. . x = x . (x = y . y = x)
luând mai sus z = x . x = x (G6) . x = y . y = x m.p.. (ii): . x = y . y = x (i) . y = x . (y = z . x = z) (G6) . x = y . (y = z . x = z) calc. prop. . (x =
y) . (y = z) . x = z calc. prop..
8.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 209 (iii): . x = y . y = x . y = x . ('(y) . '(x)) . x = y . ('(y) . '(x)) . x = y . ('(x) . '(y)) . x = y . [('(x) . '(y)) . ('(y) . '(x))] Propozitia 8.2.14
Demonstratie. `8x'(x) . '(x) . '(x) !9x'(x) `8x'(x) !9x'(x) Propozitia 8.2.15 Demonstratie. . x = y !9y(x = y) . x = x !9y(x = y) . x = x `9y(x = y) Propozitia 8.2.16 Demonstratie. (i) (G8) calc. prop. (G8) calc. prop.. `8x'(x) !9x'(x). (G6) Propozitia 8.2.12
calc. prop.. `8x9y(x=y). Propozitia 8.2.12 punând termenul x ^n loc de y (G6) m.p.. `8x8y9z [(x=z) . (z=y)]. . (x = z) . (z = y) . 9z [(x = z) . (z = y)] . (x = z) . (z = z) . 9z [(x = z) . (z = y)] . (x = z)
. (z = z) . 9z [(x = z) . (z = y)] Propozitia 8.2.12 luam termenul z m.p.. . Propozitia 8.2.17 . . . 8x. . 8x.
210CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Demonstratie. Din Propozitia 8.2.5. . Propozitia 8.2.18 . . . 9x. !9x. Demonstratie. . . . . ipoteza `:. !:. calc. prop. `8x:. !8x:. Propozitia 8.2.17 . :8x:. . :8x:. calc. prop. Ultima formula este chiar `9x. !9x. .
8.2.2 Deductia din ipoteze si -demonstratia formala. Teorema deductiei Denitia 8.2.19 Fie S o multime de formule si . o formula. Spunem ca formula . se deduce (formal) din ipotezele , si notam astfel: S . ', daca una din urmatoarele are loc: (a) . este axioma, (b) . . , (c) exista o
formula , astfel ^ncât S . ,S . . . ', adica: S . , . . . (m.p.) S . . (d) exista . si x, astfel ^ncât S . . si . este 8x, adica: S . . (P.G.) S `8x.
8.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 211 Notiunea "S . ' a fost denita prin inductie: -momentul zero al inductiei este precizat de (a) si (b), -pasul inductiei (trecerea de la k la k + 1) este realizat prin aplicarea conditiilor (c) si (d). Observatia 8.2.20 ;. . (. . '. Denitiile
8.2.21 O-demonstratie formala a lui . este un sir nit de formule 1;:::;n, astfel ^ncât n = . si, pentru orice 1 = i = n, avem una din situatiile: 'i este axioma, 'i . , exista j;k < i, astfel ^ncât k = j . i, exista j<i si x . V ,
astfel ^ncât i = 8xj . Numarul n se numeste lungimea -demonstratiei formale. Comparând denitiile deductiilor formale si ale -demonstratiilor formale, se observa ca: S . . (. (. admite o S demonstratie formala). Denitia 8.2.22 Daca '(1;:::;xn) este o formula, atunci 8x1 ::. 8xn'(x1;:::;xn) se numeste ^nchiderea sa universala.
Propozitia 8.2.23 S . '(x1;:::;xn) (. S `8x1 ::. 8xn '(x1;:::;xn). Demonstratie. =): Se aplica P.G. de n ori. (=: S `8x1 ::. 8xn '(x1;:::;xn) !8x2 ::. 8xn '(x1;:::;xn) S `8x2 ::. 8xn '(x1;:::;xn) !8x3 ::. 8xn '(x1;:::;xn) . . . S . 8xn '(x1, . . . , xn) . '(x1, .
. . , xn). Conform calculului propozitiilor, rezulta: S . 8x1 . . . 8xn '(x1, . . . , xn) . '(x1, . . . , xn). Atunci S . 8x1 . . . 8xn '(x1, . . . , xn) prin ipoteza S . 8x1 . . . 8xn '(x1, . . . , xn) . '(x1, .
. . , xn) mai sus S . '(x1, . . . , xn) m.p.. . Conform propozitiei precedente, studiul deductiei formale din ipoteze poate fi redus la enunturi.
212CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Propozitia 8.2.24 (a) S . ', S . =. . . ', (b) S . . (. exista 0 . , 0 nita, 0 . '. Demonstratie. Prin inductie dupa '. . Teorema 8.2.25 (Teorema deductiei) Fie S o multime de formule, . un enunt
si . o fomula. Atunci S . . . . (. S [f'g. . Demonstratie. =): Aplicând Propozitia 8.2.24, (a) si m.p.. (=: Prin inductie asupra modului cum este denit S [f'g. . Totul decurge ca ^n cazul calculului propozitional, adaugându-se situatia: . = 8x,S [f'g. : S [f'g. a =. S
. . . a ipoteza inductiei =. S `8x(. . ) P.G. =. S `8x(. . ) . (. !8x) (G4), . ind enunt =. S . . !8xa m.p. =. S . . . . conform notatiei. 8.2.3 Multimi (teorii) consistente Denitia 8.2.26 O multime S de formule (teorie) se numeste inconsistenta, daca S . ', pentru
orice formula '. In caz contrar, S se numeste consistenta. Urmatoarele rezultate asupra teoriilor consistente si teoriilor consistente maximal e se demonstreaza la fel ca analoagele lor din cazul calculului propozitional. Propozitia 8.2.27 Pentru orice teorie , sunt echivalente urmatoarele armatii: (1) S este inconsistenta, (2) exista o formula ', astfel ^ncât S .
. ^:', (3) exista o formula ', astfel ^ncât S . . si S `:', (4) pentru orice formula ', S `:(. . '), (5) exista o formula ', astfel ^ncât S `:(. . '). Propozitia 8.2.28 Fie S o teorie si . o formula a lui Lt . Atunci (a) S [f'} este inconsistenta (. S `:',
(b) S . f:'} este inconsistenta (. S . '. Denitia 8.2.29 O teorie consistenta . se numeste maximala daca este un elemen t maximal ^n multimea teoriilor consistente ale lui Lt (ordonata de incluziune). Cu alte cuvinte, o teorie consistenta . este maximala a daca prin adaugarea unor formule noi la . se obtine o teorie inconsistenta.
8.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 213 Propozitia 8.2.30 Orice teorie consistenta se poate scufunda ^ntr-o teorie consistent a maximala. Propozitia 8.2.31 Fie S o teorie consistenta maximala. Atunci (1) S . . (. . . , (2) S . . . . (. (S . . sau S . ), (3) Pentru orice
formula ', avem: S . . sau S `:'. Observatia 8.2.32 Fie S o teorie si ', . doua formule ale lui Lt . Atunci S . . . . (. (S . . si S . ). Propozitia 8.2.33 Daca S este o teorie consistenta, atunci sunt echivalente: (1) S este maximala, (2)
pentru orice formule ', , S . . . . (. (S . . sau S . ), (3) pentru orice formula ', S . . sau S `:'. 8.2.4 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate Studiem algebra Lindenbaum-Tarski asociata calculului cu predicate. Multimea formulelor lui Lt este factorizata printr-o relatie de echivalenta canonica, iar multimea cât obtinuta este ^nzestrata
cu o structura de algebra Boole. Operatiile acestei algebr e Boole se obtin din conectorii propozitionali ai lui Lt : disjunctia, conjunctia si negatia. Implicatia si echivalenta logica din sintaxa lui Lt sunt traduse algebric prin implicatia booleana, respectiv prin echivalenta booleana din algebra Lindenbaum-Tarski. Pâna aici totul se produce ^n mod analog algebrei Lindenbaum-Tarski a calculului propozitional. In subsectiune
se analizeaza modul ^n care cuanticatori i lui Lt actioneaza ^n algebra Lindenbaum-Tarski. Astfel, se degaja notiunile de cuanticator existential si de cuanticator universal ^ntr-o algebra Boole, apoi notiunea de algebra Boole monadica si de algebra Boole cilindrica. Algebrele Boole cilindrice sunt structurile algebrice asociate calculului cu predicate. Multe din proprietatile sintactice si semantice ale lui Lt pot fi formulate
si demonstrate ^n contextul algebrelor Boole cilindrice (vedeti monograa [56]).
Algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lt Fie F orm(Lt ) multimea formulelor lui Lt . Urmatoarea relatie binara, , pe F orm(Lt ):
214CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE . ~ . (). . . . (. (. . . . si . . . ') este o relatie de echivalenta (se demonstreaza exact ca la calculul propozitional). Fie B = F orm(Lt )/ ~ multimea cât; pentru . . F orm(Lt ), notam cu 'bclasa
sa de echivalenta. Denim urmatoarele operatii pe multimea B: def. \def. \def. :', 0 def. '\^:', 1 def. . . b= . . , 'b. b= . . , :. == = '\_:'. La fel ca^n cazul calculului propozitiilor, se poate arata ca denitiile acestor operatii nu depind de reprezentanti si ca structura
B =(B = F orm(Lt )/ , _, ^, :, 0, 1) este o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lt . La fel ca ^n cazul calculului propozitional, sunt valabile echivalentele urmatoare: . . . . (. 'b= b, . . (. 'b= 1. Consideram functia surjectiva p : F orm(Lt
) . B, p(')= ', pentru orice . . F orm(Lt ). Functia p are proprietatile urmatoare: p(. . )= p(') . p(), p(. . )= p(') . p(), p(:')= :p('), p(. . )= p(') . p(), p(. . )= p(') . p(), p(') = p() (. . . . , p(')= 1 (.
. '. Functia p duce operatiile logice ^n operatii booleene. In mod natural, se pune problema care este comportamentul functiei p fata de cuanticatori. Propozitia 8.2.34 8x'(x)= . '(v), 9x'(x)= . '(v). v2Vv2V Demonstratie. A proba prima formula este echivalent cu: (a) d'(v), pentru orice v . V
, 8x'(x) = (b) dac. = '(v), pentru orice v . V , atunci b8x'. a bdd Avem: (a): rezulta folosind axioma (G5): `8x. . '(v), pentru orice v . V . (b): Presupunem b= '(v), v . V , deci . . . '(v), v . V . Alegem o variabila v
ce nu apare ^n . sau ^n 8x'(x). . . . '(v) . 8v(. . '(v)) P.G. . 8v(. . '(v)) . (. . 8v'(v)) (G4) (i) . . . 8v'(v) m.p..
8.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 215 De asemenea, . 8v'(v) . '(x) (G5) . 8x[8v'(v) . '(x)] P.G. . 8x[8v'(v) . '(x)] . (8v'(v) . 8x'(x)) (G4) (ii) . 8v'(v) . 8x'(x) m.p.. Din (i) si (ii) rezulta: . . !8x'(x), adica . = (8\x'(x)). A doua relatie rezulta din prima, folosind egalitatile
de Morgan: (\9x')= (:8\x:')= :(8\x:')= . (:\'(v)) = . (\'(v)). v2Vv2V Observatia 8.2.35 Folosind functia p, egalitatile din Propozitia precedenta se scriu: p(8x')= . p('(v));p(9x')= . p('(v)). v2Vv2V Notam Sent(Lt ) multimea enunturilor lui Lt . Atunci Sent(Lt )/ = f'b . . Sent(Lt )} este o
subalgebra Boole a lui B = F orm(Lt )/ .
Algebra Lindenbaum-Tarski a unei teorii Denitia 8.2.36 O submultime S a lui F orm(Lt ) se numeste teorie a lui Lt . Vom generaliza acum constructia de mai sus, denind algebra Lindenbaum-Tarski a unei teorii. Fie S o teorie a lui Lt . Consideram relatia
binara S pe F orm(Lt ) denita astfel: . S . (. S . . . . (. (S . . . , S . . . '). Atunci S este o relatie de echivalenta. Fie BS = F orm(Lt )/ S multimea cât. Notam cu '=S clasa de echivalenta a lui . . F orm(Lt ). BS
devine algebra Boole fata de operatiile: '=S . =S def. '=S . =S def. =(. . )=, =(. . )=, :('=) def. 1 def. 0 def. =(:')=, =(. _:')=, =(. ^:')=. BS =(B, _, ^, :, 0, 1) se numeste algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei . Observatia 8.2.37 B = B
216CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Propozitia 8.2.34 se poate extinde cu usurinta la algebra Lindenbaum-Tarski B. In algebra Lindenbaum-Tarski B, au loc echivalentele urmatoare: '=S = =S (. S . . . , '== 1 (. S . '. Aceste echivalente traduc ^n limbaj algebric proprietati
ale deductiei formale. Prin cea de a doua echivalenta, a demonstra ca S . . se reduce la un calcul boolean. 8.2.5 Algebre Boole monadice, poliadice si cilindrice In mod natural, se pune acum problema denirii algebrelor corespunzatoare calcululu i cu predicate. Ele vor avea ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lt . Primul pas va fi obtinerea
unei notiuni de cuanticator (existential si universal) pe o algebra Boole oarecare. Fie A =(A, _, ^, :, 0, 1) o algebra Boole oarecare. Denitia 8.2.38 Un cuanticator existential pe A este o functie . : A . A, astfel ^ncât: 9(0) = 0, x 9(x), 9(x ^9(y)) = 9(x) ^9(y).
Dual, un cuaticator universal pe A este o functie . : A . A, astfel ^ncât: 8(1) = 1, x 8(x), 8(x _8(y)) = 8(x) _8(y). Daca . este un cuanticator existential pe A, atunci 8(x)= :9(:x) deneste un cuanticator universal pe A; daca . este un cuanticator universal pe A, atunci 9(x)= :8(:x) deneste un cuanticator
existential pe A. Denitia 8.2.39 O algebra Boole monadica este o structura (A, 9), unde A este o algebra Boole si . este un cuanticator existential pe A. Consideram algebra Lindenbaum-Tarski B si o variabila oarecare x . V . Denim operatia unara 9x : B . B prin: ') def. 9x=
9x', pentru orice . . F orm(Lt ). Observatia 8.2.40 Operatia 9x este bine denita: . . . . =)`9x. $9x.
8.2. SINTAXA SI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 217 Propozitia 8.2.41 9x este un cuanticator existential pe B. Demonstratie. Cele trei relatii: 9x(0) = 0, . 9x'), 9x. ^9x(b)) = 9x') ^9x(b) sunt echivalente cu : . (. ^:') $9x(. ^:'), (putem lua pe . = enunt) . . !9x', `9x(. ^9x) .
(9x. ^9x. . Observatia 8.2.42 Cuanticatorul universal 8x asociat lui 9x este: ') def. 8x= 8x'. Denitia cuanticatorului existential (respectiv universal) pe o algebra Boole oarecare a fost obtinuta ^n mod independent de A. Tarski si de P. Halmos. Cele trei axiome simple ce denesc cuanticatorul existential (respectiv universal) pornes c din
analiza proprietatilor operatiilor unare 9x (respectiv 8x) ale algebrei Lindenbaum-Tarski B. Actiunea cuanticatorului existential asupra formulelor lui Lt este reectata ^n algebra Lindenbaum-Tarski B prin operatiile unare (9x)x2V . Atunci structuril e algebrice ale lui Lt vor fi algebre Boole ^nzestrate cu familii de cuanticatori existentiali. Denitia 8.2.43 Fie I o multime nevida. Se numeste I-algebra Boole cilindrica
o structura (A, (9i)i2I ;E) unde: A este o algebra Boole, 9i este cuanticator existential pe A, pentru orice i . I, E este o functie E : I2 . A, numita egalitate pe A, astfel ^ncât urmatoarele conditii sunt ^ndeplinite: (C1) 9i 9j = 9j 9i, pentru orice i, j . I, (C2) E(i,
i) = 1, i . I, (C3) E(i, j)= 9k[E(i, k) . E(k, j)], pentru k . = i, j din I, (C4) 9i[E(i, j) . x] ^9i[E(i, j) ^:x] = 0, pentru i 6n I. = j ^ Exemplul 8.2.44 Fie E0 : V . B, data de E0(x, y)=(x\= y), pentru orice x, y
. V . Atunci (B, (9x)x2V ;E0) este o V -algebra Boole cilindrica.
218CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Notiunea de I-algebra Boole cilindrica este generalizarea structurii din Exemplul 8.2.44. In interpretare, I reprezinta multimea variabilelor, (9i)i2I familia cuanticatorilo r existentiali, iar E reecta predicatul de egalitate. Exemplul urmator ^ndeparteaza notiunea de algebra cilindrica de sintaxa lui Lt . Exemplul 8.2.45 Fie X, I
doua multimi nevide si F (XI ;L2) multimea functiilor p : XI . L2. Pentru i . I si p : XI . L2, denim functia 9i(p): XI . L2 prin: 9i(p)(x)= _fp(y) y . XI ;y jInfig= x jInfigg, pentru orice x . XI . In felul acesta, obtinem o functie 9i : F
(XI ;L2) . F (XI ;L2). 9i este un cuanticato r existential pe algebra Boole F(XI ;L2). De asemenea, denim E0(i, j): XI . L2 prin: . 1, daca xi = xj; E0(i, j)(x)= 0, daca xi 6 = xj. Se obtine o functie E0 : I2 . F (XI ;L2):(i, j)
7 . E0(i, j). Atunci (F(XI ;L2), (9i)i2I ;E0) este o I-algebra Boole cilindrica. Observatiile 8.2.46 Algebrele cilindrice sunt structuri algebrice ce provin din sintaxa calculului cu predicate. Ele au fost denite si studiate de A. Tarski, de elevii sai L. Henkin si J.D. Monk si de numerosi alti
cercetatori [56]. Algebrele Boole poliadice, introduse de P. R. Halmos [50], constituie un al doilea tip de structuri algebrice ce au ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lt . Intre algebrele cilindrice si algebrele poliadice exista o legatura puternica (vedeti [38]), multe din proprietatile unora putând fi transferate celorlalte structuri. Cu toate acestea, teoriile lor s-au
dezvoltat separat si, cel mai adesea, cu tehnici diferite. 8.3 Semantica calculului cu predicate Formulele si enunturile sunt formatiuni simbolice, construite din alfabetul lui Lt . In aceasta sectiune, vom deni validitatea formulelor si enunturilor prin intermediu l notiunii de interpretare. Vrem sa vedem ce ^nseamna a interpreta limbajul
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE Lt ^ntr-o structura data. Prin alegerea alfabetului lui Lt , exista o corespondenta biunivoc a ^ntre simbolurile de operatii, de relatii si de constante si operatiile, relatiile si constantele acestei structuri. Atunci putem considera ca operatiile, relatiile si constantele unei structuri A reprezinta interpretarea simbolurilor de operatii, de relatii si de constante ^n A.
Pâna aici totul este deja continut ^n modul cum a fost construit limbajul. A ramas sa interpretam variabilele lui Lt ^n A. Prin denitie, variabilele vor fi interpretate prin elemente ale lui A. Atunci o interpretare va fi o functie de la multimea variabilelor la universul structurii. Prin inductie, sunt denite: valoarea unei formule relativ la o interpretare,
valoarea unui enunt ^ntr-o structura, notiunea de enunt universal adevarat, model al unei teorii, etc. Pe lânga validitatea formulelor si enunturilor, semantica lui Lt mai studiaza si deductia semantica , denita cu ajutorul notiunii de model. In cele ce urmeaza vom formula ^n termeni precisi aceste notiuni si idei. 8.3.1 Interpretare. Modele Fie A o structura corespunzatoare limbajului Lt .
Daca f (respectiv R, respectiv c) este un simbol de operatie (respectiv un simbol de relatie, respectiv un simbol de constanta), atunci vom nota cu fA (respectiv RA, respectiv cA) operatia (respectiv relatia, respectiv constanta) corespunzatoare din A. Denitia 8.3.1 O interpretare (sau evaluare) a lui Lt ^n A este o functie s : V .
A. Astfel, o variabila v . V este interpretata prin elementul s(v) al lui A. Denitia 8.3.2 Pentru orice termen t si pentru orice interpretare s, denim prin inductie elementul tA(s) . A: daca t este variabila v, atunci tA(s)= s(v), A daca t este constanta c, atunci tA(s)= c, daca t
este f(t1;:::;tn1 (s)). ), atunci tA(s)= fA(tA(s);:::;tA n Elementul tA(s) al lui A se numeste valoarea de adevar a termenului t ^n interpretare a s. Denitia 8.3.3 Pentru orice formula . si pentru orice interpretare s, vom deni valoarea de adevar a lui . ^n interpretarea s k'(s). = k'(s)kA
. L2 = f0, 1} : -pentru formule atomice: daca . este t1 = t2, atunci AA . 1, daca t(s)= t(s); 12 k'(s). = tA 0, daca 1 (s)=6tA(s): 2
220CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE daca . este R(t1;:::;tm), atunci AA k'(s). =1 (. (t(s);:::;t(s)) . RA : 1 m -pentru formule oarecare, prin inductie: pentru formule atomice a fost denit, daca . este :, atunci k'(s). = :k(s)k, daca .
este a . , atunci k'(s). = k(s)k!k(s)k, daca . este 8x, atunci k'(s). = Va2A k(s[x])k, a unde s[x]: V . L2 este interpretarea denita de: a . a, daca v = x, s[x](v)= as(v), daca v =6x. Consecinta imediata: daca . este a . ,
atunci k'(s). = k(s)k_k(s)k, daca . este a . , atunci k'(s). = k(s)k^k(s)k, daca . este a . , atunci k'(s). = k(s)k$k(s)k, daca . este 9x, atunci k'(s). = Wa2A k(s[x])k. a In sectiunea precedenta, prin constructia lui Lt s-a trecut de la structuri la limbaj: proprietatile de ordinul I ale structurilor sunt
reprezentate simbolic prin formule si enunturi. Conform denitiilor precedente, drumul invers, de la limbaj la structuri, este realizat prin corespondentele urmatoare: f 7 . fA : de la simboluri de operatii la operatii ale lui A R 7 . RA : de la simboluri de relatii la relatii ale lui A c 7 .
cA : de la simboluri de constante la constante ale lui A v 7 . s(v) : de la variabile la indivizi ai lui A t 7 . tA(s) : de la termeni la indivizi ai lui A . 7 . k'(s). : de la formule la valori de adevar. Prin functia
kkA, conectorii !, :, _, ^, . sunt transformati ^n operatiile booleene corespunzatoare, iar cuanticatorii . si . ^n operatiile inmum si supremum (cu A ca multime de indici). Lema 8.3.4 Fie s1;s2 doua interpretari. Pentru orice termen t, avem: s1 jV (t) = s2 jV (t) =. tA(s1)= tA(s2). Demonstratie. Prin inductie, dupa
modul de denire al termenului t: daca t este variabila sau constanta, atunci armatia este imediata, daca t este f(t1;:::;tn), atunci
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE V (t)= Sn V (ti);s1 jV (t) = s2 jV (t) i=1 =. s1 jV (ti) = s2 jV (ti);i =1;:::;n =. tA(s1)= tA(s2);i =1;:::;n ii =. tA(s1)= fA(tA(s1);:::;tA(s1)) = fA(tA(s2);:::;tA(s2)) = tA(s2). 2 1 n 1 n Lema precedenta arata ca valoarea tA(s)
a termenului t ^n interpretarea s depind e numai de restrictia lui s la V (t). Propozitia 8.3.5 Pentru orice formula . si pentru orice interpretari s1, s2, avem: s1 jFV (') = s2 jFV (') =)k'(s1). = k'(s2)k. Demonstratie. Prin inductie dupa ': daca . este de forma t1 =
t2, atunci FV (')= V (t1) . V (t2), s1 jFV (') = s2 jFV (') =. s1 jV (tj) = s2 jV (tj );j =1, 2, =. tA j (s1)= tA j (s2);j =1, 2 (conform Lemei 8.3.4). Rezulta k'(s1). =1 (. tA(s1)= tA(s1) (. tA(s2)= tA(s2) (. k'(s2). =1, 12 12 de
unde k'(s1). = k'(s2)k. daca . este de forma R(t1;:::;tm), atunci FV (')= Sm V (tj), deci j=1 s1 jFV (') = s2 jFV (') =. s1 jV (tj) = s2 jV (tj );j =1;:::;m, =. tA j (s1)= tA j (s2);j =1;:::;m. Rezulta k'(s1). =1 (. (tA(s1);:::;tA (s1)) . RA
1 m (. (tA(s2);:::;tA (s2)) . RA 1 m (. k'(s2). = 1. daca . este de forma a . , atunci FV (')= FV () . FV (), s1 jFV (') = s2 jFV (') =. s1 jFV () = s2 jFV ();s1 jFV () = s2 jFV
() =)k(s1). = k(s2)k, k(s1). = k(s2). (ipoteza inductiei) =)k'(s1). = k'(s2)k. daca . este de forma :, atunci se procedeaza analog. daca . este de forma 8x, atunci FV (')= FV () nfxg.
222CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Fie a . A. Daca s1 jFV (') = s2 jFV ('), atunci s1[xa jFV () = s2[xa jFV (). Conform ipotezei inductiei, k(s1[x]). = k(s2[x])k, deci aa k'(s1). = Va2A k(s1[x]). = Va2A k(s2[x]). = k'(s2)k. 2 aa Conform lemei precedente,
valoarea de adevar a unei formule . ^ntr-o interpretar e s depinde numai de restrictia lui s la FV ('). Notatia 8.3.6 Daca fx1;:::;xn} contine variabilele ce apar ^ntr-un termen t, atunci notam t(x1;:::;xn). Reamintim ca '(x1;:::;xn) ^nseamna FV (') . fx1;:::;xng. Denitia 8.3.7 Fie t(x1;:::;xn) un termen, '(x1;:::;xn) o formula si a1;:::;an . A. Denim
) def. def. tA(a1;:::;an= tA(s) . A, k'(a1;:::;an). = k'(s)k. L2, unde s : V . A este o interpretare ce verica s(xi)= ai, i =1;:::;n. Conform Lemei 8.3.4 si Propozitiei 8.3.5, denitiile lui tA(a1;:::;an) si k'(a1;:::;an). sunt corecte (depind numai de conditia s(xi)= ai;i =1;:::;n). Denitia 8.3.8
] def. Aj= '[a1;:::;an,k'(a1;:::;an). =1. Folosind aceasta denitie (notatie), transcriem unele proprietati din denitia kk. daca '(x1;:::;xn) este t1(x1;:::;xn) = t2(x1;:::;xn), atunci AA Aj= '[a1;:::;an] . t(a1;:::;an)= t(a1;:::;an): 12 daca '(x1;:::;xn) este R(t1(x1;:::;xn);:::;tm(x1;:::;xn)), atunci AA Aj= '[a1;:::;an] . (t(a1;:::;an);:::;t(a1;:::;an)) . RA : 1 m
daca '(x1;:::;xn) este :(x1;:::;xn), atunci Aj= '[a1;:::;an] . A 6j= [a1;:::;an]. daca '(x1;:::;xn) este (x1;:::;xn) . (x1;:::;xn), atunci Aj= '[a1;:::;an] . (Aj= [a1;:::;an] ,Aj= [a1;:::;an]).
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE daca '(x1;:::;xn) este (x1;:::;xn) . (x1;:::;xn), atunci Aj= '[a1;:::;an] . (Aj= [a1;:::;an] sau Aj= [a1;:::;an]). daca '(x1;:::;xn) este (x1;:::;xn) . (x1;:::;xn), atunci Aj= '[a1;:::;an] . (Aj= [a1;:::;an] si Aj= [a1;:::;an]). daca '(x1;:::;xn) este (x1;:::;xn) . (x1;:::;xn), atunci Aj= '[a1;:::;an] . (Aj= [a1;:::;an] ,Aj= [a1;:::;an]). daca '(x1;:::;xn) este 8x(x, x1;:::;xn), atunci
Aj= '[a1;:::;an] . pentru orice a . A, Aj= [a1;:::;an]. daca '(x1;:::;xn) este 9x(x, x1;:::;xn), atunci Aj= '[a1;:::;an] . exista a . A, Aj= [a1;:::;an]. Notiunea "Aj= '[a1;:::;an] poate fi denita ^n mod direct, fara a face apel la kkA. Denitia este prin inductie, constând ^n echivalentele de mai sus. Observatia 8.3.9 Daca . este un enunt,
atunci k'(s). nu depinde de inter pretarea s; ^n acest caz, notam k'. = k'(s)k. De asemenea, Aj= . ,k'. =1. Denitiile 8.3.10 Daca Aj= ', spunem ca enuntul . este adevarat ^n A sau ca A este model pentru '. Daca G este o multime de enunturi, atunci spunem
ca A este model al lui G daca A este model pentru orice . . ; notam aceasta cu Aj=. Daca '(x1;:::;xn) este o formula, atunci A este model al lui '(x1;:::;xn), si notam aceasta scriind: Aj= '(x1;:::;xn), daca Aj= 8x1 ::. 8xn'(x1;:::;xn). Daca S este o teorie (= multime de formule ale lui
Lt ), atunci A este model 3 al lui , si notam aceasta scriind Aj=, daca A este model pentru ecare . . . 3In matematica, notiunea de model are mai multe sensuri. Prin model matematic al unei situatii concrete se ^ntelege, de obicei, un ansamblu de notiuni si de relatii ce dau o
reprezentare matematica a acelei situatii. In acest caz, este realizata o trecere de la concret la abstract. Notiunea de model al unei teorii este asociata unui traseu invers. Teoria este un concept al unei lumi simbolice (sintaxa), iar un model al sau apartine lumii reale a structurilor.
224CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Denitia notiunii "Aj= a fost data de A. Tarski. Ea sta la baza teoriei modelelor , una din principalele ramuri ale logicii matematice. Conventie: Pentru orice structura A, Aj= ;. 8.3.2 Constante noi In rezolvarea unor probleme din logica predicatelor, se impune
sa largim limbaju l Lt , prin adaugarea unor constante noi. Vom prezenta ^n continuare câteva rezultate simple legate de acest procedeu. Fie C o multime de constante noi (distincte de constantele lui Lt ). Consideram limbajul Lt (C), obtinut din Lt prin adaugarea constantelor din C. O structura a lui Lt (C) este de forma (A;ac)c2C ,
unde A este o structura corespunzatoar e lui A si ac . A, pentru orice c . C (ac este interpretarea constantei c . C). Daca c = fc1;:::;cng, atunci o structura pentru L(c1;:::;cn) va fi de forma (A;a1;:::;an), unde ai este interpretarea lui ci, i =1;:::;n. Lema 8.3.11 Pentru orice termen t(x1;:::;xn) al lui Lt si pentru
orice a1;:::;an . A, )(A;a1;:::;an) t(c1;:::;cn= tA(a1;:::;an). Demonstratie. Prin inductie asupra lui t: t este x: t(c)(A;a) = a = tA(a), t este o constanta d din Lt : t(c)(A;a) = dA = tA(a), t este f(t1(x1;:::;xn);:::;tm(x1;:::;xn)): )(A;a1;:::;an) t(c1;:::;cn= f(t1(c1;:::;cn);:::;tm(c1;:::;cn)) = f(A;a1;:::;an)(A;a1;:::;an))(A;a1;:::;an)) )(t1(c1;:::;cn;:::;tm(c1;:::;cn = fA(tA(a1;:::;an);:::;tA (a1;:::;an))
1 m = tA(a1;:::;an), )(A;a1;:::;an) A ipoteza inductiei ind: tj(c1;:::;cn= tj (a1;:::;an);j =1;:::;m. . Propozitia 8.3.12 Pentru orice formula '(x1;:::;xn) a lui Lt si pentru orice a1;:::;an . A, (A;a1;:::;an) j= '(c1;:::;cn) (. A j= '[a1;:::;an]. Demonstratie. Prin inductie dupa ': daca . este t1(x1;:::;xn)=t2(x1;:::;xn), atunci: (A;a1;:::;an) j=
'(c1;:::;cn) )(A;a1;:::;an) )(A;a1;:::;an) (. t1(c1;:::;cn= t2(c1;:::;cn(. tA(a1;:::;an)= tA(a1;:::;an) 12 (. A j= '[a1;:::;an]. daca . este R(t1(x1;:::;xn);:::;tm(x1;:::;xn)), atunci:
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 225 (A;a1;:::;an) j= '(c1;:::;cn) )(A;a1;:::;an) (. (t1(c1;:::;cn)(A;a1;:::;an);:::;tm(c1;:::;cn)) . R(A;a1;:::;an(. (tA(a1;:::;an);:::;tA (a1;:::;an)) . RA 1 m (. A j= '[a1;:::;an]. daca . este :: (exercitiu, folosind inductia). daca . este a . : (exercitiu, folosind inductia). daca '(x1;:::;xn) este 8x(x, x1;:::;xn). Ipoteza inductiei: pentru
orice constante c, c1;:::;cn si pentru orice a, a1;:::;an . A: (A, a, a1;:::;an) j= (c, c1;:::;cn) (. A j= [a, a1;:::;an]. Atunci (A;a1;:::;an) j= '(c1;:::;cn) (. pentru orice a . A,(A;a1;:::;an) j= (x, c1;:::;cn)[a] (ipoteza inductiei) (. pentru orice a . A, Aj= [a, a1;:::;an] (ipoteza inductiei) (. A j= '[a1;:::;an]. . Un caz special
^l constituie extinderea limbajului Lt cu simboluri de constante pentru elementele unei structuri date. Fie A o structura si C = fca a . A} cu ca 6 = cb pentru a 6 = b. O structura pentr u Lt (C) este de forma (B, ba)a2A, cu ba . B, pentru orice a . A. In particular,
(A;a)a2A este o structura pentru Lt (C). Vom identica constanta ca cu a, deci pe C cu A. Atunci limbajul Lt (C) se va nota cu Lt (A). Conform Propozitiei 8.3.12, pentru '(x1;:::;xn) . L si a1;:::;an . A, avem (A;a)a2A j= '(ca1 ;:::;can ) (. A j= '[a1;:::;an]. Cu identicarea ca . a,
echivalenta se scrie (A;a)a2A j= '(a1;:::;an) (. A j= '[a1;:::;an]. Conform acestei echivalente, este natural sa scriem Aj= '(a1;:::;an) ^n loc de Aj= '[a1;:::;an] sau de echivalentul sau (A;a)a2A j= '(a1;:::;an). 8.3.3 Enunturi. Formule universal adevarate Denitiile 8.3.13 Enuntul . este universal adevarat, si notam aceasta cu: j= ',
daca Aj= ', pentru orice structura A (de un tip xat ). Formula '(x1;:::;xn) este universal adevarata daca enuntul 8x1 ::. 8xn'(x1;:::;xn) este universal adevarat.
226CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Exemplul 8.3.14 Fie Lt limbajul egalitatii: fara operatii, predicate si constante. Structurile corespunzatoare sunt exact multimile. -pentru n = 1, consideram enuntul n denit de: 9x1 ::. 9xn[V1i<jn :(xi = xj ) ^8y(Wni=1 y = xi)]. Atunci pentru orice multime A: A j= n (.
cardinalul lui A este n ( A j= n). -A are cel mult n elemente (. A j= Wn k. k=1 -A are cel putin n elemente (. A j= Wn1 k (n = 2). k=1 Exemplul 8.3.15 Fie Lt limbajul teoriei grafurilor: cu un singur predicat binar, R. Fie urmatorul
graf simetric G =(X, R): d
ab
c X = fa, b, c, dg, R = f(a, b), (b, a), (b, c), (c, b), (b, d), (d, b), (c, d), (d, c)g. Vrem sa vedem daca G j= 8x9y8z(R(x, z)
. R(y, z)). Aceasta este echivalent cu a arata ca urmatoarele patru armatii sunt adevarate: (1) G j= 9y8z(R(a, z) . R(y, z)) (2) G j= 9y8z(R(b, z) . R(y, z)) (3) G j= 9y8z(R(c, z) . R(y, z)) (4) G j= 9y8z(R(d, z) . R(y, z)). Analizam (1): are loc daca una din urmatoarele armatii
este adevarata: (1a) G j= 8z(R(a, z) . R(a, z)) (1b) G j= 8z(R(a, z) . R(b, z)) (1c) G j= 8z(R(a, z) . R(c, z)) (1d) G j= 8z(R(a, z) . R(d, z)). De exemplu, (1b) are loc daca urmatoarele patru armatii sunt adevarate: (1ba) G j=(R(a, a) . R(b, a)) (1bb) G j=(R(a, b) . R(b, b)) (1bc)
G j=(R(a, c) . R(b, c)) (1bd) G j=(R(a, d) . R(b, d)). Se observa ca toate aceste armatii sunt adevarate. Exemplul 8.3.16 Fie G =(X, R) un graf simetric. Pentru x . X, gradul lui x este deg(x)=jfy . X xRyg .
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE Pentru orice n = 1, notam cu 'n(x) urmatoarea formula: 9x1 ::. 9xn[Vni=1 xRxi ^8y(Vni=1 :(y = xi) !:R(x, y))]. Formula 'n(x) exprima faptul ca "x are gradul n". Iata si alte trei exemplicari de formalizare a unor proprietati de ordinul I: -gradul lui x este cel mult
n: Wn 'k(x). k=1 Wn+1 -gradul lui x este cel putin n + 2: 'k(x). k=1 -exista un x astfel ^ncât gradul sau sa e mai mare ca 5 si mai mic ca 8: 9x('6(x) . '7(x)). Exemplul 8.3.17 Un monoid este o structura de forma A =(A,
+, 0), unde + este o operatie binara, asociativa si 0 este element neutru. Limbajul monoizilor va avea un simbol de operatie binara, +, si o constanta, 0. A monoid (. A j= 8x8y8z(x+(y +z) = (x+y)+z)^8x(x+0 = 0+x = x). Ordinul unui element a . A este cel mai mic n astfel ^ncât
na = 0; daca nu exista un asemenea n, atunci ordinul lui a este 1. Formula ordn(x): :(x = 0) ^:(2x = 0) . ::. ^:((n 1)x = 0) . (nx = 0) exprima faptul ca ordinul lui x este n. Observam ca "ordinul lui x este nit nu este proprietate de ordinul
I. Ea s-ar W1 putea exprima ca o "disjunctie innita": n=1 ordn(x). O asemenea formula ar presupune un limbaj ce admite disjunctii si conjunctii innite. 8.3.4 Deductia semantica din ipoteze Vom deni acum notiunea de deductie semantica (^n sensul lui Tarski). Denitia 8.3.18 Fie S o multime de formule si . o formula
a lui Lt . Spunem ca . se deduce semantic din ipotezele S (si notam: S j= ') daca . este adevarata ^n orice model A al lui : Aj==)Aj= '. Observatia 8.3.19 Cum Aj= pentru orice structura A (prin conventie), rezulta ca: ;j= . ()j= '.
228CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Observatia 8.3.20 S . , S j= . =. . j= '. Propozitia 8.3.21 S j= '(x1;:::;xn), S j= '(x1;:::;xn) . (x1;:::;xn) S j= (x1;:::;xn) Demonstratie. Fie Aj= . Conform ipotezei, Aj= '(x1;:::;xn), Aj= '(x1;:::;xn) . (x1;:::;xn).
Fie a1;:::;an . A. Atunci Aj= '(a1;:::;an) si Aj= '(a1;:::;an) . (a1;:::;an), deci Aj= (a1;:::;an). Am demonstrat ca Aj= (x1;:::;xn). . Propozitia 8.3.22 S j= '(x1;:::;xn) S j= 8x1 ::. 8xn '(x1;:::;xn) Teorema 8.3.23 (Teorema deductiei semantice) Fie S o multime de formule, . un enunt si . o formula.
Atunci are loc urmatoarea echivalenta: S j= . . . (. S [f'gj= . Demonstratie. =): Din S j= . . . avem S [f'gj= . . . Cum S j= ', rezulta S j= . (conform Propozitiei 8.3.12). (=: Vom presupune . = (x1;:::;xn). Trebuie sa aratam ca: Aj==)Aj= . .
(x1;:::;xn). Fie Aj= . Vrem sa aratam ca Aj= . . (x1;:::;xn), adica Aj= 8x1 ::. 8xn (. . (x1;:::;xn)). Fie a1;:::;an . A; aratam ca Aj= . . (a1;:::;an).
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE Aceasta este echivalent cu Aj= . =)Aj= (a1;:::;an). Presupunem Aj= ', de unde Aj=S [f'g. Conform ipotezei, Aj= (x1;:::;xn), deci Aj= (a1;:::;an). . Observatia 8.3.24 Implicatia =. este adevarata pentru cazul când . este o formul a arbitrara. Implicatia (= nu este adevarata ^n general: ;[fx = ygj=(x
= z): pentru ca Aj=(x = y)=)Aj=(x = z). Nu avem ^nsa ;j=(x = y) . (x = z). Intr-adevar, daca ar fi asa, atunci am avea Aj=(x = y)=. x = z pentru orice structura A. Atunci Aj= 8x8y8z(x = y . x = z), ceea ce nu este adevarat. Exercitiile 8.3.25
S j= . . . S j= . . . (1) (2) S j= 8x. !8x. S j= 9x. !9x. S j= . . . S j= . . . (3) (4) S j= 8x. $8x. S j= 9x. $9x. Exercitiul 8.3.26 Fie CS() = f. . formula, S j= 'g. Atunci
pentru orice formula , S j= a (. CS() j= . 8.3.5 Exemple de enunturi universal adevarate In aceasta subsectiune vom prezenta o lista de enunturi universal adevarate, precum si unele enunturi ce nu sunt universal adevarate. Atunci când nu se precizeaza , se va presupune ca k. = kkA, unde A este o structura oarecare.
230CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Exemplul 8.3.27 j= 8x ('(x) . (x)) . (8x'(x) !8x(x)). Urmatoarele armatii sunt echivalente: -k8x ('(x) . (x)) . (8x'(x) !8x(x)). =1 -k8x('(x) . (x))k. (k8x'(x). . k8x(x)k)=1 -k8x('(x) . (x)). = k8x'(x). . k8x(x). -k8x('(x) . (x)). . k8x'(x). = k8x(x). -Va2A k'(a) .
(a)k. Va2A k'(a)k= Va2A k(a). -Va2A(k'(a)k. (k'(a)k!k(a)k)) = Va2A k(a)k. Pentru a stabili aceasta ultima inegalitate, este sucient sa aratam ca pentru orice a . A avem k'(a)k. (k'(a)k!k(a)k) k(a)k. Ori, ^n orice algebra Boole avem: x . (x . y)= x . y = y. Exemplul 8.3.28 6j=(8x'(x) !8x(x)) !8x('(x) .
(x)). Consideram un limbaj cu un singur predicat, <, si cu doua constante, 2, 3. Fie structura A =(f1, 2, . . . , n, . . :g, <, 2, 3) si formulele: '(x): x = 2, (x): x = 3, (x = 3 este abrevierea lui :(x< 3)). Considerând interpretari ^n structura A mentionata, avem: k8x'(x) !8x(x). = k8x'(x).
. k8x(x). = (V8 kn = 2k) . (V8 kn = 3k)=0 . 0=1. n=1 n=1 k8x('(x) . (x)). = V8 kn = 2 . n = 3. = V8 (kn =2k!kn = 3k)=0. n=1 n=1 Rezulta: k(8x'(x) !8x(x)) !8x('(x) . (x)). = k8x'(x) !8x(x). . k8x('(x) . (x)). =1 .
0=0. Exemplul 8.3.29 j=(8x'(x) !8x(x)) !9x('(x) . (x)). Este echivalent cu a demonstra: (Va2A k'(a)k) . (Vb2A k(b)k) = Wa2A(k'(a)k!k(a)k) ceea ce este echivalent cu:
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE (Wa2A :k'(a)k) . (Vb2A k(b)k) = Wa2A(:k'(a)k_k(a)k) ceea ce este echivalent cu: W(:k'(a)k. Vb2A k(b)k) = W(:k'(a)k_k(a)k). a2Aa2A Aceasta din urma inegalitate este evidenta. Exemplul 8.3.30 6j= 9x ('(x) . (x)) . (8x'(x) !8x(x)). Consideram limbajul cu un singur predicat binar < si cu constantele
1, 2. Luam tot structura A =(f1, 2, . . . , n, . . :g, <, 1, 2) si formulele: '(x): x = 1, (x): x = 2. k9x ('(x) . (x)). = W(kn = 1k!kn = 2k) = 1; n1 k8x'(x). = Vn kn = 1. = 1; k8x(x). = Vn kn = 2. =
0; k8x'(x) !8x(x). = k8x'(x). . k8x(x). =1 . 0 = 0; k9x ('(x) . (x)) . (8x'(x) !8x(x)). = k9x ('(x) . (x)). . k8x'(x) !8x(x). =1 . 0 = 0. Exemplul 8.3.31 j=(9x'(x) !9x(x)) !9x ('(x) . (x)). k9x'(x) !9x(x). =(Wk'(a)k) . (Wb2A k(b)k)= a2A (Va2A
:k'(a)k) . Wb2A k(b). = Wb2A((Va2A :k'(a)k) _k(b)k) = Wb2A(:k'(b)k_k(b)k)= k9x('(x) . (x))k. Exemplul 8.3.32 6j= 9x ('(x) . (x)) . (9x'(x) !9x(x)). Consideram limbajul ce are o operatie binara, +, un predicat binar, <, si o constanta , 1. Structura este A =(N* , +, <, 1), iar formulele: '(x): 9y(x = y
+ y)(x este par), (x): x< 1. k9x ('(x) . (x)). = W(:kn este park_kn< 1k) = 1; n
232CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE k9x'(x) !9x(x). = k9x(x este par). . k9x(x< 1). =1 . 0 = 0; k9x ('(x) . (x)). . k9x'(x) !9x(x). =1 . 0 = 0. Exemplul 8.3.33 j= 9x ('(x) . (x)) . (8x'(x) !9x(x)). Urmatoarele armatii sunt echivalente: -k9x ('(x) .
(x)) . (8x'(x) !9x(x)). = 1, -k9x ('(x) . (x)). = k8x'(x). . k9x(x)k, -k8x'(x). . k9x ('(x) . (x)). = k9x(x)k. Demonstram ultima inegalitate: k8x'(x). . k9x ('(x) . (x)). = Va2A k'(a)k. (Wb2A(k'(b)k$k(b)k)) = Wb2A[(Va2A k'(a)k) . (k'(b)k$k(b)k)] = Wb2A[k'(b)k. (k'(b)k!k(b)k)] = Wb2A(k'(b)k^k(b)k) = Wb2A k(b). = k9x(x)k. Exemplul 8.3.34
6j=(8x'(x) !9x(x)) !9x ('(x) . (x)). Fie Lt limbajul egalitatii, ^mbogatit cu constantele 1, 2 si A = N. Consideram formulele: '(x): x = 1, (x): x = 2. k8x(x = 1) !9x(x = 2). = k8x(x = 1). . k9x(x = 2). =0 . 1 = 1; k9x(x = 1 . x = 2). = 0.
Exemplul 8.3.35 j=(8x'(x) _8x(x)) !8x ('(x) . (x)). k8x'(x) _8x(x). = k8x'(x). . k8x(x). = (Va2A k'(a)k) . (Vb2A k(b)k)= Va;b2A(k'(a)k_k(b)k) = Va2A(k'(a)k_k(a)k)= k8x('(x) . (x))k.
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE Exemplul 8.3.36 6j= 8x ('(x) . (x)) . (8x'(x) _8x(x)). Se considera un limbaj cu o operatie binara, +, A =(N, +). Consideram formulele: '(x): x = 2x (2x este termenul x + x), (x): :(x =2x). k8x[(x = 2x) . (x . =2x)]. = 1; k8x(x = 2x). =
0, k8x(x6 =2x). = 0. Deci, k8x[(x = 2x) . (x6=2x)]. =1 . (0 . 0) = 1 . 0 = 0. =2x)] . [8x(x = 2x) _8x(x6 Exemplul 8.3.37 j= 8x ('(x) . (x)) . (9x'(x) _8x(x)). k8x ('(x) . (x)). = Va2A(k'(a)k^k(a)k) = Va2A[Wb2A(k'(b)k^k(a)k)] = Va2A[(Wb2A k'(b)k) ^k(a)k]=(Wb2A
k'(b)k) . (Va2A k(a)k)= k9x'(x). . k8x(x). = k9x'(x) _8x(x)k. Exemplul 8.3.38 6j=(9x'(x) _8x(x)) !8x ('(x) . (x)). Luam un limbaj cu un predicat binar, <, si doua constante, 2, 3. A =(N, <, 2, 3). k9x(x = 2) _8x(x< 3). = k9x(x = 2). . k8x(x< 3). =1 . 0 = 1, k8x[(x
= 2) . (x< 3)]. = 0. Rezulta: 6j=(9x(x = 2) _8x(x< 3)) !8x((x = 2) . (x< 3)). Exemplul 8.3.39 j= 9x ('(x) . (x)) . (9x'(x) _9x(x)). Exemplul 8.3.40 j= 9x ('(x) . (x)) . (9x'(x) ^9x(x)). Exemplul 8.3.41 6j=(9x'(x) ^9x(x)) !9x ('(x) . (x)). 6j=(9x(x
= 2) ^9x(x = 3)) !9x ((x = 2) . (x = 3)) (se ia limbajul egalitatii, ^mbogatit cu doua constante, 2, 3 si A =(N, 2, 3)).
234CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Exemplul 8.3.42 j= 8x ('(x) . (x)) . (8x'(x) ^9x(x)). Revine la inegalitatea: Va2A(k'(a)k^k(a)k) = (Va2A k'(a)k) . (Wb2A k(b)k)= Va2A(k'(a)k. Wb2A k(b)k). Exemplul 8.3.43 6j=(8x'(x) ^9x(x)) !8x ('(x) . (x)). Se considera un limbaj cu un predicat binar, <, si
cu constantele 2, 3. A =(N* , <, 2, 3). 6j=(8x(x = 1) ^9x(x = 2)) !8x ((x = 1) . (x = 2)). Exemplul 8.3.44 j= 8x ('(x) . (x)) . (8x'(x) ^8x(x)). Exemplul 8.3.45 j= 8x1 ::. 8xn8y1 ::. 8ym ['(x1;:::;xn) . (y1;:::;ym)] . [8x1 ::. 8xn'(x1;:::;xn) _8y1
::. 8ym(y1;:::;ym)]. Exemplul 8.3.46 j= 9x1 ::. 9xn9y1 ::. 9ym ['(x1;:::;xn) . (y1;:::;ym)] . [9x1 ::. 9xn'(x1;:::;xn) ^9y1 ::. 9ym(y1;:::;ym)]. Exemplul 8.3.47 j= 8x1 ::. 8xn9y1 ::. 9ym ['(x1;:::;xn) . (y1;:::;ym)] . [8x1 ::. 8xn'(x1;:::;xn) _9y1 ::. 9ym(y1;:::;ym)]. Exemplul 8.3.48 j= 9x1 ::. 9xn8y1
::. 8ym ['(x1;:::;xn) . (y1;:::;ym)] . [9x1 ::. 9xn'(x1;:::;xn) ^8y1 ::. 8ym(y1;:::;ym)].
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINS . 235 A. MODELE HENKIN 8.4 Teorema de completitudine extinsa. Modele Henkin Completitudinea calculului cu predicate apare ca problema ^n monograa lui Hilbert si Ackermann din 1928 [57]. Prima demonstratie a teoremei de completitudin e pentru calculul cu predicate a fost obtinuta de Godel ^n teza sa de doctorat din 1929 si publicata apoi
^n [46]. Godel a demonstrat ^ntâi completitudinea calcululu i cu predicate fara egalitate, apoi a extins rezultatul si pentru limbaje cu egalitate. Limbajele considerate de Godel erau numarabile si nu contineau simbolur i de operatii. In [46], este obtinuta si teorema de compacitate, ca un corolar al teoremei de completitudine. Demonstratia originara a teoremei de completitudin e (bazata pe aducerea
enunturilor la forma normala Skolem) are ^n prezent mai mult un interes istoric. Teorema de completudine a lui Godel stabileste echivalenta teoremelor formale cu enunturile universal adevarate. In lucrarea [54], Henkin demonstreaza (pentru limbaje de orice cardinal) urmatorul rezultat: orice teorie consistenta a lui Lt admite un model. O consecinta imediata a sa este teorema de completitudine extinsa, ce arma
echivalenta deductiei formale ^n Lt cu deductia semantica. Teorema de completitudine a lui Godel este un caz particular al teoremei de completitudine extinsa. In aceasta sectiune, prezentam ^n detaliu demonstratia data de Henkin pentr u teorema de completitudine extinsa. Metoda folosita de Henkin ^n demonstratie (cunoscuta sub numele de metoda constantelor) este un instrument ecace pentru constructii de
modele ale teoriilor consistente (vedeti discutia din [55]). Ea a fost folosita apoi cu succes ^n demonstrarea unor teoreme de completitudine pentru alte sisteme logice (intuitionist, modal, temporal, etc.), ca si a unor teoreme importante ale teoriei modelelor (teorema de omitere a tipurilor, teoreme de interpolare de tip Craig, teoreme ale celor doi cardinali, etc.) (vedeti [3], [19], [80]).
Fie Lt un limbaj de ordinul I. Prin denitie, cardinalul lui Lt este:
Lt j= F orm(Lt ) j= Sent(Lt ) . Observatia 8.4.1 Presupunem ca V este numarabila si ca multimile de operatii, de relatii si de constante sunt cel mult numarabile. Atunci
Lt j= F orm(Lt ) j=
Sent(Lt ) j= !, unde . este cardinalul multimilor numarabile. Spunem ca Lt este limbaj numarabil. Fie C o multime de constante noi si Lt (C) limbajul obtinut din Lt prin adaugarea constantelor din C. Observatia 8.4.2 Daca Lt j= C j, atunci Lt (C) j= Lt j= C j.
236CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Lema 8.4.3 Fie '(x) o formula ^n Lt , c o constanta din C si '(c) enuntul din Lt (C) obtinut prin ^nlocuirea lui x cu c. Atunci pentru orice teorie T a lui Lt , avem: T . '(c) ^n Lt (C) (. T `8x'(x) ^n
Lt . Demonstratie. =): Daca 1(c);:::;n(c)= '(c) este o demonstratie formala a lui '(c) din T ^n Lt (C), atunci 1(x);:::;n(x) este o demonstratie formala a lui '(x) din T ^n Lt . Atunci T . '(x) ^n Lt , deci T `8x'(x). (=: Daca T `8x'(x) ^n Lt , atunci T `8x'(x) ^n
Lt (C). Cum `8'(x) . '(c), rezulta T . '(c) ^n Lt (C). . Lema 8.4.4 Daca T este o teorie consistenta ^n Lt , atunci T este consistenta si ^n Lt (C). Demonstratie. Presupunem ca T nu este consistenta ^n Lt (C), deci exista '(c1;:::;cn) . Lt (C), astfel ^ncât T . '(c1;:::;cn) ^:'(c1;:::;cn);c1;:::;cn .
C. Conform Lemei 8.4.3, T `8x1 ::. 8xn('(x1;:::;xn) ^:'(x1;:::;xn)), deci: T . '(x1;:::;xn) ^:'(x1;:::;xn) ^n Lt , ceea ce contrazice consistenta lui T . . O teorie ^nchisa este formata numai din enunturi. In continuare, vom considera numai teorii ^nchise. Denitia 8.4.5 Fie T o teorie
consistenta ^n Lt (C). T se numeste teorie Henkin, daca pentru orice formula '(x) a lui Lt (C), cu cel mult o variabila libera x, exista c . C, astfel ^ncât T `9x'(x) . '(c). Observatia 8.4.6 Implicatia T . '(c) !9x'(x) are loc ^ntotdeauna. Pentru a da o interpretare
notiunii de teorie Henkin, vom gândi o formula '(x) ca pe o "ecuatie ^n x. Atunci enuntul 9x'(x) va semnica existenta "solutiilor lui '(x), iar '(c) va ^nsemna ca "c este o solutie a lui '(x). Atunci conditia T `9x'(x) . '(x) din denitia teoriei Henkin se interpreteaza astfel: daca ^n ipotezele T ecuatia '(x) admite solutie, atunci
o solutie a sa poate fi aleasa din multimea C.
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINS 237 A. MODELE HENKIN Lema 8.4.7 Fie Lt un limbaj de ordinul I si C o multime de constante, astfel ^ncât Lt j= C j. Daca T este o teorie consistenta ^n Lt , atunci exista o teorie Henkin T ^n Lt (C), cu T . T . Demonstratie. Vom face
demonstratia numai pentru limbaje numarabile:
LP C j= C j= Lt (C) j= !. Fie C =(cn)n<. o enumerare a lui C, cu n 6 = m =. cn 6 = cm. Fie ('n(xn))n<. o enumerare a formulelor lui Lt (C) cu cel mult o variabila libera. Construim prin inductie: un
sir de teorii (Tn)n<. ale lui Lt (C), cu T0 = T , un sir de constante din C:(en)n<!, cu proprietatile: (i) Tn este consistenta ^n Lt (C), (ii) Tn+1 = Tn . f9xn'n(xn) . 'n(en)g, unde en este o constanta din C ce nu apare ^n Tn si . variabila libera a lui 'n, daca exista,
xn = orice variabila, daca 'n nu are variabile libere. Vom lua denitia prin recurenta a teoriilor Tn ca ind data de (ii). Ramâne sa aratam ca daca Tn este consistenta, atunci si Tn+1 este consistenta. Presupunem prin absurd ca teoria Tn . f9xn'n(xn) . 'n(en)} este inconsistenta ^n Lt (C), deci,
aplicând Propozitia 8.2.28, rezulta Tn `:(9xn'n(xn) . 'n(en)). Atunci Tn `9xn'n(xn) ^:'n(en), deci Tn `9xn'n(xn) si Tn `:'n(en). Lema 8.4.3 implica Tn `8xn :'n(xn), deci Tn . :9xn'n(xn): contradictie cu faptul ca Tn este consistenta. Constructia prin inductie s-a terminat. Fie T = Sn<. Tn. Se verica usor ca T
este consistenta. Sa aratam ca T este teorie Henkin. Fie '(x) . Lt (C) cu cel mult o variabila libera x, deci exista n cu '(x)= 'n(xn): 9x'(x) . '(en)= 9xn'n(xn) . 'n(en) . Tn+1 . T. Atunci T `9x'(x) . '(en) si T este o teorie Henkin. . Lema 8.4.8 Fie T . T .
, T este teorie Henkin, T . este consistenta. Atunci T . este teorie Henkin.
238CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Demonstratie. Direct din denitie. . Fie C o multime de constante de acelasi cardinal cu limbajul Lt si Lt (C) limbajul obtinut din Lt prin adjunctionarea constantelor din C. Fixam o teorie Henkin consistenta maximala ^n Lt (C). Pe multimea C, consideram relatia binara:
def. c d . (c = d) . S . S . (c = d). Lema 8.4.9 este o relatie de echivalenta. Demonstratie. Aratam ca relatia este reexiva, simetrica si tranzitiva. c c:S . c = c. c d =. d c: Daca c
d, atunci S . c = d. Deoarece . c = d . d = c, se obtine S . d = c, deci d c. c d, d e =. c e: Intr-adevar, (c d, d e) implica (S . c = d, S . d = e) implica S . (c
= d)^(d = e); dar avem si . [(c = d)^(d = e)] . (c = e); rezulta S . (c = e), deci c e. . Vom considera multimea cât A = C/ ; c va fi clasa de echivalenta a lui c . C. Lema 8.4.10 Fie t(x1;:::;xn) un termen al lui Lt
si c1;:::;cn . C. Atunci `9x(t(c1;:::;cn) = x). Demonstratie. Fie '(x) formula din Lt (C): t(c1;:::;cn) = x. . '(t(c1;:::;cn)) !9x'(x) . t(c1;:::;cn)= t(c1;:::;cn) !9x(t(c1;:::;cn) = x) . t(c1;:::;cn)= t(c1;:::;cn) `9x(t(c1;:::;cn) = x). . Lema 8.4.11 Fie t(x1;:::;xn) un termen al lui Lt si c1;:::;cn . C constante. Atunci exista d . C, astfel ^ncât:
S . t(c1;:::;cn) = d. Demonstratie. Conform Lemei 8.4.10, `9x(t(c1;:::;cn) = x). S este o teorie Henkin, deci exista d . C astfel ^ncât: S `9x(t(c1;:::;cn) = x) . (t(c1;:::;cn) = d). Prin m.p., rezulta: S . t(c1;:::;cn) = d. .
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINS 239 A. MODELE HENKIN Vom organiza acum A ca o structura pentru Lt . Fie f un simbol de operatie n-ara. Denim operatia n-ara fA pe A astfel: )= d def. fA(c1 ;:::;c. S . f(c1;:::;cn) = d: n Pentru orice c1;:::;cn . C, exista
d . C, astfel ^ncât S . f(c1;:::;cn) = d (conform Lemei 8.4.11). . Lema 8.4.12 fA este bine denita. Demonstratie. Trebuie sa aratam ca: (ci di;i =1;:::;n) si c d)=. (S . f(c1;:::;cn) = c . S . f(d1;:::;dn) = d). Anume vom arata ca: (ci di;i =1;:::;n)
si (c d ) si (S . f(c1;:::;cn) = c) implica S . f(d1;:::;dn) = d. Intr-adevar, (S . ci = di;i =1;:::;n) si (S . (c = d)) si (S . f(c1;:::;cn) = c) implica: S . (f(c1;:::;cn) = c) . Vn (ci = di) . (c = d): i=1 Dar, . (f(c1;:::;cn) =
c) . Vn (ci = di) . (c = d) . (f(d1;:::;dn) = d); i=1 deci, prin m.p., rezulta S . f(d1;:::;dn) = d. . Fie R un simbol de relatie n-ara. Denim relatia n-ara RA pe A astfel: RA def. = f(c1 ;:::;c ) S . R(c1;:::;cn)g: n
Lema 8.4.13 RA este bine denita. Trebuie sa aratam ca: ci di;i =1;:::;n =. (R(c1;:::;cn) . S . R(d1;:::;dn) . ). Anume vom arata ca: (S . ci = di;i =1;:::;n si S . R(c1;:::;cn)) implica S . R(c1;:::;cn) . Vn (ci i=1 = di). Dar,
240CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE R(c1;:::;cn) . Vn (ci = di) . R(d1;:::;dn); i=1 de unde, prin m.p., rezulta . R(d1;:::;dn). Fie d o constanta a lui Lt . Conform Lemei 8.4.11, exista c . C, cu S . d = c.
def. Denim dA
= c. (d = c) . . Lema 8.4.14 Denitia lui dA este corecta. Demonstratie. Daca c1;c2 . C,S . d = c1,S . d = c2, atunci S . (d = c1) ^(d = c2). Cum . (d = c1) . (d = c2) . (c1 = c2), rezulta S . (c1 =
c2), deci c
1 = c
2 . Daca c . C, atunci punem c A = c . In acest fel, am obtinut o structura A a limbajului Lt (C). Lema 8.4.15 Daca t(x1;:::;xn) este un termen si c, c1;:::;cn . C, atunci:
tA(c1 ;:::;c
n )= c (. S . t(c1;:::;cn) = c. Demonstratie. Prin inductie, dupa modul de formare a termenului t. Tratam numai pasul inductiei. Fie t = f(t1(x1;:::;xn);:::;tm(x1;:::;xn)) si presupunem ca echivalenta are loc pentru termenii t1;:::;tm. Conform Lemei 8.4.11, exista d1;:::;dm .
C,S . ti(c1;:::;cn) = di, pentru i =1;:::;m. Din ipoteza inductiei, A )= di ;i =1, . . . , m. (c t 1 ;:::;c i n Atunci tA(c1 ;:::;c
)= c fA(t A 1 (c1 ;:::;c
n A m (c1 ;:::;c
n )) = c );:::;t (.
1 ;:::;d(. S . (d1;:::;dm) =
c (conform denitiei lui fA) (. S . f(t1(c1;:::;cn);:::;tm(c1;:::;cn)) = c () (. S . t(c1;:::;cn) = c, unde () rezulta astfel: S . ti(c1;:::;cn) = di;i =1;:::;m implica echivalenta urmatoare S . f(t1(c1;:::;cn);:::;tm(c1;:::;cn)) = c (. S . f(d1;:::;dm) = c. . Lema 8.4.16 Pentru orice formula '(x1;:::;xn) . L si pentru orice c1;:::;cn .
C, avem: fA(d )= c (. m Aj= '[c
1 ;:::;c n ] (. '(c1;:::;cn) . S (. S . '(c1;:::;cn).
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINS . 241 A. MODELE HENKIN Demonstratie. Dupa modul de formare a formulei '. . este de forma t1(x1;:::;xn) = t2(x1;:::;xn): Conform Lemei 8.4.11, exista di . C, cu S . ti(c1;:::;cn) = di, i =1, 2. Aplicând Lema 8.4.15, obtinem: A (c
);i =1, 2: d = t 1 ;:::;c i i n In acest caz, Aj= '[c1 ;:::;c
n ] A 1 1 ;:::;c = d
A 2 (c1 ;:::;c
n (c )= t ) (. t (. d
2 (. S . d1 = d2 (. S . t1(c1;:::;cn) = t2(c1;:::;cn). Ultima echivalenta rezulta
din S . di = ti(c1;:::;cn), i =1, 2 si din axiomele egalitatii. . este de forma R(t1;:::;tm), cu ti = ti(x1;:::;xn);i =1;:::;m: Conform Lemei 8.4.11, exista d1;:::;dm . C, cu (*) S . ti(c1;:::;cn) = di, 1=1, . . . , m. Aplicând Lemma 8.4.15, obtinem: A
(c
1 ;:::;c n );i =1, . . . , m. d = t i i Atunci Aj= '[c1 ;:::;c
n ] (. (t A 1
(c1 ;:::;c
n A m (c1 ;:::;c
n )) . RA );:::;t
1 ;:::;d(. R(d1;:::;dm) . S (conform denitiei lui RA) (. R(t1(c1;:::;cn);:::;tm(c1;:::;cn)) . S conform (*) (. '(c1;:::;cn) . . . este
de forma :(x1;:::;xn): Ipoteza inductiei este: ) . RA (. (d m Aj= [c
1 ;:::;c n ] (. (c1;:::;cn) . . Atunci Aj= '[c1 ;:::;c
n ]
(. A6j= [c1 ;:::;c(c1;:::;cn
n ] ) 6 . (. (. :(c1;:::;cn) . S (S este consistenta maximala) (. (c1;:::;cn) . . . este de forma 1 . 2: exercitiu !
242CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE '(x1;:::;xn) este 9x(x, x1;:::;xn): Aj= '[c1 ;:::;c
n ] (. exista c . A, Aj= [c a c . C, (c, c1;:::;cn ;c 1 ;:::;c ) . S (ipoteza inductiei)
] n (. exist (. S `9x(x, c1;:::;cn) (S este teorie Henkin) (. '(c1;:::;cn) . . Observatia 8.4.17 Conform Propozitiei 8.4.16, pentru orice enunt . . Lt (C), are loc echivalenta Aj= . (. . . , de unde rezulta Aj=. A
se numeste modelul Henkin asociat teoriei . Il vom mai nota si A. Teorema 8.4.18 Daca T este o teorie consistenta, atunci ea admite un model. Demonstratie. Fie T o teorie consistenta a lui Lt . Fie C o multime de constante noi, cu C j= Lt j. Conform Lemei 8.4.7, exista o teorie Henkin
T , astfel ^ncât T . T . Fie S o teorie consistenta maximala a lui Lt (C), cu T . . S este o teorie Henkin (conform Lemei 8.4.8). Consideram modelul Henkin A, asociat lui . Conform Propozitiei 8.4.16, pentr u orice formula '(x1;:::;xn) . L si c1;:::;cn . C: Aj= '[c
1 ;:::;c n ] (. '(c1;:::;cn) . . Cum T . , rezulta de aici ca Aj= T . . Teorema 8.4.18 este valabila pentru limbaje de orice cardinal innit. Cu exceptia Lemei 8.4.7, toti pasii necesari obtinerii Teoremei 8.4.18 au fost demonstrati ^n cazul general. Lema 8.4.7
a fost demonstrata numai pentru limbaje numarabile, pentru a evita folosirea inductiei transnite. Teorema 8.4.19 (Teorema de completitudine extinsa) Fie S o teorie si . o formula a lui Lt . Atunci S . . (. S j= '. Demonstratie. =): Prin inductie, ^n raport cu denitia notiunii "S . '".
(=: Presupunem S 6 . ', deci S [f:'} este consistenta. Fie Aj=S [f:'g; atunci Aj= S si A 6j= '. Rezulta S 6j= '. . Corolarul 8.4.20 (Teorema de completitudine) Pentru orice formula . a lui Lt , are loc echivalenta urmatoare: . . (. j= '.
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINS 243 A. MODELE HENKIN Demonstratie. Luam S = ;. . Observatia 8.4.21 Se verica usor ca reciproca Teoremei 8.4.18 este adevarata: daca o teorie admite un model, atunci ea este consistenta. Observatia 8.4.22 Daca S este o teorie Henkin si AS este modelul sau Henkin, atunci AS j C
j= Lt (C) j= Lt . Corolarul 8.4.23 (Teorema Lovenheim-Skolem) Orice teorie consistenta T ^ntr-un limbaj numarabil admite un model cel mult numarabil. Demonstratie. Din Teorema 8.4.18 si din observatia precedenta. . Corolarul 8.4.24 (Teorema de compacitate) O teorie T admite un model daca si numai daca orice parte nita a sa admite
un model. Demonstratie. Se aplica Teorema 8.4.18, plus observatia: T este consistenta daca si numai daca orice parte nita a sa este consistenta. . Corolarul 8.4.25 Daca T are modele nite sucient de mari, atunci T admite un model innit. Demonstratie. Fie C = fcn n<!} o multime numarabila de constante noi. Consideram
teoria lui Lt (C): = T . f:(cn = cm) n<m<!g. Orice submultime nita . a lui S are un numar nit de constante din C; e ele continute ^n fc0;:::;cmg. Fie A. j= T cu A. j= m + 1. Atunci exista a0;:::;am . A0, distincte, deci (A0;a0;:::;am) j=. . Punând am+1;am+2;::. arbitrare,
este evident ca (A. ;a0;:::;am;am+1;:::) j=. . Conform Teoremei de compacitate, S admite un model (B;b0;:::;bm;:::) j=, cu (bm) distincte doua câte doua. Deci, Bj= T si B j= !. . Observatia 8.4.26 Teorema de completitudine extinsa (Teorema 8.4.19) a fost demonstrata pe baza Teoremei 8.4.18, iar Teorema de
completitudine a rezultat ca un caz particular al Teoremei 8.4.19. La rândul ei, Teorema 8.4.18 poate fi obtinuta din Teorema de completitudine.
244CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE Pentru a proba aceasta armatie, sa consideram un enunt . al unei teorii consistent e T . Atunci f'} este o multime consistenta, deci, aplicând Propozitia 8.2.28, 6 . :'. Conform Teoremei de completitudine, 6j= :', deci exista o structura A astfel ^ncât A 6j= :'. Rezulta Aj= .
pentru orice . . T , deci Aj= T . In demonstratia celor trei rezultate (Teorema 8.4.18, Teorema 8.4.19 si Corolaru l 8.4.20) a fost invocata axioma alegerii (^n forma sa echivalenta, cunoscuta sub numele de axioma lui Zorn). Intr-o axiomatizare a teoriei multimilor fara axiom a alegerii (de exemplu, Zermelo-Fraenkel), aceste trei rezultate devin enunturi echivalente logic.
8.5 Cum se stabileste daca o formula este teorema formala Exista trei moduri ^n care putem stabili ca o formula este teorema formala: pe cale sintactica: construind o demonstratie formala a formulei; pe cale algebrica: prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski; pe cale semantica: calculând k'. ^ntr-o structura A oarecare. Vom exemplica pe câteva
cazuri: Exemplul 8.5.1 Care din urmatoarele enunturi este teorema formala ? (a) 9x8y'(x, y) !8y9x'(x, y), (b) 8y9x'(x, y) !9x8y'(x, y). Solutie:
Vom arata ca (a) este o teorema formala. sintactic: . 8y'(x, y) . '(x, y) axioma . 9x8y'(x, y) . 9x'(x, y) (Exercitiul 8.3.25(2)) . 8y[9x8y'(x, y) .
9x'(x, y)] P.G. . 8y[9x8y'(x, y) . 9x'(x, y)] . [9x8y'(x, y) . 8y9x'(x, y)] axioma . 9x8y'(x, y) . 8y9x'(x, y) m.p.. algebric: p(9x8y'(x, y) !8y9x'(x, y)) = p(9x8y'(x, y)) . p(8y9x'(x, y)) = [Wu2V Vv2V p('(u, v))] . [Vw2V Wz2V p('(w, z))] = Vu[(Vv p('(u, v))) . Vw Wz p('(w, z))] = VV[(Vp('(u, v))) .
(Wp('(w, z))] = uw v z
8.5. CUM SE STABILESA O FORMUL A FORMAL A245TE DAC A ESTE TEOREM Vu;w[( Vv p('(u, v))) . Wz p('(w, z))] = V[W:p('(u, v)) . Wp('(w, z))] = u;wv z Vu;w Wv;z[:p('(u, v)) . p('(w, z))] = 1, deoarece Wv;z[:p('(u, v)) . p('(w, z))] = 1.
semantic: Fie A o structura ^n care calculam kk. k9x8y'(x, y) !8y9x'(x, y). = k9x8y'(x, y). . k8y9x'(x, y). =1 (. k9x8y'(x, y). = k8y9x'(x, y). (. Wa2A Vb2A k'(a, b)k= Vd2A Wc2A k'(c, d). (. Vb2A k'(a, b)k= Wc2A k'(c, d)k, pentru orice a, d . A. Ultima inegalitate este evidenta.
Vom arata ca (b) nu
este teorema formala. at= Fie Lt limbajul egalitii, A structura: A = f, g, cu a 6 si '(x, y) formula: x = y. Atunci k8y9x(x = y). = Vb2A Wa2A ka = b. = (ka = k_ka = k) . (k = k_k = k) = (1 . 0) . (0 . 1) = 1.
k9x8y(x = y). = Wa2A Vb2A ka = b. = (ka = k^ka = k) . (k = k^k = k) = (1 . 0) . (0 . 1) = 0. Atunci k8y9x'(x, y) !9x8y'(x, y). = k8y9x(x = y). . k9x8y(x = y). =1 . 0 = 0. Rezulta ca (b) nu este teorema formala.
Exemplul 8.5.2 Care din urmatoarele enunturi este teorema formala ? (a) 8z9x8y'(x, y, z) !8y8z9x'(x, y, z), (b) 8y8z9x'(x, y, z) !8z9x8y'(x, y, z). Solutie:
Demonstram ca (a) este teorema formala. sintactic:
246CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE . 8y'(x, y, z) . '(x, y, z) axioma . 9x8y'(x, y, z) . 9x'(x, y, z) (Exercitiul 8.3.25(2)) . 8z9x8y'(x, y, z) . 8z9x'(x, y, z) (Exercitiul 8.3.25(1)) . 8y[8z9x8y'(x, y, z) . 8z9x'(x, y, z)] P.G. . 8y[8z9x8y'(x, y, z) . 8z9x'(x, y, z)] . [8z9x8y'(x, y,
z) . 8y8z9x'(x, y, z)] axioma . 8z9x8y'(x, y, z) . 8y8z9x'(x, y, z) m.p.. algebric: p(8z9x8y'(x, y, z) . 8y8z9x'(x, y, z)) = p(8z9x8y'(x, y, z)) . p(8y8z9x'(x, y, z)) = [Vw Wu Vv p('(u, v, w))] . [Vv. Vw. Wu . p('(u;v;w0))] = Vv0;w. [(Vw Wu Vv p('(u, v, w)) . Wu.
p('(u;v;w0))] = ::. = 1. semantic: k8z9x8y'(x, y, z) !8y8z9x'(x, y, z). = k8z9x8y'(x, y, z). . k8y8z9x'(x, y, z). = (Vc2A Wa2A Vb2A k'(a, b, c)k. (Vb02A Vc02A Wa02A k'(a0;b0;c0)k). Trebuie sa aratam ca: Vc Wa Vb k'(a, b, c)k= Vb. Vc. Wa. k'(a0;b0;c0)k, ceea ce este echivalent
cu Vc Wa Vb k'(a, b, c)k= Wa. k'(a0;b0;c0)k, pentru orice b0;c. . A. Aceasta ultima inegalitate este usor de probat.
Demonstram ca (b) nu este teorema formala. Consideram un limbaj cu un singur predicat n-ar, +, unde '(x, y, z) este x + y = z si A =(N, +). Atunci k8y8z9x'(x,
y, z) !8z9x8y'(x, y, z). = k8y8z9x'(x, y, z). . k8z9x8y'(x, y, z)k. Dar, k8y8z9x'(x, y, z). = Vn;p2N Wm2N km + p = n. = 1 si k8z9x8y'(x, y, z). = Vp Wn Vm km + p = nk. Facem p = 0 si calculam termenul corespunzator din intersectia "dupa p": Wn Vm
km +0 = n. = Wn Vm km = n. = 0, deoarece pentru orice n, Vm km = n. = 0. Prin urmare, 1 . 0 = 0, deci (b) nu este teorema formala.
8.5. CUM SE STABILESA O FORMUL A FORMAL A247 TE DAC A ESTE TEOREM Exercitiul 8.5.3 Fie Q1;Q2;Q3 . f9, 8} si t o permutare a f1, 2, 3g. Sa se determine care din enunturile: Q1xQ2yQ3z'(x, y, z) . Q(1)xQ(2)yQ(3)z'(x, y, z) este teorema formala.
248CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
Partea V Logica matematica clasica si probabilitati 249
Evenimentul si probabilitatea sunt notiunile pe care este construita teoria probabilitatilor . Este acceptata ipoteza ca multimea evenimentelor asociate unei experient e aleatoare are o structura de algebra Boole. Atunci probabilitatile vor fi functii denite pe algebre Boole si luând valori ^n intervalul [0,1] (le vom numi probabilitati algebrice). Un alt punct de vedere este identicarea unui
eveniment cu enuntul ce-l descrie. In aceasta situatie, probabilitatile vor fi functii denite pe multimi de enunturi (le vom numi probabilitati logice). Probabilitatea logica apare ca un nou tip de semantica: ^n loc sa consideram valorea de adevar a unui enunt, vom evalua probabilitate a sa. Axiomele probabilitatii exprima un "comportament ^n raport cu operatiile logice ale sistemului logic considerat.
Pentru calculul propozitional, axiomel e probabilitatii logice sunt inspirate din cunoscuta denitie a probabilitatii a lui Kolmogorov si au ^n vedere conectorii propozitionali. In cazul calculului cu predicate , este necesar ca axiomele probabilitatii sa e ^mbogatite cu cerinte referitoare la comportamentul fata de cuanticatori. O denitie satisfacatoare a probabilitatii logice pentru calculul predicatelor a fost data de Gaifman ^n
lucrarea [37]. Printre alte rezultate, aceasta lucrare contine si o importanta teorema de completitudine. Teorema de completitudine a lui Gaifman a deschis calea catre o teorie a modelelor probabiliste. Contributii remarcabile la dezvoltarea teoriei modelelor probabiliste au adus Scott si Krauss ^n lucrarea [108]. Modelarea multimilor de evenimente prin structura de algebra Boole presupune considerarea experientelor aleatoare ce urmeaza legile
logicii clasice. Schimbând sistemul logic, vom avea alte structuri algebrice pentru multimile de evenimente. Tipul de algebra va fi dat de algebra Lindenbaum-Tarski a logicii considerate. Pentru ecare caz ^n parte, este necesara denirea unei notiuni adecvate de probabilitate. Asadar, ecarui sistem de logica î corespunde o "teorie a probabilitatilor". Urmatoarele doua capitole reprezinta o introducere ^n teoria
probabilitatilor pentru calcul propozitional, respectiv pentru calculul cu predicate. Pe lânga denitiil e si proprietatile fundamentale ale probabilitatilor denite pe algebre Boole, ^n primul capitol (9), sunt demonstrate doua teoreme clasice: teorema lui Caratheodory si teorema Horn-Tarski. Ele vor fi folosite ^n al doilea capitol (10) ^n demonstrarea unor rezultate importante asupra structurilor Gaifman probabiliste. Cele câteva rezultate asupra structurilor
probabiliste demonstrate ^n capitolul 10 constituie o introducere ^ntr-o teorie a modelelor probabiliste, un domeniu de mare adâncime al logicii. In aceasta parte am folosit bibliograa [1], [32], [37], [40], [45], [58], [71], [108], [120], [77].
252
Capitolul 9 Probabilitati pe algebre Boole In acest capitol sunt introduse doua notiuni de probabilitate: -probabilitatea logica, denita pe multimea enunturilor logicii propozitionale clasice , si -probabilitatea algebrica, denita pe o algebra Boole oarecare. Prin trecere la algebra Lindenbaum-Tarski, o probabilitate logica se transform a ^ntr-o probabilitate algebrica. Astfel, studiul probabilitatilor logice se
reduc e la studiul probabilitatilor algebrice. Acesta este motivul pentru care ^n acest capitol ne ocupam numai de probabilitati denite pe algebre Boole. Sectiunile 1 si 2 contin unele identitati satisfacute de aceste probabilitati, ^n timp ce sectiunea 3 contine câteva proprietati simple ale -algebrelor si -probabilitatilor. In sectiunile 4 si 5, sunt demonstrate doua teoreme de prelungire: teorema lui
Caratheodory si respectiv teorema Horn-Tarski. 9.1 Evenimente si probabilitati Amintim ca ^n grupul aditiv ordonat laticial . =(R, _, ^, +, , 0)) putem deni o implicatie . astfel: pentru orice x, y . R, def. x . y = y x. Atunci, pe conul negativ al grupului <, R=
fx . R x = 0g, putem deni o implicatie: pentru orice x, y . R, def. x !L y =(x . y) . 0 = min(0;y x), 253
254 CAPITOLUL 9. ATI PE ALGEBRE BOOLE PROBABILIT iar pe conul pozitiv al grupului <, R+ = fx . R x = 0g, putem deni o implicatie: pentru orice x, y . R+ , def. x !R y =(x . y) . 0 = max(0;y x).
Constructia teoriei probabilitatilor porneste cu doua notiuni fundamentale: evenimentu l si probabilitatea. Evenimentele sunt asociate unor experiente aleatoare. Vom face ipoteza ca experientele aleatoare considerate urmeaza legile logicii clasice. In tratarea celor doua notiuni fundamentale pot fi adoptate doua puncte de vedere: (I) Multimea B a evenimentelor asociate unei experiente aleatoare are o structura de algebra Boole. In
cest caz, a evalua \probabilitatea realizarii unui eveniment din B revine la a da o functie de la B ^n R+ . Aceasta functie, numita probabilitate, va fi supusa unor conditii ce exprima comportamentul sau fata de operatiile booleene ale lui B. Mai general, vom considera probabilitati denite pe algebre Boole oarecare. Fie B =(B, _, ^;, 0,
1) o algebra Boole oarecare. Elementele lui B se vor numi evenimente. Denitiile 9.1.1 O probabilitate pe algebra Boole B este o functie m : B . R+ cu proprietatile urmatoare: (P1) m(1) = 1, (P2) pentru orice x, y . B, daca x . y = 0, atunci m(x . y)= m(x)+ m(y).
Probabiliatea m este strict pozitiva daca m(x) > 0 pentru orice x . B nf0g. O functie m : B . [0, 1] ce verica axioma (P2) se numeste masura pe B. Observatia 9.1.2 Conform teoremei de reprezentare a lui Stone, exista o multime nevida X si un morsm boolean injectiv d :
B . P(X). Atunci evenimentele se identica cu parti ale lui X. Pe aceasta cale, se ajunge la modelul ansamblist al teoriei probabilitatilor. (II) Evenimentele sunt identicate cu enunturi ^n logica propozitiilor clasica, iar probabilitatile vor fi functii denite pe multimi de enunturi. Fie L sistemul formal al calculului propozitional si E multimea enunturilor sale. Denitia
9.1.3 O probabilitate pe L este o functie : E . R+ cu proprietatea ca pentru orice ', . . E, urmatoarele conditii sunt satisfacute: (i) . . implica (') = 1, (ii) `:(. . ) implica (. . )= (')+ (). O probabilitate pe L se mai numeste si probabilitate logica, ^n timp ce o probabilitat
e pe o algebra Boole se mai numeste probabilitate algebrica. Lema 9.1.4 Daca este o probabiliate logica, atunci (a) (:')=1 ('), (b) . . . . implica (')= ().
9.2. PROPRIET ATILOR ATI ALE PROBABILIT 255 Demonstratie. (a): In L, avem urmatoarele teoreme formale: . '_:. si `:('^:'). Conform axiomelor (i) si (ii), (. _:') = 1 si (. _:')= (')+ (:'), de unde (:')= 1 ('). (b): Presupunem . . . , deci . . . . si
. . . '. Atunci `:. . . si `:(:. . ), de unde 1 = (:. . )= (:')+ ()=1 (')+ (), deci (')= (). . Fie E=~ = f'b . . E} algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui L. Vom stabili o relatie ^ntre probabilitatile logice si probabilitatile denite pe algebra Boole E=. Fie
: E . R+ o probabilitate logica. Consideram functia m : E=~ . R+ denita, pentru orice . . E, prin ') def. m= ('). Lema 9.1.4(b) ne asigura ca m este bine denita. Este usor de observat ca m este o probabilitate pe E=. Reciproc, e m : E=~ . R+ o probabilitate
pe algebra Boole E=. Putem deni o functie m : E . R+, pentru orice . . E, prin (') def. m= m('b). Atunci m este o probabilitate logica. Functiile 7 . m si m 7 . m sunt inverse una celeilalte. Prin urmare, studiul probabilitatilor logice se reduce la studiul probabilitatilor denite
pe algebre Boole. 9.2 Proprietati ale probabilitatilor Fie B =(B, _, ^;, 0, 1) o algebra Boole si m : B . R+ o probabilitate pe B. Amintim ca putem deni pe B doua implicatii: -implicatia booleana, asociata lui ^: def. ))x . y = x !L y =(x
. y = x . (y = x . y -implicatia asociata lui _: def. x !R y =(x . y )= x . (y )= x . y si ca x = x . 0= x !R 1 (unde "L vine de
la "Left = stânga, iar "R vine de la "Right = dreapta; vedeti [60], [62]).
256 CAPITOLUL 9. ATI PE ALGEBRE BOOLE PROBABILIT Notatia 9.2.1 Vom nota reversul implicatiei !R astfel: pentru x, y . B, notatie x y = x . y =(x ). y =(y . x )= y !R x. Propozitia 9.2.2 Pentru orice x,
y . B, urmatoarele proprietati sunt vericate: (1) m(x)=1 m(x), adica m(x)= m(x !R 1) = m(x) !R m(1), (2) m(0) = 0, (3) m(x y)= m(x) m(x . y), adica m(y !R x)= m(x . y) !R m(x), (4) daca y = x, atunci m(x y)= m(x) m(y), adica m(y !R x)=
m(y) !R m(x), (5) daca y = x, atunci m(y) = m(x), (6) 0 = m(x) = 1, (7) m(x . y)= m(x)+ m(y) m(x . y) si m(x . y)= m(x)+ m(y) m(x . y), (8) m(x . y)=1 m(x)+ m(x . y), (9) m(x . y)=1 m(x) m(y)+2m(x . y). Demonstratie.
(1): Din x . x = 1, x . x= 0 rezulta 1 = m(x . x)= m(x)+ m(x). (2): Din (1). (3): Din x =(x y) . (x . y) si (x y) . (x . y) = 0. (4): Din (3). (5): Din (4). (6):
Din (5). (7): Observam ca x . y = x . (y x) si x . (y x) = 0. Atunci m(x . y)= m(x)+ m(y x)= m(x)+ m(y) m(x . y). Partea a doua urmeaza imediat. (8): Aplicand succesiv (7), (1) si (3), obtinem: m(x . y)= m(x. y)= m(x)+
m(y) m(x. y)=1 m(x)+ m(y) m(y x)=1 m(x)+ m(y) (m(y) m(x . y)) = 1 m(x)+ m(x . y). (9): Se aplica (7), (8) si proprietatea (x . y) . (y . x) = 1: m(x . y)= m((x . y) . (y . x)) = m(x . y)+
m(y . x) m((x . y) . (y . x)) = [1 m(x)+ m(x . y)] + [1 m(y)+ m(x . y)] 1=1 m(x) m(y)+2m(x . y). Propozitia 9.2.3 Fie x1;x2;:::;xn . B. Atunci (1) m(_ni=1xi)=i n =1m(xi)1i<jnm(xi^xj )+1i<j<knm(xi^xj ^xk)::. +(1)n1m(x1 . x2 . ::. . xn), (2)
m(^ni=1xi)=ni=1m(xi)1i<jnm(xi_xj )+1i<j<knm(xi_xj _xk)::. +(1)n1m(x1 . x2 . ::. . xn). Corolarul 9.2.4 (1) Fie x1;x2;:::;xn . B astfel ^ncât xi . xj =0 pentru orice i 6 = j. Atunci m(_ni=1xi)=ni=1m(xi).
9.2. PROPRIET ATILOR ATI ALE PROBABILIT 257 2) Fie x1;x2;:::;xn . B astfel ^ncât xi . xj =0 pentru orice i 6 = j. Atunci m(^ni=1xi)=ni=1m(xi). Propozitia 9.2.5 Fie m : B . [0, 1] o functie oarecare. Atunci sunt echivalente armatiile urmatoare: (1) m este o probabilitate, (2)
m verica urmatoarele conditii: (a) m(0) = 0, m(1) = 1, (b) pentru orice x, y . B, m(x)+ m(x . y)= m(y)+ m(y . x), (b') pentru orice x, y . B, m(x)+ m(x !R y)= m(y)+ m(y !R x). Demonstratie. (1) =. (2): Egalitatea m(x)+ m(x . y)= m(y)+ m(y . x) rezulta din Propozitia 9.2.2(8).
(2) =. (1): T inând cont ca x . (x . y)= x . y =(x . y) . y, prin aplicarea lui (b) rezulta m(x^y)+1 = m(x^y)+m((x^y) . x)= m(x)+m(x . (x^y)) = m(x)+m(x . y), m(y)+1 = m(y)+m(x . (x_y)) = m(x_y)+m((x_y) . y)= m(x_y)+m(x . y). Deducem ca m(x . y)+ m(x . y)= m(x)+
m(y), deci m este o probabilitate pe B. . Observatia 9.2.6 Propozitia precedenta arata ca probabilitatile pe algebre Boole pot fi denite folosind numai implicatia . (sau numai implicatia !R). Egalitate a (b) din Propozitia 9.2.5 poate fi folosita pentru introducerea unui concept de probabilitate pentru alte sisteme logice (intuitionism, logici fuzzy, etc.) Amintim operatiile de
inel boolean ale lui B: x + y =(x y) . (y x) si x y = x . y. Propozitia 9.2.7 Fie x1;x2;:::;xn . B. Atunci m(x1+:::+xn)=ni=1m(xi)21i<jnm(xi xj )+221i<j<knm(xi xj xk)::. +(2)n1m(x1 ::. xn). Demonstratie. Pentru n = 2, avem m(x + y)= m((x y)+(y
x)) = m(xy)+m(yx)= m(x)m(x^y)+m(y)m(x^y)= m(x)+m(y)2m(xy). Se procedeaza apoi prin inductie. . Presupunem ca algebra Boole B este nita si ca At(B)= fa1;:::;an} este multimea atomilor lui B. Orice element x . B se scrie sub forma x = _fa . At(B) a = xg.
258 CAPITOLUL 9. ATI PE ALGEBRE BOOLE PROBABILIT Cum orice doi atomi distincti sunt disjuncti, aplicând Corolarul 9.2.4, rezulta m(x)=fm(a) a . At(B);a = xg. Atunci probabilitatea m este determinata de restrictia sa m jAt(B) la multimea atomilor lui B. Presupunem ca atomii a1;:::;an sunt \egal probabili": m(a1)= ::.
= m(an). Atunci 1= m(1) = m(_ni=1ai)=ni=1m(ai), deci m(ai)= 1 , pentru orice i =1;:::;n. n m Daca x . B si cardfa . At(B) a = x} = m, atunci m(x)= n . Se obtine denitia probabilitatii ^n sens clasic. 9.3 -algebre si -probabilitati 9.3.1 -algebre Fie
B =(B, _, ^;, 0, 1) o algebra Boole, F un ltru al lui B si p : B . B=F morsmul canonic. Lema 9.3.1 Fie B o algebra Boole. Sunt echivalente armatiile urmatoare: (i) Pentru orice X . B numarabila, exista sup X. (ii) Pentru orice X . B numarabila, exista inf X. Denitia 9.3.2
O -algebra este o algebra Boole ce verica una din conditiile echivalente din Lema 9.3.1. Denitia 9.3.3 Filtrul F al B se numeste -ltru daca pentru orice submultime numarabila X a lui B, X . F implica sup X . F . Daca B este o -algebra si F este un -ltru, atunci B=F este o
-algebra. Denitia 9.3.4 Fie B1 si B2 doua -algebre. Un morsm boolean f : B1 . B2 se numeste -morsm daca pentru orice submultime numarabila X a lui B1, avem f(sup X) = sup f(X). Daca f : B1 . B2 este -morsm, atunci f(inf X) = inf f(X), pentru orice X . B1 numarabila. Daca
F este un -ltru al unei -algebre B, atunci p : B . B=F este un -morsm. Exemplele 9.3.5 (a) Fie L!1. logica innitara ce admite disjunctii si conjunctii cel mult numarabile. Algebra Lindenbaum-Tarski a logicii L!1. este o -algebra. (b) Daca (X, O) este un spatiu topologic, atunci -corpul de parti generat de familia O
a multimilor deschise este -algebra multimilor boreliene.
9.3. -ALGEBRE SI -PROBABILIT ATI Denitiile 9.3.6 O submultime E a algebrei Boole B se numeste disjuncta daca orice doua elemente diferite ale sale sunt disjuncte. Algebra Boole B satisface conditia lantului numarabil daca orice submultime disjuncta a sa formata din elemente nenule este cel mult numarabila. Propozitia 9.3.7 Daca B este o
algebra Boole, atunci sunt echivalente armatiile urmatoare: (a) B satisface conditia lantului numarabil. (b) Pentru orice E . B, exista D . E cel mult numarabila astfel ^ncât D si E au aceeasi multime de majoranti. Demonstratie. (a) =. (b): Fie E . B si I idealul generat de E: I = fb . B
exista b1;:::;bn . E, b = b1 . ::. . bng. Se observa ca E si I au aceiasi majoranti. Aplicând axioma lui Zorn, putem gasi o multime F . I maximala ^n raport cu urmatoarele proprietati: F este disjuncta si 0 6 . F . Este evident ca orice majorant al lui I este si majorant al
lui F . Vom demonstra si armatia reciproca. Presupunem prin absurd ca exista un majorant b0 al lui F care nu este majorant al lui I. Atunci exista b1 . I, b1 6 = b0, de unde rezulta b1 b0 = b1 . b. I si b1 b0 6 = 0. Pentru orice b .
F , b = b0, deci 0 b^(b1 b0) = 0. De asemenea, b1 b0 6 . F (altfel, b1 b0 =(b1 b0)^(b1 b0) = 0). Prin urmare, F [fb1 b0} este disjuncta si F . F [fb1 b0g. I, ceea ce contrazice maximalitatea lui F . Rezulta ca I si F au aceiasi majoranti.
Conform (a), F este cel mult numarabila: F = ff1;f2;:::;fn;:::g. Cum F . I, pentru orice n exista b1 n;:::;bj n n . E astfel ^ncât fn = b1 n . ::. . bnj n . Multimea D = Sn8 =1fbn 1 ;:::;bn g. E este numarabila si D, F au aceiasi majoranti.
jn Rezulta ca multimile E, I, F si D au aceiasi majoranti. (b) =. (a): Fie E o multime disjuncta de elemente nenule. Conform (b), exista D . E cel mult numarabila având aceiasi majoranti ca E. Presupunem ca exista x . E nD. Pentru orice a . D, a^x = 0, deci a = x.
Atunci xeste un majorant al lui D, dar nu al lui E. Contradictia obtinuta ne arata ca E = D. . Corolarul 9.3.8 Orice -algebra B ce satisface conditia lantului numarabil este completa. Demonstratie. Fie E . B. Atunci exista D . E cel mult numarabila astfel ^ncât D si E au aceeasi multime de majoranti. Cum
sup D exista ^n B, este clar ca sup E = sup D. . Propozitia 9.3.9 Fie m o probabilitate strict pozitiva pe algebra Boole B. Atunci B satisface conditia lantului numarabil.
260 CAPITOLUL 9. ATI PE ALGEBRE BOOLE PROBABILIT Demonstratie. Fie E . B o multime disjuncta. Putem presupune ca 0 6 . E. Pentru orice numar natural n = 1, notam 1 En = fx . E m(x) g. n Cum m este strict pozitiva,
rezulta E = [8 n=1En. De asemenea, card(En) = n pentr u orice n = 1. Intr-adevar, daca ar exista n + 1 elemente distincte x1;:::;xn+1 . En, atunci m(_n+1 n +1 i=1 xi)=n+1 > 1: i=1 m(xi) = n Asadar, ecare multime En este nita, deci E = [8 este cel mult
numarabila. n=1En Corolarul 9.3.10 Fie m o probabilitate strict pozitiva pe -algebra B. Atunci B este o algebra Boole completa. Demonstratie. Se aplica Propozitia 9.3.9 si Corolarul 9.3.8. . 9.3.2 -probabilitati Notatia 9.3.11 Fie (xn) un sir de elemente ^n algebra Boole B si x . B. Atunci notam: (xn) ", atunci când
sirul (xn) este crescator, (xn) #, atunci când sirul (xn) este descrescator, xn . x, atunci când sirul (xn) este crescator si _8 n=1xn = x, xn . x, atunci când sirul (xn) este descrescator si ^8 = x. n=1xn Un sir (xn) se numeste disjunct daca fxn n = 1} este o multime disjuncta
(adica xn . xm 6 = 0, pentru n = m). Denitia 9.3.12 Fie B o -algebra. O functie m : B . R+ se numeste probabilitat e daca: (1) m(_8 n=1xn)=8 (xn), pentru orice sir disjunct (xn) din B, n=1 (2) m(1) = 1. Orice -probabilitate este o probabilitate. Daca B este o
algebra Boole nita, atunci cele doua notiuni sunt echivalente. Propozitia 9.3.13 Fie m o probabilitate pe -algebra B. Urmatoarele armatii sunt echivalente: (a) m este o -probabilitate, (b) Pentru orice sir crescator (xn) din B, m(_8 n=1xn) = lim m(xn), n!8 (c) Pentru orice sir descrescator (xn) din B, m(^8 n=1xn) =
lim m(xn), n!8
9.4. TEOREMA LUI CARATH EODORY (d) Pentru orice sir (xn) din B, daca xn . 1, atunci lim m(xn)=1, n!8 (e) Pentru orice sir (xn) din B, daca xn . 0, atunci lim m(xn)=0. n!8 Demonstratie. (a) =. (b): Fie (xn) un sir crescator. Formam sirul
(yn) punând: y1 = x1;y2 = x2 x1, ..., yn+1 = xn+1 xn, ... . Se observa ca (yn) este un sir disjunct si cn=1xn = n=1yn. m este o a _8 _8 probabilitate, deci m(_8 n=1xn)= m(_8 n=1yn)=8 n=1m(yn)= lim[m(y1)+ ::. + m(yn)] = n!1 lim [m(x1)+ m(x2) m(x1)+
::. + m(xn) m(xn1)]= lim m(xn). n!1n!8 (b) =. (a): Fie (xn) un sir disjunct. Consideram sirul: yn = _n n = i=1xi, 1, 2;:::. m ind probabilitate, m(yn)=ni=1m(xi), pentru orice numar natural n = 1. Se observa ca (yn) este un sir crescator si _8 n=1m(yn)= _8 n=1m(xn), deci m(_8 n=1xn)= m(_8
n=1yn) = lim m(yn)= limni=1m(xi)=8 n=1m(xn). n!8 n!8 Demonstrarea echivalentelor (b) (. (c) (. (d) (. (e) nu ridica probleme. Exercitiul 9.3.14 Fie m o -probabilitate denita pe -algebra B. (i) F = fx . B m(x)=1} este un -ltru propriu al lui B. (ii) Daca p : B . B=F
este -morsmul canonic, atunci exista o unica probabilitat e pe B=F astfel ^ncât . p = m. 9.4 Teorema lui Caratheodory Denitia 9.4.1 Fie A o -algebra. O multime nevida M . A se numeste monoton a daca pentru orice sir (xn) de elemente ale lui M, au loc proprietatile urmatoare: (xn) . implica _8 n=1xn . M,
(xn) . implica ^8 n=1xn . M. Lema 9.4.2 (i) Orice intersectie de -subalgebre ale lui A este o -subalgebra. (ii) Orice intersectie de multimi monotone este monotona.
262 CAPITOLUL 9. ATI PE ALGEBRE BOOLE PROBABILIT Fie X . A. Vom nota: S(X) = intersectia -subalgebrelor lui A ce includ pe X; M(X) = intersectia multimilor monotone ce includ pe X. S(X) se numeste -subalgebra lui A generata de X, iar M(X) se numeste multimea monotona generata de X.
Propozitia 9.4.3 Daca B este o subalgebra Boole a -algebrei A, atunci S(B)= M(B). Demonstratie. Este evident ca B . M(B) . S(B). Daca notam M. = fx . A x . M(B);x . M(B)g, atunci M. este monotona si B . M. . M(B), deci M. = M(B),
de unde rezulta ca M(B) este inchisa la complement. Pentru a . M(B), Ma = fx x . M(B);a . x . M (B)} este monotona si B . Ma . M(B), deci Ma = M(B). Rezulta ca M(B) este inchisa la ^. Am aratat ca M(B) este subalgebra Boole a lui A. Cum M(B)
este si monotona, rezulta ca este o -subalgebra a lui A. Atunci S(B) . M(B), deci S(B)= M(B). . Lema 9.4.4 Fie B o subalgebra Boole a unei -algebre A si e m o probabilitate pe B. Sunt echivalente armatiile urmatoare: (a) Pentru orice (xn) . B, (xn) . si x = _Axn . B implica
m(x) = limn!8 m(xn). (b) Pentru orice (xn) . B, (xn) . si x = Âxn . B implica m(x) = limn!8 m(xn). (c) Pentru orice (xn) . B, (xn) . 1 implica limn!8 m(xn)=1. (d) Pentru orice (xn) . B, (xn) . 0 implica limn!8 m(xn)=0. Denitia 9.4.5 O probabilitate m : B . [0, 1] ce verica una
din proprietatile echivalente (a)-(d) se numeste continua pe B. Observatia 9.4.6 Fie m o probabilitate denita pe o -algebra B. Conform Propozitiei 9.3.13, m este o -probabilitate daca si numai daca m este continua pe B. In aceasta sectiune vom prezenta o demonstratie a urmatoarei teoreme a lui Caratheodory. Teorema 9.4.7 (Teorema lui Caratheodory)
Fie B o subalgebra Boole a unei -algebre A si m : B . [0, 1] o probabilitate continua. Atunci exista o unica -probabilitate m : S(B) . [0, 1] astfel ^ncât m jB = m.
9.4. TEOREMA LUI CARATH EODORY Demonstratia Teoremei 9.4.7 se bazeaza pe o serie de leme, prezentate^n continuare. In cele ce urmeaza, B este o subalgebra Boole a -algebrei A si m : B . [0, 1] este o probabilitate continua pe B. Lema 9.4.8 Fie doua siruri (an), (bn) ^n B si c .
A astfel ^ncât an . c si bn . c ^n A. Atunci limn!8 m(an) = limn!8 m(bn). Demonstratie. Din c = _8 n=1an = _8 n=1bn rezulta ak = _8 n=1(ak . bn), pentru orice k = 1. Atunci (ak . bn)n . ak, deci m(ak) = lim m(ak . bn) = lim m(bn).
n!8 n!8 Aceasta inegalitate are loc pentru orice n = 1, deci lim m(ak) = lim m(bn). k!8 n!8 Consideram multimea F = f_8 (an) . Bg: n=1an F este o sublatice a lui A si B . F . Pentru orice x . F
, putem gasi un sir (an) . B astfel ^ncât an . x. Denim functia p : F . [0, 1] astfel: (x) def. = lim m(an), daca x . F si (an) . B astfel ^ncât an . x. n!8 Lema 9.4.9 Functia p are proprietatile urmatoare: (e) Pentru
orice a . B, (a)= m(a). (f) Pentru orice x, y . F , (x . y)= (x)+ (y) (x . y). (g) Daca x, y . F si x = y, atunci (x) = (y). (h) Daca (xn) . F , x . F si xn . x, atunci limn!8 (xn)= (x). Demonstratie. Vom demonstra numai (f) si
(h). (f): Fie x, y . F si (an), (bn) ^n B astfel ^ncât an . x si bn . y. Atunci (an . bn) . (x . y) si (an . bn) . (x . y), deci (x_y) = lim m(an_bn)= lim[m(an)+m(bn)m(an^bn)] = (x)+(y)(x^y). n!8 n!1 (h): Fie (xn) . F si x .
F astfel ^ncât xn . x. Pentru orice n = 1, consideram sirul (amn)n . B astfel ^ncât amn . xm. Daca m = n, atunci amn = xm = xn, deci _n _n = xn. Notând bn = _n , avem _n = bn = xn. m=1amn m=1xmm=1amnm=1amn Se observa ca sirul (bn) . B este
crescator. Fie m = n. Atunci amn = bn = xn. Rezulta _8 _8 bn _8 xn; n=mamn n=mn=m
264 CAPITOLUL 9. ATI PE ALGEBRE BOOLE PROBABILIT de unde se obtine xm _n8 =1bn = x. Ultima inegalitate este valabila pentru orice m = 0, deci x = _8 _8 = x: m=1xmn=1bn Atunci x = _n8 =1bn, rezultând bn . x. Am aratat ca (x) = limn!8 m(bn). Pentru m =
n, avem amn = bn = xn, de unde m(amn) = m(bn) = (xn). Din aceste inegalitati rezulta, pentru orice m = 1: lim m(amn) = lim m(bn) = lim (xn). n!8 n!8 n!8 Aceste ultime inegalitati se mai scriu: (xm) = (x) = lim (xn), n!8 de
unde, prin trecerea la limita dupa m: lim (xm) = (x) = lim (xn). m!8 n!8 S-a obtinut ca (x) = limn!8 (xn). . Consideram functia * : A . [0, 1] denita astfel: pentru orice u . A, p (u) def. = inff(x) x . F,
u = xg. Lema 9.4.10 Functia * are proprietatile urmatoare: (i) Pentru orice x . F , (x)= (x). (j) Pentru orice u1;u2 . A, u1 = u2 implica (u1) = (u2). (k) Daca u1;u2 . A, atunci (u1 . u2)+ (u1 . u2) = (u1)+ (u2) (^n particular (u)+ (u) = 1, pentru orice u
. A). (l) Daca (un) . A, u . A si un . u, atunci limn!8 (un)= (u). Demonstratie. Vom trata numai punctele (k) si (l). (k): Fie "> 0. Din denitia operatiei inf, exista x1;x2 . F , astfel^ncât x1 = u1, x2 = u2 si p (u1)+ e = (x1);p (u2)+ e = (x2): 22 Adunând aceste
inegalitati si tinând cont de Lema 9.4.9 (f), (g), vom avea p (u1)+p (u2)+e = (x1)+(x2)= (x1_x2)+(x1^x2) = p (u1_u2)+p (u1û2). Cum "> 0 este arbitrar, (u1)+ (u2) = (u1 . u2)+ (u1 . u2). (l): Fie "> 0. Consideram un sir de numere reale strict pozitive ("n) astfel ^ncât n!1"n = ". Conform
denitiei operatiei inf, pentru orice numar natural n = 1 exista xn . F astfel ^ncât xn = un si (un)+ "n = (xn)= (xn). Prin inductie dupa n, vom demonstra urmatoarea inegalitate: (9.1) (_k n =1xk) = p (un)+k n =1"k.
9.4. TEOREMA LUI CARATH EODORY Pentru n = 1, se aplica denitia lui * . Presupunem inegalitatea (9.1) adevarata pentru n; sa demonstram ca este adevarata pentru n + 1; ^ntr-adevar, tinând cont de Lema 9.4.9(f) si de ipoteza inductiei, obtinem: (_n+1 k=1 xk)= (_nk=1xk)+ (xn+1) (xn+1 ^_nk=1xk) =
= p (un)+nk=1"k + p (un+1)+ "n+1 (xn+1 ^_nk=1xk). Dar un = un+1 = xn+1 si un = xn _k n =1xk, deci un = xn+1 ^_k n =1xk . B, de unde rezulta (un) = (xn+1 ^_k n =1xk). Se obtine (_n+1 )+ _n+1 )= p (un+1)+n+1"k; k=1 xk)
= p (unk=1 "k + p (un+1) p (unk=1 ceea ce termina inductia. Trecând la limita ^n inegalitatea (9.1) si tinând cont de Lema 9.4.9 (h), vom avea p (_n8 =1un) = p (_n8 =1xn)= (_n8 =1xn) = lim (_k n =1xk) = lim p (un)+ ". n!8 n!8 Cum ">
0 a fost ales arbitrar, (_8 n=1un) = limn!8 (un). Insa u = _8 n=1un, deci are loc inegalitatea p (u) = lim p (un). n!8 Pentru orice n = 1, un = u implica (un) = (u), de unde limn!8 (un) = (u). Atunci p (u) = lim p (un). n!8 Notam C
= fu . A p (u)+ p (u )=1g. Se observa ca 0, 1 . C si ca C este ^nchisa la complement. Lema 9.4.11 C este o -subalgebra a lui A si * jC este o -probabilitate pe C. Demonstratie. Fie u1;u2 . A. Conform Lemei 9.4.10(k), avem: (9.2) p
(u1 . u2)+ p (u1 . u2) = p (u1)+ p (u2), (9.3) p ((u1 . u2))+ p ((u1 . u2)) = p (u )+ p (u ): 12 Presupunem ca u1;u2 . C, deci (u1)= (u ) = 1 si (u2)+ (u )= 1. 12 Adunând (9.2) si (9.3), se
obtine: [p (u1 . u2)+ p ((u1 . u2))] + [p (u1 . u2)+ p ((u1 . u2))] = 2. Conform Lemei 9.4.10(k), (u1 _u2)+((u1 _u2)) = 1 si (u1 û2)+ ((u1 . u2)) = 1, deci (u1 _u2)+((u1 _u2)) = 1 si (u1 û2)+((u1 û2)) = 1.
266 CAPITOLUL 9. ATI PE ALGEBRE BOOLE PROBABILIT Aceste egalitati arata ca u1 . u2;u1 . u2 . C. Pâna acum, am aratat ca C este o subalgebra Boole a lui A. Fie (un) un sir crescator ^n C. Aplicând Lema 9.4.10(h), p (_8 n=1un) = lim p (un). n!8
Fie k = 1. Atunci (_8 n=1un)= uk, deci p ((_8 n=1un)) = p (uk )=1 p (uk). Trecând la limita ^n aceasta inegalitate, rezulta p ((_8 n=1un)) = 1 lim p (uk)=1 p (_k8 =1uk). k!8 A rezultat p ((_8 n=1un))+
p (_8 n=1un) = 1. Cum inegalitatea inversa este valabila ^ntotdeauna, rezulta: p (_8 n=1un)+ p ((_8 n=1un))=1. Deci, _n8 =1un . C, ceea ce arata ca C este o -algebra. Daca u1;u2 . C, atunci (9.2) devine egalitate. Intr-adevar, daca (9.2) ar fi o inegalitate stricta, atunci prin adunarea termen cu termen a
inegalitatilor (9.2) si (9.3) am obtine ^n partea dreapta un numar real > 1. Aceasta este o absurditate, deci p (u1 . u2)+ p (u1 . u2)= p (u1)+ p (u2). Rezulta ca * jC este o probabilitate pe -algebra C. Conform Lemei 9.4.10 (l), * jC este continua. Aplicând Propozitia 9.3.13, rezulta ca * jC
este o probabilitate . . Demonstratia Teoremei 9.4.7 Pastrând notatiile de mai sus, B . C si C este o -subalgebra a lui A, deci S(B) . C. Atunci * jS(B) este o -probabilitate pe S(B), ce extinde pe m. A ramas sa demonstram unicitatea lui * jS(B). Fie m1, m2 doua -probabilitati pe
S(B) astfel ^ncât m1 jB = m2 jB = m. Consideram multimea K = fa . S(B) m1(a)= m2(a)g. Fie (an) . K si a . A astfel ^ncât an . a. Atunci m1(ak)= m2(ak), pentru orice numar natural k = 1. m1, m2 ind continue, rezulta m1(a) = lim m1(ak) = lim
m2(ak)= m2(a), k!8 k!8 ceea ce arata ca a . K. Deci K este monotona si B . K, ceea ce implica S(B)= M(B) . K. Rezulta K = S(B) si m1 = m2. .
9.5. TEOREMA HORN-TARSKI 9.5 Teorema Horn-Tarski In aceasta sectiune vom demonstra urmatoarea teorema a lui Horn-Tarski [58]. Teorema 9.5.1 Fie A =(A, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole si B o subalgebra a sa. Orice probabilitate pe B se poate extinde la o probabilitate pe A. Pentru a demonstra aceasta teorema, vom
stabili o serie de leme. Fie A =(A, ^, _;, 0, 1) o algebra Boole. Fixam o subalgebra B a lui A si o probabilitate m : B . [0, 1].
Denim doua functii mi : B . [0, 1] si me : B . [0, 1] astfel: pentru orice a . A,
mi(a) def. (a) def. = supfm(x) x . B, x = ag, me= inffm(y) y . B, y = ag. Daca a . B, atunci mi(a)= me(a)= m(a). Lema 9.5.2 Daca x, y . A si x . y =0, atunci mi(x)+ mi(y) = mi(x . y) = mi(x)+ me(y) = me(x . y) = me(x)+
me(y). Demonstratie. Vom demonstra succesiv aceste patru inegalitati. (1) mi(x)+ mi(y) = mi(x . y): Fie a, b . B cu a = x, b = y. Deci, a . b . B, a . b = 0 si a . b = x . y, de unde rezulta m(a)+ m(b)= m(a . b) = mi(x . y).
Prin urmare, mi(x)+ mi(y) = supfm(a) a . B, a = x} + supfm(b) b . B, b = y} = = supfm(a)+ m(b) a, b . B, a = x, b = yg= mi(x . y). (2) mi(x . y) = mi(x)+ me(y): Fie a, t . B,
cu a = x . y si y = t. Atunci a = x . t = t. y, deci a . t= x, ceea ce conduce la m(a)= m((a . t) . (a . t)) = m(a . t)+ m(a . t) = mi(x)+ m(t), de unde deducem m(a) = inffmi(x)+ m(t) t . B, t
= y} = = mi(x) + inffm(t) t . B, t = y} = mi(x)+ me(y).
268 CAPITOLUL 9. ATI PE ALGEBRE BOOLE PROBABILIT In concluzie, mi(x . y) = supfm(a) a . B, a = x . yg= mi(x)+ me(y). (3) mi(x)+ me(y) = me(x . y): Fie u, v . B cu u = x si v = x . y. Din x
. y = 0, rezulta y = x= u, deci y = v . u. Cum v . u. B, se obtine m(u)+ me(y) = m(u)+ m(v . u )= m(u . (v . u )) = m(v), ceea ce implica mi(x)+ me(y) = supfm(u) u . B, u = x} + me(y)= supfm(u)+
me(y) u . B, u = xg= inffm(v) v . B, v = x . y} = me(x . y). (4) me(x . y) = me(x)+ me(y): Pentru orice u, t . B cu u = x si t = y, au loc inegalitatile me(x . y) = m(u . t) = m(u)+ m(t), deci me(x
. y) = inffm(u)+ m(t) u, t . B, u = x, t = y} = = inffm(u) u . B, u = x} + inffm(t) t . B, t = y} = me(x)+ me(y). Corolarul 9.5.3 Daca x . B, y . A si x . y =0, atunci mi(x . y)=
m(x)+ mi(y), me(x . y)= m(x)+ me(y). Corolarul 9.5.4 Daca x, y . A, x . y . B si x . y =0, atunci m(x . y)= mi(x)+ me(y). Corolarul 9.5.5 Daca x . A, atunci mi(x)+ me(x )= me(x)+ mi(x )=1. Lema 9.5.6 Fie a, b . A si x, y . B astfel ^ncât a = x,
b = y si x . y =0. Atunci (i) mi(a . b)= mi(a)+ mi(b), (ii) me(a . b)= me(a)+ me(b). Demonstratie. (i): Fie u . B cu u = a . b. Din x . y = 0, rezulta b = y = x, deci u = a . b =
a . x= x . a. Atunci u . x = a, deci u . x = u . a. Cum a = x, rezulta u . x = u . a. Analog se arata ca u . y = u . b. Se observa ca u =(u . x) . (u . y) si ca u . x, u
. y . B, deci m(u)= m(u . x)+ m(u . y) = mi(a)+ mi(b).
9.5. TEOREMA HORN-TARSKI Atunci mi(a . b) = supfm(u) u . B, u = a . bg= mi(a)+ mi(b). Inegaliatea inversa a fost stabilita ^n Lema 9.5.2, deci (i) este adevarata. (ii): Demonstratie similara. .
Pentru orice z . A, e B[z] subalgebra lui A generata de B [fzg. Este usor de observat
ca: B[z]= B[z ]= fx . A exista a, b . B, astfel ^ncât x =(a . z) . (b . z )g. Lema 9.5.7 Fie e1;e2 . B[z] cu proprietatea ca e1 ê2 =0. Atunci exista aj;bj . B (j =1, 2), astfel ^ncât ej =(aj . z) . (bj . z) (j =1, 2) si
a1 . a2 = b1 . b2 =0. Demonstratie. Conform ipotezei, exista cj;dj . B astfel ^ncât ej =(cj . z) . (dj . z)(j =1, 2). Din e1 . e2 = 0, se deduce c1 . c2 . z = d1 . d2 . z= 0. Notam notatie notatie -
notatie notatie d1 . d. d2: a1 = c1 . c2 ;a2 = c . c2;b1 = 2 ;b2 = d11 Atunci a1 . z =(c1 . c2 . z) . (c1 . c . z)= c1 . (c1 . c ) . z = c1 . z. Analog,
22 b1 . z= d1 . z. Rezulta e1 =(c1 . z) . (d1 . z)=(a1 . z) . (b1 . z). In mod analog, se arata ca e2 =(a2 . z) . (b2 . z). Egalitatile a1 . a2 = b1 . b2 = 0 sunt evidente. .
Fixam z .
A si denim functiile * : A . [0, 1] si * : A . [0, 1] astfel: pentru orice e . A, (e) def. . (e) def. = mi(e . z), = me(e . z). Lema 9.5.8 * jB[z] si * jB[z] sunt masuri pe algebra Boole B[z]. Demonstratie. (i) *
jB[z] este o masura pe algebra Boole B[z]: Fie e1;e2 . B[z] cu e1 . e2 = 0. Conform Lemei 9.5.7, exista aj ;bj . B astfel ^ncât ej =(aj . z) . (bj . z)(j =1, 2) si a1 . a2 = b1 . b2 = 0. Atunci ej . z = aj . z (j =1, 2). Aplicând
Lema 9.5.6, rezulta: (e1 . e2)= mi((e1 . e2) . z)= mi((e1 . z) . (e2 . z)) = mi((a1 . z) . (a2 . z)) = = mi(a1 . z)+ mi(a2 . z)= mi(e1 . z)+ mi(e2 . z)= (e1)+ (e2). (ii) Se demonstreaza similar ca * jB[z] este o masura pe B[z]. .
Consideram functiile m : B[z] . [0, 1] si m : B[z] . [0, 1] denite astfel: pentru orice e . B[z], m(e) def. m(e) def. = mi(e . z)+ me(e . z ), = me(e . z)+ mi(e . z ).
270 CAPITOLUL 9. ATI PE ALGEBRE BOOLE PROBABILIT Lema 9.5.9 Urmatoarele armatii sunt adevarate: (i) m si m sunt probabilitati pe algebra Boole B[z]; (ii) m jB = m jB = m; (iii) m(z)= mi(z) si m(z)= me(z). Demonstratie. (i): Amintim ca B[z]= B[z]. Conform Lemei 9.5.8, m si m
sunt masuri pe algebra Boole B[z]. Aplicând Corolarul 9.5.5, obtinem: m(1) = mi(z)+ me(z) = 1 si m(1) = me(z)+ mi(z) = 1, deci m si m sunt probabilitati. (ii): Fie a . B. Conform Corolarului 9.5.4, m(a)= mi(a . z)+ me(a . z)= m(a) si, analog, m(a)= m(a). (iii): Evident. . Demonstratia Teoremei 9.5.1: Consideram
multimea F a perechilor (C;), unde C este o subalgebra a lui A astfel ^ncât B . C . A si : C . [0, 1] este o probabilitate. Sa denim o relatie binara . pe F astfel: pentru orice doua perechi (C1;1) 2F, (C2;2) 2F, def. (C1;1) . (C2;2) (. C1 .
C2 si 2 jC1 = 1. . este o relatie de ordine pe F. Se poate arata usor ca multimea ordonata (F, ) este inductiva, deci conform axiomei lui Zorn exista un element (C0;0) maximal ^n (F, ). Daca C0 = A, atunci 0 este o probabilitate pe A ce extinde pe m. Daca exista z
. A \ C0, atunci conform Lemei 9.5.9, exista o probabilitate 0 : C[z] . [0, 1] ce extinde pe 0. Datorita maximalitatii lui (C0;0), rezulta C[z]= A, 0 este o probabilitate pe A si 0 jA = m. . Propozitia 9.5.10 Fie B o subalgebra a lui A si z . A. Daca
m este o probabilitat e pe B si r . [0, 1], atunci armatiile urmatoare sunt echivalente: (i) m se poate extinde la o probabilitate m. pe B[z] astfel ^ncât m0(z)= r; (ii) m(z) = r = m(z). Demonstratie. (i) =. (ii): Imediat. (ii) =. (i): Daca m(z) = r = m(z), atunci exista . .
[0, 1] astfel ^ncât r = (1 ) mi(z)+ . me(z). Consideram functia m. : B[z] . [0, 1] denita astfel: pentru orice a . B[z], 0(a) def. m= (1 ) m(a)+ . m(a). Conform Lemei 9.5.9, m. este o probabilitate pe B[z], m. extinde pe m si
m0(z) = (1 ) m(z)+ . m(z) = (1 ) mi(z)+ . me(z)= r.
Capitolul 10 Modele probabiliste ale calculului cu predicate In acest capitol sunt considerate probabilitati (= probabilitati logice) denite pe multimi de enunturi ale calculului cu predicate (sectiunea 1). Ele extind notiunea de teorie consistenta a calculului cu predicate. Conditia lui Gaifman permite denirea notiunii de structura probabilista si de model al unei probabilitati logice. Teorema
de completitudine a lui Gaifman (orice probabilitate logica admite un model probabilist) reprezinta varianta probabilista a teoremei de completitudine a lui Henkin (orice teorie admite un model) (sectiunea 2). Ultima sectiune, 3, contine versiuni probabiliste ale unor rezultate din teoria clasica a modelelor (teorema lantului elementar, pastrarea probabilitatilor la substructuri, teorema de consistenta a lui Robinson). 10.1 Structuri
probabiliste notatie Fie L = Lt calculul cu predicate de ordinul I si C multimea constantelor sale. Notam cu E multimea enunturilor lui L si cu E0 multimea enunturilor fara cuanticatori. Fie U o multime nevida astfel ^ncât C . U . Atunci L(U) va fi limbajul obtinut din L prin adaugarea constantelor din U nC. Vom
nota cu E(U) multimea constantelo r lui L(U) si cu E0(U) multimea enunturilor lui L(U) ce nu au cuanticatori. Fie D . E cu proprietatile urmatoare: -D contine teoremele formale ale lui L, -D este ^nchisa la conectorii _, ^, :, !. 271
272CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE Daca E=~ = . . . E} este algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui L, atunci D=~ = f'b . . D} este o subalgebra Boole a lui E=. Denitia 10.1.1 O functie m : D . [0, 1] se numeste probabilitate pe D daca pentru
orice ', . . E sunt satisfacute urmatoarele conditii: (P1) . . implica m(') = 1, (P2) daca `:(. . ), atunci m(. . )= m(')+ m(). Urmatorul rezultat este o varianta a Lemei 9.1.4: Lema 10.1.2 Fie m o probabilitate pe D si ', . . D. Atunci (a) m(:')=1 m('); (b)
Daca . . . , atunci m(')= m(). Fie m o probabilitate pe D. Conform Lemei 10.1.2, putem deni o functie m: D=~ . [0, 1] astfel: pentru orice . . D, ~ ') def. m ( b= m('). Atunci m este o probabilitate pe algebra Boole D=.
Propozitia 10.1.3 Orice probabilitate m : D . [0, 1] se poate extinde la o probabilitat e : E . [0, 1]. Demonstratie. Conform Teoremei Horn-Tarski, probabilitatea m: D=~ . [0, 1] se poate extinde la o probabilitate . : E=~ . [0, 1]. Daca p : E . E=~ este surjectia canonica, atunci
= . . p este o probabilitate pe E si jD = m. . Denitia 10.1.4 O functie f : E . L2 se numeste interpretare booleana a lui L daca pentru orice ', . . E, avem f(. . )= f(') . f();f(. . )= f(') . f(), f(:')= :f(');f(. . )=
f(') . f(). Lema 10.1.5 Fie T . E si h = 1 : T . L2 functia constanta (h(')=1, pentru orice . . T ). Atunci urmatoarele armatii sunt echivalente: (i) T este consistenta, ~ (ii) Exista o interpretare booleana h: E . L2 a lui L astfel ^ncât hjT = h. Observatia
10.1.6 Lema 10.1.5 arata ca o teorie consistenta poate fi gândita ca o interpretare booleana a lui L. Atunci notiunea de probabilitate introdusa de Denitia 10.1.1 este o varianta probabilista a notiunii de teorie consistenta.
10.1. STRUCTURI PROBABILISTE Fie M o structura de ordinul I pentru limbajul L = Lt . Amintim ca o interpretar e a lui L in M poate fi considerata ca o functie kkM : E(M) . L2 cu proprietatile urmatoare: -kkM duce operatiile logice _, ^, :, . ale lui E(M) ^n operatiile algebrice corespunzatoar e din L2; -pentru
orice enunt al lui E(M) de forma 9x'(x), avem k9x'(x)kM = . k'(a)kM. a2M Aceasta ne sugereaza conceptul de structura probabilista ^n sensul lui Gaifman [37]: Denitia 10.1.7 O structura probabilista pentru limbajul L = Lt este o pereche (U, m), unde U este o multime nevida astfel ^ncât C . U
si m : E(U) . [0, 1] este o probabilitate ce satisface urmatoarea conditie, numita conditia lui Gaifman: (Ga) Pentru orice formula '(x) a lui L(U), m(9x'(x)) = supfm(_ni=1'(ai)) a1;:::;an . Ug. Lema 10.1.8 Conditia lui Gaifman (G) este echivalenta cu ecare din urmatoarele trei proprietati: (Ga1) Pentru orice formula '(x) a lui
L(U), m(8x'(x)) = inffm(^ni=1'(ai)) a1;:::;an . Ug. (Ga2) Pentru orice formula '(~x)= '(x1;:::;xm) a lui L(U), m(9~x'(~x)) = supfm(_i n =1'(a~i)) a~1;:::, ~an . Umg. (Ga3) Pentru orice formula '(~x)= '(x1;:::;xm) a lui L(U), m(8~x'(~x)) = inffm(î n =1'(a~i)) a~1;:::, ~an . Umg. Demonstratie. Vom
demonstra numai ca (Ga) =. (Ga1): Este cunoscut ca `8x'(x) . :9x:'(x). Aplicând Lema 10.1.2, rezulta: m(8x'(x)) = m(:9x:'(x)) = 1 m(9x:'(x)) = =1 supfm(_ni=1 :'(ai)) a1;:::;an . U} = = inff1 m(_ni=1 :'(ai)) a1;:::;an . U} = = inffm(^ni=1'(ai)) a1;:::;an . Ug. O interpretare kkM ^ntr-o structura
M de ordinul I este determinata ^n mod unic de restrictia sa la multimea E0(M). Un rezultat similar se poate stabili si ^n cazul structurilor probabiliste.
274CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE Teorema 10.1.9 Consideram o pereche (U, m), unde U este o multime nevida si m : E0(U) . [0, 1] este o probabilitate. Atunci exista o unica probabilitate m * : E(U) . [0, 1] ce extinde pe m si verica conditia lui Gaifman. Demonstratie. Pentru orice
V . U, notam cu Pn(V ) (respectiv Qn(V )) multimea formulelor lui L(V ) ^n forma normala prenex cu cel mult n blocuri de cuanticator i astfel ^ncât primul bloc este . (respectiv 8). Daca . . P(V ), atunci :. este echivalenta cu o formula din Qn(V ). Este cunoscut ca orice formula din L(V ) este logic
echivalenta cu o formula dintr-un Pn(V ) sau Qn(V ) (pentru un n = 0). Vom demonstra teorema numai ^n cazul când limbajul L(U) este numarabil.
Vom demonstra mai ^ntâi unicitatea lui m : Fie m * 1, m * doua extensii ale lui m ce verica conditia (Ga). Vom demonstra ca 2
pentru orice n = 0, urmatoarele egalitati sunt adevarate: * m1 jP(V )\E(U) = m2 jP(V )\E(U), nn * m1 jQ(V )\E(U) = m2 jQ(V )\E(U) . nn Procedam prin inductie dupa n: -Pentru n = 0, avem P0(V )= Q0(V )= E0(V ) si m1 * jE0(V
) = m * 2 jE0(V ) = m. -Vom arata cum se face trecerea de la n la n + 1. Fie . = 9~x(~x) . Pn+1(V ) n E(U), cu (~x) . Qn(V ) si ~x =(x1;:::;xk). Ipoteza inductiei ne spune ca pentru orice a~j . Uk , j =1;:::;s, * m1(_j s =1(a~j))
= m1(_j s =1(a~j )). Atunci prin aplicarea conditiei (Ga2), rezulta: * m1(') = supfm1(_sj=1(a~j)) a~1;:::, ~as . Uk} = * = supfm (_sj=1(a~j)) a~1;:::, ~as . Uk} = m2('): 2 Mai sus am folosit faptul ca o disjunctie de formule din Qn(V ) este logic
echivalenta cu o formula din Qn(V ).
Acum vom demonstra existenta lui m : Notam cu U multimea structurilor de ordinul I ale lui L care au pe U ca univers. Pentru orice . . E(U), notam M(') notatie = fA2U jAj= 'g. Atunci pentru orice ', . . E(U), avem:
M(. . )= M(') . M();M(. . )= M(') n M();M(:')= U\ M('). Prin urmare, B = fM (') . . E0(U)} este o subalgebra a algebrei Boole P(U). Familia B = fM(')g'2E0(U) formeaza o baza de deschisi ai unei topologii pe U. Spatiul topologic obtinut este homeomorf cu spatiul Boole asociat algebrei Boole E0(U)=.
Multimile M('), . . E0(U) sunt simultan ^nchise si deschise.
10.1. STRUCTURI PROBABILISTE Functia : B . [0, 1], denita pentru orice . . E0(U) de: (M (')) def. = m(') este o probabilitate pe algebra Boole B. Vom arata ca este o probabilitate continua pe B. Consideram ^n B un sir (Xn) astfel ^ncât Xn #;. Multimile Xn fac
parte din baza fM(') . . E0(U)} a spatiului U, deci sunt simultan ^nchise si deschise. Din compacitatea lui U si din T8 Xi = rezulta existenta unui n0 = 1 astfel ^ncât i=1 Tn0 Xi = ;, deci Xn = pentru orice n = n0. Atunci limn!8 (Xn) = 0, deci i=1
este continua. Fie B -algebra de parti ale lui U generata de algebra Boole B. Aplicând teorema lui Carathedory, rezulta existenta unei -probabilitati * : B . [0, 1], ce extinde pe . Vom arata ca M(') 2B, pentru orice . . E(U). Procedam prin inductie dupa complexitatea enuntului ': -daca . .
E0(U), atunci M (') 2B. B. -Presupunem ca . = '1 . '2 si M('1);M('2) 2B. Atunci M(')= M('1) . M('2) 2B. -Cazul . = :. si M () 2B este evident. -Presupunem ca . = 9x(x) si M ((a)) 2B, pentru orice a . U. T inând cont ca U este numarabil, rezulta M (')= [a2U M((a))
2B. Pentru orice . . E(U), vom deni (') def. m = (M(')). Atunci functia m * : E(U) . [0, 1] este o probabilitate ce extinde pe m. A ramas sa mai aratam ca m * satisface conditia (Ga). Consideram enuntul 9x'(x) ^n L(U). Atunci M(9x'(x)) = [a2U M('(a)).
Multimea M(9x'(x)) este compacta ^n U, deci exista a1;:::;an . U astfel ^ncât M(9x'(x)) = [ni=1M('(ai)). Ultima egalitate implica: m (9x'(x)) = (M(9x'(x))) = ([i n =1M('(ai))) = = (M(_ni=1'(ai))) = m (_ni=1'(ai)). De aici rezulta: m (9x'(x)) = supfm (_i n =1'(bi)) b1;:::;bn
. U g.
276CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE Observatia 10.1.10 Am vazut ca orice probabiliate : D . [0, 1] induce o ~ probabilitate : D=~ . [0, 1]. Functia 7! stabileste o corespondenta biunivoca ^ntre probabilitatile denite pe multimea de enunturi D si probabilitatile denite pe algebra Boole D=.
Pe baza Observatiei 10.1.10, teoria modelelor probabiliste poate fi dezvoltata folosind numai probabilitati denite pe algebra Boole. 10.2 Teorema de completitudine a lui Gaifman Fie L un limbaj de ordinul I, C multimea constantelor sale, E multimea enunturilor , E0 multimea enunturilor fara cuanticatori, etc. Notiunile de probabilitate : D . [0, 1] si
de structura probabilista (U, m), introduse ^n sectiunea precedenta, reprezinta contrapartea probabilista a notiunilor de teorie a lui L si de structura de ordinul I. In mod natural, se pune problema traducerii ^n limbaj probabilistic a altor concepte si proprietati ale logicii predicatelor. Sa ^ncepem cu notiunea de model al unei teorii. Fie T
. E o teorie a lui L si functia f : T . L2 denita astfel: f(')=1 pentru orice . . T . Atunci o structura de ordinul I, M, este un model al lui T daca si numai daca restrictia lui kkM la T coincide cu f. Aceasta observatie conduce la urmatoarea denitie. Denitia 10.2.1 Fie
: D . [0, 1] o probabilitate pe D . E. O structura probabilista (U, m) este un model al lui daca m jD = . In acest caz, vom scrie (U, m) j= . Teorema 10.2.2 (Teorema de completitudine a lui Gaifman [37]) Orice probabilitate : D . [0, 1] admite un model.
Demonstratie. Fie C0 = C. Pentru orice enunt . . E de forma 9x(x), vom considera o noua constanta a', astfel ^ncât, daca . 6 = , atunci a. 6 = a. Notam cu C1 multimea acestor constante noi. Procedând la fel pentru limbajul L(C1), se obtine o noua multime C2, astfel ^ncât C2 n C0 = ;,
C2 n C1 = ;. Prin inductie, se obtine un sir de multimi C0;C1;:::;Cn;::. disjuncte doua câte doua. Notam U = [8 n=0Cn. In limbajul L(U), luam urmatoarea multime de enunturi E. = f9x(x) . (a') . = 9x(x) . E(U)g.
10.2. TEOREMA DE COMPLETITUDINE A LUI GAIFMAN Consideram algebra Lindenbaum-Tarski B = E(U)=~ si subalgebra B. a lui B generata de multimea X = fb s . D . E0g. Teorema 10.2.2 va fi demonstrata prin ^nsumarea urmatorilor pasi: (1) Elementele lui B. au forma (c1 . c1) . ::. . (cn . cn), unde, pentru orice
i =1;:::;n, i . D si i = ^j2J ij astfel ^ncât ecare enunt ij este ^n E. sau este negatia unui element al lui E. . Fie F ltrul lui B generat de multimea f'b . . E0g. (2) Daca s . E si b. F , atunci b= 1. Din b. F , rezulta existenta enunturilor
1;:::;n . E. astfel ^ncât î n =1bi . = b Atunci exista numerele naturale k1;:::;kn = 1, constantele a1 . Ck1 ;:::;an . Ckn si enunturile 'i = 9xi(xi), i =1;:::;n astfel ^ncât i = 9xi(xi) . i(ai) si ai = a'i , pentru orice i =1;:::;n. Putem presupune ki = kn, i =1;:::;n (eventual printr-o
renumerotare), deci constanta an nu apare ^n s si nici ^n 1;:::;n1. Din inegalitatea ^ni=1bi = b, se obtine `^ni=1i . , deci f1;:::;ng. . Rezulta ca f:, 1;:::;n} este o multime inconsistenta, deci . `:n, unde . = f:, 1;:::;n1g. Atunci . `:(9xnn(xn) . n(an)), de unde rezulta . `9xnn(xn) . :n(an), deci . `9xnn(xn)
si . `:n(an). Cum constanta an nu apare ^n enunturile teoriei , din . `:n(an) rezulta . `8xn :n(xn). Prin urmare, . . :9xnn(xn), ceea ce arata ca . este inconsistenta. Procedând analog din aproape ^n aproape, ^n nal rezulta ca f:} este inconsistenta, deci . . In concluzie , b= 1. (3) Pentru orice 1;2 . E,
c1=F 2=F daca si numai dac1 2. = ca c= c Armatia (3) rezulta astfel: = (. (c2) . F (. 1\. 2 . F (. =1 (. c= 1=F 2=F 1 . c1\. 2 1 2, conform (2). (4) Daca s . E0, atunci b=1=F =F (^n algebra Boole B=F ). Intr-adevar, dacs
. F , deci b=1=F . a s . E0, atunci b=F Aplicând (1) si (4), rezulta ca pentru orice 'b. B. exista un enunt . . D astfel ^nc^=F = =F . ia . : B0=F . [0, 1] prin at bDenim funct '=F ) def. 0( b= ('),
'=F b unde 'b. B. si . . D cu b= =F . Sa aratam ca functia . este bine denita. Daca 'i=F = i=F cu 'i . B. si i . D pentru i =1, 2, atunci '1=F = 'c2=F =. c1=F = c2=F =. c1 = c2 =). 1 . 2 =. (1)= (2),
278CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE conform (3) si conform Lemei 10.1.2(b). Se observa ca . este o probabilitate pe subalgebra B. a lui B. Conform Teore mei Horn-Tarski, . se poate extinde la o probabilitate : B=F . [0, 1]. Denim functia m * : E(U) . [0, 1]
punând, pentru orice . . E(U), () def. m = =F ). ( b Este evident ca m * este o probabilitate pe E(U). Aratam ca m * verica conditia (Ga). Fie . = 9x(x) . E(U) si t = 9x(x) . (a') . E. . Atunci (b m
(t )= m (9x(x) . (a')) = =F )= (1=F )=1, de unde rezulta m (9x(x)) = m ((a')). Atunci (_n m (9x(x)) = m ((a')) = supfm i=1(ai)) a1;:::;sn . Ug, deci m * satisface conditia lui Gaifman. Daca . . D, atunci m (')= '=D)= '=F )= ('). In concluzie, (U,
m ) ( b0( beste un model al lui . . 10.3 Catre o teorie a modelelor probabiliste In aceasta sectiune, vom prezenta câteva elemente ale teoriei modelelor pro babiliste. Notiuni si rezultate ale teoriei modelelor vor fi traduse ^n notiuni si rezultate ale teoriei modelelor probabiliste. Fie L un limbaj
de ordinul I si C multimea constantelor sale. Daca U este o multime de constante astfel ^ncât C . U, atunci L(U) va fi limbajul obtinut din L prin adaugarea constantelor din U \ C. Vom nota cu E (respectiv E(U)) multimea enunturilor lui L (respectiv L(U)) si cu B (respectiv B(U)) algebra Lindenbaum-Tarski E=~ (respectiv E(U)=). Clasa de echivalenta
a unui enunt . va fi notata acum cu [']. Pentru a evita unele complicatii de scriere, ^n aceasta sectiune vom lucra numai cu probabilitati pe algebre Boole (conform Observatiei 10.1.10, acest lucru este posibil). Atunci o probabilitate pe L este o probabilitate pe o subalgebra a lui B. Vom nota cu dom() domeniul de
denitie al lui . In contextul precizat, o structura probabilista este o pereche (U, u), unde C . U si u este o probabilitate pe algebra Boole B(U) ce satisface conditia lui Gaifman: (Ga) Pentru orice enunt 9x'(x) al lui L(U ), u([9x'(x)]) = supfu(_n ['(ai)]) a1;:::;an . Ug: i=1 Conditiile (Ga1) -(Ga3) din Lema 10.1.8 se
rescriu ^ntr-un mod evident.
10.3. ATRE O TEORIE A MODELELOR PROBABILISTE C279 10.3.1 Pereche consistenta cu o probabilitate Denitiile 10.3.1 Fie este o probabilitate pe L si (U, u) este o structura probabilista. Spunem ca (U, u) este un model al lui , si notam (U, u) j= , daca u jdom() =
. Fie (U, u) o structura probabilista, . un enunt al lui L(U )(. . E(U)) si r . [0, 1]. Spunem ca (U, u) satisface perechea (', r), si notam (U, u) j=(', r), daca u([']) = r. Fie este o probabilitate pe L, . . E si
r . [0, 1]. Spunem ca perechea (', r) este consistenta cu daca exista un model al lui ce satisface (', r). Lema 10.3.2 Presupunem ca este o probabilitate pe L, . . E si r . [0, 1]. Atunci urmatoarele armatii sunt echivalente: (i) (', r) este consistenta cu ; (ii) i(['])
= r = e([']). Demonstratie. (i) =. (ii): Presupunem ca exista un model (U, u) al lui astfel ^ncât (U, u) j= (', r). Atunci pentru orice . . E, din [] . dom() si . . . . rezulta ([]) = u([]) = u([']) = r. Aceasta arata ca i([']) = r si, ^n mod analog,
se arata ca r = e([']). (ii) =. (i): Conform Propozitiei 9.5.10, exista o probabilitate . pe L cu proprietate a ca . extinde pe ,['] . dom() si ([']) = r. Teorema de completitudine a lui Gaifman asigura existenta unui model (U, u) al lui , deci u([']) = ([']) = r. Prin urmare, (U, u) j=(', r). .
10.3.2 Substructuri Denitiile 10.3.3 Fie (U, u) si (V, v) doua structuri probabiliste astfel ^ncât U . V . Spunem ca (U, u) este o substructura a lui (V, v), si notam (U, u) . (V, v), daca u([']) = v([']) pentru orice . . E0(U). Spunem ca (U, u) este o substructura elementara
a lui (V, v), si notam (U, u) . (V, v), daca u([']) = v([']) pentru orice . . E(U).
280CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE Lema 10.3.4 Fie (U, u) o substructura a lui (V, v). Atunci: (i) pentru orice enunt existential . al lui L(U), u([']) = v([']); (ii) pentru orice enunt universal . al lui L(U), v([']) = u([']). Demonstratie. Se aplica conditiile (Ga) si (Ga1). . 10.3.3
Teorema lantului elementar Denitiile 10.3.5 Fie . = 1 un ordinal. Consideram o familie (U;u)<. de structuri probabiliste indexata de ordinalii <. Spunem ca (U;u)<. este: -un lant de structuri probabiliste, daca (U;u) . (U;u), pentru orice ordinali <<, -un lant elementar de structuri probabiliste, daca (U;u) . (U;u), pentru orice ordinali <<. Daca U este o multime
de constante cu C . U, atunci vom nota B0(U)= f['] . . E0(U)g. B0(U) este o subalgebra a lui B(U). Fie (U;u)<. un lant de structuri probabiliste si (10.1) U = [<U. Consideram functia m : B0(U) . [0, 1] denita astfel: pentru . . E0(U) n E(U)= E0(U), cu <,
m([']) def. = u([']). Atunci m este unica probabilitate pe B0(U) cu proprietatea ca m jB0(U) = ua jB0(U), pentru orice <. Conform Teoremei 10.1.9, exista o unica probabilitate m * pe B(U) ce satisface conditia lui Gaifman si extinde pe m. Notam u = m * . Atunci u este unica probabilitate
pe B(U) ce satisface conditia lui Gaifman si u jB0(U) = ua jB0(U), pentru orice <. Denitia 10.3.6 Structura probabilista (U, u) se numeste reuniunea lantului (U;u)<. Teorema 10.3.7 (Teorema lantului elementar) Fie (U;u)<. un lant elementar de structuri probabiliste si (U, u) reuniunea sa. Atunci pentru orice ordinal <, (U;u) .
(U, u).
10.3. ATRE O TEORIE A MODELELOR PROBABILISTE C281 Demonstratie. Este sucient sa demonstram ca pentru orice ordinal <. si pentru orice numar natural m = 1 sunt adevarate urmatoarele proprietati: (a) Daca . . Pm(U) n E(U), atunci u([']) = u([']); (b) Daca . . Q(U) n E(U), atunci u([']) = u([']). m (a):
Procedam prin inductie dupa m: -Pentru m = 0, avem P0(U)= Q0(U)= E0(U) si proprietatile (a), (b) rezulta chiar din denitia reuniunii unui lant de structuri probabiliste. -Sa aratam cum se realizeaza momentul (pasul) m . m + 1. Presupunem ca . . Pm+1(U) n E(U), deci . = 9x1 ::. 9xk(x1;:::;xk), cu (x1;:::;xk) . Qm(U). Pentru simplitatea
argumentatiei, vom trata numai cazul k = 1, deci . = 9x(x), cu (x) . Q(U). u si ua satisfac conditia lui Gaifman, deci m u([']) = supfu(_n [(ai)]) a1;:::;an . Ug; i=1 u([']) = supfu(_n [(ai)]) a1;:::;an . Ug: i=1Pentru orice a1;:::;an . U, enuntul _n [(ai)]) este logic echivalent cu un enunt
i=1 din Qm(U) n E(U), deci, conform ipotezei inductiei, u(_n [(ai)]) = u(_n [(ai)]): i=1i=1 Deoarece Ua . U , se obtine inegalitatea u([']) = u([']). Fie "> 0. Conform denitiei operatiei sup, exista a1;:::;an . U astfel ^ncât u([']) = u(_n [(ai)]) + ": i=1
Insa, conform (10.1), exista un ordinal cu proprietatea ca a = <. si a1;:::;an . U. Din ipoteza inductiei, rezulta (U;u) . (U;u), deci u([']) = u(_n [(ai)]) + e = u(_n [(ai)]) + e = u([']) + e = u([']) + ": i=1i=1 Cum e a fost arbitrar, u([']) =
u([']), deci u([']) = u([']) si demonstratia lui (a) este terminata. (b) se trateaza ^n mod analog. . Denitiile 10.3.8 Fie (U, u) o substructura a lui (V, v). Spunem ca (V, v) este o extensie existentiala (universala) a lui (U, u), si notam (U, u) . (V, v) ((U, u) . (V, v)),
daca u([']) = v([']) pentru orice enunt existential (respectiv universal) . al lui L(U).
282CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE Se observa ca (V, v) este o extensie existentiala a lui (U, u) daca si numai daca (V, v) este o extensie universala a lui (U, u). Propozitia 10.3.9 Daca (U, u) . (V, v), atunci urmatoarele armatii sunt echivalente : (i) (U, u) .
(V, v); (ii) Exista o extensie (W, w) a lui (V, v) astfel ^ncât (U, u) . (W, w). Demonstratie. (i) =. (ii): Presupunem ca (U, u) . (V, v). Vom demonstra ca exista o probabilitat e . pe L(V ) astfel ^ncât: (a) B(U) f['] . . E0(V )g. dom(); (b) . extinde pe u; (c)
([']) = v([']), pentru orice . . E0(V ). Fie . . E(U), a1;:::;an . V \ U si (a1;:::;an) . E0(V ) astfel ^ncât . . . (a1;:::;an). Rezulta . . $8x1 ::. 8xn(x1;:::;xn). Cum 8x1 ::. 8xn(x1;:::;xn) este un enunt universal ^n L(U), au loc urmatoarele egalitati: u([']) = u([8x1 ::. 8xn(x1;:::;xn)]) = v([8x1
::. 8xn(x1;:::;xn)]) = u([(a1;:::;an)]). Consideram un enunt . . E0(V ) astfel ^ncât ['] 6 . B(U). Vom demonstra inegalitatile urmatoare: (10.2) ui([']) = v([']) = ue([']). Enuntul . . E0(V ) este de forma '(a1;:::;an), cu a1;:::;an . V \ U. Fie . . E(U) astfel ^ncât . . . '(a1;:::;an). Rezulta . . !8x1
::. 8xn(x1;:::;xn) si `8x1 ::. 8xn'(x1;:::;xn) . '(a1;:::;an), deci u([']) = u([8x1 ::. 8xn(x1;:::;xn)]) = v([8x1 ::. 8xn(x1;:::;xn)]) = v([']). Rezulta prima din inegalitatile (10.2); a doua se demonstreaza ^n mod analog. Conform Propozitiei 9.5.10, exista o probabilitate pe subalgebra B(U)[[z]] generata de B(U) [f[z]} astfel ^ncât extinde pe u si u(['])
= v([']). Folosind consideratiile precedente, printr-un proces de inductie transnita, se obtine constructia unei probabilitati ce satisface conditiile (a) -(c). Aplicând teorema de completitudine a lui Gaifman, rezulta existenta unei structur i probabiliste (W, w) cu proprietatile din (ii). (ii) =. (i): Evident. .
10.3. ATRE O TEORIE A MODELELOR PROBABILISTE C283 10.3.4 Pastrarea probabilitatilor la substructuri Denitiile 10.3.10 Fie (U, u) o structura probabilista, . . E(U) un enunt si r . [0, 1] un numar real. Spunem ca (U, u) este un model al perechii (', r), si notam (U, u) j=(',
r), daca u([']) = r. Denim def. . = f(, i([])) . este un enunt universal ^n Lg. Spunem ca (U, u) este un model al multimii 8, si notam (U, u) j= 8, daca (U, u) este model al tuturor perechilor din
8. Teorema 10.3.11 Fie o probabilitate pe L si (U, u) o structura probabilista. Atunci (U, u) poate fi scufundata ^ntr-un model (V, v) al lui daca si numai daca (U, u) j8: = * Demonstratie. Presupunem (U, u) . (V, v) si (V, v) j= . Fie . un enunt universa l
^n L. Pentru orice enunt . cu proprietatea ca [] . dom() si . . . ', avem ([]) = v([]) = u([]) = u([']). Rezulta i([']) = u([']), deci (U, u) j8. = * Reciproc, presupunem ca (U, u) j= * 8.
Fie ['] . dom() si . . E0(U) astfel
^ncât . . . '. Vom demonstra ca (10.3) ([']) = u([]). Fie ~a =(a1;:::;an) vectorul constantelor din U \ C ce apar ^n . Din . . . (~a), rezulta `:. $:(~a), deci . . $8~x(~x) si `:. $8~x:(~x). Insa 8~x(~x) este un enunt universal, deci (U, u) j=(8~x(~x);i([8~x(~x)])), ceea ce
^nseamna u([8~x(~x)]) = i([8~x(~x)]). Din conditia (Ga1), se obtine u([(~a)]) = u([8~x(~x)]), deci u([(~a)]) = i([8~x(~x)]) = i([']).
284CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE Analog, din (U, u) j= * (8~x:(~x);i([8~x:(~x)])), rezulta u([:(~a)]) = i([:]). Se stie ca i([:']) + e(['])=1, deci 1 u([(~a)]) = 1 e([']). Am stabilit inegalitatea: i([']) = u([(~a)]) = e([']). Dar ['] . dom(), deci i([']) = (['])
= e([']), deci ([']) = u([]), adica (10.3) are loc.
Fie acum . . E0(U) astfel ^ncât ['] 6 . dom(). Vom demonstra ca poate fi extinsa la o probabilitate . astfel ^ncât ['] . dom() si ([']) = u([']). Conform Propozitiei 9.5.10, este sucient sa aratam ca (10.4) i([']) = u(['])
= e([']). Daca . = '(~a), cu ~a =(a1;:::;an) din U \ C, atunci '(~a), :'(~a) . E0(U) si . '(~a) $8~x'(~x), `:'(~a) $8~x:'(~x). Observam ca (U, u) j= * (8~x'(~x);i([8~x'(~x)])), deci u([']) = u([8~x'(~x)]) = i([8~x'(~x)]) = i([']). Analog, avem u([:']) = i([:']), deci u([']) = e([']). Deci, (10.4) are loc. Folosind cele
demonstrate mai sus, prin inductie transnita, putem deni o probabilitate e pe L(U) astfel ^ncât: dom() [f['] . . E0(U)g. dom("); e extinde pe ; "([']) = u([']), pentru orice . . E0(U). In nal, aplicând Teorema de completitudine a lui Gaifman, gasim un model (V, v) al lui ", deci (V, v) j=
si (U, u) . (V, v). . Denitia 10.3.12 O probabilitate pe L este pastrata de substructurile probabilist e daca (U, u) . (V, v) si (V, v) j= implica (U, u) j= . Corolarul 10.3.13 Fie o probabilitate pe L. Urmatoarele armatii sunt echivalente : (i) este pastrata
de substructurile probabiliste; (ii) Pentru orice structura probabilista (U, u), (U, u) j= * . implica (U, u) j= .
10.3. ATRE O TEORIE A MODELELOR PROBABILISTE C. 285 Denitia 10.3.14 Fie (U, u) si (V, v) doua structuri probabiliste. Spunem ca (U, u) nota si (V, v) sunt echivalente elementar daca u jB = v jB. In acest caz, vom (U, u) = (V, v). Propozitia 10.3.15 Daca (U, u) = (V, v),
atunci exista o structura probabilista (W, w) astfel ^ncât (U, u) . (W, w) si (V, v) . (W, w). Demonstratie. Prin denitia notiunii de structura probabilista, C . U si C . V . Putem presupune U n V = C. B(U) si B(V ) sunt subalgebre ale lui B(U . V ). Consideram '(~a)
. E(U), (~b) . E(V ), cu ~a =(a1;:::;an) ^n U \ C si ~b = (b1;:::;bm) ^n V \ C. Presupunem ca . '(~a) . (~b) ^n L(U . V ). Se observa ca . '(~a) $8~x'(~x) ^n L(U ) si . (~b) $8~y(y~) in L(V ), deci `8~x'(~x) $8~y(~y) ^n L(U . V ). Insa, 8~x'(~x) si 8~y(~y)
sunt enunturi ^n L, deci `8~y(~y) $8~y(~y) in L. Deoarece (U, u) = (V, v), rezulta u(['(~a)]) = u([8~x'(~x)]) = v([8~y(~y)]) = v([(~b)]). Fie ['] 6 . B(U), cu . = '(~a), unde ~a =(a1;:::;an) este format cu elemente din U nC. Vom arata ca exista o probabilitate pe L(U [V ) astfel ^ncât B(U)[f[']g.
dom() . B(U . V ). Conform Propozitiei 9.5.10, este sucient sa stabilim urmatoarea inegalitate ^n algebra Boole B(U . V ): (10.5) ui([']) = v([']) = ue([']). Fie . . . '(~a) ^n L(U), cu . . E(U). Deoarece . '(~a) $8~x'(~x) si 8~x'(~x) . E, avem u([]) = u([8~x'(~x)]) = v([8~x'(~x)]) = v([']),
de unde rezulta ui([']) = v([']). Inegalitatea a doua din (10.5) se demonstreaza analog. Folosind consideratiile de mai sus, prin inductie transnita, se construieste o probabilitate . pe L(U . V ) astfel ^ncât urmatoarele proprietati sunt ^ndeplinite: B(U) . B(V ) . dom(0) . B(U . V ), . jB(U) = u
si . jB(V ) = v. Aplicând Teorema de completitudine a lui Gaifman, se obtine o structura probabilist a (W, w) astfel ^ncât (U, u) . (W, w) si (V, v) . (W, w). . 10.3.5 O varianta probabilista a teoremei de consistenta a lui Robinson Fie L. o expansiune a limbajului L. Atunci B(L) este o subalgebra
a lui B(L0).
286CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE Daca (U. , m0) este o structura probabilista pentru limbajul L0, atunci notam notatie (U. , m0)[L =(U. , m. jB(U)). (U. , m0)[L este o structura probabilista pentru limbajul L. Consideram trei limbaje de ordinul I: L, L1, L2 cu L
= L1 n L2. Daca C, C1, C2 sunt respectiv multimile de constante ale celor trei limbaje, atunci C = C1 \C2. Vom nota cu B, B1, B2 algebrele Lindenbaum-Tarski ale limbajelor L, L1, L2 respectiv. Daca U este o multime astfel ^ncât C, C1, C2 . U, atunci B(U), B1(U), B2(U) vor fi algebrele Lindenbaum-Tarski corespunzatoare limbajelor
L(U), L1(U), L2(U), iar B1 0 , B0 vor fi subalgebrele lui B1, B2 formate din clasele de echivalenta 2 ale enunturilor fara cuanticatori din L1, L2 respectiv. Teorema 10.3.16 Fie , 1, 2 trei probabilitati pe limbajele L, L1, L2 respectiv, astfel ^ncât i jdom(i)\B = , pentru i =1, 2. Atunci exista o
structura probabilista (A, m) pentru limbajul L1 . L2 astfel ^ncât, pentru i =1, 2, m jdom(i) = i. Demonstratie. Conform Teoremei de completitudine a lui Gaifman, exista doua structuri probabiliste (U0;u0) si (V0;v0), pentru L1 si L2 respectiv, astfel ^ncât (U0;u0) j= 1 si (V0;v0) j= 2. De aici rezulta (10.6) (U0;u0)[L =
(V0;v0)[L. Vom arata ca exista o probabilitate pe L2(U0 [V0) astfel ^ncât urmatoarele doua conditii sunt vericate: B(U0) . B2(V0) . dom(0) . B2(U0 . V0), . jB(U0) = u0 si . jB2(V0) = v0.
Intâi, vom demonstra: (10.7) u0 jB(U0)\B2(V0) = v0 jB(U0)\B2(V0) . Consideram enunturile (~a) si (~b) astfel ^ncât : (~a)
este un enunt ^n L(U0) si ~a =(a1;:::;an) este un vector cu elemente ^n U0 \ C; (~b) este un enunt ^n L2(V0) si ~b =(b1;:::;bn) este un vector cu elemente ^n V0 \ C; . (~a) . (~b) ^n L2(U0 . V0). Observam ca . (~a) $8~x(~x) ^n L(U0) si . (~b) $8~y(~y) ^n
L2(V0), deci `8~x(~x) $8~y(~y) ^n L2. Insa 8~x(~x) . E, de unde rezulta [8~y(~y)] = [8~x(~x)] . B.
10.3. ATRE O TEORIE A MODELELOR PROBABILISTE C287 Tinând cont de (10.6), au loc urmatoarele egalitati: u0([(~a)]) = u0([8~x(~x)]) = v0([8~y(~y)]) = v0((~y)]). In acest fel, am demonstrat egalitatea (10.7).
Fie ['] . B(U0) . B2(U0 . V0) astfel ^ncât ['] 6 . B2(V0) . B2(U0 . V0). Vom demonstra
ca ^n algebra Boole B2(U0 . V0) au loc inegalitatile urmatoare: (10.8) (v0)i([']) = u0([']) = (v0)e([']). Fie . un enunt ^n L2(V0) astfel ^ncât . . . . ^n L2(U0 . V0). Atunci . = '(~a), . = (~b), unde ~a este un vector cu elemente din U0 \ C si ~b este un vector cu elemente din V0
\ C. Atunci . . $8~x), . . $8~y), 8~x) . E si 8~y) x'(~y(~x'(~y(~este un enunt din L2. Rezulta: v0([(~b)]) = v0([8~y(~y)]) = v0([8~x'(~x)]) = u0([8~x'(~x)]) = u0(['(~a)]). De aici se obtine prima inegalitate din (10.8). A doua inegalitate se demonstreaza ^n mod analog.
Aplicând Propozitia 9.5.10, rezulta existenta unei probabilitati
1 ce verica proprietatile urmatoare: B2(V0) [f[']g. dom(1) . B2(U0) . V0, 1 jB2(V0) = v1, 1([']) = u0([']).
Folosind acest rezultat si aplicând inductia transnita, se obtine probabilitatea . Aplicând lui . Teorema de completitudine a lui Gaifman, se obtine o structura probabilista (V1;v1) pentru L2(U0 . V0) astfel ^ncât U0
. V0 . V1, v1 jB(U0) = u0 jB(U0) si v1 jB2(V0) = v0. Atunci (V1;v1)[L(U0) = (U0;u0)[L(U0). Aplicând din nou procedeul de mai sus, gasim o structura probabilista (U1;u1) pentru L1(V1) astfel ^ncât V1 . U1, u1 jB(U0) = u0 si u1 jB(V1) = v1 jB(V1). Prin inductie, se construiesc doua lanturi elementare de modele
probabiliste: (U0;u0) . (U1;u1) . ::. . (Un;un) . ::. (V0;v0) . (V1;v1) . ::. . (Vn;vn) . ::. pentru expansiuni ale lui L1, respectiv L2, astfel ^ncât urmatoarele proprietati sunt ^ndeplinite: V1 . U1 . V2 . U2 . ::. . Un . Vn+1 . Un+1 . :::, vn+1(['])
= un([']), pentru orice . . E(Un), un+1([']) = vn+1([]), pentru orice . . E(Vn+1).
288CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE Fie A = S8 Un = S8 Vn si (A, u)= S8 (Un;un), (B, v)= S8 (Vn;vn). n=0 n=0 n=0n=0 Conform Teoremei 10.3.7, pentru orice n = 0 avem (Un;un) . (A, u), (Vn;vn) . (B, v), deci (A, u)[L = (B, v)[L.
~ Fie B algebra Lindenbaum-Tarski a limbajului (L1 . L2)(A) si B0 subalgebra sa formata din clasele enunturilor fara cuaticatori. Atunci putem deni o pro ~ babilitate w :B0. [0, 1] astfel ^ncât w jB0 = u jB0 si w jB0 = v jB0 . Aplicând 11 22
~ Teorema 10.1.9, exista o probabilitate m :B. [0, 1] ce extinde pe w si verica conditia lui Gaifman. Conform partii de unicitate din Teorema 10.1.9, m jB1 = u jB1 si m jB2 = v jB2 . Structura probabilista (A, m) satisface conditiile cerute. . Rezultatul precedent este corespondentul probabilistic al teoremei de
consistenta a lui Robinson din teoria clasica a modelelor.
Bibliograe [1] M.A. Amer, Probability, logic and measures on epimorphic images of coproduct s of measurable spaces, Reports Math. Logic, 28, 1994, 29-52. [2] R. Balbes, Ph. Dwinger, Distributive lattices, Univ. of Missouri Press, 1974. [3] J. Barwise (Editor), The Handbook of Mathematical logic, North-Holland, Amsterdam 1977. [4] O.Bâ, Baze de date, Editura All, 1997. asc
[5] J.L. Bell, M. Machover, A course in mathematical logic, North-Holland, 1977; 1993. [6] P. Bernays, A system of axiomatic set theory: I-VII, Journal of Symbolic Logic, I: 2, 1937, 65-77; II: 6, 1941, 1-17; III: 7, 1942, 65-89; IV: 7, 1942, 133-145; V: 8, 1943, 89-106; VI: 13, 1948, 65-79; VII: 19, 1954, 81-96. [7] G. Birkhoff, Lattice theory,
Third Edition, AMS Colloq. Publ., vol. 25, 1973. [8] I.M. Bocheunchen 1956. nski, Formale Logik, Freiburg -M [9] G. Boole, An investigation into the laws of thought, 1854. [10] N. Bourbaki, Foundations of mathematics for the working mathematicians, Journal of Symbolic Logic, 14, 1949, 1-8. [11] N. Bourbaki, Theorie des ensembles, Ch. 1-2, Paris 1954 (2nd ed. 1960). [12]
N. Bourbaki, Theorie des ensembles, Ch. 3, Paris 1956 (2nd ed. 1963). [13] S.N. Burris, Logic for Mathematics and Computer Science, Prentice Hall, 1998. [14] D. Busneag, Contributii la studiul algebrelor Hilbert, Teza de doctorat, Univ. din Bucuresti, 1985. 289
BIBLIOGRAFIE [15] D. Busneag, Categories of algebraic logic, Ed. Academiei Române, 2006. [16] D. Busneag, F. Chirtes, D. Piciu, Probleme de logica si teoria multimilor, Ed. Universitaria, Craiova 2003. [17] G. Cantor, Beitrage zur Begrundung der transniten Mengenlehre I, Math. Ann., 46, 481-512, 1895. [18] G. Cantor, Gesammelte Abhandlungen mathematischen und philosophische n Inhalts, Ed. by E.
Zermelo, Berlin 1932. Reprinted: Hildesheim 1962. [19] C.C. Chang, H.J. Keisler, Model Theory, Amsterdam 1973; 3rd edition: North Holland 1990. [20] A. Church, Introduction to Mathematical Logic, vol. 1, Princeton Univ. Press, 1956. [21] P.J. Cohen, Set theory and the Continuum Hypothesis, New York, Amsterda m 1966. [22] D. van Dalen, A.F. Monna, Sets and Integration. An Outline of the
Development , Groningen 1972. [23] D. Van Dalen, H.C. Doets, H. Deswart, Sets: Nave, axiomatic and applied, Pergamon Press, 1978. [24] R. Dedekind, Uber die drei Moduln erzeugte Dualgrupe, Math. Annalen, 53, 1900, 371-403. [25] H. DeLong, A Prole of Mathematical Logic, Reading: Addison-Wesley, 1971. [26] A. Diego, Sur les algebres de Hilbert, Ph. D. Thesis, Collection
de Logique math., Serie A, XXI, Gauthier-Villars, 1966 (traduction faites d'apres la These edi'ee en langue espagnole sous le titre: Sobre Algebras de Hilbert, parue dans la Collection Notas de Logica Matematica, Univ. Nacional del Sur, Bahia Blanca 1961). [27] F.R. Drake, Set theory, Amsterdam 1974. [28] H.B. Enderton, A mathematical introduction to logic, New York 1972. [29] Gh. Enescu,
Logica si Adevar, Ed. politica, 1967. [30] Gh. Enescu, Teoria sistemelor logice, Ed. stiint. si encicl., 1976. [31] Euclides, Elemente, traducere de Vicor Marian, Bucuresti, Tipograa Curtii regale F. Gobl, FII. Vol. I, 1939; vol. II, 1940; vol. III, 1941.
BIBLIOGRAFIE [32] J.E. Fenstad, Representation of probabilities dened on rst order languages , in J.N. Crosley (ed.), Set, Models and Recursion Theory, North Holland , 1967. [33] J.E. Fenstad, The axiom of determinateness, In: Proceedings of the Second Scandinavian Logic Symposium, Amsterdam 1971. [34] A.A. Fraenkel, Axiomatische Begrundung der geordneten Mengen, Journa l
fur die reine und angewandte Mathematik (Crelle), 155, 1926, 129-158. (Cf. Fund. Math., 7, 1925, 308-310.) [35] A.A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel, A. Levy, D. van Dalen, Foundations of Set Theory, Amsterdam 1973. [36] A.A. Fraenkel, Y. Bar-Hillel, A. Levy, Foundations of set theory, North-Holland, 1984 (rst edition: 1958; second edition: rst printing, 1973; second printing, 1984).
[37] H. Gaifman, Concerning measures on rst order calculi, Israel J. Math., 2, 1964, 1-18. [38] B.A. Galler, Cylindric and polyadic algebras,Proc. Amer. Math. Soc., 8, 1959, 176-183. [39] G. Georgescu, Elemente de Logica Matematica, Academia militara, 1978. [40] G. Georgescu, Some model theory for probability structures, Reports Math. Logic, 35, 2001,
103-113. [41] G. Georgescu, Sistemul formal al calculului cu predicate (I), Revista de logica http://egovbus.net/rdl, 20.10.2008, 1-33. [42] G. Georgescu, Sistemul formal al calculului cu predicate (II), Revista de logica http://egovbus.net/rdl, 20.10.2008, 1-19. [43] G. Georgescu, Un semestru de logica, Revista de logica http://egovbus.net/rdl, 19.11.2007, 1-5. [44] G. Georgescu, Logica si probabilitati
-Note de curs, Revista de logica http://egovbus.net/rdl, nr. 2, 2010, 12.04.2010, 1-28. [45] S. Givant, P. Halmos, Introduction to Boolean Algebras, Springer, 2008. [46] K. GDie Vollstandigkeit der Axiome des logish Functionenkalkuls, odel, Monat. fur Mathematik und Physik, 37, 1930, 349-330. [47] K. G odel, The Consistency of the Axiom of
Choice and of the Generalize d Continuum-Hypothesis with the Axioms of Set Theory, Annals of Math. Studies, 3, Princeton 1940 (2nd printing, 1951).
BIBLIOGRAFIE [48] G. Gr auser 1998. atzer, General lattice theory, Second Edition, Birkh [49] A. Grzegorczyk, An outline of mathematical logic, D. Reidel Publishing Company, 1974. [50] P.R. Halmos, Algebraic logic, Chelsea Publ. Comp., New York 1962. [51] P.R. Halmos, Lectures on Boolean Algebras, Princeton 1963. [52] P.R. Halmos, Naive set theory, Springer, 1974. [53] J.
van Heijenoort, From Frege to Godel. A Source-Book in Mathematical Logic, Cambridge 1967. [54] L. Henkin, The Completeness of First-order Functional Calculus, J. Symb. Logic, 14, 1949, 159-166. [55] L. Henkin, The Discovery of My Completeness Proofs, Bull. Symb. Logic, vol.2, no. 2, 1996, 127-158. [56] L. Henkin, J.D. Monk, A. Tarski, Cylindric Algebras, I, II, North-Holland, 1971, 1985. [57]
D. Hilbert, W. Ackermann, Grundzugen der theoretischen Logik, Springer-Verlag, Heidelberg 1928. [58] A. Horn, A. Tarski, Measures in Boolean algebras, Trans. Amer. Math. Soc., 64, 1948, 467-497. [59] A. Iorgulescu, S-prealgebras, Discrete Mathematics, 126, 1994, 415-419. [60] A. Iorgulescu, On BCK algebras -Part I.a: An attempt to treat unitarily the algebras of logic. New algebras, J. of Universal Computer Science,
Vol. 13, 11, 2007, 1628-1654. [61] A. Iorgulescu, On BCK algebras -Part I.b: An attempt to treat unitarily the algebras of logic. New algebras, J. of Universal Computer Science, Vol. 14, no. 22, 2008, 3686-3715. [62] A. Iorgulescu, Algebras of logic as BCK algebras, Editura Academiei de Studii Economice, Bucuresti 2008. [63] A. Iorgulescu, Asupra algebrelor Booleene, Revista de logica
http://egovbus.net/rdl, 25.01.2009, 1-25. [64] K. Iseki, S. Tanaka, An introduction to the theory of BCK-algebras, Math. Japonica, 23, No.1, 1978, 1-26. [65] P.T. Johnstone, Stone spaces, Cambridge Univ. Press, 1982. [66] S.C. Kleene, Mathematical Logic, New York 1967.
BIBLIOGRAFIE [67] W. and M. Kneale, The Development of Logic, Oxford Univ. Press, 1962. [68] J.L. Krivine, Theorie Axiomatique des Ensembles, Paris 1970. [69] C. Kuratowski, A. Mostowski, Set Theory, Amsterdam 1968. [70] A. Levy, Basic Set Theory, Springer Verlag, Berlin 1979; reprinted: Dover Publications, 2003. [71] J. Los, E. Marczewski, Extensions of measures, Fund. Math., 36,
1949, 267-276. [72] J. Lukasiewicz, Selected Works, Warszawa -Amsterdam 1970. [73] R.C. Lyndon, Notes on Logic, D. Van Nostrand, 1967. [74] M. Malita, M. Malita, Bazele inteligentei articiale, Ed. tehnica, 1987. [75] Yu. A. Manin, A course in mathematical logic, Springer, Berlin 1977. [76] G. Metakides, A. Nerode, Principii de logica si programare logica, Ed.Tehnica, 1988. [77] Gh. Mihoc, N.
Micu, Teoria probabilitatilor si statistica matematica, Editur a didactica si pedagogica, 1980. [78] Gr.C. Moisil Incercari vechi si noi de logica neclasica, Ed. stiint., 1965. [79] Gr.C. Moisil, Elemente de logica matematica si de teoria multimilor, Ed. stiint., 1968. [80] J.D. Monk, Mathematical Logic, Springer-Verlag, 1978. [81] A. Monteiro, Construction des algebres de Lukasiewicz trivalentes dans les algebres de Boole
Monadiques-I, Notas de Logica Mat., 11, 1974. [82] A.P. Morse, A Theory of Sets, New York 1965. [83] A. Mostowski, Uber die Unabhangigkeit des Wohlordnungssatzes vom Ordnungsprinzip , Fund. Math., 32, 201-252. [84] C. Nasescu, Introducere îmilor, Editura Didactica si Pedast n teoria multagogica, 1974. [85] J. von Neumann, Eine Axiomatisierung der Mengenlehre, Journal fur die reine
und angewandte Mathematik (Crelle), 154, 1925, 219-240; corrections, ibid. 155, 128, 1926. Also in 61, 34-56. English translation in van Heijenoort 67, 393-413. [86] J. von Neumann, Die Axiomatisierung der Mengenlehre, Math. Ztschr., 27, 1928, 669-752. Also in 61, 339-422.
BIBLIOGRAFIE [87] T. Ogasawara, Relation between intuitionistic logic and lattice, Journal of the Hiroshima University, Serie A, Vol. 9, 1939, 157-164. [88] R. Padmanabhan, S. Rudeanu, Axioms for lattices and Boolean algebras, World Scientic, Singapore 2008. [89] D. Piciu, Algebras of fuzzy logic, Ed. Universitaria, Craiova 2007. [90] D. Ponasse, Problemes d'universalite s'introduissant dans l'algebrisation de la
logique mathematique, These presente des Sciences de e a la Facult l'Universite de Clermont Ferrand, 1961. [91] D. Ponasse, Logique mathematique, O.C.D.L., Paris 1967. [92] D. Ponasse, Algebres oues et algebres de Lukasiewicz, Rev. Roum. Math. Pures Appl., Tome XXIII, No. 1, 1978, 103-111. [93] D. Ponasse, J.C. Carrega, Algebre et topologie booleennes, Masson, Paris 1979. [94] C.
Popovici, S. Rudeanu, H. Georgescu, Bazele informaticii, Vol. II, Univ. Bucuresti, Fac. de matematica, 1991. [95] W.V. Quine, New foundations for mathematical logic, Am. Math. Monthly, 44, 70-80. A revised and expanded version is in 53, 80-101. [96] W.V. Quine, Mathematical logic, Revised edition, Cambridge, Mass. 1951 (rst edition, 1940). [97] M. Reghis, Elemente de teoria multimilor si de logica
matematica, Ed. Facla, 1981. [98] Ph. Rothmaler, Introduction to model theory, Taylor & Francis Group, New York 2000. [99] S. Rudeanu, Elemente de Logica Matematica (I), Gazeta de Informatica, nr. 10/1992, 1-7. [100] S. Rudeanu, Elemente de Logica Matematica (II), Gazeta de Informatica, nr. 11/1992, 2-6. [101] S. Rudeanu, Elemente de Logica Matematica (III), Gazeta de Informatica, nr. 12/1992, 1-4.
[102] S. Rudeanu, Elemente de Logica Matematica (IV), Gazeta de Informatica, nr. 1/1993, 1-8. [103] S. Rudeanu, Lectii de Calculul Predicatelor si Calculul Propozitiilor, Ed. Univ. Bucuresti, 1997.
BIBLIOGRAFIE [104] S. Rudeanu, Elemente de logica matematica, Revista de logica http://egovbus.net/rdl, 01.09.2007, pag. 1-23. [105] B. Russell, The principles of mathematics, I., 1903; second ed., London 1937, New York 1938. Reprinted 1950. [106] H. Scholz, Geschichte der Logik, Berlin 1931. [107] E. Schroder, Algebra der Logik, vols. 1-3, 1890-1910. New York: Chelsea reprint 1966.
[108] D. Scott, P. Krauss, Asigning probabilities to logical formules, in: Hintakk a and Suppes (eds), Aspects of Inductive Logic, North Holland, 1966. [109] J. Shoenfield, Mathematical Logic, London 1967. [110] R. Sikorski, A theorem on extension of homomorphisms, Ann. Soc. Polon. Math., 1948, 21, 332-335. [111] R. Sikorski, Boolean Algebras, Berlin 1960 (second edition 1964). [112] T. Skolem, Einige
Bermerkungen zur axiomatischen Begrundung der Mengenlehre , 1923. Wiss. Vortrage gehalten auf dem 5. Kongress der Scandinav . Mathematiker in Helsingfors, 1922, 217-232; also in 70, 137-152. English translation in van Heijenoort 67, 290-301. [113] T. Skolem, Uber einige Grundlagenfragen der Mathematik, Skrifter utgit av det Norske Vid.-Akad. i Oslo, I, 1929, No. 4, 1-49; also in
70, 275-280. [114] M.H. Stone, The theory of representation for Boolean algebras, Trans. Amer. Math. Soc., 40, 1936, 37-111. [115] G. Takeuti, W.M. Zaring, Axiomatic Set Theory, Springer -Verlag, 1973. [116] A. Tarski, Logic, Semantics, Metamathematics, London 1956. [117] N. T andareanu, Introducere ^n programarea logica. Limbajul PROLOG, Ed. INTARF, Craiova 1994. [118] F.L. T iplea, Introducere ^n
teoria multimilor, Editura Univ. "Alexandru Ioan Cuza", Iasi 1998. [119] J. van Heijenoort, ed., A Source Book in Mathematical Logic, Harvard Univ. Press, 1967. [120] D.A. Vladimirov, Boolean Algebras in Analysis, Kluwer, 2002. [121] H. Wang, A survey of mathematical logic, Science Press, Peking China 1962, Amsterdam 1963; traducere ^n limba româna: Studii de Logica matematica, Ed. stiintica, 1972.
BIBLIOGRAFIE [122] A.N. Whitehead, B. Russell, Principia Mathematica, 3 vols., Cambridge 1910, 1912, 1913; second ed. 1925, 1927, 1927. [123] L.A. Zadeh, Fuzzy sets, Inform. Control, 8, 1965, 338-353. [124] E. Zermelo, Untersuchungen uber die Grundlagen Axiome der Mengenlehre I, Math. Ann., 65, 1908, 261-281. English translation in van Heijenoort 67, 199-215. [125] E.
Zermelo, Uber Grenzzahen und Mengenbereiche, Fund. Math., 16, 1930, 29-47.
Index (U, u) satisface perechea (', r), 279 C(L), 58 FV ('), 201 M(X), 262 S(X), 262 Spec(B), 88 V (t), 201 -demonstratie formala, 148, 211 -algebra, 258 -ltru, 258 -morsm, 258 -probabilitate, 260
tA(a1;:::;an), 222 tA(s), 219 Aj= '[a1;:::;an], 222 P(A), 117 ^nchiderea universala, 211 sir disjunct, 260 baza de date relationala, 136 câmp de multimi, 119 conjunctia (intersectia) relatiilor binare, 127 deductia formala din ipoteze, 210 model, 276 relatia totala, 129 spatiu boolean, 95 submultime fuzzy sau multime fuzzy, 102 variabila
legata, 202 alfabetul, 146 algebra Boole, 60 algebra Boole atomica, 90 algebra Boole injectiv a, 100 algebra tip Lindenbaum-Tarski , 177 algebra Boole duala, 73 algebra Boole a relatiilor, 129 algebra Lindenbaum-Tarski, 214 algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei , 215 algebre Boole monadice, 216 algebre Boole poliadice, 218 aloarea de adevar ^n interpretarea s, 219 aritatea lui
R, 126 atom, 90 axioma, 147 axioma lui Zorn, 48 axiomele calculului cu predicate, 203 caracteristica, 103 complementara unei multimi, 117 compunerea relatiilor binare, 131 conditia lantului numarabil, 259 congruenta a algebrei Boole, 81 conjunctia, 16 cuanticator existential, 216 cuaticator universal, 216 cuvânt, 146 deductia formala din ipoteze, 148 deductia semantica din ipoteze, 188 deductie semantica,
227 Denitia 2 a algebrelor Boole, 66 demonstratie formala, 147, 204 diagonala produsului cartezian, 123 diagrama Hasse, 44 disjunctia, 16 disjunctia (reuniunea) relatiilor binare, 127 domeniile unei relatii n-are, 126 297
298 INDEX domeniile unei relatii binare, 124 domeniul unui predicat, 30 dualul unui enunt, 44 echivalenta, 16 echivalenta booleana, 61 echivalenta logica, 165 echivalenta relatiilor binare, 128 egalitatea, 115 egalitatea multimilor, 115 element complementat, 57 element maximal, 48 element minimal, 48 enunt, 15, 146, 202 enunt adevarat, 187 enunt universal adevarat, 225 evaluare (interpretare), 219
extensie existentiala, 281 extensie universala, 281 extensiune, 116 familie de elemente, 120 familie de multimi, 120 ltru al algebrei Boole, 79 ltru fuzzy al algebrei Boole, 104 ltru maximal sau ultraltru, 88 ltru prim, 88 ltru propriu, 88 ltrul generat de X, 86 ltrul principal, 86 formula universal adevarata, 225 formulele lui Lt , 200 func tie izotona,
44 functia caracteristica, 103 functia caracteristica a unei multimi, 119 functie, 125 functie de n variabile, 126 grup, 74 homomorsm (morsm) de algebre Boole, 77 I-algebre Boole cilindrice, 217 ideal al algebrei Boole, 79 implicatia, 16 implicatia relatiilor binare, 128 implicatia booleana, 61 incluziunea multimilor (claselor), 114 inel, 74 inel boolean, 75
inmum, 46 interpretare, 186 interpretare booleana, 272 interpretare(evaluare), 219 intersectia a n multimi, 120 intersectia a doua multimi, 117 intersectia unei familii de multimi, 120 inversarea relatiilor binare, 131 lant de structuri probabiliste, 280 lant elementar de structuri probabiliste, 280 latice complementata, 57 latice completa, 51 latice Dedekind, 49
latice distributiva, 56 latice Ore, 48 laticea Dedekind duala, 52 laticea Ore duala, 52 limbaj numarabil, 235 majorant, 46 minorant, 46 model, 188 model al multimii, 283 model al perechii, 283 model al unei probabilitati, 279 model
Henkin asociat teoriei , 242 monoid sau semigrup, 74 morsm (homomorsm) de algebre Boole, 77 morsm de latici marginite, 58 multime consistenta maximala, 212 multime consistenta, 161 multime consistenta maximala, 163 multime consistenta de formule, 212 multime disjuncta, 259 multime fuzzy sau
submultime fuzzy, 102
INDEX multime inconsistenta, 161 multime inconsistenta de formule, 212 multime marginita, 45 multime monotona, 261 multime ordonata inductiva, 48 multime totala, 116 negatia, 15 negatia (complementara) unei rel. binare, 127 nivel de fuzicare, 103 operatie n-ara, 126 operatie unara, 125 operatie zero-ara sau nulara, 126 partitie, 91
pereche consistenta cu o probabilitate, 279 prealgebra Boole, 172 prealgebra Boole cât, 177 predicat, 29 predicat adevarat, 33 predicat ambivalent, 33 predicat fals, 33 prim element, 45 Principiul dualitatii pentru algebre Boole, 73 Principiul dualitatii pentru latici, 52
Principiul dualitatii pentru m. (pre)ord. , 44 probabilitate, 272 probabilitate continua, 262 probabilitate pastrata de substructuri, 284 probabilitate pe L, 254 probabilitate pe algebra Boole, 254 produsul cartezian a n multimi, 125 produsul cartezian a doua multimi, 123 propozitia, 15 propozitie adevarata,
17 propozitie universal adevarata sau tautologie , 20 proprietati de ordinul I, 202 regulile de deductie ale calculului cu predicate , 204 relatia inversa, 44 relatia vida, 129 relatie n-ara, 126 relatie binara, 124 reuniunea lantului (U;u)<, 280 reuniunea a mult
a douimi, 117 reuniunea a n multimi, 120 reuniunea unei familii de multimi, 120 schema relationala, 136 semigrup sau monoid, 74 sistem deductiv, 160 sistem deductiv al algebrei Boole, 80 spatiu topologic zero-dimensional, 95 structura de ordinul I, 197 structura probabilista, 273
structuri probabiliste echivalente elementar , 285 subalgebra Boole, 76 subalgebra generata de X, 98 sublatice, 51 submultimea nivel, 103 substitutia , 202 substructura , 279 substructura elementara, 279 supremum, 47 teorema formala, 147, 204 Teorema de compacitate, 243
Teorema de completitudine, 242 Teorema de completitudine a lui L, 189 Teorema de completitudine a lui Gaifman , 276 Teorema de completitudine extinsa, 242 Teorema de completitudine extinsa (tare), 191 Teorema de existenta a ultraltrului, 88 Teorema de reprezentare a lui Stone, 89 Teorema
deductiei, 212 Teorema deductiei semantice, 228 Teorema Lovenheim-Skolem, 243 teorie, 200
300 INDEX teorie ^nchisa, 236 teorie a lui Lt , 215 teorie Henkin, 236 termen, 200 topologia lui Stone, 94 ultim element, 45 ultraltru sau ltru maximal, 88 variabila libera, 29, 202
Lista gurilor 1 Legaturiledintrecapitole ........................ 6 3.1 Diagrama Hasse a multimii ordonate (A, R).............. 45 3.2 Exemple de multimi ordonate cu prim si/sau ultim element . . . . . 46 3.3 Multimeordonata ............................ 46 3.4 Laticile liniar ordonate L2 si L3 .................... 53 3.5 Laticea liniara
L4 si laticea neliniara L22 .............. 53 3.6 Laticilegeneratede5elemente ..................... 54 3.7 Multimiordonatecarenusuntlatici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 3.8 Laticidistributive............................. 57 4.1 Algebra Boole L22 (rombul) ...................... 64 4.2 Algebra Boole L222 (cubul) ..................... 64
301

Carte de Logica 2010 F

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte de Logica 2010 F

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logica matematica George Georgescu Catedra de Fundamentele Informaticii Universitatea din Bucuresti Afrodita Iorgulescu Catedra de Informatica Economica

Academia de Studii Economice

. . . . . . . . . 31 2.2 Valoareadeadevaraunuipredicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 2.2.1 Tautologii. Tautologii cuanticate . . . . . . . . . . . . . . . 34 2.2.2 Observatii .............................

complementate . . . . . . 54 3.2.5 Morsmedelaticimarginite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58 7

versus T. lui Stone . . . . . . . . . . . 192

Partea I Logica matematica clasica (prezentare neformalizata) 11

(2) 0 1 1 0 1 0 1 1 v(p . q) v(p . q) v(p . q) v(p . q) 001 1 101 0 100 0 111 1

Sistemul A1 (_, ^, :, $, O, I): (P1) p . p . p, p . p . p (idempotenta lui _, ^), (P2) p . q . q . p,

. [(r . p) . (r . q)], (P23) [p . (p . q)] . q (Modus ponens).

. (q . r)] v(p . r) v(b) 0 0 0 0 0 1 0 1 0 0 1 1 1 0 0 1 0 1 1 1 0 1 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 0 0 0 0 1 1 0 1 0

V(B6) p WO= p, p VI = p, p = p , p V p p . p= . p; = _Wq _Wpq = W(p _W(p p Vp W( q V _Wq def. W . (B1) p Wp p

pe care-l vom nota Q(n). 29

Sistemul A1 (_, ^, :, $, O, I) pentru predicate binare: (Pxy1)

2.2. VALOAREA DE ADEV 37 AR A UNUI PREDICAT

Partea II Algebre Boole 39

din Figura 3.1. cd b

de obicei cu 0, iar ultimul element cu 1. O multime ordonata cu 0 si 1 se numeste marginita.

46 CAPITOLUL 3. LATICI 11 z z x S yx S y xy SSz 0

este vericata. Similar, (L2)-(L4) rezulta respectiv din (O2)-(O4). (1'):

Trebuie sa demonstram acum ca pentru orice x, y . L,

0. 3) Multimea ordonata (Z, ) este o latice fara prim si ultim element.

Daca L =(L, ^, _) este o latice, atunci pentru orice x, y, a, b . L avem:

3.2. LATICI (i) x . y = x, x . y = y si x = x . y, y = x . y, (ii) x = y implica x . a = y . a si x . a = y . a, (iii) x = y, a = b implica x . a = y . b

. b) . (a . c). Pe de o parte, avem ca: (iii) (3.6) (a . b) . (a . c) (L=2)(a . b) . (c . a) = [(a . b) . c] . a.

Sa demonstram acum ca: (3.8) a . (b . c) = (a . b) . (a . c). Deoarece a . b = b si

3.8 sunt distributive.

(B12) x = y si x. = y. implica x . x. = y . ysi x . x. = y . y, (B13) x = y (. x . y=0 (. x. y =1.

y= x, conform (B9), (B8). (B11) )": x = y . x . y = y . (x . y)= y. x. y= y; rezulta ca x . y= x . (x. y) = 0; deci x = y . x . y= 0.

"(": daca x . y= 0, atunci x = x . 1= x . (y . y)=(x . y) . (x . y)= (x . y) . 0= x . y, deci x = y. (B12): (x = y si x. = y0) . (x . y = y si x. . y= y0) . (x

!R y si (x!R y)= [(x. (y))]= x. y = x . y.

Avem, pentru orice x . B, x =

algebra Boole (vedeti detalii ^n capitolul 5).

Boole, notata L22, numita si romb. 1

a S b 0 Figura 4.1: Algebra Boole L22 (rombul) . 0 a b 1 0 1 1 1 1 L22 a b b a 1 a b 1 1 1 1 0 a b 1 Exemplul 4.

4.2. O DEFINIT IE ECHIVALENT A A ALGEBRELOR BOOLE 65 . 0 a b c d e f 1 . 0 a b c d e f 1 0 0 a b c d e f 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 a a a c c e e 1 1 a 0 a 0

x . x = 1. (A7): Fie x . y = 1 si y . z = 1. Deoarece y . z = 1, rezulta, conform (A5), ca x . (y . z) = 1.

are loc. (A12) rezulta din (A11), aplic^and (A10).

(A1). Pentru a demonstra (b), ^nt^ai sa observam ca

Cu aceasta, demonstratia Teoremei 4.2.2 s-a terminat. .

urmatoarele axiome: pentru toti x, y, z . B, (A1-R) x !R (y !R x) = 0, (A2-R) [x !R (y !R z)] !R [(x !R y) !R (x !R z)] = 0,

+, adica pentru orice x, y, z . A, x (y + z)= x y + x z, (y + z) x = y x + z x.

o aplicatie izotona (pastreaza ordinea), adica, x A y . f(x) B f(y).

duale de ltru si ideal si notiunile duale de !-sistem deductiv si !R-sistem deductiv.

. x . F , y . z . F , z . y . F , trebuie sa aratam ca x F z. Sa stabilim inegalitatea (4.12) (x . y) . (y . z) = x . z,

. F ~ . Deci, F ~ este un ltru al lui B.

= fx x F 1} = fx x . 1 . F } = fx x . F } = F. Vom demonstra ca ~ = F ~ , unde pentru x, y . B, x F ~ y este echivalent cu x . y . F ~ si y . x . F ~

y. Cum U y ~ Atunci bAcum putem enunta urmatoarea teorema. y = p(y) 2U. a y . U.

,. g . x=U : (x=F )= ~ U Avem x=F = fy . B y F x} = fy . B y . x . F g, ~ (x=F )= = fy=F y=F ~ U x=F

. B, prin: g(x=F ) def. = f(x).

numeste ltru prim daca pentru orice x, y . B, x . y . F implica x . F sau y . F.

algebra Boole. Denitiile 4.7.1

lui B generat de [i2I Fi;

0 =. a1 . a . b =0 1 0 =. b = (a1 . a )1 00 =. c = h((a1 . a ))=(h(a1) . h(a ))11 0 =. h(a1) . h(a ) . c =0 1

(4.16) are loc.

si 4.9.7. . este completa si se plica apoi Lema 4.9.6. .

AB (. ~ A (x) B (x), pentru orice x . E.

CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE

Partea III Elemente de teoria multimilor 107

denitii ale notiunii de paradox; vedeti de exemplu [30], pag. 105.

dual, A . x, respectiv). 113

demonstram de exemplu prima egalitate din (M1): pentru orice A 2P(E), A . A = A.

Aplic^and ^nca odata P.G., rezulta ca pentru orice A 2P(E), propozitia

. Ai} = fx . E (8i)x . Aig.