Sunteți pe pagina 1din 169

Logica matematica

George Georgescu1 , Afrodita Iorgulescu2


1
Universitatea din Bucuresti, Catedra de Fundamentele Informaticii
2
Academia de Studii Economice, Catedra de Informatica Economica

November 13, 2008


2
3
4
5

Prefata
Logica se ocupa de legile gandirii (ratiunii) si anume de acele proprietati structurale
formale ale gandirii care apar in reflectarea proprietatilor lumii reale. Deci avem
gandirea, realitatea si legatura dintre ele. In logica exista substituienti abstracti
pentru gandire, pentru realitate si pentru legatura dintre ele si anume, limbajul L
substituie gandirea, structura S substituie realitatea (unde S este mai mult decat
o colectie de lucruri susceptibile de a fi corelate, ca inteles, diferitelor expresii din
limbaj), iar interpretarea I substituie legatura (I este o functie).
Limbajul L este fixat, dar se considera mai multe interpretari ale lui L in diferite
structuri; aceasta pentru ca, pe de-o parte, nu stim in care realitate (lume) partic-
ulara ne regasim cu adevarat, pe de alta parte pentru ca logicienii sunt interesati
de principiile universale, care sunt adevarate in orice lume posibila.
O teorie (in sens tehnic) este un limbaj L impreuna cu o multime T de propozitii
sau formule din L. In practica, o teorie este definita fie sintactic, fie semantic, adica:
- T poate fi formata din toate formulele care rezulta printr-o relatie de implicare
sintactica dintr-o multime de axiome sau
- T poate fi formata din toate formulele care sunt adevarate in orice interpretare
considerata.
Scopul principal al logicii este studiul in paralel al relatiei de implicare sintactica
(formala):
p`q (q se deduce din p conform unor reguli prestabilite)
si al relatiei de implicare semantica (reala):
p |= q (daca p este adevarata, atunci q este adevarata).
Logica clasica este bivalenta, in sensul ca multimea valorilor de adevar are doua
elemente: adevarul si falsul. Logica propozitiilor este teoria T a tuturor formulelor
valide (i.e. care sunt adevarate in orice interpretare) intr-un limbaj L al propoziti-
ilor. Aceasta teorie este decidabila (exista un algoritm care, aplicat oricarei formule,
ne spune daca ea este din T ). Logica predicatelor este teoria T a tuturor formulelor
valide intr-un limbaj L al predicatelor. Presupunand ca L are cel putin un simbol
de functie de rang cel putin 1 sau un simbol de relatie de rang cel putin 2, atunci
T nu este decidabila, dar este axiomatizabila (i.e. exista o axiomatizare a lui T (cu
axiome si reguli de inferenta) sub care formulele lui T sunt demonstrabile).
In secolul al 19-lea apar primele sisteme de logica polivalenta.
In evolutia unei teorii stiintifice se disting patru etape succesive: etapa descrip-
tiva, etapa inductiva, etapa deductiva si etapa axiomatica. Organizarea stiintei in
teorii deductive este legata de evolutia matematicii si de expansiunea metodelor
sale in celelalte stiinte.
”Eu afirm ca in orice disciplina a naturii se gaseste de fapt numai atata adevarata
stiinta cata matematica se cuprinde in ea” (Immanuel Kant).
Logica matematica este stiinta care are ca obiect studiul formelor propozitionale
si al legilor de rationare cu expresii propozitionale, precum si metodele care permit
realizarea acestui studiu.
6

In studiul propozitiilor sau al expresiilor propozitionale, logica matematica este


interesata numai de valoarea logica.
R. Descartes, prin incercarea de a forma o stiinta matematica generala, a stim-
ulat cercetarile logice in directia simbolismului matematic, lucru realizat partial de
G. Leibniz.
La jumatatea secolului al 19-lea George Boole si Augustus De Morgan au in-
trodus metodele matematice in logica, creand logica matematica. Calculul logic
al lui G. Boole este bivalent si se face dupa regulile din algebra; el sta la baza
calculatoarelor actuale.
Contributii ulterioare au adus G. Frege, G. Peano, B. Russell si Gödel. Primul
tratat modern de logica matematica, ”Principia Mathematica” a fost scris de B.
Russell si A.N. Whitehead, intre 1910-1913.
Intr-o etapa ulterioara apare logica polivalenta (cu mai multe valori de adevar),
prin lucrarile lui J. Lukasiewicz si L.E. Post, apoi ale lui C.C. Chang. In tara
noastra, cercetarile de logica matematica au fost initiate de Gr. C. Moisil in 1933
si cunosc in prezent o mare dezvoltare.
Aplicatiile logicii matematice se refera la teoria algebrica a automatelor, la
programarea automata, la programarea logica, la bazele de date relationale, in
inteligenta artificiala. Cercetarile contemporane tind sa extinda considerabil sfera
aplicatiilor (logica fuzzy se aplica in economie, de exemplu).
In paralel cu logica matematica, si in stransa legatura cu ea, s-a dezvoltat al-
gebra logicii matematice (teoria algebrelor Boole, teoria algebrelor MV, algebrelor
Lukasiewicz-Moisil, etc.), care constituie in prezent un capitol separat din algebra.

Bucuresti, Septembrie 2008 Autorii


Contents

1 Algebre Boole 9
1.1 Multimi (pre)ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.1 Principiul dualitatii. Diagrama Hasse . . . . . . . . . . . . . 10
1.1.2 Reprezentarea unei relatii binare pe o multime finita prin
matrice booleana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), infimum (supre-
mum). Axioma lui Zorn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.1 Latici Ore si latici Dedekind. Echivalenta lor . . . . . . . . . 15
1.2.2 Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.2.3 Latici distributive. Latici marginite complementate . . . . . . 21
1.3 Algebre Boole: definitie, exemple, proprietati . . . . . . . . . . . . . 25
1.3.1 Definitia algebrei Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.3.2 Exemple de algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.3.3 Proprietati ale algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.3.4 Implicatia si echivalenta booleana . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.4 Inel Boole. Echivalenta cu algebra Boole . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.5 Subalgebre, homomorfisme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.6 Filtre (ideale) si congruente. Algebre Boole cat . . . . . . . . . . . . 35
1.7 Teorema de reprezentare a lui Stone . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
1.8 Algebre Boole atomice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
1.9 Dualitatea algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
1.10 Algebre Boole injective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

2 Calculul propozitiilor (Prez. neformalizata) 55


2.1 Propozitiile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.2 Valorea de adevar a unei propozitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

3 Calculul predicatelor (Prez. neformalizata) 67


3.1 Predicatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2 Valoarea de adevar a unui predicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

7
8 CONTENTS

4 Sistemul formal al calculului propozitional (L) 77


4.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.2 Sintaxa calculului propozitional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.2.1 Proprietati sintactice ale lui L . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
4.2.2 Algebra Lindenbaum-Tarski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.3 Semantica calculului propozitional L . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.3.1 Multimi consistente. Teorema de completitudine extinsa (tare)101
4.4 Teorema de completitudine versus Teorema lui Stone . . . . . . . . . 105
4.5 Exemple de deductii formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106

5 Sistemul formal al calculului cu predicate 115


5.1 Structuri şi limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.2 Semantica calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
5.3 Exemple de enunţuri universal adevărate . . . . . . . . . . . . . . . . 133
5.4 Sintaxa calculului cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
5.5 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate . . . . . . . . 148
5.5.1 Algebre Boole monadice. Algebre Boole cilindrice . . . . . . . 151
5.6 Teorema de completitudine. Modele Henkin . . . . . . . . . . . . . . 153
5.7 Cum se stabileşte dacă o formulă este teoremă formală . . . . . . . . 163
Chapter 1

Algebre Boole

Teoria algebrelor Boole s-a nascut ca urmare a descoperirii analogiei perfecte


care exista intre legile logicii si anumite reguli ale calculului algebric. Aceasta
descoperire este unanim atribuita lui George Boole (An investigation into the laws
of thought, 1854).
Dintre matematicienii care au adus contributii mari la dezvoltarea teoriei al-
gebrelor Boole trebuie mentionati: M.H. Stone, pentru celebra sa teorema de
reprezentare (1936) si pentru teoria dualitatii algebrelor Boole (1937) si A. Tarski,
care a obtinut rezultate remarcabile atat pe linia algebrica a acestui domeniu, cat
mai ales pe linia legaturilor sale cu logica.
Algebrele Boole constituie reflectarea algebrica a calculului propozitiilor, fiind
modele algebrice ale calculului propozitiilor. Algebrele Boole monadice si poliadice
sunt modele algebrice ale calculului predicatelor.
Astazi, teoria algebrelor Boole se prezinta ca un capitol important al algebrei, de
sine statator, care are puternice conexiuni cu logica si care are aplicatii in analiza,
topologie, calculul probabilitatilor etc., cele mai spectaculoase aplicatii fiind insa
in domeniul calculatoarelor electronice, deci in informatica.

1.1 Multimi (pre)ordonate


Definitii 1.1.1 Fie A o multime nevida.
O relatie binara R pe A se numeste relatie de ordine (partiala) daca sunt ver-
ificate urmatoarele axiome: pentru orice x, y, z ∈ A,
(O1 ) xRx (reflexivitatea),
(O2 ) daca xRy si yRx, atunci x = y (antisimetria),
(O3 ) daca xRy si yRz, atunci xRz (tranzitivitatea).
Daca R mai verifica si axioma:
(O4 ) pentru orice x, y ∈ A, xRy sau yRx (x si y sunt compatibile),
atunci R se numeste relatie de ordine totala.

9
10 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

O relatie binara R pe A se numeste relatie de preordine daca verifica (O1 ) si


(O3 ).
O pereche (A, R) se numeste
- multime (partial) ordonata, daca R este o relatie de ordine (partiala) pe A,
- multime total ordonata sau multime liniara (liniar ordonata) sau lant, daca R este
o relatie de ordine totala pe A,
- multime preordonata, daca R este o relatie de preordine pe A.

Exemple 1.1.2
(1) Multimile (R, ≤), (Q, ≤), (Z, ≤), (N, ≤) sunt lanturi.
(2) Daca X este o multime nevida, atunci (P(X), ⊆) este o multime ordonata;
ea este total ordonata daca si numai daca X este formata dintr-un singur element.
(3) Daca X este o multime nevida, atunci (X, =) este o multime ordonata (in
acest caz R este ∆ = {(x, x) | x ∈ X}).
(4) Daca pe multimea N∗ = N\{0} definim, pentru orice x, y, x ¹ y ⇔ x | y (x
este divizibil cu y), atunci (N∗ , ¹) este o multime ordonata, dar nu total ordonata.
(5) Daca pe multimea C definim relatia binara ¹ astfel: pentru orice z1 =
a1 + ib1 , z2 = a2 + ib2 ∈ C,

z1 ¹ z2 ⇔ (a1 ≤ a2 , b1 ≤ b2 ),

atunci (C,
preced) este o multime ordonata, dar nu total ordonata.
(6) Relatia x ¹ y ⇔ x | y, definita pe Z, este o relatie de preordine, care nu
este relatie de ordine.
(7) Fie A multimea ofiterilor dintr-o unitate militara. Pentru x, y ∈ A, spunem
ca x ≤ y daca gradul lui x este mai mic sau egal cu gradul lui y. Atunci, (A, ≤)
este o multime preordonata, care nu este ordonata.

1.1.1 Principiul dualitatii. Diagrama Hasse

Principiul dualitatii pentru multimi (pre)ordonate este urmatorul:


Orice enunt cu privire la multimea (pre) ordonata (A, ≤) ramane valabil daca peste
tot in cuprinsul sau schimbam relatia de (pre) ordine ≤ cu relatia de (pre) ordine
inversa, ≥ (y ≥ x ⇔ x ≤ y, pentru orice x, y ∈ A). Structura (A, ≥) astfel obtinuta
este tot o multime (pre) ordonata, numita duala lui (L, ≤).

Diagrama Hasse
O relatie binara ≤ pe o multime finita A se va reprezenta grafic prin diagrama
Hasse astfel: elementele multimii sunt reprezentate prin puncte, iar faptul ca x < y
(adica x ≤ y si x 6= y) si nu exista z cu x < z < y se reprezinta printr-o linie care
leaga cele doua puncte, y fiind situat mai sus ca x:
1.1. MULTIMI (PRE)ORDONATE 11
y


x

Diagrama Hasse este utila pentru recunoasterea proprietatilor relatiei binare.

Exemplu de diagrama Hasse.


Daca A = {a, b, c, d} si R = {(a, a), (b, b), (c, c), (d, d), (a, b), (a, c), (a, d), (b, c), (b, d)},
atunci (A, R) este o multime ordonata, ce va fi reprezentata grafic de diagrama
Hasse din Figura 1.1.

c• •d
S ¶
S•¶b


a

Figure 1.1: Diagrama Hasse a multimii ordonate (A, R)

Conventie. O relatie de (pre)ordine arbitrara pe o multime A va fi notata de


acum inainte prin ≤.

1.1.2 Reprezentarea unei relatii binare pe o multime finita


prin matrice booleana
Sa observam ca oricarei multimi finite, “concrete” {x1 , x2 , . . . , xn } ii putem asocia
o singura multime finita, “abstracta” {1, 2, . . . , n}, abstractie facand de un isomor-
fism, si ca oricarei multimi finite “abstracte” {1, 2, . . . , n} ii putem asocia o infinitate
de multimi finite “concrete” {x1 , x2 , . . . , xn }.
Fie o multime finita A = {x1 , x2 , . . . , xn } (A = {1, 2, . . . , n}) si R o relatie bi-
nara pe A. Vom asocia lui R o matrice booleana MR = (mij )i,j∈{1,2,...,n} astfel:

½
1, daca (xi , xj ) ∈ R ((i, j) ∈ R)
mij ==
0, daca (xi , xj ) 6∈ R ((i, j) 6∈ R).
Se observa ca multimea relatiilor binare pe o multime finita cu n elemente este
in corespondenta biunivoca cu multimea matricilor booleene de ordinul n. Deci, o
relatie binara pe o multime finita cu n elemente poate fi data, alternativ, printr-o
matrice booleana de ordin n.
12 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

De exemplu, relatia R, definita mai sus pe multimea A = {a, b, c, d}, are urma-
toarea matrice booleana asociata:
 
1 1 1 1
 0 1 1 1 
MR =   0 0 1 0 

0 0 0 1

Conditiile (O1 ) - (O4 ) din Definitiile 1, verificate de o relatie binara R pe o mul-


time A finita cu n elemente, pot fi reformulate echivalent pentru matricea booleana
asociata, MR , astfel:
(O10 ) pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n}, mii = 1,
(O20 ) MR este o matrice antisimetrica (pentru orice i, j ∈ {1, 2, . . . , n}, mij = 1
implica mji = 0),
(O30 ) pentru orice i, j, k ∈ {1, 2, . . . , n}, mij = 1 si mjk = 1 implica mik = 1,
(O40 ) pentru orice i, j ∈ {1, 2, . . . , n}, mij = 1 sau mji = 1.

Exercitiu 1.1.3
1. Sa se scrie un program pentru determinarea tuturor relatiilor de ordine pe o
multime finita.
2. Se da o relatie binara pe o multime finita prin matricea booleana asociata. Sa se
scrie un program pentru a verifica daca relatia este de ordine, partiala sau totala,
sau este o relatie de preordine.

1.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), infimum


(supremum). Axioma lui Zorn

Fie (A, ≤), (B, ≤) doua multimi ordonate. O functie f : A → B se numeste


izotona daca x ≤ y implica f (x) ≤ f (y), pentru orice x, y ∈ A.
Fie (A, ≤) o multime ordonata. Un element u ∈ A se numeste prim element
sau cel mai mic element (ultim element sau cel mai mare element) daca u ≤ x
(respectiv x ≤ u) pentru orice x ∈ A.
Atat primul element, cat si ultimul element, al unei multimi ordonate sunt unici
(atunci cand exista). Primul element va fi notat de obicei cu 0, iar ultimul element
cu 1.
O multime ordonata cu 0 si 1 se numeste marginita.

Exemple 1.1.4 Consideram multimile ordonate din Figura 1.2. In cazul a) exista
prim si ultim element (este multime ordonata marginita), in cazul b) exista numai
ultim element, iar in cazul c) exista numai prim element.

Definitii 1.1.5 Fie (A, ≤) o multime partial ordonata.


Fie X o submultime a lui A. Un element a ∈ A este un minorant (majorant) al
lui X daca a ≤ x (respectiv x ≤ a) pentru orice x ∈ X.
1.1. MULTIMI (PRE)ORDONATE 13

1 1
• •

• z • z
¶S ¶S
x •¶ S• y x •¶ S• y x• •y
S ¶ S ¶
S•¶ S•¶z
0

0

a) b) c)
Figure 1.2: Exemple de multimi ordonate cu prim si/sau ultim element

Sau, echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A indexata de I,
I o multime oarecare, eventual infinita (adica un element al lui AI (adica o functie
f : I → A)). Se stie ca familiei (xi )i∈I ii corespunde submultimea {xi ∈ A | i ∈ I}
a lui A, iar submultimii X a lui A ii corespunde familia particulara (x = xx )x∈X de
elemente din A. Un element a ∈ A este un minorant (majorant) al familiei (xi )i∈I ,
daca a ≤ xi (respectiv xi ≤ a), pentru orice i ∈ I.

Exemplu 1.1.6 Consideram multimea ordonata (A = {a, b, c, d, e, f }, ≤) din Figura


1.3, fara prim si ultim element. Daca X = {c, d}, atunci multimea minorantilor lui
X este {a, b, c}, iar multimea majorantilor lui X este {d, e, f }.

e• • f
S ¶
S•¶d

• c
¶S
a •¶ S• b

Figure 1.3: Multime ordonata

Atat multimea minorantilor, cat si multimea majorantilor, pot fi vide.

Definitie 1.1.7 Fie (A, ≤) o multime partial ordonata.


Fie X o submultime a lui A. Infimumul lui X este cel mai mare minorant al
lui X si se noteaza inf X. Atunci, relatia a = inf X(∈ A) este caracterizata de
proprietatile:
(i) a este un minorant al lui X (adica a ≤ x pentru orice x ∈ X),
(ii) a este cel mai mare minorant al lui X, adica, daca b este un minorant al lui X
(daca b ≤ x pentru orice x ∈ X), atunci b ≤ a.
14 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A, indexata de I (I o


multime oarecare, eventual infinita). Infimumul familiei (xi )i∈I este cel mai mare
minorant al ei si se noteaza inf i∈I xi . Deci, un element a ∈ A este infimumul
familiei (xi )i∈I daca verifica proprietatile:

(i) a este un minorant al familiei (xi )i∈I (adica a ≤ xi , pentru orice i ∈ I);

(ii) a este cel mai mare minorant al familiei (xi )i∈I , adica daca b este un minorant
al familiei (xi )i∈I (daca b ≤ xi pentru orice i ∈ I), atunci b ≤ a.

Dual, avem urmatoarea definitie a supremumului:

Definitie 1.1.8 Fie (A, ≤) o multime partial ordonata.


Fie X o submultime a lui A. Supremumul lui X este cel mai mic majorant al
lui X si se noteaza sup X. Atunci, relatia a = sup X(∈ A) este caracterizata de
proprietatile:
(i) a este un majorant al lui X (adica x ≤ a pentru orice x ∈ X),
(ii) a este cel mai mic majorant al lui X, adica, daca b este un majorant al lui X
(daca x ≤ b pentru orice x ∈ X), atunci a ≤ b.
Echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A, indexata de I, I o
multime oarecare, eventual infinita. Supremumul familiei (xi )i∈I este cel mai mic
majorant al ei si se noteaza supi∈I xi . Deci, un element a ∈ A este supremumul
familiei (xi )i∈I daca verifica proprietatile:

(i) a este un majorant al familiei (xi )i∈I (adica xi ≤ a, pentru orice i ∈ I);

(ii) a este cel mai mic majorant al familiei (xi )i∈I , adica daca b este un majorant
al familiei (xi )i∈I (daca xi ≤ b pentru orice i ∈ I), atunci a ≤ b.

Observatii 1.1.9
1) Deci, elementul inf i∈I xi al lui A este caracterizat de:
(i) inf i∈I xi ≤ xi , pentru orice i ∈ I si
(ii) pentru orice b ∈ A care verifica b ≤ xi pentru orice i ∈ I, avem b ≤ inf i∈I xi ,
iar elementul dual, supi∈I xi , al lui A este caracterizat de:
(i) xi ≤ supi∈I xi , pentru orice i ∈ I si
(ii) pentru orice b ∈ A care verifica xi ≤ b pentru orice i ∈ I, avem supi∈I xi ≤ b.
2) Infimumul multimii finite (familiei finite) {x1 , x2 , . . . , xn } = (xi )i∈{1,2,...,n} va fi
notat inf(x1 , x2 , . . . , xn ) sau inf i=1,n xi , iar supremumul ei va fi notat sup(x1 , x2 , . . . , xn )
sau supi=1,n xi . Daca n = 2, infimumul familiei (multimii) {x, y} va fi notat
inf(x, y), iar supremumul ei va fi notat sup(x, y).

Fie (A, ≤) o multime ordonata. Un element maximal (minimal) este un element


m al lui A cu proprietatea ca m ≤ a (respectiv a ≤ m) implica a = m.
O multime ordonata poate avea mai multe elemente maximale si/sau mai multe
elemente minimale.
1.2. LATICI 15

Exemple 1.1.10
1) (R, ≤) nu are niciun element maximal si niciun element minimal.
2) In (P(X), ⊆) elementele minimale sunt de forma {x}, x ∈ X, iar X este
element maximal.
3) Ultimul element al unei multimi ordonale este si element maximal, iar primul
element este si element minimal. Reciproca nu este adevarata.
O multime ordonata (A, ≤) se numeste inductiva daca orice parte total ordonata
a sa admite un majorant.
Axioma lui Zorn: Orice multime ordonata inductiva admite un element max-
imal.

1.2 Latici
1.2.1 Latici Ore si latici Dedekind. Echivalenta lor

Definitie 1.2.1
O multime ordonata L = (L, ≤) se numeste latice Ore daca pentru orice doua
elemente x, y din L exista inf(x, y) si sup(x, y).
Propozitia 1.2.2 Intr-o latice Ore L, urmatoarele afirmatii sunt echivalente: pen-
tru orice x, y ∈ L,
(i) x ≤ y,
(ii) sup(x, y) = y,
(iii) inf(x, y) = x.
Dem.
(i) ⇒ (ii): Intr-adevar, presupunand ca x ≤ y, atunci, deoarece avem si y ≤ y,
conform reflexivitatii lui ≤, rezulta ca y este majorant al {x, y}. Fie z un majorant
oarecare al {x, y}, deci x ≤ z si y ≤ z. Deci y ≤ z, adica y este cel mai mic
majorant al {x, y}, deci sup(x, y) = y.
(ii) ⇒ (i): Intr-adevar, sup(x, y) = y inseamna printre altele ca x ≤ y si y ≤ y;
deci x ≤ y.
Similar se demonstreaza ca (i) ⇔ (iii). 2
Propozitia 1.2.3 Fie L o latice Ore. Urmatoarele proprietati sunt verificate: pen-
tru orice x, y, z ∈ L,
(O1) inf(x, x) = x, sup(x, x) = x (idempotenta lui inf, sup)
(O2) inf(x, y) = inf(y, x), sup(x, y) = sup(y, x) (comutativitatea lui inf, sup)
(O3) inf(x, y, z) = inf(x, inf(y, z)) = inf(inf(x, y), z),
sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)) = sup(sup(x, y), z) (asociativitatea lui inf,
sup)
(O4) inf(x, sup(x, y)) = x, sup(x, inf(x, y)) = x (cele doua proprietati de ab-
sorbtie).
16 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Dem.
(O1): Sa demonstram ca sup(x, x) = x. Fie a = sup(x, x); deci x ≤ y si pentru
orice b ∈ L care verifica x ≤ b avem a ≤ b. Dar, x ∈ L verifica x ≤ x, conform
reflexivitatii; luam b = x; rezulta a ≤ x. Deci, a = x, adica sup(x, x) = x. La fel
se demonstreaza ca inf(x, x) = x.
(O2): Sa demonstram ca sup(x, y) = sup(y, x). Fie u = sup(x, y) si v =
sup(y, x); deci avem: x ≤ u, y ≤ u si y ≤ v, x ≤ v si, pentru orice z care verifica
x, y ≤ z, avem u ≤ z si v ≤ z. Se observa ca u, v sunt un astfel de z, deci u ≤ v si
v ≤ u, de unde obtinem u = v. La fel se demonstreaza ca inf(x, y) = inf(y, x).
(O3) Sa demonstram ca sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)). Sa notam t = sup(y, z),
u = sup(x, y, z), v = sup(x, t); atunci avem:
(i) y, z ≤ t si pentru orice Z ∈ L cu y, z ≤ Z, avem t ≤ Z,
(ii) x, y, z ≤ u si pentru orice Z 0 ∈ L cu x, y, z ≤ Z 0 , avem u ≤ Z 0 ,
(iii) x, t ≤ v si pentru orice Z 00 ∈ L cu x, t ≤ Z 00 , avem v ≤ Z 00 .
Sa aratam ca u = v:
Din y, z ≤ t si t ≤ v obtinem ca y, z ≤ v; dar avem si x ≤ v. Rezulta ca x, y, z ≤ v;
luam Z 0 = v in (ii) si obtinem ca u ≤ v.
Din y, z ≤ u, luand Z = u in (i), obtinem ca t ≤ u. Dar avem si ca x ≤ u;
deci, x, t ≤ u; luand Z 00 = u in (iii), obtinem ca v ≤ u. Astfel, u = v. Restul se
demonstreaza similar. 2

Definitie 1.2.4 Fie L = (L, ∧, ∨) structura formata din multimea L si doua oper-
atii binare definite pe L. L se numeste latice Dedekind daca urmatoarele proprietati
(axiome) sunt verificate: pentru orice x, y, z ∈ L,
(L1) x ∧ x = x, x ∨ x = x (idempotenta lui ∧, ∨)
(L2) x ∧ y = y ∧ x, x ∨ y = y ∨ x (comutativitatea lui ∧, ∨)
(L3) x ∧ (y ∧ z) = (x ∧ y) ∧ z, x ∨ (y ∨ z) = (x ∨ y) ∨ z) (asociativitatea lui ∧, ∨)
(L4) x ∧ (x ∨ y) = x, x ∨ (x ∧ y) = x (cele doua proprietati de absorbtie).

Propozitia 1.2.5 Intr-o latice Dedekind L, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:


pentru orice x, y ∈ L,
(i) x ∧ y = x,
(ii) x ∨ y = y.

(L2) (L4)
Dem. Daca x ∧ y = x, atunci x ∨ y = (x ∧ y) ∨ y = y ∨ (y ∧ x) = y. Daca
(L4)
x ∨ y = y, atunci x ∧ y = x ∧ (x ∨ y) = x. 2

Echivalenta demonstrata ne permite sa definim urmatoarea relatie binara pe o


latice Dedekind L: pentru orice x, y ∈ L,

(1.1) x ≤ y ⇔ x ∧ y = x ⇔ x ∨ y = y.

Vom arata acum ca cele doua definitii, Ore si Dedekind, ale laticilor sunt echiva-
lente.
1.2. LATICI 17

Teorema 1.2.6
(1) Fie (L, ≤) o latice Ore. Sa definim
def
Φ(L) = (L, ∧, ∨),

unde pentru orice x, y ∈ L,


def def
(1.2) x ∧ y = inf(x, y), x ∨ y = sup(x, y).

Atunci structura Φ(L) este o latice Dedekind.


(1’) Fie (L, ∧, ∨) o latice Dedekind. Sa definim
def
Ψ(L) = (L, ≤),

unde pentru orice x, y ∈ L,

(1.3) x≤y daca si numai daca x ∨ y = y.

Atunci relatia ≤ este o relatie de ordine, iar structura Ψ(L) este o latice Ore, unde
pentru orice x, y ∈ L,

(1.4) inf(x, y) = x ∧ y, sup(x, y) = x ∨ y.

(2) Cele doua aplicatii, Φ si Ψ, sunt inverse una alteia.

Dem.
(1): Cele doua operatii sunt bine definite (adica exista x ∧ y si x ∨ y pentru
orice x, y ∈ L, conform definitiei laticii Ore). Trebuie sa demonstram ca cele
doua operatii verifica axiomele (L1)-(L4). Intr-adevar, x ∧ x = inf(x, x) = x si
x ∨ x = sup(x, x) = x, conform (O1) din Propozitia 1.2.3, deci (L1) este verificata.
Similar, (L2)-(L4) rezulta respectiv din (O2)-(O4).

(1’):
• Trebuie sa aratam ca relatia ≤ este reflexiva, antisimetrica si tranzitiva.
≤ este reflexiva, adica pentru orice x ∈ L, x ≤ x: fie x ∈ L fixat, altfel arbitrar;
def
x ≤ x ⇔ x ∨ x = x, ceea ce este adevarat, conform (L1). Rezulta, conform
(Generalizarii), ca pentru orice x ∈ L, x ≤ x. Restul se demonstreaza similar.
Deci, (L, ≤) este o multime partial ordonata.
• Trebuie sa demonstram acum ca pentru orice x, y ∈ L, sup(x, y) = x ∨ y.
Fie x, y ∈ L, obiecte (elemente) fixate, altfel arbitrare; pentru a demonstra ca
sup(x, y) = x ∨ y, trebuie sa aratam doua lucruri:
(L3)
(i) x ∨ y este majorant al {x, y}, adica x, y ≤ x ∨ y; intr-adevar, x ∨ (x ∨ y) =
(L1) (L2) (L3)
(x ∨ x) ∨ y = x ∨ y, deci x ≤ x ∨ y, conform (1.3), si y ∨ (x ∨ y) = (x ∨ y) ∨ y =
(L1)
x ∨ (y ∨ y) = x ∨ y, deci y ≤ x ∨ y.
18 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

(ii) Fie Z ∈ L astfel incat x, y ≤ Z, adica x ∨ Z = Z si y ∨ Z = Z, conform (1.3);


(L3)
trebuie sa demonstram ca x ∨ y ≤ Z. Intr-adevar, (x ∨ y) ∨ Z = (x ∨ y) ∨ (x ∨ Z) =
(L2) (L3) (L1)
x ∨ (y ∨ x) ∨ Z = x ∨ (x ∨ y) ∨ Z = (x ∨ x) ∨ (y ∨ Z) = x ∨ Z = Z, deci
x ∨ y ≤ Z, conform (1.3).
Rezulta, conform (Generalizarii), ca pentru orice x, y ∈ L, sup(x, y) = x ∨ y.
Similar se demonstreaza ca inf(x, y) = x ∧ y.

(2): Rutina. 2

Observatie 1.2.7 Relatia de ordine din Teorema 1.2.6 poate fi definita, echivalent,
prin

(1.5) x≤y daca si numai daca x ∧ y = x,

conform Propozitiei 1.2.5.

Teorema precedenta arata ca cele doua definitii ale laticilor sunt echivalente. In
continuare, vom lucra in general cu definitia Dedekind a laticii, pe care o vom
numi pe scurt latice.
O latice (Ore) L se numeste completa daca orice familie de elemente din L (sub-
multime a lui L, echivalent) admite infimum si supremum. Intr-o latice completa
L, daca (xi )i∈I este o familie de elemente din L, vom nota
^ _
xi = inf xi , xi = sup xi .
i∈I i∈I
i∈I i∈I

Orice latice finita este completa.

Principiul dualitatii pentru latici rezulta din principiul dualitatii pentru


multimi ordonate:
Orice enunt cu privire la laticea (L, ∧, ∨) ramane valabil daca peste tot in cuprin-
sul sau schimbam pe ∧ cu ∨ si pe ∨ cu ∧. Structura (L, ∨, ∧) astfel obtinuta este
tot o latice, numita laticea duala a lui (L, ∧, ∨).

Diagrama Hasse a unei lattici


Diagrama Hasse permite o reprezentare grafica a unei multimi ordonate, si deci
a unei latici.

1.2.2 Exemple
Exemple 1.2.8 (Exemple de latici marginite (cu 0 si 1))
1) Multimea cu 2 elemente L2 = {0, 1} si multimea cu 3 elemente L3 = {0, a, 1}
genereaza laticile liniare (adica total ordonate) L2 (vom vedea ca ea este algebra
Booleana) si respectiv L3 din Figura 1.4.
1.2. LATICI 19
1

1
• •a
• •
0 0

L2 L3

Figure 1.4: Laticile liniar ordonate L2 si L3

2) Multimea cu 4 elemente L = {0, a, b, 1} genereaza urmatoarele doua latici:

• laticea liniar ordonala (total ordonata) L4 , a carei diagrama Hasse este prezen-
tata in Figura 1.5;
• laticea L2×2 , ordonata neliniar ca in diagrama Hasse din Figura 1.5 (vom
vedea ca ea este o algebra Booleana):
1

1
•b •
¶S
•a a •¶ S• b
S ¶
• S•¶
0 0

L4 L2×2

Figure 1.5: Laticea liniara L4 si laticea neliniara L2×2

sau, echivalent, cu operatiile ∧, ∨ definite astfel:

∧ 0 a b 1 ∨ 0 a b 1
0 0 0 0 0 0 0 a b 1
L2×2 a 0 a 0 a a a a 1 1
b 0 0 b b b b 1 b 1
1 0 a b 1 1 1 1 1 1

3) Multimea cu 5 elemente L = {0, a, b, c, 1} genereaza cele 5 latici din Figura


1.6, prima liniar ordonata, celelalte patru ordonate neliniar.

Exemple 1.2.9 (Exemple de latici nemarginite)


1) Multimea ordonata (N, ≤) este o latice numai cu prim element, numarul 0.
20 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE
1
1 •

1 1
• • c •
•c ¶S ¶S ¶S

1
b •¶ S• c a •¶ S• b ¶ S• b
•b S ¶ S ¶ •
¶S c •¶
S•¶a S•¶ SS
•a a •¶ • bS• c •a
0 S ¶ S ¶
• • S•¶ S•¶
0 0 0 0

L5 L2,2×2 L2×2,2 L¦ Lpentagon

Figure 1.6: Laticile generate de 5 elemente

2) Daca notam cu Z − multimea numerelor intregi care sunt mai mici sau egale
cu 0, atunci multimea ordonata (Z − , ≤) este o latice numai cu ultim element,
numarul 0.
3) Multimea ordonata (Z, ≤) este o latice fara prim si ultim element.

Exemple 1.2.10 (Exemple de multimi ordonate care nu sunt latici).


Multimile L60,1 , L51 si L50 , ordonate ca in diagramele Hasse din Figura 1.7, nu
sunt latici, pentru ca nu exista inf{c, d} si sup(a, b). L60,1 este o multime ordonata
marginita, L51 este o multime numai cu prim element, iar L50 este o multime
ordonata numai cu prim element.
1 1
• •
¶S ¶S
c •¶ S• d c •¶ S• d c • •d
S ¶ S ¶ S ¶
S¶ S¶ S¶
¶S ¶S ¶S
a •¶ S• b a •¶ S• b a •¶ S• b
S ¶ S ¶
S•¶ S•¶
0 0

L60,1 L51 L50

Figure 1.7: Multimi ordonate care nu sunt latici

Propozitia 1.2.11 Orice latice finita are 0 si 1 (adica este marginita).

Exista multimi ordonate finite care sunt marginite, dar nu sunt latici. De ex-
emplu, multimea ordonata L60,1 din Figura 1.7.
1.2. LATICI 21

1.2.3 Latici distributive. Latici marginite complementate


Observatii 1.2.12 Daca L = (L, ∧, ∨) este o latice, atunci pentru orice x, y, a, b ∈
L avem:
(i) x ∧ y ≤ x, x ∧ y ≤ y si x ≤ x ∨ y, y ≤ x ∨ y,
(ii) x ≤ y implica x ∧ a ≤ y ∧ a si x ∨ a ≤ y ∨ a,
(iii) x ≤ y, a ≤ b implica x ∧ a ≤ y ∧ b si x ∨ a ≤ y ∨ a.

Propozitia 1.2.13 Intr-o latice L cu 0 si 1 urmatoarele afirmatii sunt echivalente,


pentru orice x ∈ L:
(1) x ∧ 0 = 0,
(2) x ∨ 0 = x
si, dual, urmatoarele afirmatii sunt echivalente, pentru orice x ∈ L:
(1’) x ∨ 1 = 1,
(2’) x ∧ 1 = x.

Dem. Intr-adevar, (1) si (2) sunt echivalente cu 0 ≤ x, iar (1’) si (2’) sunt
echivalente cu x ≤ 1, pentru orice x ∈ L. 2

Notatie. Conform asociativitatii operatiilor ∧, ∨ dintr-o latice, vom putea


nota:
n
^
xi = x1 ∧ x2 . . . ∧ xn = x1 ∧ (x2 ∧ . . . ∧ (xn−1 ∧ xn ) . . .) = inf(x1 , . . . , xn ),
i=1

n
_
xi = x1 ∨ x2 . . . ∨ xn = x1 ∨ (x2 ∨ . . . ∨ (xn−1 ∨ xn ) . . .) = sup(x1 , . . . , xn ).
i=1

Propozitia 1.2.14 Intr-o latice L, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:


(i) x ∧ (y ∨ z) = (x ∧ y) ∨ (x ∧ z), pentru orice x, y, z ∈ L,
(ii) x ∨ (y ∧ z) = (x ∨ y) ∧ (x ∨ z), pentru orice x, y, z ∈ L,
(iii) (x ∨ y) ∧ z ≤ x ∨ (y ∧ z), pentru orice x, y, z ∈ L.

Dem.
(i) =⇒ (ii):
(i) (L2) (L4)
(a ∨ b) ∧ (a ∨ c) = [(a ∨ b) ∧ a] ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = [a ∧ (a ∨ b)] ∨ [(a ∨ b) ∧ c] =
(L2) (i) (L3) (L2)
a ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = a ∨ [c ∧ (a ∨ b)] = a ∨ [(c ∧ a) ∨ (c ∧ b)] = [a ∨ (c ∧ a)] ∨ (c ∧ b) =
(L4) (L2)
[a ∨ (a ∧ c)] ∨ (c ∧ b) = a ∨ (c ∧ b) = a ∨ (b ∧ c).
(ii) =⇒ (iii):
(ii)
Deoarece z ≤ x ∨ z, rezulta (x ∨ y) ∧ z ≤ (x ∨ y) ∧ (x ∨ z) = x ∨ (y ∧ z).
(iii) =⇒ (i):
• Sa demonstram mai intai ca:

(1.6) a ∧ (b ∨ c) ≤ (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).
22 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Pe de o parte, avem ca:

(L2) (iii)
(1.7) (a ∧ b) ∨ (a ∧ c) = (a ∧ b) ∨ (c ∧ a) ≥ [(a ∧ b) ∨ c] ∧ a.

(L2) (iii)
Pe de alta parte, din (a ∧ b) ∨ c = c ∨ (b ∧ a) ≥ (c ∨ b) ∧ a rezulta ca:
(L3) (L1) (L2)
[(a ∧ b) ∨ c] ∧ a ≥ [(c ∨ b) ∧ a] ∧ a = (c ∨ b) ∧ (a ∧ a) = (c ∨ b) ∧ a = a ∧ (b ∨ c),
adica avem:

(1.8) [(a ∧ b) ∨ c] ∧ a ≥ a ∧ (b ∨ c).

Din (1.2.2) si (1.8) rezulta (1.6).


• Sa demonstram acum ca:

(1.9) a ∧ (b ∨ c) ≥ (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).

Deoarece a ∧ b ≤ b si a ∧ c ≤ c, rezulta ca (a ∧ b) ∨ (a ∧ c) ≤ b ∨ c si de aici obtinem


ca:

(1.10) a ∧ [(a ∧ b) ∨ (a ∧ c)] ≤ a ∧ (b ∨ c).


(L1)
Pe de alta parte, deoarece a∧b ≤ a si a∧c ≤ a, rezulta ca (a∧b)∨(a∧c) ≤ a∨a = a
si de aici obtinem ca:

(1.11) a ∧ [(a ∧ b) ∨ (a ∧ c)] = (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).

Din (1.10) si (1.11) rezulta (1.9). 2

Definitie 1.2.15 O latice L este distributiva daca una din conditiile echivalente
(i) - (iii) din Propozitia 1.2.14 are loc.

Exemple 1.2.16 (Exemple de latici distributive)


(1) Orice lant (L, ≤) este o latice distributiva, in care:
½ ½
x, daca x ≤ y y, daca x ≤ y
x∧y = si x ∨ y =
y, daca y ≤ x x, daca y ≤ x.
(2) Daca X este o multime, atunci (P(X), ⊆) este o latice marginita, distribu-
tiva.
(3) Fie n un numar natural, n ≥ 2, si Dn multimea divizorilor naturali ai lui n.
Definim o relatie binara ¹ pe Dn astfel: x ¹ y ⇔ x | y (x divide pe y). Atunci,
(Dn , ¹) este o latice marginita (cu prim element 1 si ultim element n), distributiva,
in care:
x ∧ y = (x, y) (cel mai mare divizor comun al lui x si y),
x ∨ y = [x, y] (cel mai mic multiplu comun al lui x si y).
(4) (Z, ≤) este o latice distributiva, fara prim si ultim element.
(5) Laticea marginita L2×2 din Figura 1.5 si laticile marginite din Figura 1.8
sunt distributive.
1.2. LATICI 1 23
• •

• c ½•Z
¶S ½ ¶S Z
a •¶ S• b ½ ¶
½
•Z Z•
S• ½
S ¶ Z •S ¶
Z ½
S•¶ ZS•½

d
• •
0

L2,2×2,2 L8

Figure 1.8: Latici distributive

Definitie 1.2.17
(i) Fie L o latice marginita. Un element a ∈ L se numeste complementat daca
exista cel putin un element b ∈ L, numit complementul lui a, astfel incat a ∧ b = 0
si a ∨ b = 1.
(ii) O latice marginita este complementata daca orice element al sau este com-
plementat (admite un complement).

Lema 1.2.18 Intr-o latice marginita, distributiva, orice element poate avea cel
mult un complement (altfel spus, complementul unui element, daca exista, este
unic).

Dem. Fie a ∈ L si sa presupunem ca are doi complementi, b si c, adica:


a ∧ b = 0, a ∨ b = 1 si a ∧ c = 0, a ∨ c = 1.
Atunci, b = b ∧ 1 = b ∧ (a ∨ c) = (b ∧ a) ∨ (b ∧ c) = 0 ∨ (b ∧ c) = b ∧ c, si analog,
c = c ∧ b, deci b = c. 2

Intr-o latice distributiva cu 0 si 1, vom nota cu a− sau cu ¬a complementul lui


a, atunci cand exista.

Exemple 1.2.19 (Exemple de latici marginite care nu sunt distributive)


(1) Consideram laticea marginita pentagon Lpentagon din Figura 1.6. Se observa
ca a si b sunt complementii lui c, deci laticea nu este distributiva, conform Lemei
1.2.18.
(2) Consideram laticea marginita diamant L¦ din Figura 1.6. Se observa ca:
a, b sunt complementii lui c,
a, c sunt complementii lui b,
b, c sunt complementii lui a,
deci laticea nu este distributiva, conform Lemei 1.2.18.

Propozitia 1.2.20 Orice latice care contine laticile pentagon si diamant ca sub-
latici nu este distributiva.
24 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Fie L o latice marginita, distributiva, si fie C(L) multimea elementelor sale


complementate. Evident, {0, 1} ⊆ C(L).

Propozitia 1.2.21 Daca a, b ∈ C(L), atunci a ∧ b, a ∨ b ∈ C(L) si:

(a ∧ b)− = a− ∨ b− , (a ∨ b)− = a− ∧ b− .

Dem. Pentru a demonstra prima egalitate, este suficient sa demonstram ca:

(a ∧ b) ∧ (a− ∨ b− ) = 0, (a ∧ b) ∨ (a− ∨ b− ) = 1.

Intr-adevar, (a ∧ b) ∧ (a− ∨ b− ) = [(a ∧ b) ∧ a− ] ∨ [(a ∧ b) ∧ b− ] = 0 ∨ 0 = 0 si


(a ∧ b) ∨ (a− ∨ b− ) = [a ∨ (a− ∨ b− )] ∧ [b ∨ (a− ∨ b− )] = 1 ∨ 1 = 1.
A doua egalitate se demonstreaza similar. 2

Definitie 1.2.22 Fie L si L0 doua latici marginite. O functie f : L → L0 se


numeste morfism de latici marginite daca urmatoarele proprietati sunt verificate:
pentru orice x, y ∈ L,
(a) f (x ∧ y) = f (x) ∧ f (y),
(b) f (x ∨ y) = f (x) ∨ f (y),
(c) f (0) = 0, f (1) = 1.

Vom nota cu Ld(0,1) categoria laticilor distributive marginite si a morfismelor


de astfel de latici.

Observatie 1.2.23 Orice morfism din Ld(0,1) este o functie izotona: pentru orice
x, y ∈ L,
x ≤ y ⇒ x ∧ y = x ⇒ f (x) ∧ f (y) = f (x) ⇒ f (x) ≤ f (y).

Un morfism de forma f : L → L se numeste endomorfism al lui L.


Un morfism din Ld(0,1) se numeste izomorfism daca este o functie bijectiva.
Un izomorfism de forma f : L → L se numeste automorfism al lui L.

Exemplu 1.2.24 (Exemplu de automorfism) Fie laticea marginita L = L2,2×2,2


din Figura 1.8. Ea are doua automorfisme, f1 si f2 : f1 este morfismul identic 1L ,
iar f2 este dat de: f2 (0) = 0, f2 (d) = d, f2 (a) = b, f2 (b) = a, f2 (c) = c, f2 (1) = 1.
Argumentul are la baza observatia ca daca A este o latice distributiva cu 0 si 1 si
f : A → A este un automorfism, atunci pentru orice x, y ∈ A, x < y daca si numai
daca f (x) < f (y).

Exercitiu 1.2.25 Pentru laticea din exemplul precedent sa se determine toate


endomorfismele.
1.3. ALGEBRE BOOLE: DEFINITIE, EXEMPLE, PROPRIETATI 25

1.3 Algebre Boole: definitie, exemple, proprietati

1.3.1 Definitia algebrei Boole

Definitie 1.3.1 O algebra Boole este o latice distributiva, cu prim si ultim element,
complementata, adica este o structura

B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1)

care verifica urmatoarele proprietati (axiome): oricare ar fi x, y, z ∈ B,


(B1) x ∨ x = x, x ∧ x = x (idempotenta lui ∨, ∧),
(B2) x ∨ y = y ∨ x, x ∧ y = y ∧ x (comutativitatea lui ∨, ∧),
(B3) x ∨ (y ∨ z) = (x ∨ y) ∨ z, x ∧ (y ∧ z) = (x ∧ y) ∧ z (asociativitatea lui
∨, ∧),
(B4) x ∨ (x ∧ y) = x, x ∧ (x ∨ y) = x (absorbtia),
(B5) x∨(y ∧z) = (x∨y)∧(x∨z), x∧(y ∨z) = (x∧y)∨(x∧z) (distributivitatea
lui ∨ fata de ∧ si invers),
(B6) x ∨ 0 = x, x ∧ 1 = x (adica 0 ≤ x ≤ 1),
(B7) x ∨ x− = 1, x ∧ x− = 0.

Observatie 1.3.2 Se pot da si alte definitii ale algebrei Boole, echivalente cu


aceasta. Se observa ca in definitia data, setul de axiome (B1)-(B7) corespunde
celor 7 tautologii din sistemul A1 de tautologii; deci definitii echivalente se obtin
daca se considera axiomele corespunzatoare sistemelor A2 - A5 de tautologii, de
exemplu.

Exemple de definitii echivalente:

Definitie 1.3.3 O algebra Boole este o algebra

B = (B, →, − , 1)

de tip (2, 1, 0), verificand urmatoarele axiome: pentru toti x, y, z ∈ B,


(G1-L) x → (y → x) = 1,
(G2-L) [x → (y → z)] → [(x → y) → (x → z)] = 1,
(G3-L) (y − → x− ) → (x → y) = 1,

def def
unde x → y = (x ∧ y − )− = x− ∨ y si invers, x ∧ y = (x → y − )− ,
def def
x ∨ y = (x− ∧ y − )− , 0 = 1− .
26 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Definitie 1.3.4 O algebra Boole este o algebra

B = (B, →R , − , 0)

de tip (2, 1, 0), verificand urmatoarele axiome: pentru toti x, y, z ∈ B,


(G1-L) x →R (y →R x) = 0,
(G2-L) [x →R (y →R z)] →R [(x →R y) →R (x →R z)] = 0,
(G3-L) (y − →R x− ) →R (x →R y) = 0.
def def
unde x →R y = (x ∨ y − )− = x− ∧ y si invers, x ∨ y = (x →R y − )− ,
def def
x ∧ y = (x− ∨ y − )− , 1 = 0− .
Exista alte definitii ale algebrei Boole ca algebre (B, ∧, − , 1), ca algebre (B, ∨, − , 0)
etc.

1.3.2 Exemple de algebre Boole

Exemplul 1.
Daca X este o multime, atunci (P(X), ∩, ∪, C, ∅, X) este o algebra Boole.
Exemplul 2. (Algebra Boole standard)
Algebra L2 = (L2 = {0, 1} ⊂ R, ∧ = min, ∨ = max, − , 0, 1), cu x− = 1 − x, pentru
x ∈ L2 , este o algebra Boole, numita algebra Boole standard.
Examplul 3. (Rombul)
Multimea
L2×2 = {0, a, b, 1} ∼
= L2 × L2 = L22 = {0, 1} × {0, 1} = {(0, 0), (0, 1), (1, 0), (1, 1)},
organizata ca latice ca in diagrama Hasse din Figura 1.9 si cu negatia − definita
pe prima coloana a tabelei implicatiei (x− = x → 0, pentru orice x), este o algebra
Boole, notata L2×2 , numita si romb.
1

¶S
a •¶ S• b
S ¶
S•¶
0
Figure 1.9: Algebra Boole L2×2 (rombul)

→ 0 a b 1
0 1 1 1 1
L2×2 a b 1 b 1
b a a 1 1
1 0 a b 1

Exemplul 4. (Cubul)
Multimea
1.3. ALGEBRE BOOLE: DEFINITIE, EXEMPLE, PROPRIETATI 27

L2×2×2 = {0, a, b, c, d, e, f, 1} ∼ = L2 × L2 × L2 = L32 = {0, 1} × {0, 1} × {0, 1} =


{(0, 0, 0), (0, 0, 1), (0, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 0), (1, 0, 1), (1, 1, 0), (1, 1, 1)},
organizata ca latice ca in diagrama Hasse din Figura 1.10 si cu negatia definita ca
in prima coloana a tabelei urmatoare a implicatiei →, este o algebra Boole, notata
L2×2×2 , numita si cub.

1

¡ ¡£c c
£ c
¡ £ c
c ◦¡ c
£cc £ c◦ f
£ £
£
c
£ c ¡¡ £
£
£ ◦£ c ¡ £
c
£ ¡¡ ec c•¡ £
b
£¡ c £ £

a •¡
£ £c £
cc •£ d
£ c ¡
c £ ¡
c
c £¡
c•£¡
0
Figure 1.10: Algebra Boole L2×2×2 (cubul)

∨ 0 a b c d e f 1 ∧ 0 a b c d e f 1
0 0 a b c d e f 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
a a a c c e e 1 1 a 0 a 0 a 0 a 0 a
b b c b c f 1 f 1 b 0 0 b b 0 0 b b
L2×2×2 c c c c c 1 1 1 1 c 0 a b c 0 a b c
d d e f 1 d e f 1 d 0 0 0 0 d d d d
e e e 1 1 e e 1 1 e 0 a 0 a d e d e
f f 1 f 1 f 1 f 1 f 0 0 b b d d f f
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 a b c d e f 1

→ 0 a b c d e f 1
0 1 1 1 1 1 1 1 1
a f 1 f 1 f 1 f 1
b e e 1 1 e e 1 1
L2×2×2 c d e f 1 d e f 1
d c c c c 1 1 1 1
e b c b c f 1 f 1
f a a c c e e 1 1
1 0 a b c d e f 1
28 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Exemplul 5.
Alte exemple de algebre Boole sunt L2×2×2×2 etc.
Exemplul 6.
Multimea evenimentelor asociate unei experiente aleatoare este o algebra Boole.
Exemplul 7.
Daca X este un spatiu topologic, atunci familia B(X) a partilor simultan inchise
si deschise ale lui X formeaza o algebra Boole.
Exemplul 8.
Daca (L, ∧, ∨, 0, 1) este o latice distributiva cu prim si ultim element, atunci mul-
timea C(L) a elementelor complementate ale lui L este o algebra Boole.
Exemplul 9.
Orice produs direct de algebre Boole are o structura canonica de algebra Boole
(operatiile se definesc pe componente). In particular, daca X este o multime nevida,
atunci LX2 este o algebra Boole.

1.3.3 Proprietati ale algebrelor Boole

Propozitia 1.3.5 In orice algebra Boole B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) avem urmatoarele


proprietati: pentru orice x, y, x0 , y 0 ∈ B,
(B8) (x ∨ y)− = x− ∧ y − , (x ∧ y)− = x− ∨ y − (legile De Morgan),
(B9) (x− )− = x (principiul contradictiei),
(B10) x ≤ y ⇐⇒ y − ≤ x− ,
(B11) x ≤ y ⇐⇒ x ∧ y − = 0,
(B12) x ≤ y si x0 ≤ y 0 implica x ∨ x0 ≤ y ∨ y 0 si x ∧ x0 ≤ y ∧ y 0 ,
(B13) x ≤ y ⇐⇒ x ∧ y − = 0 ⇐⇒ x− ∨ y = 1.

Dem.
(B8): Pentru a demonstra prima lege De Morgan, trebuie sa demonstram ca:

(x ∨ y) ∨ (x− ∧ y − ) = 1 si (x ∨ y) ∧ (x− ∧ y − ) = 0.

Intr-adevar,
(x ∨ y) ∨ (x− ∧ y − ) = (x ∨ y ∨ x− ) ∧ (x ∨ y ∨ y − ) = 1 ∧ 1 = 1 si
(x∨y)∧(x− ∧y − ) = (x∧x− ∧y − )∨(y ∧x− ∧y − ) = 0∨0 = 0. La fel se demonstreaza
partea a doua a lui (B8).
(B9) este o alta interpretare a lui (B7).
(B10): x ≤ y ⇔ x ∨ y = y ⇔ (x ∨ y)− = y − ⇔ x− ∧ y − = y − ⇔ y − ≤ x− ,
conform (B9), (B8).
(B11) ” ⇒”: x ≤ y ⇔ x ∨ y = y ⇔ (x ∨ y)− = y − ⇔ x− ∧ y − = y − ; rezulta ca
x ∧ y − = x ∧ (x− ∧ y − ) = 0; deci x ≤ y ⇒ x ∧ y − = 0.
”⇐”: daca x ∧ y − = 0, atunci x = x ∧ 1 = x ∧ (y ∨ y − ) = (x ∧ y) ∨ (x ∧ y − ) =
(x ∧ y) ∨ 0 = x ∧ y, deci x ≤ y.
1.3. ALGEBRE BOOLE: DEFINITIE, EXEMPLE, PROPRIETATI 29

(B12): (x ≤ y si x0 ≤ y 0 ) ⇔ (x ∨ y = y si x0 ∨ y 0 = y 0 ) ⇒ (x ∨ x0 ) ∨ (y ∨ y 0 ) =
(x ∨ y) ∨ (x0 ∨ y 0 ) = y ∨ y 0 , adica x ∨ x0 ≤ y ∨ y 0 . La fel se demonstreaza partea a
doua a lui (B12).
(B13): x ≤ y ⇒ x ∧ y − ≤ y ∧ y − = 0 ⇒ x ∧ y − = 0.
x∧y − = 0 ⇒ y = y∨0 = y∨(x∧y − ) = (x∨y)∧(y∨y − ) = (x∨y)∧1 = x∨y ⇒ x ≤ y.
A doua parte se demonstreaza similar. 2

1.3.4 Implicatia si echivalenta booleana

Definitie 1.3.6 Intr-o algebra Boole B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) se defineste operatia →,


numita implicatia booleana, astfel:
def
x → y = (x ∧ y − )− = x− ∨ y, pentru orice x, y ∈ B,

si se defineste operatia ↔, numita echivalenta booleana, astfel:


def
x ↔ y = (x → y) ∧ (y → x), pentru orice x, y ∈ B.

Lema 1.3.7 Pentru orice x, y ∈ B,

x ∧ y = 1 ⇔ (x = 1 si y = 1).

Dem. Daca x ∧ y = 1, atunci, deoarece x ∧ y ≤ x, y, rezulta ca 1 ≤ x, y, deci


x = 1 = y. Daca x = y = 1, atunci, evident, x ∧ y = 1. 2

Propozitia 1.3.8 x → y = 1 daca si numai daca x ≤ y, pentru orice x, y ∈ B.

Dem. Daca x → y = 1, adica x− ∨ y = 1, atunci y = y ∨ 0 = y ∨ (x ∧ x− ) =


(y ∨ x) ∧ (y ∨ x− ) = (y ∨ x) ∧ 1 = y ∨ x, adica x ≤ y. Invers, daca x ≤ y, atunci
1 = x− ∨ x ≤ x− ∨ y = x → y; rezulta ca x → y = 1. 2
Propozitia 1.3.9 x ↔ y = 1 daca si numai daca x = y, pentru orice x, y ∈ B.
Dem. x ↔ y = 1 ⇔ (x → y) ∧ (y → x) = 1 ⇔ (x → y = 1 si y → x = 1) ⇔ (x ≤
y si y ≤ x) ⇔ x = y, conform Lemei 1.3.7. 2

Exercitii 1.3.10
(1) Sa se transcrie toate tautologiile din sistemele A2 - A5 de tautologii in
proprietati ale algebrei boleene B si sa se demonstreze; de exemplu, (G1) devine:
x → (y → x) = 1, pentru orice x, y ∈ B.
(2) De asemenea, sa se demonstreze urmatoarele proprietati: pentru orice x, y, z,
(x → (x → y)) → (x → y) = 1,
(x → y) → ((y → z) → (x → z) = 1,
30 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

(x ↔ y) → (x → y) = 1,
(x → y) → ((y → x) → (x ↔ y)) = 1,
x− ↔ y − = x ↔ y,
(x ↔ y) ↔ z = x ↔ (y ↔ z).

De exemplu, a doua proprietate se demonstreaza astfel: este suficient sa demon-


stram ca x → y ≤ (y → z) → (x → z). Un calcul simplu arata ca: (y →
z) → (x → z) = (y − ∨ z)− ∨ x− ∨ z = (y ∧ z − ) ∨ x− ∨ z = y ∨ x− ∨ z, de unde
x → y = x− ∨ y ≤ y ∨ x− ∨ z = (y → z) → (x → z).

(3) Sa se transcrie de asemenea tautologiile (P10)-(P24) in proprietati ale al-


gebrei Boole B si sa se demonstreze; de exemplu, (P11) devine: x ↔ x = 1 sau,
echivalent, conform Propozitiei 1.3.8, x = x, pentru orice x ∈ B.

1.4 Inel Boole. Echivalenta cu algebra Boole

Sa amintim urmatoarele definitii:


Se numeste semigrup sau monoid o algebra A = (A, ∗) de tip (2), unde A 6= ∅
si operatia ∗ este asociativa. (A, ∗) se numeste semigrup comutativ sau abelian
sau monoid comutativ sau abelian daca operatia ∗ este comutativa. Se numeste
semigrup unitar sau monoid unitar o algebra A = (A, ∗, e) de tip (2,0), unde
(A, ∗) este semigrup si e este element neutru al operatiei ∗, adica x ∗ e = e ∗ x = x,
pentru orice x ∈ A.
Exemple:
(Z, +, 0), (Z, ·, 1), (N, +, 0), (N, ·, 1) sunt semigrupuri comutative, unitare.
Se numeste group o algebra G = (G, +, −, 0) - in notatie aditiva - de tip (2, 1, 0),
astfel ca urmatoarele axiome sunt satisfacute:
(G1) (asociativitatea) x + (y + z) = (x + y) + z, pentru toti x, y, z ∈ G,
(G2) (0 este elementul neutru) x + 0 = x = 0 + x, pentru toti x ∈ G,
(G3) x + (−x) = 0 = (−x) + x, pentru toti x ∈ G.
In notatie multiplicativa, un grup este o algebra G = (G, ·, −1 , 1).
Sa observam ca in unele materiale grupul este definit, echivalent, ca o algebra
(G, +, 0) - in notatia aditiva - sau o algebra (G, ·, 1) - in notatia multiplicativa.
Grupul se zice commutativ sau abelian daca:
(G0) (comutativitatea) x + y = y + x, pentru toti x, y ∈ G.

Propozitia 1.4.1 Fie (G, +, −, 0) un group. Atunci,


(G5) −(−x) = x, pentru toti x ∈ G,
(G6) −0 = 0.

Se numeste inel o algebra (A, +, ·, −, 0) de tip (2, 2, 1, 0), unde A 6= ∅ si:


(a) (A, +, −, 0) este grup abelian,
1.4. INEL BOOLE. ECHIVALENTA CU ALGEBRA BOOLE 31

(b) (A, ·) este semigrup,


(c) operatia · este distributiva fata de operatia +, adica pentru orice x, y, z ∈ A,

x · (y + z) = x · y + x · z, (y + z) · x = y · x + z · x.

Sa observam ca in unele materiale inelul este definit, echivalent, ca o alge-


bra (A, +, ·, 0), deoarece se considera definitia echivalenta a grupului ca o algebra
(A, +, 0).
Un inel se numeste comutativ daca si operatia de inmultire · este comutativa.
Un inel se numeste unitar daca semigrupul (A, ·) este unitar; deci, un inel unitar
este o algebra (A, +, ·, −, 0, 1).

Definitie 1.4.2 Se numeste inel boolean sau inel Boole orice inel unitar A =
notation
(A, +, ·, −, 0, 1) cu proprietatea ca x2 = x pentru orice x ∈ A, unde x2 = x · x.

Lema 1.4.3 Fie A un inel Boole. Atunci, pentru orice doua elemente x, y ∈ A,
avem x + x = 0 si x · y = y · x.

Dem. Din x + y = (x + y)2 = x2 + x · y + y · x + y 2 = x + x · y + y · x + y rezulta


x · y + y · x = 0. Luand y = x, se obtine x + x = x2 + x2 = 0.
Pentru orice z ∈ A, vom avea z + z = 0, adica z = −z. Luand z = x · y, rezulta
x · y = −(x · y) = y · x. 2

Teorema 1.4.4
1) Fie A = (A, +, ·, −, 0, 1) un inel Boole. Sa definim

β(A) = (A, ∧, ∨, − , 0, 1),

unde:
def def def
x ∨ y = x + y + x · y, x ∧ y = x · y, x− = x + 1.
Atunci, β(A) este o algebra Boole.
1’) Invers, fie A = (A, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebra Boole. Sa definim:

ρ(A) = (A, +, ·, −, 0, 1),

unde:
def def def
x + y = (x ∧ y − ) ∨ (x− ∧ y), x · y = x ∧ y, −x = x.
Atunci, ρ(A) este un inel Boole.
2) Aplicatiile β si ρ sunt mutual inverse.

Dem. (1): Sa demonstram, de exemplu, asociativitatea operatiei ∨:


(x∨y)∨z = (x+y +x·y)+z +(x+y +x·y)·z = x+y +z +x·y +y ·x+z ·x+x·y ·z =
. . . = x ∨ (y ∨ z).

Vom mai demonstra ca x + 1 verifica proprietatile complementului:


x ∨ (x + 1) = x + x + 1 + x · (x + 1) = 2x + 1 + x2 + x = 0 + 1 + (x + x) = 1 + 0 = 1,
32 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

notation
unde 2x = x + x, si
x ∧ (x + 1) = x · (x + 1) = x2 + x = x + x = 0.
(1’): Sa verificam asociativitatea operatiei +:
(a + b) + c = [((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b)) ∧ c− ] ∨ [((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b))− ∧ c];
calculam separat:
((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b)) ∧ c− = (a ∧ b− ∧ c− ) ∨ (a− ∧ b ∧ c− ) si
((a ∧ b− ) ∨ (a− ∧ b))− ∧ c = ((a− ∨ b) ∧ (a ∨ b− )) ∧ c =
[(a ∧ a− ) ∨ (a− ∧ b− ) ∨ (a ∧ b) ∨ (b ∧ b− )] ∧ c =
((a ∧ b) ∨ (a− ∧ b− )) ∧ c = (a ∧ b ∧ c) ∨ (a− ∧ b− ∧ c).
Inlocuind mai sus, se obtine:
(a + b) + c = (a− ∧ b− ∧ c) ∨ (a− ∧ b ∧ c− ) ∨ (a ∧ b− ∧ c− ) ∨ (a ∧ b ∧ c).
Expresia obtinuta este simetrica in a, b, c, deci (a + b) + c = a + (b + c).
Verificarea celorlalte axiome ale inelului Boole se face similar.
(2): Prin calcule. 2

Corolar 1.4.5 Algebrele Boole si inelele Boole sunt termen echivalente.

Dem. Prin Teorema 1.4.4. 2


Caz particular. Fie algebra Boole P(X) a partilor unei multimi X. Adunarea
+ a inelului Boole asociat ρ(P(X)) este chiar diferenta simetrica: A4B = (A −
B) ∪ (B − A), iar inmultirea · este intersectia: A ∩ B.

Exercitiu 1.4.6 Fie A = (A, +, ·, −, 0, 1) un inel comutativ si unitar. Un element


e ∈ A se numeste idempotent daca e2 = e. Sa notam cu B(A) multimea elementelor
idempotente ale lui A. Pe B(A) sa definim operatia urmatoare: pentru orice e, f ∈
B(A),
def.
e ⊕ f = e + f − 2(e · f ).

Sa se arate ca (B(A), ⊕, ·, 0, 1) este inel Boole.

1.5 Subalgebre, homomorfisme

Definitie 1.5.1 Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebra Boole. O submultime nevida


S a lui B se numeste subalgebra Boole (pe scurt, subalgebra) a lui B daca S este
inchisa la operatiile din B, adica daca sunt verificate axiomele urmatoare: pentru
orice x, y ∈ A,
(a) x, y ∈ S implica x ∧ y ∈ S,
(b) x, y ∈ S implica x ∨ y ∈ S,
(c) x ∈ S implica x− ∈ S,
(d) 0 ∈ S, 1 ∈ S.
1.5. SUBALGEBRE, HOMOMORFISME 33

Observatii 1.5.2
(1) Fiecare din axiomele (a), (b), (d) rezulta din celelalte trei. Axioma (c) nu
rezulta din celelalte. Intr-adevar, consideram algebra Boole L22 si S = {(0, 0), (1, 0), (1, 1)}.
S verifica axiomele (a), (b), (d), dar nu este inchisa la negatie.
(2) Daca S este subalgebra Boole a lui (B, ∧, ∨, − , 0, 1), atunci (S, ∧, ∨, − , 0, 1)
este algebra Boole, unde am notat tot cu ∧, ∨, − restrictiile operatiilor din B la S.

Exemple 1.5.3
(1) Daca B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) este o algebra Boole, atunci L2 = {0, 1} ⊂ B este
subalgebra a lui B.
(2) Daca B este o algebra Boole, atunci LN 2 este subalgebra a lui B .
N

(3) Daca X este un spatiu topologic, atunci algebra Boole B(X) a partilor lui
X care sunt simultan inchise si deschise este subalgebra a lui P(X).
(4) L32 = L2 × L2 × L2 = {0, a, b, c, d, e, f, 1} are urmatoarele subalgebre:
S1 = {0, 1}, S2 = {0, c, d, 1}, S3 = {0, b, e, 1}, S4 = {0, a, f, 1}, S5 = L32 .

Exercitiu 1.5.4 Sa se scrie un program pentru determinarea tuturor subalgebrelor


lui Ln2 , n ≥ 2.

Definitie 1.5.5 Fie A = (A, ∧A , ∨A , −A , 0A , 1A ) si B = (B, ∧B , ∨B , −B , 0B , 1B )


doua algebre Boole.
Un homomorfism, sau morfism, de algebre Boole sau boolean, de la A la B, este
o functie f : A −→ B care satisface proprietatile urmatoare: pentru orice x, y ∈ A,
(H1) f (x ∧A y) = f (x) ∧B f (y),
(H2) f (x ∨A y) = f (x) ∨B f (y),
(H3) f (x−A ) = f (x)−B ,
(H4) f (0A ) = 0B , f (1A ) = 1B .
Un izomorfism de algebre Boole este un homomorfism de algebre Boole care
este bijectiv. Daca algebrele Boole A si B sunt isomorfe, atunci vom nota A ∼ = B.
Un endomorfism al algebrei Boole A este un homomorfism f : A −→ A.
Un automorfism al algebrei Boole A este un isomorfism f : A −→ A.

Observatii 1.5.6
(i) Fiecare din cele patru axiome (H1) - (H4) este implicata de celelalte trei.
De exemplu, (H4) este implicata de (H1) - (H3): intr-adevar, S 6= ∅ inseamna ca
exista x ∈ S, deci x− ∈ S si deci x ∧ x− = 0 ∈ S si x ∨ x− = 1 ∈ S.
(ii) Un morfism boolean f : A −→ B verifica urmatoarele proprietati legate de
implicatia si echivalenta booleana: pentru orice x, y ∈ A,
f (x →A y) = f (x) →B f (y), f (x ↔A y) = f (x) ↔B f (y).
(iii) Orice morfism de algebre Boole este o aplicatie izotona (pastreaza ordinea),
adica,
x ≤A y ⇒ f (x) ≤B f (y).
Intr-adevar, x ≤A y ⇔ x ∨A y = y implica f (x ∨A y) = f (y) = f (x) ∨B f (y), adica
f (x) ≤B f (y).
34 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Propozitia 1.5.7 Daca f : A −→ B este un homomorfism de algebre Boole si S


este o subalgebra Boole a lui A, atunci f (S) este o subalgebra Boole a lui B. In
particular, imaginea, f (A), a lui A prin f este o subalgebra Boole a lui B.

Dem. Imediat. 2

Vom nota cu Boole categoria algebrelor Boole si a morfismelor booleene.

Exemple 1.5.8 Exemple de morfisme booleene.


(1) Fie X, Y doua multimi nevide si f : X −→ Y o functie oarecare. Functia
Φ : P(Y ) −→ P(X), definita de Φ(C) = f −1 (C) pentru orice C ⊆ Y , este un
morfism boolean.
(2) Fie P(X) algebra Boole a partilor lui X. Consideram functia Φ : P(X) −→
LX2 , definita de Φ(A) = χA pentru orice A ⊆ X (unde χA este functia caracteristica
a lui A). Atunci, Φ este un izomorfism boolean.
(3) Rombul este izomorf cu L22 .
(4) Cubul este izomorf cu L32 .
(5) Ne propunem sa determinam automorfismele cubului.
Intai, vom observa ca daca f : A −→ B este un izomorfism boolean, atunci: pentru
orice x, y ∈ A,
x < y ⇐⇒ f (x) < f (y).
Atunci, daca f este un automorfism al cubului, vom avea f ({a, b, c}) = {a, b, c}.
Rezulta ca numarul de automorfisme ale cubului este 8 (= numarul de permutari
ale unei multimi cu 3 elemente). Morfismul identic este unul din cele 8. Sa vedem
cum se determina unul din celelalte. Presupunem ca f (a) = b, f (b) = c, f (c) = a.
Atunci:
f (x) = f (a ∨ b) = f (a) ∨ f (b) = b ∨ c = z,
f (y) = f (a ∨ c) = f (a) ∨ f (c) = b ∨ a = x,
f (z) = f (b ∨ c) = f (b) ∨ f (c) = c ∨ a = y.
Bineinteles ca f (0) = 0 si f (1) = 1.

Exercitii 1.5.9
(1) Sa se determine (eventual printr-un program) toate automorfismele lui Ln2 ,
n ≥ 2.
(2) Sa se determine toate morfismele booleene de tipul: (a) f : L32 −→ L2 , (b)
f : L32 −→ L22 , (c) f : L22 −→ L32 , (d) f : L32 −→ L32 .

Observatie 1.5.10 Fie f : L −→ L0 un morfism din Ld(0, 1) (latici distributive


cu prim si ultim element). Daca x ∈ C(L), atunci f (x) ∈ C(L0 ), deci putem defini
C(f ) = f |C(L) : C(L) −→ C(L0 ). Atunci, C(f ) este un morfism boolean. Asocierea
L ; C(L), f ; C(f ) defineste un functor contravariant C : Ld(0, 1) −→ Boole.

Lema 1.5.11 Fie f : A −→ B un morfism boolean. Sunt echivalente afirmatiile:


(1) f este injectiv,
(2) Pentru orice x, y ∈ A, avem: x ≤ y ⇐⇒ f (x) ≤ f (y).
1.6. FILTRE (IDEALE) SI CONGRUENTE. ALGEBRE BOOLE CAT 35

Dem.
(1) ⇒ (2): Daca f (x) ≤ f (y), atunci f (x ∧ y) = f (x) ∧ f (y) = f (x), deci x ∧ y = x,
de unde x ≤ y. Este evident ca x ≤ y ⇒ f (x) ≤ f (y).
(2) ⇒ (1): Daca F (x) = f (y), atunci f (x) ≤ f (y) si f (y) ≤ f (x), de unde x ≤ y si
y ≤ x; rezulta x = y. 2
Lema 1.5.12 Fie f : A −→ B un morfism boolean. Sunt echivalente afirmatiile:
(1) f este injectiv,
(2) f −1 (0) = {0},
(3) f −1 (1) = {1}.
Dem.
(1) ⇒ (3): f (x) = 1 = f (1) implica x = 1.
(3) ⇒ (1): f (x) ≤ f (y) implica f (x → y) = f (x) → f (y) = 1 implica x → y = 1
implica x ≤ y. Aplicand Lema 1.5.11, rezulta ca f este injectiv.
(1) ⇐⇒ (2) se demonstreaza analog. 2

Observatii 1.5.13
(i) Fie A, B doua inele Boole si β(A), β(B) algebrele Boole asociate. Daca
f : A −→ B este un morfism de inele unitare, atunci

β(f ) = f : β(A) −→ β(B)

este un morfism boolean.


(i’) Fie A, B doua algebre Boole si ρ(A), ρ(B) inelele Boole asociate. Daca
g : A −→ B este un morfism boolean, atunci

ρ(g) = g : ρ(A) −→ ρ(B)

este un morfism de inele unitare.


ρ poate fi privit ca un functor de la categoria algebrelor Boole la categoria
inelelor Boole, iar β un functor de la categoria inelelor Boole la categoria algebrelor
Boole. Functorii ρ si β stabilesc un izomorfism intre categoria algebrelor Boole si
categoria inelelor Boole.

1.6 Filtre (ideale) si congruente. Algebre Boole


cat
Definitie 1.6.1 Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebra Boole oarecare. O submultime
nevida F a lui B se numeste filtru, daca pentru orice x, y ∈ B avem:
(F1) x, y ∈ F implica x ∧ y ∈ F ,
(F2) x ∈ F , x ≤ y implica y ∈ F .

Observatii 1.6.2
(i) Din (F2) rezulta ca 1 ∈ F , deoarece orice x ∈ F verifica x ≤ 1.
(ii) Pentru orice elemente x, y ∈ B, x, y ∈ F daca si numai daca x ∧ y ∈ F .
36 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Dual, un ideal al lui B este o submultime nevida I a lui B pentru care:


(F1’) x, y ∈ I implica x ∨ y ∈ I,
(F2’) x ∈ I, x ≥ y implica y ∈ I.

Observatii 1.6.3
(i’) Din (F2’) rezulta ca 0 ∈ I, deoarece orice x ∈ I verifica x ≥ 0.
(ii’) Pentru orice elemente x, y ∈ B, x, y ∈ I daca si numai daca x ∨ y ∈ I.

Unui filtru F i se asociaza idealul IF = {x− | x ∈ F }, iar unui ideal I i se


asociaza filtrul FI = {x− | x ∈ I}. In acest fel, filtrele lui B sunt in corespondenta
biunivoca cu idealele lui B. Conform acestei observatii, vom studia numai filtrele
unei algebre Boole; proprietatile idealelor se vor obtine prin dualizare.

Definitie 1.6.4 Fie B o algebra Boole. O relatie de echivalenta ∼ pe B se numeste


congruenta a lui B daca este compatibila cu ∨, ∧, − , adica daca: pentru orice
x, y, x0 , y 0 ∈ B,
(C1) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implica (x ∨ x0 ) ∼ (y ∨ y 0 ),
(C2) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implica (x ∧ x0 ) ∼ y(∧y 0 ),
(C3) x ∼ y implica x− ∼ y − .

Observatii 1.6.5
(i) Conditia (C1) sau (C2) rezulta din celelalte doua.
(ii) Daca ∼ este o congruenta a lui B, atunci:
(C4) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implica (x → x0 ) ∼ (y → y 0 ),
(C5) x ∼ y, x0 ∼ y 0 implica (x ↔ x0 ) ∼ (y ↔ y 0 ).

Propozitia 1.6.6 Filtrele unei algebre Boole sunt in corespondenta bijectiva cu


congruentele sale.

Dem.
• Fiecarui filtru F al lui B = (B, ∨, ∧, − , 0, 1) ii asociem urmatoarea relatie
binara, ∼F , definita astfel: pentru orice x, y ∈ B,

x ∼F y ⇔ x ↔ y ∈ F.

Sa observam ca x ↔ y ∈ F ⇔ (x → y ∈ F si y → x ∈ F ).
- Sa demonstram ca ∼F este o relatie de echivalenta pe B si ca este o congruenta
a lui B.
Aratam intai ca ∼F este o relatie de echivalenta pe B:
Pentru orice x ∈ B, x ∼F x rezulta din x ↔ x = 1 ∈ F .
Pentru orice x, y ∈ B, x ∼F y implica y ∼F x deoarece x ↔ y = y ↔ x.
Pentru orice x, y, z ∈ B care verifica x ∼F y and y ∼F z, deci x → y ∈ F ,
y → x ∈ F , y → z ∈ F , z → y ∈ F , trebuie sa aratam ca x ∼F z.
Sa stabilim inegalitatea

(x → y) ∧ (y → z) ≤ x → z,
1.6. FILTRE (IDEALE) SI CONGRUENTE. ALGEBRE BOOLE CAT 37

care va implica x → z ∈ F . Intr-adevar,


(x → y) ∧ (y → z) = (x− ∨ y) ∧ (y − ∨ z) = (x− ∧ y − ) ∨ (y ∧ y − ) ∨ (x ∧ z) ∨ (y ∧ z) ≤
x− ∨ z = x → z.
Analog, rezulta z → x ∈ F ; deci x ∼F z. Deci, ∼F este o relatie de echivalenta pe
B.
- Sa demonstram (C1): fie x ∼F y si x0 ∼F y 0 , deci x → y ∈ F , y → x ∈ F ,
x → y 0 ∈ F , y 0 → x0 ∈ F ; se observa ca:
0

(x → y) ∧ (x0 → y 0 ) = (x− ∨ y) ∧ (x0− ∨ y 0 ) ≤ (x− ∨ y ∨ y 0 ) ∧ (x0− ∨ y ∨ y 0 ) =


(x− ∧ x0− ) ∨ y ∨ y 0 = (x ∨ x0 ) → (y ∨ y 0 ).
Folosind aceasta inegalitate, se obtine (x ∨ x0 ) → (y ∨ y 0 ) ∈ F si analog, (y ∨ y 0 ) →
(x ∨ x0 ) ∈ F , deci (x ∨ x0 ) ∼F (y ∨ y 0 ); astfel, (C1) este adevarata.
- (C2) se demonstreaza similar.
- Sa demonstram (C3): deoarece x ↔ y = x− ↔ y − , vom avea: x ∼F y implica
x ∼F y − ; astfel, (C3) este adevarata. Deci, ∼F este o congruenta a lui B.

• Invers, fiecarei congruente ∼ a lui B ii asociem submultimea lui B definita


astfel:
F ∼ = {x ∈ B | x ∼ 1}.
Sa aratam ca F ∼ este un filtru al lui B.
- F ∼ este nevida, deorece 1 ∼ 1 implica 1 ∈ F .
- Sa demonstram (F1): x, y ∈ F ∼ , adica x ∼ 1, y ∼ 1 implica (x ∧ y) ∼ (1 ∧ 1 = 1),
adica x ∧ y ∈ F ∼ ;
- Sa demonstram (F2): fie x ∈ F ∼ , x ≤ y; deci x ∼ 1 si x ∨ y = y, care implica
(y = x ∨ y) ∼ (1 ∨ y = 1), adica y ∈ F ∼ . Deci, F ∼ este un filtru al lui B.
• Daca FB este multimea filtrelor lui B si CB este multimea congruentelor lui
B, atunci consideram aplicatiile:

Φ : FB −→ CB si Ψ : CB −→ FB ,

definite astfel: Φ(F ) =∼F , pentru orice F ∈ FB si Ψ(∼) = F ∼ , pentru orice


∼∈ CB .
Trebuie aratat ca Φ si Ψ sunt inverse una alteia, adica ca

Ψ(Φ(F )) = F si Φ(Ψ(∼)) =∼ .

Sa observam ca F 7→ ∼F 7→ F ∼F si ∼ 7→ F ∼ 7→ ∼F ∼ .
Atunci,

F ∼F = {x | x ∼F 1} = {x | x ↔ 1 ∈ F } = {x | x ∈ F } = F.

Vom demonstra ca ∼ = ∼F ∼ , unde pentru x, y ∈ B,


x ∼F ∼ y este echivalent cu x → y ∈ F ∼ si y → x ∈ F ∼ .
- daca x ∼ y, atunci (x → y) ∼ (y → 1), deci (x → y) ∼ 1 si, analog, (y → x) ∼ 1.
Rezulta x → y ∈ F ∼ si y → x ∈ F ∼ , deci x ∼F ∼ y.
- daca x → y ∈ F ∼ si y → x ∈ F ∼ , deci (x → y) ∼ 1 si (y → x) ∼ 1, rezulta ca
(x ∧ y = x ∧ (x → y)) ∼ (x ∧ 1 = x) si, analog, (x ∧ y) ∼ y, deci x ∼ y. 2
38 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Exercitiu 1.6.7 Fie algebra Boole P(X), cu X infinita. Sa se arate ca partile


cofinite (= partile ce au complementarele finite) formeaza un filtru si sa se determine
congruenta asociata.

Fie F un filtru al algebrei Boole B si ∼F relatia de congruenta asociata lui F


prin Propozitia precedenta. Deoarece ∼F este o relatie de echivalenta pe B, sa
formam clasele de echivalenta: fie x/F clasa de echivalenta a lui x ∈ B, adica

x/F = {y ∈ B | y ∼F x}.

Fie B/F = B/∼F multimea cat, adica multimea tuturor claselor de echivalenta:

B/F = {x/F | x ∈ B}.

Daca x/F ∈ B/F si y/F ∈ B/F , atunci x/F = y/F ⇔ x ∼F y.


Sa definim pe multimea cat, B/F , urmatoarele operatii, notate tot cu ∨, ∧, − :
pentru orice x/F, y/F ∈ B/F ,

x/F ∨ y/F = (x ∨ y)/F, x/F ∧ y/F = (x ∧ y)/F, (x/F )− = (x− )/F.

Conform proprietatilor congruentei ∼F , cele trei operatii sunt bine definite (adica
nu depind de reprezentantii claselor).
Sa definim de asemenea elementele 0/F = {x ∈ B | x ∼F 0} ∈ B/F si 1/F =
{x ∈ B | x ∼F 1} ∈ B/F . Atunci avem urmatorul rezultat:

Propozitia 1.6.8 Structura (B/F, ∨, ∧, − , 0/F, 1/F ) este o algebra Boole, numita
algebra Boole cat a lui B prin filtrul F .

Dem. Trebuie demonstrat ca pentru orice x/F, y/F ∈ B/F , avem:


(B1) x/F ∨ x/F = x/F, x/F ∧ x/F = x/F, etc.
Sa demonstram prima egalitate din (B1). Fie x/F ∈ B/F , element fixat, altfel
arbitrar; sa demonstram ca x/F ∨ x/F = x/F . Intr-adevar, x/F ∨ x/F =
x/F ⇔ (x ∨ x)/F = x/F ⇔ (x ∨ x) ∼F x ⇔ (x ∨ x) ↔ x ∈ F ; dar x ∨ x = x,
conform (B1) din definitia algebrei Boole B; deci x ↔ x ∈ F ⇔ 1 ∈ F , ceea ce este
intotdeauna adevarat. Rezulta, conform principiului generalizarii, (PG), ca pentru
orice x/F ∈ B/F , x/F ∨ x/F = x/F este adevarata. La fel se demonstreaza
restul proprietatilor. 2

Corolar 1.6.9 Surjectia canonica p : B −→ B/F , definita astfel: pentru orice


x ∈ B,
p(x) = x/F,
este un homomorfism de algebre Boole.

Propozitia 1.6.10 Fie f : B −→ B 0 un morfism boolean.


(1) f −1 (1) = {x ∈ B | f (x) = 1} este un filtru al lui B;
(2) f (B) este o subalgebra a lui B 0 , izomorfa cu B/f −1 (1).
1.6. FILTRE (IDEALE) SI CONGRUENTE. ALGEBRE BOOLE CAT 39

Dem.
(1): Usor.
(2): Notam F = f −1 (1) si definim functia g : B/F −→ f (B), pentru orice
x ∈ B, prin:
g(x/F ) = f (x).
Definitia lui g nu depinde de reprezentanti: x/F = y/F implica x ↔ y ∈ F implica
f (x) ↔ f (y) = f (x ↔ y) = 1 implica f (x) = f (y).
O verificare simpla arata ca g este morfism boolean. Conform implicatiilor:
g(x/F ) = 1 implica f (x) = 1 implica x ∈ F implica x/F = 1/F ,
rezulta ca g este injectiva. Surjectivitatea lui g este evidenta. 2

Exercitiu 1.6.11 Fie f : B −→ B 0 un morfism boolean surjectiv. Daca F este un


filtru al lui B, atunci f (F ) este un filtru al lui B0 ; daca G este un filtru al lui B0 ,
atunci f −1 (G) este un filtru al lui B. Filtrele lui B 0 sunt in corespondenta biunivoca
cu filtrele lui B ce includ pe f −1 (1).

Exercitiu 1.6.12 Fie F, G doua filtre ale lui B astfel incat F ⊆ G. Atunci, G/F =
{x/F | x ∈ G} este un filtru al lui B/F si algebrele Boole (B/F )/(G/F ) si B/G
sunt izomorfe.

Lema 1.6.13 Orice intersectie de filtre este un filtru.

Daca X este o submultime a lui B, atunci filtrul generat de X este intersectia


filtrelor ce includ pe X. Cu alte cuvinte, filtrul generat de X este cel mai mic filtru
(in sensul incluziunii) ce include pe X. Vom nota cu [X) filtrul generat de X.

Observatie 1.6.14 Un filtru F este filtrul generat de X daca el verifica :


(a) X ⊆ F ,
(b) G filtru, X ⊆ G =⇒ F ⊆ G.
Este evident ca filtrul generat de multimea vida este {1}.

Propozitia 1.6.15 Daca X 6= ∅, atunci

[X) = {a ∈ B | ex. n ∈ N∗ si x1 , . . . , xn ∈ X, x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a}.

Dem. Fie F multimea din dreapta. Aratam ca F este filtru. Daca a, b ∈ F , atunci
exista x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ∈ X astfel incat x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a, y1 ∧ . . . ∧ ym ≤ b.
Rezulta x1 ∧ . . . xn ∧ y1 ∧ . . . ∧ ym ≤ a ∧ b, deci a ∧ b ∈ F . Axioma (F2) este evident
verificata. Se observa ca X ⊆ F . Presupunem ca G este un filtru ce include pe X.
Daca a ∈ F , atunci exista x1 , . . . , xn ∈ X astfel incat x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a. Atunci
x1 , . . . , xn ∈ G, deci x1 ∧ . . . ∧ xn ∈ G, de unde a ∈ G. A rezultat F ⊆ G. Deci,
[X) = F . 2

Vom nota cu [x) filtrul generat de {x}; [x) se va numi filtrul principal generat
de x.
40 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Corolar 1.6.16 [x) = {a | x ≤ a}.

Corolar 1.6.17 [{x1 , . . . , xn }) = [x1 ∧ . . . ∧ xn ).

Corolar 1.6.18 Daca F este un filtru si x ∈ B, atunci

[F ∪ {x}) = {a | ex. e ∈ F, e ∧ x ≤ a}.

Lema 1.6.19 Intr-o algebra Boole finita orice filtru este principal.

Observatie 1.6.20 Sa determinam congruenta asociata unui filtru principal [x):


a ∼[x) b ⇐⇒ a → b ∈ [x), b → a ∈ [x)
⇐⇒ x ≤ a → b, x ≤ b → a
⇐⇒ x ∧ a ≤ b, x ∧ b ≤ a
⇐⇒ a ∧ x = b ∧ x.

Exercitiu 1.6.21 Sa se determine toate filtrele cubului, congruentele si algebrele


Boole cat corespunzatoare.

1.7 Teorema de reprezentare a lui Stone

Scopul acestei sectiuni este de a demonstra ca orice algebra Boole este izomorfa
cu o algebra Boole ale carei elemente sunt parti ale unei multimi. Acest rezul-
tat ocupa un loc central in teoria algebrelor Boole si are numeroase aplicatii in
logica, topologie, calculul probabilitatilor, etc. Instrumentul principal folosit in
demonstratie va fi conceptul de ultrafiltru.
Fie B = (B, ∨, ∧, − , 0, 1) o algebra Boole.
Definitie 1.7.1 Un filtru F al lui B este propriu daca F 6= B.

Observatie 1.7.2 F este propriu daca si numai daca 0 6∈ F . Intr-adevar, daca


prin absurd 0 ∈ F , atunci, deoarece orice element x ∈ B verifica 0 ≤ x, ar rezulta
ca x ∈ F , deci B ⊆ F ; cum avem si F ⊆ B, am avea F = B: contradictie.

Multimea filtrelor proprii ale lui B este ordonata in raport cu incluziunea.


Definitie 1.7.3 Un ultrafiltru sau filtru maximal este un element maximal al mul-
timii filtrelor proprii, adica este un filtru propriu U al lui B cu proprietatea ca
pentru orice filtru propriu F , daca U ⊆ F , atunci U = F .

Exemple 1.7.4
(1) Daca X este o multime nevida si x ∈ X, atunci Ux = {A ⊆ X | x ∈ A} este
un ultrafiltru in P(X).
(2) Daca B = Ln2 si e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1),
atunci filtrele principale [e1 ), [e2 ), . . . , [en ) sunt ultrafiltrele lui B.
1.7. TEOREMA DE REPREZENTARE A LUI STONE 41

In cazul algebrelor Boole infinite, demonstrarea existentei ultrafiltrelor (altele


decat cele din exemplul (1)) impune invocarea axiomei lui Zorn. Urmatorul rezultat
poarta numele de Teorema de existenta a ultrafiltrului.
Teorema 1.7.5 (Teorema de existenta a ultrafiltrului)
Pentru orice filtru propriu F , exista un ultrafiltru U astfel incat F ⊆ U .
P P
Dem. Fie multimea
P filtrelor proprii ale lui B ce includ pe F . Evident, F ∈ .
Vom arata caP( , ⊆) este inductiv ordonata. Fie (Fi )i∈I o familie total ordonata
S
de filtre din : pentru orice i, j ∈ I, Fi ⊆ Fj sau Fj ⊆ Fi . Notam G = i∈I Fi .
Vom demonstra ca G este un filtru propriu. Daca x, y ∈ G, atunci exista i, j ∈ I,
astfel incat x ∈ Fi si y ∈ Fj . Putem presupune, de exemplu, ca Fi ⊆ Fj . Atunci,
x, y ∈ Fj , deci x ∧ y ∈ Fj ⊆ G. A doua proprietate din definitiaP filtrului se verifica
imediat. Atunci, G este un majorant al familiei (Fi )i∈I si ( , ⊆) este inductiva.
Aplicand axioma lui Zorn, rezulta existenta unui ultrafiltru U ce include pe F . 2
Corolar 1.7.6 Daca x 6= 0, atunci exista un ultrafiltru U astfel incat x ∈ U .
Dem. Se aplica Propozitia 1.7.5 filtrului F = [x). 2
Definitie 1.7.7 Un filtru propriu F al lui B se numeste filtru prim daca pentru
orice x, y ∈ B,
x ∨ y ∈ F implica x ∈ F sau y ∈ F.
Propozitia 1.7.8 Fie F un filtru propriu al lui B. Urmatoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) F este ultrafiltru,
(ii) F este filtru prim,
(iii) Pentru orice x ∈ B, avem x ∈ F sau x− ∈ F ,
(iv) Algebra Boole cat B/F este izomorfa cu algebra Boole canonica, L2 = {0, 1}.
Dem.
(i) =⇒ (ii): Presupunem prin absurd ca F nu este prim, deci exista x, y ∈ B
astfel incat x ∨ y ∈ F , dar x, y 6∈ F . Atunci, incluziunile stricte:
F ⊂ [F ∪ {x}) si F ⊂ [F ∪ {y})
arata ca filtrele [F ∪ {x}), [F ∪ {y}) nu sunt proprii, deci contin pe 0. Folosind
Corolarul 1.6.18, din 0 ∈ [F ∪ {x}) rezulta existenta unui element a ∈ F astfel incat
a ∧ x = 0. Analog, exista b ∈ F cu b ∧ y = 0. Atunci,
0 = (a ∧ x) ∨ (b ∧ y) = (a ∨ b) ∧ (a ∨ y) ∧ (x ∨ b) ∧ (x ∨ y).
Cum a ∨ b, a ∨ y, x ∨ b ∈ F (din a, b ∈ F ) si x ∨ y ∈ F (prin ipoteza), rezulta ca
0 ∈ F : contradictie. Deci, F este prim.
(ii) =⇒ (iii): Din x ∨ x− = 1 ∈ F .
(iii) =⇒ (1): Presupunem prin absurd ca exista un filtru propriu G astfel incat
F ⊂ G. Atunci, exista x ∈ G si x 6∈ F . Folosind ipoteza (iii), x− ∈ F ⊆ G, deci
0 = x ∧ x− ∈ G: contradictie. Deci, F este ultrafiltru.
Echivalenta (i) =⇒ (iv) este lasata ca exercitiu. 2
42 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Exercitiu 1.7.9 Un filtru propriu F este ultrafiltru daca si numai daca pentru
orice x, y ∈ B, avem x → y ∈ F sau y → x ∈ F .

Suntem acum in masura sa demonstram Teorema de reprezentare a lui Stone.

Teorema 1.7.10 (Teorema de reprezentare a lui Stone)


Pentru orice algebra Boole B, exista o multime nevida X si un homomorfism
de algebre Boole injectiv, d : B −→ P(X).

Dem. Vom nota cu X multimea tuturor ultrafiltrelor lui B, iar d : B −→ P(X)


este functia definita astfel: pentru orice x ∈ B,

d(x) = {U ∈ X | x ∈ U }.

Pentru orice x, y ∈ B si pentru orice ultrafiltru U , avem echivalentele:


U ∈ d(x ∨ y) ⇐⇒ x ∨ y ∈ U
⇐⇒ x ∈ U sau y ∈ U (U este prim)
⇐⇒ U ∈ d(x) sau U ∈ d(y)
⇐⇒ U ∈ d(x) ∪ d(y).

U ∈ d(x ∧ y) ⇐⇒ x ∧ y ∈ U
⇐⇒ x ∈ U si y ∈ U (U este filtru)
⇐⇒ U ∈ d(x) si U ∈ d(y)
⇐⇒ U ∈ d(x) ∩ d(y).

U ∈ d(x− ) ⇐⇒ x− ∈ U
⇐⇒ x 6∈ U (Propozitia 1.7.8 (iii))
⇐⇒ U 6∈ d(x)
⇐⇒ U ∈ Cd(x) .
Am demonstrat ca:
d(x ∨ y) = d(x) ∪ d(y); d(x ∧ y) = d(x) ∩ d(y); d(x− ) = Cd(x) ,
ceea ce arata ca d este un morfism boolean. Daca x 6= 0, atunci exista un ultrafiltru
U astfel incat x ∈ U (Corolarul 1.7.6), deci U ∈ d(x) si d(x) 6= ∅. Am aratat ca
d(x) = ∅ implica x = 0, deci d−1 (∅) = {0}. Aplicand Lema 1.5.12, d este injectiv.
2
Cum P(X) si LX 2 sunt algebre Boole izomorfe, teorema de reprezentare a lui
Stone capata si urmatoarea forma:

Teorema 1.7.11 Pentru orice algebra Boole, exista o multime nevida si un mor-
fism boolean injectiv d : B −→ LX
2 .

Observatie 1.7.12 Deoarece d : B −→ d(B) ⊆ P(X) este o bijectie (era injectie si


acum este si surjectie), rezulta ca Teorema lui Stone se poate enunta si astfel: ”Orice
algebra Boole este isomorfa cu o subalgebra a unei algebre Boole de multimi”.
1.8. ALGEBRE BOOLE ATOMICE 43

Observatii 1.7.13
(1) Teorema 1.7.10 reduce calculul boolean intr-o algebra Boole oarecare la
calculul cu multimi.
(2) Teorema 1.7.11 reduce calculul boolean intr-o algebra Boole oarecare la:
(a) intai, la calculul in LX
2 ,
(b) apoi, calculul in LX2 se reduce la calculul in L2 (operatiile se fac pe componente).

1.8 Algebre Boole atomice

Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebra Boole. Un element nenul a al lui B se


numeste atom daca 0 ≤ y ≤ a implica y = 0 sau y = a.
Algebra Boole B se numeste atomica daca pentru orice element x 6= 0, exista
un atom a, astfel incat a ≤ x.
Exemple 1.8.1
(1) In algebra Boole P(X), atomii sunt {x}, x ∈ X. Evident, P(X) este
atomica.
(2) In Ln2 , atomii sunt e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1).
Lema 1.8.2 Orice algebra Boole finita este atomica.
Dem. Orice sir strict descrescator a0 > a1 > . . . > an > . . . > 0 este finit. 2
Propozitia 1.8.3 Daca B este o algebra Boole atomica si (ai )i∈I este multimea
atomilor sai, atunci ∨i∈I ai = 1.
Dem. Presupunem prin absurd ca exista un majorant b al familiei (ai )i∈I diferit
de 1: ai ≤ b < 1 pentru orice i ∈ I. Atunci, b− 6= 0 si cum B este atomica, exista
un atom aj (j ∈ I) astfel incat aj ≤ b− . Cum aj ≤ b, rezulta aj ≤ b ∧ b− = 0:
contradictie. 2

O familie (ei )i∈I de elemente din B se numeste partitie daca:


(1) ei ∧ ej = 0, pentru orice i 6= j,
(2) ∨i∈I ei = 1.

Exemplu 1.8.4 Daca B este atomica, atunci multimea {ai }i∈I a atomilor lui B
formeaza o partitie. Conditia (2) este data de Propozitia 1.8.3, iar (1) rezulta direct
din definitia atomului.
Fie a 6= 0 in B. Notam
B(a) = {x ∈ B | x ≤ a}.
Observam ca B(a) este inchisa la ∨ si ∧. Pentru orice x ∈ B(a), notam x∼ = x− ∧a,
introducand astfel o operatie unara ∼ pe B(a).
44 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Lema 1.8.5 (B(a), ∧, ∨, ∼ , 0, a) este o algebra Boole.

Dem. Daca x ∈ B(a), atunci x ∧ x∼ = 0 si x ∨ x∼ = a. 2


Propozitia 1.8.6 Fie a1 , . . . , an ∈ B si f : B −→ B(a1 ) × . . . × B(an ) functia
definita, pentru orice x ∈ B, de:

f (x) = (x ∧ a1 , . . . , x ∧ an ).

Atunci,
(a) f este injectiva ⇐⇒ ∨ni=1 ai = 1,
(b) f este surjectiva ⇐⇒ ai ∧ aj = 0, pentru orice i 6= j,
(c) f este bijectiva ⇐⇒ {a1 , . . . , an } este o partitie,
(d) f este morfism boolean.
Dem.
(a) =⇒: Din f (∨ni=1 ai ) = (a1 , . . . , an ) = f (1) rezulta ∨ni=1 ai = 1.
⇐=: Presupunem ∨ni=1 ai = 1. Atunci,
f (x) = f (y) implica x ∧ ai = y ∧ ai , i = 1, . . . , n, implica
x = x ∧ (∨ni=1 ai ) = ∨ni=1 (x ∧ ai ) = ∨ni=1 (y ∧ ai ) = y ∧ (∨ni=1 ai ) = y,
deci f este injectiva.
(b) =⇒: Fie i, j ∈ I distincti; notam c = ai ∧ aj si definim

 c, daca k = i
xk = c− ∧ aj , daca k = j

0, daca k 6= i, j.

Atunci, (x1 , . . . , xn ) ∈ B(a1 ) × . . . × B(an ), deci exista x ∈ B astfel incat f (x) =


(x1 , . . . , xn ). Pe componentele i si j vom avea ai ∧ x = c si aj ∧ x = c− ∧ aj . Atunci,
c ≤ x si c ≤ aj , de unde c ≤ x ∧ aj = c− ∧ aj ≤ c− . Rezulta c = 0, deci ai ∧ aj = 0
pentru orice i 6= j.
⇐=: Presupunem ai ∧ aj = 0, pentru i 6= j. Fie (x1 , . . . , xn ) ∈ B(a1 ) × . . . ×
B(an ), deci xi ≤ ai , i = 1, . . . , n.
Notam x = x1 ∨ . . . ∨ xn . Pentru orice i = 1, . . . , n, avem:

x ∧ ai = (∨nj=1 xj ) ∧ ai = ∨nj=1 (xj ∧ ai ) = xi ,

pentru ca xj ∧ ai = 0 pentru j 6= i (pentru ca xj ∧ ai ≤ aj ∧ ai = 0) si xi ∧ ai = xi .


Se deduce ca f (x) = (x ∧ a1 , . . . , x ∧ an ) = (x1 , . . . , xn ), deci f este surjectiva.
(c): Din (a) si (b).
(d): Exercitiu. 2
Corolar 1.8.7 Daca {a1 , . . . , an } este o partitie, atunci morfismul f din Propozitia
1.8.6 este un izomorfism boolean.

Propozitia 1.8.8 Daca B este o algebra Boole finita, atunci exista un numar nat-
ural n astfel incat B si Ln2 sunt izomorfe.
1.9. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 45

Dem. Daca B este finita, atunci B este Q atomica. Fie a1 , . . . , an atomii lui B. Cum
{a1 , . . . , an } este o partitie, avem B ∼
n
= i=1 B(ai ). Daca a este un atom, atunci
B(ai ) = {0, a}, deci B(ai ) = L2 , pentru orice i = 1, . . . , n. Am obtinut B ∼
∼ = Ln2 . 2
Corolar 1.8.9 Doua algebre Boole finite, de acelasi ordinal, sunt izomorfe.

Dem. Daca B1 ∼
= B2 si B1 ∼
= Ln2 , B2 ∼
= Lm ∼
2 , atunci n = m si B1 = B2 . 2

Propozitia 1.8.10 Fie B oQalgebra Boole completa si (ai )i∈I o partitie in B.


Atunci, functia f : B −→ i∈I B(ai ), definita de f (x) = (x ∧ ai )i∈I , este un
izomorfism boolean.

Dem. Analog cu demonstratia Propozitiei 1.8.6 si a Corolarului 1.8.7. 2

Propozitia 1.8.11 Afirmatiile urmatoare sunt echivalente:


(1) B este o algebra Boole completa si atomica,
(2) B este izomorfa cu o algebra Boole de forma P(X).

Dem.
(1) =⇒ (2): Analog cu demonstratia Propozitiei 1.8.8, aplicandu-se Propozitia
1.8.10.
(2) =⇒ (1): P(X) este completa si atomica. 2

1.9 Dualitatea algebrelor Boole

Fie B o algebra Boole, Spec(B) multimea ultrafiltrelor sale si d : B −→


P(Spec(B)) morfismul lui Stone: d(x) = {P ∈ Spec(B) | x ∈ P }.

Lema 1.9.1 Pentru orice x, y ∈ B, avem:


(i) d(x ∨ y) = d(x) ∪ d(y),
(ii) d(x ∧ y) = d(x) ∩ d(y),
(iii) d(x− ) = Cd(x) ,
(iv) d(0) = ∅, d(1) = Spec(B).

Dem. Vezi demonstratia Teoremei de reprezentare a lui Stone. 2


Fie F(B) multimea filtrelor lui B. Pentru orice F ∈ F(B), notam

d(F ) = {P ∈ Spec(B) | F ⊆ P }.

Este evident ca d(x) = d([x)), pentru orice x ∈ B.

Propozitia 1.9.2 {d(F ) | F ∈ F(B)} este familia multimilor inchise ale unei
topologii pe B.

Dem. Fie (Fi )i∈I W ⊆ F(B) si F1 , FW2 ∈ F(B). Atunci,


(1) ∩i∈I d(Fi ) = d( i∈I Fi ), unde i∈I Fi este filtrul lui B generat de ∪i∈I Fi ;
46 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

(2) d(F1 ) ∪ d(F2 ) = d(F1 ∩ F2 );


(3) d(0) = ∅, d(1) = Spec(B).
Fie P ∈ Spec(B). (1) rezulta din echivalenta
_
(10 ) Fi ⊆ P, i ∈ I ⇐⇒ Fi ⊆ P,
i∈I

iar (2) rezulta din echivalenta


(20 ) F1 ∩ F2 ⊆ P ⇐⇒ (F1 ⊆ P sau F2 ⊆ P ).
Vom demonstra (2’). Daca F1 , F2 6⊆ P , atunci exista x ∈ F1 \ P si y ∈ F2 \ P , deci
x ∨ y 6∈ P (P fiind filtru prim). Dar x ∨ y ∈ F1 ∩ F2 , deci F1 ∩ F2 6⊆ P .
Implicatia cealalta este evidenta.
Egalitatile (3) sunt evidente. Proprietatile (1) - (3) nu exprima altceva decat ca
{d(F ) | F ∈ F(B)} sunt inchise la topologia pe Spec(B). 2
Observatie 1.9.3 Topologia definita de Propozitia 1.9.2 poarta numele de topolo-
gia lui Stone.
Propozitia 1.9.4
(1) Pentru orice x ∈ B, d(x) este o multime inchisa si deschisa a lui Spec(B).
(2) {d(x) | x ∈ B} este baza de deschisi (sau de inchisi).
Dem.
(1): Din Cd(x) = d(x− ). W
(2): Pentru orice filtru F , avem F = {[x) | x ∈ F }, de unde
_
d(F ) = d( {[x) | x ∈ F }) = ∩x∈F d(x).
2
Propozitia 1.9.5 Pentru orice x ∈ B, d(x) este o multime compacta.
Dem. Consideram o acoperire deschisa a lui d(x): d(x) ⊆ ∪i∈I d(xi ). Asadar,
pentru orice P ∈ Spec(B), x ∈ P implica existenta unui i ∈ I astfel incat xi ∈ P .
Fie X = {x} ∪ {x− i | i ∈ I} si F = [X), filtrul generat de X. Presupunem, prin
absurd, ca F este propriu, deci exista U ∈ Spec(B), F ⊆ U (Propozitia 1.7.5).
Atunci, x− i ∈ U pentru orice i ∈ I si x ∈ U implica existenta unui j ∈ I astfel incat
xj ∈ U : contradictie, deci 0 ∈ F . Tinand seama de Propozitia 1.6.15, exista J ⊆ I
finita, astfel incat ^
0 = x ∧ {x− j | j ∈ J}.
W
De aici se deduce ca x ≤ j∈J xj , de unde
_ [
d(x) ⊆ d( xj ) = d(xj ).
j∈J j∈J

Rezulta ca d(x) este compacta. 2


1.9. DUALITATEA ALGEBRELOR BOOLE 47

Propozitia 1.9.6 Spec(B) este spatiu compact si separat.


Dem. Fie P1 , P2 ∈ Spec(B), P1 6= P2 , deci exista x ∈ P1 si x 6∈ P2 . Conform
Propozitiei 1.7.8, x− ∈ P , de unde P1 ∈ d(x), P2 ∈ d(x− ) si d(x) ∩ d(x− ) = ∅. Am
demonstrat ca Spec(B) este separat.
Compacitatea rezulta din Propozitia 1.9.5 (Spec(B) = d(1)). 2

Un spatiu topologic este zero-dimensional daca partile sale inchise si deschise


formeaza o baza.
Un spatiu compact, separat si zero-dimensional se numeste spatiu boolean.
Propozitia 1.9.7 Pentru orice algebra Boole B, Spec(B) este un spatiu boolean.
Fie f : A −→ B un morfism boolean si Spec(f ) : Spec(B) −→ Spec(A) definita
astfel: pentru orice P ∈ Spec(B),
Spec(f )(P ) = f −1 (P ).
Propozitia 1.9.8 Spec(f ) este o functie continua.
Dem. Pentru orice y ∈ A, avem:
(Spec(f ))−1 (dA (y)) = {P ∈ Spec(B) | f −1 (P ) ∈ dA (y)}
= {P ∈ Spec(B) | y ∈ f −1 (P )}
= {P ∈ Spec(B) | f (y) ∈ P }
= dB (f (y)).

Daca Boole este categoria algebrelor Boole si SBoole este categoria spatiilor
booleene si a functiilor continue, atunci asocierea B 7→ Spec(B), f 7→ Spec(f )
defineste un functor contravariant Spec : Boole −→ SBoole.
Fie acum X un spatiu boolean si T (X ) algebra Boole a partilor inchise si
deschise ale lui X . Daca g : X −→ Y este un morfism din SBoole (= apli-
catie continua), atunci consideram functia T (g) : T (Y ) −→ T (X), definita de
T (g)(D) = g −1 (D), pentru orice D ∈ T (Y ). Asocierea X 7→ T (X ), g 7→ T (g)
defineste un functor contravariant T : SBoole −→ Boole. 2
Propozitia 1.9.9 Pentru orice B ∈ Boole, algebrele Boole B si T (Spec(B)) sunt
izomorfe.
Dem. Consideram morfismul lui Stone dB : B −→ T (Spec(B)) (x 7→ dB (x)). dB
este un morfism boolean injectiv. A ramas de aratat surjectivitatea lui dB .
Fie D ∈ T (Spec(B)), deci D este o parte a lui Spec(B) inchisa si deschisa. Cum
D este inchisa in spatiul Spec(B) compact si separat, rezulta ca D este compacta.
D fiind deschisa si {dBS
(x) | x ∈ B} fiind baza a lui Spec(B), exista o familie (xi )i∈I
in B astfel incat D = i∈I dA (xi ). Atunci, exista J ⊆ I finita, astfel incat
[ _
D= dA (xi ) = dB ( xi )
i∈J i∈J

si dB este surjectiv. 2
48 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Propozitia 1.9.10 Pentru orice X ∈ SBoole, spatiile booleene X si Spec(T (X))


sunt homeomorfe.

Dem. Pentru orice x ∈ X, Ux = {D ∈ T (X) | x ∈ D} este un ultrafiltru


al lui T (X ). Consideram functia ϕX : X −→ Spec(T (X)) definita de ϕX (x) =
Ux , pentru orice x ∈ X. Pentru a arata ca ϕX este homeomorphism, parcurgem
urmatorii pasi:
a) ϕX este injectiva.
Daca x, y ∈ X, x 6= y, atunci exista D1 , D2 ∈ T (X), x ∈ D1 , y ∈ D2 si D1 ∩D2 = ∅.
Atunci, D1 ∈ Ux , D2 ∈ Uy si D2 6∈ Ux , deci ϕX (x) = Ux 6= Uy = ϕX (y).
b) ϕX este surjectiva. Tn Tn
Fie U ∈ Spec(T (X)). Daca {D1 , . . . , Dn } ∈ U, atunci i=1 Di ∈ U, deci i=1 Di 6=
∅ (pentru caTU este filtru propriu in T (X )). Atunci, U are proprietatea intersectiei
finite, deci {D T | D ∈ U } 6= ∅, deoarece X este compact.
Fie x, y ∈ {D | D ∈ U}, x 6= y, deci exista D1 , D2 ∈ T (X), x ∈ D1 , y ∈ D2 ,
D1 ∩ D2 = ∅. Dar CD1 ∪ CD2 = X ∈ U, deci CD1 ∈ U sau CD2 ∈ U, pentru ca
U este un T filtru prim in T (X ). S-a obtinut x 6∈ D1 sau y 6∈ D2 : contradictie, deci
multimea {D | D ∈ U } are un singur element x. Atunci, avem x ∈ D daca si
numai daca D ∈ U , de unde Ux = U . Am demonstrat ca ϕX (x) = U, deci ϕX este
injectiva.
c) ϕX este continua.
Pentru orice D ∈ T (X) avem:

ϕ−1
X (d(D)) = {x | Ux ∈ d(D)} = {x | D ∈ Ux } = {x | x ∈ D} = D.

d) ϕX este aplicatie deschisa.


Pentru orice D ∈ T (X), vom demonstra ca

{Ux | x ∈ D} = {U ∈ Spec(T (X)) | D ∈ U}.


T
Daca D ∈ U ∈ Spec(T (X)), atunci U = Ux , cu {D0 | D0 ∈ U} = {x}. Rezulta
D ∈ Ux si deci x ∈ D. Implicatia cealalta este evidenta. Am demonstrat ca

ϕX (D) = {Ux | x ∈ D} = d(D),

deci ϕX este aplicatie deschisa. 2

Propozitia 1.9.11 Daca f : A −→ B este un morfism boolean, atunci urmatoarea


diagrama este comutativa:

= dA -
A T (Spec(A))
f T (Spec(f ))
? ?
B - T (Spec(B))

= dB
1.10. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 49

Dem. Pentru orice x ∈ A, au loc urmatoarele egalitati:


T (Spec(f ))(dA (x)) = {P ∈ Spec(B) | Spec(f )(P ) ∈ dA (x)}
= {P ∈ Spec(B) | f −1 (P ) ∈ dA (x)}
= {P ∈ Spec(B) | x ∈ f −1 (P )}
= dB (f (x)).
2
Propozitia 1.9.11 spune ca D : idBoole −→ T ◦ Spec este izomorfism functorial.
Propozitia 1.9.12 Daca g : X −→ Y este un morfism din SBoole, atunci urma-
toarea diagrama este comutativa:

= ϕX
X - Spec(T (X))
g Spec(T (g))
? ?
Y - Spec(T (Y ))

= ϕY

Dem. Pentru orice x ∈ X, urmatoarele egalitati sunt adevarate:


Spec(T (g))(ϕX (x)) = (T (g))−1 (ϕX (x))
= {D ∈ T (Y ) | T (g)(D) ∈ ϕX (x)}
= {D ∈ T (Y ) | g −1 (D) ∈ Ux }
= {D ∈ T (Y ) | x ∈ g −1 (D)}
= ϕY (g(x)). 2
Propozitia 1.9.12 spune ca ϕ : idSBoole −→ Spec ◦ T este izomorfism functorial.

Insumand toate rezultatele din acest paragraf, putem formula urmatoarea


Teorema 1.9.13 (Dualitatea Stone)
Categoriile Boole si SBoole sunt duale.

1.10 Algebre Boole injective

Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebra Boole oarecare.


Lema 1.10.1 Intersectia unei familii de subalgebre ale lui B este o subalgebra.
Dem. Direct din definitia subalgebrei. 2
Daca X ⊆ B, atunci subalgebra generata de X este intersectia tuturor subalge-
brelor lui B ce includ pe X.
Lema 1.10.2 Fie A o subalgebra a lui B si b 6∈ A. Atunci,
A(b) = {(a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) | a1 , a2 ∈ A}
este subalgebra lui B generata de A ∪ {b}.
50 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

Dem. Fie x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) si y = (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− ). Atunci,

x ∨ y = [(a1 ∨ a01 ) ∧ b] ∨ [(a2 ∨ a02 ) ∧ b− ] ∈ A(b).

Daca a ∈ A, atunci

a ∨ x = [a ∧ (b ∧ b− )] ∨ x = (a ∧ b) ∨ (a ∧ b− ) ∨ (a1 ∨ b) ∨ (a2 ∨ b− ) =

[(a1 ∨ a2 ) ∧ b] ∨ [(a2 ∨ a) ∧ b− ] ∈ A(b).


Conform acestei observatii,

x− = (a− − − − − − − −
1 ∨ b ) ∧ (a2 ∨ b) = (a1 ∧ a2 ) ∨ [(a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b )] ∈ A(b),

deoarece a− − − − −
1 ∧a2 ∈ A si (a1 ∧b)∨(a2 ∧b ) ∈ A(b). Rezulta ca A(b) este subalgebra
si restul demonstratiei este evident. 2

Propozitia 1.10.3 (Sikorski)


Fie A o subalgebra a lui B, b 6∈ A, C o algebra Boole completa si h : A −→ C un
morfism boolean. Atunci, exista un morfism boolean h∼ : A(b) −→ C care extinde
pe h. h∼ (b) poate fi orice element c ∈ C cu proprietatea urmatoare:
_ ^
(1.12) {h(a) | a ∈ A, a ≤ b} ≤ c ≤ {h(a) | a ∈ A, b ≤ a}

Dem. Se stabileste imediat inegalitatea


_ ^
{h(a) | a ∈ A, a ≤ b} ≤ {h(a) | a ∈ A, b ≤ a},

deci exista un element c cu proprietatea (1.12).


Daca x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ), atunci vom pune

(1.13) h∼ (x) = [h(a1 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ) ∧ c− ],

c fiind un element ce verifica (1.12). Aratam ca h∼ : A(b) −→ C este bine definita.


Anume, vom arata ca

x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) = (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− )

implica
[h(a1 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ) ∧ c− ] = [h(a01 ∧ c] ∨ [h(a02 ) ∧ c− ].
Inegalitatea:

(1.14) (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) ≤ (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− ) = (a01 ∨ a02 ) ∧ (a01 ∨ b− ) ∧ (a02 ∨ b)

implica inegalitatile:

(1.15) a1 ∧ b ≤ a01 ∨ a02 , a01 ∨ b− , a02 ∨ b


1.10. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 51

a2 ∧ b− ≤ a10 ∨ a02 , a01 ∨ b− , a02 ∨ b.


De aici rezulta:

(1.16) h(a1 ) ∧ c ≤ h(a01 ) ∨ h(a02 ), h(a01 ) ∨ c− , h(a02 ) ∨ c

h(a2 ) ∧ c− ≤ h(a01 ) ∨ h(a02 ), h(a01 ) ∨ c− , h(a02 ) ∨ c.


De exemplu,
a1 ∧ b ≤ a01 ∨ b− =⇒ (a1 ∧ b) ∧ (a01 ∨ b− )− = 0
=⇒ a1 ∧ a0−
1 ∧b=0
=⇒ b ≤ (a1 ∧ a0−
1 )

=⇒ c ≤ h((a1 ∧ a1 ) ) = (h(a1 ) ∧ h(a0−


0− −
1 ))

0−
=⇒ h(a1 ) ∧ h(a1 ) ∧ c = 0
=⇒ h(a1 ) ∧ c ∧ (h(a01 ) ∨ c− )− = 0
=⇒ h(a1 ) ∧ c ≤ h(a01 ) ∨ c− .

Inegalitatile (1.16) implica

[h(a1 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ) ∧ c− ] ≤ [h(a01 ) ∧ c] ∧ [h(a02 ) ∧ c− ].

Inegalitatea inversa rezulta analog.


Aratam acum ca h∼ este morfism boolean.
Daca x = (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b− ) si y = (a01 ∧ b) ∨ (a02 ∧ b− ), atunci

x ∨ y = [(a1 ∨ a01 ) ∧ b] ∨ [(a2 ∨ a02 ) ∧ b− ],

deci
h∼ (x ∨ y) = [h(a1 ∨ a01 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ∨ a02 ) ∧ c− ]
= [(h(a1 ) ∨ h(a01 )) ∧ c] ∨ [(h(a2 ) ∨ h(a02 )) ∧ c− ]
= [(h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )] ∨ [(h(a01 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )]
= h∼ (x) ∨ h∼ (y).
Rezulta ca h∼ (x1 ∨ . . . ∨ xn ) = h∼ (x1 ) ∨ . . . ∨ h∼ (xn ) pentru orice x1 , . . . , xn ∈ A(b).
Observand ca
x− = (a− − − −
1 ∧ a2 ) ∨ (a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b )

vom avea
h∼ (x− ) = h∼ (a− − ∼ − ∼ −
1 ∧ a2 ) ∨ h (a1 ∧ b) ∨ h (a2 ∧ b )

= ((h(a1 )) ∧ (h(a2 )) ) ∨ (h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a−


− − − −
2)∧c )
− −
= [(h(a1 ) ∨ h(a2 )) ∧ (h(a1 ) ∨ c ) ∧ (h(a1 ) ∧ c)]
= [(h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )]−
= (h∼ (x))− .
Am demonstrat ca h∼ este morfism boolean si restul este evident. 2

Definitie 1.10.4 O algebra Boole C se numeste injectiva daca pentru orice algebra
Boole B, pentru orice subalgebra A a lui B si pentru orice morfism boolean f : A −→
C, exista un morfism boolean g : B −→ C care extinde pe f :
52 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE

A ⊆ B
B £
fB £ g
B £
BBN £
£°
C
Propozitia 1.10.5 (Sikorski)
Orice algebra Boole completa C este injectiva.

Dem. Consideram diagrama in Boole:

A ⊆ B
B
fB
B
B
BN
P C
Fie multimea perechilor (D, h) astfel incat D este subalgebra a lui B care
include pe A si h : D −→ C este un morfism boolean care extinde pe f :

A ⊆ D ⊆ B
Z
Z h
f ZZ
~ ?
C
P
Daca (D, h), (E, u) ∈ , definim (D, h) ¹ (E, u) daca urmatoarea diagrama
este comutativa:

A ⊆ E D ⊆ ⊆ B
Z ½
Z h ½
f Z~
Z ?
½
= u
½
C
P
Se demonstreaza usor ca ( , ¹) este inductiv ordonata, deci, conform axiomei
lui Zorn, admite un element maximal (D, h). Presupunem ca D 6= B, deci exista
a ∈ B \ D. Consideram D(a) si aplicam Propozitia 1.10.3: exista un morfism
boolean h∼ : D(a) −→ C care extinde pe h. Aceasta contrazice maximalitatea lui
(D, h), ceea ce arata ca D = B. 2

Lema 1.10.6 Fie in Boole diagrama comutativa:


1.10. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 53

f -
C B
Z ½
Z ½
1CZZ
~
½
½ g
=
C

Daca B este algebra Boole completa, atunci si C este completa.

Dem. Pentru o familie de elemente (xi )i∈I , vom arata ca


_ _
xi = g( f (xi )).
C B
W
Este evident ca xi = g(f (xi )) ≤ g( B f (xi )) pentru orice i ∈ I.W Daca y ∈ C si
xi ≤ y, pentru orice i ∈ I, atunci f (xi ) ≤ f (y), i ∈ I in B, deci B f (xi ) ≤ f (y).
Se obtine _
g( f (xi )) ≤ g(f (y)) = y.
B
2

Propozitia 1.10.7 (Halmos)


Orice algebra Boole injectiva C este completa.

Dem. Fie d : C −→ LX 2 morfismul lui Stone. C se identifica cu o subalgebra a lui


LX X
2 . Conform injectivitatii, rezulta un morfism boolean g : L2 −→ C astfel incat
X
g ◦ d = 1C . L2 este completa si se plica apoi Lema 1.10.6. 2

Teorema 1.10.8 (Sikorski-Halmos)


O algebra Boole este injectiva daca si numai daca este completa.

Dem. Din Propozitiile 1.10.5 si 1.10.7. 2


54 CHAPTER 1. ALGEBRE BOOLE
Chapter 2

Calculul propozitiilor
(Prezentare neformalizata)

Vom face aici o prezentare neformalizata a calculului propozitiilor clasic (biva-


lent), prezentarea formalizata fiind facuta mai tarziu. Se spune, echivalent, Calculul
propozitiilor (propozitional) sau Logica propozitiilor.
In calculul propozitiilor se studiaza propozitiile (=propozitii inchise) din punctul
de vedere al adevarului sau falsitatii lor, neluandu-se in seama continutul lor.

2.1 Propozitiile
Definitie 2.1.1 Un enunt este un text lingvistic care se refera la un anumit dome-
niu U , numit univers al discursului si exprima o proprietate a unui obiect ( sau a
unui grup de opbiecte) din universul respectiv.
Subiectul (subiectele) enuntului exprima obiectul (obiectele).
Partea predicativa a enuntului exprima proprietatea.
Definitie 2.1.2 Propozitia este enuntul cu sens, in care toate subiectele sunt de-
terminate.
Vom nota propozitiile cu p, q, r, s, t, . . ..
Vom nota cu P0 multimea propozitiilor initiale, date, primitive. Din propozitiile
date in P0 se construiesc propozitii noi, compuse, cu ajutorul operatorilor logici,
propozitionali (= conectorilor logici, propozitionali): ¬, ∨, ∧, →, ↔. Astfel,
pentru p, q propozitii, avem urmatoarele definitii.
Definitie 2.1.3 Se numeste negatia propozitiei p, si se noteaza : ¬p (se citeste
”non p”), propozitia care afirma proprietatea contrara celei exprimate de p si care
se construieste lingvistic din p prin intercalarea particulei negative ”nu” in fata
partii predicative a lui p.

55
56 CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZATA)

Definitie 2.1.4 Se numeste disjunctia propozitiilor p, q (in aceasta ordine), si se


noteaza: p ∨ q (se citeste ”p sau q”), propozitia care afirma ca cel putin una din
proprietatile exprimate de p si q are loc si care se construieste lingvistic alaturand
textele celor doua propozitii in ordinea (p, q) si intercaland intre ele particula
disjunctiva ”sau”.

Definitie 2.1.5 Se numeste conjunctia propozitiilor p, q (in aceasta ordine), si se


noteaza: p∧q (se citeste ”p si q”), propozitia care afirma ca fiecare din proprietatile
exprimate de p si q are loc si care se construieste lingvistic alaturand textele celor
doua propozitii in ordinea (p, q) si intercaland intre ele particula conjunctiva
”si”.

Definitie 2.1.6 Se numeste implicatia propozitiilor p, q (in aceasta ordine), si se


noteaza: p → q (se citeste ”p implica q” sau ”daca p atunci q”), propozitia: ¬p ∨ q.

Definitie 2.1.7 Se numeste echivalenta propozitiilor p, q (in aceasta ordine), si se


noteaza: p ↔ q (se citeste ”p ecivalent cu q” sau ” p daca si numai daca q”),
propozitia: (p → q) ∧ (q → p). Deci, echivalenta este conjunctia a doua implicatii
de sens contrar.

Observatii 2.1.8
1) Implicatia si echivalenta se definesc cu ajutorul operatorilor propozitionali
¬, ∨, ∧.
2) Operatorii propozitionali afecteaza partea predicativa a enunturilor, nu si
subiectul (subiectele).
3) Obiectul de studiu al calculului propozitiilor este multimea P a tuturor
propozitiilor, care se obtin plecand de la propozitiile din P0 si aplicand repetat,
in toate modurile posibile, conectorii logici ¬, ∨, ∧, →, ↔. Mai exact spus,
multimea P se defineste prin recurenta astfel:
(R1) Daca p ∈ P0 , atunci p ∈ P .
(R2) Daca p, q ∈ P , atunci ¬p, p ∨ q, p ∧ q, p → q, p ↔ q ∈ P .
(R3) Orice propozitie p ∈ P se obtine aplicand regulile (R1) si (R2) de un
numar finit de ori.

2.2 Valorea de adevar a unei propozitii


Logica (clasica a) propozitiilor este bivalenta, adica studiaza doar propozitiile care
sunt fie adevarate, fie false, adica care au cele doua valori de adevar extreme:
”adevarat” si ”fals”.

Observatii 2.2.1
1) Ipoteza este ca fiecare propozitie are o valoare de adevar. Este clar ca
propozitiile interogative (”Ce mai faci ? etc. ), cele exclamative (”Ce frumos
este afara!” etc.) precum si cele imperative (”Fii atent!” etc.) nu au valoare
2.2. VALOREA DE ADEVAR A UNEI PROPOZITII 57

de adevar. Deci, doar propozitiile declarative fac obiectul studiului logicii


matematice, sunt propozitii in sensul calculului propozitiilor.
2) Daca p, q sunt propozitii in sensul logicii matematice, atunci p ∨ q, p ∧ q etc.
sunt propozitii in sensul logicii matematice, dar din punctul de vedere al gramaticii
nu sunt propozitii, ci fraze. Deci, notiunea de propozitie cu care lucreaza calculul
propozitiilor este diferita de notiunea de propozitie din gramatica.
3) Problema determinarii valorilor de adevar ale propozitiilor din multimea P0
data la inceput nu apartine logicii matematice. De exemplu, daca o propozitie
p ∈ P0 este din domeniul chimiei, atunci stabilirea valorii de adevar a propozitiei p
este o problema a chimiei etc.
Nu se presupune ca am cunoaste efectiv valorile de adevar ale tuturor propozi-
tiilor din P0 .

Definitie 2.2.2 O propozitie este adevarata daca si numai daca starea de fapt
descrisa de propozitie are loc.

Stabilirea adevarului unei propozitii se poate face si in raport cu adevarul altor


propozitii.
Sa definim acum valorile de adevar ale propozitiilor compuse ¬p, p∨q, p∧q, p →
q, p ↔ q in functie de valorile de adevar ale propozitiilor componente, p si q.
Definitie 2.2.3 Propozitia ¬p este adevarata daca si numai daca propozitia p este
falsa. Rezulta ca propozitia ¬p este falsa daca si numai daca propozitia p este
adevarata.

Definitie 2.2.4 Propozitia p ∨ q este adevarata daca si numai daca cel putin una
din propozitiile p, q este adevarata. Rezulta ca p ∨ q este falsa daca si numai daca
ambele propozitii p, q sunt false.

Definitie 2.2.5 Propozitia p∧q este adevarata daca si numai daca ambele propoz-
itii p, q sunt adevarate. Rezulta ca p ∧ q este falsa daca si numai daca cel putin
una din propozitiile p, q este falsa.

Pentru orice propozitie p ∈ P0 sa asociem 1 valorii de adevar ”adevarat” si 0


valorii de adevar ”fals”, adica sa definim functia de adevar (de evaluare)

v0 : P0 −→ {0, 1}

astfel: for every p ∈ P0 ,


½
1 daca p este adevarata,
v0 (p) =
0 daca p este falsa.

Functia de adevar v0 : P0 −→ {0, 1} se extinde (prelungeste) in mod unic la


functia de adevar v : P −→ {0, 1} astfel: for every p, q ∈ P ,
½
1, v(p) = 0,
v(¬p) =
0, v(p) = 1,
58 CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZATA)
½
1, v(p) = 1 sau v(q) = 1,
v(p ∨ q) =
0, v(p) = 0 si v(q) = 0,
½
1, v(p) = 1 si v(q) = 1,
v(p ∧ q) =
0, v(p) = 0 sau v(q) = 0.
Deducem ca
½ ½
1, v(¬p) = 1 sau v(q) = 1, 1, v(p) = 0 sau v(q) = 1,
v(p → q) = v(¬p∨q) = =
0, v(¬p) = 0 si v(q) = 0. 0, v(p) = 1 si v(q) = 0,
si
½
1, v(p → p) = 1 si v(q → q) = 1,
v(p ↔ q) = v((p → q) ∧ (q → p)) =
0, v(p → q) = 0 sau v(q → p) = 0.
½
1, [v(p) = 0 si v(q) = 0] sau [v(p) = 1 si v(q) = 1],
=
0, [v(p) = 1 si v(q) = 0] sau [v(p) = 0 si v(q) = 1].
Obtinem atunci urmatoarele tabele de adevar:

v(p) v(q) v(p ∨ q) v(p ∧ q) v(p → q) v(p ↔ q)


v(p) v(¬p) 0 0 0 0 1 1
(1) 0 1 (2) 0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1

sau urmatoarele matrici de adevar:

v(p ∨ q) v(q)=0 v(q)=1


v(p)=0 0 1
v(p)=1 1 1
v(p ∧ q) v(q)=0 v(q)=1
v(p)=0 0 0
v(p)=1 0 1

v(p → q) v(q)=0 v(q)=1


v(p)=0 1 1
v(p)=1 0 1

v(p ↔ q) v(q)=0 v(q)=1


v(p)=0 1 0
v(p)=1 0 1
2.2. VALOREA DE ADEVAR A UNEI PROPOZITII 59

Observatie 2.2.6 Dintr-o premiza (ipoteza) falsa, p, se poate obtine o concluzie,


q, adevarata sau falsa, implicatia fiind adevarata. Deci, atentie la ipoteze.
Rezulta ca fiecarei propozitii p ∈ P ii asociem o valoare de adevar v(p) ∈ {0, 1}
dupa urmatoarele reguli:
1) Daca p ∈ P0 , atunci v(p) = v0 (p),
2) Daca p, q ∈ P si am asociat propozitiilor p, q valorile de adevar v(p), v(q),
atunci asociem propozitiilor ¬p, p ∨ q, p ∧ q, p → q, p ↔ q valorile de adevar
v(¬p), v(p ∨ q), v(p ∧ q), v(p → q), v(p ↔ q) date de tabelele sau matricile de mai
sus.

Sa definim pe multimea L2 = {0, 1} ⊆ < operatia unara ¬L2 si operatiile


binare ∨L2 , ∧L2 , →L2 , ↔L2 astfel: pentru orice x, y ∈ L2 ,
def def def
¬L2 x = 1 − x, , x ∨L2 y = max(x, y), x ∧L2 y = min(x, y),
and
def def
x →L2 y = (¬L2 x) ∨L2 y, x ↔L2 y = (x →L2 y) ∧L2 (y →L2 x).
Deducem urmatoarele tabele de valori:

x y x ∨L2 y x ∧L2 y x →L2 y x ↔L2 y


L2
x ¬ x 0 0 0 0 1 1
(3) 0 1 (4) 0 1 1 0 1 0
1 0 1 0 1 0 0 0
1 1 1 1 1 1

Din tabelele (1), (2) si (3), (4), se vede ca functia v : P −→ L2 este un homo-
morfism (adica pentru orice p, q ∈ P , v(¬p) = ¬L2 v(p), v(p ∨ q) = v(p) ∨L2 v(q),
si v(p ∧ q) = v(p) ∧L2 v(q); it follows that v(p → q) = v(p) →L2 v(q) si v(p ↔ q) =
v(p) ↔L2 v(q)). Se observa ca v este surjectiv, dar nu este injectiv.
Propozitia 2.2.7 Structura L2 = (L2 = {0, 1}, ∨L2 , ∧L2 , ¬L2 , 0, 1) este o algebra
Boole, numita algebra Boole canonica.
Demonstratie. Rutina. 2

Definitie 2.2.8
O propozitie compusa p ∈ P care este adevarata independent de valorile de
adevar ale propozitiilor componente se numeste propozitie universal adevarata sau
tautologie.
O propozitie compusa p ∈ P care este falsa independent de valorile de adevar
ale propozitiilor componente se numeste contradictie sau antilogie.
60 CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZATA)

Se observa ca o propozitie p ∈ P0 nu poate fi tautologie sau antilogie, caci nu este


compusa.
Exemplu 2.2.9 Exemplu de antilogie Pentru orice p ∈ P ,

p ∧ ¬p principiul contradictiei.

Exemple 2.2.10 Exemple de tautologii Vom grupa unele exemple in grupe sau
sisteme de tautologii, notate A1 , A2 , A3 , A4 , A5 , sisteme corespunzatoare celor
mai utilizate sisteme de axiome ale sistemului formal al calculului propozitiilor.
Sa notam cu O propozitia p∧¬p si cu I propozitia p∨¬p, pentru p ∈ P . Atunci,

• Sistemul A1 (∨, ∧, ¬, ↔, O, I):


(P1) p ∨ p ↔ p, p ∧ p ↔ p (idempotenta lui ∨, ∧),
(P2) p ∨ q ↔ q ∨ p, p ∧ q ↔ q ∧ p, (comutativitatea lui ∨, ∧),
(P3) p ∨ (q ∨ r) ↔ (p ∨ q) ∨ r, p ∧ (q ∧ r) ↔ (p ∧ q) ∧ r, (asociativitatea lui
∨, ∧),
(P4) p ∨ (p ∧ q) ↔ p, p ∧ (p ∨ q) ↔ p, (absorbtia),
(P5) p∨(q ∧r) ↔ (p∨y)∧(p∨r), p∧(q ∨r) ↔ (p∧y)∨(p∧r), (distributivitatea
lui ∨ fata de ∧ si invers),
(P6) p∨ O ↔ p, p∧ I ↔ p,
(P7) p∨¬p, adica I (principiul tertului exclus), ¬(p∧¬p) adica ¬O (principiul
contradictiei).

• Sistemul A2 (→, ¬):


(G1) p → (q → p),
(G2) [p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)],
(G3) (¬q → ¬p) → (p → q).

• Sistemul A3 (→, ¬, ∨, ∧):


(G1) p → (q → p),
(G2) [p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)],
(G3) (¬q → ¬p) → (p → q),
(G4) p ∧ q → p,
(G5) p ∧ q → q,
(G6) p → p ∨ q,
(G7) q → p ∨ q,
(G8) (r → p) → [(r → q) → (r → (p ∧ q))],
(G9) (p → r) → [(q → r) → ((p ∨ q) → r)].

• Sistemul A4 (→, ∨):


2.2. VALOREA DE ADEVAR A UNEI PROPOZITII 61

(R1) (p ∨ p) → p,
(R2) p → (p ∨ q),
(R3) p ∨ q → q ∨ p,
(R4) (p → q) → [(r ∨ p) → (r ∨ q)].

• Sistemul A5 (→, O):


(L1) p → (q → p),
(L2) [p → (q → r)] → [(p → q) → (p → r)],
(L3) [(p →O) → O] → p.

Alte tautologii remarcabile sunt urmatoarele:


(P8) ¬(p ∨ q) ↔ ¬p ∧ ¬q, ¬(p ∧ q) ↔ ¬p ∨ ¬q (legile De Morgan),
(P9) ¬¬p ↔ p (principiul dublei negatii),
(P10) (p → q) ↔ [(¬p ∨ q) ↔ (p ∨ ¬p)], (p → q) ↔ [(p ∧ ¬q) ↔ (p ∧ ¬p)],
(P11) p ↔ p,
(P12) [(p ∧ ¬q) → ¬p] ↔ (p → q), [(p ∧ ¬q) → q] ↔ (p → q) (doua din
schemele reducerii la absurd),
(P13) (p → q) ↔ (¬q → ¬p) (se foloseste in demonstratii),
(P14) ¬(p → q) ↔ p ∧ ¬q ( arata cum se neaga p → q),
(P15) p ∧ (p → q) ↔ p ∧ q,
(P16) [p → (p ∧ q)] ↔ (p → q),
(P17) [(p → q) → q] ↔ p ∨ q,
(P18) [p → (q → r)] ↔ [(p ∧ q) → r] (sta la baza teoremei deductiei),
(P19) [p ∧ (p → q)] → q,
(P20) p → (q → p),
(P21) [(p → q) → r] → [p → (q → r)],
(P22) [(p → q) → (p → r)] ↔ [p → (q → r)],
(P23) (p → q) → [(r → p) → (r → q)],
(p24) [p ∧ (p → q)] → q (Modus ponens).
In general, aflam daca o propozitie compusa oarecare p ∈ P este tautologie
sau nu cu ajutorul urmatorului algoritm. Daca propozitia p ∈ P se descompune in
propozitiile componente p1 , p2 , . . . , pn ∈ P0 , atunci vectorul (v(p1 ), v(p2 ), . . . , v(pn )) ∈
{0, 1}×{0, 1}×. . .×{0, 1} = {0, 1}n . Multimea {0, 1}n are 2n elemente. Parcurgem
atunci un ciclu care genereaza cele 2n elemente (vectori); pentru fiecare element
(a1 , a2 , . . . , an ) ∈ {0, 1}n calculam v(p) folosind valorile v(pi ) = ai , i = 1, . . . , n si:
- daca pentru un anumit element (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ {0, 1}n obtinem v(p) = 0, atunci
ciclul se opreste, cu raspunsul ”p nu este tautologie”;
- daca ciclul se termina, adica daca pentru toate cele 2n elemente din {0, 1}n
obtinem v(p) = 1, atunci raspunsul este ”p este tautologie”.
Faptul ca se poate stabili algoritmic daca o propozitie oarecare este tautologie
sau nu constituie o proprietate importanta, care se enunta sub forma: calculul
propozitiilor este decidabil.
62 CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZATA)

Daca in algoritmul prezentat continuam sa calculam v(p) si dupa ce intalnim


valoarea 0, deci daca ducem ciclul pana la capat, atunci realizam tabela de adevar
a propozitiei date p.
Tabelele de adevar, sau matricile de adevar, constituie deci o modalitate algo-
ritmica de a determina valoarea de adevar a unei propozitii compuse. Mai exista
si alte modalitati, nealgoritmice, si anume bazate pe proprietati deja stabilite ale
altor propozitii.

Sa definim pe multimea P o relatie binara ∼ astfel: pentru orice p, q ∈ P ,

p ∼ q daca si numai daca p ↔ q este tautologie,

deci daca si numai daca v(p ↔ q) = 1 intotdeauna. Vom nota astfel:


def
p ∼ q ⇔ p ↔ q este tautologie, sau
def
p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1.
Atunci sunt adevarate urmatoarele doua Propozitii.
Propozitia 2.2.11 Relatia ∼ este o relatie de echivalenta pe P .
Demonstratie.
(i) ∼ este reflexiva, adica pentru orice p ∈ P , p ∼ p. Intr-adevar, fie p ∈ P ,
def
propozitie fixata, altfel arbitrara; p ∼ p ⇔ p ↔ p este tautologie, ceea ce este
adevarat, conform (P11). Conform principiului generalizarii , (PG) pe scurt,
rezulta ca pentru orice p ∈ P , p ∼ p; deci (i) are loc.
(ii) ∼ este simetrica, adica pentru orice p, q ∈ P , p ∼ q implica q ∼ p. Intr-
def
adevar, fie p, q ∈ P propozitii fixate, altfel arbitrare; p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1; atunci
v(q ↔ p) = 1, adica q ∼ p, deci p ∼ q implica q ∼ p. Conform (PG), pentru orice
p, q ∈ P , p ∼ q implica q ∼ p, deci (ii) are loc.
(iii) ∼ este tranzitiva, adica pentru orice p, q, r ∈ P , p ∼ q si q ∼ r implica
p ∼ r. Intr-adevar, fie p, q, r ∈ P propozitii fixate, altfel arbitrare; (p ∼ q si
def
q ∼ r) ⇔ (v(p ↔ q) = 1 si v(q ↔ r) = 1); atunci

v(p) v(q) v(p ↔ q) v(q) v(r) v(q ↔ r)


0 0 1 0 0 1
1 1 1 1 1 1

Atunci obtinem:
2.2. VALOREA DE ADEVAR A UNEI PROPOZITII 63

v(p) v(r) v(p ↔ r)


0 0 1
1 1 1

deci v(p ↔ r) = 1, adica p ∼ r, deci p ∼ q si q ∼ r implica p ∼ r. Conform (PG),


pentru orice p, q, r ∈ P , p ∼ q si q ∼ r implica p ∼ r, deci (iii) are loc. 2

Propozitia 2.2.12 Pentru orice p, q, p0 , q 0 ∈ P , avem proprietatile:


1) daca p ∼ q atunci ¬p ∼ ¬q,
2) daca p ∼ p0 si q ∼ q 0 , atunci (p ∨ q) ∼ (p0 ∨ q 0 ) si (p ∧ q) ∼ (p0 ∧ q 0 ),
3) (p ∨ ¬p) ∼ (q ∨ ¬q) si (p ∧ ¬p) ∼ (q ∧ ¬q).

Dem.
def
1) Let p, q ∈ P , fixate, altfel arbitrare; p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1; atunci avem:

v(p) v(q) v(p ↔ q) v(¬p) v(¬q) v(¬p ↔ ¬q)


0 0 1 1 1 1
1 1 1 0 0 1

adica ¬p ∼ ¬q. Rezulta, conform (PG), ca pentru orice p, q ∈ P , daca p ∼ q,


atunci ¬p ∼ ¬q.
def
2) Let p, q, p0 , q 0 ∈ P , fixate, altfel arbitrare; (p ∼ p0 si q ∼ q 0 ) ⇔ (v(p ↔ p0 ) = 1
si v(q ↔ q 0 ) = 1), adica:

v(p) v(p0 ) v(p ↔ p0 ) v(q) v(q 0 ) v(q ↔ q 0 )


0 0 1 si 0 0 1 de unde obtinem:
1 1 1 1 1 1

v(p) v(p0 ) v(q) v(q 0 ) v(p ∨ q) v(p0 ∨ q 0 ) v((p ∨ q) ↔ (p0 ∨ q 0 ))


0 0 0 0 0 0 1
0 0 1 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1

adica p ∨ q ∼ p0 ∨ q 0 . Rezulta, conform (PG), ca pentru orice p, q, p0 , q 0 ∈ P ,


daca p ∼ p0 si q ∼ q 0 , atunci (p ∨ q) ∼ (p0 ∨ q 0 ) . Analog se demonstreaza ca
(p ∧ q) ∼ (p0 ∧ q 0 ).
def
3) Let p, q ∈ P , fixate, altfel arbitrare; p ∨ ¬p ∼ q ∨ ¬q ⇔ v((p ∨ ¬p) ↔
(q ∨ ¬q)) = 1; atunci avem:
64 CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZATA)

v(p) v(q) v(¬p) v(¬q) v(p ∨ ¬p) v(q ∨ ¬q) v((p ∨ ¬p) ↔ (q ∨ ¬q))
0 0 1 1 1 1 1
0 1 1 0 1 1 1
1 0 0 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1

adica p ∨ ¬p ∼ q ∨ ¬q. Rezulta, conform (PG), ca pentru orice p, q ∈ P , p ∨ ¬p ∼


q ∨ ¬q. Restul se demonstreaza la fel. 2

Observatii 2.2.13 1) Propozitia 2.2.12 spune ca relatia ∼ este o relatie de con-


gruenta pe (P, ∨, ∧, ¬).
2) In mod uzual relatia ∼ se mai noteaza ⇔.

Deoarece ∼ este o relatie de echivalenta pe P , sa formam clasele de echivalenta;


_
vom nota cu p clasa lui p, pentru orice p ∈ P , i.e.
_
p = {q ∈ P | q ∼ p}.
_ W V
Let P/∼ = { p | p ∈ P }. Atunci sa definim pe P/∼ doua operatii binare, si ,o
_ _
operatie unara, N EG astfel: pentru orice p , q ∈ P/∼,
_ _ _ def _
p q = p ∨ q,

_ ^ _ def _
p q = p ∧ q,
_
def _
N EG p = ¬p .
Aceste trei operatii sunt bine definite (adica nu depind de reprezentantii alesi ai
claselor), cf. Propozitiei 2.2.12(1),(2). Sa consideram, de asemenea, urmatoarele
elemente remarcabile din P/∼ (cf. Propozitiei 2.2.12(3)):
_ def
I = {p ∨ ¬p | p ∈ P }

si
_ def
O = {p ∧ ¬p | p ∈ P }.
Obtinem atunci urmatoarea
W V _ _
Teorema 2.2.14 Structura (P/∼, , , N EG, O , I ) este o algebra Boole.
_ _ _
Proof. Trebuie sa demonstram ca, pentru orice p , q , r ∈ P/∼:
_W_ _ _V_ _
(B1) p p=p, p p=p,
_W _ _W_ _V _ _V_
(B2) p q=q p, p q=q p,
_W _W _ _W _ W _ _V _V _ _V _ V _
(B3) p ( q r )=( p q ) r , p (q r) = (p q) r,
2.2. VALOREA DE ADEVAR A UNEI PROPOZITII 65

_W _V _ _ _V _W _ _
(B4) p ( p q ) =p, p (p q ) =p,
_W _V _ _W _ V _W _ _V _W _ _V _ W _V _
(B5) p ( q r) = (p q ) (p r ), p ( q r) = (p q ) (p r
),
_W _ _ _V _ _
(B6) p O= p , p I =p,
_W _ _ _V _ _
(B7) p N EG p = I , p N EG p =O .
We shall prove the first of (B1):
_ _ _ _def W _ _def. egal. claselor def ∼
p p = p ⇔ p ∨ p= p ⇔ p ∨ p ∼ p ⇔ p ∨ p ↔ p este o tautologie,

ceea ce este adevarat, conform primei tautologii (P1) din sistemul A1 de tautologii.
Restul proprietatilor se demonstreaza folosind, similar, restul tautologiilor din
A1 . 2
_ _
Daca in algebra Boole P/∼ consideram submultimea P2 = {O , I }, atunci struc-
tura _ ^ _ _
(P2 , , , N EG, O , I )
este o subalgebra a algebrei Boole P/∼, deci este la randul ei o algebra Boole, si
anume o algebra Boole cu doua elemente (deci izomorfa cu algebra Boole canonica,
L2 ).
_ _ W V
Daca facem asocierile: O - F ALSE, I - T RU E, - OR, - AN D, N EG -
N OT , atunci obtinem algebra Boole cu doua elemente,

(P20 = {F ALSE, T RU E}, OR, AN D, N OT, F ALSE, T RU E),

care este implementata in limbajul PASCAL prin tipul de date BOOLEAN.

Observatii 2.2.15 1) Am facut o prezentare semantica, neformalizata, a calculu-


lui propozitiilor.
2) Orice limba este constituita dintr-un vocabular, o gramatica si totalitatea
frazelor posibile ale limbii, construite pe baza vocabularului, cu respectarea regulilor
gramaticale.
Prin analogie, vorbim de limbajul calculului propozitiilor, al carui vocabular
este format din elementele multimii P0 , din conectorii logici (∨, ∧, ¬, →, ↔) si
din parantezele rotunde stanga si dreapta, (, ), gramatica fiind data de regulile
(R1) - (R3), iar rolul frazelor este jucat de propozitiile din P .
Semnul ∼ nu face parte din limbajul calculului propozitiilor, iar afirmatiile de
forma: p ∼ q, p ∼ (q ∼ r) sunt afirmatii despre limbajul calculului propozitiilor;
spunem ca aceste afirmatii fac parte din meta-limbajul calculului propozitiilor.
Afirmatiile de forma: ”daca p ∼ q atunci ¬p ∼ ¬q” , ”daca p ∼ p0 si q ∼ q 0 ,
atunci p ∨ q ∼ p0 ∨ q 0 ” sunt afirmatii despre metalimbajul calculului propozitiilor;
spunem ca ele fac parte meta-meta-limbajul calculului propozitiilor; deci, este gresit
sa notam cuvintele ”daca ... atunci” cu semnul → din limbaj.
66 CHAPTER 2. CALCULUL PROPOZITIILOR (PREZ. NEFORMALIZATA)
Chapter 3

Calculul predicatelor
(Prezentare neformalizata)

Calculul predicatelor este o extensie a calculului propozitiilor. In calculul predi-


catelor (Logica predicatelor) se studiaza, in afara propozitiilor, predicatele (= func-
tii propozitionale = propozitii variabile = propozitii deschise).

3.1 Predicatele
Definitie 3.1.1 Predicatul este enuntul care are printre subiectele sale cel putin
unul care este nedeterminat. Un subiect nedeterminat se numeste variabila libera.

Predicatele se noteaza astfel:


- cu P (x), daca este un predicat unar (monadic) (= cu un loc liber); x este
variabila libera.
- cu P (x, y), daca este binar (= cu 2 locuri libere), cu P (x, y, z), daca este
ternar(= cu 3 locuri libere), ..., cu P (x1 , x2 , . . . , xn ), daca este n-ar (= cu n locuri
libere); daca un predicat nu este monadic, se zice ca este poliadic. x1 , x2 , . . . , xn
sunt variabile libere.

Exemple 3.1.2 1) Enunturile ”Socrate este muritor”, ”Platon este muritor” sunt
propozitii, adevarate, iar enuntul ”x este muritor” este un predicat unar, pe care-l
vom nota cu ”muritor(x)” sau cu P (x).
2) Enunturile ”3 < 5”, ”10 < 5” sunt propozitii, prima adevarata, a doua falsa,
iar enuntul ”n < 5” este un predicat unar, pe care-l vom nota Q(n).
3) Enunturile ”2 ≤ 3”, ”5 ≤ 1” sunt propozitii, prima adevarata, a doua falsa,
iar enuntul ”x ≤ y” este un predicat binar, pe care-l vom nota cu F (x, y).

67
68 CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATA)

Observatii 3.1.3 1) Daca P este un predicat care contine, de exemplu, trei vari-
abile libere, atunci, in functie de situatie, putem pune in evidenta una, doua sau
toate trei variabilele, sau chiar niciuna, in care caz se scrie respectiv:

P (x), P (x, y), P (x, y, z), P.

2) Propozitiile pot fi considerate cazuri particulare (limita) de predicate si


anume: predicate cu 0 locuri.
3) Daca intr-un predicat n-ar (n ≥ 1) inlocuim toate cele n variabile libere
(= subiecte nedeterminate) cu subiecte determinate(=obiecte), atunci obtinem o
propozitie. Deci, inlocuirea (=substitutia, fixarea) tuturor variabilelor libere ale
unui predicat este o modalitate de trecere de la predicate la propozitii. Vom vedea
ca mai exista o modalitate: cuantificarea.
4) Locul variabilelor libere nu este indiferent. De exemplu, daca P (x, y) ≡ ”x >
y”, atunci P (x, y) 6↔ P (y, x).

Multimea (multimile) de obiecte (domeniul) a (ale) unui predicat


Definitie 3.1.4 Fie P (x) un predicat unar. Vom spune ca variabila libera x ia
valori in multimea D de obiecte din universul de discurs U si vom nota: x ∈ D,
daca pentru orice obiect a ∈ D, P (a) este o propozitie cu sens, adevarata sau falsa.

Exemple 3.1.5
(1) Daca P (x) ≡”x este muritor”, atunci propozitia ”Socrate este muritor” are
sens si este adevarata, iar propozitia ”Numarul 5 este muritor” nu are sens. Deci,
D este multimea oamenilor sau multimea animalelor.
(2) Daca Q(x) ≡ ”n < 5”, atunci propozitia ”10 < 5” are sens si este falsa, iar
propozitia ”Socrate < 5” nu are sens. Deci, D este N sau Q sau <.

Definitie 3.1.6 Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1).


(i) Vom spune ca variabilele libere x1 , x2 , . . . , xn iau valori in multimea de
obiecte D din universul de discurs U
(sau, echivalent, ca tuplul de variabile libere (x1 , x2 , . . . , xn ) ia valori in produsul
cartezian D × D × . . . × D = Dn , generat de multimea de obiecte D)
si vom nota aceasta cu: xi ∈ D, i = 1, n
(sau, echivalent, cu (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Dn )
daca pentru orice obiecte ai ∈ D, i = 1, n
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Dn )
avem ca P (a1 , a2 , . . . , an ) este o propozitie cu sens, adevarata sau falsa. Vom spune
in acest caz ca predicatul P este unisort (cu un singur sort).
(ii) Vom spune ca variabilele libere x1 , x2 , . . . , xn iau valori respectiv in mul-
timile de obiecte D1 , D2 , . . . , Dn din universul de discurs U
(sau, echivalent, ca tuplul de Q variabile libere (x1 , x2 , . . . , xn ) ia valori in produsul
n
cartezian D1 ×D2 ×. . .×Dn = i=1 Di , generat de multimile de obiecte D1 , D2 , . . . , Dn )
si vom nota aceasta cu: xi ∈ Di , i = 1, n
3.1. PREDICATELE 69

Qn
(sau, echivalent, cu (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ i=1 Di )
daca pentru orice obiecte ai ∈ Di , i = 1, n Qn
(sau, echivalent, pentru orice tuplu de obiecte (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ i=1 Di )
avem ca P (a1 , a2 , . . . , an ) este o propozitie cu sens, adevarata sau falsa. Vom spune
in acest caz ca predicatul P este plurisort (cu mai multe sorturi).
Observatii 3.1.7
(1) Multimea de obiecte D (multimile de obiecte D1 , D2 , . . . , Dn ) depinde
(depind) de P :
D = DP (D1 = D1P , . . . Dn = DnP ).
(2) Semnul ≡ din scrierea: P (x) ≡ ”x este muritor” inseamna ca P (x) este o
notatie pentru ”x este muritor”.

Predicat partial
Definitie 3.1.8 Fie P (x1 , x2 , x3 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1). Daca fixam
(precizam) variabilele x2 , x3 , . . . , xn intr-un mod oarecare (de exemplu, prin in-
locuirea lor cu obiectele a2 , a3 , . . . , an din multimea (multimile) de obiecte a (ale)
lui P ), atunci enuntul obtinut, P (x1 , a2 , a3 , . . . , an ), este un predicat unar, conti-
nand doar variabile x1 , care se numeste predicatul partial in raport cu x1 obtinut
din P prin fixarea variabilelor x2 , x3 , . . . , xn .

Propozitii complexe (enunturi complexe)


Din predicate date (sau din predicate si propozitii) se construiesc propozitii com-
plexe cu ajutorul operatorilor propozitionali (¬, ∨, ∧, →, ↔) si al cuantificatorilor
(∀, ∃), si anume:
(1) Fie, pentru inceput, predicatele unare P (x) si Q(x).
Enunturile ¬P (x), P (x) ∨ Q(x), P (x) ∧ Q(x), P (x) → Q(x), P (x) ↔ Q(x)
se construiesc lingvistic ca in cazul propozitiilor, operatorii propozitionali
afectand partile predicative, nu si subiectele. Aceste enunturi sunt de aseme-
nea predicate.
Enunturile (∀x)P (x) si (∃x)P (x) se construiesc lingvistic astfel: se scrie intreg
textul predicatului (enuntului) P (x) si se adauga in fata lui textul: ”Oricare
ar fi, ”, respectiv textul ”Exista (cel putin un )x, astfel incat”. Deci, enuntul
(∀x)P (x) se citeste: ”Oricare ar fi x, P (x)”, iar enuntul (∃x)P (x) se citeste:
”Exista x, astfel incat P (x)”.
Enunturile (∀x)P (x) si (∃x)P (x) nu se mai refera la obiectul nedeterminat
x, ci la multimea de obiecte D in care variabila x ia valori, exprimand o
proprietate a lui D, si anume:
”Toate obiectele din D au proprietatea P ”,
respectiv
”Exista cel putin un obiect in D care are proprietatea P ”.
70 CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATA)

Observatii 3.1.9
(1) Cuantificatorii lucreaza asupra subiectului (subiectelor) unui enunt.
(2) Prin cuantificare predicatului unar P (x), numarul locurilor libere din
enuntul astfel obtinut s-a redus la 0. Deci, enunturile (∀x)P (x) si (∃x)P (x)
sunt propozitii, in care x se numeste variabila legata. Deci, cuantificarea
este a doua modalitate de trecere de la predicate la propozitii.
(3) Cuantificatorii ∀ si ∃ nu sunt independenti (dupa cum nici ∨ si ∧ nu sunt
independenti).

(2) Fie acum P (x, y) si Q(x, y) doua predicate binare (sau unul unar si celalalt
binar).
Constructiile lingvistice ale enunturilor:
¬P (x, y), P (x, y) ∨ Q(x, y), P (x, y) ∧ Q(x, y), P (x, y) → Q(x, y), P (x, y) ↔
Q(x, y)
sunt evidente. Toate aceste enunturi sunt predicate.
Constructiile lingvistice ale enunturilor:
(a) (∀x)P (x, y), (∀y)P (x, y), (∃x)P (x, y), (∃y)P (x, y),
(b) (∀x)(∀y)P (x, y), (∀x)(∃y)P (x, y), (∃x)(∀y)P (x, y), (∃x)(∃y)P (x, y),
(∀y)(∀x)P (x, y), (∀y)(∃x)P (x, y), (∃y)(∀x)P (x, y), (∃y)(∃x)P (x, y)
sunt evidente, cele grupate in (a) fiind predicate, cele grupate in (b) fiind
propozitii.

(3) Constructiile propozitiilor complexe in cazul predicatelor ternare, . . ., n-are se


generalizeaza intr-un mod evident.

Observatii 3.1.10
(1) Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1). Prin o cuatificare , numarul
locurilor libere din predicat scade cu o unitate. Deci, enunturile:
(∀x1 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∃x1 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn )
s.a.m.d. sunt predicate (n − 1)-are, enunturile:
(∀x1 )(∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∀x1 )(∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∃x1 )(∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∃x1 )(∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn )
s.a.m.d. sunt predicate (n − 2)-are, s.a.m.d., iar enunturile:
(∀x1 )(∀x2 ) . . . (∀xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∀x1 )(∀x2 ) . . . (∃xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
..........................................................................
(∃x1 )(∃x2 ) . . . (∃xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
s.a.m.d. sunt predicate 0-are, adica sunt propozitii.
Variabila care apare langa un cuantificator (= aflata in aria de cuprindere a unui
cuantificator) dispare din predicat, nu mai este libera, ci legata. Evident, aceeasi
variabila nu poate fi legata de mai multe ori intr-un predicat.
3.1. PREDICATELE 71

(2) Avem deci doua modalitati de trecere de la predicate (= propozitii deschise)


la propozitii (= propozitii inchise), numite si modalitati de inchidere a unui predi-
cat:
MOD1 - prin inlocuirea tuturor variabilelor libere cu obiecte,
MOD2 - prin cuantificarea (legarea) tuturor variabilelor libere.
(3) Daca D, multimea de obiecte a unui predicat unar P (x), este finita:

D = {a1 , a2 , . . . , an },

atunci
(∀x)P (x) ↔ P (a1 ) ∧ P (a2 ) ∧ . . . ∧ P (an ),

(∃x)P (x) ↔ P (a1 ) ∨ P (a2 ) ∨ . . . ∨ P (an ),

adica cuantificatorul universal coincide cu o conjunctie, iar cuantificatorul


existential coincide cu o disjunctie.
(4) Rezultatul unei cuantificari nu depinde de notatia (numele) variabilei in
raport cu care se face cuantificarea, adica, de exemplu:
(∃x)P (x) ↔ (∃y)P (y) si (∃y)P (x, y, z) ↔ (∃u)P (x, u, z) (este corect),
dar
(∃x)P (x, y) 6↔ (∃y)P (x, y) si (∃u)P (x, u, z) 6↔ (∃x)P (x, x, z) (gresit).
(5) In cazul unei cuantificari repetate nu putem inlocui variabila unei cuan-
tificari cu o variabila care intervine in alta cuantificare. Deci,
(∀x)(∃y)P (x, y, z) ↔ (∀x)∃u)P (x, u, z) (este corect),
(∀x)(∃y)P (x, y, z) 6↔ (∀x)(∃x)P (x, x, z) (este gresit).

Conventii de scriere

(1) Vom scrie: (∀x)P (x) in loc de: ∀xP (x) si vom scrie: (∃x)P (x) in loc de:
∃xP (x). Dar scrierea: (∀)xP (x) este gresita, ca si scrierea: (∃)xP (x).

(2) Pentru a usura scrierea unei propozitii complexe vom presupune urmatoarele:

(i) cuantificatorii (∀, ∃) au prioritate in fata operatorilor propozitionali


(leaga mai tare), ei avand aceeasi prioritate (leaga la fel de tare);
(ii) operatorii propozitionali au prioritatile urmatoare:
(I): ¬ (¬ leaga cel mai tare),
(II): ∧,
(III): ∨,
(IV): →,
(V): ↔ (↔ leaga cel mai slab).
72 CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATA)

3.2 Valoarea de adevar a unui predicat


Un predicat unar, P (x), poate fi adevarat, fals, sau ambivalent. La fel un
predicat n-ar (n > 1).
Definitie 3.2.1 Fie P (x) un predicat unar si D multimea sa de obiecte.
Spunem ca P (x) este adevarat daca pentru orice a ∈ D, propozitia P (a) este
adevarata.
Spunem ca P (x) este fals daca pentru orice a ∈ D, propozitia P (a) este falsa.
Spunem ca P (x) este ambivalent daca exista a ∈ D, astfel incat propozitia P (a)
este adevarata si exista b ∈ D, astfel incat propozitia P (b) este falsa.
Exemple 3.2.2 Fie D = N si fie predicatele unare urmatoare care au pe D ca
domeniu:
(1) P (n) ≡”n ≥ 0” - este un predicat adevarat;
(2) P (n) ≡”n < 0” - este un predicat fals;
(3) P (n) ≡”n ≥ 5” - este un predicat ambivalent.
Fie P (x) un predicat unar oarecare. Enunturile (∀x)P (x) si (∃x)P (x) sunt
propozitii, a caror valoare de adevar se defineste astfel:
Definitie 3.2.3
(i) Propozitia (∀x)P (x) este adevarata daca si numai daca predicatul P (x) este
adevarat; propozitia (∀x)P (x) este falsa daca si numai daca predicatul P (x) este
fals sau ambivalent.
(ii) Propozitia (∃x)P (x) este adevarata daca si numai daca predicatul P (x)
este adevarat sau ambivalent; propozitia (∃x)P (x) este falsa daca si numai daca
predicatul P (x) este fals.
Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1) oarecare. El poate fi adevarat,
fals sau ambivalent, definitiile fiind evidente.
Exercitii
(1) Fie P (x) un predicat unar. Sa se demonstreze ca urmatoarea propozitie este
intotdeauna adevarata:
h ≡ ”¬[(∀x)P (x)] ↔ (∃x)[¬P (x)]”.
Dem.

h ≡ ” (¬¬[(∀x)P (x)] ∨ (∃x)[¬P (x)]) ∧ (¬[(∃x)(¬P (x))] ∨ ¬[(∀x)P (x)]) ”.


Sa notam cei doi termeni ai conjunctiei astfel:
h1 ≡ ”¬¬[(∀x)P (x)] ∨ (∃x)[¬P (x)]” ↔ ”(∀x)P (x) ∨ ∃x)[¬P (x)]”,
deoarece ¬¬p ↔ p si
h2 ≡ ”¬[(∃x)(¬P (x))] ∨ ¬[(∀x)P (x)]”.
3.2. VALOAREA DE ADEVAR A UNUI PREDICAT 73

h este atunci adevarata daca si numai daca h1 este adevarata si h2 este adevarata.
Sa notam p ≡ ”(∀x)P (x)”.
• Sa aratam ca propozitia h1 este adevarata:
- daca propozitia p este adevarata, atunci h1 este adevarata;
- daca propozitia p este falsa, atunci predicatul P (x) este fals sau ambivalent;
rezulta ca predicatul ¬P (x) este adevarat sau ambivalent; deci propozitia (∃x)[¬P (x)]
este adevarata; rezulta ca h1 este adevarata.
• Sa aratam ca propozitia h2 este adevarata:
- daca propozitia p este adevarata, atunci predicatul P (x) este adevarat; atunci
predicatul ¬P (x) este fals; deci propozitia (∃x)[¬P (x)] este falsa; rezulta ca propozi-
tia ¬[(∃x)(¬P (x))] este adevarata si, deci, h2 este adevarata;
- daca propozitia p este falsa, atunci propozitia ¬p este adevarata si deci h2 este
adevarata.
Deci, h este adevarata intotdeauna.
(2) Fie P (x) un predicat unar oarecare. Sa se demonstreze ca predicatul urmator
este adevarat:
H(y) ≡ ”[(∀x)P (x) → P (y)”.

Dem.
Conform definitiei, predicatul H(y) este adevarat daca si numai daca, pentru
orice obiect a ∈ DH (DH este domeniul lui H), H(a) este o propozitie adevarata.
Fie atunci a ∈ DH un obiect oarecare, fixat, altfel arbitrar; sa aratam ca H(a) este
o propozitie adevarata:

H(a) ≡ ”[(∀x)P (x) → P (a)” ↔ ”¬[(∀x)P (x)] ∨ P (a)”.

Sa notam p ≡ ”(∀x)P (x)”; atunci,


- daca propozitia p este adevarata, atunci P (x) este un predicat adevarat, deci P (a)
este o propozitie adevarata si, prin urnare, H(a) este o propozitie adevarata;
- daca propozitia p este falsa, atunci propozitia ¬p este adevarata si, deci, propozitia
H(a) este adevarata.
Deci, in ambele cazuri posibile, H(a) este o propozitie adevarata. Rezulta, conform
(PG), ca pentru orice obiect a ∈ DH , propozitia H(a) este adevarata, deci H(y)
este un predicat adevarat.
(3) Fie p o propozitie si Q(x) un predicat unar oarecare. Sa se demonstreze ca
urmatoarea propozitie este intotdeauna adevarata:

h ≡ ”[(∀x)(p → Q(x))] → [p → (∀x)Q(x)]”.

Dem.
h ↔ ¬[(∀x)(¬p ∨ Q(x))] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)]
(∃x)[¬(¬p ∨ Q(x))] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)]
↔ (∃x)[p ∧ ¬Q(x)] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)],
conform primului exercitiu, faptului ca ¬¬p ↔ p si conform legilor De Morgan.
74 CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATA)

- Daca p este falsa, atunci ¬p este adevarata si deci h este adevarata. - Daca p
este adevarata, atunci sa notam:

h1 ≡ ”(∃x)[p ∧ ¬Q(x)]”, h2 ≡ ”[¬p ∨ (∀x)Q(x)]”.

- daca predicatul Q(x) este adevarat, atunci propozitia (∀x)Q(x) este adevarata,
deci h2 este adevarata; rezulta h adevarata;
- daca predicatul Q(x) este fals, atunci predicatul ¬Q(x) este adevarat; rezulta ca
p ∧ ¬Q(x) este un predicat adevarat, de unde obtinem ca h1 este adevarata, deci h
este adevarata;
- daca predicatul Q(x) este ambivalent, atunci predicatul ¬Q(x) este ambivalent;
rezulta ca p ∧ ¬Q(x) este un predicat ambivalent, de unde obtinem ca h1 este
adevarata, deci h este adevarata.
Deci, h este intotdeauna o propozitie adevarata.

Definitie 3.2.4
Se numeste lege logica orice enunt complex (adica format cu ajutorul operatorilor
propozitionali (¬, ∨, ∧, →, ↔) si al cuantificatorilor (∀, ∃) din alte enunturi,
numite enunturi componente) care are proprietatea ca este adevarat independent
de valorile de adevar ale enunturilor componente. O lege logica care se construieste
fara cuatificatori se numeste tautologie. O lege logica in constructia careia intervin
si cuantificatorii nu are un nume special in litaratura de specialitate; noi o vom
numi tautologie cuantificata.
Un enunt complex care este fals, oricare ar fi valorile de adevar ale enunturilor
componente, se numeste it antilogie - daca nu contine cuantificatorii, si it antilogie
cuantificata - daca contine cuantificatorii.

Exemple 3.2.5 Exemple de antilogii cuantificate


1. (∀x)P (x) ∧ (∃x)[¬P (x)],
2. (∃x)P (x) ∧ (∀x)[¬P (x)].

Exemple 3.2.6 Exemple de tautologii cuantificate


Vom grupa exemplele de tautologii cuantificate in opt grupe:
(I) echivalentele cuantificatorilor:
1. [(∀x)P (x)] ↔ ¬[(∃x)(¬P (x))],
2. [(∃x)P (x)] ↔ ¬[(∀x)(¬P (x))],
3. ¬[(∀x)P (x)] ↔ (∃x)[¬P (x)], (vezi exercitiul 1)
4. ¬[(∃x)P (x)] ↔ (∀x)[¬P (x)].

(II):
1. (∀x)P (x) ∨ (∃x)[¬P (x)],
2. (∃x)P (x) ∨ (∀x)[¬P (x)].

(III):
3.2. VALOAREA DE ADEVAR A UNUI PREDICAT 75

1. ¬[(∀x)P (x) ∧ (∃x)(¬P (x))],


2. ¬[(∃x)P (x) ∧ (∀x)(¬P (x))].

(IV):
1. (∀x)P (x) → P (y), (vezi exercitiul 2)
2. P (y) → (∃x)P (x).

(V) (o consecinta a (IV)):


(∀x)P (x) → (∃x)P (x).

(VI) Fie p o propozitie si Q(x) un predicat unar:


1. [(∀x)(p → Q(x))] → [p → (∀x)Q(x)], ”Regula (→ ∀)” (vezi exercitiul 3)
2. [(∀x)(Q(x) → p)] → [(∃x)Q(x) → p], ”Regula (∃ →)”.

(VII):
1. (∀x)[P (x) ∧ Q(x)] ↔ [(∀x)P (x) ∧ (∀x)Q(x)],
2. (∃x)[P (x) ∨ Q(x)] ↔ [(∃x)P (x) ∨ (∃x)Q(x)],
3. (∀x)[P (x) → Q(x)] → [(∀x)P (x) → (∀x)Q(x)],
4. (∀x)[P (x) ↔ Q(x)] → [(∀x)P (x) ↔ (∀x)Q(x)].

(VIII):
1. (∀x)(∀y)P (x, y) ↔ (∀y)(∀x)P (x, y),
2. (∃x)(∃y)P (x, y) ↔ (∃y)(∃x)P (x, y),
3. (∃x)(∀y)P (x, y) → (∀y)(∃x)P (x, y).

Observatie 3.2.7 Toate regulile de deductie sunt consecinte a trei reguli funda-
mentale: ”modus ponens”, ”→ ∀”, ”∃ →”. Se poate arata ca pentru nevoile unei
teorii deductive ne putem rezuma doar la doua reguli: ”modus ponens” si una din
celelalte doua.

Calculul predicatelor prezentat se mai numeste calculul predicatelor de ordinul I.


Daca variabilele libere x, y, z, . . . din predicate sunt multimi, atunci calculul pred-
icatelor corespunzator se zice de ordinul II; daca ele sunt multimi de multimi,
calculul se zice de ordinul III s.a.m.d.
76 CHAPTER 3. CALCULUL PREDICATELOR (PREZ. NEFORMALIZATA)
Chapter 4

Sistemul formal al calculului


propozitional (L)

In acest capitol este studiat calculul propozitional clasic (L) prin trei dintre di-
mensiunile sale: sintaxa, semantica si algebra. Fiecare dintre cele trei componente
este analizata atat in sine cat si in relatie cu celalte doua. La nivelul acestui ma-
terial, cunoasterea logicii propozitionale este realizata prin relatia ternara stabilita
intre sintaxa, semantica si algebra.
Prima sectiune a capitolului contine cateva exemple de descompunere ale unor
texte in propozitii elementare si reprezentarea lor simbolica cu ajutorul conectorilor
propozitionali ”si”, ”sau” , ”non” si ”implica”. Acest exercitiu de reprezentare
simbolica este o prima sugestie asupra trecerii de la limbajul natural la limbajul
formal al logicii propozitionale.
Constructia lui L ca sistem formal este realizata in Sectiunea 2. Se porneste cu
un alfabet in care apar numai doi conectori primari: implicatia (→) si negatia (¬).
Prin inductie, sunt definite enunturile lui L: ele sunt formatiuni de simboluri ce
traduc propozitii din limbajul natural. Conjunctia (∧), disjunctia (∨) si echivalenta
logica (↔) sunt conectori derivati, definiti cu ajutorul implicatiei si negatiei. Pasul
urmator este imbogatirea limbajului L cu o structura logica. Pornind de la trei
axiome si o singura regula de deductie (modus ponens), se definesc demonstratiile
formale si deductia din ipoteze. La capatul demonstratiilor formale stau teoremele
formale. Subsectiunea 1 cuprinde unele proprietati sintactice ale lui L. Teorema
deductiei este folosita ca instrument principal in stabilirea celor mai importante
teoreme formale. In Subsectiunea 2 este descris modul cum se realizeaza trecerea
de sintaxa lui L la algebra Boole. Factorizand multimea enunturilor lui L printr-o
relatie de echivalenta canonica (definita in termenii echivalentei logice), se obtine
o algebra Boole, numita algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui L. Prin aceasta
constructie, conectorii sunt convertiti in operatii booleene, iar stabilirea teoremelor
formale se reduce la un calcul algebric. Din acest moment, se poate urmari cum,

77
78CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

pas cu pas, se traseaza o paralela algebrica la sintaxa lui L.


Semantica lui L este tratata in Sectiunea 3. Se defineste notiunea de inter-
pretare si valoarea de adevar a unui enunt intr-o interpretare. Prin Teorema de
completitudine, enunturile universal adevarate (= enunturile adevarate in orice in-
terpretare) sunt puse fata in fata cu teoremele formale. Demonstratia Teoremei de
completitudine este de natura algebrica. Ideea acestei demonstratii este folosirea
Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru a obtine interpretari. In Subsectiunea
1 este reluata sintaxa lui L, prin studiul multimilor consistente de enunturi. Sunt
definite notiunile de model si de deductie semantica. Teorema de completitudine
extinsa, demonstrata in aceasta sectiune, stabileste echivalenta dintre deductia for-
mala si deductia semantica. Demonstratia Teoremei de completitudine extinsa se
bazeaza pe proprietatile multimilor maximal consistente de enunturi.
Sectiunea 4 contine o demonstratie a Teoremei de reprezentare a lui Stone pe
baza Teoremei de completitudine.
Sectiunea 5 contine exemple de deductii formale.

4.1 Introducere

Calculul propozitional studiaza urmatorii conectori:


- conjunctia (si), notata ∧,
- disjunctia (sau), notata ∨,
- negatia (non), notata ¬,
- implicatia (daca ... atunci ...), notata →,
- echivalenta logica (daca si numai daca), notata ↔.
In exemplele urmataoare, vom prezenta descompunerea unor texte in unitati
logice si reprezentarea lor simbolica cu ajutorul acestori conectori.

Exemplul 1.
De te-ating, sa feri in laturi
De hulesc, sa taci din gura,
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi
Daca stii a lor masura ?
(M. Eminescu, Glossa)

Daca notam:
p1 ≡ ”te-ating”
p2 ≡ ”sa feri in laturi”
q1 ≡ ”hulesc”
q2 ≡ ”sa taci din gura”
r1 ≡ ”ca mai vrei cu-a tale sfaturi”
r2 ≡ ”stii a lor masura”
4.1. INTRODUCERE 79

atunci strofa de mai sus se va scrie simbolic:

(p1 → p2 ) ∧ (q1 → q2 ) ∧ (r2 → r1 )

Exemplul 2.
Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta
C-acum din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea !
(M. Eminescu, La mormantul lui Aron Pumnul)

Daca notam:
p1 ≡ ”imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina”
p2 ≡ ”cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta”
q1 ≡ ”acum din pleiada-ti auroasa si senina se stinse un luceafar”
q2 ≡ ”(acum din pleiada-ti auroasa si senina) se stinse o lumina”
q3 ≡ ”(acum din pleiada-ti auroasa si senina) se stinse-o dalba stea”

atunci se obtine scrierea simbolica a textului precedent:

(q1 ∧ q2 ∧ q3 ) → (p1 ∧ p2 )

Exemplul 3.
Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna
Caci unul erau toate si totul era una.
(M. Eminescu, Rugaciunea unui dac)

Cu notatiile:
p1 ≡ ”era azi”
p2 ≡ ”(era) maine”
p3 ≡ ”(era) ieri”
p4 ≡ ”(era) dintotdeauna”
q1 ≡ ”unul erau toate”
q2 ≡ ”totul era una”

strofa capata forma simbolica:

(q1 ∧ q2 ) → (¬p1 ∧ ¬p2 ∧ ¬p3 ∧ ¬p4 )

Exemplul 4.
Ca de-i vreme rea sau buna
Vantu-mi bate, frunza-mi suna
Si de-i vreamea buna, rea
Mie-mi curge Dunarea.
80CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

(M. Eminescu, Revedere)

Notam:
p ≡ ”vremea era rea”
q ≡ ”(vremea) era buna”
p1 ≡ ”vantu-mi bate”
q1 ≡ ”frunza-mi suna”
r ≡ ” mie-mi curge Dunarea”

Atunci strofa se reprezinta simbolic prin:

((p ∨ q) → (p1 ∧ q1 )) ∧ ((q ∨ p) → r)

Exemplul 5.
Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie
Caci nimic nu se intampla in intinderea pustie
Si in noaptea nefiintei totul cade, totul tace
Caci in sine impacata reincep-eterna pace.
(M. Eminescu, Scrisoarea I)

In acest caz vom nota:


p1 ≡ ”timpul mort si-ntinde trupul”
p2 ≡ ”devine vesnicie”
p3 ≡ ”se intampla in intinderea pustie”
q1 ≡ ”in noaptea nefiintei totul cade”
q2 ≡ ”(in noaptea nefiintei) totul tace”
q3 ≡ ”in sine impacata reincepe-eterna pace”

Rezulta urmatoarea scriere simbolica a strofei:

(¬p3 → (p1 ∧ p2 )) ∧ (q3 → (q1 ∧ q2 ))

Exemplele de mai sus ne dau o idee despre modul in care un text scris in limbaj
natural poate capata o infatisare simbolica in calculul propozitional.
Teza fundamentala a calculului propozitional este existenta a doua valori de
adevar: 1 (= adevarul) si 0 (= falsul). Conectorilor ∧, ∨, ¬, →, ↔ le corespund
operatiile algebrice pe multimea L2 = {0, 1}, notate tot ∧, ∨, ¬, →, ↔ si definite
prin tabele.

Se observa ca am considerat pe L2 structura canonica de algebra Boole.


Atunci, teza bivalentei valorilor de adevar este completata prin ipoteza ca
actiunea conectorilor calculului propozitional se face conform regulilor calculului
boolean.
De aici se poate incepe formalizarea calculului propozitional. Limbajul sau
formal trebuie sa contina simboluri pentru cei cinci conectori, iar enunturile vor
4.2. SINTAXA CALCULULUI PROPOZITIONAL 81

fi construite prin aplicarea unor reguli de combinare a simbolurilor in raport cu


conectorii.
Unii conectori vor fi alesi ca simboluri primare si vor fi inclusi in alfabetul
sistemului formal. Ceilalti conectori vor fi definiti cu ajutorul primilor.
Alegerea axiomelor si regulilor de deductie este un act capital. In primul rand
ele trebuie sa asigure corectitudinea sistemului formal si, daca este posibil, com-
pletitudinea sa. Pentru calculul propozitional, aceste deziderate vor fi indeplinite.
In sectiunea urmatoare, vom construi limbajul calculului propozitional cu impli-
catie si negatie drept conectori primari. Axiomatizarea aleasa va pune in evidenta
rolul implicatiei in definirea mecanismului inferential al sintaxei calculului propozi-
tional.

4.2 Sintaxa calculului propozitional

Definitie 4.2.1 Alfabetul sistemului formal al calculului propozitional este format


din urmatoarele simboluri:
1) variabile propozitionale, notate: u, v, w, ... (eventual cu indici); multimea lor,
notata V , este presupusa a fi infinita,
2) simboluri logice (conectori):
¬: simbolul de negatie (va fi citit ”non”),
→: simbolul de implicatie (va fi citit ”implica”),
3) parantezele (, ), [, ].

Pornind de la aceste simboluri primitive, vom construi cuvintele (asamblajele):


Definitie 4.2.2 Un cuvant este un sir finit de simboluri primitive, scrise unul dupa
altul.
Exemplu u → ¬v, ¬(u → ¬v) → w, u → uv¬
Intuitia ne spune ca primele doua cuvinte ”au sens”, pe cand cel de-al treilea
nu. Din multimea cuvintelor le vom selecta pe acelea care ”au sens”, ”sunt bine
formate”, notiune precizata astfel:

Definitie 4.2.3 Se numeste enunt orice cuvant ϕ care verifica una din conditiile
urmatoare:
(i) ϕ este o variabila propozitionala,
(ii) exista un enunt ψ astfel incat ϕ = ¬ψ,
(iii) exista enunturile ψ, χ astfel incat ϕ = ψ → χ.
Variabilele propozitionale se vor numi enunturi atomice sau elementare.
Vom nota cu E multimea enunturilor.

Observatie 4.2.4 Definitia conceptului de enunt este data prin inductie. Momen-
tul initial al definitiei prin inductie este dat de conditia (i), iar trecerea ”de la k la
k + 1” este asigurata de (ii) si (iii).
82CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

Pentru ϕ, ψ ∈ E, introducem abrevierile:


ϕ ∨ ψ = ¬ϕ → ψ (disjunctia lui ϕ si ψ),
ϕ ∧ ψ = ¬(ϕ → ¬ψ) (conjunctia lui ϕ si ψ),
ϕ ↔ ψ = (ϕ → ψ) ∧ (ψ → ϕ) (echivalenta logica a lui ϕ si ψ).

Observatii 4.2.5
(1) In prezentarea sistemului formal al calculului propozitional am considerat
negatia si implicatia drept conectori primitivi (initiali). Conectorii derivati ∨ (sau),
∧ (si), ↔ (echivalent) au fost introdusi prin prezentarile de mai sus.
(2) Exista prezentari ale sistemului formal al calculului propozitional (echiva-
lente cu cea mai de sus) care folosesc alti conectori primitivi.

In dezvoltarea sintaxei calculului propozitional vom urmari stabilirea unei notiuni


care sa reprezinte ”adevarurile formale” ale sistemului si a unei notiuni care sa spuna
ce este inferenta sintactica.

Definitie 4.2.6 O axioma a sistemului formal al calculului propozitional este un


enunt care are una din formele urmatoare:
(A1) ϕ → (ψ → ϕ)
(A2) (ϕ → (ψ → χ)) → ((ϕ → ψ) → (ϕ → χ))
(A3) (¬ϕ → ¬ψ) → (ψ → ϕ),
unde ϕ, ψ, χ sunt enunturi arbitrare.

Definitie 4.2.7 O teorema formala sau pe scurt teorema este un enunt ϕ care
verifica una din conditiile urmatoare:
(T1) ϕ este o axioma,
(T2) exista un enunt ψ astfel incat ψ si ψ → ϕ sunt teoreme.
Conditia (T2) se scrie prescurtat:
ψ, ψ → ϕ

si se numeste regula de deductie modus ponens (m.p.).


Vom nota cu T multimea teoremelor, iar faptul ca ϕ este o teorema va fi notat
cu
` ϕ.

Definitia conceptului de teorema formala poate fi data si prin inductie:

Definitie 4.2.8 O demonstratie formala a unui enunt ϕ este un sir finit de enunturi
ψ1 , . . . , ψn astfel inact ψn = ϕ si pentru orice 1 ≤ i ≤ n se verifica una din conditiile
urmatoare:
(1) ψi este o axioma,
(2) exista doi indici k, j < i astfel incat ψk = ψj → ψi .
4.2. SINTAXA CALCULULUI PROPOZITIONAL 83

Se observa ca proprietatile (1), (2) nu exprima altceva decat conditiile (T1), (T2),
deci ` ϕ daca si numai daca exista o demonstratie formala ψ1 , . . . , ψn a lui ϕ. n
se numeste lungimea demonstratiei formale. O teorema poate avea demonstratii
formale de lungimi diferite.

• Generalizare

Definitie 4.2.9 Fie Σ o multime de enunturi (Σ ⊆ E) si ϕ un enunt (ϕ ∈ E).


Vom spune ca enuntul ϕ este dedus din ipotezele Σ daca una din conditiile
urmatoare este verificata:
(D1) ϕ este o axioma,
(D2) ϕ ∈ Σ,
(D3) exista un enunt ψ astfel incat ψ si ψ → ϕ sunt deduse din ipotezele Σ.
Conditia (D3) se mai scrie:

Σ ` ψ, ψ → ϕ

Σ`ϕ

si se numeste tot modus ponens.


Daca ϕ este dedus din Σ, vom nota

Σ ` ϕ.

Definitie 4.2.10 O Σ-demonstratie formala a lui ϕ este un sir de enunturi ψ1 , . . . , ψn


astfel incat ψn = ϕ si pentru orice 1 ≤ i ≤ n este verificata una din conditiile:
(1) ψi este o axioma,
(2) ψi ∈ Σ,
(3) exista doi indici k, j < i astfel incat ψk = ψj → ψi .

Atunci Σ ` ϕ daca si numai daca exista o Σ-demonstratie a lui ϕ.

Observatii 4.2.11
(i) Daca Σ = ∅, atunci ∅ ` ϕ ⇐⇒ ` ϕ.
(ii) Daca ` ϕ, atunci Σ ` ϕ pentru orice Σ ⊆ E.

Cu aceasta, descrierea sintactica a sistemului formal al calculului propozitional


este incheiata. Vom nota cu L acest sistem logic.
Observam ca toata prezentarea s-a desfasurat la nivel simbolic: pornind de la
o multime de simboluri, am definit enunturile, dupa care am definit adevarurile
sintactice: axiomele si teoremele, si apoi deductia sintactica (inferenta sintactica).
84CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

4.2.1 Proprietati sintactice ale lui L

In aceasta subsectiune, vom prezenta unele proprietati sintactice ale lui L, cea
mai importanta fiind teorema deductiei. Folosind acest rezultat, vom stabili cele
mai semnificative teoreme formale ale lui L.

Propozitia 4.2.12 Fie Σ, ∆ ⊆ E si ϕ ∈ E.


(i) daca Σ ⊆ ∆ si Σ ` ϕ, atunci ∆ ` ϕ,
(ii) daca Σ ` ϕ, atunci exista Γ ⊆ Σ finita, astfel incat Γ ` ϕ,
(iii) daca Σ ` χ pentru orice χ ∈ ∆ si ∆ ` ϕ, atunci Σ ` ϕ.

Dem.
(i): Demonstratia se face prin inductie asupra conceptului Σ ` ϕ. Daca Σ ` ϕ,
atunci este verificata una din conditiile (D1) - (D3). Le vom lua pe rand:
- daca ϕ este o axioma, atunci ∆ ` ϕ,
- daca ϕ ∈ Σ, atunci ϕ ∈ ∆, deci ∆ ` ϕ,
- daca Σ ` ψ si Σ ` (ψ → ϕ), atunci, conform ipotezei inductiei, ∆ ` ψ si
∆ ` (ψ → ϕ), deci ∆ ` ϕ.
(ii): Demonstratia se face tot prin inductie:
- daca ϕ este axioma, atunci ∅ ` ϕ si ∅ ⊆ Σ este finita,
- daca ϕ ∈ Σ, atunci luam Γ = {ϕ},
- daca Σ ` ψ si Σ ` (ψ → ϕ), atunci, conform ipotezei inductiei, exista Γ1 , Γ2 ⊆ Γ
finite, astfel incat Γ1 ` ψ, Γ2 ` (ψ → ϕ); luam Γ = Γ1 ∪ Γ2 si aplicam (i).
(iii): Exercitiu. 2

Propozitia 4.2.13 Pentru orice enunt ϕ, ` (ϕ → ϕ) (Principiul identitatii).

Dem. Urmatoarea lista de enunturi este o demonstratie formala a lui ` (ϕ → ϕ):


ϕ → ((ϕ → ϕ) → ϕ) (A1)
[ϕ → ((ϕ → ϕ) → ϕ)] → [(ϕ → (ϕ → ϕ)) → (ϕ → ϕ)] (A2)
(ϕ → (ϕ → ϕ)) → (ϕ → ϕ) m.p.
ϕ → (ϕ → ϕ) (A1)
ϕ→ϕ m.p.
2

Teorema 4.2.14 (Teorema deductiei)


Daca Σ ⊆ E si ϕ, ψ ∈ E, atunci:

Σ ` (ϕ → ψ) ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} ` ψ.

Dem.
(=⇒): Se aplica Propozitia 4.2.12, (i) si modus ponens.
(⇐=): Prin inductie. Daca Σ ∪ {ϕ} ` ψ, atunci avem cazurile:
- (1) ψ este o axioma.
Cum ` ϕ si ψ → (ϕ → ψ), conform (A1), atunci ` (ϕ → ψ) prin m.p., deci
4.2. SINTAXA CALCULULUI PROPOZITIONAL 85

Σ ` (ϕ → ψ).
- (2) ψ ∈ Σ ∪ {ϕ}, cu doua subcazuri:
(a) ψ ∈ Σ: din Σ ` ψ, Σ ` ψ → (ϕ → ψ) se deduce Σ ` ϕ → ψ,
(b) ψ ∈ {ϕ}: se aplica Principiul identitatii: Σ ` ϕ → ϕ.
- (3) Exista α ∈ E astfel incat Σ ∪ {ϕ} ` α si Σ ∪ {ϕ} ` α → ψ. Aplicand ipoteza
inductiei, rezulta Σ ` (ϕ → α) si Σ ` (ϕ → (α → ψ)). De asemenea,
Σ ` (ϕ → (α → ψ)) → ((ϕ → α) → (ϕ → ψ)) (A2)
Aplicand de doua ori m.p., se obtine Σ ` (ϕ → ψ). 2

Observatie 4.2.15 In demonstrarea Principiului identitatii si a Teoremei deduc-


tiei, nu au intervenit decat axiomele (A1), (A2) si m.p. .

Propozitia 4.2.16

` (ϕ → ψ) → ((ψ → χ) → (ϕ → χ)).

Dem. Vom aplica succesiv m.p. si apoi Teorema deductiei:


{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ϕ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ϕ → ψ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ψ → χ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` χ m.p.
{ϕ → ψ, ψ → χ} ` ϕ→χ Teorema deductiei
{ϕ → ψ} ` (ψ → χ) → (ϕ → χ) Teorema deductiei
` (ϕ → ψ) →
((ψ → χ) → (ϕ → χ)) Teorema deductiei.
2

Observatie 4.2.17 Din Propozitia 4.2.16, se deduce urmatoarea regula de deduc-


tie derivata:

(R1) ϕ → ψ, ψ → χ

ϕ→χ

Propozitia 4.2.18

` (ϕ → (ψ → χ)) → (ψ → (ϕ → χ)).

Dem. Aplicam m.p. si apoi Teorema deductiei:


86CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ → (ψ → χ)
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ψ→χ m.p.
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ψ
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` χ m.p.
{ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ→χ Teorema deductiei
{ϕ → (ψ → χ)} ` ψ → (ϕ → χ) Teorema deductiei
` (ϕ → (ψ → χ)) →
(ψ → (ϕ → χ)) Teorema deductiei.
2

Observatie 4.2.19 Propozitia 4.2.18 corespunde urmatoarei reguli de deductie


derivata:

(R2) ϕ → (ψ → χ)

ψ → (ϕ → χ)

Propozitia 4.2.20
` ϕ → (¬ϕ → ψ).

Dem. Aplicam m.p. si apoi Teorema deductiei:


{ϕ, ¬ϕ} ` ¬ϕ → (¬ψ → ¬ϕ) (A1)
{ϕ, ¬ϕ} ` ¬ϕ
{ϕ, ¬ϕ} ` ¬ψ → ¬ϕ m.p.
{ϕ, ¬ϕ} ` (¬ψ → ¬ϕ) → (ϕ → ψ) (A3)
{ϕ, ¬ϕ} ` ϕ → ψ m.p.
{ϕ, ¬ϕ} ` ϕ
{ϕ, ¬ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ} ` ¬ϕ → ψ Teorema deductiei
` ϕ → (¬ϕ → ψ) Teorema deductiei.
2

Propozitia 4.2.21
` ¬ϕ → (ϕ → ψ).

Dem. Din Propozitia 4.2.20, conform (R2). 2

Exercitiu 4.2.22 Sa se demonstreze Propozitia 4.2.21 in acelasi mod ca Propozitia


4.2.20, folosind Teorema deductiei.

Propozitia 4.2.23
` ¬¬ϕ → ϕ.
4.2. SINTAXA CALCULULUI PROPOZITIONAL 87

Dem. Aplicam m.p. si apoi Teorema deductiei:


{¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → (¬¬¬¬ϕ → ¬¬ϕ) (A1)
{¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ
{¬¬ϕ} ` ¬¬¬¬ϕ → ¬¬ϕ m.p.
{¬¬ϕ} ` (¬¬¬¬ϕ → ¬¬ϕ) → (¬ϕ → ¬¬¬ϕ) (A3)
{¬¬ϕ} ` ¬ϕ → ¬¬¬ϕ m.p.
{¬¬ϕ} ` (¬ϕ → ¬¬¬ϕ) → (¬¬ϕ → ϕ) (A3)
{¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ϕ m.p.
{¬¬ϕ} ` ϕ m.p.
` ¬¬ϕ → ϕ Teorema deductiei.
2

Propozitia 4.2.24
` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ).

Dem. Aplicam m.p. si Teorema deductiei:


{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ϕ Propozitia 4.2.23
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ϕ m.p.
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ϕ→ψ
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬ψ
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬ψ → (ψ → ¬¬ψ) Propozitia 4.2.21
{ϕ → ψ, ¬ψ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ψ m.p. de doua ori
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬¬ϕ → ¬¬ψ Teorema deductiei
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` (¬¬ϕ → ¬¬ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) (A3)
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬ψ → ¬ϕ m.p.
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬ψ
{ϕ → ψ, ¬ψ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ → ψ} ` ¬ψ → ¬ϕ Teorema deductiei
` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) Teorema deductiei.
2
Propozitia 4.2.25
` ϕ → ¬¬ϕ.
Dem.
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬¬¬ϕ → ¬ϕ Propozitia 4.2.23
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬¬¬ϕ
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ} ` ¬¬¬ϕ → ¬ϕ Teorema deductiei
{ϕ} ` (¬¬¬ϕ → ¬ϕ) → (ϕ → ¬¬ϕ) (A3)
{ϕ} ` ϕ → ¬¬ϕ m.p.
{ϕ} ` ϕ
{ϕ} ` ¬¬ϕ m.p.
` ϕ → ¬¬ϕ Teorema deductiei.
2
88CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

Propozitia 4.2.26
` (ϕ → ¬ϕ) → ¬ϕ.
Dem.
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ϕ Propozitia 4.2.23
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬¬ϕ
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ϕ m.p.
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ϕ → ¬ϕ
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ϕ → (¬ϕ → ¬(ϕ → ϕ)) Propozitia 4.2.20
{ϕ → ¬ϕ, ¬¬ϕ} ` ¬(ϕ → ϕ) m.p. de doua ori
{ϕ → ¬ϕ} ` ¬¬ϕ → ¬(ϕ → ϕ) Teorema deductiei
{ϕ → ¬ϕ} ` (¬¬ϕ → ¬(ϕ → ϕ)) →
((ϕ → ϕ) → ¬ϕ) (A3)
{ϕ → ¬ϕ} ` (ϕ → ϕ) → ¬ϕ m.p.
{ϕ → ¬ϕ} ` ϕ→ϕ Propozitia 4.2.12
{ϕ → ¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
` (ϕ → ¬ϕ) → ¬ϕ Teorema deductiei.
2

Propozitia 4.2.27
` ϕ → (¬ψ → ¬(ϕ → ψ)).

Dem.
{ϕ, ϕ → ψ} ` ψ m.p.
{ϕ} ` (ϕ → ψ) → ψ Teorema deductiei
{ϕ} ` ((ϕ → ψ) → ψ) → (¬ψ → ¬(ϕ → ϕ)) Propozitia 4.2.24
{ϕ} ` ¬ψ → ¬(ϕ → ϕ) m.p.
` ϕ → (¬ψ → ¬(ϕ → ψ)) Teorema deductiei.
2
Propozitia 4.2.28
` ϕ → (ϕ ∨ ψ).
Dem. Este transcrierea Propozitiei 4.2.20. 2

Propozitia 4.2.29
` ψ → (ϕ ∨ ψ).

Dem. ` ψ → (ϕ ∨ ψ) se scrie echivalent ` ψ → (¬ϕ → ψ), pentru care avem


demonstratia formala:
{ψ, ¬ϕ} ` ψ
{ψ} ` ¬ϕ → ψ Teorema deductiei
` ψ → (¬ϕ → ψ) Teorema deductiei.
2
Propozitia 4.2.30

` (ϕ → χ) → [(ψ → χ) → ((ϕ ∨ ψ) → χ)].


4.2. SINTAXA CALCULULUI PROPOZITIONAL 89

Dem.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬ϕ → ψ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ϕ→χ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬ϕ → χ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ¬¬ϕ Prop. 4.2.24
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬ϕ → ϕ Prop. 4.2.23
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ϕ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ϕ→χ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → χ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` (¬χ → χ) → (¬χ → ¬¬χ) Prop. 4.2.24
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ¬¬χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` (¬χ → ¬¬χ) → ¬¬χ Prop. 4.2.26
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬χ → χ Prop. 4.2.23
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ} ` (¬ϕ → ψ) → χ T. deductiei
{ϕ → χ} ` (ψ → χ) → ((¬ϕ → ψ) → χ) T. deductiei
` (ϕ → χ) →
[(ψ → χ) → ((¬ϕ → ψ) → χ)] T. deductiei.
2

Observatie 4.2.31 Propozitia 4.2.30 implica regula deductiei derivata:


(R3) ϕ → χ, ψ → χ

(ϕ ∨ ψ) → χ

Propozitia 4.2.32
` (ϕ ∧ ψ) → ϕ.

Dem.
` ϕ → (¬ϕ → ¬ψ Propozitia 4.2.20
` ¬ϕ → (ϕ → ¬ψ) (R2)
` (¬ϕ → (ϕ → ¬ψ)) → (¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ϕ) Propozitia 4.2.24
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ϕ m.p.
` ¬¬ϕ → ϕ Propozitia 4.2.23
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ϕ (R1).
Am obtinut exact ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ. 2

Propozitia 4.2.33
` (ϕ ∧ ψ) → ψ.
90CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

Dem.
` ¬ψ → (ϕ → ¬ψ) (A1)
` (¬ψ → (ϕ → ¬ψ)) → (¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ψ) Propozitia 4.2.24
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ψ) m.p.
` ¬¬ψ → ψ Propozitia 4.2.23
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ψ (R1).
Ultima teorema formala este chiar ` (ϕ ∧ ψ) → ψ. 2

Propozitia 4.2.34

` (χ → ϕ) → [(χ → ψ) → (χ → (ϕ ∧ ψ))].

Dem.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` χ
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` χ→ϕ
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ϕ m.p.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ψ analog
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ψ → ¬¬ψ Prop. 4.2.25
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ¬¬ψ m.p.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ϕ → (¬¬ψ → ¬(ϕ → ψ)) Prop. 4.2.21
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ¬(ϕ → ψ) m.p. de doua ori
{χ → ϕ, χ → ψ} ` χ → ¬(ϕ → ψ) T. deductiei
{χ → ϕ} ` (χ → ψ) → (χ → ¬(ϕ → ψ)) T. deductiei
` (χ → ϕ) →
[(χ → ψ) → (χ → ¬(ϕ → ψ))] T. deductiei.
2
Observatie 4.2.35 Propozitiei 4.2.34 ii este asociata urmatoarea regula de deduc-
tie derivata:
(R4) χ → ϕ, χ → ψ

χ → (ϕ ∧ ψ)

Propozitia 4.2.36
` (ϕ ∧ ψ) → (ψ ∧ ϕ).

Dem.
` (ϕ ∧ ψ) → χ Propozitia 4.2.33
` (ϕ ∧ ψ) → ϕ Propozitia 4.2.32
` (ϕ ∧ ψ) → (ψ ∧ ϕ) (R4).
2

Propozitia 4.2.37
` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)).
4.2. SINTAXA CALCULULUI PROPOZITIONAL 91

Dem.
{ϕ, ψ} ` ϕ
{ϕ, ψ} ` ψ
{ϕ, ψ} ` ψ → ¬¬ψ Propozitia 4.2.25
{ϕ, ψ} ` ¬¬ψ m.p.
{ϕ, ψ} ` ϕ → (¬¬ψ → ¬(ϕ → ¬ψ)) Propozitia 4.2.27
{ϕ, ψ} ` ¬(ϕ → ¬ψ) m.p. de doua ori
` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)) Teorema deductiei de doua ori.
2
Propozitia 4.2.38
` [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)] → ((ϕ ∨ ψ) ∧ χ).
Dem.
` (ϕ ∧ χ) → ϕ Propozitia 4.2.32
` ψ → (ϕ ∨ ψ) Propozitia 4.2.29
` (ϕ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ)
` (ϕ ∧ χ) → χ (R1)
` (ϕ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ) ∧ χ (R4)
` (ψ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ) ∧ χ analog
` [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)] → ((ϕ ∨ ψ) ∧ χ) (R3).
2
Propozitia 4.2.39
` (χ → θ) → [(ϕ → (ψ → χ)) → (ϕ → (ψ → θ))].
Dem.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ϕ → (ψ → χ)
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ϕ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ψ→χ m.p.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ψ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` χ m.p.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` χ→θ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` θ m.p.
Se aplica apoi Teorema deductiei de patru ori. 2
Propozitia 4.2.40
` (ϕ → (ψ → χ)) → ((ϕ ∧ ψ) → χ).
Dem.
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ∧ψ
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ m.p.
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ψ analog
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ → (ψ → χ)
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` χ m.p. de doua ori.
92CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

Se aplica apoi Teorema deductiei de doua ori. 2

Propozitia 4.2.41

` [(ϕ ∧ ψ) → χ] → [ϕ → (ψ → χ)].

Dem.
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ψ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)) Propozitia 4.2.37
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ∧ψ m.p. de doua ori
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` (ϕ ∧ ψ) → χ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` χ m.p.
Se aplica apoi Teorema deductiei de trei ori. 2
Propozitia 4.2.42

` (ϕ ∨ ψ) → (χ → [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)]).

Dem. Conform Teoremei deductiei, se reduce la a demonstra:

{ϕ ∨ ψ, χ} ` ¬(ϕ ∧ χ) → (ψ ∧ χ),

ceea ce este totuna cu

{ϕ ∨ ψ, χ} ` ¬¬(ϕ → ¬χ) → ¬(ψ → ¬χ).

Aplicand Teorema deductiei, se reduce la a demonstra:

{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬(ψ → ¬χ).

{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬¬(ϕ → ¬χ)


{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ϕ → ¬χ Prop. 4.2.23, m.p.
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` χ → ¬ϕ (A3), m.p.
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬ϕ → ψ
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` χ→ψ (R1)
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` χ
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ψ m.p.
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ψ → (χ → ¬(ψ → ¬χ)) Prop. 4.2.27
{¬ϕ → ψ, χ, ¬¬(ϕ → ¬χ)} ` ¬(ψ → ¬χ) m.p. de doua ori.
2
Propozitia 4.2.43

` [(ϕ ∨ ψ) ∧ χ] → [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)].

Dem. Din Propozitia 4.2.42, cu ajutorul Propozitiilor 4.2.40 si 4.2.41. 2


4.2. SINTAXA CALCULULUI PROPOZITIONAL 93

Propozitia 4.2.44 Pentru orice enunturi ϕ si ψ, avem:

(1) ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ si (2) ` ψ → (ϕ ∨ ¬ϕ)

Dem. Pentru (1) avem urmatoarea demonstratie formala:


` ϕ → (¬ϕ → ψ) Propozitia 4.2.20
` (ϕ → (¬ϕ → ψ)) → ((ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ) Propozitia 4.2.40
` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ψ m.p.
Conform Principiului identitatii, {ψ} ` ¬ϕ → ¬ϕ, de unde, prin Teorema de-
ductiei, ` ψ → (¬ϕ → ¬ϕ), adica (2). 2
Observatie 4.2.45 Principiul identitatii in forma ` ¬ϕ → ¬ϕ implica ` ϕ ∨ ¬ϕ
(Principiul tertului exclus).

Propozitia 4.2.46 Fie Γ ⊆ E si ϕ ∈ E. Atunci,


Γ ` ϕ daca si numai daca exista γ1 , . . . γn ∈ Γ, astfel incat
n
^
(4.1) ` γi → ϕ.
i=1

Dem.
=⇒: Daca Γ ` ϕ, atunci conform Propozitie 4.2.12 (ii), exista γ1 , . . . , γn ∈ Γ,
astfel incat

(4.2) {γ1 , . . . , γn } ` ϕ

Aplicand de n ori Teorema deductiei, obtinem:

(4.3) ` γ1 → (γ2 → . . . → (γn → ϕ) . . .).

Tinand cont de Propozitia 4.2.40, obtinem (4.1).


⇐=: Daca (4.1) are loc, cu γ1 , . . . , γn ∈ Γ, atunci, conform Propozitiei 4.2.41,
deducem (4.3). Din Teorema deductiei aplicata in sens invers, obtinem (4.2), deci
Γ ` ϕ. 2

Definitie 4.2.47 O multime nevida Σ de enunturi se numeste sistem deductiv daca


Σ ` ϕ implica ϕ ∈ Σ, pentru orice enunt ϕ.

Lema 4.2.48 Daca Σ este o multime de enunturi, atunci sunt echivalente urma-
toarele:
(a) Σ este un sistem deductiv,
(b) Σ contine multimea teoremelor formale si α, α → β ∈ Σ implica β ∈ Σ.

Dem.
(a) =⇒ (b): Daca ` ϕ, atunci Σ ` ϕ, deci ϕ ∈ Σ. Presupunem ca α, α → β ∈ Σ,
deci Σ ` α, Σ ` α → β, de unde Σ ` β, conform m.p. Rezulta β ∈ Σ.
94CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

(b) =⇒ (a): Σ este o multime nevida. Presupunem Σ ` ϕ. Conform Propozitiei


4.2.12 (ii), exista σ1 , . . . , σn ∈ Σ astfel incat {σ1 , . . . , σn } ` ϕ. Aplicand Teorema
deductiei, obtinem:
` σ1 → (. . . → (σn → ϕ) . . .).
Cum σ1 , . . . , σn ∈ Σ, rezulta ϕ ∈ Σ. 2

Vom nota cu D(Σ) sistemul deductiv generat de Σ, adica intersectia sistemelor


deductive ce includ pe Σ. Se poate arata ca

D(Σ) = {ϕ ∈ Σ | Σ ` ϕ}.

Exercitiu 4.2.49
n
^
D(Σ) = {ϕ ∈ E | exista σ1 , . . . , σn ∈ Σ, ` σi → ϕ}.
i=1

4.2.2 Algebra Lindenbaum-Tarski

Aceasta sectiune contine constructia unei algebre Boole asociate canonic sis-
temului formal L. Proprietatile sintactice ale lui L se vor reflecta in proprietatile
booleene, realizandu-se trecerea de la sintaxa la algebra.

Lema 4.2.50 Pentru orice enunturi ϕ, ψ, avem:

(` ϕ si ` ψ) ⇐⇒ ` (ϕ ∧ ψ)

Dem.
=⇒: Presupunem ` ϕ si ` ψ. Conform Propozitiei 4.2.37, avem ` ϕ → (ψ →
(ϕ ∧ ψ)), de unde rezulta, aplicand m.p. de doua ori, ca ` (ϕ ∧ ψ).
⇐=: Rezulta din Propozitiile 4.2.32 si 4.2.36. 2

Sa definim, pe multimea E a enunturilor lui L, o relatie binara ∼ astfel:


def.
ϕ ∼ ψ ⇔ ` (ϕ ↔ ψ).

Observatie 4.2.51 Conform Lemei 4.2.50, ϕ ∼ ψ daca si numai daca (` ϕ → ψ


si ` ψ → ϕ).

Lema 4.2.52 Relatia ∼ este o relatie de echivalenta pe E.

Dem. Vor trebui verificate urmatoarele conditii:


(1) ` α ↔ α, pentru orice α ∈ E,
(2) ` α ↔ β ⇐⇒ ` β ↔ α, pentru orice α, β ∈ E,
(3) ` α ↔ β, ` β ↔ γ =⇒ ` α ↔ γ, pentru orice α, β, γ ∈ E.
4.2. SINTAXA CALCULULUI PROPOZITIONAL 95

(1) rezulta din Principiul identitatii si observatia precedenta;


(2) rezulta din oservatia precedenta;
(3) rezulta din (R1) si observatia precedenta. 2

Consideram multimea cat E/ ∼. Clasa de echivalenta a lui ϕ ∈ E va fi notata


ϕ.
b Definim relatia binara ≤ pe E/ ∼:
def.
b ≤ ψb ⇔ ` ϕ → ψ.
ϕ

Este necesar sa verificam independenta de reprezentanti:

(` ϕ → ϕ0 , ` ϕ0 → ϕ, ` ψ → ψ 0 , ` ψ 0 → ψ) =⇒ (` ϕ → ψ ⇐⇒` ϕ0 → ψ 0 ).
=⇒: Presupunem ca ` ϕ → ψ. Din ` ϕ0 → ϕ, ` ϕ → ψ si ` ψ → ψ 0 rezulta,
aplicand (R1), ca ϕ0 → ψ 0 .
⇐=: Similar.

Lema 4.2.53 Relatia ≤ este o relatie de ordine pe E/ ∼.

Dem. Este necesar sa verificam conditiile urmatoare:


(1) ` ϕ → ϕ, oricare ϕ ∈ E,
(2) ` ϕ → ψ, ` ψ → ϕ =⇒ ` ϕ ∼ ψ, pentru orice ϕ, ψ ∈ E,
(3) ` ϕ → ψ, ` ψ → χ =⇒ ` ϕ → χ, pentru orice ϕ, ψ, χ ∈ E.
Ele rezulta din Principiul identitatii si din (R1). 2

Propozitia 4.2.54 (E/ ∼, ≤) este o latice distributiva, in care

(1) inf(ϕ, b =ϕ
b ψ) \ ∧ ψ, (2) sup(ϕ, b =ϕ
b ψ) \ ∨ ψ.

Dem.
Demonstram intai (1), ceea ce revine la a verifica conditiile urmatoare:
(i) ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ, ` (ϕ ∧ ψ) → ψ,
(ii) daca ` χ → ϕ si ` χ → ψ, atunci χ → (ϕ ∧ ψ).
Conditia (i) rezulta din Propozitiile 4.2.32, 4.2.33, iar (ii) din (R4).
Demonstram acum (2), ceea ce revine la a verifica conditiile urmatoare:
(iii) ` ϕ → (ϕ ∨ ψ), ` ψ → (ϕ ∨ ψ),
(iv) daca ` ϕ → χ si ` ψ → χ, atunci ` (ϕ ∨ ψ) → χ.
Se folosesc Propozitiile 4.2.28, 4.2.29 si (R3). Rezulta ca (E/ ∼, ≤) este o latice,
in care
b ∧ ψb = ϕ
ϕ \ ∧ ψ, ϕ b ∨ ψb = ϕ
\ ∨ ψ.
Distributivitatea rezulta din Propozitiile 4.2.38, 4.2.42. 2

Observatii 4.2.55
(1) Sa punem
def.
¬ϕ
b = ¬ϕ.
c
96CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

Atunci definitia nu depinde de reprezentanti.


(2) Conform Propozitiei 4.2.44, avem

∧ ¬ϕ ≤ ψb ≤ ϕ\
ϕ\ ∨ ¬ϕ,

pentru orice ϕ, ψ ∈ E. Atunci, ϕ\


∧ ¬ϕ este prim element al laticii E/ ∼, iar ϕ\
∨ ¬ϕ
este ultim element. Vom nota

0 = ϕ\
∧ ¬ϕ, 1 = ϕ\
∨ ¬ϕ

(este evident ca definitiile nu depind de reprezentanti).

Propozitia 4.2.56 Structura (E/ ∼, ∧, ∨, ¬, 0, 1) este o algebra Boole, numita


algebra Lindenbaum-Tarski asociata sistemului formal L.

Dem. Conform Propozitiei 4.2.54, (E/ ∼, ∧, ∨) este o latice distributiva. Conform


Observatiilor precedente, ϕ
b ∧ ¬ϕ
b = 0 si ϕ
b ∨ ¬ϕ
b = 1, deci orice element ϕ b al lui
E/ ∼ admite pe ¬ϕ b drept complement. 2

Observatie 4.2.57 Daca notam p : E −→ E/ ∼ surjectia canonica (p(ϕ) = ϕ, b


pentru orice ϕ ∈ E), atunci, pentru orice ϕ, ψ ∈ E, sunt verificate conditiile urma-
toare:
(a) p(ϕ ∨ ψ) = p(ϕ) ∨ p(ψ),
(b) p(ϕ ∧ ψ) = p(ϕ) ∧ p(ψ),
(c) p(¬ϕ) = ¬p(ϕ),
(d) p(ϕ → ψ) = p(ϕ) → p(ψ),
(e) p(ϕ ↔ ψ) = p(ϕ) ↔ p(ψ),
unde
def. def.
b → ψb = ϕ\
ϕ → ψ, ϕ b ↔ ψb = ϕ\ ↔ ψ.
Egalitatile (a) - (c) sunt chiar definitiile operatiilor din E/ ∼. (d) revine la a
arata ca ` (ϕ → ψ) ↔ (¬ϕ ∨ ψ) (exercitiu), iar (e) rezulta din (b) si (d). Cele
cinci egalitati de mai sus arata modul in care conectorii sunt convertiti in operatii
booleene.

Lema 4.2.58 Pentru orice ϕ ∈ E,

` ϕ ⇐⇒ ϕ
b = 1.

Dem. Trebuie sa demonstram:

` ϕ ⇐⇒` ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ).

=⇒: Presupunem ca ` ϕ. Cum ` ϕ → ((ϕ ∨ ¬ϕ) → ϕ), conform (A1), rezulta


` (ϕ ∨ ¬ϕ) → ϕ; totodata, are loc ` ϕ → (ϕ ∨ ¬ϕ), deci ` ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ).
⇐=: Presupunem ca ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ). Conform ` ϕ ∨ ¬ϕ (principiul tertului exclus),
rezulta, aplicand m.p., ca ` ϕ. 2
4.2. SINTAXA CALCULULUI PROPOZITIONAL 97

Observatie 4.2.59 Lema 4.2.58 ofera o metoda algebrica pentru a verifica daca
un enunt este teorema formala.
Exemplu. Sa se arate ca:

` [α → (β → γ)] → [(α → (γ → δ)) → (α → (β → δ))].

Notand a = α b c=γ
b, b = β, b conform Lemei 4.2.58, este suficient sa stabilim
b, d = δ,
identitatea booleana:

[a → (b → c)] → [(a → (c → d)) → (a → (b → d))] = 1,

ceea ce este echivalent cu

a → (b → c) ≤ (a → (c → d)) → (a → (b → d)).

Dar, un calcul boolean in algebra Lindenbaum-Tarski E/ ∼ ne da:

(a → (c → d)) → (a → (b → d)) = (a− ∨ c− ∨ d)− ∨ a− ∨ b− ∨ d =

(a ∧ c ∧ d− ) ∨ a− ∨ b− ∨ d = a− ∨ b− ∨ c = a → (b → c),
ceea ce termina verificarea.

• Generalizare.
Fie Σ o multime de enunturi ale lui L (Σ ⊆ E). Sa definim pe E urmatoarea relatie
binara:
def.
ϕ ∼Σ ψ ⇔ Σ ` (ϕ ↔ ψ)
⇔ (Σ ` ϕ → ψ si Σ ` ψ → ϕ).
Procedand analog ca mai sus, se poate arata ca ∼Σ este o relatie de echivalenta
pe E si ca E/ ∼Σ are o structura canonica de algebra Boole (= algebra Lindenbaum-
Tarski a lui Σ). Notam cu ϕ/Σ clasa de echivalenta a lui ϕ ∈ E. Atunci:
def. def.
ϕ/Σ ∨ ψ/Σ = (ϕ ∨ ψ)/Σ, ϕ/Σ ∧ ψ/Σ = ϕ ∧ ψ)/Σ,

def.
¬(ϕ/Σ) = (¬ϕ)/Σ,
def. def.
ϕ/Σ → ψ/Σ = (ϕ → ψ)/Σ, ϕ/Σ ↔ ψ/Σ = (ϕ ↔ ψ)/Σ,
ϕ/Σ ≤ ψ/Σ ⇔ Σ ` ϕ → ψ,
0 = (ϕ ∧ ¬ϕ)/Σ, 1 = (ϕ ∨ ¬ϕ)/Σ,
ϕ/Σ = 1 ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Daca Σ = ∅, atunci ∼Σ =∼ si obtinem algebra Lindenbaum-Tarski E/ ∼ a lui
L.
98CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

4.3 Semantica calculului propozitional L

Pana acum am dezvoltat sistemul L la nivel sintactic, fara a atribui enunturilor


valori de adevar. Acest lucru va fi realizat in sectiunea de fata prin notiunea de
interpretare.
Definitie 4.3.1 O interpretare a lui L este o functie oarecare h : V −→ L2 .

Propozitia 4.3.2 Pentru orice interpretare h : V −→ L2 , exista o functie unica


h∼ : E −→ L2 , care satisface proprietatile urmatoare:
(a) h∼ (x) = h(x), pentru orice x ∈ V ,
(b) h∼ (¬ϕ) = ¬h∼ (ϕ), pentru orice ϕ ∈ E,
(c) h∼ (ϕ → ψ) = h∼ (ϕ) → h∼ (ψ), pentru orice ϕ, ψ ∈ E.

Dem. Definitia lui h∼ se face prin inductie, urmarind clauzele (a) - (c). Demon-
strarea unicitatii lui h∼ se face tot prin inductie. Fie g : E −→ L2 , astfel incat:
(a’) g(x) = h(x), pentru orice x ∈ V ,
(b’) g(¬ϕ) = ¬g(ϕ), pentru orice ϕ ∈ E,
(c’) g(ϕ → ψ) = g(ϕ) → g(ψ), pentru orice ϕ, ψ ∈ E.
Vom arata ca pentru orice α ∈ E,

h∼ (α) = g(α).

Distingem trei cazuri pentru α:


- α ∈ V : g(α) = h(α) = h∼ (α).
- α = ¬ϕ: g(α) = ¬g(ϕ) = ¬h∼ (ϕ) = h∼ (¬ϕ) = h∼ (α), pentru ca g(ϕ) = h∼ (ϕ)
(ipoteza inductiei).
- α = ϕ → ψ: g(α) = g(ϕ) → g(ψ) = h∼ (ϕ) → h∼ (ψ) = h∼ (α), pentru ca
g(ϕ) = h∼ (ϕ) si g(ψ) = h∼ (ψ) (ipoteza inductiei). 2

Consecinte imediate. Pentru orice ϕ, ψ ∈ E,


(d) h∼ (ϕ ∨ ψ) = h∼ (ϕ) ∨ h∼ (ψ),
(e) h∼ (ϕ ∧ ψ) = h∼ (ϕ) ∧ h∼ (ψ),
(f) h∼ (ϕ ↔ ψ) = h∼ (ϕ) ↔ h∼ (ψ).

Observatie 4.3.3 Daca h : V −→ L2 este o interpretare, atunci exista un unic


morfism boolean h : E/ ∼−→ L2 care face comutativa diagrama urmatoare:

p
V ,→ E −→ E/ ∼
Z ½
Z h∼ ½
Z
h ~ ½
= h
Z ?½
L2

b = h∼ (ϕ), pentru orice ϕ ∈ E.


h este definit de: h(ϕ)
4.3. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZITIONAL L 99

Definitie 4.3.4
Enuntul ϕ este adevarat in interpretarea h : V −→ L2 daca h∼ (ϕ) = 1.
Enuntul ϕ este fals in interpretarea h daca h∼ (ϕ) = 0.
Un enunt ϕ este universal adevarat daca este adevarat in orice interpretare;
acest lucru se noteaza
|= ϕ.

Observatie 4.3.5 Interpretarea unui enunt este valoarea 0 sau 1 obtinuta atunci
cand tuturor variabilelor propozitionale ce intra in componenta sa le atribuim valori
din L2 . Un enunt universal adevarat ϕ va avea valoarea 1 pentru orice valori din
L2 luate de variabilele propozitionale ce apar in ϕ.

• Generalizare
Definitie 4.3.6 O interpretare h : V −→ L2 este un model al lui Σ ⊆ E daca
h∼ (σ) = 1 pentru orice σ ∈ Σ. Notam faptul ca h este un model al lui Σ astfel:

h |= Σ.

Definitie 4.3.7 Fie Σ ⊆ E si ϕ ∈ E.


Spunem ca ϕ se deduce semantic din ipotezele Σ daca h∼ (ϕ) = 1, pentru orice
model h al lui Σ. Se noteaza acest lucru astfel:

Σ |= ϕ.

Propozitia 4.3.8 Pentru orice enunt ϕ,

` ϕ =⇒ |= ϕ.

Dem. Vom arata ca daca ` ϕ, atunci h∼ (ϕ) = 1 pentru orice interpretare h :


V −→ L2 . Se procedeaza prin inductie asupra modului in care a fost definit ` ϕ.
Consideram intai cazul axiomelor:
(A1): ϕ este de forma α → (β → α).

h∼ (ϕ) = h∼ (α) → (h∼ (β) → h∼ (α)) = ¬h∼ (α) ∨ ¬h∼ (β) ∨ h∼ (α) = 1.
(A2): ϕ este de forma (α → (β → γ)) → ((α → β) → (α → γ)).
Daca notam a = h∼ (α), b = h∼ (β), c = h∼ (γ), atunci
h∼ (ϕ) = (a → (b → c)) → ((a → b) → (a → c)) = 1,
dupa cum arata o simpla verificare in L2 .
(A3): ϕ este de forma (¬α → ¬β) → (β → α).
Este suficient sa probam ca (a− → b− ) → (b → a) = 1 in L2 .
Presupunem acum ca ` ϕ a fost obtinut prin m.p. din ` ψ, ` ψ → ϕ. Ipoteza
inductiei conduce la h∼ (ψ) = 1 si h∼ (ψ → ϕ) = 1. Atunci,

1 = h∼ (ψ) → h∼ (ψ) = 1 → h∼ (ϕ) = h∼ (ϕ)

si demonstratia s-a incheiat. 2


100CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

Corolar 4.3.9 Pentru orice enunt ϕ, nu putem avea ` ϕ si ` ¬ϕ.

Dem. Daca ar exista un enunt ϕ astfel incat ` ϕ si ` ¬ϕ, atunci pentru orice
interpretare h am avea h∼ (ϕ) = 1 si ¬h∼ (ϕ) = h∼ (¬ϕ) = 1: contradictie. 2

Teorema 4.3.10 (Teorema de completitudine a lui L)


Pentru orice enunt ϕ, avem:

` ϕ ⇐⇒ |= ϕ.

Dem.
=⇒: conform Propozitiei 4.3.8.
⇐=: Presupunem ca 6` ϕ ( ϕ nu este teorema formala). Trecand la algebra
Lindenbaum-Tarski E/ ∼ si aplicand Lemma 4.2.58, rezulta ϕ b 6= 1. Aplicam Teo-
rema de reprezentare a lui Stone pentru algebra Boole E/ ∼. Atunci, exista o
multime nevida X si un morfism boolean injectiv d : E/ ∼−→ LX 2 . Din injectivi-
b 6= 1 in LX
tatea lui d rezulta ca d(ϕ) 2 , deci exista x ∈ X astfel incat d(ϕ)(x)
b 6= 1 in
L2 .
Consideram proiectia πx : LX 2 −→ L2 definita prin πx (f ) = f (x), pentru orice
f ∈ LX 2 . π x este morfism boolean. Sa luam interpretarea h data de compunerea
urmatoarelor morfisme booleene:
p d π
V ⊆ E −→ E/ ∼−→ LX x
2 −→ L2

adica h = πx ◦ d ◦ p.
Vom stabili ca pentru orice α ∈ E:

(4.4) h∼ (α) = d(b


α)(x).

Demonstram (4.4) prin inductie asupra enuntului α:


- α∈V:
h∼ (α) = h(α) = πx (d(p(α)) = d(b
α)(x).
- α = ¬β:
b
Ipoteza inductiei functioneaza pentru β, deci h∼ (β) = d(β)(x). Atunci,

b
h∼ (α) = ¬h∼ (β) = ¬d(β)(x) b
= (¬d(β))(x) b
= d(¬β)(x) c
= d(¬β)(x) = d(b
α)(x).

- α = β → γ:
b
Ipoteza inductiei functioneaza pentru β si γ, deci h∼ (β) = d(β)(x) si h∼ (γ) =
d(b
γ )(x). Atunci,

b
h∼ (α) = h∼ (β) → h∼ (γ) = d(β)(x) → d(b
γ )(x) =

b → d(b
(d(β) γ ))(x) = d(βb → γ
b)(x) = d(β\
→ γ)(x) = d(b
α)(x).
Proprietatea (4.4) a fost demonstrata.
4.3. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZITIONAL L 101

Aplicand (4.4) pentru α = ϕ, rezulta h∼ (ϕ) = d(ϕ)(x)


b 6= 1, deci 6|= ϕ. 2

Comentarii
(i) Teorema de completitudine raspunde unei probleme naturale. Relativ la
sistemul logic L, s-au definit doua tipuri de ”adevaruri”: teoremele formale, care
sunt ”adevarurile sintactice” ale lui L si enunturile universal adevarate, care sunt
”adevarurile semantice” ale lui L. In mod natural, s-a pus problema compararii
acestor doua tipuri de ”adevaruri”, iar Teorema de completitudine spune ca ele sunt
echivalente. De asemenea, Teorema de completitudine ne da un procedeu comod
de verificare a faptului ca un enunt este o teorema formala (procedeu ce poate fi
programat).
(ii) Demonstratia prezentata mai sus este de natura algebrica. Ideea fundamen-
tala este trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski si invocarea Teoremei lui Stone
pentru gasirea interpretarii necesare in demonstratie. Aceasta trecere prin algebra
arunca o lumina mai completa asupra relatiei dintre sintaxa si semnatica, care are
de fapt si un substrat algebric. Pe scurt, sistemul formal L a fost analizat din
perspectiva triunghiului:

sintaxa semantica
Z ½
Z ½
Z ½
Z ½
algebra

4.3.1 Multimi consistente. Teorema de completitudine ex-


tinsa (tare)

In aceasta subsectiune vom studia inferenta si vom demonstra Teorema de


completitudine tare. Demonstratia nu este algebrica; ea va utiliza ca instrument
notiunea de multime consistenta.
Definitie 4.3.11
O multime Σ de enunturi este inconsistenta daca Σ ` ϕ pentru orice enunt ϕ al
lui L.
O multime Σ de enunturi este consistenta daca nu este inconsistenta.
Propozitia 4.3.12 Fie Σ o multime de enunturi. Sunt echivalente urmatoarele:
(1) Σ este inconsistenta,
(2) exista ϕ ∈ E, astfel incat Σ ` (ϕ ∧ ¬ϕ),
(3) exista ϕ ∈ E, astfel incat (Σ ` ϕ si Σ ` ¬ϕ),
(4) pentru orice ϕ ∈ E, Σ ` ¬(ϕ → ϕ),
(5) exista ϕ ∈ E, astfel incat Σ ` ¬(ϕ → ϕ).
102CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

Dem.
(1) =⇒ (2): Evident.
(2) =⇒ (3): Rezulta din Σ ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ϕ, Σ ` (ϕ ∧ ¬ϕ) → ¬ϕ si m.p.
(Propozitiile 4.2.32, 4.2.33).
(3) =⇒ (4): Cf. Propozitiei 4.2.27, avem ` ϕ → (¬ϕ → ¬(ψ → ψ)) pentru
orice ψ ∈ E. Presupunand Σ ` ϕ si Σ ` ¬ϕ, rezulta Σ ` ¬(ψ → ψ), prin aplicarea
de doua ori a m.p.
(4) =⇒ (5): Evident.
(5) =⇒ (1): Fie ϕ ∈ E cu Σ ` ¬(ϕ → ϕ) si ψ ∈ E. Conform (A1),

Σ ` (ϕ → ϕ) → (¬ψ → (ϕ → ϕ)).

Dar Σ ` ϕ → ϕ, deci Σ ` ¬ψ → (ϕ → ϕ), m.p. . Conform Propozitiei 4.2.24,

Σ ` (¬ψ → (ϕ → ϕ)) → (¬(ϕ → ϕ) → ¬¬ψ).

Aplicand de doua ori m.p., Σ ` ¬¬ψ. Insa Σ ` ¬¬ψ → ψ (Propozitia 4.2.23), deci
Σψ pentru orice ψ ∈ E. Atunci Σ este inconsistenta. 2

Propozitia 4.3.13 Fie Σ ⊆ E si ϕ ∈ E.


Σ ∪ {ϕ} este inconsistenta daca si numai daca Σ ` ¬ϕ.

Dem.
Daca Σ ∪ {ϕ} este inconsistenta, atunci Σ ∪ {ϕ} ` ¬ϕ, deci prin Teorema
deductiei, Σ ` ϕ → ¬ϕ. Aplicand Propozitia 4.2.26 si m.p., rezulta Σ ` ¬ϕ.
Reciproc, presupunem ca Σ ` ¬ϕ, de unde Σ ∪ {ϕ} ` ¬ϕ si Σ ∪ {ϕ} ` ϕ.
Conform Propozitiei 4.2.23, avem Σ ∪ {ϕ} ` ϕ → (¬ϕ → ψ), de unde prin m.p.
obtinem Σ ∪ {ϕ} ` ψ pentru orice ψ ∈ E. 2

Corolar 4.3.14 Σ ∪ {¬ϕ} este inconsistenta ⇐⇒ Σ ` ϕ.

Dem. Se foloseste faptul ca Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ ` ¬¬ϕ. 2

Exemplu 4.3.15 ∅ este o multime consistenta (cf. Corolarului 4.3.9), iar E este
inconsistenta.

Observatie 4.3.16 Daca Σ este consistenta, atunci sistemul deductiv D(Σ) gen-
erat de Σ este consistent.

Definitie 4.3.17 O multime consistenta ∆ este maximal consistenta daca pentru


orice multime consistenta Σ avem: ∆ ⊆ Σ implica ∆ = Σ.

Propozitia 4.3.18 Pentru orice multime consistenta Σ, exista o multime maximal


consistenta ∆, astfel incat Σ ⊆ ∆.
4.3. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZITIONAL L 103

Dem. Fie familia de multimi A = {Γ ⊆ E | Γconsistenta si Σ ⊆ Γ}. Evident ca


Σ ∈ A. Vom arata ca (A, ⊆) este inductiv ordonata.
Fie (Γi )i∈I o familie total ordonataSde multimi din A: pentru orice i, j ∈ I, Γi ⊆ Γj
sau Γj ⊆ Γi . Vom arata ca Γ0 = i∈I Γi este un majorant al familiei (Γi )i∈I . In
primul rand trebuie demonstrat ca Γ0 ∈ A.
Presupunem prin absurd ca Γ0 este inconsistenta, deci exista ϕ ∈ E astfel incat Γ0 `
¬(ϕ → ϕ). Conform Propozitiei 4.2.12 (ii), exista o multime finita {ψ1 , . . . , ψn } ⊆
Γ0 , astfel incat
{ψ1 , . . . , ψn } ` ϕ.
Observam ca exista indicii i1 , . . . , in ∈ I, astfel incat ψ1 ∈ Γi1 , . . . , ψn ∈ Γin . Cum
(Γi )i∈I este total ordonata, va exista k ∈ {i1 , . . . , in }, astfel incat toti Γi1 , . . . , Γin
sunt inclusi in Γk . Atunci, {ψ1 , . . . , ψn } ⊆ Γk , deci Γk ` ¬(ϕ → ϕ): aceasta
contrazice consistenta lui Γk , deci Γ0 este consistenta. Cum Σ ⊆ Γ0 , rezulta ca
Γ0 ∈ A. Este evident ca Γ0 este majorant al familiei (Γi )i∈I .
Aplicarea axiomei lui Zorn asigura existenta unui element maximal ∆ al lui (A, ⊆),
deci a unei multimi maximal consistente ∆ ce include pe Σ. 2

Observatie 4.3.19 Se va observa o asemanare in demonstratia Propozitiei prece-


dente si demonstratia rezultatului de la algebre Boole: orice filtru propriu se scu-
funda intr-un ultrafiltru.

Propozitia 4.3.20 Orice multime maximal consistenta ∆ are urmatoarele propri-


etati:
(i) ∆ este sistem deductiv (∆ ` ψ =⇒ ψ ∈ ∆),
(ii) daca ϕ ∨ ψ ∈ ∆, atunci ϕ ∈ ∆ sau ψ ∈ ∆,
(iii) pentru orice ψ ∈ E, ψ ∈ ∆ sau ¬ψ ∈ ∆,
(iv) pentru orice ψ, χ ∈ E, are loc echivalenta:

ψ → χ ∈ ∆ ⇐⇒ (¬ψ ∈ ∆ sau χ ∈ ∆).

Dem.
(i): Presupunem prin absurd ca exista ψ ∈ E astfel incat (∆ ` ψ si ψ 6∈ ∆).
Atunci, ∆ ⊂ ∆ ∪ {ψ}, de unde, cf. maximalitatii lui ∆, rezulta ca ∆ ∪ {ψ} este
inconsistenta. Aplicand Propozitia 4.3.13, rezulta ∆ ` ¬ϕ, ceea ce contrazice
consistenta lui ∆.
(ii) Presupunem prin absurd ca exista ϕ, ψ ∈ ∆, astfel incat ϕ∨ψ ∈ ∆, ϕ 6∈ ∆ si
ψ 6∈ ∆. Ca mai sus se deduce ca ∆ ∪ {ϕ}, ∆ ∪ {ψ} sunt inconsistente, deci ∆ ` ¬ϕ
si ∆ ` ¬ψ (cf. Propozitiei 4.3.13). Conform Propozitiei 4.2.27, avem

` ¬ϕ → (¬ψ → ¬(¬ϕ → ψ)),

de unde prin m.p. obtinem ca ∆ ` ¬(¬ϕ → ψ). Aceasta ultima proprietate spune
ca ∆ ` ¬(ϕ ∨ ψ), ceea ce contrazice consistenta lui ∆.
(iii) Rezulta din (ii) si din ` ψ ∨ ¬ψ.
(iv) Rezulta din (iii) si din: ` ϕ → ψ ⇐⇒` ¬ϕ ∨ ψ. 2
104CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

Propozitia 4.3.21 Orice multime consistenta Σ admite un model.

Dem. Fie ∆ o multime maximal consistenta astfel incat Σ ⊆ ∆. Consideram


interpretarea h definita, pentru orice x ∈ V , prin:
½
1, daca x ∈ ∆,
h(x) =
0, daca x 6∈ ∆.

Pentru orice ϕ ∈ E avem echivalenta

(4.5) h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ ϕ ∈ ∆.

Demonstrarea lui (4.5) se face prin inductie relativ la ϕ:


- daca ϕ ∈ V : (4.5) este chiar definitia lui h.
- daca ϕ = ¬α: folosind ipoteza inductiei si Propozitia 4.3.20 (iii),

h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ h∼ (α) = 0 ⇐⇒ α 6∈ ∆ ⇐⇒ ϕ ∈ ∆.

- daca ϕ = α → β: din ipoteza inductiei si Propozitia 4.3.20 (iii) si (iv), obtinem:


h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ h∼ (α) → h∼ (β) = 1
⇐⇒ h∼ (α) = 0 sau h∼ (β) = 0 (suntem in L2 )
⇐⇒ α 6∈ ∆ sau β ∈ ∆
⇐⇒ ¬α ∈ ∆ sau β ∈ ∆
⇐⇒ α → β ∈ ∆
⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
Folosind (4.5) si Σ ⊆ ∆, rezulta ca h∼ (σ) = 1, pentru orice σ ∈ Σ. 2

Teorema 4.3.22 (Teorema de completitudine extinsa)


Fie Σ ⊆ E si ϕ ∈ E.

Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ |= ϕ.

Dem.
=⇒: Prin inductie asupra modului de definire a notiunii Σ ` ϕ.
⇐=: Daca Σ 6` ϕ, atunci Σ∪{¬ϕ} este consistenta (Corolarul 4.3.14). Aplicand
Propozitia 4.3.20, Σ ∪ {¬ϕ} admite un model h. Atunci h este un model al lui Σ
si h∼ (ϕ) = 0, deci Σ 6|= ϕ. 2

Observatii 4.3.23
(1) Teorema de completitudine extinsa stabileste echivalenta intre inferenta sin-
tactica si cea semantica.
(2) Pentru Σ = ∅, se obtine Teorema de completitudine

` ϕ ⇐⇒ |= ϕ,

demonstrata intr-o sectiune precedenta.


4.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE VERSUS TEOREMA LUI STONE105

4.4 Teorema de completitudine versus Teorema


lui Stone

Am vazut ca Teorema de completitudine (extinsa) poate fi dedusa folosind Teo-


rema lui Stone.
Vom da acum o demonstratie a Teoremei de reprezentare a lui Stone folosind
Teorema de reprezentare extinsa.

Teorema 4.4.1 (Teorema de reprezentare a lui Stone)


Pentru orice algebra Boole B, exista o multime nevida X si un morfism boolean
injectiv d : B −→ LX2 .

Dem.
(a) Consideram sistemul formal al calculului propozitional L, in care multimea
V a variabilelor este B:
V = B.
E este multimea enunturilor, E/ ∼ este algebra Lindenbaum-Tarski asociata si
p : E −→ E/ ∼ este surjectia canonica.
Se poate arata, imitand demonstratia Propozitiei 4.3.2, ca exista un morfism
boolean surjectiv f : E/ ∼−→ B, astfel incat urmatoarea diagrama este comuta-
tiva:
p |B -
B E/ ∼
Z ½
Z ½
1BZZ
~
½
½ f
=
B

Atunci, F = f −1 (1) = {ϕ
b | f (ϕ
b = 1} este un filtru propriu in E/ ∼ si avem un
izomorfism boolean: pentru orice ϕ ∈ E,

λ : (E/ ∼)/F −→ B, λ(ϕ/F


b ) = f (ϕ).
b

(b) Fie F un filtru propriu in E/ ∼ (eventual cel de la (a)) si fie ∆ = p−1 (F ). ∆


este un sistem deductiv consistent in L si pentru orice ϕ, ψ ∈ E au loc echivalentele:

ϕ/F
b b
= ψ/F b ↔ ψb ∈ F ⇐⇒ ϕ\
⇐⇒ ϕ ↔ ψ ∈ F ⇐⇒

ϕ ↔ ψ ∈ ∆ ⇐⇒ ∆ ` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ ϕ/∆ = ψ/∆,
unde ϕ/∆ este clasa de echivalenta a lui ϕ in raport cu ∼∆ .
Daca E/∆ = E/ ∼∆ este algebra Lindenbaum-Tarski asociata lui ∆, atunci
echivalentele de mai sus spun ca functia Φ : (E/ ∼)/F −→ E/∆, definita prin
Φ(ϕ/F
b ) = ϕ/∆ pentru orice ϕ ∈ E, este un izomorfism boolean.
106CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

(c) Presupunem ca ∆ este o multime consistenta (eventual cea de la punctul


(b)) si X este multimea modelelor lui ∆:

X = {h : V −→ L2 | h |= ∆}.

Conform Teoremei de completitudine extinsa (presupusa anterior demonstrata),


X 6= ∅. Pentru orice ϕ, ψ ∈ E, avem echivalentele:

ϕ/∆ = ψ/∆ ⇐⇒ ∆ ` ϕ ↔ ψ
⇐⇒ ∆ |= ϕ ↔ ψ
⇐⇒ h∼ (ϕ ↔ ψ) = 1, pentru orice h ∈ X,
⇐⇒ h∼ (ϕ) ↔ h∼ (ψ) = 1, pentru orice h ∈ X,
⇐⇒ h(ϕ) = h(ψ), pentru orice h ∈ X.
Definim functia λ : E/∆ −→ LX ∼
2 prin: λ(ϕ/∆)(h) = h (ϕ), pentru orice ϕ ∈ E si
h ∈ X. Echivalentele de mai sus arata ca functia λ este bine definita si ca ea este
injectiva. Este usor de vazut ca λ este morfism boolean. In consecinta, λ este un
morfism boolean injectiv.
Asambland pasii (a), (b), (c), vom obtine Teorema lui Stone.
Consideram compunerea morfismelor booleene (toate injective) de la acesti trei
pasi:

= Φ λ
B −→ (E/ ∼)/F ,→ E/∆ ,→ LX
2 .

Am obtinut un morfism boolean injectiv d : B ,→ LX


2 . 2
Observatie 4.4.2 In demonstratia Teoremei lui Stone si cea a Teoremei de com-
pletitudine extinsa, s-a folosit axioma lui Zorn. Intr-o axiomatizare a teoriei mul-
timilor fara axioma lui Zorn, enunturile celor doua teoreme apar ca proprietati
echivalente.

4.5 Exemple de deductii formale

Exemplele prezentate in aceasta sectiune vor avea ca punct de plecare propozitii


formulate in limbajul natural. Acestea vor fi trecute in limbajul simbolic si apoi
vor fi prelucrate conform mecanismului inferential al lui L.

Exemplu 4.5.1 Se considera propozitiile:


(a) Cuget, deci exist.
(b) Cuget, deci daca exist, nu ma duc la cursul de logica.
(c) Cuget, deci nu ma duc la cursul de logica.
Vrem sa aratam ca din primele doua propozitii se deduce a treia.

Vom nota:
p ≡ ”cuget”
q ≡ ”exist”
4.5. EXEMPLE DE DEDUCTII FORMALE 107

r ≡ ”nu ma duc la cursul de logica”.


Atunci, cele trei propozitii (a) - (c) se vor scrie simbolic astfel:
(a): p → q
(b): p → (q → r)
(c): p → r
Daca Σ = {p → q, p → (q → r)}, atunci trebuie sa aratam ca Σ ` p → r. Prezen-
tam mai jos demonstratia formala a lui Σ ` p → r:

(1) Σ ` p → (q → r)
(2) Σ ` (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r)) (A2)
(3) Σ ` (p → q) → (p → r) m.p., (1), (2)
(4) Σ ` p→q
(5) Σ ` p→r m.p., (3), (4).

Exemplu 4.5.2 Se considera propozitiile:


(a) Daca are mintea limpede, atunci studentul Tica va ajunge un informatician
bun, prin urmare el merge des la plimbare.
(b) Daca studentul Tica nu va ajunge un informatician bun, atunci el nu are mintea
limpede.
(c) El merge des la plimbare.
Aratam ca din (a) si (b) se deduce (c).

Sa notam:
p ≡ ”el merge des la plimbare”
q ≡ ”are mintea limpede”
r ≡ ”studentul Tica va ajunge un informatician bun”.
Cele trei propozitii (a) - (c) se reprezinta atunci simbolic astfel:
(a): (q → r) → p
(b): ¬r → ¬q
(c): p
Daca Σ = {(q → r) → p, ¬r → ¬q}, atunci trebuie sa aratam ca Σ ` p. Aceasta
decurge din Σ-demonstratia urmatoare:

(1) Σ ` ¬r → ¬q
(2) Σ ` (¬r → ¬q) → (q → r) (A2)
(3) Σ ` q→r m.p., (1), (2)
(4) Σ ` (q → r) → p
(5) Σ ` p m.p., (3), (4).

Exemplu 4.5.3 Se considera propozitiile:


(a) Iar in lumea cea comuna a visa e un pericul
Caci de ai cumva iluzii, esti pierdut si esti ridicul.
(M. Eminescu, Scrisoarea a II-a)
(b) Daca nu esti pierdut, atunci nu ai iluzii.
(c) Daca nu esti ridicul, atunci nu ai iluzii.
108CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

(d) In lumea cea comuna a visa e un pericul.


Vrem sa aratam ca din propozitiile (a) - (c) se deduce (d).

Notam:
q ≡ ”in lumea cea comuna a visa e un pericul”
r ≡ ”ai (cumva) iluzii”
s1 ≡ ”esti pierdut”
s2 ≡ ”esti ridicul”.
Atunci, (a) - (d) au scrierea simbolica:
(a): (r → (s1 ∧ s2 )) → q
(b): ¬s1 → ¬r
(c): ¬s2 → ¬r
(d): q
Daca Σ = {(r → (s1 ∧ s2 )) → q, ¬s1 → ¬r, ¬s2 → ¬r}, atunci Σ-demonstratia
urmatoare va stabili ca Σ ` q:

(1) Σ ` (r → (s1 ∧ s2 )) → q
(2) Σ ` (r → s1 ) → ((r → s2 ) → (r → (s1 ∧ s2 ))) lista
(3) Σ ` ¬s1 → ¬r
(4) Σ ` (¬s1 → ¬r) → (r → s1 ) (A3)
(5) Σ ` r → s1 m.p., (3), (4)
(6) Σ ` ¬s2 → ¬r
(7) Σ ` (¬s2 → ¬r) → (r → s2 ) (A3)
(8) Σ ` r → s2 m.p., (6), (7)
(9) Σ ` (r → s2 ) → (r → (s1 ∧ s2 )) m.p., (2), (5)
(10) Σ ` r → (s1 ∧ s2 ) m.p., (8), (9)
(11) Σ ` q m.p., (1), (10).
Exemplu 4.5.4 Se considera propozitiile:
(a) Daca nu dau pe la curs, deoarece explicatiile nu ma conving, atunci nu stiu ce
s-a predat ora trecuta.
(b) Sunt sigur pe ce stiu, caci dau pe la curs si explicatiile profesorului nu ma
conving.
(c) Daca stiu ce s-a predat ora trecuta, atunci sunt sigur pe ce stiu.
Vrem sa aratam ca ultima propozitie se deduce din primele doua.

Notam:
p ≡ ”stiu ce s-a predat ora trecuta”
q ≡ ”dau pe la curs”
r ≡ ”explicatiile profesorului ma conving”
s ≡ ”sunt sigur pe ce stiu”.

Atunci propozitiile (a) - (c) se scriu astfel:


(a): (¬r → ¬q) → ¬p
(b): (q ∧ ¬r) → s
4.5. EXEMPLE DE DEDUCTII FORMALE 109

(c): p → s.
Vom nota Σ = {(¬r → ¬q) → ¬r, (q ∧ ¬r) → s} si vom demonstra ca Σ ` p → s.

( 1) Σ ` (¬r → ¬q) → ¬p
( 2) Σ ` ((¬r → ¬q) → ¬p) → (¬¬p → ¬(¬r → ¬q)) lista
( 3) Σ ` ¬¬p → ¬(¬r → ¬q) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` p → ¬¬p lista
( 5) Σ ` p → ¬(¬r → ¬q) (3), (4)
( 6) Σ ` p → (¬r ∧ q) idem (5)
( 7) Σ ` (¬r ∧ q) → (q ∧ ¬r) lista
( 8) Σ ` p → (q ∧ ¬r) (6), (7)
( 9) Σ ` (q ∧ ¬r) → s
(10) Σ ` p→s (8), (9)

Exemplu 4.5.5 Se considera propozitiile:


(a) Daca nu ploua, atunci in cazul cand ies la plimbare, nu trec pe la cafenea.
(b) Daca nu ploua, atunci ies la plimbare.
(c) Trec pe la cafenea.
(d) Ploua.
Vom demonstra ca din primele trei propozitii se deduce (d).

Notam:
ϕ ≡ ”ploua”
ψ ≡ ”ies la plimbare”
χ ≡ ”trec pe la cafenea”.
Atunci propozitiile (a) - (d) se scriu astfel:
(a):
(b):
(c):
(d):
si multimea de ipoteze este Σ = {¬ϕ → (ψ → ¬χ), ¬ϕ → ψ, χ}. Prezentam o
Σ-demonstratie ca Σ ` ϕ.

(1) Σ ` ¬ϕ → (ψ → ¬χ)
(2) Σ ` ¬ϕ → ψ
(3) Σ ` χ
(4) Σ ` (¬ϕ → (ψ → ¬χ)) → ((¬ϕ → ψ) → (¬ϕ → ¬χ)) (A2)
(5) Σ ` (¬ϕ → ψ) → (¬ϕ → ¬χ) m.p., (1), (4)
(6) Σ ` ¬ϕ → ¬χ m.p., (2), (5)
(7) Σ ` (¬ϕ → ¬χ) → (χ → ϕ) (A4)
(8) Σ ` χ→ϕ m.p., (6), (7)
(9) Σ ` ϕ m.p., (3), (8)

Exemplu 4.5.6 Se considera propozitiile urmatoare:


(a) X isi va cumpara un castel in Scotia, pentru ca Y ii va da un milion de dolari,
110CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

deoarece U va castiga Cupa UEFA.


(b) Daca U va castiga Cupa UEFA, atunci X va locui in Scotia, deoarece isi va
cumpara un castel in Scotia.
(c) Daca Y nu ii va da un milion de dolari, atunci U nu va castiga Cupa UEFA.
(d) X nu va locui in Scotia.
Vrem sa demonstram ca propozitiile (a) - (d) constituie o multime de premize din
care poate fi dedusa propozitia ”U nu va castiga Cupa UEFA”.

Notam:
p ≡ ”U va castiga Cupa UEFA”
q ≡ ”Y ii va da un milion de dolari”
r ≡ ”X isi va cumpara un castel in Scotia”
s ≡ ”X va locui in Scotia”.
Atunci, cele patru propozitii (a) - (d) se reprezinta simbolic astfel:
(a): p → (q → r)
(b): p → (r → s)
(c): ¬q → ¬p
(d): ¬s.
Notand Σ = {p → (q → r), p → (r → s), ¬q → ¬p, ¬s}, rezolvarea problemei
revine la a stabili ca Σ ` ¬p. Pentru aceasta avem nevoie de urmatoarea

Lema 4.5.7 Daca α, β, γ, δ sunt enunturi oarecare ale lui L, atunci

` (α → (β → γ)) → [(α → (γ → δ)) → (α → (β → δ))].

Dem. Aplicand de mai multe ori Teorema deductiei, aceasta este echivalent cu a
arata ca
∆ = {α → (β → γ), α → (γ → δ), α, β} ` δ.

Prezentam mai jos o demonstratie:

∆ ` α
∆ ` α → (β → γ)
∆ ` β→γ m.p.
∆ ` β
∆ ` γ m.p.
∆ ` α → (γ → δ)
∆ ` γ→δ m.p.
∆ ` δ m.p..
2

Demonstratia lemei fiind terminata, trecem la a stabili ca Σ ` ¬p. Prezentam


mai jos o Σ-demonstratie:
4.5. EXEMPLE DE DEDUCTII FORMALE 111

( 1) Σ ` p → (q → r)
( 2) Σ ` p → (r → s)
( 3) Σ ` (p → (q → r)) →
[(p → (r → s)) → (p → (q → s))] Lema
( 4) Σ ` (p → (r → s)) → (p → (q → s)) m.p., (1), (3)
( 5) Σ ` p → (q → s) m.p., (2), (4)
( 6) Σ ` (p → (q → s)) → ((p → q) → (p → s)) (A2)
( 7) Σ ` (p → q) → (p → s) m.p., (5), (6)
( 8) Σ ` ¬q → ¬p
( 9) Σ ` (¬q → ¬p) → (p → q) (A3)
(10) Σ ` p→q m.p., (8), (9)
(11) Σ ` p→s m.p., (7), (10)
(12) Σ ` (p → s) → (¬s → ¬p) lista
(13) Σ ` ¬s → ¬p m.p., (11), (12)
(14) Σ ` ¬s
(15) Σ ` ¬p m.p., (13), (14).

Exemplu 4.5.8 Se considera propozitiile urmatoare:


(a) In cazul ca iau examenul de logica, ma voi duce la nunta, fiindca merit.
(b) Daca iau examenul de logica si merit, atunci voi fi fericit.
(c) Daca nu merit, atunci nu iau examenul sau nu ma duc la nunta.
(d) Ma voi duce la nunta.
Fie Σ multimea de premize formata din propozitiile (a) - (d). Vom demonstra ca

Σ ` ”Daca iau examenul, atunci voi f i f ericit.”

Pentru aceasta vom nota:


p ≡ ”iau examenul”
q ≡ ”merit”
r ≡ ”ma voi duce la nunta”
s ≡ ”voi fi fericit”
si obtinem urmatoarea reprezentare simbolica:
(a): p → (q → r)
(b): (p ∧ q) → s
(c): ¬q → (¬p ∨ ¬r)
(d): r

Va trebui sa aratam ca Σ ` p → s.

Lema 4.5.9 Pentru orice enunturi α, β, avem

` (¬α ∨ ¬β) → ¬(α ∧ β)

Prezentam o Σ-demonstratie pentru Σ ` p → s.


112CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

( 1) Σ ` p → (q → r)
( 2) Σ ` (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r)) (A2)
( 3) Σ ` (p → q) → (p → r) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` ¬q → (¬p ∨ ¬r)
( 5) Σ ` (¬p ∨ ¬r) → ¬(p ∧ r) Lema
( 6) Σ ` ¬q → ¬(p ∧ r) (R1), (4), (5)
( 7) Σ ` (¬q → ¬(p ∧ r)) → ((p ∧ r) → q) (A3)
( 8) Σ ` (p ∧ r) → q m.p., (6), (7)
( 9) Σ ` ((p ∧ r) → q) → (r → (p → q)) lista
(10) Σ ` r → (p → q) m.p., (8), (9)
(11) Σ ` r
(12) Σ ` p→q m.p., (10), (11)
(13) Σ ` (p ∧ q) → s
(14) Σ ` ((p ∧ q) → s) → (p → (q → s)) lista
(15) Σ ` p → (q → s) m.p., (13), (14)
(16) Σ ` (p → (q → s)) → ((p → q) → (p → s)) (A2)
(17) Σ ` (p → q) → (p → s) m.p., (15), (16)
(18) Σ ` p→s m.p., (12), (17)

Exemplu 4.5.10 Consideram propozitiile urmatoare:


(a) Daca nu am chef si imi displace materia predata, atunci nu ma duc la curs.
(b) Nu imi displace materia predata, pentru ca am chef.
(c) Ma duc la curs, daca ni se dau subiectele de examen.
(d) Daca nu ma duc la curs, atunci ni se dau subiectele de examen.
(e) Imi displace materia predata.
Vrem sa aratam ca textul format din aceste cinci propozitii este inconsistent.

Vom nota:
p ≡ ”imi displace materia predata”
q ≡ ”am chef”
r ≡ ”ma duc la curs”
s ≡ ”ni se dau subiectele de examen”.
Atunci propozitiile (a) - (e) se reprezinta simbolic astfel:
(a): (¬q ∧ p) → ¬r
(b): q → ¬p
(c): s → r
(d): ¬r → s
(e): p.
Vrem sa aratam ca urmatoarea multime de enunturi este inconsistenta:

{(¬q ∧ p) → ¬r, q → ¬p, s → r, ¬r → s, p}.

Acest lucru este echivalent cu a arata ca Σ ` ¬p, unde:

Σ = {(¬q ∧ p) → ¬r, q → ¬p, s → r, ¬r → s}.


4.5. EXEMPLE DE DEDUCTII FORMALE 113

Prezentam mai jos o Σ-demonstratie pentru Σ ` ¬p:

( 1) Σ ` (¬q ∧ p) → ¬r
( 2) Σ ` ((¬q ∧ p) → ¬r) → (p → (¬q → r)) lista
( 3) Σ ` p → (¬q → r) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` q → ¬p
( 5) Σ ` (q → ¬p) → (p → ¬q) lista
( 6) Σ ` p → ¬q m.p., (4), (5)
( 7) Σ ` (p → (¬q → r)) → [(p → ¬q) → (p → ¬r)] (A2)
( 8) Σ ` (p → ¬q) → (p → ¬r) m.p., (3), (7)
( 9) Σ ` p → ¬r m.p., (6), (8)
(10) Σ ` (p → ¬r) → (r → ¬p) lista
(11) Σ ` r → ¬p m.p., (9), (10)
(12) Σ ` s→r
(13) Σ ` s → ¬p (R1), (11), (12)
(14) Σ ` (r → ¬p) → [(s → ¬p) → ((r ∨ s) → ¬p)] lista
(15) Σ ` (s → ¬p) → ((r ∨ s) → ¬p) m.p., (13), (14)
(16) Σ ` (r ∨ s) → ¬p m.p., (13), (15)
(17) Σ ` ¬r → s
(18) Σ ` r∨s este chiar (17)
(19) Σ ` ¬p m.p., (16), (18)
Exemplu 4.5.11 Sa se arate ca textul format din urmatoarele propozitii este in-
consistent.
(a) Daca U bate V, atunci merge in cupele europene pentru ca va avea mai multe
puncte.
(b) Daca U bate V, atunci X va fi bucuros, pentru ca U va merge in cupele eu-
ropene.
(c) Daca portarul se va insanatosi, atunci U va bate V.
(d) Daca portarul se va insanatosi, atunci U va avea mai multe puncte.
(e) Portarul se va insanatosi.
(f) X nu va fi bucuros.

Notam:
α ≡ ”U bate V”
β ≡ ”U va merge in cupele europene”
γ ≡ ”U va avea mai multe puncte”
δ ≡ ”X va fi bucuros”
ε ≡ ”Portarul se va insanatosi”
Atunci propozitiile date au urmatoarea reprezentare simbolica:
(a): α → (γ → β)
(b): α → (β → δ)
(c): ε → α
(d): ε → γ
(e): ε
114CHAPTER 4. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZITIONAL (L)

(f): ¬δ.
Fie
Σ = {α → (γ → β), α → (β → δ), ε → α, ε → γ, ε}.
Daca demonstram ca Σ ` δ, atunci propozitiile (a) - (f) sunt contradictorii. Prezen-
tam mai jos o demonstratie pentru Σ ` δ:

( 1) Σ ` ε
( 2) Σ ` ε→α
( 3) Σ ` ε→γ
( 4) Σ ` α m.p., (1), (2)
( 5) Σ ` γ m.p., (1), (3)
( 6) Σ ` α → (γ → β)
( 7) Σ ` γ→β m.p., (4), (6)
( 8) Σ ` α → (β → δ)
( 9) Σ ` β→δ m.p., (4), (8)
(10) Σ ` γ→δ (R1), (7), (9)
(11) Σ ` δ m.p., (5), (10).
Chapter 5

Sistemul formal al calculului


cu predicate

Teoriile matematice studiază proprietăţi ale structurilor matematice.


O structură este definită ca o mulţime nevidă (universul structurii), ı̂nzestrată
cu operaţii, relaţii şi constante verificând anumite axiome. Elementele universului
structurii vor fi numite indivizi. Dacă operaţiile şi relaţiile acţionează asupra indi-
vizilor, iar constantele desemnează anumiţi indivizi privilegiaţi, atunci este vorba
de o structură de ordinul I.
Atunci când există şi operaţii şi relaţii ce acţionează asupra mulţimilor de in-
divizi, iar unele constante sunt mulţimi de indivizi, avem de-a face cu structuri de
ordinul II. Analog, putem avea structuri de ordinul III, IV, etc. Există cazuri când
trebuie să considerăm structuri formate din mai multe universuri, cu operaţii şi
relaţii ce operează cu indivizi din universuri diferite. Asemenea structuri, numite
multisortate, sunt folosite ı̂ndeosebi ı̂n informatica teoretică.
In acest capitol, sunt considerate numai structuri de ordinul I. Două struc-
turi sunt de acelaşi tip τ (= similare) (de aceeaşi signatură τ ), dacă există o
corespondenţă bijectivă ı̂ntre operaţiile, relaţiile şi constantele lor, iar acestea o-
perează ı̂n acelaşi mod asupra indivizilor celor două structuri. Proprietăţile struc-
turilor (de ordinul I), ce se pot exprima ı̂n termeni de indivizi, de operaţii, de
relaţii şi de constante, folosind conectorii propoziţionali şi cuantificatorii ”există”
şi ”oricare”, se numesc proprietăţi de ordinul I.
Unei clase formate din structuri de acelaşi tip τ ı̂i vom asocia un limbaj formal
(Lτ = limbajul calculului cu predicate), ı̂n care proprietăţile de ordinul I sunt
traduse prin formule şi enunţuri. O listă de axiome şi de reguli de deducţie defineşte
structura logică a lui Lτ .
Teoremele formale şi deducţia formală sunt definite recursiv, plecând de la axi-
ome şi aplicând, cu fiecare pas, câte o regulă de deducţie.
Inşiruirea acestor paşi defineşte o construcţie simbolică numită demonstraţie

115
116 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

formală. Tot la nivel formal, se defineşte şi un concept de deducţie din ipoteze.
Considerând la start axiomele şi o mulţime de enunţuri (ipoteze formale) şi aplicând
apoi succesiv câte o regula de deducţie, obţinem niste enunţuri numite concluzii
formale. Procedeul recursiv de trecere de la ipoteze formale la concluzii formale
este tocmai deducţia formală din ipoteze. Limbajul şi structura logică constituie
sintaxa lui Lτ .
Intuitiv, o teorie este o mulţime de aserţiuni ce pot fi valabile sau nu ı̂n struc-
turile considerate. La nivel formal, o teorie (de ordinul I) este o mulţime de enunţuri
ale lui Lτ .
Semantica lui Lτ ı̂ncepe cu noţiunea de interpretare, pe baza căreia este definită
validitatea enunţurilor lui Lτ ı̂ntr-o structură de ordinul I. Se ajunge la noţiunile
tarskiene de model al unui enunţ şi de model al unei teorii. De aici se obţine
conceptul de deducţie semantică, introdus tot de Tarski. O teoremă centrală asupra
calculului cu predicate arată că orice teorie consistentă ı̂ntr-un limbaj numărabil
admite un model cel mult numărabil. Rezultatul, demonstrat de Henkin ı̂n [6],
are drept consecinţă Teorema de completitudine extinsă: deducţia sintactică este
echivalentă cu deducţia semantică. Ca un caz particular, se obţine Teorema de
completitudine a lui Gödel [4]: teoremele formale ale lui Lτ coincid cu enunţurile
universal adevărate.
Echivalenţele exprimate prin cele două teoreme de completitudine:

teoreme formale ⇐⇒ enunţuri universal adevărate

deducţia formală ⇐⇒ deducţia semantică

stabilesc o legătură puternică ı̂ntre sintaxa şi semantica lui Lτ . Aceasta permite
un transfer de proprietăţi ı̂ntre sintaxă şi semantică, având drept rezultat un plus
de cunoaştere pentru ambele planuri. Această idee ne dă o sugestie sumară asupra
subiectelor de studiu ı̂n teoria modelelor, una din principalele ramuri ale logicii
matematice [1], [2].

Scopul acestui capitol este de a prezenta sintaxa şi semantica lui Lτ şi de a
demonstra cele două teoreme de completitudine menţionate mai sus.
In Secţiunea 1, este definită noţiunea de structură de ordinul I şi este construit
limbajul formal Lτ , asociat clasei structurilor de ordinul I ce au aceeaşi signatură.
Secţiunea 2 se ocupă cu semantica lui Lτ . Sunt definite interpretările lui Lτ
ı̂n structuri de ordinul I, valorile formulelor şi enunţurilor lui Lτ relative la inter-
pretare, enunţurile universal adevarate, etc. şi sunt demonstrate unele proprietăţi
ale deducţiei semantice.
Secţiunea 3 conţine unele exemple de enunţuri universal adevărate.
In Secţiunea 4, este continuată construcţia sintaxei lui Lτ , prin precizarea axi-
omelor şi regulilor de deducţie şi prin definirea teoremelor formale şi a deducţiei
formale. Sunt prezentate unele exemple de teoreme formale şi unele proprietăţi
sintactice ale lui Lτ .
5.1. STRUCTURI ŞI LIMBAJ 117

O analiză sumară a algebrei Lindenbaum-Tarski asociată lui Lτ se găseşte ı̂n


Secţiunea 5.
Secţiunea 6 este consacrată celor două rezultate principale ale capitolului: Teo-
rema de completitudine (Gödel) şi Teorema de completitudine extinsă (Henkin).
Este expusă ı̂n detaliu metoda constantelor, prin care Henkin a demonstrat ı̂n [6]
aceste două teoreme.
Capitolul se ı̂ncheie cu o secţiune 7 asupra unor exemple.

5.1 Structuri şi limbaj

In această secţiune vom introduce structurile de ordinul I şi vom construi un


limbaj formal Lτ asociat clasei structurilor de ordinul I ce au signatură fixată.
Pornind de la un alfabet format din variabile, simboluri de operaţii, de relaţii şi
de constante, simboluri logice (conectori şi cuantificatori), simbolul de egalitate şi
din paranteze, sunt definite prin inducţie termenii, formulele şi enunţurile lui Lτ .
Alegerea simbolurilor de operaţii, de relaţii şi de constante reflectă signatura struc-
turilor fixate.

Incepem cu câteva exemple de structuri.

Exemplu 5.1.1 Noţiunea de latice se poate defini ı̂n două moduri:


(i) ca o structură parţial ordonată (L, ≤), ı̂n care există sup(x, y) şi inf(x, y) pentru
orice x, y ∈ L;
(ii) ca o structură algebrică (L, ∨, ∧), ı̂n care ∨, ∧ sunt două operaţii binare (pe L),
asociative, comutative, idempotente şi care verifică proprietatea de absorbţie.

Exemplu 5.1.2 Laticea cu prim şi ultim element este structura algebrică de forma
(L, ∨, ∧, 0, 1), unde (L, ∨, ∧) este o latice, iar 0 şi 1 sunt două constante din L
desemnând primul, respectiv ultimul element.

Exemplu 5.1.3 Graful este o structură de forma G = (X, R), unde X este mulţimea
nodurilor, iar R este o relaţie binară pe X ce defineşte arcele: x → y dacă xRy.

Exemplu 5.1.4 Inelul unitar este o structură de forma (A, +, ·, 0, 1), ı̂n care +, ·
sunt operaţii binare, iar 0, 1 sunt constante, ce verifică anumite axiome.

Se observă că la aceste structuri apare o mulţime de bază (= universul struc-


turii), ı̂mpreună cu operaţii, relaţii sau constante. Pornind de la această observaţie,
se degajă noţiunea generală de structură de ordinul I.

Definitie 5.1.5 O structură de ordinul I este de forma:

A = (A, (fi )i∈I , (Rj )j∈J , (ck )k∈K ),


118 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

unde:
- A este o mulţime nevidă, numită universul structurii,
- fi : Ani −→ A este o operaţie ni -ară, pentru orice i ∈ I (ni ≥ 1 este ordinul sau
aritatea lui fi ),
- Rj ⊆ Amj este o relaţie mj -ara pe A, pentru orice j ∈ J (mj ≥ 1 este ordinul sau
aritatea lui Rj ),
- ck ∈ A este o constantă, pentru orice k ∈ K.
O structură de acelasi tip cu A are forma:

B = (B, (fi0 )i∈I , (Rj0 )j∈J , (c0k )k∈K ),

unde: - B este o mulţime nevidă, numita universul structurii,


- fi0 : B ni −→ B este o operaţie ni -ară,
- Rj0 ⊆ B mj este o relaţie mj -ara pe B,
- c0k ∈ B este o constantă,
pentru orice i ∈ I, j ∈ J, k ∈ K.
Tipul sau signatura structurilor A, B este:

τ = ((ni )i∈I ; (mj )j∈J ; (0)k∈K ).

Structura A va fi notată de acum ı̂nainte

A = (A, (fiA )i∈I , (RjA )j∈J , (cA


k )k∈K ).

Observatii 5.1.6
(1) In forma (i), laticile sunt structuri de tipul (∅; 2; ∅), iar ı̂n forma (ii), de tipul
(2, 2; ∅; ∅).
(2) Laticile cu prim şi ultim element au tipul (2, 2; ∅; 0, 0).
(3) Grafurile sunt de tipul (∅; 2; ∅).
(4) Inelele unitare au tipul (2, 2; ∅; 0, 0).
(5) In mod obişnuit, ∅ nu se mai scrie şi se foloseşte doar separatorul virgulă.
1
Vom considera acum şi alte exemple de structuri.

Exemplu 5.1.7 Spaţiul vectorial peste un corp K este o structură de forma (E, +, 0, ·),
unde + este o operaţie (internă) pe E, 0 este o constantă, iar · este o operaţie ex-
ternă: · : K × E −→ E ((α, x) ∈ K × E 7→ α · x ∈ E), verificând axiomele cunoscute
(nu amintim axiomele spaţiului vectorial).

Exemplu 5.1.8 Spaţiul metric este o pereche (X, d), unde X 6= ∅ şi d : X 2 −→
R+ , astfel ı̂ncât pentru orice x, y, z ∈ X, următoarele condiţii sunt ı̂ndeplinite:
(i) d(x, y) = 0 ⇐⇒ x = y,
(ii) d(x, y) = d(y, x),
(iii) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z).
1 Vom folosi =⇒ şi ⇐⇒ ca prescurtare pentru ”dacă ... atunci”, respectiv pentru ”dacă şi
numai dacă”.
5.1. STRUCTURI ŞI LIMBAJ 119

Exemplu 5.1.9 Spaţiul topologic este o pereche (X, D), unde X 6= ∅ şi D ⊆ P(X),
astfel ı̂ncât:
(i) ∅, X ∈ D, S
(ii) (Ai )i∈I ⊆ D =⇒ i∈I Ai ∈ D,
(iii) A, B ∈ D =⇒ A ∩ B ∈ D.

Observatii 5.1.10 Structurile din Exemplele 5.1.1 - 5.1.4 se ı̂ncadrează ı̂n definiţia
structurilor de ordinul I, ı̂n timp ce structurile din Exemplele 5.1.7, 5.1.8, 5.1.9 nu
se ı̂ncadrează ı̂n această definiţie.
In structurile din Exemplele 5.1.7, 5.1.8, avem operaţii externe, iar ı̂n structura
din Exemplul 5.1.9, D este o relaţie unară pe P(X).
Structurile din Exemplele 5.1.7, 5.1.8 conduc la ideea de structură multisortată,
iar cea din Exemplul 5.1.9 la ideea de structură de ordinul II.

Toate structurile considerate de noi ı̂n continuare vor fi de ordinul I.

Fiecărei clase de structuri de un tip fixat τ ı̂i vom asocia un limbaj de ordinul I, ı̂n
care să poată fi exprimate (la nivel simbolic) proprietăti ale structurilor considerate.

Să considerăm clasa structurilor de ordinul I, de o signatură fixată

τ = ((ni )i∈I ; (mj )j∈J ; (0)k∈K ).

Alfabetul limbajului de ordin I Lτ , asociat acestor structuri, este format din


următoarele simboluri primitive:
(1) o multime infinită de variabile: x, y, z, v, w, . . . ; notăm cu V mulţimea vari-
abilelor,
(2) simboluri de operaţii: fi , pentru orice i ∈ I (fiecărui fi ı̂i este ataşat numărul
natural ni , numit ordinul lui fi ),
(3) simboluri de relaţii (predicate): Rj , pentru orice j ∈ J (fiecarui Rj ı̂i este ataşat
numărul natural mj , numit ordinul lui Rj ),
(4) simboluri de constante: ck , pentru orice k ∈ K,
(5) simbolul de egalitate: =,
(6) conectorii: →, ¬,
(7) cuantificatorul universal: ∀,
(8) paranteze: (,),[,].

Pentru comoditate, vom spune uneori:


- ”operaţii” ı̂n loc de ”simboluri de operaţii”,
- ”relaţii”, ı̂n loc de ”simboluri de relaţii”,
- ”constante”, ı̂n loc de ”simboluri de constante”.

Definitie 5.1.11 Termenii lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:


(t1) variabilele şi simbolurile de constante sunt termeni,
120 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

(t2) dacă f este un simbol de operaţie n-ară şi t1 , . . . , tn sunt termeni, atunci
f (t1 , . . . , tn ) este termen.
Definitie 5.1.12 Formulele atomice ale lui Lτ se definesc prin următoarele două
condiţii:
(fa1) dacă t1 , t2 sunt termeni, atunci t1 = t2 este o formulă atomică,
(fa2) dacă R este un predicat m-ar şi t1 , . . . , tm sunt termeni, atunci R(t1 , . . . , tm )
este o formulă atomică.
Definitie 5.1.13 Formulele lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:
(f1) formulele atomice sunt formule,
(f2) dacă ϕ este formulă, atunci ¬ϕ este formulă,
(f3) dacă ϕ, ψ sunt formule, atunci ϕ → ψ este formulă,
(f4) dacă ϕ este formulă şi x este variabilă, atunci ∀xϕ este formulă.

Fie F orm(Lτ ) mulţimea formulelor lui Lτ .

Pentru orice formule ϕ şi ψ, introducem abrevierile (formulele derivate) următoare:


ϕ ∨ ψ: pentru ¬ϕ → ψ,
ϕ ∧ ψ: pentru ¬(ϕ → ¬ψ),
ϕ ↔ ψ: pentru (ϕ → ψ) ∧ (ψ → ϕ),
∃xϕ: pentru ¬∀x¬ϕ.
Notatie 5.1.14
t ∈ Lτ : t este un termen al lui Lτ ,
ϕ ∈ Lτ : ϕ este o formulă a lui Lτ .
Exemple 5.1.15
(i) In cazul structurii din Exemplul 5.1.1 (i):
- limbajul asociat are un singur predicat binar, ≤, iar o structură are forma A =
(A, ≤A ),
- termenii sunt daţi numai de variabile, iar formulele atomice sunt de forma:
x = y, x ≤ y, . . .
(ii) In cazul structurii din Exemplul 5.1.1 (ii): W V
- limbajul asociat are două simboluri de operaţii binare, , , iar o structură este
WA VA
de forma A = (A, , ),
- termenii sunt de forma:
· x,W y, z, . . V
. (variabilele),
W W V V
· x Wy, xV y, . . . , (xV y)W z, . . . , (x y) z, . . .,
· (x y) z, . . . , (x y) z, . . .,
· ..................
- formulele atomice sunt de forma:
· xW = y, V
· x Wy =Wz, x y = V z, W V
· (x y) z = ((x z) z) y, etc.
5.1. STRUCTURI ŞI LIMBAJ 121

Vom defini acum prin inducţie:


F V (t) = mulţimea variabilelor termenului t,
F V (ϕ) = mulţimea variabilelor libere ale formulei ϕ.

F V (t) se defineşte prin inducţie astfel:


- dacă t este variabila x, 2 atunci F V (t) = {x},
- dacă t este constanta c, atunci F V (t) = ∅,S
n
- dacă t este f (t1 , . . . , tn ), atunci F V (t) = i=1 F V (ti ).

F V (ϕ) se defineşte prin inducţie astfel:


- dacă ϕ este t1 = t2 , atunci F V (ϕ) = F V (t1S ) ∪ F V (t2 ),
m
- dacă ϕ este R(t1 , . . . , tm ), atunci F V (ϕ) = j=1 F V (tj ),
- dacă ϕ este ¬ψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ),
- dacă ϕ este α → β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),
- dacă ϕ este ∀xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.

Consecinte imediate.
- dacă ϕ este α ∧ β, α ∨ β, α ↔ β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),
- dacă ϕ este ∃xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.

Observatii 5.1.16
(1) Când scriem F V (t) = {x}, etc. a nu se confunda = cu simbolul de egalitate
(notat bolduit, =).
(2) F V (t) ⊆ V , F V (ϕ) ⊆ V .

Definitii 5.1.17
Dacă x ∈ F V (ϕ), atunci x se va numi variabilă liberă a lui ϕ; ı̂n caz contrar, x
se va numi variabilă legată.
O formulă fără variabile libere se va numi enunţ.
Observatie 5.1.18 Există cazuri când o variabilă are unele apariţii libere, iar al-
tele legate. Fie ϕ(x, y, u) formula (∀x(x · y = y + u)) → (∃y(x · y ≤ y + u)). Vom
ı̂nlătura excesul de paranteze, scriind această formulă astfel:

∀x(x · y = y + u) → ∃y(x · y ≤ y + u)

Prima subformulă, ∀x(x · y = y + u), conţine pe x ca variabilă legată, ı̂n timp


ce a doua subformulă, ∃y(x · y ≤ y + u), conţine pe x ca variabilă liberă. Deci, ı̂n
formula ϕ(x, y, u), x este variabilă liberă.
2 Vom folosi ”este”, sau ”:”, sau ”=” pentru notaţii, ca de exemplu

t este x, sau
t: x, sau
t = x.
122 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Notatie 5.1.19 Dacă F V (ϕ) ⊆ {x1 , . . . , xn }, atunci vom nota ϕ(x1 , . . . , xn ).

Definitie 5.1.20 Fie ϕ o formulă, x o variabilă, astfel ı̂ncat ϕ(x), şi t un termen.
Formula ϕ(t), obţinută din ϕ prin substituţia lui x cu t, se defineşte astfel:
- dacă y este o variabilă a lui t, se ı̂nlocuieşte y cu o variabilă v ce nu apare ı̂n ϕ(x)
sau ı̂n t ı̂n toate apariţiile legate ale lui y ı̂n ϕ,
- se ı̂nlocuieşte apoi x cu t.

Exemplu 5.1.21 Fie formula ϕ(x): ∃y(x = y) şi termenul t: y + z, unde ”:”
ı̂nseamnă ”notaţie pentru”. Atunci:
- ∃y(x = y) ↔ ∃v(x = v),
- ϕ(t): ∃v(y + z = v).

Proprietăţile structurilor ce se pot exprima ı̂n limbajul Lτ se numesc proprietăţi


de ordinul I.

Exemple 5.1.22 Fie Lτ un limbaj cu un singur predicat binar R. Structurile sunt


de forma A = (A, RA ), cu RA relaţie binară pe A. Următoarele proprietăţi sunt
de ordinul I:

(a) R este reflexivă: ∀xR(x, x)


(b) R este simetrică: ∀x∀y(R(x, y) ↔ R(y, x))
(c) R este antisimetrică: ∀x∀y(R(x, y) ∧ R(y, x) → x = y)
(d) R este tranzitivă: ∀x∀y∀z(R(x, y) ∧ R(y, z) → R(x, z))
(e) R este relaţie de echivalenţă:
∀xR(x, x) ∧ ∀x∀y(R(x, y) ↔ R(y, x)) ∧ ∀x∀y∀z(R(x, y) ∧ R(y, z) → R(x, z))
(f) R este relaţie de ordine parţială:
α: ∀xR(x, x) ∧ ∀x∀y(R(x, y) ∧ R(y, x) → x = y) ∧ ∀x∀y∀z(R(x, y) ∧ R(y, z) →
R(x, z))
(g) R este relaţie de ordine totală (= A este lanţ) (notând cu α enunţul de la (f)):
α ∧ ∀x∀y(R(x, y) ∨ R(y, x))
(h) A este o latice:
Considerăm enunţurile:
β1 : ∀x∀y∃z[(R(x, z) ∧ R(y, z)) ∧ ∀u[(R(x, u) ∧ R(y, u)) → R(z, u)]],
β2 : ∀x∀y∃z[(R(z, x) ∧ R(z, y)) ∧ ∀u[(R(u, x) ∧ R(u, y)) → R(u, z)]].
β1 exprimă faptul că orice pereche de elemente admite supremum, iar β2 exprimă
faptul că orice pereche de elemente admite infimum.
Atunci proprietatea de a fi latice este dată de enunţul: α ∧ β1 ∧ β2
(i) A este o latice cu prim element:
α ∧ β1 ∧ β2 ∧ ∃x∀yR(x, y)
(j) A este o latice cu ultim element:
α ∧ β1 ∧ β2 ∧ ∃x∀yR(y, x)
(k) Orice lanţ este o latice:
α ∧ ∀x∀y(R(x, y) ∨ R(y, x)) → (α ∧ β1 ∧ β2 )
(l) Intr-o latice cu 0, 1, orice element este complementat (proprietate de ordinul I
5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 123

falsă): W V
(α ∧ β1 ∧ β2 ) → ∀x∃y[(x y = 1) ∧ (x y = 0)]
Intrebare: Ce este ı̂n neregulă la exemplul (l)?

5.2 Semantica calculului cu predicate

Formulele şi enunţurile sunt formaţiuni simbolice, construite din alfabetul lui
Lτ . In această secţiune, vom defini validitatea formulelor şi enunţurilor prin inter-
mediul noţiunii de interpretare. Vrem să vedem ce ı̂nseamnă a interpreta limbajul
Lτ ı̂ntr-o structură dată. Prin alegerea alfabetului lui Lτ , există o corespondenţă bi-
univocă ı̂ntre simbolurile de operaţii, de relaţii şi de constante şi operaţiile, relaţiile
şi constantele acestei structuri. Atunci, putem considera că operaţiile, relaţiile şi
constantele unei structuri A reprezintă interpretarea simbolurilor de operaţii, de
relaţii şi de constante ı̂n A. Până aici totul este deja conţinut ı̂n modul cum a fost
construit limbajul. A rămas să interpretăm variabilele lui Lτ ı̂n A. Prin definiţie,
variabilele vor fi interpretate prin elemente ale lui A. Atunci, o interpretare va fi
o funcţie de la mulţimea variabilelor la universul structurii. Prin inducţie, sunt
definite: valoarea unei formule relativ la o interpretare, valoarea unui enunţ ı̂ntr-o
structură, noţiunea de enunţ universal adevarat, model al unei teorii, etc. Pe lângă
validitatea formulelor şi enunţurilor, semantica lui Lτ mai studiază şi deducţia se-
mantică, definită cu ajutorul noţiunii de model. In cele ce urmează vom formula
ı̂n termeni precişi aceste noţiuni şi idei.

Fie A o structură corespunzătoare limbajului Lτ . Dacă f (respectiv R, respectiv


c) este un simbol de operaţie (respectiv un simbol de relaţie, respectiv un simbol de
constantă), atunci vom nota cu f A (respectiv RA , respectiv cA ) operaţia (respectiv
relaţia, respectiv constanta) corespunzătoare din A.
Definitie 5.2.1 O interpretare (sau evaluare) a lui Lτ ı̂n A este o funcţie s : V −→
A. Astfel, o variabilă v ∈ V este interpretată prin elementul s(v) al lui A.

Definitie 5.2.2 Pentru orice termen t şi pentru orice interpretare s, definim prin
inducţie elementul tA (s) ∈ A:
· dacă t este variabila v, atunci tA (s) = s(v),
· dacă t este constanta c, atunci tA (s) = cA ,
· dacă t este f (t1 , . . . , tn ), atunci tA (s) = f A (tA A
1 (s), . . . , tn (s)).
A
Elementul t (s) al lui A se numeşte valoarea de adevăr a termenului t ı̂n inter-
pretarea s.
Definitie 5.2.3 Pentru orice formulă ϕ şi pentru orice interpretare s, vom defini
valoarea de adevăr a lui ϕ ı̂n interpretarea s
kϕ(s)k = kϕ(s)kA ∈ L2 = {0, 1} :
124 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

- pentru formule atomice:


· dacă ϕ este t1 = t2 , atunci
½
1, dacă tA A
1 (s) = t2 (s),
kϕ(s)k =
0, dacă t1 (s) 6= tA
A
2 (s).

· dacă ϕ este R(t1 , . . . , tm ), atunci


kϕ(s)k = 1 ⇐⇒ (tA A A
1 (s), . . . , tm (s)) ∈ R .

- pentru formule oarecare, prin inducţie:


· pentru formule atomice a fost definit,

· dacă ϕ este ¬ψ, atunci kϕ(s)k = ¬kψ(s)k,

· dacă ϕ este α → β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k → kβ(s)k,


V
· dacă ϕ este ∀xψ, atunci kϕ(s)k = a∈A kψ(s[xa ])k,

unde s[xa ] : V −→ L2 este interpretarea definită de:


½
a, dacă v = x,
s[xa ](v) =
s(v), dacă v 6= x.
Consecinţă imediată:
· dacă ϕ este α ∨ β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k ∨ kβ(s)k,
· dacă ϕ este α ∧ β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k ∧ kβ(s)k,
· dacă ϕ este α ↔ β, atunci kϕ(s)k =W kα(s)k ↔ kβ(s)k,
· dacă ϕ este ∃xψ, atunci kϕ(s)k = a∈A kψ(s[xa ])k.

In secţiunea precedentă, prin construcţia lui Lτ s-a trecut de la structuri la


limbaj: proprietăţile de ordinul I ale structurilor sunt reprezentate simbolic prin
formule şi enunţuri. Conform definiţiilor precedente, drumul invers, de la limbaj la
structuri, este realizat prin corespondenţele următoare:
f 7→ f A : de la simboluri de operaţii la operaţii ale lui A
R 7→ RA : de la simboluri de relaţii la relaţii ale lui A
c 7→ cA : de la simboluri de constante la constante ale lui A
v 7→ s(v) : de la variabile la indivizi ai lui A
t 7→ tA (s) : de la termeni la indivizi ai lui A
ϕ 7→ kϕ(s)k : de la formule la valori de adevăr.
Prin funcţia k·kA , conectorii →, ¬, ∨, ∧, ↔ sunt transformaţi ı̂n operaţiile booleene
corespunzătoare, iar cuantificatorii ∀ şi ∃ ı̂n operaţiile infimum şi supremum (cu A
ca mulţime de indici).
Lema 5.2.4 Fie s1 , s2 două interpretări. Pentru orice termen t, avem:
s1 |F V (t) = s2 |F V (t) =⇒ tA (s1 ) = tA (s2 ).
5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 125

Demonstraţie. Prin inducţie, după modul de definire al termenului t:


· dacă t este variabilă sau constantă, atunci afirmaţia este imediată,
· dacă t este
Sn f (t1 , . . . , tn ), atunci
F V (t) = i=1 F V (ti ), s1 |F V (t) = s2 |F V (t)
=⇒ s1 |F V (ti ) = s2 |F V (ti ) , i = 1, . . . , n
=⇒ tA A
i (s1 ) = ti (s2 ), i = 1, . . . , n
=⇒ t (s1 ) = f A (tA
A A A A A A
1 (s1 ), . . . , tn (s1 )) = f (t1 (s2 ), . . . , tn (s2 )) = t (s2 ). 2

Lema precedentă arată că valoarea tA (s) a termenului t ı̂n interpretarea s de-
pinde numai de restricţia lui s la F V (t).

Propozitia 5.2.5 Pentru orice formulă ϕ şi pentru orice interpretări s1 , s2 , avem:

s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ) =⇒ kϕ(s1 )k = kϕ(s2 )k.

Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ:

· dacă ϕ este de forma t1 = t2 , atunci F V (ϕ) = F V (t1 ) ∪ F V (t2 ),


s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ)
=⇒ s1 |F V (tj ) = s2 |F V (tj ) , j = 1, 2,
=⇒ tA A
j (s1 ) = tj (s2 ), j = 1, 2 (conform Lemei 5.2.4).
Rezultă
kϕ(s1 )k = 1 ⇐⇒ tA A A A
1 (s1 ) = t2 (s1 ) ⇐⇒ t1 (s2 ) = t2 (s2 ) ⇐⇒ kϕ(s2 )k = 1,
de unde kϕ(s1 )k = kϕ(s2 )k.
Sm
· dacă ϕ este de forma R(t1 , . . . , tm ), atunci F V (ϕ) = j=1 F V (tj ), deci
s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ)
=⇒ s1 |F V (tj ) = s2 |F V (tj ) , j = 1, . . . , m,
=⇒ tA A
j (s1 ) = tj (s2 ), j = 1, . . . , m.
Rezultă
kϕ(s1 )k = 1 ⇐⇒ (tA A
1 (s1 ), . . . , tm (s1 )) ∈ R
A

⇐⇒ (tA A
1 (s2 ), . . . , tm (s2 )) ∈ R
A

⇐⇒ kϕ(s2 )k = 1.

· dacă ϕ este de forma α → β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),


s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ)

=⇒ s1 |F V (α) = s2 |F V (α) , s1 |F V (β) = s2 |F V (β)

=⇒ kα(s1 )k = kα(s2 )k, kβ(s1 )k = kβ(s2 )k (ipoteza inducţiei)

=⇒ kϕ(s1 )k = kϕ(s2 )k.


126 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

· dacă ϕ este de forma ¬ψ, atunci se procedează analog.

· dacă ϕ este de forma ∀xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.


Fie a ∈ A.
Dacă s1 |F V (ϕ) = s2 |F V (ϕ) , atunci s1 [xa ] |F V (ψ) = s2 [xa ] |F V (ψ) .

Conform ipotezei inducţiei, kψ(s1 [xa ])k = kψ(s2 [xa ])k, deci
V V
kϕ(s1 )k = a∈A kψ(s1 [xa ])k = a∈A kψ(s2 [xa ])k = kϕ(s2 )k. 2

Conform lemei precedente, valoarea de adevăr a unei formule ϕ ı̂ntr-o inter-


pretare s depinde numai de restricţia lui s la F V (ϕ).

Notatie 5.2.6 Dacă {x1 , . . . , xn } conţine variabilele ce apar ı̂ntr-un termen t,


atunci notăm t(x1 , . . . , xn ). Reamintim că ϕ(x1 , . . . , xn ) ı̂nseamnă F V (ϕ) ⊆ {x1 , . . . , xn }.

Definitie 5.2.7 Fie t(x1 , . . . , xn ) un termen, ϕ(x1 , . . . , xn ) o formulă şi a1 , . . . , an ∈


A. Definim

tA (a1 , . . . , an ) = tA (s) ∈ A, kϕ(a1 , . . . , an )k = kϕ(s)k ∈ L2 ,

unde s : V −→ A este o interpretare ce verifică s(xi ) = ai , i = 1, . . . , n.

Conform Lemei 5.2.4 şi Propoziţiei 5.2.5, definiţiile lui tA (a1 , . . . , an ) şi kϕ(a1 , . . . , an )k
sunt corecte (depind numai de condiţia s(ai ) = ai , i = 1, . . . , n).

Notatie 5.2.8
def.
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ kϕ(a1 , . . . , an )k = 1.

Folosind această notaţie, transcriem unele proprietăţi din definiţia k · k.


· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este t1 (x1 , . . . , xn ) = t2 (x1 , . . . , xn ), atunci

A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ tA A
1 (a1 , . . . , an ) = t2 (a1 , . . . , an ).

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este R(t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )), atunci

A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (tA A A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an )) ∈ R .

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ¬ψ(x1 , . . . , xn ), atunci

A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ A 6|= ψ[a1 , . . . , an ].

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) → β(x1 , . . . , xn ), atunci

A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] ⇔ A |= β[a1 , . . . , an ]).


5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 127

· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) ∨ β(x1 , . . . , xn ), atunci


A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] sau A |= β[a1 , . . . , an ]).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) ∧ β(x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] şi A |= β[a1 , . . . , an ]).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este α(x1 , . . . , xn ) ↔ β(x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (A |= α[a1 , . . . , an ] ⇔ A |= β[a1 , . . . , an ]).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∀xψ(x, x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ pentru orice a ∈ A, A |= ψ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∃xψ(x, x1 , . . . , xn ), atunci
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ există a ∈ A, A |= ψ[a1 , . . . , an ].
Noţiunea ”A |= ϕ[a1 , . . . , an ]” poate fi definită ı̂n mod direct, fără a face apel
la k · kA . Definiţia este prin inducţie, constând ı̂n echivalenţele de mai sus.
Observatie 5.2.9 Dacă ϕ este un enunţ, atunci kϕ(s)k nu depinde de inter-
pretarea s; ı̂n acest caz, notăm kϕk = kϕ(s)k. De asemenea,
A |= ϕ ⇔ kϕk = 1.
Definitii 5.2.10
Dacă A |= ϕ, spunem că enunţul ϕ este adevărat ı̂n A sau că A este model
pentru ϕ.
Dacă Γ este o mulţime de enunţuri, atunci spunem că A este model al lui Γ,
dacă A este model pentru orice ϕ ∈ Γ; notăm aceasta cu
A |= Γ.
Dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este o formulă, atunci A este model al lui ϕ(x1 , . . . , xn ), şi
notăm aceasta scriind:
A |= ϕ(x1 , . . . , xn ),
dacă
A |= ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ).
Prin definiţie, o teorie este o mulţime de formule ale lui Lτ . Dacă Σ este o
teorie, atunci A este model 3 al lui Σ, şi notăm aceasta scriind
A |= Σ,
3 In matematică, noţiunea de model are mai multe sensuri. Prin model matematic al unei
situaţii concrete se ı̂nţelege, de obicei, un ansamblu de noţiuni şi de relaţii ce dau o reprezentare
matematică a acelei situaţii. In acest caz, este realizată o trecere de la concret la abstract.
Noţiunea de model al unei teorii este asociată unui traseu invers. Teoria este un concept al unei
lumi simbolice (sintaxa), iar un model al său aparţine lumii reale a structurilor.
128 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

dacă A este model pentru fiecare ϕ ∈ Σ.


Convenţie: Pentru orice structură A,

A |= ∅.

Definiţia noţiunii ”A |= Σ” a fost dată de A. Tarski. Ea stă la baza teoriei


modelelor, una din principalele ramuri ale logicii matematice.

In rezolvarea unor probleme din logica predicatelor, se impune să lărgim lim-
bajul Lτ , prin adăugarea unor constante noi. Vom prezenta ı̂n continuare câteva
rezultate simple legate de acest procedeu.
Fie C o mulţime de constante noi (distincte de constantele lui Lτ ).
Considerăm limbajul Lτ (C), obţinut din Lτ prin adăugarea constantelor din C.
O structură a lui Lτ (C) este de forma (A, ac )c∈C , unde A este o structură core-
spunzătoare lui A şi ac ∈ A, pentru orice c ∈ C (ac este interpretarea constantei
c ∈ C). Dacă c = {c1 , . . . , cn }, atunci o structură pentru L(c1 , . . . , cn ) va fi de
forma (A, a1 , . . . , an ), unde ai este interpretarea lui ci , i = 1, . . . , n.
Lema 5.2.11 Pentru orice termen t(x1 , . . . , xn ) al lui Lτ şi pentru orice a1 , . . . , an ∈
A,
t(c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = tA (a1 , . . . , an ).
Demonstraţie. Prin inducţie asupra lui t:
· t este x: t(c)(A,a) = a = tA (a),
· t este o constantă d din Lτ : t(c)(A,a) = dA = tA (a),
· t este f (t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )):
t(c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn ))
= f (A,a1 ,...,an ) (t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) , . . . , tm (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) )
= f A (tA A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an ))
= tA (a1 , . . . , an ),
ipoteza inducţiei fiind: tj (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = tA j (a1 , . . . , an ), j = 1, . . . , m. 2

Propozitia 5.2.12 Pentru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) a lui Lτ şi pentru orice
a1 , . . . , an ∈ A,

(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].

Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ:


· dacă ϕ este t1 (x1 , . . . , xn ) = t2 (x1 , . . . , xn ), atunci:
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = t2 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an )
⇐⇒ tA A
1 (a1 , . . . , an ) = t2 (a1 , . . . , an )
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ este R(t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )), atunci:
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn )
⇐⇒ (t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) , . . . , tm (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) ) ∈ R(A,a1 ,...,an )
⇐⇒ (tA A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an )) ∈ R
A
5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 129

⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ este ¬α: (exerciţiu, folosind inducţia).
· dacă ϕ este α → β: (exerciţiu, folosind inducţia).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xb ) este ∀xψ(x, x1 , . . . , xn ).
Ipoteza inducţiei: pentru orice constante c, c1 , . . . , cn şi pentru orice a, a1 , . . . , an ∈
A:
(A, a, a1 , . . . , an ) |= ψ(c, c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ A |= ψ[a, a1 , . . . , an ].
Atunci,
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn )
⇐⇒ pentru orice a ∈ A, (A, a1 , . . . , an ) |= ψ(x, c1 , . . . , cn )[a] (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ pentru orice a ∈ A, A |= ψ(a, a1 , . . . , an ) (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ]. 2

Un caz special ı̂l constituie extinderea limbajului Lτ cu simboluri de constante


pentru elementele unei structuri date.
Fie A o structură şi C = {ca | a ∈ A} cu ca 6= cb pentru a 6= b. O structură pen-
tru Lτ (C) este de forma (B, ba )a∈A , cu ba ∈ B, pentru orice a ∈ A. In particular,
(A, a)a∈A este o structură pentru Lτ (C).
Vom identifica constanta ca cu a, deci pe C cu A. Atunci, limbajul Lτ (C)
se va nota cu Lτ (A). Conform Propoziţiei 5.2.12, pentru ϕ(x1 , . . . , xn ) ∈ L şi
a1 , . . . , an ∈ A, avem

(A, a)a∈A |= ϕ(ca1 , . . . , can ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].

Cu identificarea ca ↔ a, echivalenţa se scrie

(A, a)a∈A |= ϕ(a1 , . . . , an ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].

Conform acestei echivalenţe, este natural să scriem A |= ϕ(a1 , . . . , an ) ı̂n loc de
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] sau de echivalentul său (A, a)a∈A |= ϕ(a1 , . . . , an ).

Definitie 5.2.13
Enunţul ϕ este universal adevărat (şi notăm aceasta cu: |= ϕ) dacă A |= ϕ,
pentru orice structură A (de un tip fixat τ ).
Formula ϕ(x1 , . . . , xn ) este universal adevărată dacă enunţul ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
este universal adevărat.

Exemplu 5.2.14 Fie Lτ limbajul egalităţii: fără operaţii, predicate şi constante.
Structurile corespunzătoare sunt exact mulţimile.
- pentru n ≥ 1, considerăm enunţul σn definit de:
V Wn
∃x1 . . . ∃xn [ 1≤i<j≤n ¬(xi = xj ) ∧ ∀y( i=1 y = xi )].
130 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Atunci, pentru orice mulţime A:


A |= σn ⇐⇒ cardinalul lui A este n (| W
A |= n).
n
- A are cel mult n elemente ⇐⇒ A |= k=1 σk .
Wn−1
- A are cel puţin n elemente ⇐⇒ A |= ¬ k=1 σk (n ≥ 2).

Exemplu 5.2.15 Fie Lτ limbajul teoriei grafurilor: cu un singur predicat binar,


R. Fie următorul graf simetric G = (X, R):

•d
½½
• •½
a b ZZ
Z•
c

X = {a, b, c, d}, R = {(a, b), (b, a), (b, c), (c, b), (b, d), (d, b), (c, d), (d, c)}.

Vrem să vedem dacă

G |= ∀x∃y∀z(R(x, z) ∨ R(y, z)).

Aceasta este echivalent cu a arăta că următoarele patru afirmaţii sunt adevărate:
(1) G |= ∃y∀z(R(a, z) ∨ R(y, z))
(2) G |= ∃y∀z(R(b, z) ∨ R(y, z))
(3) G |= ∃y∀z(R(c, z) ∨ R(y, z))
(4) G |= ∃y∀z(R(d, z) ∨ R(y, z)).
Analizăm (1): are loc dacă una din următoarele afirmaţii este adevărată:
(1a) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(a, z))
(1b) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(b, z))
(1c) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(c, z))
(1d) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(d, z)).
De exemplu, (1b) are loc dacă următoarele patru afirmaţii sunt adevărate:
(1ba) G |= (R(a, a) ∨ R(b, a))
(1bb) G |= (R(a, b) ∨ R(b, b))
(1bc) G |= (R(a, c) ∨ R(b, c))
(1bd) G |= (R(a, d) ∨ R(b, d)).
Se observă că toate aceste afirmaţii sunt adevărate.

Exemplu 5.2.16 Fie G = (X, R) un graf simetric. Pentru x ∈ X, gradul lui x


este
deg(x) =| {y ∈ X | xRy} | .
Pentru orice n ≥ 1, notăm cu ϕn (x) următoarea formulă:
Vn Vn
∃x1 . . . ∃xn [ i=1 xRxi ∧ ∀y( i=1 ¬(y = xi ) → ¬R(x, y))].
5.2. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 131

Formula ϕn (x) exprimă faptul că ”x are gradul n”. Iată şi alte trei exemplificări
de formalizare a unor proprietăţi de ordinul I:
Wn
- gradul lui x este cel mult n: k=1 ϕk (x).
Wn+1
- gradul lui x este cel puţin n + 2: ¬ k=1 ϕk (x).

- există un x astfel ı̂ncât gradul său să fie mai mare ca 5 şi mai mic ca 8:

∃x(ϕ6 (x) ∨ ϕ7 (x)).

Exemplu 5.2.17 Un monoid este o structură de forma A = (A, +, 0), unde + este
o operaţie binară, asociativă şi 0 este element neutru.
Limbajul monoizilor va avea un simbol de operaţie binară, +, şi o constantă, 0.

A monoid ⇐⇒ A |= ∀x∀y∀z(x+(y +z) = (x+y)+z)∧∀x(x+0 = 0+x = x).

Ordinul unui element a ∈ A este cel mai mic n astfel ı̂ncât na = 0; dacă nu
există un asemenea n, atunci ordinul lui a este ∞.
Formula

ordn (x) : ¬(x = 0) ∧ ¬(2x = 0) ∧ . . . ∧ ¬((n − 1)x = 0) ∧ (nx = 0)

exprimă faptul că ordinul lui x este n.


Observăm că ”ordinul lui x este finit” nu
W∞este proprietate de ordinul I. Ea s-ar
putea exprima ca o ”disjuncţie infinită”: n=1 ordn (x). O asemenea formulă ar
presupune un limbaj ce admite disjuncţii şi conjuncţii infinite.

• Vom defini acum noţiunea de deducţie semantică (ı̂n sensul lui Tarski).

Definitie 5.2.18 Fie Σ o mulţime de formule şi ϕ o formulă a lui Lτ .


Spunem că ϕ se deduce semantic din ipotezele Σ (şi notăm: Σ |= ϕ) dacă ϕ este
adevarată ı̂n orice model A al lui Σ:

A |= Σ =⇒ A |= ϕ.

Observatie 5.2.19 Cum A |= ∅ pentru orice structură A (prin convenţie), rezultă


că:
∅ |= ϕ ⇐⇒|= ϕ.

Observatie 5.2.20
Σ ⊆ ∆, Σ |= ϕ =⇒ ∆ |= ϕ.

Propozitia 5.2.21
132 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn ), Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn ) → ψ(x1 , . . . , xn )

Σ |= ψ(x1 , . . . , xn )

Demonstraţie. Fie A |= Σ. Conform ipotezei,

A |= ϕ(x1 , . . . , xn ), A |= ϕ(x1 , . . . , xn ) → ψ(x1 , . . . , xn ).

Fie a1 , . . . , an ∈ A. Atunci, A |= ϕ(a1 , . . . , an ) şi A |= ϕ(a1 , . . . , an ) → ψ(a1 , . . . , an ),


deci A |= ψ(a1 , . . . , an ). Am demonstrat că A |= ψ(x1 , . . . , xn ). 2
Propozitia 5.2.22

Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn )

Σ |= ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )

Teorema 5.2.23 (Teorema deducţiei semantice)


Fie Σ o mulţime de formule, ϕ un enunţ şi ψ o formulă. Atunci, are loc
următoarea echivalenţă:

Σ |= ϕ → ψ ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} |= ψ.

Demonstraţie.
=⇒: Din Σ |= ϕ → ψ avem Σ ∪ {ϕ} |= ϕ → ψ. Cum Σ |= ϕ, rezultă Σ |= ψ (cf.
Propoziţiei 5.2.12).
⇐=: Vom presupune ψ = ψ(x1 , . . . , xn ). Trebuie să arătam că:

A |= Σ =⇒ A |= ϕ → ψ(x1 , . . . , xn ).

Fie A |= Σ. Vrem sa aratam ca A |= ϕ → ψ(x1 , . . . , xn ), adică

A |= ∀x1 . . . ∀xn (ϕ → ψ(x1 , . . . , xn )).

Fie a1 , . . . , an ∈ A; arătam că

A |= ϕ → ψ(a1 , . . . , an ).

Aceasta este echivalent cu

A |= ϕ =⇒ A |= ψ(a1 , . . . , an ).

Presupunem A |= ϕ, de unde A |= Σ ∪ {ϕ}. Conform ipotezei, A |= ψ(x1 , . . . , xn ),


deci A |= ψ(a1 , . . . , an ). 2
5.3. EXEMPLE DE ENUNŢURI UNIVERSAL ADEVĂRATE 133

Observatie 5.2.24 Implicaţia =⇒ este adevărată pentru cazul când ϕ este o for-
mulă arbitrară. Implicaţia ⇐= nu este adevarată ı̂n general:
∅ ∪ {x = y} |= (x = z): pentru că A |= (x = y) =⇒ A |= (x = z).
Nu avem ı̂nsă ∅ |= (x = y) → (x = z). Intr-adevăr, dacă ar fi aşa, atunci am avea
A |= (x = y) =⇒ x = z pentru orice structură A. Atunci,

A |= ∀x∀y∀z(x = y → x = z),

ceea ce nu este adevărat.

Exercitii 5.2.25

Σ |= ϕ → ψ Σ |= ϕ → ψ
(1) (2)
Σ |= ∀x ϕ → ∀x ψ Σ |= ∃x ϕ → ∃x ψ

Σ |= ϕ ↔ ψ Σ |= ϕ ↔ ψ
(3) (4)
Σ |= ∀x ϕ ↔ ∀x ψ Σ |= ∃x ϕ ↔ ∃x ψ

Exercitiu 5.2.26 Fie CS (Σ) = {ϕ | ϕ formula, Σ |= ϕ}. Atunci, pentru orice


formulă α,
Σ |= α ⇐⇒ CS (Σ) |= α.

5.3 Exemple de enunţuri universal adevărate

In această secţiune vom prezenta o listă de enunţuri universal adevărate, precum


şi unele enunţuri ce nu sunt universal adevărate. Atunci când nu se precizează, se
va presupune că k · k = k · kA , unde A este o structură oarecare.

Exemplu 5.3.1

|= ∀x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)).

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:


- k∀x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x))k = 1
- k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k → (k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k) = 1
134 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

- k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k ≤ k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k


- k∀x(ϕ(x)
V → ψ(x))k ∧ k∀xϕ(x)k
V ≤ k∀xψ(x)k
V
- Va∈A kϕ(a) → ψ(a)k ∧ a∈A kϕ(a)k ≤ V a∈A kψ(a)k
- a∈A (kϕ(a)k ∧ (kϕ(a)k → kψ(a)k)) ≤ a∈A kψ(a)k.
Pentru a stabili această ultimă inegalitate, este suficient să arătam că pentru orice
a ∈ A avem
kϕ(a)k ∧ (kϕ(a)k → kψ(a)k) ≤ kψ(a)k.
Ori, ı̂n orice algebră Boole avem: x ∧ (x → y) = x ∧ y ≤ y.

Exemplu 5.3.2

6|= (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)) → ∀x(ϕ(x) → ψ(x)).

Considerăm un limbaj cu un singur predicat, <, şi cu două constante, 2, 3.


Fie structura A = ({1, 2, . . . , n, . . .}, <, 2, 3) şi formulele:
ϕ(x) : x = 2,
ψ(x) : x ≥ 3, (x ≥ 3 este abrevierea lui ¬(x < 3)).
Considerând interpretări ı̂n structura A menţionată, avem:
k ∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k = k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k =
V∞ V∞
( n=1 kn = 2k) → ( n=1 kn ≥ 3k) = 0 → 0 = 1.
V∞ V∞
k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k = n=1 kn = 2 → n ≥ 3k = n=1 (kn = 2k → kn ≥ 3k) = 0.
Rezultă:
k(∀xϕ(x) → ∀xψ(x)) → ∀x(ϕ(x) → ψ(x))k =
k∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k → k∀x(ϕ(x) → ψ(x))k = 1 → 0 = 0.

Exemplu 5.3.3

|= (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)) → ∃x(ϕ(x) → ψ(x)).

Este
V echivalent cu aVdemonstra: W
( a∈A kϕ(a)k) → ( b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (kϕ(a)k → kψ(a)k)

ceea
W ce este echivalent
V cu: W
( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ ( b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (¬kϕ(a)k ∨ kψ(a)k)

ceea
W ce este echivalent
V cu: W
a∈A (¬kϕ(a)k ∨ b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (¬kϕ(a)k ∨ kψ(a)k).

Această din urmă inegalitate este evidentă.


5.3. EXEMPLE DE ENUNŢURI UNIVERSAL ADEVĂRATE 135

Exemplu 5.3.4

6|= ∃x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x)).

Considerăm limbajul cu un singur predicat binar < şi cu constantele 1, 2.


Luăm tot structura A = ({1, 2, . . . , n, . . .}, <, 1, 2) şi formulele:
ϕ(x) : x ≥ 1,
ψ(x) : x = 2. W
k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k = n≥1 (kn ≥ 1k → kn = 2k) = 1;
V V
k∀xϕ(x)k = n kn ≥ 1k = 1; k∀xψ(x)k = n kn = 2k = 0;

k∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k = k∀xϕ(x)k → k∀xψ(x)k = 1 → 0 = 0;


k∃x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∀xψ(x))k =
k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k → k∀xϕ(x) → ∀xψ(x)k = 1 → 0 = 0.

Exemplu 5.3.5

|= (∃xϕ(x) → ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) → ψ(x)).

W W
k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = ( a∈A kϕ(a)k) → ( b∈A kψ(b)k) =
V W W V
( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ b∈A kψ(b)k = b∈A (( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ kψ(b)k) ≤
W
b∈A (¬kϕ(b)k ∨ kψ(b)k) = k∃x(ϕ(x) → ψ(x))k.

Exemplu 5.3.6

6|= ∃x (ϕ(x) → ψ(x)) → (∃xϕ(x) → ∃xψ(x)).

Considerăm limbajul ce are o operaţie binară, +, un predicat binar, <, şi o con-
stantă, 1.
Structura este A = (N∗ , +, <, 1), iar formulele:
ϕ(x) : ∃y(x = y + y) (x este par),
ψ(x) : x < 1. W
k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k = n (¬kn este park ∨ kn < 1k) = 1;

k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = k∃x(x este par)k → k∃x(x < 1)k = 1 → 0 = 0;


k∃x (ϕ(x) → ψ(x))k → k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = 1 → 0 = 0.

Exemplu 5.3.7

|= ∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∃xψ(x)).


136 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

- k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x)) → (∀xϕ(x) → ∃xψ(x))k = 1,


- k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x))k ≤ k∀xϕ(x)k → k∃xψ(x)k,
- k∀xϕ(x)k ∧ k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x))k ≤ k∃xψ(x)k.
Demonstrăm ultima inegalitate: V W
k∀xϕ(x)k ∧ k∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x))k = a∈A kϕ(a)k ∧ ( b∈A (kϕ(b)k ↔ kψ(b)k)) =
W V
b∈A [( a∈A kϕ(a)k) ∧ (kϕ(b)k ↔ kψ(b)k)] ≤
W W
b∈A [kϕ(b)k ∧ (kϕ(b)k → kψ(b)k)] = b∈A (kϕ(b)k ∧ kψ(b)k) ≤
W
b∈A kψ(b)k = k∃xψ(x)k.

Exemplu 5.3.8

6|= (∀xϕ(x) → ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) ↔ ψ(x)).

Fie Lτ limbajul egalităţii, ı̂mbogăţit cu constantele 1, 2 şi A = N.


Considerăm formulele:
ϕ(x) : x = 1,
ψ(x) : x = 2.
k∀x(x = 1) → ∃x(x = 2)k = k∀x(x = 1)k → k∃x(x = 2)k = 0 → 1 = 1;
k∃x(x = 1 ↔ x = 2)k = 0.

Exemplu 5.3.9

|= (∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)) → ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)).

k∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)k = k∀xϕ(x)k ∨ k∀xψ(x)k =


V V V
( a∈A kϕ(a)k) ∨ ( b∈A kψ(b)k) = a,b∈A (kϕ(a)k ∨ kψ(b)k) ≤
V
a∈A (kϕ(a)k ∨ kψ(a)k) = k∀x(ϕ(x) ∨ ψ(x))k.

Exemplu 5.3.10

6|= ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) → (∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)).

Se consideră un limbaj cu o operaţie binară, +, A = (N, +).


Considerăm formulele:
ϕ(x) : x = 2x, (2x este termenul x + x)
5.3. EXEMPLE DE ENUNŢURI UNIVERSAL ADEVĂRATE 137

ψ(x) : ¬(x = 2x).


k∀x[(x = 2x) ∨ (x 6= 2x)]k = 1;
k∀x(x = 2x)k = 0, k∀x(x6=2x)k = 0.
Deci,
k∀x[(x = 2x) ∨ (x6=2x)] → [∀x(x = 2x) ∨ ∀x(x6=2x)]k = 1 → (0 ∨ 0) = 1 → 0 = 0.
Exemplu 5.3.11
|= ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) → (∃xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)).

V V W
k∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x))k = a∈A (kϕ(a)k ∧ kψ(a)k) ≤ a∈A [ b∈A (kϕ(b)k ∧ kψ(a)k)] =
V W W V
a∈A [( b∈A kϕ(b)k) ∧ kψ(a)k] = ( b∈A kϕ(b)k) ∨ ( a∈A kψ(a)k) =

k∃xϕ(x)k ∨ k∀xψ(x)k = k∃xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)k.


Exemplu 5.3.12
6|= (∃xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)) → ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)).

Luăm un limbaj cu un predicat binar, <, şi două constante, 2, 3. A = (N, <, 2, 3).
k∃x(x = 2) ∨ ∀x(x < 3)k = k∃x(x = 2)k ∨ k∀x(x < 3)k = 1 ∨ 0 = 1.
k∀x[(x = 2) ∨ (x < 3)]k = 0.
Rezultă:
6|= (∃x(x = 2) ∨ ∀x(x < 3)) → ∀x((x = 2) ∨ (x < 3)).
Exemplu 5.3.13
|= ∃x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) ↔ (∃xϕ(x) ∨ ∃xψ(x)).
Exemplu 5.3.14
|= ∃x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) → (∃xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)).
Exemplu 5.3.15
6|= (∃xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) ∧ ψ(x)).

6|= (∃x(x = 2) ∧ ∃x(x = 3)) → ∃x ((x = 2) ∧ (x = 3))


(se ia limbajul egalităţii, ı̂mbogăţit cu două constante, 2, 3 şi A = (N, 2, 3)).
Exemplu 5.3.16
|= ∀x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) → (∀xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)).

Revine
V la inegalitatea: V W V W
a∈A (kϕ(a)k∧kψ(a)k) ≤ ( a∈A kϕ(a)k)∧( b∈A kψ(b)k) = a∈A (kϕ(a)k∧ b∈A kψ(b)k).
138 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Exemplu 5.3.17

6|= (∀xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)) → ∀x (ϕ(x) ∧ ψ(x)).

Se consideră un limbaj cu un predicat binar, <, şi cu constantele 2, 3. A = (N∗ , <


, 2, 3).
6|= (∀x(x ≥ 1) ∧ ∃x(x = 2)) → ∀x ((x ≥ 1) ∧ (x = 2)).

Exemplu 5.3.18

|= ∀x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) ↔ (∀xϕ(x) ∧ ∀xψ(x)).

Exemplu 5.3.19

|= ∀x1 . . . ∀xn ∀y1 . . . ∀ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔

[∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ∀y1 . . . ∀ym ψ(y1 , . . . , ym )].

Exemplu 5.3.20

|= ∃x1 . . . ∃xn ∃y1 . . . ∃ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔

[∃x1 . . . ∃xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ∃y1 . . . ∃ym ψ(y1 , . . . , ym )].

Exemplu 5.3.21

|= ∀x1 . . . ∀xn ∃y1 . . . ∃ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔

[∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∨ ∃y1 . . . ∃ym ψ(y1 , . . . , ym )].

Exemplu 5.3.22

|= ∃x1 . . . ∃xn ∀y1 . . . ∀ym [ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ψ(y1 , . . . , ym )] ↔

[∃x1 . . . ∃xn ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ∀y1 . . . ∀ym ψ(y1 , . . . , ym )].

5.4 Sintaxa calculului cu predicate

In prima secţiune a acestui capitol a fost definit limbajul formal al lui Lτ (aso-
ciat structurilor de ordinul I având o signatură fixată). Formulele şi enunţurile lui
Lτ sunt expresia simbolică a proprietăţilor de ordinul I. Această secţiune continuă
construcţia sintaxei lui Lτ : sunt precizate axiomele şi regulile sale de deducţie şi
apoi se definesc teoremele formale şi deducţia formală din ipoteze. Sunt prezentate
mai multe exemple de demonstraţii formale ı̂n Lτ şi câteva proprietăţi sintactice.
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 139

Axiomele calculului cu predicate sunt:


(A0): axiomele calculului propoziţional,
(A1): ∀x(ϕ → ψ) → (ϕ → ∀xψ), dacă x 6∈ F V (ϕ),
(A2): ∀xϕ(x, y1 , . . . , yn ) → ϕ(t, y1 , . . . , yn ), unde t este un termen oarecare,
(A3): x = x,
(A4): x = y → (t(v1 . . . x . . . vn ) = t(v1 . . . y . . . vn )),
(A5): x = y → (ϕ(v1 . . . x . . . vn ) → ϕ(v1 . . . y . . . vn )).

(A3) - (A5) se numesc axiomele egalităţii.


Calculul cu predicate are două reguli de deducţie:

ψ, ψ → ϕ
: m.p.
ϕ

ϕ
: generalizarea (G.)
∀xϕ

• Vom defini acum teoremele formale.


Definitie 5.4.1 Teoremele formale ale lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:
· axiomele sunt teoreme formale,
· dacă ψ, ψ → ϕ sunt teoreme formale, atunci ϕ este teoremă formală (m.p.),
· dacă ϕ este teoremă formală, atunci ∀xϕ este teoremă formală (G.).
Momentul zero al acestei definiţii prin inducţie este precizat de axiome, iar pa-
sul inducţiei este asigurat de cele două reguli de deducţie (m.p. şi G.).

Faptul că ϕ este o teoremă formală va fi notat astfel:

` ϕ.

Aşadar, teoremele formale se obţin plecând de la axiome şi aplicând de un numar


finit de ori m.p. sau G.
Pentru comoditate, vom spune teoremă ı̂n loc de teoremă formală.

• Vom defini acum demonstraţiile formale.


Definitii 5.4.2
O demonstraţie formală a lui ϕ este un şir finit de formule ψ1 , . . . , ψn , astfel
ı̂ncât ψn = ϕ şi, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, avem una din situaţiile:
· ϕi este axiomă,
140 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

· exista j, k < i, astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi ,


· exista j < i şi x ∈ V , astfel ı̂ncât ψi = ∀xψj .
Numărul n se numeşte lungimea demonstraţiei formale.
Comparând definiţiile teoremelor formale şi ale demonstraţiilor formale, se ob-
servă că:
` ϕ ⇐⇒ (ϕ admite o demonstraţie formală).

Observatie 5.4.3 Axiomele calculului propoziţional şi regula de deduçtie modus


ponens sunt prezente şi la calculul cu predicate. Atunci, orice teoremă formală a
calculului propoziţional va fi şi teoremă formală a calculului cu predicate.

Urmează exemple de demonstraţii formale.


Propozitia 5.4.4
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y).
Demonstraţie. Scriem demonstraţia formală a formulei de mai sus:

` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀yϕ(x, y) (A2)


` ∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) (A2)
` ∀x∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) calc. prop.
` ∀x(∀x∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y)) G.
` ∀x(∀x∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y)) → (∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y)) (A1)
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y) m.p.
` ∀y(∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y)) G.
` ∀y(∀x∀yϕ(x, y) → ∀xϕ(x, y)) → (∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y)) (A1)
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y) m.p.
2
Propozitia 5.4.5
` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ).
Demonstraţie.

( 1) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xϕ calc. prop.


( 2) ` ∀xϕ → ϕ (A2)
( 3) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ϕ calc. prop.
( 4) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → (ϕ → ψ) analog cu (3)
( 5) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ψ (3), (4) + calc. prop.
( 6) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ψ] G.
( 7) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ψ] →
[∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xψ] (A1)
( 8) ` ∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xψ m.p., (6), (7)
( 9) ` [∀xϕ ∧ ∀x(ϕ → ψ) → ∀xψ] →
[∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ)] calc. prop.
(10) ` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) m.p., (8), (9).
2
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 141

Propozitia 5.4.6
` ∀xϕ ↔ ¬∃x¬ϕ.
Demonstraţie.

` ϕ → ¬¬ϕ calc. prop.


` ∀x(ϕ → ¬¬ϕ) G.
` ∀x(ϕ → ¬¬ϕ) → (∀xϕ → ∀x¬¬ϕ) Propoziţia 5.4.5
` ∀xϕ → ∀x¬¬ϕ m.p.
` ∀x¬¬ϕ → ∀xϕ analog
` ∀xϕ ↔ ∀x¬¬ϕ din ultimele două
` ∀x¬¬ϕ ↔ ¬¬∀x¬¬ϕ calc. prop.
` ∀xϕ ↔ ¬¬∀x¬¬ϕ din ultimele două.
Prin definiţie, ¬∃x¬ϕ este chiar ¬¬∀x¬¬ϕ. 2

Propozitia 5.4.7
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xϕ ↔ ∀xψ).

Demonstraţie.

` (ϕ ↔ ψ) → (ϕ → ψ) calc. prop.
` ∀x[(ϕ ↔ ψ) → (ϕ → ψ)] G.
` ∀x[(ϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] → [∀x(ϕ ↔ ψ) → ∀x(ϕ → ψ)] Propoziţia 5.4.5
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p.
` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) Propoziţia 5.4.5
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) m.p.
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xψ → ∀xϕ) analog
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → [(∀xϕ → ∀xψ) ∧ (∀xψ → ∀xϕ)] din ultimele două,
care este exact ceea ce trebuia demonstrat. 2
Propozitia 5.4.8

` (ϕ → ∀xψ) → ∀x(ϕ → ψ), dacă x 6∈ F V (ϕ).

Demonstraţie.

` (ϕ → ∀xψ) ∧ ϕ → ∀xψ calc. prop.


` ∀xψ → ψ (A2)
` (ϕ → ∀xψ) ∧ ϕ → ψ m.p.
` (ϕ → ∀xψ) → (ϕ → ψ) calc. prop.
` ∀x[(ϕ → ∀xψ) → (ϕ → ψ)] G.
` ∀x[(ϕ → ∀xψ) → (ϕ → ψ)] → [(ϕ → ∀xψ) → ∀x(ϕ → ψ)] (A1)
` (ϕ → ∀xψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p..
2
Propozitia 5.4.9

` ∀x(ϕ → ψ) ↔ (∃xϕ → ψ), dacă x 6∈ F V (ψ).


142 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Demonstraţie.

( 1) ` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) calc. prop.


( 2) ` ∀x[(ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ)] G.
( 3) ` ∀x[(ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ)] →
[∀x(ϕ → ψ) → ∀x(¬ψ → ¬ϕ)] Propozitia 5.4.5
( 4) ` ∀x(ϕ → ψ) → ∀x(¬ψ → ¬ϕ) m.p.
( 5) ` ∀x(¬ψ → ¬ϕ) → (¬ψ → ∀x¬ϕ) (A1)
( 6) ` ∀x(ϕ → ψ) → (¬ψ → ∀x¬ϕ) din (4), (5), calc. prop.
( 7) ` (¬ψ → ∀x¬ϕ) → (¬∀x¬ϕ → ¬¬ψ) calc. prop.
( 8) ` ∀x(ϕ → ψ) → (¬∀x¬ϕ → ¬¬ψ) din (6), (7)
( 9) ` ∀x(ϕ → ψ) ∧ ∃xϕ → ¬¬ψ din (8)
(10) ` ¬¬ψ → ψ
(11) ` ∀x(ϕ → ψ) ∧ ∃xϕ → ψ din (10)
(12) ` ∀x(ϕ → ψ) → (∃xϕ → ψ) din (11)
(13) ` (∃xϕ → ψ) → (¬ψ → ∀x¬ϕ) calc. prop. + def. lui ∃xϕ
(14) ` (∃xϕ → ψ) ∧ ¬ψ → ∀x¬ϕ calc. prop.
(15) ` ∀x¬ϕ → ¬ϕ (A2)
(16) ` (∃xϕ → ψ) ∧ ¬ψ → ¬ϕ calc. prop.
(17) ` (∃xϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ) calc. prop.
(18) ` (¬ψ → ¬ϕ) → (ϕ → ψ)
(19) ` (∃xϕ → ψ) → (ϕ → ψ) din (17), (18)
(20) ` ∀x[(∃xϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] →
[(∃xϕ → ψ) → ∀x(ϕ → ψ)] (A1)
(21) ` ∀x[(∃xϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] din (19), prin G.
(22) ` (∃xϕ → ψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p..
Din (12) şi (22), rezulta Propozitia 5.4.9. 2

Corolar 5.4.10
` ∀x(ϕ → ∃xψ) ↔ (∃xϕ → ∃xψ),

` ∀x(ϕ → ∀xψ) ↔ (∃xϕ → ∀xψ).

Demonstraţie. Din Propozitia 5.4.9, pentru că x nu apare liberă ı̂n ∃xψ şi ∀xψ.
2

Propozitia 5.4.11
` ∀x(ϕ ∧ ψ) ↔ (∀xϕ ∧ ∀xψ).

Demonstraţie.
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 143

( 1) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ∀xϕ calc. prop.


( 2) ` ∀xϕ → ϕ (A2)
( 3) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ (1) şi (2)
( 4) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ψ analog
( 5) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ ∧ ψ calc. prop.
( 6) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ ∧ ψ] G.
( 7) ` ∀x[∀xϕ ∧ ∀xψ → ϕ ∧ ψ] → [∀xϕ ∧ ∀xψ → ∀x(ϕ ∧ ψ)] (A1)
( 8) ` ∀xϕ ∧ ∀xψ → ∀x(ϕ ∧ ψ) m.p.
( 9) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → (ϕ ∧ ψ) calc. prop.
(10) ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ
(11) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → ϕ din (9), (10)
(12) ` ∀x[∀x(ϕ ∧ ψ) → ϕ] G.
(13) ` ∀x[∀x(ϕ ∧ ψ) → ϕ] → [∀x(ϕ ∧ ψ) → ∀xϕ] (A1)
(14) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → ∀xϕ m.p.
(15) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → ∀xψ analog
(16) ` ∀x(ϕ ∧ ψ) → (∀xϕ ∧ ∀xψ) din (14), (15).
Din (8), (16), rezultă Propoziţia 5.4.11. 2

Propozitia 5.4.12
` ϕ(t) → ∃xϕ(x).

Demonstraţie.

` ∀x¬ϕ(x) → ¬ϕ(t) (A2)


` ¬¬ϕ(t) → ¬∀x¬ϕ(x) calc. prop.
` ϕ(t) → ¬¬ϕ(t) calc. prop.
` ϕ(t) → ¬∀x¬ϕ(x) calc. prop..
2

Propozitia 5.4.13
(i) ` x = y → y = x,
(ii) ` (x = y) ∧ (y = z) → (x = z),
(iii) ` (x = y) → (ϕ(x) ↔ ϕ(y)).

Demonstraţie.
(i):
` x = y → (x = z → y = z) (A5)
` x = z → (x = y → y = z) calc. prop.
` x = x → (x = y → y = x) luând mai sus z = x
`x=x (A3)
`x= y→y =x m.p..
(ii):
`x=y→y =x (i)
` y = x → (y = z → x = z) (A3)
` x = y → (y = z → x = z) calc. prop.
` (x = y) ∧ (y = z) → x = z calc. prop..
144 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

(iii):
`x=y→y =x (i)
` y = x → (ϕ(y) → ϕ(x)) (A5)
` x = y → (ϕ(y) → ϕ(x)) calc. prop.
` x = y → (ϕ(x) → ϕ(y)) (A5)
` x = y → [(ϕ(x) → ϕ(y)) ∧ (ϕ(y) → ϕ(x))] calc. prop..
2
Propozitia 5.4.14
` ∀xϕ(x) → ∃xϕ(x).
Demonstraţie.
` ∀xϕ(x) → ϕ(x) (A3)
` ϕ(x) → ∃xϕ(x) Propoziţia 5.4.12
` ∀xϕ(x) → ∃xϕ(x) calc. prop..
2
Propozitia 5.4.15

∀x∃y(x = y).
Demonstraţie.

` x = y → ∃y(x = y) Propoziţia 5.4.12


` x = x → ∃y(x = y) punând termenul x ı̂n loc de y
`x=x (A3)
` ∃y(x = y) m.p..
2
Propozitia 5.4.16

` ∀x∀y∃z [(x = z) ∧ (z = y)].


Demonstraţie.

` (x = z) ∧ (z = y) → ∃z [(x = z) ∧ (z = y)] Propoziţia 5.4.12


` (x = z) ∧ (z = z) → ∃z [(x = z) ∧ (z = y)] luăm termenul z
` (x = z) ∧ (z = z)
` ∃z [(x = z) ∧ (z = y)] m.p..
2
Propozitia 5.4.17

ϕ→ψ

∀xϕ → ∀xψ
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 145

Demonstraţie. Din Propoziţia 5.4.5. 2

Propozitia 5.4.18

ϕ→ψ

∃xϕ → ∃xψ

Demonstraţie.

`ϕ→ψ ipoteză
` ¬ψ → ¬ϕ calc. prop.
` ∀x¬ψ → ∀x¬ϕ Propoziţia 5.4.17
` ¬∀x¬ϕ → ¬∀x¬ψ calc. prop.
Ultima formulă este chiar ` ∃xϕ → ∃xψ. 2

• Vom defini acum deducţia formală din ipoteze.

Definitie 5.4.19 Fie Σ o mulţime de formule şi ϕ o formulă. Definim noţiunea

Σ ` ϕ: formula ϕ se deduce (formal) din ipotezele Σ

prin următoarele clauze:


(a) ϕ este axiomă,
(b) ϕ ∈ Σ,
(c) există o formulă ψ, astfel ı̂ncât Σ ` ψ, Σ ` ψ → ϕ, adică:

Σ ` ψ, ψ → ϕ
m.p.
Σ`ϕ

(d) exista ψ şi x, astfel ı̂ncât Σ ` ψ şi ϕ este ∀xψ, adică:

Σ`ψ
G.
Σ ` ∀xψ
146 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Noţiunea ”Σ ` ϕ” a fost definită prin inducţie:


- momentul zero al inducţiei este precizat de (a) şi (b),
- pasul inducţiei (trecerea de la k la k + 1) este realizat prin aplicarea condiţiilor
(c) şi (d).
Observatie 5.4.20
∅ ` ϕ ⇐⇒ ` ϕ.
• Vom defini acum Σ-demonstraţiile formale.

Definitii 5.4.21
O Σ-demonstraţie formală a lui ϕ este un şir finit de formule ψ1 , . . . , ψn , astfel
ı̂ncât ψn = ϕ şi, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, avem una din situaţiile:
· ϕi este axiomă,
· ϕi ∈ Σ,
· exista j, k < i, astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi ,
· exista j < i şi x ∈ V , astfel ı̂ncât ψi = ∀xψj .
Numărul n se numeşte lungimea Σ-demonstraţiei formale.

Comparând definiţiile deducţiilor formale şi ale Σ-demonstraţiilor formale, se


observă că:

Σ ` ϕ ⇐⇒ (ϕ admite o Σ − demonstraţie formală).

Definitie 5.4.22 Dacă ϕ(1 , . . . , xn ) este o formulă, atunci ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
se numeste ı̂nchiderea sa universală.

Propozitia 5.4.23

Σ ` ϕ(x1 , . . . , xn ) ⇐⇒ Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ).

Demonstraţie.
=⇒: Se aplică (G.) de n ori.
⇐=:
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ∀x2 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
Σ ` ∀x2 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ∀x3 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
...
Σ ` ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ).
Conform calculului propozitiilor, rezulta:
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ).
Atunci,
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) prin ipoteza
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ) mai sus
Σ ` ϕ(x1 , . . . , xn ) m.p..
5.4. SINTAXA CALCULULUI CU PREDICATE 147

Conform propoziţiei precedente, studiul deducţiei formale din ipoteze poate fi


redus la enunţuri.

Propozitia 5.4.24
(a) Σ ` ϕ, Σ ⊆ ∆ =⇒ ∆ ` ϕ,
(b) Σ ` ϕ ⇐⇒ exista Σ0 ⊆ Σ, Σ0 finita, Σ0 ` ϕ.

Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ. 2

Teorema 5.4.25 (Teorema deducţiei)


Fie Σ o mulţime de formule, ϕ un enunţ şi ψ o fomulă. Atunci,

Σ ` ϕ → ψ ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} ` ψ.

Demonstraţie.
=⇒: Aplicând Propoziţia 5.4.24, (a) şi m.p..
⇐=: Prin inducţie asupra modului cum este definit Σ ∪ {ϕ} ` ψ. Totul decurge ca
ı̂n cazul calculului propoziţional, adăugându-se situaţia: ψ = ∀xα, Σ ∪ {ϕ} ` α:

Σ ∪ {ϕ} ` α =⇒ Σ`ϕ→α ipoteza inducţiei


=⇒ Σ ` ∀x(ϕ → α) G.
=⇒ Σ ` ∀x(ϕ → α) → (ϕ → ∀xα) (A1), ϕ fiind enunţ
=⇒ Σ ` ϕ → ∀xα m.p.
=⇒ Σ`ϕ→ψ conform notaţiei.
2

Definitie 5.4.26 O mulţime Σ de formule (teorie) se numeşte inconsistentă, dacă


Σ ` ϕ, pentru orice formulă ϕ. In caz contrar, Σ se numeşte consistentă.

Următoarele rezultate asupra teoriilor consistente şi teoriilor maximal consis-


tente se demonstrează la fel ca analoagele lor din cazul calculului propoziţional.

Propozitia 5.4.27 Pentru orice teorie Σ, sunt echivalente următoarele afirmaţii:


(1) Σ este inconsistentă,
(2) există o formulă ϕ, astfel ı̂ncât Σ ` ϕ ∧ ¬ϕ,
(3) există o formulă ϕ, astfel ı̂ncât Σ ` ϕ şi Σ ` ¬ϕ,
(4) pentru orice formulă ϕ, Σ ` ¬(ϕ → ϕ),
(5) există o formulă ϕ, astfel ı̂ncât Σ ` ¬(ϕ → ϕ).

Propozitia 5.4.28 Fie Σ o teorie şi ϕ o formulă a lui Lτ . Atunci,


(a) Σ ∪ {ϕ} este inconsistentă ⇐⇒ Σ ` ¬ϕ,
(b) Σ ∪ {¬ϕ} este inconsistentă ⇐⇒ Σ ` ϕ.
148 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Definitie 5.4.29 O teorie ∆ se numeşte maximal consistentă dacă este un element


maximal ı̂n mulţimea teoriilor consistente ale lui Lτ (ordonată de incluziune).

Cu alte cuvinte, o teorie consistentă ∆ este maximal consistentă dacă prin adăugarea
unor formule noi la ∆ se obţine o teorie inconsistentă.

Propozitia 5.4.30 Orice teorie consistentă se poate scufunda ı̂ntr-o teorie maxi-
mal consistentă.

Propozitia 5.4.31 Fie Σ o teorie maximal consistentă. Atunci,


(1) Σ ` ϕ ⇐⇒ ϕ ∈ Σ,
(2) Σ ` ϕ ∨ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ sau Σ ` ψ),
(3) Pentru orice formulă ϕ, avem: Σ ` ϕ sau Σ ` ¬ϕ.

Observatie 5.4.32 Fie Σ o teorie şi ϕ, ψ două formule ale lui Lτ . Atunci,

Σ ` ϕ ∧ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ şi Σ ` ψ).

Propozitia 5.4.33 Dacă Σ este o teorie consistentă, atunci sunt echivalente:


(1) Σ este maximal consistentă,
(2) pentru orice formule ϕ, ψ, Σ ` ϕ ∨ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ sau Σ ` ψ),
(3) pentru orice formulă ϕ, Σ ` ϕ sau Σ ` ¬ϕ.

5.5 Algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu


predicate

Secţiunea 5 studiază algebra Lindenbaum-Tarski asociată calculului cu predi-


cate. Mulţimea formulelor lui Lτ este factorizată printr-o relaţie de echivalenţă
canonică, iar mulţimea cât obţinută este ı̂nzestrată cu o structură de algebră Boole.
Operaţiile acestei algebre Boole se obţin din conectorii propoziţionali ai lui Lτ :
disjuncţia, conjuncţia şi negaţia. Implicaţia şi echivalenţa logică din sintaxa lui Lτ
sunt traduse algebric prin implicaţia booleană, respectiv prin echivalenţa booleană
din algebra Lindenbaum-Tarski. Până aici totul se produce ı̂n mod analog algebrei
Lindenbaum-Tarski a calculului propoziţional. In secţiune se analizează modul ı̂n
care cuantificatorii lui Lτ acţioneaza ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski. Astfel, se de-
gajă noţiunile de cuantificator existenţial şi de cuantificator universal ı̂ntr-o algebră
Boole, apoi noţiunea de algebră Boole monadică şi de algebră Boole cilindrică. Al-
gebrele Boole cilindrice sunt structurile algebrice asociate calculului cu predicate.
Multe din proprietăţile sintactice şi semantice ale lui Lτ pot fi formulate şi demon-
strate ı̂n contextul algebrelor Boole cilindrice (vezi monografia [8]).
5.5. ALGEBRA LINDENBAUM-TARSKI A CALCULULUI CU PREDICATE149

Fie F orm(Lτ ) mulţimea formulelor lui Lτ . Următoarea relaţie binară, ∼, pe


F orm(Lτ ):

ϕ ∼ ψ ⇐⇒` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ (` ϕ → ψ şi ` ψ → ϕ)

este o relaţie de echivalenţă (se demonstrează exact ca la calculul propoziţional).


Fie B = F orm(Lτ )/ ∼ mulţimea cât; pentru ϕ ∈ F orm(Lτ ), notăm cu ϕ b clasa
sa de echivalenţă. Definim următoarele operaţii pe mulţimea B:
def. def. def. def. def.
b ∨ ψb = ϕ
ϕ \ b ∧ ψb = ϕ
∨ ψ, ϕ \
∧ ψ, ¬ϕ
b = ¬ϕ,c 0 = ϕ\∧ ¬ϕ, 1 = ϕ\∨ ¬ϕ.

La fel ca ı̂n cazul calculului propoziţiilor, se poate arăta că definiţiile acestor operaţii
nu depind de reprezentanţi şi că structura

B = (B = F orm(Lτ )/ ∼, ∨, ∧, ¬, 0, 1)

este o algebră Boole, numită algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ .


La fel ca ı̂n cazul calculului propoziţional, sunt valabile echivalenţele următoare:
· ` ϕ → ψ ⇐⇒ ϕ b
b ≤ ψ,
· ` ϕ ⇐⇒ ϕ b = 1.

Considerăm funcţia surjectivă p : F orm(Lτ ) −→ B, p(ϕ) = ϕ, b pentru orice


ϕ ∈ F orm(Lτ ). Funcţia p are proprietăţile următoare:
· p(ϕ ∨ ψ) = p(ϕ) ∨ p(ψ), p(ϕ ∧ ψ) = p(ϕ) ∧ p(ψ), p(¬ϕ) = ¬p(ϕ),
· p(ϕ → ψ) = p(ϕ) → p(ψ), p(ϕ ↔ ψ) = p(ϕ) ↔ p(ψ),
· p(ϕ) ≤ p(ψ) ⇐⇒ ` ϕ → ψ,
· p(ϕ) = 1 ⇐⇒ ` ϕ.
Funcţia p duce operaţiile logice ı̂n operaţii booleene. In mod natural, se pune
problema care este comportamentul funcţiei p faţă de cuantificatori.
Propozitia 5.5.1
^ _
d
∀xϕ(x) = d
ϕ(v), d
∃xϕ(x) = d
ϕ(v).
v∈V v∈V

Demonstraţie. A proba prima formulă este echivalent cu:

d
(a) ∀xϕ(x) d pentru orice v ∈ V ,
≤ ϕ(v),

d pentru orice v ∈ V , atunci ψb ≤ ∀xϕ.


(b) dacă ψb ≤ ϕ(v), d

Avem:
(a): rezultă folosind axioma (A2): ` ∀xϕ → ϕ(v), pentru orice v ∈ V .

(b): Presupunem ψb ≤ ϕ(v), d v ∈ V , deci ` ψ → ϕ(v), v ∈ V . Alegem o


variabilă v ce nu apare ı̂n ψ sau ı̂n ∀xϕ(x).
150 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

` ψ → ϕ(v)
` ∀v(ψ → ϕ(v)) G.
` ∀v(ψ → ϕ(v)) → (ψ → ∀vϕ(v)) (A1)
(i) ` ψ → ∀vϕ(v) m.p..
De asemenea,

` ∀vϕ(v) → ϕ(x) (A2)


` ∀x[∀vϕ(v) → ϕ(x)] G.
` ∀x[∀vϕ(v) → ϕ(x)] → (∀vϕ(v) → ∀xϕ(x)) (A1)
(ii) ` ∀vϕ(v) → ∀xϕ(x) m.p..
\
Din (i) şi (ii) rezultă: ` ψ → ∀xϕ(x), adica ψb ≤ (∀xϕ(x)).

A doua relaţie rezultă din prima, folosind egalitaţile de Morgan:


^ _
\ = (¬∀x¬ϕ)
(∃xϕ) \ = ¬(∀x¬ϕ) \ =¬ \ =
(¬ϕ(v)) \
(ϕ(v)).
v∈V v∈V

Observatie 5.5.2 Folosind funcţia p, egalităţile din Propoziţia precedentă se scriu:


^ _
p(∀xϕ) = p(ϕ(v)), p(∃xϕ) = p(ϕ(v)).
v∈V v∈V

Notăm Sent(Lτ ) mulţimea enunţurilor lui Lτ . Atunci,

Sent(Lτ )/ ∼= {ϕ
b | ϕ ∈ Sent(Lτ )}

este o subalgebră Boole a lui B = F orm(Lτ )/ ∼.

Definitie 5.5.3 O submulţime Σ a lui F orm(Lτ ) se numeşte teorie a lui Lτ .

Vom generaliza acum construcţia de mai sus, definind algebra Lindenbaum-


Tarski a unei teorii.
Fie Σ o teorie a lui Lτ . Considerăm relaţia binară ∼Σ pe F orm(Lτ ) definită
astfel:
ϕ ∼Σ ψ ⇐⇒ Σ ` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ → ψ, Σ ` ψ → ϕ).
Atunci, ∼Σ este o relaţie de echivalenţă. Fie BΣ = F orm(Lτ )/ ∼Σ mulţimea cât.
Notăm cu ϕ/Σ clasa de echivalenţă a lui ϕ ∈ F orm(Lτ ). BΣ devine algebră Boole
faţă de operaţiile:
def. def.
ϕ/Σ ∨ ψ/Σ = (ϕ ∨ ψ)/Σ, ϕ/Σ ∧ ψ/Σ = (ϕ ∧ ψ)/Σ,
def. def. def.
¬(ϕ/Σ) = (¬ϕ)/Σ, 1 = (ϕ ∨ ¬ϕ)/Σ, 0 = (ϕ ∧ ¬ϕ)/Σ.
BΣ = (BΣ , ∨, ∧, ¬, 0, 1) se numeşte algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei Σ.
5.5. ALGEBRA LINDENBAUM-TARSKI A CALCULULUI CU PREDICATE151

Observatie 5.5.4
B = B∅

Propoziţia 5.5.1 se poate extinde cu uşurinţă la algebra Lindenbaum-Tarski BΣ .


In algebra Lindenbaum-Tarski BΣ , au loc echivalenţele următoare:

ϕ/Σ ≤ ψ/Σ ⇐⇒ Σ ` ϕ → ψ,

ϕ/Σ = 1 ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Aceste echivalenţe traduc ı̂n limbaj algebric proprietăţi ale deducţiei formale. Prin
cea de a doua echivalenţă, a demonstra că Σ ` ϕ se reduce la un calcul boolean.

5.5.1 Algebre Boole monadice. Algebre Boole cilindrice

In mod natural, se pune acum problema definirii algebrelor corespunzătoare cal-


culului cu predicate. Ele vor avea ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ .
Primul pas va fi obţinerea unei noţiuni de cuantificator (existenţial şi universal) pe
o algebră Boole oarecare.

Fie A = (A, ∨, ∧, ¬, 0, 1) o algebră Boole oarecare.

Definitie 5.5.5
Un cuantificator existenţial pe A este o funcţie ∃ : A −→ A, astfel ı̂ncât:
· ∃(0) = 0,
· x ≤ ∃(x),
· ∃(x ∧ ∃(y)) = ∃(x) ∧ ∃(y).

Dual, un cuatificator universal pe A este o funcţie ∀ : A −→ A, astfel ı̂ncât:


· ∀(1) = 1,
· x ≥ ∀(x),
· ∀(x ∨ ∀(y)) = ∀(x) ∨ ∀(y).

Dacă ∃ este un cuantificator existenţial pe A, atunci ∀(x) = ¬∃(¬x) defineşte


un cuantificator universal pe A; dacă ∀ este un cuantificator universal pe A, atunci
∃(x) = ¬∀(¬x) defineşte un cuantificator existenţial pe A.

Definitie 5.5.6 O algebră Boole monadică este o structură (A, ∃), unde A este o
algebră Boole şi ∃ este un cuantificator existenţial pe A.

Considerăm algebra Lindenbaum-Tarski B şi o variabilă oarecare x ∈ V . Definim


operaţia unară ∃x : B −→ B prin:
def.
∃x (ϕ)
b = ∃xϕ,d pentru orice ϕ ∈ F orm(Lτ ).
152 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Observatie 5.5.7 Operaţia ∃x este bine definită:

` ϕ ↔ ψ =⇒ ` ∃xϕ ↔ ∃xψ.

Propozitia 5.5.8 ∃x este un cuantificator existenţial pe B.

Demonstraţie. Cele trei relaţii:


· ∃x (0) = 0,
·ϕb ≤ ∃x (ϕ),
b
· ∃x ( ϕ b = ∃x (ϕ)
b ∧ ∃x (ψ)) b
b ∧ ∃x (ψ)

sunt echivalente cu :
· ` (ϕ ∧ ¬ϕ) ↔ ∃x(ϕ ∧ ¬ϕ), (putem lua pe ϕ = enunţ)
· ` ϕ → ∃xϕ,
· ` ∃x(ϕ ∧ ∃xψ) ↔ (∃xϕ ∧ ∃xψ. 2

Observatie 5.5.9 Cuantificatorul universal ∀x asociat lui ∃x este:


def.
∀x (ϕ)
b = ∀xϕ.d

Definiţia cuantificatorului existenţial (respectiv universal) pe o algebră Boole


oarecare a fost obţinută ı̂n mod independent de A. Tarski şi de P. Halmos. Cele
trei axiome simple ce definesc cuantificatorul existenţial (respectiv universal) por-
nesc din analiza proprietăţilor operaţiilor unare ∃x (respectiv ∀x ) ale algebrei
Lindenbaum-Tarski B.
Acţiunea cuantificatorului existenţial asupra formulelor lui Lτ este reflectată
ı̂n algebra Lindenbaum-Tarski B prin operaţiile unare (∃x )x∈V . Atunci, struc-
turile algebrice ale lui Lτ vor fi algebre Boole ı̂nzestrate cu familii de cuantificatori
existenţiali.

Definitie 5.5.10 Fie I o multime nevidă. Se numeşte I-algebră Boole cilindrică o


structură
(A, (∃i )i∈I , E)
unde:
· A este o algebră Boole,
· ∃i este cuantificator existenţial pe A, pentru orice i ∈ I,
· E este o funcţie E : I 2 −→ A, numită egalitate pe A,
astfel ı̂ncât următoarele condiţii sunt ı̂ndeplinite:

(C1 ) ∃i ◦ ∃j = ∃j ◦ ∃i , pentru orice i, j ∈ I,


(C2 ) E(i, i) = 1, i ∈ I,
(C3 ) E(i, j) = ∃k [E(i, k) ∧ E(k, j)], pentru k 6= i, j din I,
(C4 ) ∃i [E(i, j) ∧ x] ∧ ∃i [E(i, j) ∧ ¬x] = 0, pentru i 6= j ı̂n I.
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 153

\
Exemplu 5.5.11 Fie E0 : V −→ B, dată de E0 (x, y) = (x = y), pentru orice
x, y ∈ V . Atunci,
(B, (∃x )x∈V , E0 )
este o V -algebră Boole cilindrică.

Noţiunea de I-algebră Boole cilindrică este generalizarea structurii din Exemplul


5.5.11. In interpretare, I reprezintă mulţimea variabilelor, (∃i )i∈I familia cuantifi-
catorilor existenţiali, iar E reflectă predicatul de egalitate.

Exemplul următor ı̂ndepartează noţiunea de algebră cilindrică de sintaxa lui


Lτ .

Exemplu 5.5.12 Fie X, I două mulţimi nevide şi F (X I , L2 ) mulţimea funcţiilor


p : X I −→ L2 .
Pentru i ∈ I şi p : X I −→ L2 , definim funcţia ∃i (p) : X I −→ L2 prin:
_
∃i (p)(x) = {p(y) | y ∈ X I , y |I\{i} = x |I\{i} }, pentru orice x ∈ X I .

In felul acesta, obţinem o funcţie ∃i : F (X I , L2 ) −→ F (X I , L2 ). ∃i este un cuan-


tificator existenţial pe algebra Boole F(X I , L2 ).
De asemenea, definim E0 (i, j) : X I −→ L2 prin:
½
1, dacă xi = xj ,
E0 (i, j)(x) =
0, dacă xi 6= xj .

Se obţine o funcţie E0 : I 2 −→ F (X I , L2 ) : (i, j) 7→ E0 (i, j).


Atunci,
(F(X I , L2 ), (∃i )i∈I , E0 )
este o I-algebră Boole cilindrică.

Observatie 5.5.13 Algebrele cilindrice sunt structuri algebrice ce provin din sin-
taxa calculului cu predicate. Ele au fost definite şi studiate de A. Tarski, de elevii
săi L. Henkin şi J.D. Monk şi de numeroşi alţi cercetători [8]. Algebrele poliadice,
introduse de P. R. Halmos [5], constituie un al doilea tip de structuri algebrice
ce au ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ . Intre algebrele cilindrice
şi algebrele poliadice există o legatură puternică (vezi [3]), multe din proprietăţile
unora putând fi transferate celorlalte structuri. Cu toate acestea, teoriile lor s-au
dezvoltat separat şi, cel mai adesea, cu tehnici diferite.

5.6 Teorema de completitudine. Modele Henkin


154 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Completitudinea calculului cu predicate apare ca problemă ı̂n monografia lui


Hilbert şi Ackermann din 1928 [9]. Prima demonstraţie a teoremei de completitu-
dine pentru calculul cu predicate a fost obţinută de Gödel ı̂n teza sa de doctorat din
1929 şi publicată apoi ı̂n [4]. Gödel a demonstrat ı̂ntâi completitudinea calculului
cu predicate fără egalitate, apoi a extins rezultatul şi pentru limbaje cu egali-
tate. Limbajele considerate de Gödel erau numărabile şi nu conţineau simboluri de
operaţii. In [4], este obţinută şi teorema de compacitate, ca un corolar al teoremei
de completitudine. Demonstraţia originară a teoremei de completitudine (bazată
pe aducerea enunţurilor la forma normală Skolem) are ı̂n prezent mai mult un in-
teres istoric. Teorema de completudine a lui Gödel stabileşte echivalenţa teoremelor
formale cu enunţurile universal adevărate. In lucrarea [6], Henkin demonstrează
(pentru limbaje de orice cardinal) următorul rezultat: orice teorie consistentă a
lui Lτ admite un model. O consecinţă imediată a sa este teorema de completitu-
dine extinsă, ce afirmă echivalenţa deducţiei formale ı̂n Lτ cu deducţia semantică.
Teorema de completitudine a lui Gödel este un caz particular al teoremei de com-
pletitudine extinsă.
In această secţiune, prezentăm ı̂n detaliu demonstraţia dată de Henkin pentru
teorema de completitudine extinsă. Metoda folosită de Henkin ı̂n demonstraţie
(cunoscută sub numele de metoda constantelor) este un instrument eficace pen-
tru construcţii de modele ale teoriilor consistente (vezi discuţia din [7]). Ea a fost
folosită apoi cu succes ı̂n demonstrarea unor teoreme de completitudine pentru alte
sisteme logice (intuiţionist, modal, temporal, etc.), ca şi a unor teoreme importante
ale teoriei modelelor (teorema de omitere a tipurilor, teoreme de interpolare de tip
Craig, teoreme ale celor doi cardinali, etc.) (vezi [1], [2], [10]).

Fie Lτ un limbaj de ordinul I. Prin definiţie, cardinalul lui Lτ este:

| Lτ |=| F orm(Lτ ) |=| Sent(Lτ ) | .

Observatie 5.6.1 Presupunem că V este numărabilă şi că mulţimile de operaţii,
de relaţii şi de constante sunt cel mult numărabile. Atunci,

| Lτ |=| F orm(Lτ ) |=| Sent(Lτ ) |= ω,

unde ω este cardinalul mulţimilor numărabile. Spunem că Lτ este limbaj numărabil.

Fie C o mulţime de constante noi şi Lτ (C) limbajul obţinut din Lτ prin adăugarea
constantelor din C.

Observatie 5.6.2 Dacă | Lτ |=| C |, atunci | Lτ (C) |=| Lτ |=| C |.

Lema 5.6.3 Fie ϕ(x) o formulă ı̂n Lτ , c o constantă din C şi ϕ(c) enunţul din
Lτ (C) obţinut prin ı̂nlocuirea lui x cu c. Atunci, pentru orice teorie T a lui Lτ ,
avem:
T ` ϕ(c) ı̂n Lτ (C) ⇐⇒ T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ .
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 155

Demonstraţie.
=⇒: Dacă α1 (c), . . . , αn (c) = ϕ(c) este o demonstraţie formală a lui ϕ(c) din T ı̂n
Lτ (C), atunci α1 (x), . . . , αn (x) este o demonstraţie formală a lui ϕ(x) din T ı̂n Lτ .
Atunci, T ` ϕ(x) ı̂n Lτ , deci T ` ∀xϕ(x).
⇐=: Dacă T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ , atunci T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ (C). Cum ` ∀ϕ(x) → ϕ(c),
rezultă T ` ϕ(c) ı̂n Lτ (C). 2
Lema 5.6.4 Dacă T este o teorie consistentă ı̂n Lτ , atunci T este consistentă şi
ı̂n Lτ (C).
Demonstraţie. Presupunem că T nu este consistentă ı̂n Lτ (C), deci există
ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Lτ (C), astfel ı̂ncât
T ` ϕ(c1 , . . . , cn ) ∧ ¬ϕ(c1 , . . . , cn ), c1 , . . . , cn ∈ C.
Conform Lemei 5.6.3,
T ` ∀x1 . . . ∀xn (ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ¬ϕ(x1 , . . . , xn )),
deci:
T ` ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ¬ϕ(x1 , . . . , xn ) ı̂n Lτ ,
ceea ce contrazice consistenţa lui T . 2

O teorie ı̂nchisă este formată numai din enunţuri.


In continuare, vom considera numai teorii ı̂nchise.

Definitie 5.6.5 Fie T o teorie consistentă ı̂n Lτ (C). T se numeşte teorie Henkin,
dacă pentru orice formulă ϕ(x) a lui Lτ (C), cu cel mult o variabilă liberă x, există
c ∈ C, astfel ı̂ncât
T ` ∃xϕ(x) → ϕ(c).
Observatie 5.6.6 Implicaţia
T ` ϕ(c) → ∃xϕ(x)
are loc ı̂ntotdeauna.
Pentru a da o interpretare noţiunii de teorie Henkin, vom gândi o formulă ϕ(x)
ca pe o ”ecuaţie” ı̂n x. Atunci, enunţul ∃xϕ(x) va semnifica existenţa ”soluţiilor”
lui ϕ(x), iar ϕ(c) va ı̂nsemna că ”c este o soluţie” a lui ϕ(x).
Atunci, condiţia T ` ∃xϕ(x) → ϕ(x) din definiţia teoriei Henkin se interpretează
astfel: dacă ı̂n ipotezele T ecuaţia ϕ(x) admite soluţie, atunci o soluţie a sa poate
fi aleasă din mulţimea C.
Lema 5.6.7 Fie Lτ un limbaj de ordinul I şi C o mulţime de constante, astfel
ı̂ncât | Lτ |=| C |. Dacă T este o teorie consistentă ı̂n Lτ , atunci există o teorie
Henkin T ı̂n Lτ (C), cu T ⊆ T .
156 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Demonstraţie. Vom face demonstraţia numai pentru limbaje numărabile:

| LP C |=| C |=| Lτ (C) |= ω.

Fie C = (cn )n<ω o enumerare a lui C, cu n 6= m =⇒ cn 6= cm .


Fie (ϕn (xn ))n<ω o enumerare a formulelor lui Lτ (C) cu cel mult o variabilă
liberă. Construim prin inducţie:
· un şir de teorii (Tn )n<ω ale lui Lτ (C), cu T0 = T ,
· un şir de constante din C: (en )n<ω ,
cu proprietăţile:
(i) Tn este consistentă ı̂n Lτ (C),
(ii) Tn+1 = Tn ∪ {∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en )},
unde en este o constantă din C ce nu apare ı̂n Tn şi
½
variabila liberă a lui ϕn , dacă există,
xn =
orice variabilă, dacă ϕn nu are variabile libere.
Vom lua definiţia prin recurenţă a teoriilor Tn ca fiind dată de (ii). Rămâne să
arătam că dacă Tn este consistentă, atunci şi Tn+1 este consistentă.
Presupunem prin absurd că teoria

Tn ∪ {∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en )}

este inconsistentă ı̂n Lτ (C), deci, aplicând Propoziţia 5.4.28, rezultă

Tn ` ¬(∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en )).

Atunci,
Tn ` ∃xn ϕn (xn ) ∧ ¬ϕn (en ),
deci Tn ` ∃xn ϕn (xn ) şi Tn ` ¬ϕn (en ).
Lema 5.6.3 implică Tn ` ∀xn ¬ϕn (xn ), deci Tn ` ¬∃xn ϕn (xn ): contradicţie cu
faptul că Tn este consistentă. S
Construcţia prin inducţie s-a terminat. Fie T = n<ω Tn . Se verifică uşor că T
este consistentă. Să arătăm că T este teorie Henkin.
Fie ϕ(x) ∈ Lτ (C) cu cel mult o variabilă liberă x, deci există n cu ϕ(x) =
ϕn (xn ):
∃xϕ(x) → ϕ(en ) = ∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en ) ∈ Tn+1 ⊆ T .
Atunci, T ` ∃xϕ(x) → ϕ(en ) şi T este o teorie Henkin. 2

Lema 5.6.8 Fie T ⊆ T 0 , T este teorie Henkin, T 0 este consistentă. Atunci T 0 este
teorie Henkin.

Demonstraţie. Direct din definiţie. 2

Fie C o mulţime de constante de acelaşi cardinal cu limbajul Lτ şi Lτ (C)


limbajul obţinut din Lτ prin adjuncţionarea constantelor din C.
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 157

Fixăm o teorie Henkin maximal consistentă ı̂n Lτ (C).


Pe mulţimea C, considerăm relaţia binară:
def.
c ≈ d ⇔ (c = d) ∈ Σ ⇔ Σ ` (c = d).

Lema 5.6.9 ≈ este o relaţie de echivalenţă.

Demonstraţie. Arătăm că relaţia ≈ este reflexivă, simetrică şi tranzitivă.


· c ≈ c: Σ ` c = c.
· c ≈ d =⇒ d ≈ c:
Dacă c ≈ d, atunci Σ ` c = d. Deoarece ` c = d → d = c, se obţine Σ ` d = c,
deci d ≈ c.
· c ≈ d, d ≈ e =⇒ c ≈ e:
Intr-adevăr, (c ≈ d, d ≈ e) implică (Σ ` c = d, Σ ` d = e) implică Σ ` (c = d) ∧ (d
= e); dar avem şi ` [(c = d)∧(d = e)] → (c = e); rezultă Σ ` (c = e), deci c ≈ e. 2

Vom considera mulţimea cât A = C/ ≈; c≈ va fi clasa de echivalenţă a lui c ∈ C.

Lema 5.6.10 Fie t(x1 , . . . , xn ) un termen al lui Lτ şi c1 , . . . , cn ∈ C. Atunci,

` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x).

Demonstraţie. Fie ϕ(x) formulă din Lτ (C): t(c1 , . . . , cn ) = x.


` ϕ(t(c1 , . . . , cn )) → ∃xϕ(x)
` t(c1 , . . . , cn ) = t(c1 , . . . , cn ) → ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x)
` t(c1 , . . . , cn ) = t(c1 , . . . , cn )
` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x). 2

Lema 5.6.11 Fie t(x1 , . . . , xn ) un termen al lui Lτ şi c1 , . . . , cn ∈ C constante.


Atunci, există d ∈ C, astfel ı̂ncât:

Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = d.

Demonstraţie. Conform Lemei 5.6.10, ` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x).


Σ este o teorie Henkin, deci există d ∈ C astfel ı̂ncât:

Σ ` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x) → (t(c1 , . . . , cn ) = d).

Prin m.p., rezultă:

Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = d. 2

Vom organiza acum A ca o structură pentru Lτ .


Fie f un simbol de operaţie n-ară. Definim operaţia n-ară f A pe A astfel:
158 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

def.
f A (c≈ ≈
1 , . . . , cn ) = d

⇔ Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = d.

Pentru orice c1 , . . . , cn ∈ C, exista d ∈ C, astfel ı̂ncât Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = d


(conform Lemei 5.6.11). 2

Lema 5.6.12 f A este bine definită.

Demonstraţie. Trebuie să arătăm că:

(ci ≈ di , i = 1, . . . , n) şi c ≈ d) =⇒ (Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = c ⇔ Σ ` f (d1 , . . . , dn )


= d).

Anume vom arăta că:


(ci ≈ di , i = 1, . . . , n) şi (c ≈ d ) şi (Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = c) implică Σ `
f (d1 , . . . , dn ) = d.
Intr-adevăr,
(Σ ` ci = di , i = 1, . . . , n) şi (Σ ` (c = d)) şi (Σ ` f (c1 , . . . , cn ) = c) implică:
Vn
Σ ` (f (c1 , . . . , cn ) = c) ∧ i=1 (ci = di ) ∧ (c = d).

Dar,
Vn
` (f (c1 , . . . , cn ) = c) ∧ i=1 (ci = di ) ∧ (c = d) → (f (d1 , . . . , dn ) = d),

deci, prin m.p., rezultă

Σ ` f (d1 , . . . , dn ) = d. 2

Fie R un simbol de relaţie n-ară. Definim relaţia n-ară RA pe A astfel:


def.
RA = {(c≈ ≈
1 , . . . , cn ) | Σ ` R(c1 , . . . , cn )}.

Lema 5.6.13 RA este bine definită.

Trebuie să arătăm că:

ci ≈ di , i = 1, . . . , n =⇒ (R(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ ⇔ R(d1 , . . . , dn ) ∈ Σ).

Anume vom arăta că: Vn


(Σ ` ci = di , i = 1, . . . , n şi Σ ` R(c1 , . . . , cn )) implică Σ ` R(c1 , . . . , cn ) ∧ i=1 (ci
= di ).

Dar,
Vn
R(c1 , . . . , cn ) ∧ i=1 (ci = di ) → R(d1 , . . . , dn ),
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 159

de unde, prin m.p., rezultă

` R(d1 , . . . , dn ).

Fie d o constantă a lui Lτ . Conform Lemei 5.6.11, există c ∈ C, cu Σ ` d = c.


Definim
def.
dA = c≈ ⇔ (d = c) ∈ Σ.

Lema 5.6.14 Definiţia lui dA este corectă.

Demonstraţie. Dacă c1 , c2 ∈ C, Σ ` d = c1 , Σ ` d = c2 , atunci Σ ` (d = c1 ) ∧ (d


= c2 ). Cum
` (d = c1 ) ∧ (d = c2 ) → (c1 = c2 ), rezultă Σ ` (c1 = c2 ), deci c≈ ≈
1 = c2 . 2

Dacă c ∈ C, atunci punem cA = c≈ .


In acest fel, am obţinut o structură A a limbajului Lτ (C).
Lema 5.6.15 Dacă t(x1 , . . . , xn ) este un termen şi c, c1 , . . . , cn ∈ C, atunci:

tA (c≈ ≈ ≈
1 , . . . , cn ) = c ⇐⇒ Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = c.

Demonstraţie. Prin inducţie, dupa modul de formare a termenului t.


Tratăm numai pasul inducţiei.
Fie t = f (t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )) şi presupunem că echivalenţa are
loc pentru termenii t1 , . . . , tm . Conform Lemei 5.6.11, există d1 , . . . , dm ∈ C, Σ `
ti (c1 , . . . , cn ) = di , pentru i = 1, . . . , m. Din ipoteza inducţiei,

tA ≈ ≈ ≈
i (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, . . . , m.

Atunci,
tA (c≈ ≈
1 , . . . , cn ) = c

⇐⇒ f A (tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c

A ≈ ≈ ≈
⇐⇒ f (d1 , . . . , dm ) = c
⇐⇒ Σ ` (d1 , . . . , dm ) = c (conform definiţiei lui f A )
⇐⇒ Σ ` f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c (α)
⇐⇒ Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = c,
unde (α) rezultă astfel:
Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, . . . , m implică echivalenţa următoare
Σ ` f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c ⇐⇒ Σ ` f (d1 , . . . , dm ) = c. 2

Lema 5.6.16 Pentru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) ∈ L şi pentru orice c1 , . . . , cn ∈


C, avem:

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ ⇐⇒ Σ ` ϕ(c1 , . . . , cn ).
160 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Demonstraţie. După modul de formare a formulei ϕ.

· ϕ este de forma t1 (x1 , . . . , xn ) = t2 (x1 , . . . , xn ):


Conform Lemei 5.6.11, există di ∈ C, cu Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, 2. Aplicând
Lema 5.6.15, obţinem:
d≈ A ≈ ≈
i = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, 2.

In acest caz,

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ) = t2 (c1 , . . . , cn )
≈ ≈
⇐⇒ d1 = d2
⇐⇒ Σ ` d1 = d2
⇐⇒ Σ ` t1 (c1 , . . . , cn ) = t2 (c1 , . . . , cn ).
Ultima echivalenţă rezultă din Σ ` di = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, 2 şi din axiomele
egalităţii.

· ϕ este de forma R(t1 , . . . , tm ), cu ti = ti (x1 , . . . , xn ), i = 1, . . . , m:


Conform Lemei 5.6.11, există d1 , . . . , dm ∈ C, cu

(*) Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , 1 = 1, . . . , m.

Aplicând Lemma 5.6.15, obţinem:


d≈ A ≈ ≈
i = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, . . . , m.

Atunci,

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ (tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) ∈ R
A
≈ ≈ A
⇐⇒ (d1 , . . . , dm ) ∈ R
⇐⇒ R(d1 , . . . , dm ) ∈ Σ (conform definiţiei lui RA )
⇐⇒ R(t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) ∈ Σ conform (*)
⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
· ϕ este de forma ¬ψ(x1 , . . . , xn ):
Ipoteza inductiei este:
A |= ψ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.

Atunci,

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ A 6|= ψ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ]
⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) 6∈ Σ
⇐⇒ ¬ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ (Σ este maximal consistentă)
⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
· ϕ este de forma ψ1 ∨ ψ2 : exerciţiu !
5.6. TEOREMA DE COMPLETITUDINE. MODELE HENKIN 161

· ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∃xψ(x, x1 , . . . , xn ):

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ exista c≈ ∈ A, A |= ψ[c≈ , c≈ ≈
1 , . . . , cn ]
⇐⇒ exista c ∈ C, ψ(c, c1 , . . . , cn ) ∈ Σ (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ Σ ` ∃xψ(x, c1 , . . . , cn ) (Σ este teorie Henkin)
⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
2
Observatie 5.6.17 Conform Propozitiei 5.6.16, pentru orice enunţ ϕ ∈ Lτ (C),
are loc echivalenţa
A |= ϕ ⇐⇒ ϕ ∈ Σ,
de unde rezultă
A |= Σ.
A se numeşte modelul Henkin asociat teoriei Σ. Il vom mai nota şi AΣ .

Teorema 5.6.18 Dacă T este o teorie consistentă, atunci ea admite un model.

Demonstraţie. Fie T o teorie consistentă a lui Lτ . Fie C o mulţime de constante


noi, cu | C |=| Lτ |. Conform Lemei 5.6.7, există o teorie Henkin T , astfel ı̂ncât
T ⊆ T . Fie Σ o teorie maximal consistentă a lui Lτ (C), cu T ⊆ Σ. Σ este o teorie
Henkin (conform Lemei 5.6.8).
Considerăm modelul Henkin A, asociat lui Σ. Conform Propoziţiei 5.6.16, pen-
tru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) ∈ L şi c1 , . . . , cn ∈ C:

A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.

Cum T ⊆ Σ, rezultă de aici că A |= T . 2


Teorema 5.6.18 este valabilă pentru limbaje de orice cardinal infinit. Cu excepţia
Lemei 5.6.7, toţi paşii necesari obţinerii Teoremei 5.6.18 au fost demonstraţi ı̂n cazul
general. Lema 5.6.7 a fost demonstrată numai pentru limbaje numărabile, pentru
a evita folosirea inducţiei transfinite.
Teorema 5.6.19 (Teorema de completitudine extinsă)
Fie Σ o teorie şi ϕ o formulă a lui Lτ . Atunci,

Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ |= ϕ.

Demonstraţie.
=⇒: Prin inducţie, ı̂n raport cu definiţia noţiunii ”Σ ` ϕ”.
⇐=: Presupunem Σ 6` ϕ, deci Σ ∪ {¬ϕ} este consistentă. Fie A |= Σ ∪ {¬ϕ};
atunci, A |= Σ şi A 6|= ϕ. Rezultă Σ 6|= ϕ. 2

Corolar 5.6.20 (Teorema de completitudine)


Pentru orice formulă ϕ a lui Lτ , are loc echivalenţa următoare:

` ϕ ⇐⇒ |= ϕ.
162 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Demonstraţie. Luăm Σ = ∅. 2

Observatie 5.6.21 Se verifică uşor că reciproca Teoremei 5.6.18 este adevarată:
dacă o teorie admite un model, atunci ea este consistentă.

Observatie 5.6.22 Dacă Σ este o teorie Henkin şi AΣ este modelul său Henkin,
atunci
| AΣ |≤| C |=| Lτ (C) |=| Lτ | .

Corolar 5.6.23 (Teorema Lövenheim-Skolem) Orice teorie consistentă T ı̂ntr-un


limbaj numărabil admite un model cel mult numărabil.

Demonstraţie. Din Teorema 5.6.18 şi din observaţia precedentă. 2

Corolar 5.6.24 (Teorema de compacitate)


O teorie T admite un model dacă şi numai dacă orice parte finită a sa admite
un model.

Demonstraţie. Se aplică Teorema 5.6.18, plus observatia: T este consistentă dacă


şi numai dacă orice parte finită a sa este consistentă. 2

Corolar 5.6.25 Dacă T are modele finite suficient de mari, atunci T admite un
model infinit.

Demonstraţie. Fie C = {cn | n < ω} o mulţime numarabilă de constante noi.


Considerăm teoria lui Lτ (C):

Σ = T ∪ {¬(cn = cm ) | n < m < ω}.

Orice submulţime finită Σ0 a lui Σ are un număr finit de constante din C; fie
ele continute ı̂n {c0 , . . . , cm }. Fie A0 |= T cu | A0 |≥ m + 1. Atunci, există
a0 , . . . , am ∈ A0 , distincte, deci (A0 , a0 , . . . , am ) |= Σ0 . Punând am+1 , am+2 , . . .
arbitrare, este evident că

(A0 , a0 , . . . , am , am+1 , . . .) |= Σ0 .

Conform Teoremei de compacitate, Σ admite un model

(B, b0 , . . . , bm , . . .) |= Σ,

cu (bm ) distincte două câte două.


Deci, B |= T şi | B |≥ ω. 2

Observatie 5.6.26 Teorema de completitudine extinsă (Teorema 5.6.19) a fost


demonstrată pe baza Teoremei 5.6.18, iar Teorema de completitudine a rezultat ca
un caz particular al Teoremei 5.6.19. La rândul ei, Teorema 5.6.18 poate fi obţinută
din Teorema de completitudine.
5.7. CUM SE STABILEŞTE DACĂ O FORMULĂ ESTE TEOREMĂ FORMALĂ163

Pentru a proba această afirmaţie, să considerăm un enunţ ϕ al unei teorii consis-
tente T . Atunci, {ϕ} este o mulţime consistentă, deci, aplicând Propoziţia 5.4.28,
6` ¬ϕ. Conform Teoremei de completitudine, 6|= ¬ϕ, deci există o structură A astfel
ı̂ncât A 6|= ¬ϕ. Rezultă A |= ϕ pentru orice ϕ ∈ T , deci A |= T .
In demonstraţia celor trei rezultate (Teorema 5.6.18, Teorema 5.6.19 şi Coro-
larul 5.6.20) a fost invocată axioma alegerii (ı̂n forma sa echivalentă, cunoscută
sub numele de axioma lui Zorn). Intr-o axiomatizare a teoriei mulţimilor (de ex-
emplu, Zermelo-Fraenkel) fără axioma alegerii, aceste trei rezultate devin enunţuri
echivalente logic.

5.7 Cum se stabileşte dacă o formulă este teoremă


formală

Exista trei moduri ı̂n care putem stabili că o formulă este teoremă formală:
· pe cale sintactică: construind o demonstraţie formală a formulei;
· pe cale algebrică: prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski;
· pe cale semantică: calculând kϕk ı̂ntr-o structură A oarecare.

Vom exemplifica pe câteva cazuri:

1. Care din următoarele enunţuri este teoremă formală ?


(a) ∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y),
(b) ∀y∃xϕ(x, y) → ∃x∀yϕ(x, y).

Soluţie: Vom arăta că (a) este o teoremă formală.


· sintactic:
` ∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) axioma
` ∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y) (Exerciţiul 5.2.25(2))
` ∀y[∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y)] G.
` ∀y[∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y)] →
[∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)] axioma
` ∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y) m.p..
· algebric:
p(∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)) = p(∃x∀yϕ(x, y)) → p(∀y∃xϕ(x, y)) =
W V V W
[ u∈V v∈V p(ϕ(u, v))] → [ w∈V z∈V p(ϕ(w, z))] =
V V V W
u [( v p(ϕ(u, v))) → w z p(ϕ(w, z))] =
V V V W
u w [( v p(ϕ(u, v))) → ( z p(ϕ(w, z))] =
V V W
u,w [(¬ v p(ϕ(u, v))) ∨ z p(ϕ(w, z))] =
164 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

V W W
u,w [ v ¬p(ϕ(u, v)) ∨ z p(ϕ(w, z))] =
V W
u,w v,z [¬p(ϕ(u, v)) ∨ p(ϕ(w, z))] = 1,
W
deoarece v,z [¬p(ϕ(u, v)) ∨ p(ϕ(w, z))] = 1.

· semantic:
Fie A o structură ı̂n care calculăm k · k.
k∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)k = k∃x∀yϕ(x, y)k → k∀y∃xϕ(x, y)k = 1
⇐⇒
k∃x∀yϕ(x, y)k ≤ k∀y∃xϕ(x, y)k
⇐⇒
W V V W
a∈A b∈A kϕ(a, b)k ≤ d∈A c∈A kϕ(c, d)k
⇐⇒
V W
b∈A kϕ(a, b)k ≤ c∈A kϕ(c, d)k, pentru orice a, d ∈ A.
Ultima inegalitate este evidentă.

Soluţie: Vom arăta că (b) nu este teoremă formală.


Fie Lτ limbajul egalităţii, A structura: A = {α, β}, cu α 6= β şi ϕ(x, y) formula:
x = y. Atunci, V W
k∀y∃x(x = y)k = b∈A a∈A ka = bk =

(kα = αk ∨ kα = βk) ∧ (kβ = αk ∨ kβ = βk) = (1 ∨ 0) ∧ (0 ∨ 1) = 1.


W V
k∃x∀y(x = y)k = a∈A b∈A ka = bk =

(kα = αk ∧ kα = βk) ∨ (kβ = αk ∧ kβ = βk) = (1 ∧ 0) ∨ (0 ∧ 1) = 0.


Atunci,
k∀y∃xϕ(x, y) → ∃x∀yϕ(x, y)k = k∀y∃x(x = y)k → k∃x∀y(x = y)k = 1 → 0 = 0.
Rezulta că (b) nu este teoremă formală.

2. Care din următoarele enunţuri este teoremă formală ?


(a) ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z),
(b) ∀y∀z∃xϕ(x, y, z) → ∀z∃x∀yϕ(x, y, z).

Soluţie: Demonstrăm că (a) este teoremă formală.

· sintactic:
5.7. CUM SE STABILEŞTE DACĂ O FORMULĂ ESTE TEOREMĂ FORMALĂ165

` ∀yϕ(x, y, z) → ϕ(x, y, z) axioma


` ∃x∀yϕ(x, y, z) → ∃xϕ(x, y, z) (Exerciţiul 5.2.25(2))
` ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z) (Exerciţiul 5.2.25(1))
` ∀y[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z)] G.
` ∀y[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z)] →
[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)] axioma
` ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z) m.p..
· algebric:
p(∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)) =
p(∀z∃x∀yϕ(x,
V W V y, z)) → p(∀y∀z∃xϕ(x,
V V W y, z)) =
0 0
[V w u V v p(ϕ(u,
W V v, w))] → [ v 0
W u0 p(ϕ(u
w 0 , v , w0 ))] =
0 0 0
v 0 ,w0 [( w u v p(ϕ(u, v, w)) → u0 p(ϕ(u , v , w ))] = . . . = 1.

· semantic:
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k =
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k → k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k =
V W V V V W
( c∈A a∈A b∈A kϕ(a, b, c)k → ( b0 ∈A c0 ∈A a0 ∈A kϕ(a0 , b0 , c0 )k).

Trebuie
V W Vsă aratăm că: V V W 0 0 0
c a b kϕ(a, b, c)k ≤ b0 c0 a0 kϕ(a , b , c )k,

ceea ce este echivalent cu


V W V W
c a b kϕ(a, b, c)k ≤ a0 kϕ(a0 , b0 , c0 )k, pentru orice b0 , c0 ∈ A.

Această ultimă inegalitate este uşor de probat.

Soluţie: Demonstrăm că (b) nu este teoremă formală.


Considerăm un limbaj cu un singur predicat n-ar, +, unde ϕ(x, y, z) este x + y =
z şi A = (N, +). Atunci,

k∀y∀z∃xϕ(x, y, z) → ∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k =


k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k → k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k.

Dar, V W
k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k = n,p∈N m∈N km + p = nk = 1 şi
V W V
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k = p n m km + p = nk.
Facem p = 0 şi calculăm termenul corespunzător din intersecţia ”după p”:
W V W V
n mkm + 0 = nk = Vn m km = nk = 0,
deoarece pentru orice n, m km = nk = 0.
Prin urmare, 1 → 0 = 0, deci (b) nu este teoremă formală.
166 CHAPTER 5. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE

Exercitiu 5.7.1 Fie Q1 , Q2 , Q3 ∈ {∃, ∀} şi τ o permutare a {1, 2, 3}. Să se


determine care din enunţurile:

Q1 x Q2 y Q3 z ϕ(x, y, z) → Qτ (1) x Qτ (2) y Qτ (3) z ϕ(x, y, z)


este teorema formală.
Bibliography

[1] J. Barwise (Editor), Handbook of Mathematical logic, North-Holland, 1977.


[2] C.C. Chang, H.J. Keisler, Model Theory (editia a treia), 1990.
[3] B.A. Galler, Cylindric and polyadic algebras, Proc. Amer. Math. Soc., 8,
1959, 176-183.
[4] K. Gödel, Die Vollstandigkeit der Axiome des logish Functionenkalkuls,
Monat. fur Mathematik und Physik, 37, 1930, 349-330.
[5] P.R. Halmos, Algebraic logic, Chelsea Publ. Comp., New York, 1962.
[6] L. Henkin, The Completeness of First-order Functional Calculus, J. Symb.
Logic, 14, 1949, 159-166.
[7] L. Henkin, The Discovery of My Completeness Proofs, Bull. Symb. Logic,
vol.2, no. 2, 1996, 127-158.
[8] L. Henkin, J.D. Monk, A. Tarski, Cylindric Algebras, I, II, North-Holland,
1971, 1985.
[9] D. Hilbert, W. Ackermann, Grundzugen der theoretischen Logik, Heidelberg,
Springer-Verlag, 1928.
[10] J.D. Monk, Mathematical Logic, Springer-Verlag, 1978.

167
Index

Σ-demonstraţie formală, 146 regulile de deducţie ale calculului cu pred-


ϕ se deduce (sintactic) din ipotezele Σ, icate, 139
145
tA (s), 123 teoremă formală, 139
ı̂nchiderea universală, 146 teorie, 127
teorie ı̂nchisă, 155
variabilă legată, 121 teorie a lui Lτ , 150
teorie Henkin, 155
algebra Boole monadică, 151
algebra Lindenbaum-Tarski, 149 variabilă liberă, 121
algebra Lindenbaum-Tarski a teoriei Σ,
150
axiomele calculului cu predicate, 138

cuantificator existenţial, 151


cuatificator universal, 151

deducţie semantică, 131


demonstraţie formală, 139

enunţ, 121
enunţ universal adevărat, 129
evaluare (interpretare), 123

formulă universal adevărată, 129

I-algebră Boole cilindrică, 152


interpretare(evaluare), 123

limbaj numărabil, 154

model Henkin asociat teoriei Σ, 161


mulţime consistentă de formule, 147
mulţime inconsistentă de formule, 147
mulţime maximal consistentă, 147

proprietati de ordinul I, 122

168
List of Figures

1.1 Diagrama Hasse a multimii ordonate (A, R) . . . . . . . . . . . . . . 11


1.2 Exemple de multimi ordonate cu prim si/sau ultim element . . . . . 13
1.3 Multime ordonata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4 Laticile liniar ordonate L2 si L3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.5 Laticea liniara L4 si laticea neliniara L2×2 . . . . . . . . . . . . . . 19
1.6 Laticile generate de 5 elemente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.7 Multimi ordonate care nu sunt latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.8 Latici distributive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.9 Algebra Boole L2×2 (rombul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.10 Algebra Boole L2×2×2 (cubul) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

169