Sunteți pe pagina 1din 85

Introducere n

Logica matematic
a si teoria multimilor
Andrei M
arcus
2 octombrie 2016

Cuprins
0 Descrierea cursului
0.1 Tematica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0.2 Orar (anul universitar 2016-2017, semestrul 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0.3 Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1 Logica propozitiilor
1.1 Formulele logicii propozitiilor . . . . .
1.2 Interpretarea formulelor propozitionale
1.3 Problema deciziei . . . . . . . . . . . .
1.3.1 Metoda tabelului de adev
ar . .
1.3.2 Metoda formelor normale . . .
1.3.3 Scheme de deductie . . . . . .
1.3.4 Deductie formal
a . . . . . . . .

4
4
4
4

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

5
5
6
8
9
9
10
11

2 Logica de ordinul nt
ai
2.1 Notiunea de predicat . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Limbaje de ordinul nt
ai . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Structura unui limbaj de ordinul nt
ai. Modele . .
2.4 Problema deciziei n logica de ordinul ntai . . . . .
2.4.1 Deductia formal
a n logica de ordinul ntai .
2.4.2 Teoremele principale ale teoriei modelelor .
2.4.3 Teorii formale . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Logic
a clasic
a si logici neclasice . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

14
14
14
16
19
19
20
20
21

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

3 Multimi
22
3.1 Teoria naiv
a si teoria axiomatic
a a multimilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysGodel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
4 Relatii si functii
4.1 Relatii binare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.1.1 Operatii cu relatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2 Functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.1 Diagrame comutative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2.2 Familie de elemente si familie de multimi . . . . . . . . . . . . . . .
4.3 Functii injective, surjective si bijective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3.1 Produsul direct al unei familii de multimi si al unei familii de functii
4.3.2 Suma direct
a a unei familii de multimi si a unei familii de functii . .
4.3.3 Multimea Hom(A, B) si functia Hom(f, g) . . . . . . . . . . . . . . .
4.3.4 Multimea p
artilor si functia caracteristica a unei submultimi . . . .
4.4 Relatii de echivalent
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4.1 Clase importante de relatii omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.4.2 Echivalente si partitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.5 Teoreme de factorizare a functiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

26
26
26
29
30
30
31
33
34
34
35
36
36
37
39

5 Multimi ordonate
5.1 Relatii de ordine . . . .
5.2 Latici . . . . . . . . . .
5.3 Multimi bine ordonate si
5.4 Axioma alegerii . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

43
43
45
46
47

. . . . .
. . . . .
multimi
. . . . .

. . . . . .
. . . . . .
artiniene
. . . . . .

.
.
.
.

. .
. .
. .
. .
2

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

CUPRINS

6 Latici si algebre Boole


6.1 Laticea ca structur
a algebric
a .
6.2 Latici Boole si inele Boole . . .
6.3 Algebra LyndenbaumTarski .
6.4 Formule si functii Boole. Forme

. . . . .
. . . . .
. . . . .
normale

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

49
49
51
53
53

7 Multimi de numere
7.1 Multimea numerelor naturale
7.2 Multimea numerelor ntregi .
7.3 Multimea numerelor rationale
7.4 Multimea numerelor reale . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

56
56
59
60
61

8 Numere cardinale
8.1 Num
ar cardinal. Operatii cu numere cardinale . . . . . . . . . . . .
8.2 Ordonarea numerelor cardinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.3 Multimi finite, infinite si num
arabile . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.4 Elemente de combinatoric
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.4.1 Aranjamente, permut
ari, combinari . . . . . . . . . . . . . . .
8.4.2 Principiul includerii si al excluderii . . . . . . . . . . . . . . .
8.4.3 Partitii. Numerele lui Stirling si Bell. Permutari cu repetitie

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

63
63
64
66
69
69
70
70

9 Indicatii si solutii

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

72

Capitolul 0

Descrierea cursului
0.1

Tematica

Logica este studiul si folosirea rationamentelor valide. Logica are doua aspecte: informal, adica studiul argumentelor n limbaj natural, si formal, adic
a studiul inferentelor din punct de vedere al formei, sau altfel spus,
studiul regulilor abstracte de deductie. Cele mai vechi studii de logica formala sunt datorate lui Aristotel. Atunci
c
and folosim simboluri abstracte n studiul formal al inferentelor, vorbim de logic
a simbolic
a; de obicei, aceasta
se mparte n logica propozitiilor si logica predicatelor.
Logica matematic
a este parte a Matematicii si a Logicii. Rolul ei este de a fundamenta riguros ideea de valoare
de adev
ar a unei afirmatii si de a explora aplicarea metodelor logicii formale (simbolice) n diferite ramuri ale
matematicii. De asemenea, logica matematic
a se ocupa cu aplicarea metodelor si tehnicilor matematice la studiul
logicii formale.
Dezvoltarea logicii matematice a fost puternic motivata de studiul fundamentelor matematicii, studiu nceput
n secolul 19, si are importante aplicatii n filozofie sau lingvistica, dar si n domenii mai recente precum informatica
(programare logic
a, inteligent
a artificial
a etc).
In zilele noastre, logica matematic
a este mpartita n patru subdomenii, fiecare concentrandu-se asupra unor
aspecte distincte, dar evident, liniile de demarcatie nu sunt stricte:
teoria multimilor, care studiaz
a colectii abstracte de obiecte, avand rol important pentru fundamentele
matematicii;
teoria modelelor, care este studiul formal al structurilor matematice, avand stransa legatura cu algebra
abstract
a;
teoria recursiei, care studiaz
a calculabilitatea efectiva a functiilor definite pe multimea numerelor naturale,
av
and rol important pentru fundamentele informaticii;
teoria demonstratiei, care n esent
a nseamna analiza formala a demonstratiilor matematice.
In acest curs introductiv dedicat studentilor din anul I de la Facultatea de Matematica si Informatica vom
atinge c
ate o mic
a parte din subiectele mentionate, de multe ori ntr-o maniera informala.

0.2

Orar (anul universitar 2016-2017, semestrul 1)

Curs: Miercuri 14:00 15:50; amfiteatrul Nicolae Iorga (2/I), cladirea centrala a UBB.

0.3

Evaluare

Lucr
ari scrise, n total 2 ore de lucru efectiv. Nota se calculeaza la sfarsitul semestrului astfel:
N=

1
(N1 + N2 + EN3 + N4) + S
4

unde N=nota, N1, N2, N3, N4=notele obtinute pe fiecare subiect de lucrare scrisa, S=puncte seminar.
(Vezi si syllabus-ul cursului pe website-ul FMI.)

Capitolul 1

LOGICA PROPOZIT
IILOR
In limbajul comun, prin propozitie ntelegem o afirmatie despre care putem decide daca e adevarata sau fals
a.
Putem forma propozitii compuse, c
arora de asemenea le asociem o valoare de adevar, folosind cuvinte precum si,
sau, nu, dac
a si numai dac
a etc. Din punct de vedere matematic, o astfel de definitie nu este satisfacatoare, fiind
necesar
a o abordare formal
a.

1.1

Formulele logicii propozitiilor

Definitia 1.1.1 a) Simbolurile logicii propozitiilor sunt:


1. Parantezele: ( si ).
2. Conectori (simbolurile operatiilor logice): , , , , .
3. Formule atomice p, q, r, . . . , x1 , x2 , . . .
b) O formul
a propozitional
a este un sir finit de simboluri ce satisface urmatoarele reguli:
1. Formulele atomice sunt formule.
2. Dac
a A si B sunt formule, atunci (A), (A B), (A B), (A B), (A B) sunt de asemenea formule.
3. Alte formule dec
at cele descrise mai sus nu exista.
Observatii 1.1.2 a) In limbaj comun, conectorii , , , , se citesc non, si, sau, dac
a . . . atunci, dac
a si
numai dac
a.
b) Uzual, pentru simplificarea scrierii, unele paranteze pot fi omise prin adoptarea unei ordini de prioritate a
conectorilor: , apoi si , apoi si . De asemenea, pot fi omise parantezele exterioare.
Exemplul 1.1.3 1) Urm
atoarele siruri de simboluri sunt formule:
(p q) (r (s)),
((p (q)) r) (s (s)),
((p q) r) (s r),
(((p q) (r))) (t p),
((p q) (p r)) ((q) (p)).
2) Urm
atoarele siruri de simboluri nu sunt formule:
p q, p , pq t, p q r p (q r), (pq (r pq).
Definitia 1.1.4 a) Spunem c
a B subformul
a a formulei A daca B este obtinut n cursul constructiei lui A.
b) Vorbim de substitutie, dac
a n formula A o formula atomica p sau o subformula B este nlocuita cu formula
C (notatie A(C/p) respectiv A(C/B)).
Exemplul 1.1.5 1) p q, t p sunt subformule ale formulei (((p q) (r))) (t p), n timp ce p (t p)
nu este.
2) Dac
a A = (((p q) (r))) (t p), atunci pentru C = r s avem A(C/p) = ((((r s) q) (r)))
(t (r s)) si A(C, p q) = (((r s) (r))) (t p).
5

1 Logica propozitiilor

1.2

Interpretarea formulelor propozitionale

Definitia 1.2.1 Fie V = {0, 1} multimea valorilor de adev


ar. Aici 0 corespunde falsului, iar 1 corespunde
adev
arului. O functie de n variabile f : V n V se numeste functie de adev
ar.
O functie de adev
ar de n variabile poate fi data printr-un tabel de adev
ar, care are n + 1 coloane si 2n
linii. Primele n coloane contin toate combinatiile posibile ale variabilelor, iar ultima coloana contine valorile
corespunz
atoare ale functiei.
De asemenea, o functie de adev
ar poate fi vizualizata cu ajutorul diagramelor Euler-Venn sau cu ajutorul
schemelor (circuitelor) cu contacte si relee.
Definitia 1.2.2 Cele mai frecvent utilizate functii de adevar sunt operatiile logice fundamentale corespunz
atoare celor cinci conectori, pe care le definim mai jos cu ajutorul tabelelor de adevar:
a) Negatia (,,non): p, definit
a prin

p
1
0

p
0
1
b) Conjunctia (,,si): p q, definit
a prin
p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
0
0
0
1

q
0
1
0
1

pq
0
1
1
1

c) Disjunctia (,,sau): p q, definit


a prin
p
0
0
1
1

d) Implicatia (,,dac
a . . . atunci): p q, definita prin
p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
1
1
0
1

e) Echivalenta (,,dac
a si numai dac
a): p q, definita prin
p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
1
0
0
1

Definitia 1.2.3 Dac


a A este o formul
a si A este multimea formulelor atomice din A, atunci o interpretare a
lui A este o functie v : A V = {0, 1}. Elementul v(p) V se numeste valoarea de adev
ar a formulei atomice
p.
Fie A = A(p1 , . . . , pn ) o formul
a ce contine atomii p1 , . . . , pn , si fie v o interpretare a lui A. Notam cu
: V n V functia de adev
A
ar corespunz
atoare lui A, obtinuta folosind functiile logice fundamentale. Atunci
valoarea de adev
ar a formulei A corespunz
atoare interpretarii v este data de:

Hv (A) := A(v(p
1 ), . . . , v(pn )).
Exemplul 1.2.4 n tabelul de mai jos avem interpretarile si valorile de adevar corespunzatoare pentru formula
A = A(p, q) = ((p q) (p)) q (pun
and n evidenta si cateva subformule):
p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
0
1
1
1

p
1
1
0
0

(p q) p
0
1
0
0

A
1
1
1
1

1.2 Interpretarea formulelor propozitionale

Vom vedea mai t


arziu c
a din Teorema 6.4.6 rezulta urmatoarea teorema, pe care o vom folosi n exercitiile de
mai jos.
Teorema 1.2.5 Orice functie de adev
ar de n 1 variabile poate fi exprimat
a numai cu ajutorul operatiilor logice
fundamentale.
Exemplul 1.2.6 In afar
a de operatiile logice fundamentale, mentionam si urmatoarele functii de adevar:
1) Adunarea si nmultirea modulo 2, notate prin simbolurile respectiv .
2) Functia lui Sheffer (non si; not and): p | q = (p q). Este adevarat, daca cel mult unul din p sau
q este adev
arat.
3) Functia lui WebbPeirce (nici-nici; neither-nor; non sau; not or): p q = (p) (q). Este
adev
arat, dac
a niciunul din p si q nu este adevarat.
4) Disjunctia exclusiv
a (sau-sau; xor): p q = (p q). Este adevarat, daca exact unul din p sau q
este adev
arat.
Exercitiul 1 S
a se ntocmeasc
a tabelele de adevar pentru functiile din exemplul de mai sus.
Exercitiul 2 S
a se verifice cu ajutorul tabelelor de adevar urmatoarele egalitati ntre functii:
1) p = 1 p.
2) p q = p q.
3) p q = p q p q.
4) p q = 1 p p q.
5) p q = 1 p q.
Exercitiul 3 1) S
a se scrie toate functiile de adevar de 1 respectiv 2 variabile.
2) C
ate functii de adev
ar de n variabile exista?
Exercitiul 4 S
a se arate c
a orice functie de adevar de n 1 variabile poate fi exprimata numai cu ajutorul
negatiei si conjunctiei (sau numai cu ajutorul negatiei si disjunctiei. Mai exact, sa se verifice urmatoarele egalit
ati:
1) p q = ((p) (q)).
2) p q = ((p) (q)).
3) p q = (p (q)) = p q.
4) p q = ((p (q))) ((q (p))).
5) p q = (p q) ((p q)).
Exercitiul 5 S
a se arate c
a orice functie de adevar de n 1 variabile poate fi exprimata numai cu ajutorul
negatiei si implicatiei. Mai exact, s
a se scrie conjunctia, disjunctia si echivalenta cu folosind doar negatia si
implicatia.
Exercitiul 6 S
a se arate c
a orice functie de adevar de n 1 variabile poate fi exprimata numai cu ajutorul
functiei lui Sheffer. Mai exact, s
a se verifice urmatoarele egalitati:
1) p = p | p.
2) p q = (p | q) | (p | q).
3) p q = (p | p) | (q | q).
4) p q = p | (q | q) = p | (p | q).
Exercitiul 7 S
a se arate c
a orice functie de adevar poate fi exprimata numai cu ajutorul functiei lui WebbPeirce.
Mai exact, s
a se verifice urm
atoarele egalit
ati:
0) p q = (p q).
1) p = p p.
2) p q = (p p) (q q).
3) p q = (p q) (p q).
4) p q = ((p p) q) ((p p) q).
Definitia 1.2.7 a) O formul
a se numeste realizabil
a daca are o interpretare pentru care valoarea de adev
ar este
1.
b) Dac
a nu exist
a o astfel de interpretare formula se numeste contradictie (identic fals
a) si o notam cu 0.
c) O formul
a se numeste tautologie (identic adev
arat
a), daca pentru orice interpretare valoarea de adev
ar
este 1, si atunci o not
am cu 1.

1 Logica propozitiilor

Definitia 1.2.8 Introducem dou


a relatii ntre formule:
a) Dac
a formula A B este o tautologie, atunci spunem ca formula B rezult
a din formula A si not
am
A B.
In teoremele din matematic
a folosim urm
atoarele exprimari: dac
a A, atunci B; A este conditie suficient
a
pentru B; B este conditie necesar
a pentru A.
b) Dac
a formula A B este o tautologie, atunci spunem ca A este echivalent cu B, si notam A B.
In teoremele din matematic
a folosim urm
atoarele exprimari: A este conditie necesar
a si suficient
a pentru B;
B dac
a si numai dac
a A; B exact atunci c
and A; A este echivalent cu B.
Exemplul 1.2.9 1) Pentru orice formul
a A, formula (A) A este tautologie si (A) A contradictie.
2) A este contradictie dac
a si numai dac
a A este tautologie.
3) A este tautologie dac
a si numai dac
a A este contradictie.
4) Dac
a A = p (p), B = p (p), C = p p, D = p q, E = (p) q, F = p (p), atunci B si C
sunt tautologii, A si F sunt contradictii, D si E sunt realizabile. De asemenea, aceste perechi sunt echivalente.
Observatii 1.2.10 Fie A o tautologie, p o formula atomica si B o subformula a lui A. Atunci pentru orice
formul
a C, A(C/p) is tautologie. Dac
a C B, atunci A(C/B) este tautologie.
Teorema 1.2.11 Enumer
am c
ateva tautologii importante. Fie A, B, C formule propozitionale.
1) (A B) C A (B C), (A B) C A (B C) (asociativitate),
2) A B B A, A B B A (comutativitate),
3) A (A B) A, A (A B) A (absorbtie),
4) A (B C) (A B) (A C), A (B C) (A B) (A C) (distributivitate),
5) A A A, A A A (idempotent
a),
6) A 1 A, A 0 A,
7) A 0 0, A 1 1,
8) (A) A (legea dublei negatii),
9) A (A) 1 (legea tertului exclus), A (A) 0 (legea contradictiei),
10) (A B) (A) (B), (A B) (A) (B) (legile lui De Morgan 1 )
11) A B (A B) (B A) (legea echivalentei),
12) A B (A) B (legea implicatiei),
13) A B (B) (A) (legea contrapozitiei),
14) (A B) (B C) A C (legea silogismului),
15) (A B) C A (B C) (legea separarii/reunirii premiselor),
16) A (B C) B (A C) (legea permutarii premiselor),
17) (A B) (A (B)) A (reductio ad absurdum),
18) A (A B) B (modus ponens),
19) ((A) B) ((A) (B)) A (metoda demonstratiei indirecte),
20) ((C B) (C A) (B A)) A (metoda analizei cazurilor).
Exercitiul 8 S
a se verifice tautologiile (1) (20) din teorema de mai sus cu ajutorul tabelelor de adevar.

1.3

Problema deciziei

Problema deciziei n logica propozitiilor nseamna gasirea unui algoritm care sa stabileasca daca o formul
a
propozitional
a este tautologie, contradictie, sau realizabil
a precum si gasirea metodelor corecte de deductie. Vom
discuta trei metode, n principiu echivalente: a tabelelor de adevar, a formelor normale si a deductiei formale
bazate pe scheme de deductie.
1 Augustus

De Morgan (18061871), matematician si logician britanic.

1.3 Problema deciziei

1.3.1

Metoda tabelului de adev


ar

Am v
azut deja n paragraful precedent aceasta metoda, care este eficienta n cazul formulelor cu un num
ar mic
de atomi.

1.3.2

Metoda formelor normale

Definitia 1.3.1 Fie A = A(x1 , x2 , . . . , xn ) o formula propozitionala.


a) A este o conjunctie elementar
a dac
a este o conjunctie ce are ca factori atomi sau negatii de atomi.
b) A este o disjunctie elementar
a dac
a este o disjunctie ce are ca termeni atomi sau negatii de atomi.
Exemplul 1.3.2 a) Formulele A = x1 x2 x3 , B = x1 x2 x3 , C = x1 x2 x3 sunt conjunctii
elementare.
b) Formulele A = x1 x2 x3 , B = x1 x2 x3 , C = x1 x2 x3 sunt disjunctii elementare.
Definitia 1.3.3 a) Formula A = A(x1 , x2 , . . . , xn ) are form
a normal
a conjunctiv
a (FNC), daca este o
conjunctie de disjunctii elementare, adic
a:
A = A1 A2 Am ,
unde subformula Ai = Ai (x1 , x2 , . . . , xn ) este o disjunctie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.
b) Spunem c
a formula B = B(x1 , x2 , . . . , xn ) are form
a normal
a disjunctiv
a (FND), daca este o disjunctie
de conjunctii elementare, adic
a:
B = B1 B2 Bm ,
unde subformula Bi = Bi (x1 , x2 , . . . , xn ) este o conjunctie elementara, pentru orice i = 1, 2, . . . , m.
Observatii 1.3.4 Orice formul
a propozitionala A este logic echivalenta cu o FNC, respectiv cu o FND (nu
neap
arat unic determinat
a). Formula A se aduce la o FNC, respectiv la o FND, printr-un sir finit de echivalente
logice, utiliz
and legile fundamentale ale logicii propozitiilor, prezentate n Teorema 1.2.11, astfel:
1. Se exprim
a formula A numai cu conectorii , , , folosind legea implicatiei si legea echivalentei.
2. Se trece negatia numai asupra atomilor, utilizand legile lui De Morgan si legea dublei negatii.
3. Se obtin conjunctii de disjunctii (pentru FNC), respectiv disjunctii de conjunctii (pentru FND), folosindu-se
distributivitatea, absorbtia, idempotenta, comutativitatea sau asociativitatea.
Exemplul 1.3.5 Fie A = x x y. Aplic
and cele de mai sus, obtinem
A = x x y x (x y) x (x y)
si am ajuns astfel la o FND. Mai departe, avem
x (x y) (x x) (x y)
si obtinem o FNC. Folosind acum idempotenta avem:
(x x) (x y) x (x y)
si obtinem o alt
a FNC. Aplic
and absorbtia, avem:
x (x y) x,
care este nc
a o FNC, dar o putem considera si ca o FND.
Observatii 1.3.6 Metoda formelor normale se aplica astfel. Fie C = C(x1 , x2 , . . . , xn ) o formula propozitional
a
si fie A = A1 A2 Am o FNC respectiv B = B1 B2 Bm o FND cu care C este logic echivalent
a.
Atunci:
a) C este tautologie dac
a si numai dac
a n FNC A, pentru orice i = 1, 2, . . . , m, Ai contine cel putin un atom
mpreun
a cu negatia sa;
b) C este o contradictie dac
a si numai daca n FND B, pentru orice i = 1, 2, . . . , m, Bi contine cel putin un
atom mpreun
a cu negatia sa.

10

1 Logica propozitiilor

Exemplul 1.3.7 S
a rezolv
am problema deciziei prin metoda formelor normale.
a) Fie C = x y x. Aducem pe C la o forma normala:
C = x y x (x y) x (x y) x (x y) x x y x.
Am obtinut formula A = x y x, care poate fi privita si ca FNC, dar si ca FND. Considerand A ca FNC cu
un singur factor, x apare mpreun
a cu negatia sa x, deci este o tautologie.
b) Fie C = x (x y x). Aducem C la o forma normala:
C = x (x y x) x ((x y) x) x ((x y) x)
x ((x y) x) (x x y) (x x)
Am obtinut FND B = (x x y) (x x). In fiecare termen al lui B, apare atomul x mpreuna cu negatia
sa x, deci C este o contradictie.
c) Fie C = (x y) (y z). Aducem C la o forma normala:
C = (x y) (y z) (x y) (y z).
Am obtinut FNC A = (x y) (y z), si vedem ca C nu este tautologie. Determinam si o FND:
A = (x y) (y z) (x y) (x z) (y y) (y z).
Am obtinut FND B = (x y) (x z) (y y) (y z), din care citim ca C nu este contradictie, deci C
este o formul
a realizabil
a.
Exercitiul 9 S
a se aduc
a la form
a normal
a conjunctiva si la forma normala disjunctiva si sa se rezolve problema
deciziei pentru formulele:
1) ((x y) (z x)) (y z).
2) ((((x y) x) y) z) z.
3) (x (y z)) ((x z) (x y)).
4) (x y) ((y z) (x z)).
5) ((x y) x) (x (y x)).
6) ((x y) x) ((x y) y).
7) (z x) ((y z) x).
8) ((x y) x) (x (y z)).
9) (x (y z)) ((x y) z).

1.3.3

Scheme de deductie

Definitia 1.3.8 Fie A1 , . . . , An (n 0), B formule propozitionale. Spunem ca formula B este consecint
a a
formulelor A1 , . . . , An , dac
a orice interpretare care face A1 , . . . , An adevarate, face si formula B adevarata.
Not
am aceasta prin
A1 , . . . , An
B
si o numim schem
a de deductie (inferent
a). Formulele A1 , . . . , An se numesc premize, iar B se numeste
concluzie.
Observ
am c
a A1 , . . . , An |= B exact c
and formula A1 An B este tautologie, adica are loc relatia
A1 An B. Dac
a n particular n = 0, atunci nseamna ca B este tautologie.
Definitia se generalizeaz
a imediat la cazul c
and si sunt multimi de formule, si notam sau |= .
A1 , . . . , An |= B

sau

Exemplul 1.3.9 Prezent


am mai jos c
ateva scheme de deductie ale logicii clasice (aristotelice2 ). Ele pot fi demonstrate usor cu ajutorul tabelelor de adev
ar.
1. Modus ponens (notatie: MP).3

A,AB
B

2. Reductio ad absurdum.
(a)
(b)
(c)
(d)
(e)

(A)B,(A)(B)
A
B,(A)(B)
A
(A)B,(B)
A
AB,A(B)
A
B,A(B)
A
4

(f) Modus tollens.


2 Aristotel

AB,B
A

(384322 BC), filosof grec. Contributiie sale la Logic


a sunt colectate n Organon.
modus ponendo ponens, adic
a modul de a afirma prin afirmare.
4 Sau modus tollendo tollens, adic
a modul de a nega prin negare.
3 Sau

1.3 Problema deciziei

11

3. Contrapozitie.

AB
(B) (A)

4. Silogism ipotetic.

A B, B C
AC

5. Silogism disjunctiv (Modus tollendo ponens).


A B, A
B
Exercitiul 10 S
a se verifice validitatea schemelor de deductie de mai sus cu ajutorul tabelelor de adevar, respectiv
folosind metoda formelor normale.
Observatii 1.3.10 a) Prezent
am c
ateva proprietati generale ale schemelor de deductie:
1. A |= A (reflexivitate).
2. Dac
a A1 , . . . , An |= Bj (pentru orice j = 1, . . . , m) si B1 , . . . , Bm |= C, atunci A1 , . . . , An |= C (tranzitivitate).
3. Dac
a A1 |= A2 ,. . . ,An1 |= An , si An |= A1 , atunci formulele A1 , . . . , An sunt echivalente (demonstratie
ciclic
a).
4. Dac
a sunt multimi de formule, atunci |= .
5. {A} |= B dac
a si numai dac
a |= A B.
Exercitiul 11 S
a se demonstreze propriet
atile de mai sus.
Observatii 1.3.11 Multe demonstratii din matematica devin mai usoare daca nlocuim o schema data cu una
echivalent
a.
1. Demonstratie direct
a: nlocuim

A
BC

cu

A,B
C .

2. Demonstratie prin contrapozitie: nlocuim


3. Demonstratie indirect
a: n loc de

A
B

A,B
C

cu

A,C
B .

aratam ca A (B) este contradictie.

Exercitiul 12 S
a se demonstreze echivalenta schemelor de deductie de mai sus.

1.3.4

Deductie formal
a

O alt
a abordare a problemei deciziei se bazeaz
a pe manipularea simbolurilor pornind de la cateva axiome si scheme
de deductie si nu face apel la interpretarea formulelor. Vom vedea ca aceasta abordare este echivalenta cu cea
bazat
a pe tabele de adev
ar.
1.3.12 Prezent
am aici pe scurt calculul lui Hilbert. (Exista si alte abordari, cum ar fi calculul secvential al lui
Gentzen.) Aceast
a metod
a porneste cu urm
atoarele date:
c
ateva tautologii speciale, numite axiomele logicii propozitiilor.
A1: A (B A)
A2: (A (B C)) ((A B) (A C))
A3: ((B) (A)) (((B) A) B)), unde A, B, C sunt formule arbitrare;
schema de deductie Modus Ponens (MP), adica

A,AB
.
B

Exercitiul 13 S
a se verifice c
a formulele A1, A2 si A3 de mai sus sunt tautologii, folosind metoda tabelelor de
adev
ar, respectiv metoda formelor normale.
Definitia 1.3.13 Fie acum A1 , . . . , An (n 0) formule propozitionale. O deductie din formulele A1 , . . . , An
(numite premise sau ipoteze) este un sir finit E1 , . . . , Ek de formule astfel ncat pentru orice i = 1, . . . , k avem:
(1) Ei este axiom
a, sau

12

1 Logica propozitiilor

(2) exist
a l astfel nc
at Ei = Al , sau
(3) Ei se obtine din Ej , El (j, l < i) folosind schema (MP).
Definitia 1.3.14 a) Spunem c
a formula B deductibil
a din formulele A1 , . . . , An (notatie: A1 , . . . , An ` B),
dac
a B este ultimul termen al unei deductii din formulele A1 , . . . , An . Daca n = 0, atunci notam ` B.
Definitia se generalizeaz
a imediat la cazul a doua multimi de formule si ; notam ` daca ` B pentru
orice B .
b) Spunem c
a multimea de formule este contradictorie, daca exista o formula A, astfel ca ` A si ` A.
Altfel, spunem c
a este consistent
a.
Exemplul 1.3.15 a) S
a se arate c
a ` A A.
1. (A ((A A) A)) ((A (A A)) (A A))

A2

2. A ((A A) A)

A1

3. (A (A A)) (A A)
4. A (A A)
5. A A

1,2 MP
A1
3,4 MP

b) S
a se arate c
a A B, B C ` A C.
1. (B C) (A (B C))

A1

2. B C

Ipotez
a

3. A (B C)

1,2 MP

4. (A (B C)) ((A B) (A C))

A2

5. (A B) (A C)

4,3 MP

6. A B

Ipotez
a

7. A C

5,6 MP

c) S
a se arate c
a A, A ` B.
1. A

Ipotez
a

2. (A) ((B) (A))

A1

3. (B) (A)

1,2 MP

4. A

Ipotez
a

5. A ((B) A)
6. (B) A
7. ((B) (A)) (((B) A) B)

A1
4,5 MP
A3

8. ((B) A) B

3,7 MP

9. B

6,8 MP

Vedem c
a aceast
a metod
a nu e foarte usor de aplicat. Urmatoarele observatii simplifica oarecum lucrurile.
Observatii 1.3.16 a) Dac
a ` B si ` B C, atunci C.
b) Dac
a si ` B, atunci ` B.
c) Dac
a ` si ` B, atunci ` B.
d) Dac
a ` B B, atunci ` C pentru orice formula C .
e) (Teorema lui Herbrand5 , 1930): ` B C daca si numai daca {B} ` C.
5 Jacques

Herbrand (19081931), matematician francez.

1.3 Problema deciziei

13

Exemplul 1.3.17 Pentru a ar


ata c
a A B, B C ` A C este suficient de aratat ca A, A B, B C ` C.
Pentru aceasta, avem:
1. A

Ipotez
a

2. A B

Ipotez
a

3. B

1,2 MP

4. B C

Ipotez
a

5. C

3,4 MP.

Urm
atoarea teorem
a spune c
a metoda de deductie bazata pe valorile de adevar (,,rezulta , |=) este echivalent
a cu deductia formal
a (`)). Prima implicatie este mai usor de demonstrat, a doua este dificila.
Teorema 1.3.18 (FregeLukasiewicz, de completitudine) Are loc ` B dac
a si numai dac
a |= B.6

6 Gottlob
7 Jan

Frege (18481925), matematician, logician si filosof german, unul din fondatorii logicii moderne.
Lukasiewicz (18781956), matematician, logician si filosof polonez.

Capitolul 2

LOGICA DE ORDINUL INTAI


Am v
azut c
a logica propozitiilor formalizeaz
a utilizarea operatiilor logice non, si, sau, dac
a . . . atunci, dac
a si
numai dac
a). Logica de ordinul nt
ai merge mai departe introducand cuantificatori, pentru a formaliza notiunile
de pentru orice si exist
a. Astfel, logica de ordinul ntai va fi utila pentru formalizarea a mult mai multe teorii
matematice.
In logica de ordinul I se cuantific
a doar variabilele, n logica de ordinul II se cuantifica si predicatele (sau
multimile) etc.

2.1

Notiunea de predicat

Definitia 2.1.1 Fie M o multime nevid


a si fie n N . Un predicat n-ar pe multimea M este o submultime
n
a multimii M (adic
a o relatie n-ar
a pe M).
Observatii 2.1.2 In limbajul comun, un predicat n-ar pe multimea M este o afirmatie ,,deschisa P(x1 , . . . , xn ),
n care putem nlocui variabilele x1 , . . . , xn cu elementele a1 , . . . an M pentru a obtine propozitia P(a1 , . . . , an ).
In acest caz,
{(a1 , . . . , an ) Mn | P(a1 , . . . , an ) adev
arat }
este o relatie n-ar
a, deci un predicat n-ar pe M. Aceasta abordare nu este nsa suficient de precisa.
Exemplul 2.1.3 a) ,,x + y = z predicat de 3 variabile pe M = R.
b) ,,x < y este predicat binar pe M = N.
c) ,,|x| = 1" este un predicat unar pe M = C.

2.2

Limbaje de ordinul nt
ai

Simbolurile si regulile de formare a formulelor date mai jos formeaza limbajul ordinul nt
ai.
Definitia 2.2.1 Simbolurile unui limbajului de ordinul ntai L sunt urmatoarele:
1. Paranteze: ( si ).
2. Conectori: , , , , .
3. Cuantificatori: (pentru orice) si (exist
a).
4. Simbolul de egalitate: =.
5. Variabile: x, y, z, . . . .
6. Constante: a, b, c, . . . .
7. Functii (operatii): f, g, . . . .
8. Predicate: P, Q, . . . .
Presupunem n plus c
a pentru fiecare functie si fiecare predicat se da aritatea 1 (adica numarul variabilelor
sale). Cuantificatorii pot ap
area doar naintea variabilelor.
Utilizarea simbolurilor depinde de teoria matematica pe care dorim sa o formalizam.
14

2.2 Limbaje de ordinul nt


ai

15

Exemplul 2.2.2 1) Limbajul teoriei multimilor LS foloseste un singur predicat binar (,,apartine).
2) Limbajul teoriei grupurilor LG foloseste constanta 1 (simbolul elementului neutru), inversa este o functie
unar
a iar produsul este o functie binar
a.
4) Limbajul teoriei numerelor naturale LN foloseste constanta 0 si trei operatii s, +, : functia succesor s este
unar
a, adunarea si nmultirea sunt binare.
Definitia 2.2.3 a) Expresiile (termenii) limbajului L de ordinul ntai sunt siruri finite de simboluri ce satisfac
regulile:
1. Orice variabil
a este expresie.
2. Orice constant
a este expresie.
3. Dac
a f este o functie de n variabile si t1 , . . . , tn sunt expresii, atunci f(t1 , . . . , tn ) este expresie. (De multe
ori, n loc de f(x, y) not
am xfy, de exemplu, x + y.)
4. Alte expresii nu exist
a.
b) Formulele limbajului L de ordinul nt
ai sunt siruri finite se simboluri ce satisfac regulile:
1. Dac
a P este un predicat n-ar si t1 , . . . , tn sunt expresii, atunci P(t1 , . . . , tn ) este formula.
2. Dac
a t1 si t2 sunt expresii, atunci (t1 = t2 ) este formula.
3. Dac
a , sunt formule, atunci (), ( ), ( ), ( ), ( ) sunt formule. (Dupa caz, vom
omite unele paranteze.)
4. Dac
a este formul
a si x este o variabila, atunci x si x sunt formule. In acest caz spunem c
a x este
variabil
a cuantificat
a.
5. Alte formule nu exist
a.
Formulele de tip 1,2 sunt formule atomice.
Definitia 2.2.4 Fie x o variabil
a a limbajului L. Spunem ca x este variabil
a liber
a a formulei daca:
1. este formul
a atomic
a si x apare n .
2. are forma () si x este variabil
a libera n .
3. este de forma ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si x este variabila libera n sau n .
4. este de forma y sau y, unde y este diferit de x, si x este variabila libera n .
Spunem c
a variabila x este legat
a, dac
a nu e libera. O formula n care orice variabila este legata se numeste
formul
a nchis
a.
Exemplul 2.2.5 1) In formula ,,x(x = y) variabila x este legata, iar y este libera. Formula ,,xy(x y =
y x) este nchis
a.
2) Fie formula x((x = y) (P(x) Q(y))); atunci x = y, P(x) Q(y), P(x) sunt subformule, dar x(x = y)
nu este.
Definitia 2.2.6 a) Fie o formul
a. Spunem ca variabila x este substituit
a cu expresia t, daca n , orice
aparitie a lui x este nlocuit
a cu t, except
and subformulele de forma x sau x, care raman neschimbate. Not
am
noua formula prin xt .
b) Substitutia variabilei x cu expresia t este permis
a n urmatoarele cazuri:
1. Dac
a este formul
a atomic
a.
2. Dac
a are forma () sau ( ) sau ( ) sau ( ) sau ( ) si substitutia lui x cu t n si
este permis
a.
3. Dac
a are forma y sau y si suntem n una din urmatoarele cazuri:
(i) x nu este liber
a n .
(ii) y nu apare n t si substitutia lui x cu t n este permisa.
c) Printr-o generalizare a formulei ntelegem o formula de forma x1 x2 . . . xn .

16

2 Logica de ordinul nt
ai

Exemplul 2.2.7 1) Evident, avem xx = .


2) In formula y(x = y) substitutia lui x cu y nu e permisa.
Exercitiul 14 Fie f, g, h simboluri de functii de 1, 2 respectiv 3 variabile, si fie P, Q simboluri de predicate de
1 respectiv 3 variabile.
1. Sunt termeni urm
atoarele cuvinte?
(a) f(g(x, y)).
(b) g(f(z), h(x, y, z)).
(c) f(g(x), h(x, y, z)).
2. Sunt formule urm
atoarele cuvinte?
(a) Q(x, f(x), h(y, z, z)).
(b) (P(x) (y)(Q(x, y, z) P(g(x, y)))).
(c) Q(P(x), f(y), z).
(d) f(h(x, y, z)).
Exercitiul 15 S
a se scrie toate subformulele formulei:
a) Q(f(x), g(x, y));
b) xQ(x, y) (P(g(x, y)) xP(z)).
Exercitiul 16 S
a se descrie multimea termenilor (expresiilor) unui limbaj de ordinul I, daca se dau:
a) o variabil
a x si un simbol de functie unar
a (de o variabila) f;
b) o variabil
a x si un simbol de functie binara (de doua variabile) f;

2.3

Structura unui limbaj de ordinul nt


ai. Modele

Acum d
am semnificatie si valori de adev
ar formulelor unui limbaj de ordinul ntai.
Definitia 2.3.1 O structur
a a M a unui limbaj de ordinul ntai L consta din urmatoarele date:
1. O multime nevid
a M, pe care o numim univers si o notam cu |M|.
e M.
2. Fiec
arei constante a i corespunde un element a
3. Fiec
arui simbol de functie n-ar
a f i corespunde o functie fe : Mn M.
e pe multimea M (adica o submultime
4. Fiec
arui simbol de predicat n-ar P i corespunde un predicat n-ar P
n
e M ).
P
5. Simbolului de egalitate i corespunde relatia de egalitate pe M.
e cu P. In continuare consideram fixat un limbaj de ordinul
e cu a, fe cu f, P
De multe ori vom nota simplu a
nt
ai L si o structur
a M a lui L, cu M = |M|.
Definitia 2.3.2 a) Dac
a V este multimea variabilelor lui L, atunci o functie s : V M se numeste interpretare
a structurii M.
b) Definim inductiv valoarea HM
atoare interpretarii s, o definim inductiv
s (t) M a expresiei t, corespunz
astfel:
1. Pentru fiecare variabil
a x, avem HM
s (x) = s(x).
e.
2. Pentru fiecare constant
a a, avem HM
s (a) = a
3. Pentru fiecare functie n-ar
a f si expresii t1 , . . . , tn avem
M
e M
HM
s (f(t1 , . . . , tn )) = f(Hs (t1 ), . . . , Hs (tn )).

c) Definim inductiv valoarea HM


atoare interpretarii s astfel:
s () V = {0, 1} a formulei , corespunz
M
1. pentru orice predicat P n-ar si orice expresii t1 , . . . , tn , HM
a (HM
s (P(t1 , . . . , tn )) = 1 dac
s (t1 ), . . . , Hs (tn ))
M
e altfel H (P(t1 , . . . , tn )) = 0.
P,
s

2.3 Structura unui limbaj de ordinul nt


ai. Modele

17

M
M
2. HM
a HM
s (t1 = t2 ) = 1, dac
s (t1 ) = Hs (t2 ), altfel Hs (t1 = t2 ) = 0.
M
3. HM
a HM
s () = 1, dac
s () = 0, altfel Hs () = 0.
M
M
a HM
HM
s ( ) = 1, dac
s () = 1 sau Hs () = 1, altfel Hs ( ) = 0.
M
M
HM
a HM
s ( ) = 1, dac
s () = Hs () = 1, altfel Hs ( ) = 0.
M
HM
a HM
si HM
s ( ) = 0, dac
s () = 1
s () = 0, altfel Hs ( ) = 1.
M
M
HM
a HM
s ( ) = 1, dac
s () = Hs (), altfel Hs ( ) = 0.

4. Consider
am functia (interpretarea)
s(x|m) : V M,


s(y),
s(x|m)(y) =
m

daca y 6= x
.
daca y = x

Atunci:
HM
a si numai dac
a pentru orice m M avem HM
s (x) = 1 dac
s(x|m) () = 1.
a si numai dac
a exist
a m M astfel ncat HM
HM
s (x) = 1 dac
s(x|m) () = 1.
Definitia 2.3.3 a) Spunem c
a M este model al lui (sau ca M satisface ), daca HM
s () = 1 pentru orice
interpretare s a lui M. Notatie: M |= .
Spunem c
a M este model pentru multimea de formule (sau ca M satisface pe ), daca M |= pentru orice
. Notatie: M |= .
Prin inductie se arat
a:
M
Teorema 2.3.4 1) Dac
a interpret
arile s si r coincid pe variabilele ce apar n expresia t, atunci HM
s (t) = Hr (t).
M
M
2) Dac
a s si r coincid pe variabilele libere ce apar n formula , atunci Hs () = Hr ().

Corolar 2.3.5 Dac


a este o formul
a nchis
a, atunci M |= dac
a si numai dac
a exist
a o interpretare s astfel
nchise este independenta de interpretarea fixata a structurii.)
ca HM
s () = 1. (Deci valoarea unei formule
Definitia 2.3.6 a) O formul
a este tautologie (identic adev
arat
a), daca orice structura M este model al lui
. Formula se numeste contradictie, dac
a este tautologie.
b) Dac
a formula este tautologie, atunci spunem ca rezult
a din si notam .
c) Dac
a formula este tautologie, atunci spunem ca este echivalent cu si notam .
Exemplul 2.3.7 1) Pentru orice formul
a avem ca tautologie, iar ( ) este contradictie.
2) y(y = y) este tautologie, n timp ce y((y = y)) este contradictie.
3) Dac
a este tautologie, atunci orice generalizare x1 . . . xn este tautologie.
Observatii 2.3.8 a) este contradictie dac
a si numai daca pentru orice structura M si interpretare s : V |M|,
avem HM
s () = 0.
b) Dac
a este contradictie, atunci nu are model. Afirmatia inversa are loc doar pentru formule nchise.
c) dac
a si numai dac
a pentru orice structura M si pentru orice interpretare s : V |M|, daca s satisface
pe , atunci satisface si pe .
d) Dac
a , atunci orice model M al lui este si model al lui . Afirmatia inversa are loc doar pentru
formule nchise.
e) dac
a si numai dac
a pentru orice structura M si pentru orice interpretare s : V |M|, s satisface pe
dac
a si numai dac
a satisface pe .
f) Dac
a , atunci are exact aceleasi modele ca si . Afirmatia inversa are loc doar pentru formule
nchise.
2.3.9 Prezent
am c
ateva tautologii importante, care vor fi folosite n demonstratiile din capitolele urmatoare. Fie
A, B si C formule ale limbajului L ordinul ntai astfel ncat n C variabila x nu e libera.
(1) xyA yxA, xyA yxA
(2) (x)(y)A (y)(x)A, xA xA
(3) x(A B) xA xB
(4) x(A B) xA xB
(5) xA xB x(A B)

18

2 Logica de ordinul nt
ai

(6) x(A B) xA xB
(7) xA x(A),

xA x(A)

(legile lui De Morgan)

(8) C xA x(C A),


C xA x(C A),
C xA x(C A),
C xA x(C A).
(9) C xA x(C A),
C xA x(C A),
xA C x(A C),
xA C x(A C).
(10) x xt si xt x (dac
a n formula nlocuirea variabilei libere x cu expresia t este permisa).
Exercitiul 17 S
a se arate c
a n (2), (5), (6) si (10) implicatiile inverse nu sunt adevarate (dand contraexemple).
Exercitiul 18 Consider
am structura M = (N, S, P), unde S si P sunt predicate de 3 variabile definite astfel:
S(x, y, z) este adev
arat dac
a si numai dac
a x + y = z, iar P(x, y, z) este adevarat daca si numai daca xy = z.
1. S
a se scrie o formul
a cu o variabil
a liber
a x, adevarata daca si numai daca:
(a) x = 0;
(b) x = 1;
(c) x = 2;
(d) x este num
ar par;
(e) x este num
ar impar;
(f) x este num
ar prim.
2. S
a se scrie o formul
a cu dou
a variabile libere x, y, adevarata daca si numai daca:
(a) x = y;
(b) x y;
(c) x < y;
(d) x divide y;
(e) x si y sunt numere prime gemene (diferenta lor e 2).
3. S
a se scrie o formul
a cu trei variabile libere x, y, z, adevarata daca si numai daca:
(a) z este cel mai mic multiplu comun al lui x si y;
(b) z este cel mai mare divizor comun al lui x si y;
4. S
a se scrie propozitia (formula nchis
a) care exprima:
(a) comutativitatea adun
arii;
(b) asociativitatea adun
arii;
(c) comutativitatea nmultirii;
(d) asociativitatea nmultirii;
(e) distributivitatea adun
arii fat
a de nmultire;
(f) pentru orice num
ar natural exist
a unul strict mai mare;
(g) infinitatea multimii numerelor prime;
(h) infinitatea multimii perechilor de numere prime gemene;
(i) orice num
ar natural este suma a 4 p
atrate perfecte;
(j) existenta celui mai mic multiplu comun si a celui mai mare divizor comun;
(k) orice num
ar par > 2 este suma a doua numere prime.

2.4 Problema deciziei n logica de ordinul nt


ai

2.4

19

Problema deciziei n logica de ordinul nt


ai

Fix
am un limbaj L de ordinul nt
ai.
Definitia 2.4.1 a) Spunem c
a a formula este consecint
a a formulelor 1 , . . . , n daca pentru orice structur
a
M si pentru orice interpretare s : V |M|, daca s satisface toate formulele 1 , . . . , n , atunci satisface si formula
.
n
Notatie: 1 , . . . , n |= B sau 1 ,...,
, si numim aceasta schem
a de deductie. Formulele 1 , . . . , n se

numesc premize (ipoteze), iar este concluzie (consecint


a).
Dac
a mai sus n = 0, atunci este tautologie.
Mai general, pentru multimile de formule , e clar ce se ntelege prin notatiile sau |= .
Observatii 2.4.2 a) Vedem c
a este consecinta a lui 1 , . . . , n (adica 1 , . . . , n |= ), daca si numai dac
a
rezult
a din 1 n (adic
a 1 n este tautologie, adica 1 n ).
b) Alonzo Church a demonstrat n 1936 ca pentru un limbaj de ordinul ntai nu se poate da o procedur
a
general
a de decizie.

2.4.1

Deductia formal
a n logica de ordinul nt
ai

Ca si n logica propozitiilor, si n logica de ordinul ntai se poate introduce o notiune de deductie formal
a independent
a de structuri, interpret
ari si modele. Vom vedea n paragraful urmator ca n cazul formulelor nchise cele
dou
a abord
ari sunt echivalente.
2.4.3 Pentru a defini notiunea de deductie avem nevoie de:
1) Un set de tautologii speciale, numite axiome logice (axiomele (A7)-(A11) se numesc axiomele egalit
atii).
(A1) ( ).
(A2) ( ( )) (( ) ( ))
(A3) (() ()) ((() ) )), unde , , sunt formule arbitrare.
a n nlocuirea lui x cu t este permisa.
(A4) x xt , dac
(A5) x( ) (x x), unde , sunt formule arbitrare.
(A6) x, dac
a x este variabil
a legat
a n .
(A7) x = x
(A8) (x = y) (y = x)
(A9) ((x = y) (y = z)) (x = z), unde x, y, z sunt variabile arbitrare.
(A10) ((x1 = y1 ) (xn = yn )) (P(x1 , . . . , xn ) P(y1 , . . . , yn )), unde P este un predicat n-ar.
(A11) ((x1 = y1 ) (xn = yn )) (f(x1 , . . . , xn ) = f(y1 , . . . , yn )), unde f este o functie n-ara.
2) schema de deductie Modus Ponens (MP), adica

,
.

Definitia 2.4.4 Fie formulele 1 , . . . , n (n 0) .


a) O deductie din formulele 1 , . . . , n este un sir de formule 1 , . . . , k astfel ncat pentru orice i = 1, . . . , k
avem:
1. i este axiom
a logic
a, sau
2. i = l pentru un l = 1, . . . , n, sau
3. i se obtine din j ,l (unde j, l < i) aplicand schema Modus Ponens (MP).
b) Spunem c
a formula este deductibil
a din formulele 1 , . . . , n (notatie: 1 , . . . , n ` ), daca este
ultimul termen al unei deductii din 1 , . . . , n . Formulele 1 , . . . , n sunt premizele (ipotezele deductiei.
Dac
a n = 0, atunci not
am ` . Mai general, pentru multimile de formule , folosim notatia ` .
c) Spunem c
a multimea de formule este contradictorie, daca exista o formula astfel ca ` ().

20

2 Logica de ordinul nt
ai

Teorema 2.4.5 a) Dac


a 1 , . . . , k este o deductie, atunci si 1 , . . . , i este o deductie pentru orice i = 1, . . . , k.
b) Dac
a ` si ` , atunci .
c) Dac
a si ` , atunci ` .
d) Dac
a ` si ` , atunci ` .
e) Dac
a ` (), atunci ` pentru orice formul
a .
f) Teorema deductiei (Herbrand, 1930): ` dac
a si numai dac
a {} ` .
g) Teorema generaliz
arii (GEN): Fie o multime de formule unde x este variabil
a legat
a. Dac
a ` , atunci
` x.
h) Generalizare pe constante: Fie o multime de formule unde constanta c nu apare. Dac
a ` , atunci
exist
a o variabil
a x care nu apare n astfel ca ` xcx . Mai mult, exist
a o deductie a lui xcx din , n care
c nu apare.
Exemplul 2.4.6 Ar
at
am c
a xy ` yx.
1. xy
2. xy y
3. y
4. y

Ipotez
a
A4
1,2 MP
A4

5.

3,4 MP

6. x

5 GEN

7. yx

6 GEN.

2.4.2

Teoremele principale ale teoriei modelelor

Fix
am un limbaj L de ordinul nt
ai. Fie o multime de formule nchise. Multimea formulelor deductibile din
se numeste teorie, iar formulele din sunt axiome ale teoriei.
Teorema 2.4.7 (Teorema lui G
odel de completitudine)1 Fie o formul
a nchis
a. Are loc |= dac
a si numai
dac
a ` .
Teorema 2.4.8 (Teorema lui G
odel de completitudine, varianta model-teoretica) Multimea de formule nu este
contradictorie dac
a si numai dac
a are model.
Teorema 2.4.9 (Teorema de compactitate) are model dac
a si numai dac
a orice submultime finit
a a sa are.

2.4.3

Teorii formale

S
a degaj
am c
ateva idei generale din discutia de pana acum, idei care vor reveni si n capitolele urmatoare. In
matematic
a, un sistem formal const
a din urm
atoarele date: un alfabet, adica o multime finita de simboluri ce
pot fi folosite pentru a construi formule (care sunt siruri finite de simboluri); o gramatic
a care spune cum se
construiesc corect formulele; o multime de axiome (fiecare axioma e o formula corect formata); o multime de
reguli de deductie (sau de inferent
a). O teorie formala este un sistem formal mpreuna cu toate teoremele,
adic
a toate formulele ce pot fi deduse din axiome aplicand regulile de deductie.
S
irul de formule deduse care conduce la o teorema se numeste demonstratie formala. Teoria demonstratiei este
ramura Logicii matematice care studiaz
a demonstratiile formale. Teoremele despre un sistem formal sunt numite
de obicei metateoreme.
Sistemul formal se numeste complet dac
a pentru pentru fiecare formula , sau este deductibil. Sistemul
formal se numeste necontradictoriu dac
a odata cu o formula nu poate fi dedusa si negatia ei. Spunem ca avem
de a face cu un sistem logic, dac
a sistemului formal i se asociaza si o semantic
a (semnificatie), de obicei sub forma
unei interpret
ari model-teoretice, prin care fiec
arei formule nchise (propozitii) i se da o valoare de adevar. Sistemul
se numeste consistent (satisfiabil) dac
a are model, adica fiecare teorema (formula dedusa) este adevarat
a n
interpretarea dat
a. O teorie consistent
a (semantic) este necontradictorie (sintactic), dar n general cele dou
a
aspecte nu sunt echivalente. (Vedem deci c
a teoria demonstratiei se refera la sintax
a, iar teoria modelelor la
semantic
a.)
In mod uzual, teoriile matematice sunt doar semi-formalizate, efortul pentru o formalizare totala fiind prea
mare (si chiar ar fi o pedanterie inutil
a). Demonstratiile matematice obisnuite pot fi privite ca niste schite pe
baza c
arora pot fi construite, n principiu, demonstratii formale.
1 Kurt

G
odel (19061978), logician, matematician si filosof austriac, cunoscut mai ales pentru teoremele sale de incompletitudine.

2.5 Logic
a clasic
a si logici neclasice

21

La formalizarea logicii au contribuit n mare masura Richard Dedekind, Gottlob Frege, Giuseppe Peano si
Bertrand Russell, iar teoria demonstratiei a fost motivata de programul lui David Hilbert (numit formalism) de
fundamentare a matematicii prin reducerea sa la sisteme formale finitiste (adica de a da demonstratii formale
finite a consistentei tuturor teoriilor formale). Teoremele de completitudine mentionate mai sus au dat initial
suport acestui program. Mai t
arziu ns
a, teoremele de incompletitudine ale lui Godel au aratat ca o teorie
formal
a suficient de larg
a nc
at s
a contin
a aritmetica lui Peano (pe care o vom discuta n Sectiunea 7.1) nu
poate fi concomitent complet
a si consistent
a, si astfel, programul lui Hilbert nu poate fi dus pana la cap
at.
Totusi, programul formalist a contribuit din plin la dezvoltarea nu doar a logicii, ci si a bazelor teoretice ale
calculatoarelor de c
atre Alonzo Church si Alan Turing.

2.5

Logic
a clasic
a si logici neclasice

Teoria discutat
a n cele dou
a capitole de mai sus apartine Logicii clasice, initiata de Aristotel n Organon, unde a
introdus silogismul. Aceasta se caracterizeaz
a prin: legea tertului exclus, legea dublei negatii, legea necontradictiei,
monotonia si idempotenta implicatiei, comutativitatea conjunctiei, dualitatea De Morgan etc. Din punct de vedere
semantic, logica clasic
a este bivalent
a, propozitiile avand doua valori de adevar (mai general, valorile de adev
ar
sunt elemente ale unei algebre Boole). Reformularea algebrica a logicii a fost facuta de George Boole, iar logica
predicatelor de ordinul I a fost introdus
a de Gottlob Frege.
Prin logici neclasice ntelegem sisteme formale care difera de logica clasica sub diferite aspecte, scopul fiind de
a construi modele pentru alte tipuri de rationamente. Prezentam pe scurt cateva asfel de sisteme formale.
Logicile polivalente (sau multivalente), incluzand Logica fuzzy, renunta la legea tertului exclus si permit
si alte valori de adev
ar n afara lui 0 si 1. Sunt studiate nca din anii 1920 de Jan Lukasiewicz si Alfred Tarski.
Logica intuitionist
a nlocuieste conceptul traditional de adevar cu cel de demonstrabilitate constructiv
a.
Altfel spus, o afirmatie este considerat
a adevarata doar daca avem o demonstratie efectiva a ei, si este fals
a
dac
a din ea se poate deduce o contradictie. O afirmatie nedemonstrata nu are valoare de adevar. Demonstratia
constructiv
a existentei unui obiect poate fi transformata ntr-un algoritm prin care se genereaza un exemplu
concret. Legea tertului exclus, legea dublei negatii si legile lui De Morgan nu sunt admise ca axiome, dar pot fi
demonstrate de la caz la caz. Logica intuitionista a fost formalizata de Arend Heyting pornind de la programul
intuitionist al lui L.E.J. Brower de fundamentare a matematicii. Semantica logicii intuitioniste foloseste fie
asa-numitele algebre Heyting n locul algebrelor Boole din logica clasica, fie modelele Kripke, dezvoltate n anii
1950-1960 de Saul Kripke si Andre Joyal. Logica liniara este o varianta a logicii intuitioniste n care se renunt
a
.
Are
aplicat

ii
importante

n
domenii
precum
limbaje
de
si la idempotenta implicatiei, adic
a la regula ,C,C`B
,C`B
programare, mecanica cuantic
a si lingvistic
a. Exista si alte dezvoltari mai recente ale acestor idei.
Logica modal
a este un tip de logic
a formala dezvoltata n anii 1960 care extinde logica clasica prin ad
augarea
unor operatori care exprim
a modalitatea. In lingvistica, modalitatea permite vorbitorului sa ataseze unei afirmatii
expresia unei atitudini, credinte, obligatii etc. De exemplu, avem modalitati aletice (p este posibil, este necesar,
este imposibil), temporale (a fost p, a fost intotdeauna p, va fi p, va fi ntotdeauna p), deontice (p este obligatoriu,
notat Op, p este permis, notat Pp), epistemice (se stie ca p), ale credintei (se crede ca p). Operatorii modali se
reprezint
a prin simboluri cum ar fi  pentru peste necesar sau pentru este posibil. Astfel, de exemplu, au loc
tautologiile p p; p P; Pp Op (n limbaj natural spunem, de exemplu, ,,este posibil s
a
ning
a azi dac
a si numai dac
a nu este necesar sa nu ninga azi; ,,este necesar sa ninga azi daca si numai dac
a nu
este posibl s
a nu ning
a azi; ,,dac
a p is permis, atunci non p nu este obligatoriu). Logica modala este folosit
a n
stiinte umaniste precum teoria literar
a, estetica, istoria.

Capitolul 3

MULT
IMI
3.1

Teoria naiv
a si teoria axiomatic
a a multimilor

Incepem cu o recapitulare a cunostintelor dob


andite n liceu.
3.1.1 Prin multime ntegem o colectie de lucruri (obiecte, notiuni) bine determinate, numite elementele sale.
Faptul c
a elementul a apartine multimii A se noteaza a A; notatia b
/ A nseamna: b nu apartine lui A.
Aceste notiuni sunt primare, adic
a nu le definim.
O multime poate fi dat
a prin enumerarea elementelor, de exemplu A = {1, 2, 3, 4}, B = {x, y, z} sau printr-o
proprietate (predicat) P(x):
A = {x | P(x)},
de exemplu A = {x | x R si 0 x 3}.
Multimile A si B sunt egale, A = B, dac
a au acelea si elemente.
Multimea vid
a este unica multime care nu are niciun element. Notatie: .
Definitia 3.1.2 a) O multime A este submultime a multimii B, daca orice elemeent al lui A este element al lui
B; notatie: A B. Orice multime nevid
a A are doua submultimi triviale: si A.
S
a retinem c
a A = B dac
a si numai dac
a A B si B A. Daca A B si exista x B astfel ncat x
/ A,
atunci spunem c
a A este submultime proprie a lui B. Notatiee: A B.
b) Submultimile unei multimi U formeaz
a multimea p
artilor (multimea putere) a lui U:
P(U) = {A | A U},
adic
a A P(U) A U.
Definitia 3.1.3 Intersectia multimilor A si B este multimea elementelor comune, adica
A B = {x | x A si x B}.
Dac
a A B = , atunci spunem c
a A si B sunt disjuncte.
Reuniunea multimilor A si B este multimea
A B = {x | x A sau x B}.
Diferenta multimilor A \ B este multimea
A \ B = {x | x A si x
/ B}.
Dac
a B A, atunci A \ B este complementara multimii A relativ la B. Notatie: {A (B).
Diferenta simetric
a a multimilor A si B este multimea
AB = (A \ B) (B \ A) = (A B) \ (A B).
Produsul cartezian al multimilor A1 , A2 , . . . , An este multimea
A1 A2 An = {(x1 , x2 , . . . , xn ) | x1 A1 , x2 A2 , . . . , xn An }.
Dac
a pentru un i, Ai = , atunci A1 A2 An = .
22

3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysG


odel

23

Exercitiul 19 Fie A, B, C multimi incluse n universul U. Sa se demonstreze urmatoarele proprietati de baz


a:
a) A A (reflexivitate);
b) dac
a A B si B C, atunci A C (tranzitivitate);
c) dac
a A B si B A, atunci A = B (antisimetrie);
d) A B = B A, A B = B A (comutativitate);
e) (A B) C = A (B C)), (A B) C = A (B C)) (asociativitate);
f) A A = A, A A = A (idempotent
a);
g) A (A B) = A; A (B A) = A (absorbtie);
h) A = A; A = ;
i) A {A = U; A {A = ;
j) {{A = A;
Exercitiul 20 Fie A, B, C multimi. S
a se demonstreze:
a) A (B C) = (A B) (A C); A (B C) = (A B) (A C) (distributivitate);
b) A \ B = A {B;
c) A \ (B C) = (A \ B) (A \ C) = (A \ B) \ C;
d) A \ (B C) = (A \ B) (A \ C);
e) (A B) \ C = (A \ C) (B \ C);
f) (A B) \ C = A (B \ C) = (A \ C) B;
g) {(A B) = {A {B; {(A B) = {A {B (formulele lui De Morgan).
Exercitiul 21 S
a se arate c
a pentru orice multimi A, B, C avem:
a) A4B = (A {B) (B {A);
b) A4B = B4A;
c) (A4B)4C = A4(B4C);
d) A4 = A; {A = A4U; A4A = ;
e) A (B4C) = (A B)4(A C);
f) A B = A4B4(A B).
Exercitiul 22 S
a se arate c
a pentru orice multimi A, B, C, daca A C = B C si A C = B C atunci A = B.
Exercitiul 23 Fie A, B, C multimi date. S
a se determine multimea X care satisface:
a) A X = B, A X = C;
b) A \ X = B, X \ A = C.
Exercitiul 24 Dac
a A, B, C, D sunt multimi, atunci:
a) (A B) (C D) = (A C) (B D);
b) afirmatia (A B) (C D) = (A C) (B D) nu e adevarata n general;
c) (A B) C = (A C) (B C);
d) (A B) C = (A C) (B C);
e) (A \ B) C = (A C) \ (B C).
3.1.4 Abordarea din acest paragraful tine de asa-numita teorie naiv
a a multimilor, dezvoltata de matematicianul german Georg Cantor dup
a 1870. S-a aratat mai tarziu ca aceasta teorie duce la contradictii, din cauza
faptului c
a permite formarea de multimi ,,mari, fara restrictii. Paradoxul lui Bertrand Russel (1902) este printre
cele mai cunoscute: consider
am multimea R a tuturor multimilor care nu se contin ca element; atunci R R
nseamn
a c
aR
/ R, iar R
/ R nseamn
a c
a R R; n orice caz avem o contradictie care vine din faptul c
a teoria
permite ca R s
a fie considerat
a multime.
Teoria axiomatic
a a multimilor a fost creata pentru a elimina aceste contradictii. Cele mai utilizate sunt
axiomatiz
arile dezvoltate de Zermelo si Fraenkel (ZF), respectiv von Neumann, Bernays si Godel (NBG).
Din punctul de vedere al logicii predicatelor, axiomele ambelor teorii pot fi date prin formule nchise n limbajul
de ordinul nt
ai LS , mentionat n capitolul anterior, care foloseste un singur predicat binar (,,apartine).
Kurt G
odel a demonstrat n 1939 ca ambele sisteme axiomatice admit model, deci sunt necontradictorii.

3.2

Sistemul axiomatic von NeumannBernaysG


odel

Vom prezenta pe scurt sistemul axiomatic NBG, evitand totusi o formalizare completa, iar axioma alegerii va fi
enuntat
a doar n capitolele urm
atoare.

24

3 Multimi

Definitia 3.2.1 a) Limbajul LS al teoriei axiomatice NBG foloseste pe langa simbolurile logice in singur predicat
de dou
a variabile notat . Deci formulele atomice ale teoriei sunt x = y si x y. Simbolurile de variabile x, y, z, . . .
noteaz
a clase. Formula x y se citeste clasa x apartine clasei y (sau y contine pe x), iar x = y se citeste:
clasa x este egal
a cu clasa y. Notiunile de clas
a, respectiv apartine sunt considerate primare, nu se definesc.
b) O clas
a x se numeste multime, dac
a exista o clasa y, careia i apartine (adica exista y astfel ncat x y).
Dac
a o clas
a nu e multime, atunci se numeste clas
a proprie.
Se pune ntrebarea dac
a exist
a multimi. Vom vedea mai jos ca raspunsul este afirmativ.
3.2.2 Prezent
am n continuare axiomele.
1. Axioma extensionalit
atii. Dou
a clase sunt egale exact cand au aceleasi elemente, adica
AB((A = B) x(x A x B)).
2. Axioma clasific
arii. Dac
a P(x) este o formula, n care variabila x este libera, atunci exista o clas
a care
contine exact elementele satisf
asc
and P(x). Formal, exprimam aceasta prin formula nchisa
y1 . . . yn zx((x z) (t(x t) P(x))).
Din axioma egalit
atii rezult
a c
a clasa de mai sus este unica si o notam {x | P(x)}.
Folosind axioma clasific
arii putem defini urmatoarele clase: = {x | x 6= x} (clasa vid
a) respectiv U = {x | x =
x} (universul). Vedem c
a clasa vid
a nu are elemente, n timp ce toate multimile sunt elemente ale universului.
Mai t
arziu vom vedea c
a n timp ce clasa vid
a este multime, universul este clasa proprie.
3. Axioma perechii. Dac
a x si y sunt multimi, atunci clasa {z | (z = x) (z = y)} este multime.
Vom nota aceast
a multime prin {x, y} si o numim pereche neordonat
a. Daca x = y, atunci perechea
neordonat
a {x, y} se noteaz
a {x} si se numeste multime cu un element.
Exercitiul 25 S
a se arate c
a multimile , {}, {{}}, . . . sunt distincte doua cate doua.
Definitia 3.2.3 a) Fie A si B clase. Reuniunea claselor A si B este
A B = {x | (x A) (x B)},
iar intersectia claselor A si B este clasa
A B = {x | (x A) (x B)}.
Mai general, A B C = (A B) C (respectiv A B C = (A B) C), . . .
b) Reuniunea clasei A este clasa
[
A = {x | y((y A) (x y))},
iar intersectia clasei A este clasa
\
A = {x | y((y A) (x y))}.
(S
a observ
am c
a dac
a A si B sunt multimi, atunci A B =
c) Complementara clasei A este clasa

{A, B}, A B =

{A, B} si {A} {B} = {A, B}.)

{A = {x | x
/ A},
unde x
/ A este negatia lui x A.
d) Diferenta claselor A si B este clasa
A \ B = {x | (x A) (x
/ B)} = A {B.
e) Spunem c
a clasa A este subclas
a a clasei B, daca pentru orice x A avem si x B. Notatie: A B.
Dac
a A este multime si A B, atunci spunem ca A este submultime a clasei B.
f) Clasa putere a clasei A este clasa
P(A) = {x | x A}.

3.2 Sistemul axiomatic von NeumannBernaysG


odel

25

4. Axioma multimii putere. Pentru orice multime x exista o multime y, care contine exact subclasele
multimii x.
Observatii 3.2.4 1) Rezult
a ca subclasele unei multimi sunt multimi, iar clasa putere a unei multimi este
multime.
2) Paradoxul lui Russell este eliminat n aceasta teorie. Mai exact, aratam ca clasa Russell R = {x | x
/ x}
este clas
a proprie, nu e multime. Evident, daca R R, atunci R este multime si R
/ R; invers, daca presupunem
c
a R este multime, atunci din R
/ R rezult
a ca R R. Deci avem contradictie n ambele cazuri, adica R nu e
multime.
3) Universul U nu e multime, deoarece clasa Russell i este subclasa.
4) Intersectia si diferenta multimilor sunt multimi. Intr-adevar, fie A o clasa nevida. Atunci A este multime,
deoarece dac
a a A, atunci evident A a; dar a este multime (deoarece a A), deci si A este multime (fiind
subclas
a a unei multimi). In consecint
a, A B = {A, B} si A \ B = A {B sunt multimi.
5. Axioma reuniunii. Dac
a A este multime, atunci A este multime.
(In particular, dac
a A si B sunt multimi, atunci A B = {A, B} este multime.)
6. Axioma regularit
atii. Dac
a X o clas
a nevida, atunci exista x X astfel ncat X x = .
(Aceast
a axiom
a elimin
a ,,anomalia a a pentru multimi. In consecinta, clasa Russell R coincide cu universul
U.)
Definitia 3.2.5 Fie x o multime. Atunci multimea x+ = x {x} se numeste succesorul lui x.
7. Axioma infinitului. Exist
a o multime y pentru care y si pentru orice x y avem x+ y.
(In particular, clasa vid
a este multime.)
Exercitiul 26 S
a se arate c
a:
a) = U; = ; P = {};
b) U = ; U = U; P(U) = U.
Definitia 3.2.6 a) Fie a si b multimi. Atunci multimea {{a}, {a, b}} se noteaza prin (a, b) si se numeste pereche
ordonat
a cu prima component
a a si a doua component
a b.
b) Produsul cartezian al claselor A si B este clasa
A B = {t | xy((x A) (y B) (t = (x, y)))}.
Mai departe, A B C = (A B) C, . . .
Exercitiul 27 Dac
a a, b, c, d sunt multimi, atunci (a, b) = (c, d) daca si numai daca a = c si b = d.
Observatii 3.2.7 1) Dac
a P(x, y) este o formula n care x si y sunt variabile libere, atunci notam
{(x, y) | P(x, y)} = {t | xy(P(x, y) (t = (x, y)))}.
Deci
A B = {(x, y) | (x A) (y B)}.
2) Dac
a A si B sunt multimi, atunci si A B este multime. Intr-adevar, daca a A si b B, atunci
(a, b) P(A B), deci A B P(P(A B)); dar P(P(A B)) este multime, deci si A B este multime.

Capitolul 4

RELAT
II S
I FUNCT
II
4.1

Relatii binare

Definitia 4.1.1 Fie n N si fie A1 , A2 , . . . , An multimi.


a) Numim relatie n-ar
a sistemul = (A1 , A2 , . . . , An , R), unde R A1 A2 An .
Dac
a n = 2, atunci = (A1 , A2 , R) este relatie binar
a (sau corespondent
a) ntre elementele multimilor
A1 si A2 , unde R A1 A2 . In continuare ne ocupam doar de relatii binare, numite pe scurt relatii. De multe
ori identific
am relatia cu graficul s
au.
b) Fie = (A, B, R), R A B o relatie. Multimea R se numeste graficul lui si notam: (a, b) R ab,
citind: a este n relatia cu b. In caz contrar, (a, b) 6 R a 6 b.
c) Spunem c
a este relatie omogen
a, dac
a A = B.
d) relatie vid
a, dac
a R = ; este relatie universal
a, daca R = A B.
e) Pe multimea A definm relatia diagonal
a
1A = (A, A, A ),

A = {(a, a) | a A}

(unde a1A b a = b).


Exemplul 4.1.2 1) Fie A = {a, b, c, d}, B = {1, 2} si = (A, B, R), unde R = {(a, 1), (a, 2), (b, 2), (c, 1)}. Atunci
a1, a2 si c 6 2.
2) Relatia de asem
anare pe multimea triunghiurilor din plan.
3) Relatia de divizibilitate pe Z este urm
atoarea relatie omogena: = (Z, Z, R), unde
R = {(a, b) Z Z | a|b} = {(a, b) Z Z | c Z : b = ac}.
4) Dac
a A = sau B = , atunci exist
a o unica relatie = (A, B, R), si anume relatia vida, cu graficul R = .

4.1.1

Operatii cu relatii

Definitia 4.1.3 a) Spunem c


a = (A, B, R) este subrelatie relatiei = (A, B, S), notatie , daca R S,
adic
a, dac
a pentru orice (a, b) A B avem ab ab.
Consider
am relatiile = (A, B, R), 0 = (A, B, R 0 ), = (C, D, S).
b) Intersectia relatiilor si 0 este relatia 0 = (A, B, R R 0 ), deci a( 0 )b ab a 0 b.
c) Reuniunea relatiilor si 0 este relatia 0 = (A, B, R R 0 ), deci a( 0 )b ab a 0 b.
d) Complementara relatiei este relatia { = (A, B, {R), unde {R se ia relativ la A B. Deci a{b a 6 b.
e) Inversa relatiei este relatia 1 = (B, A, R1 ) relatie, unde
R1 = {(b, a) B A | (a, b) R}.
Deci b1 a ab.
f) Compunerea relatiilor si este relatia = (A, D, S R), unde
S R = {(a, d) A D | x B C | (a, x) R, (x, d) S},
adic
a a( )b x B C : ax si xd. Not
am = 2 .
Exemplul 4.1.4 1) Pe multimea Z, = este subrelatie a relatiei , iar relatia de divizibilitate | nu este subrelatie
a lui , pentru c
a de exemplu 2| 6 si 2 6 6.
26

4.1 Relatii binare

27

2) Pe R, intersectia lui si este relatia de egalitate =; reuniunea lui = si a < este relatia ; complementara
lui < este , si inversa lui < este relatia >.
3) Compunerea relatiilor nu e comutativ
a, adica n general 6= . Intr-adevar, fie relatiile ,,< respectiv
,,> pe N. Atunci a(< >)b c N : a > c si c < b a, b N N , adica graficul lui < > este multimea
N N ; pe de alt
a parte a(> <)b c N : a < c si c > b a, b N N, adica > < are graficul N N.
Teorema 4.1.5 Fie = (A, B, R), = (C, D, S) si = (E, F, T ) relatii. Atunci:
1) ( ) = ( ) (compunerea relatiilor este asociativa),
2) 1A = 1B = (relatia de egalitate este element neutru fata de compunere).
Demonstratie. 1) Ar
at
am asociativitatea compunerii. Avem = (C, F, T S), ( ) = (A, F, (T S) R),
= (A, D, S R) si ( ) = (A, F, T (S R). Mai departe, pentru orice (x, t) A F avem
(x, t) (T S) R x( ) t
y B C : (xy si y( )t)
y B C : (xy si z E D : (yz si zt))
y B C si z E D : (xy si yz si zt)
z E D : (y B C : xy si yz) si zt
z E D : (x( )z si zt)
x ( )t (x, t) T (S R).
Am ar
atat asfel c
a (T S) R = T (S R).
Exercitiul 28 Fie multimile A = {1, 2}, B = {1, 2, 3}, C = {1, 2, 3, 4}, R1 = {(1, 2), (1, 3), (2, 3)} A B, R2 =
1
{(1, 4), (3, 1), (3, 4)} B C, 1 = (A, B, R1 ), 2 = (B, C, R2 ). Sa se determine relatiile: 2 1 , 1 2 , 1
1 , 1 ,
1
1
1
(1 2 ) , 2 1 .
Exercitiul 29 Fie = (N, N, <). S
a se determine relatiile <2 , <3 , < > si > <.
Exercitiul 30 Fie A = {1, 2, 3, 4} si R, S, S 0 A A, unde R = {(1, 2), (1, 4), (2, 3), (4, 1), (4, 3)}, S =
{(1, 1), (2, 4), (3, 4)}, S 0 = {(1, 4), (4, 4)}.
S
a se determine relatiile (S S 0 ) R, (S R) (S 0 R), R (S S 0 ) si (R S) (R S 0 ).
Exercitiul 31 Consider
am relatiile = (A, B, R), 0 = (A, B, R 0 ), = (C, D, S) si 0 = (C, D, S 0 ). S
a se
demonstreze:
1
1
a) (1 ) = ; ({) = {1 ;
1
b) ( ) = 1 1 ;
1
1
1
1
c) ( 0 ) = 1 0 ; ( 0 ) = 1 0 ;
0
0
0
d) ( ) = ( ) ( ); ( ) = ( ) ( 0 );
e) ( 0 ) ( ) ( 0 ); ( 0 ) ( ) ( 0 );
f) dac
a 0 , 0 atunci 0 0 .
Definitia 4.1.6 Fie = (A, B, R) o relatie si fie X A. Multimea
(X) = {b B | x X | xb} B
se numeste sectiunea relatiei dup
a submultimea X. Daca submultimea X = {x} are un singur element,
atunci not
am:
hxi = ({x}) = {b B | xb}.
Exemplul 4.1.7 In exemplul 4.1.4 1) avem ({a, b}) = {1, 2}, ({c, d}) = {1}, hai = {1, 2}, hdi = , (A) =
{1, 2}, 1 (B) = {a, b, c}.
Teorema 4.1.8 Fie = (A, B, R) si = (C, D, S) relatii si fie X A. Atunci avem
( )(X) = ((X) C);
dac
a n plus B = C, atunci ( )(X) = ((X)).

28

4 Relatii si functii

Demonstratie. Pentru orice y D avem


y ( )(X) x X : x( )y
x X : (z B C : xz si zy)
z B C : (x X : xz) si zy
z B C : z (X) si zy
z (X) C : zy y ((X) C)),
deci afirmatia e demonstrat
a.
Exercitiul 32 Fie multimile A = {a1 , a2 , a3 , a4 }, B = {b1 , b2 , b3 , b4 , b5 }, X = {a2 , a4 }, Y = {b1 , b2 , b4 , b5 } si
consider
am relatia R = {(a1 , b2 ), (a3 , b5 ), (a1 , b3 ), (a2 , b4 )} A B. Sa se determine multimile R(X), Rha2 i,
R1 (Y), R1 hb5 i, R1 (B) si R(A).
Exercitiul 33 Fie = (N, N, |) relatia de divizibilitate. Sa se determine multimile h1i, 1 ({4, 9}), 1 (N) si
(N).
2
2
Exercitiul 34 Fie
 | x + y = 1}.
 1= {(x, y)  R1 R
a se determine multimile (X Y) si (X) (Y).
a) Dac
a X = 2, 2 si Y = 2 , 1 , s
b) Dac
a 0 = {(x, y) R R | x > 2} si X = (0, 3), sa se determine multimile ( 0 )(X) si (X) 0 (X).

Exercitiul 35 Fie = (A, B, R) si 0 = (A, B, R 0 ) relatii si fie X, X 0 A. Sa se demonstreze:


a) dac
a X X 0 si 0 , atunci (X) 0 (X 0 );
b) (X X 0 ) = (X) (X 0 ); ( 0 )(X) = (X) 0 (X);
c) (X X 0 ) (X) (X 0 ); ( 0 )(X) (X) 0 (X);
Observatii 4.1.9 In c) egalitatea nu are loc n general. Fie de exemplu = (A, A, R), unde A = {1, 2, 3}, R =
{(1, 1), (1, 3), (2, 2), (3, 1)(3, 3)} si fie X = {1, 2}, X 0 = {2, 3}. Atunci (X) (X 0 ) = {1, 2, 3} si (X X 0 ) = h2i = {2}.
Exercitiul 36 Fie = (A, B, R) o relatie. S
a se arate ca urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) x A, Rhxi =
6 ;
(ii) A R1 R;
(iii) R1 (B) = A;
(iv) A 0 multime, P1 , P2 A 0 A, dac
a (R P1 ) (R P2 ) = , atunci P1 P2 = ;
(v) A 0 multime, P A 0 A avem R P = P = ;
(vi) X1 , X2 A, R(X1 ) R(X2 ) = X1 X2 = ;
(vii) X A avem R(X) = X = .
Exercitiul 37 Fie = (A, B, R) o relatie. S
a se arate ca urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) Pentru orice x A, |Rhxi| 1;
(ii) R R1 B ;
(iii) Pentru orice multime B 0 si pentru orice relatii S1 , S2 B B 0 avem (S1 S2 ) R = (S1 R) (S2 R);
(iv) Pentru orice multime B 0 si pentru orice relatii S1 , S2 B B 0 avem S1 S2 = (S1 R) (S2 R) = ;
(v) Pentru orice multime B 0 si pentru orice S B B 0 avem (S R) ({S R) = ;
(vi) Pentru orice Y1 , Y2 B avem Y1 Y2 = R1 (Y1 ) R1 (Y2 ) = ;
(vii) Pentru orice Y B avem R1 (Y) R1 ({Y) = ;
(viii) Pentru orice Y B avem R1 (B) \ R1 (Y) = R1 ({Y).
Exercitiul 38 Fie S B C. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) Y1 , Y2 B, Y1 6= Y2 S(Y1 ) 6= S(Y2 );
(ii) A multime, R1 , R2 A B , S R1 = S R2 R1 = R2 .
Exercitiul 39 Fie R A B. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) Y1 , Y2 B, Y1 6= Y2 R1 (Y1 ) 6= R1 (Y2 );
(ii) C multime, S1 , S2 B C , S1 R = S2 R S1 = S2 .
Exercitiul 40 Fie R A B, X A, Y B. Sa se arate ca:
a) X pr1 (R) X R1 (R(X)).
b) Y pr2 (R) Y R(R1 (Y)).
Exercitiul 41 (Matricea boolean
a (de adiacent
a) a unei relatii binare) Fie B = {0, 1}. Definim urm
atoarele
operatii cu matrice booleene:

4.2 Functii

29

0
0
dac
a A, A 0 Mm,n (B), atunci A = (aij ), A A 0 = (aij aij
) si A A 0 = (aij aij
);

dac
aA
Wn= (aij ) Mm,n (B) si B = (bij ) Mn,p (B), atunci A B = (clj ) Mm,p (B), unde prin definitie,
cij = k=1 bik akj .
Fie relatia = (A, B, R), unde A = {a1 , . . . , am }, B = {b1 , . . . , bn }. Asociem relatiei matricea M Mm,n (B)
care are pe 1 pe pozitia (i, j) dac
a si numai daca (ai , bj ) R.
Fie = (A, B, R), 0 = (A, B, R 0 ) si = (B, C, S), unde A, B, C sunt multimi finite. Sa se demonstreze:
a) M 0 = M M 0 , M 0 = M M 0 , M{ = M ;
b) M1 = Mt , M = M M .

4.2

Functii

Definitia 4.2.1 a) Relatia Az f = (A, B, F), unde F A B, se numeste functie (relatie functional
a), dac
a
pentru orice a A, sectiunea fhai are exact un element.
b) Dac
a f = (A, B, F) este o functie, atunci A se numeste domeniul de definitie al lui f, notatie A = dom f.
c) Multimea B este codomeniul lui f, notatie B = codom f, iar sectiunea f(A) este domeniul valorilor sau
imaginea lui f, notatie f(A) = Im f.
d) Multimea F A B este graficul functiei f.
Dac
a f = (A, B, F) este functie, atunci folosim urmatoarea notatie:
f : A B,

A B.

Dac
a a A, atunci elementul b B determinat de egalitatea fhai = {b} se noteaza b = f(a) sau a 7 b = f(a).
Observatii 4.2.2 a) Functiile f : A B si f 0 : A 0 B 0 sunt egale (f = f 0 ) daca si numai daca, A = A 0 , B = B 0
si f(a) = f(a 0 ) pentru orice a A.
b) Dac
a A = , atunci unica relatie = (A, B, R) este relatia vida (R = ); aceasta este functie pentru orice
multime B.
Dac
a A 6= si B = , atunci relatia vid
a = (A, , ) nu e functie.
c) Dac
a f : A B este o functie si X A, Y B, y Y, atunci
f(X) = {b B | x X : f(x) = b} = {f(x) | x X},
1

(Y) = {a A | y Y : af1 y} = {a A | y Y : f(a) = y} = {a A | f(a) Y}

si
f1 hyi = f1 (y) = {a A | f(a) = y},
iar graficul este F = {(a, f(a)) | a A}.
Exemplul 4.2.3 1) In exemplul 4.1.1.1), relatia nu e functie, pentru ca de exemplu hai = {1, 2}. Relatia
0 = (A, B, R 0 ), A = {a, b, c, d}, B = {1, 2}, R 0 = {(a, 1), (b, 1), (c, 2), (d, 2)} este functie.
Teorema 4.2.4 1) Fie f = (A, B, F) si g = (C, D, G) functii.
Relatia compus
a g f = (A, D, G F) este functie dac
a si numai dac
a f(A) C, adic
a Im f Dom g, si atunci
(g f)(a) = g(f(a)) pentru orice a A.
2) Dac
a f : A B, g : B C, h : C D sunt functii, atunci f 1A = 1B f = f si (h g) f = h (g f).
Demonstratie. 1) ,, Presupunem c
a g f este functie si fie b f(A). Aratam ca b C, adica f(A) C.
Intr-adev
ar, deoarece b f(A), exist
a a A astfel ncat b = f(a). Fie d = (g f)(a) (unde g f este functie),
adic
a a(g f)d, de unde rezult
a c
a exist
a c B C astfel ncat afc si cgd. De aici afc si afb, deoarece f este
functie, deci b = c B C.
,, Presupunem acum c
a f(A) C, si fie a A. Deoarece f este functie, exista b f(A) astfel ca f(a) = b
(adic
a afb). Aici b f(A) C, si deoarece g este functie, exista d D astfel ca g(b) = d (adica b g d). De aici
a (g f) d si (g f)hai = {d}, adic
a g f este functie si (g f)(a) = d = g(b) = g(f(a)).
Avem
(g f)hai = g(fhai) = g(f(a)) = ghf(a)i = {g(f(a)), }
deci g f este functie si (g f)(a) = g(f(a)).
2) Rezult
a din proprietatea referitoare la relatii, sau poate fi usor demonstrata direct.
Exercitiul 42 Fie = (A, B, R) o relatie. S
a se arate ca este functie daca si numai daca
1A 1

si

1 1B .

Exercitiul 43 Fie f : A B o functie. S


a se arate ca:
a) X A si Y B X f1 (f(X)) si Y f(f1 (Y));
b) f f1 f = f.

30

4 Relatii si functii

4.2.1

Diagrame comutative

Consider
am functiile f : A B, g : B C si h : A C, reprezentate prin urmatoarea diagrama:
A

/B
?


C

Spunem c
a aceasta este o diagram
a comutativ
a daca f = h g. Avem si alte situatii, de exemplu
k

fy

fy

yh

D
x

B C

B C

Acestea sunt diagrame comutative dac


a h k = g f, respectiv h g f = k.

4.2.2

Familie de elemente si familie de multimi

Definitia 4.2.5 a) Fie f : I A o functie, si fie F = {(i, f(i)) | i I} graficul lui f. Identificam de multe
ori functia f cu F si not
am (ai )iI , unde ai = f(i); spunem ca (ai )iI este o familie de elemente, iar I este
multimea de indici.
Analog, dac
a f : I P(U) o functie, atunci spunem ca (Ai )iI familie de multimi, unde Ai = f(i) U.
b) Reuniunea familiei de multimi (Ai )iI este multimea
[
Ai = {a U | i I : a Ai }.
iI

c) Intersectia familie de multimi (Ai )iI este multimea


\
Ai = {a U | i I : a Ai }.
iI

S
Observ
am c
a dac
a
T a I = , atunci iI Ai = , pentru ca atunci pentru niciun a A nu e adevarat c
i I : a Ai , si iI Ai = A, pentru c
a afirmatia i I : a 6 Ai este falsa pentru orice a A, deci negatia ei
i I : a Ai este adev
arat
a pentru orice a A.
Exercit
44 S
a se demonstreze
urm
atoarele identitati, unde Aij , Ai , Bj , A P(U) pentru orice i I, j J:
Siul S
S S
a) TiI TjJ Aij = TjJ TiI Aij ;
b) iI jJ Aij = jJ iI Aij ;
S
T
c) {( TiI Ai ) = SiI {(Ai );
d) {(
S iI Ai ) =S iI {(Ai );S
e) S
( iI Ai ) ( iI Bi )S= iI (Ai Bi );
f) TjJ (A Bj ) = A ( TjJ Bj );
g) SjJ (A
( jJ
T Bj ) = A T
S Bj );
h) SiI ( jJ AS
(
ij )
jJ SiI Aij );
i) ( iI Ai ) ( jJ Bj ) = (i,j)IJ (Ai Bj );
T
T
T
j) ( iI Ai ) ( jJ Bj ) = (i,j)IJ (Ai Bj ).
Exercit
iul 45 S
a se
a: T
T
T arate c
a) ( SiI Xi ) ( SiI Yi ) = SiI (Xi Yi );
b) ( iI Xi ) ( jJ Yj ) = (i,j)IJ (Xi Yj ).
Exercitiul 46 Fie An P(U), n N. S
a se demonstreze
Tn1
unde B0 = A0 , Bn = An \ ( i=0 Ai ).

nN

An =

nN

Bn si Bm Bn = , daca m 6= n,

ExercitS
iul 47 Fie S
f : A B o functie si Xi A, Yi B i I. Sa se arate ca:
a) f( TiI Xi ) = TiI f(Xi );
b) f( iI Xi ) iI f(Xi ). S
a se dea un exemplu n care incluziunea este stricta;
S
S
1
1
c) f ( iI Yi ) = iI f (Yi );
T
T
d) f1 ( iI Yi ) = iI f1 (Yi ).
T
T
Exercitiul 48 S
a se arate c
a P( iI Ai ) = iI P(Ai ).

4.3 Functii injective, surjective si bijective

31

ExercitiulS49 Fie relat


Siile i = (A, B, Ri ), i I si = (C, D, S). Sa se arate ca:
a) S ( iI i ) = SiI ( i );
b) ( iI
Ti ) = T iI (i );
c) T
( iI i ) TiI ( i );
d) ( iI i ) iI (i ).

4.3

Functii injective, surjective si bijective

Definitia 4.3.1 Fie f : A B o functie. Spunem ca


a) f este injectiv
a, dac
a x1 , x2 A, x1 6= x2 f(x1 ) 6= f(x2 ), sau echivalent, x1 , x2 A, f(x1 ) = f(x2 )
x1 = x2 ;
b) f este surjectiv
a, dac
a y B x A : f(x) = y, sau echivalent, f(A) = B;
c) f este bijectiv
a, dac
a este injectiv
a si surjectiva, sau echivalent, daca y B exista unic x A astfel ca
f(x) = y.
Exemplul 4.3.2 1) Functia f : R R, f(x) = x2 nu e injectiva, pentru ca de exemplu 1 6= 1 si f(1) =
f(1) = 1; nu e nici surjectiv
a, pentru c
a de exemplu y = 1 R, dar nu exista x R astfel ncat f(x) = x2 = 1.
2
Functia g : [0, ) R, g(x) = x este injectiva si nu e surjectiva, functia h : [0, ) [0, ), h(x) = x2
este injectiv
a si surjectiv
a, deci bijectiv
a.
2) Pentru orice multime A,Qrelatia diagonala 1A = (A, A, A ) este functie bijectiva.
`
3) Proiectia canonic
a pj : iI Ai Aj este surjectiva, si injectia canonica pj : Aj iI Ai este functie
injectiv
a.
Teorema 4.3.3 (caracterizarea functiilor injective) Fie f : A B o functie. Urm
atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f este injectiv
a
(ii) pentru orice multime A 0 si pentru orice functii , : A 0 A, dac
a f = f , atunci = (adic
a cu
f se poate simplifica la st
anga);
(iii) (presupunem c
a A 6= ) f are invers
a la st
anga, adic
a exist
a o functie r : B A astfel nc
at r f = 1A .
Demonstratie.
(i) (ii) Dac
a f = f , atunci pentru orice a A 0 avem f((a)) = f((a)); din
injectivitatea lui f rezult
a (a) = (a), deci = .
(ii) (i) Presupunem c
a afirmatia (ii) este adevarata si ca f nu e injectiv, adica exista x1 , x2 A, x1 6= x2
astfel nc
at f(x1 ) = f(x2 ).
Fie A 0 = {x1 , x2 } si , : A 0 A, (x1 ) = x1 , (x2 ) = x2 , (x1 ) = x1 , (x2 ) = x1 . Atunci 6= , dar
f = f , pentru c
a
(f )(x1 ) = f((x1 )) = f(x1 ) = f((x1 )) = (f )(x1 ),
(f )(x2 ) = f((x2 )) = f(x2 ) = f(x1 ) = f((x2 )) = (f )(x2 ),
deci avem o contradictie.
(i) (iii) Presupunem c
a f injectiv si a0 A. Consideram functia

a, dac
a b = f(a) f(A)
r : B A,
r(b) =
,
a0 , dac
a b B \ f(A)
care este bine definit
a, deoarece din injectivitatea lui f, pentru orice b f(A), exista unic a pentru care f(a) = b.
Deci (r f)(a) = r(f(a)) = r(b) = a = 1A (a) pentru orice a A, adica r f = 1A .
(iii) (i) Dac
a exist
a o functie r : B A astfel ncat rf = 1A si daca f(x1 ) = f(x2 ), atunci r(f(x1 )) = r(f(x2 )),
de unde x1 = x2 .
Teorema 4.3.4 (caracterizarea functiilor surjective) Fie f : A B o functie. Urm
atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f este surjectiv
a;
(ii) pentru orice multime B 0 si pentru orice functii , : B B 0 dac
a f = f, atunci = (adic
a cu f
se poate simplifica la dreapta);
(iii) f are invers
a la drepta, adic
a exist
a o functie s : B A pentru care f s = 1B .
Demonstratie. (i) (ii) Presupunem c
a f = f, adica (f(a)) = (f(a)) pentru orice a A. Din
surjectivitatea lui f avem c
a pentru orice b B, exista a A astfel ncat b = f(a); astfel (b) = (b), adic
a
= .

32

4 Relatii si functii

(ii) (i) Presupunem c


a afirmatia (ii) este adevarata si ca f nu e surjectiv, adica exista b0 B \ f(A). Fie
A 6= , B 0 = B si consider
am functiile , : B B, unde = 1B si

b,
dac
a b 6= b0 ,
(b) =
0
b0 , dac
a b = b0 ,
unde b00 f(A). Atunci 6= , pentru c
a (b0 ) = b00 6= b0 (b0
/ f(A), b0 f(A)), dar f = f, deoarece
( f)(a) = (f(a)) = f(a) = (f(a)) = ( f)(a) pentru orice a A, ceea ce este o contradictie.
Dac
a A = , atunci fie B 0 = {0, 1}, , : B B 0 , (b) = 0, (b) = 1 pentru orice b B. Atunci 6= si
f = f = .
(i) (iii) Presupunem c
a functia f este surjectiva. Atunci pentru orice b B, f1 (b) = {a A | f(a) = b} 6= .
Pentru orice b alegem un element a f1 (b); astfel obtinem o functie s : B A, s(b) = a, si avem
(f s)(b) = f(s(b)) = f(a) = b = 1B (b),
adic
a f s = 1B .
(iii) (i) Fie s : B A o functie pentru care f s = 1B . Atunci pentru orice b B, b = 1B (b) = f(s(b)),
astfel c
a not
and a = s(b) A, avem f(a) = b; deci f este surjectiv.
Teorema 4.3.5 (caracterizarea functiilor bijective) Fie f : A B o functie. Urm
atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f bijectiv;
(ii) relatia invers
a f1 este functie si avem f1 f = 1A , f f1 = 1B ;
(iii) f are invers
a, adic
a exist
a o functie g : B A, astfel ca
g f = 1A ,

f g = 1B .

Demonstratie. (i) (ii) f este bijectiv pentru orice b B, multimea f1 (b) = {a A | f(a) = b} are exact
un element f1 este functie si a(f1 f)a 0 b B : afb si bf1 a 0 b B : f(a) = b si f(a 0 ) = b a = a 0
(pentru c
a f este functie injectiv
a) a1A a 0 , adica f1 f = 1A .
1
0
Mai departe, b(f f )b a A : bf1 a si afb 0 a A : f(a) = b si f(a) = b 0 b = b 0 (pentru c
a
f este surjectiv) b1B b 0 , adic
a f f1 = 1B .
(i) (iii) Dac
a f este bijectiv, atunci fie g = f1 , despre care tocmai am aratat ca satisface conditia (iii).
(iii) (i) Rezult
a din implicatiile (iii) (i) ale teoremelor de mai sus.
Observatii 4.3.6 Dac
a f este functie bijectiv
a, atunci si functia f1 este bijectiva, deorece (f1 )1 = f.
Exercitiul 50 Fie f : A B si g : B C dou
a functii. Sa se arate ca:
a) Dac
a f si g este injectiv (surjectiv), atunci g f is este injectiv (surjectiv);
b) Dac
a g f este injectiv (surjectiv), atunci f este injectiv (g este surjectiv);
c) Dac
a g f este injectiv si f este surjectiv, atunci g este injectiv;
d) Dac
a g f este surjectiv si g este injectiv, atunci f este surjectiv.
Exercitiul 51 Fie f : A B o functie, X1 , X2 A, (Xi )iI , Xi A, si Y1 , Y2 B. Sa se arate ca:
a) f1 (Y1 \ Y2 ) = f1 (Y1 ) \ f1 (Y2 );
b) dac
a f este injectiv, atunci
(1) f(X
T1 \ X2 ) = f(X
T 1 ) \ f(X2 ),
(2) f( iI Xi ) = iI f(Xi ).
Exercitiul 52 Fie f : A B o functie.
a) S
a se arate c
a urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este injectiv;
(ii) f1 f = 1A ;
(iii) X A f1 (f(X)) = X;
(iv) X A f({(X)) {f(X);
(v) X1 , X2 A f(X1 X2 ) = f(X1 ) f(X2 ).
b) S
a se arate c
a urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este surjectiv;

4.3 Functii injective, surjective si bijective

33

(ii) f f1 = 1B ;
(iii) Y B f(f1 (Y)) = Y;
(iv) X A {f(X) f({(X)).
Exercitiul 53 Fie f : A B o functie.
a) Presupunem c
a f este surjectiv. S
a se arate ca f este injectiv f are exact o inversa la drepta.
b) Presupunem c
a A 6= si c
a f este injectiv. Daca f este surjectiv, atunci sa se arate ca f are exact o invers
a
la st
anga; afirmatia invers
a nu e adev
arat
a.
Exercitiul 54 Fie A 6= si f : A B o functie. Sa se demonstreze ca exista g : B A astfel ncat f g f = f.

4.3.1

Produsul direct al unei familii de multimi si al unei familii de functii

Fie (Ai )iI o familie de multimi. Prin definitie,


[
Y
Ai | i I : f(i) Ai } =
Ai = {f : I
iI

iI

= {(ai )iI | i I : ai Ai }
este produsul cartezian generalizat al familiei (Ai )iI . Functia
Y
pj :
Ai Aj , pj ((ai )iI ) = aj
iI

Q
se numeste proiectia canonic
a, si perechea ( iI Ai , (pi )iI ) este produsul direct al familiei (Ai )iI .
Mai departe, dac
a (fi : Ai Ai0 )iI este o familie de functii, atunci
Y
iI

fi :

Y
iI

Ai

Y
iI

Ai0 ,

fi )((ai )iI ) = (fi (ai ))iI

iI

produsul directQ
al familiei (fi )iI .
Observ
am c
a iI Ai este nevid
a dac
a si numai daca I 6= si Ai 6= pentru orice i I. Daca I = {1}, atunci
Q
Q
A
=
A
;
dac
a
I
=
{1,
2},
atunci
a cu produsul cartezian A1 A2 . In acest caz, dac
a
i
1
iI
iI Ai se identific
0
fi : Ai Ai , i = 1, 2, atunci
f1 f2 : A1 A2 A10 A20 ,

(f1 f2 )(a1 , a2 ) = (f1 (a1 ), f2 (a2 )).

Exercitiul 55 Fie functiile f : A A 0 , g : B B 0 , f 0 : A 0 A 00 si g 0 : B 0 B 00 . Sa se demonstreze:


a) 1A 1B = 1AB ;
b) (f 0 g 0 ) (f g) = (f 0 f) (g 0 g);
c) X A si Y B (f g)(X Y) = f(X) g(Y);
d) X 0 A 0 si Y 0 B 0 (f g)1 (X 0 Y 0 ) = f1 (X 0 ) g1 (Y 0 );
e) nu orice submultime M A B este de forma X Y, unde X A si Y B, si nu orice functie : A B
A 0 B 0 este de forma f g.
Exercitiul 56 Fie (Ai )iI , (Ai0 )iI si (Ai00 )iI familii de multimi, (fi : Ai Ai0 )iI si (fi0 : Ai0 Ai00 )iI familii
de functii. S
a se demonstreze :
a) Urm
atoarea diagram
a este comutativ
a pentru orice i I:
Q

pi

Ai Ai

f
y ;i
iI fi y
0
Q
pi
0
0
iI Ai Ai
iI

Q
b) iI 1Ai = 1QiI Ai ;
Q
Q
Q
c) ( iI fi0 ) ( iI fi ) = iI (fi0 fi ).
Exercitiul 57 Fie f : A A 0 , g : B B 0 functii si (fi : Ai Ai0 )iI o familie de functii. Sa se arate ca:
a) f si g sunt injective (surjective) f g este injectiv (surjectiv);
Q
b) Dac
a fi injectiv (respectiv surjectiv) pentru orice i I, atunci iI fi injectiv (respectiv surjectiv).

34

4 Relatii si functii

4.3.2

Suma direct
a a unei familii de multimi si a unei familii de functii

Fie (Ai )iI o familie de multimi. Prin definitie,


[
a
Ai {i} = {(ai , i) | i I, ai Ai }
Ai =
iI

iI

este reuniunea disjunct


a a familiei (Ai )iI . Functia
a
qj : Aj
Ai ,
qj (aj ) = (aj , j)
iI

`
se numeste injectia canonic
a, iar perechea ( iI Ai , (qi )iI ) este suma direct
a a familiei (Ai )iI .
Mai departe, dac
a (fi : Ai Ai0 )iI este o familie de functii, atunci
a
a
a
a
fi )(ai , i) = (fi (ai ), i)
Ai0 ,
(
Ai
fi :
iI

iI

iI

iI

este suma direct


a a familiei (fi )iI .
`
Observ
am c
a iI Ai este multimea vid
a daca si numai daca I = sau Ai = pentru orice i I.
Exercitiul
iile f : A A 0 , g : B B 0 , f 0 : A 0 A 00 si g 0 : B 0 B 00 . Sa se demonstreze:
` 58 Fie funct
`
a) 1A ` 1B = 1A` B ;
`
b) (f 0 g 0 ) (f g) = (f 0 f) (g 0 g).
Exercitiul 59 Fie (Ai )iI , (Ai0 )iI si (Ai00 )iI familii de multimi, (fi : Ai Ai0 )iI si (fi0 : Ai0 Ai00 )iI familii
de functii. S
a se demonstreze :
a) Urm
atoarea diagram
a este comutativ
a pentru orice i I:
`
qi
iI Ai Ai

f
y ;i
iI fi y
0
`
qi
0
0
iI Ai Ai
`
b) iI 1Ai = 1`iI Ai ;
`
`
`
c) ( iI fi0 ) ( iI fi ) = iI (fi0 fi ).
Exercitiul 60 Fie f : A A 0 , g : B B 0 functii si (fi : Ai Ai0 )iI o familie de functii. Sa se arate ca:
a) Dac
a f si g sunt injective (surjective), atunci f q g este injectiv`
(surjectiv);
b) Dac
a fi injectiv (respectiv surjectiv) pentru orice i I, atunci iI fi este injectiv (respectiv surjectiv).

4.3.3

Multimea Hom(A, B) si functia Hom(f, g)

Dac
a A si B multimi, atunci not
am Hom(A, B) multimea functiilor f : A B:
Hom(A, B) = {f | f : A B}.
Dac
a A = , atunci Hom(, B) = {}, si dac
a A 6= , B = , atunci Hom(A, ) = .
Fie f : A 0 A, g : B B 0 functii; definim urmatoarea functie:
Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A 0 , B 0 ),

Hom(f, g)() = g f,

deci urm
atoarea diagram
a este comutativ
a.
f

A 0

(gf )()y

B 0 B
g

Folosim si notatiile Hom(A, B) = BA si Hom(f, g) = gf .


Exercitiul 61 Fie functiile f : A 0 A, g : B B 0 , f 0 : A 00 A 0 si g 0 : B 0 B 00 .
a) Dac
a A 0 = B 0 = {1, 2, 3} si A = B = {1, 2}, f(1) = f(2) = 1, f(3) = 2, g(1) = 2 si g(2) = 3, sa se determine
functia Hom(f, g).
S
a se demonstreze:
b) Hom(1A , 1B ) = 1Hom(A,B) ;
c) Hom(f f 0 , g 0 g) = Hom(f 0 , g 0 ) Hom(f, g).

4.3 Functii injective, surjective si bijective

35

Exercitiul 62 Fie f : A 0 A si g : B B 0 doua functii. Sa se arate ca:


a) Dac
a f este surjectiv si g este injectiv, atunci Hom(f, g) este injectiv;
b) Dac
a A 0 6= , g este surjectiv si f este injectiv, atunci Hom(f, g) este surjectiv;
c) g este injectiv dac
a si numai dac
a pentru orice multime A, Hom(1A , g) : Hom(A, B) Hom(A, B 0 ) este
injectiv;
d) f este surjectiv dac
a si numai dac
a pentru orice multime B, Hom(f, 1B ) : Hom(A, B) Hom(A 0 , B) este
injectiv.

4.3.4

Multimea p
artilor si functia caracteristic
a a unei submultimi

Amintim c
a multimea p
artilor unei multimi A este multimea P(A) = {X | X A}, adica avem X P(A) X
A. O functie f : A B induce functiile
f : P(A) P(B),

f (X) = f(X),

f : P(B) P(A),

f (Y) = f1 (Y).

Exercitiul 63 Fie f : A B si g : B C functii. Sa se demonstreze:


a) 1A = 1A = 1P(A) ;
b) (g f) = g f ; (g f) = f g ;
c) f f f = f ;
d) dac
a = f f si = f f , atunci = si = .
Exercitiul 64 Fie f : A B o functie.
a) Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este injectiv;
(ii) f este injectiv;
b) Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) f este surjectiv;
(ii) f este surjectiv;

(iii) f f = 1P(A) ;
(iii) f f = 1P(B) ;

(iv) f este surjectiv.


(iv) f este injectiv.

Exercitiul 65 Fie A si B dou


a multimi si definim functia
A,B : P(A B) Hom(A, P(B)),

A,B (R)(a) = Rhai,

pentru orice R A B si a A.
a) S
a se arate c
a functia A,B este bijectiva.
b) Fie f : A A 0 si g : B B 0 dou
a functii. Sa se arate ca urmatoarea diagrama este comutativa:
A,B

P(A B)
O

/ Hom(A, P(B))
O

(fg)

Hom(f,g )

P(A 0 B 0 )

A 0 ,B 0

/ Hom(A 0 , P(B 0 ))

Observatie. Acest exercitiu spune c


a o relatie = (A, B, R) se identifica n mod canonic cu o functie multivoc
a
f : A P(A).
Definitia 4.3.7 Fie A o multime si X A. Functia

1, dac
a x X,
X : A {0, 1},
X (x) =
0, dac
ax
/X
se numeste functia caracteristic
a a submultimii X. Astfel am definit funtia
A : P(A) Hom(A, {0, 1}),

A (X) = X

Exercitiul 66 Fie A o multime. S


a se arate ca:
1
a) Functia A este bijectiv
a si avem 1
(1), pentru orice functie : A {0, 1};
A () =
b) Fie f : A B o functie. S
a se arate c
a urmatoarea diagrama este comutativa:
P(A)
O

P(B)

/ Hom(A, {0, 1}
O
Hom(f,1{0,1} )

/ Hom(B, {0, 1}

36

4 Relatii si functii

Exercitiul 67 Dac
a X, Y A, atunci:
(1) X Y X (x) Y (x), x A,
(2) X (x) = 1 X (x), x A,
(3) XY (x) = X (x)Y (x), x A,
(4) XY (x) = X (x) + Y (x) X (x)Y (x), x A,
(5) X\Y (x) = X (x)(1 Y (x)), x A,
(6) XY (x) = X (x) + Y (x) 2X (x)Y (x), x A.
Observatie. Formulele de mai sus sunt utile la demonstrarea egalitatilor de multimi. De exemplu, sa se arate
c
a (XY)Z = X(YZ):
(XY)Z = XY + Z 2XY Z =
= X + Y 2X Y 2(X + Y 2X Y )Z =
= X + Y + Z 2(X Y + X Z + Y Z ) + 4X Y Z .

(*)

Analog, X(YZ) is a (*) d


a aceeasi expresie. Altfel, din comutativitatea lui si din (*) deducem
X(YZ) = (YZ)X =
= Y + Z + X 2(Y Z + Y X + Z X ) + 4Y Y X =
= X + Y + Z 2(X Y + X Z + Y Z ) + 4X Y Z .

4.4

Relatii de echivalent
a

4.4.1

Clase importante de relatii omogene

Definitia 4.4.1 Fie = (A, A, R) o relatie omogena. Spunem ca


a) estereflexiv, dac
a pentru orice x A, xx, adica
( x A)(xx);
b) este tranzitiv, dac
a pentru orice x, y, z A, xy si yz implica xz, adica
( x, y, z A)(xy yz xz);
c) este simetric, dac
a pentru orice x, y A, xy implica yx, adica
( x, y A)(xy yx);
d) este antisimetric, dac
a pentru orice x, y A, xy si yx implica x = y, adica
( x, y A)(xy yx x = y);
e) este relatie de preordine, dac
a este reflexiv si tranzitiv. Atunci spunem ca (A, ) este multime
preordonat
a;
f) este relatie de echivalent
a, dac
a este reflexiv, tranzitiv si simetric. Notam E(A) multimea relatiilor
de echivalent
a definite pe A;
g) este relatie de ordine, dac
a este reflexiv, tranzitiv si antisimetric. Atunci spunem ca (A, ) este
multime ordonat
a;
Observatii 4.4.2 Sunt usor de demonstrat urmatoarele afirmatii:
1) este reflexiv 1A ;
2) este tranzitiv 2 ;
3) este simetric = 1 ;
4) este antisimetric 1 1A ;
5) este reflexiv si antisimetric 1 = 1A ;
6) este relatie de preordine 2 = ;
7) este relatie de echivalent
a 1A si = 2 = 1 ;
8) este relatie de echivalent
a si relatie de ordine = 1A .
Exemplul 4.4.3 1) Pe multimea numerelor ntregi Z, relatia de divizibilitate este relatie de preordine, nu e
simetric
a si nu e antisimetric
a, pentru c
a de exemplu 3| 3 si 3|3, dar 3 6= 3.
2) Pe multimea numerelor naturale N relatia de divizibilitate este relatie de ordine, deci (N, |) este multime
ordonat
a.
3) Pe multimea numerelor ntregi Z, relatia de congruenta definita prin a b (mod n) n|a b este relatie
de echivalent
a.
4) Relatia universal
a (A, A, A A) este relatie de echivalenta.
5) Restrictia la o submultime a unei relatii de echivalenta este relatie de echivalenta. Mai exact, dac
a=
(A, A, R) este relatie de echivalent
a pe A, iar B A, atunci (B, B, R (B B)) este relatie de echivalenta pe B.

4.4 Relatii de echivalent


a

4.4.2

37

Echivalente si partitii

Definitia 4.4.4 Dac


a este relatie de echivalenta pe multimea A, atunci sectiunea
hxi = {y A | xy}
dup
a elementul x A se numeste clas
a de echivalent
a. Multimea acestor clase se numeste multimea factor
modulo :
A/ = {hxi | x A}.
Exemplul 4.4.5 1) Pe multimea Z relatia de congruenta a b (mod n) (unde n 6= 0) i corespunde multimea
factor
\
Z/ (mod n) = {b
0, b
1, b
2, . . . , n
1},
unde
b = (mod n)hki = {x Z | x k (mod n)} =
k
= {x Z | n|x k} =
= {x Z | j Z : x = jn + k} =
= nZ + k
2) A/1A = {{x} : x A} si A/(A A) = {A}.
Lema 4.4.6 Dac
a este o relatie de echivalent
a multimea A si x, y A, atunci sunt echivalente urm
atoarele
afirmatii:
(i) xy;
(ii) y hxi;
(iii) hxi = hyi.
Demonstratie. (i) (ii) este evident din definitie.
(i) (iii) Fie xy si fie z hxi. Atunci xy si xz zx si xy (pentru ca simetric), deci zy (pentru
c
a tranzitiv) z hyi, deci hxi hyi. Analog, hyi hxi, deci (iii) are loc.
(iii) (i) Dac
a hxi = hyi, atunci y hyi = hxi yx xy.
Definitia 4.4.7 Fie A o multime nevid
a si P(A) \ {}.
a) Spunem c
a este o partitie a lui A daca
S
(1) A = B B si
(2) B1 , B2 , B1 6= B2 B1 B2 = , adica orice doua multimi distincte din sunt disjuncte.
Dac
a B si b B, atunci spunem c
a b este un reprezentant al lui B. Notam prin P(A) multimea partitiilor
lui A.
b) Dac
a 1 , 2 P(A), atunci 1 este mai fin ca 2 (notatie: 1 2 ) daca
B1 1 B2 2 : B1 B2 ,
adic
a dac
a a orice submultime din partitia mai fina 1 este continuta de o submultime din partitia 2 .
Relatiile de echivalent
a si partitiile se determina reciproc.
Teorema 4.4.8 Fie A o multime nevid
a.
1) Dac
a relatie de echivalent
a pe A, atunci multimea factor
A/ = {hxi | x A}
este partitie a lui A.
2) Fie P(A) \ {} p partitie a lui A si definim relatia
[
= (A, A, R ), R =
(B B),
B

adic
a x y B : x, y B.
Atunci este relatie de echivalent
a pe A.
3) Consider
am functiile
: E(A) P(A),

() = A/,

: P(A) E(A),

() = .

Atunci = 1E(A) si = 1P(A) .


4) Dac
a 1 2 , atunci (1 ) (2 ). Invers, dac
a 1 2 , atunci (1 ) (2 ).

38

4 Relatii si functii

S
Demonstratie. 1) Ar
at
am c
a A = xA hxi. Incluziunea ,, este evidenta, pentru
S ca hxi A pentru orice
x A. Mai departe, pentru orice y A, y hyi (pentru ca este reflexiv), deci y xA hxi, de unde rezult
a
incluziunea ,,.
Presupunem acum c
a hxi hyi 6= , unde x, y A. Aratam ca atunci clasele hxi si hyi sunt egale.
Intr-adev
ar, din ipotez
a u hxi hyi xu si yu xu si uy (pentru ca este simetric) xy (
tranzitiv) hxi = hyi conform Lemei 4.4.6.
S
2) este reflexiv, pentru c
a x A = B B B : x B (x, x) B B x x.
este tranzitiv, pentru c
a x, y, z A : x y si y z B, C : x, y B si y, z C. Deci y B C, si
obtinem B = C (pentru c
a B 6= C, conform definitiei B C = , contradictie). Deci x, z B = C x z.
Mai departe, este simetric, pentru c
a x, y A : x y B : x, y B y x.
Deci este relatie de echivalent
a.
3) Pentru orice E(A), ( )() = (()) = () = A/ . Aratam ca A/ = . Intr-adevar,
xA/ y B A/ : x, y B
z A : B = hzi A/ si x, y B = hzi
z A : xz si yz
z A : xz si zy
x( )y xy

( este simetric)
(pentru ca 2 = ).

Deci ( )() = , adic


a = 1E(A) .
Pentru orice P(A), ( )() = (())
= A/() = A/ . Aratam ca A/ = . Intr-adev
ar,
S
B A/ z A : B = hzi. Aici z A = C C, deci exista C astfel ncat z C si
B = {x A | x z} = {x A | x C} = C ,
deci A/ .
Invers, pentru orice C , exist
a z C astfel ncat
C = {x A | x z} = hzi A/ ,
de unde A/ . Deci ( )() = , adic
a = 1P(A) .
4) Fie 1 2 . Atunci pentru orice 1 hxi A/1 = (1 ), 1 hxi 2 hxi, unde 2 hxi A/2 = (2 ), deci
(1 ) (2 ).
Acum fie 1 2 si ar
at
am c
a (1 ) = 1 2 = (2 ). Intr-adevar, pentru orice x, y A,
x1 y B1 1 : x, y B1
B2 2 : B1 B2 si x, y B1 B2 x2 y.

Exercitiul 68 Fie = (A, B, R) o relatie. S


a se demonstreze:
a) Dac
a este reflexiv, simetric si antisimetric, atunci = 1A ;
b) Dac
a este reflexiv si tranzitiv, atunci 2 = .
Exercitiul 69 Fie A = {1, 2, 3, 4}.
a) Dac
a = {(1, 1), . . . , (4, 4), (1, 2), (2, 1), (3, 2), (2, 3), (1, 3), (3, 1)}, sa se determine partitia corespunzatoare.
b) Dac
a = {{1, 2}, {3}, {4}}, s
a se determine relatia de echivalenta corespunzatoare.
Exercitiul 70 S
a se determine toate relatiile de echivalenta pe o multime cu 1, 2, 3, respectiv 4 elemente.
Exercitiul 71 S
a se arate c
a:
a) (Z, |) este multime preordonat
a, ,,| nu e simetric si nu e antisimetric;
b) (N, |) este multime ordonat
a;
Exercitiul 72 Pe multimea C a numerelor complexe consideram relatiile 1 si 2 , unde z1 w |z| = |w| si
z2 w z = w = 0 sau arg z = arg w. S
a se arate ca 1 si 2 sunt relatii de echivalenta si sa se reprezinte grafic
clasele din C/1 si C/2 .
Exercitiul 73 Fie 1 si 2 dou
a relatii de echivalenta pe multimea A. Sa se demonstreze:
1
a)

s
i

sunt
relat

ii
de
echivalent
a. (Mai general, daca (i )iI sunt relatii de echivalenta pe A, atunci
1
2
1
T

este
relat

ie
de
echivalent

pe
mult

imea
A.)
iI i
b) {1 si 1 2 n general nu sunt relatii de echivalenta;
c) 1 2 este relatie de echivalent
a dac
a si numai daca 1 2 = 2 1 . In acest caz sa se arate ca 1 2
este cea mai mic
a relatie de echivalent
a ce contine pe 1 si 2 .

4.5 Teoreme de factorizare a functiilor

39

Exercitiul 74 Fie 1 si 2 dou


a relatii pe multimea A.
a) S
a se arate c
a (1 2 )2 = 21 22 (1 2 ) (2 1 ).
b) Presupunem c
a 1 si 2 sunt relatii de echivalenta. Sa se arate ca 1 2 relatie de echivalenta dac
a si
numai dac
a 1 2 si 2 1 sunt subrelatii ale lui 1 2 .
Exercitiul 75 Fie = (A, A, R) o relatie, 0 = 1A , n = (de n ori), si fie = 1A 1 . S
a se
arate c
a
:
S
a) Sn1 n este cea mai mic
a relatie tranzitiva ce contine pe ;
b) n1 n este cea mai mic
a relatie de echivalenta ce contine pe .

4.5

Teoreme de factorizare a functiilor

Definitia 4.5.1 a) Fie f : A B o functie. Relatia ker f pe multimea A definita prin


a1 a2 f(a1 ) = f(a2 )
se numeste nucleul lui f.
b) Fie o relatie de echivalent
a pe multimea A. Functia
p : A A/, p (x) = hxi
se numeste proiectia canonic
a a lui A n multimea factor A/.
Este usor de ar
atat c
a relatia ker f este relatie de echivalenta pe A, iar proiectia canonica p : A A/ este
functie surjectiv
a si avem ker p = .
Exercitiul 76 Dac
a f : A B este o functie, atunci
1) ker f este relatie de echivalent
a pe A si ker f = f1 f,
1
2) A/ ker f = {f (b) | b Im f},
3) f este injectiv ker f = 1A ,
4) f este surjectiv Im f = B.
5) f f1 = Im f , unde Im f = {(b, b) | b Im f}.
Exercitiul 77 Dac
a este o relatie de echivalenta pe A, atunci proiectia canonica p : A A/ este surjectiv
a
si avem ker p = .
Teorema 4.5.2 (factorizare dup
a o functie injectiv
a) Fie f : B A o functie si g : C A o functie
injectiv
a.
o
A
O
g

1)
2)
3)
4)

 
C

Exist
a o functie h : B C, astfel nc
at f = g h dac
a si numai dac
a Im f Im g. Atunci:
h este unic determinat si dac
a C 6= , atunci h = r f, unde r este o invers
a la st
anga a lui g,
h este surjectiv dac
a si numai dac
a Im f = Im g,
particular, h este injectiv f este injectiv.)
ker h = ker f. (In

Demonstratie. 1) Presupunem c
a exist
a o functie h : B C astfel ncat f = g h. Atunci pentru orice a A,
a Im f b B : a = f(b) = g(h(b)) a Im g, deci Im f Im g.
Invers, dac
a C 6= si Im f Im g, atunci fie r o inversa la stanga a lui g, adica r : A C, r g = 1C , care
exist
a conform Teoremei 4.1.8. Fie h = r f. Rezulta ca pentru orice b B avem f(b) Im f Im g c C :
f(b) = g(c), deci exist
a c C astfel nc
at
(g h)(b) = g(h(b)) = g(r(f(b))) = g(r(g(c))) = g((r g)(c)) = g(c) = f(b),
de unde g h = f. Dac
a C = , atunci = Im g = Im f, deci B = , si fie h = .
2) unicitatea lui h: dac
a h, h 0 : B C sunt functii, astfel ncat f = g h = g h 0 , atunci h = h 0 , conform
Teoremei 4.3.3.
3) Trebuie s
a ar
at
am c
a h este surjectiv Im g Im f.
,, Presupunem c
a h este surjectiv. Atunci a A, a Im g c C : a = g(c) si b B : c = h(b)
c C si b B : a = g(c) = g(h(b)) = f(b) a Im f.
,, Pentru orice c C, g(c) Im g Im f b B : g(c) = f(b) b B : h(b) = r(f(b)) = r(g(c)) =
(r g)(c) = c, deci h este surjectiv.
4) Pentru orice b1 , b2 B, b1 ker f b2 f(b1 ) = f(b2 ) (g h)(b1 ) = (g h)(b2 ) h(b1 ) = h(b2 ) (pentru
c
a g injectiv) b1 ker h b2 .

40

4 Relatii si functii

Exercitiul 78 a) Fie f : R R, f(x) = cos x, C = [2, +) si g : C R, g(x) = 2x + 1. Sa se determine o


functie h : R C astfel nc
at f = g h.
b) Aceeasi problem
a dac
a f(x) = sin x, C = [0, +) si g(x) = 2x + 1.
Teorema 4.5.3 (factorizare dup
a o functie surjectiv
a) Fie f : A B o functie si g : A C o functie
surjectiv
a.


C

1)
2)
3)
4)

/? B

AO
s

Exist
a o functie h : C B astfel nc
at f = h g, dac
a si numai dac
a ker g ker f. Atunci:
h este unic determinat si h = f s, unde s este o invers
a la drepta a lui g,
h este injectiv dac
a si numai dac
a ker f = ker g,
particular, h este surjectiv f este surjectiv).
Im h = Im f. (In

Demonstratie. 1) Presupunem c
a exist
a o functie h : C B astfel ncat f = h g. Atunci pentru orice
x1 , x2 A avem x1 ker g x2 g(x1 ) = g(x2 ) h(g(x1 )) = h(g(x2 )) f(x1 ) = f(x2 ) x1 ker f x2 , deci
ker g ker f.
Invers, dac
a ker g ker f, atunci fie s o inversa la drepta a lui g, adica s : C A, g s = 1C , care exist
a
conform Teoremei 4.3.4. Rezult
a c
a g s g = g, adica g(s(g(x))) = g(x) pentru orice x A, f(s(g(x))) = f(x)
(din ipoteza ker g ker f) f s g = f. Fie h = f s; atunci h g = f s g = f.
2) unicitatea lui h: dac
a h, h 0 : C B sunt functii astfel ncat f = h g = h 0 g, atunci h = h 0 , conform
Teoremei 4.1.9.
3) Trebuie s
a ar
at
am c
a h este injectiv ker f ker g.
,, Presupunem c
a h este injectiv. Atunci pentru orice x1 , x2 A, x1 ker f x2 f(x1 ) = f(x2 ) h(g(x1 )) =
h(g(x2 )) g(x1 ) = g(x2 ) x1 ker g x2 .
,, Presupunem acum c
a ker f ker g. Atunci pentru orice z1 , z2 C, din h(z1 ) = h(z2 ) rezulta ca exist
a
x1 , x2 A astfel nc
at z1 = g(x1 ), z2 = g(x2 ), x1 , x2 A : f(x1 ) = h(g(x1 )) = h(g(x2 )) = f(x2 ), deci
g(x1 ) = g(x2 ) (din ipotez
a) z1 = z2 , deci h injectiv.
4) Pentru orice y B, y Im h z C : y = h(z) z C si x A : y = h(z) si z = g(x) (pentru c
ag
este surjectiv) x A : y = h(g(x)) = f(x) y Im f.
Exercitiul 79 a) Fie f : R R, f(x) = cos x si g : R R+ , g(x) = x2 . Sa se determine o functie h : R+ R
astfel nc
at f = h g.
b) Aceeasi problem
a dac
a f(x) = sin x si g(x) = x2 .
Corolar 4.5.4 (factorizare dup
a o proiectie canonic
a) Fie f : A B o functie si o relatie de echivalent
a
pe multimea A.
A
p


A/

1)
2)
3)
4)

/B
>

f0

Exist
a o functie f 0 : A/ B astfel nc
at f = f 0 p dac
a si numai dac
a ker f. Atunci:
0
f (hxi) = f(x) pentru orice x A,
f 0 este injectiv dac
a si numai dac
a = ker f,
Im f 0 = Im f.

Demonstratie. In Teorema 4.5.3 fie g = p .


Teorema 4.5.5 (prima teorem
a de factorizare) Dac
a f : A B este o functie, atunci exist
a o unic
a functie
bijectiv
a f : A/ ker f Im f astfel nc
at diagrama de mai jos este comutativ
a, adic
a f = i f pker f , unde

i : Im f B, i(y) = y. Pentru orice x A avem f(ker


fhxi) = f(x).
A

pker f y

B
x

A/ ker f Im f
f

4.5 Teoreme de factorizare a functiilor

41

Demonstratie. Aplic
am Teorema 4.5.2 pentru functia f : A B si functia injectiva g = i : Im f B. Are loc
conditia Im g = Im f, deci conform teoremei, exista functia h : A Im f astfel ncat f = i h si ker h = ker f.
Acum aplic
am Corolarul 4.5.4 pentru functia h si relatia = ker f E(A). Deoarece ker f = ker h, exist
ao
functie f : A/ ker f Im f astfel nc
at h = f pker f ; dar f este injectiv si Im f = Im f, adica f este surjectiv, deci
este bijectiv.

Rezult
a c
a f = i f pker f si f(ker
fhxi) = f(x) pentru orice x A, de unde rezulta unicitatea lui f.
Teorema 4.5.6 (a doua teorem
a de factorizare) Fie E(A), B A si fie = (B B) , = ((B)
(B)) , adic
a si sunt restrictiile lui la B, respectiv la (B).
Atunci exist
a o unic
a functie bijectiv
a F : B/ (B)/ astfel nc
at a urm
atoarea diagram
a este comutativ
a,
adic
a p i = F p . Pentru orice x B avem F(hxi) = hxi.
B

p y

(B)

p
y

B/ (B)/
F

Demonstratie. Avem B (B) si i : B (B), i(b) = b, pentru orice b B. Fie f : B (B)/, f = p i,


deci f(x) = p(x) = hxi, x B. Functia f este surjectiva. Intr-adevar, hyi (B)/, unde y (B) x
B (B) : xy xy, deci f(x) = hxi = hyi. Deci Im f = (B)/. Mai departe, pentru orice x, y B avem
x ker fy f(x) = f(y) hxi = hyi xy xy.
Aplic
am Corolarul 4.5.4 functiei f si relatiei = ker f. Rezulta ca exista o functie injectiva
F : B/ (B)/,

F(hxi) = hxi

astfel nc
at f = F p si Im F = Im f = (B)/. Deci F p = p i, F este bijectiv si F(hxi) = hxi, x B,
de unde rezult
a unicitatea lui F.
Teorema 4.5.7 (a treia teorem
a de factorizare) Fie si dou
a relatii de echivalent
a pe multimea A astfel
:
nc
at . Atunci exist
a o unic
a functie surjectiv
a g : A/ A/ si exist
a o unic
a functie bijectiv
a g
(A/)/(/) A/, unde / = ker g, astfel nc
at a urm
atoarea diagram
a este comutativ
a:
A

/ A/
g

  }
A/

p/

A/
/

Demonstratie. Aplic
am de dou
a ori Corolarul 4.5.4 ntai pentru p , apoi pentru g.
Exercitiul 80 S
a se aplice prima teorem
a de factorizare n urmatoarele cazuri:
a) f, g : R R, f(x) = x2 , g(x) = x4 ;
b) f, g : C C, f(z) = z2 , g(z) = z4 .
Exercitiul 81 Fie A si B multimi, E(A) si E(B). Pe produsul cartezian A B definim relatia
astfel: (a, b) (a 0 , b 0 ) aa 0 si bb 0 .
a) S
a se arate c
a este relatie de echivalenta, si exista functia bijectia canonica
: A B/ A/ B/.
b) Dac
a f : A A 0 si g : B B 0 sunt functii, atunci ker(f g) = ker f ker g si Im (f g) = Im f Im g.
Exercitiul 82 Fie A o multime si fie B A. Pe multimea partilor P(A) definim relatia astfel: pentru orice
X, Y P(A), XY X B = Y B. S
a se arate ca este relatie de echivalenta si exista functia bijectiva canonic
a
: P(A)/ P(B).
Exercitiul 83 Fie A si B multimi, a0 A si fie A 0 A. Pe multimea Hom(A, B) definim a urmatoarele relatii:
pentru orice f, g Hom(A, B), fg f(a0 ) = g(a0 ) si fg f(x) = g(x) x A 0 . Sa se arate ca:
a) este relatie de echivalent
a si exist
a o functie bijectiva : Hom(A, B)/ B;
b) este relatie de echivalent
a si exist
a o functie bijectiva : Hom(A, B)/ Hom(A 0 , B);
c) S
a observ
am c
a a) precum si exercitiul anterior sunt cazuri particulare ale lui b).

42

4 Relatii si functii

Exercitiul 84 Fie A si B dou


a multimi si fie Homsurj (A, B) = {f : A B | f este surjectiv}. Consideram functia
: Homsurj (A, B) E(A), (f) = ker f. S
a se arate ca:
a) Dac
a f, g Homsurj (A, B), atunci f ker g : B B functie bijectiva astfel ncat g = f;
b) Im = { E(A) | : A/ B functie bijectiva }.
Exercitiul 85 Fie A = C, B = {x R | x > 1} C, A A si zw |z| = |w|. Sa se aplice a doua teorem
a
de factorizare si s
a se reprezinte grafic functiile ce apar n diagrama.
Exercitiul 86 S
a se aplice a treia teorem
a de factorizare n urmatoarele cazuri:
a) A = {1, 2, 3, 4, 5}, 1 = A {(1, 2), (2, 1)} si 2 = 1 {(1, 3), (3, 1), (2, 3), (3, 2), (4, 5), (5, 4)}.
b) A = Z, 1 = (mod 4) si 2 = (mod 2).
b) A = Z, 1 = (mod 9) si 2 = (mod 3).

Capitolul 5

MULT
IMI ORDONATE
5.1

Relatii de ordine

Fie = (A, A, R) o relatie omogen


a. Amintim ca este relatie de ordine si (A, ) este multime ordonat
a
dac
a este reflexiv, tranzitiv si antisimetric. Daca este o relatie de ordine, atunci n loc de xy deseori not
am
x y. Alte notatii: x < y, dac
a x y si x 6= y (inegalitate stricta); x > y, daca y < x etc.
Definitia 5.1.1 Spunem c
a (A, ) este multime total ordonat
a (sau lant) daca :
pentru orice x, y A are loc

xy sau yx

(altfel spus, 1 = A A este relatia universala, adica orice doua elemente ale lui A sunt comparabile relativ
la relatia ).
Exemplul 5.1.2 1) (N, ), (Z, ), (Q, ), (R, ) sunt multimi total ordonate.
2) (N, |), (unde ,,| este relatia de divizibilitate) este multime ordonata si nu e total ordonata, pentru c
a de
exemplu 2 si 3 nu sunt comparabile.
3) Dac
a A este o multime, atunci (P(A), ) este multime ordonata. Daca A are mai mult de un element,
atunci (P(A), ) nu e total ordonat
a.
4) Dac
a (A, ) este o multime ordonat
a (total ordonata) si B A, atunci (B, (B B)) este ordonat
a (total
ordonat
a).
O multime ordonat
a finit
a poate fi reprezentata grafic cu ajutorul unei diagrame Hasse. Daca x < y si dac
a
nu exist
a z A astfel nc
at x < z < y, atunci asezam punctul y mai sus decat punctul x si le unim cu un segment.
Exemplul 5.1.3 Fie A = {x, y, z, t} si consideram relatiile de ordine pe multimea A avand graficele
R = {(x, x), (y, y), (z, z), (t, t), (x, y), (x, z), (x, t), (y, t), (z, t)},
respectiv
R = {(x, x), (y, y), (z, z), (t, t), (x, y), (x, z), (x, t), (y, z), (y, t), (z, t)}.
Atunci diagramele Hasse sunt:

y
x

In urm
atoarea diagram
a x < y, x < z, y si z nu sunt comparabile, mai departe t nu e comparabil cu x, y, z.
y

z
x

t
43

44

5 Multimi ordonate

Definitia 5.1.4 Fie (A, ) si (B, ) dou


a multimi ordonate si f : A B o functie.
a) Spunem c
a f este cresc
ator (descresc
ator), daca pentru orice x, y A,
x y f(x) f(y)

(f(y f(x));

mai departe f este izomorfism de ordine (sau asem


anare), daca f este crescator, bijectiv si f1 este cresc
ator;
Exemplul 5.1.5 1) Multimile ordonate N = {1, 2, 3, . . . } si 2N = {2, 4, 6, . . . } sunt asemenea, pentru ca f : N 2N,
f(n) = 2n este o asem
anare.
2) Multimile ordonate (N, |) si (N, ) nu sunt asemenea. Intr-adevar, daca ar exista o asemanare f : (N, |)
(N, ), atunci fie f(2) = n si f(3) = m, unde n 6= m. Daca n < m, atunci f1 (n) = 2|3 = f1 (m), iar dac
a
m < n, atunci f1 (m) = 3|2 = f1 (n), deci avem contradictie n ambele cazuri.
Exercitiul 87 S
a se ntocmeasc
a diagramele Hasse ale urmatoarelor multimi ordonate:
a) (P({a, b, c, d}), );
b) Multimea divizorilor lui 60, ordonat
a de relatia de divizibilitate;
c) Multimea partitiilor multimii {a, b, c, d}, ordonata de relatia ,,mai fin 4.
Exercitiul 88 Fie A 6= si not
am O(A) = { = (A, A, R) | relatie de ordine }. Daca , O(A), atunci:
a) , 1 O(A).
b) {
/ O(A).
c) In general
/ O(A).
Exercitiul 89 S
a se determine toate relatie de ordine pe multimea A = {1, 2, 3} (folosind diagrame Hasse). S
a
se mpart
a aceste ordon
ari n clase de asem
anare.
Exercitiul 90 Fie (A, ), (B, ) si (C, ) multimi ordonate si fie f : A B, g : B C doua functii.
a) Dac
a f si g sunt cresc
atoare (descresc
atoare), atunci g f este functie crescatoare.
b) Dac
a f este cresc
atoare (descresc
atoare) si g este descrescatoare (crescatoare), atunci gf este descrescatoare.
Exercitiul 91 Fie (A, ) si (B, ) multimi ordonate si f : A B functie bijectiva si crescatoare.
a) Dac
a A este total ordonat
a, atunci f1 este crescatoare si B este total ordonata.
b) S
a se arate c
a 1N : (N, |) (N, ) este bijectiva, crescatoare si nu e izomorfism de ordine.
Exercitiul 92 Fie (A, ) si (B, ) multimi ordonate si fie f : A B, g : B A functii crescatoare. Fie
M = {a A | g(f(a)) = a} si N = {b B | f(g(b)) = b}.
S
a se arate c
a (M, ) ' (N, ).
Teorema 5.1.6 Fie = (A, A, R) o relatie de preordine si fie = 1 . Atunci:
1) este relatie de echivalent
a pe A;
2) pe multimea factor A/ definim relatia ,, prin: hxi hyi xy. Atunci (A/, ) multime ordonat
a.
Demonstratie. 1) Relatia este reflexiv
a (evident), tranzitiva: x, y, z A : xy si yz x( 1 )y si
1
1
1
y( )z (xy si x y) si (yz si y z) (xy si yz) si (x1 y si y1 z) xz si x1 z (pentru c
a
si 1 sunt tranzitive) x( 1 )z xz, si simetrica: x, y A : xy x( 1 )y xy si x1 y yx
si y1 x y( 1 )x yx.
2) Definitia relatiei nu depinde de alegerea reprezentantilor x si y: daca hxi = hx 0 i, hyi = hy 0 i si dac
a
xy, atunci x 0 y 0 . Intr-adev
ar, pe baza ipotezelor avem: xx 0 si yy 0 si xy (xx 0 si x1 x 0 ) si (yy 0 si
y1 y 0 ) si xy x 0 x si xy si yy 0 x 0 y 0 (pentru ca este tranzitiv).
Relatia este reflexiv
a, tranzitiv
a si antisimetrica. Verificam ultima proprietate. Pentru orice hxi, hyi
A/, hxi hyi si hyi hxi xy si yx xy si x1 y x( 1 )y xy hxi = hyi.
Exercitiul 93 S
a se aplice Teorema 5.1.6 n cazul multimii preordonate (Z, |).
Definitia 5.1.7 Fie (A, ) o multime ordonata si fie x A. Spunem ca x este cel mai mic element sau
minimum (cel mai mare element sau maximum) al lui A daca pentru orice a A, x a (respectiv pentru
orice a A, a x).
Notatie: x = min A (respectiv x = max A).
Observ
am c
a dac
a exist
a cel mai mic element (cel mai mare element), atunci el este unic. Intr-adevar, dac
a
de exemplu x si x 0 sunt ambele cele mai mic elemente, atunci x x 0 (pentru ca x este cel mai mic element) si
x 0 x (pentru c
a x 0 este cel mai mic element), astfel din antisimetrie avem x = x 0 .

5.2 Latici

45

Exemplul 5.1.8 1) In (N, ) x = 0 este cel mai mic element si nu exista cel mai mare element.
2) In (N, |) 1 este cel mai mic element si a 0 este cel mai mare element, pentru ca 1|a si a|0 pentru orice a N.
3) In (N \ {0, 1}, |) nu exist
a cel mai mic element si nu exista cel mai mare element.
4) In (P(A), ) min P(A) = si max P(A) = A.
Definitia 5.1.9 In multimea ordonat
a (A, ) x este element minimal (element maximal), daca a A :
a x a = x (respectiv a A : x a a = x). Altfel spus, x A este element minimal (element maximal),
dac
a A nu are niciun element a astfel nc
at a < x (respectiv a > x).
Exemplul 5.1.10 1) In (N, ) x = 0 este element minimal si nu exista elemente maximale.
2) In (N, |) 1 este element minimal si 0 este element maximal.
3) In (N \ {0, 1}, |) numerele prime sunt elemente minimale si nu exista elemente maximale.
4) Din definitii este evident c
a dac
a exist
a cel mai mic (cel mai mare) element, atunci el este unicul element
minimal (maximal). Afirmatia reciproc
a nu e adevarata; de exemplu daca A = {2k | k N} {3, 9}, atunci n
multimea ordonat
a (A, |) a = 9 este unicul element maximal si nu exista cel mai mare element.
5) Dac
a (A, ) este o multime total ordonata, atunci notiunile de element minimal (element maximal) si cel
mai mic element (respectiv cel mai mare element) sunt echivalente.
Exercitiul 94 Fie (A, ) o multime ordonat
a. Sa se arate ca daca exista a = min A, atunci a este unicul element
minimal al lui A, iar afirmatia reciproc
a nu e adevarata.

5.2

Latici

Definitia 5.2.1 Fie (A, ) o multime ordonata, x A si fie B A.


a) Spunem c
a x este minorant (majorant) al lui B, daca pentru orice b B avem x b (respectiv pentru
orice b B avem b x).
b) Spunem c
a x este infimum sau (respectiv supremum) al lui B, daca x este cel mai mare minorant al lui
B (respectiv x este cel mai mic majorant al lui B). Notatie: x = inf B sau x = inf A B (respectiv x = sup B sau
x = supA B).
Exemplul 5.2.2 1) In (N \ {0, 1}, |), submultimea B = {2k + 1 | k N} are un unic minorant, pe x = 1, deci
inf B = 1; mai departe, B nu are majoranti si nu are supremum.
2) In (R, ) intervalul B = (1, 3] are ca minorant orice x 1 si majorant orice x 3; mai departe, inf B = 1
/ B,
sup B = 3 B.
3) Dac
a (A, ) este o multime ordonat
a, atunci orice element al lui A este minorant si majorant al lui B = .
Mai departe inf max A sup A, sup min A inf A si atunci inf = max A = sup A,
sup = min A = inf A.
4) Orice submultime B A are cel mult un infimum si cel mult un supremum; mai departe, dac
a B are
minorant x (majorant y) ce apartine lui B, atunci x = inf B (respectiv y = sup B).
Exercitiul 95 Fie (A, ) o multime ordonat
a si fie X B A.
a) Dac
a exist
a inf B X si inf A X, atunci inf B X inf A X.
b) Dac
a exist
a supB X si supA X, atunci supB X supA X.
Definitia 5.2.3 a) Multimea ordonat
a (A, ) se numeste latice, daca orice submultime cu doua elemente a lui
A are infimum si supremum (pentru orice a, b A, a 6= b, inf{a, b} si sup{a, b}).
b) (A, ) este latice complet
a, dac
a orice submultime a lui A are infimum si supremum (pentru orice B A,
inf B si sup B).
Exemplul 5.2.4 1) (N, |) este latice. Intr-adevar, pentru orice a, b N, inf{a, b} = cmmdc(a, b) iar sup{a, b} =
cmmmc(a, b).
2) Dac
a (A, ) este total ordonat
a, atunci (A, ) este latice: a, b A : inf{a, b} = min{a, b} si sup{a, b} =
max{a, b}.
3) (R, ) nu e latice complet
a, pentru c
a de exemplu a B = (, 0) nu are minorant deci nu are supremum
n (R, ).
T
S
4) (P(A), ) este latice complet
a. Dac
a X = {Xi | i I} P(A), atunci inf X = iI Xi si sup X = iI Xi .
Exercitiul 96 S
a se determine toate laticile cu 4 si respectiv 5 elemente (folosind diagrame Hasse).
Exercitiul 97 Fie A o multime si (B, ) o multime ordonata. Pe multimea Hom(A, B) definim urm
atoarea
relatie: f g f(a) g(a) pentru orice a A.
S
a se arate c
a:
a) ,, este relatie de ordine.
b) Dac
a B este latice, atunci si Hom(A, B) este latice.

46

5 Multimi ordonate

Teorema 5.2.5 (caracterizarea laticilor complete) Fie (A, ) o multime ordonat


a. Urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) (A, ) este latice complet
a;
(ii) orice submultime a lui A are infimum;
(iii) orice submultime a lui A are supremum.
Demonstratie. (i) (ii) si (i) (iii) sunt evidente din definitie.
(ii) (i) Trebuie s
a ar
at
am c
a orice submultime B a lui A are supremum. Notam cu C multimea majorantilor
lui B. Avem C 6= , pentru c
a conform lui (ii), exista inf = max A C. Fie x = inf C, care exista conform
ipotezei. Ar
at
am c
a x = sup B. Intr-adev
ar, pentru orice b B si c C avem b c (din definitia lui C), deci
orice b B este minorant al lui C; rezult
a c
a b B : b x (pentru ca x = inf C), deci x este majorant al lui B.
Mai departe, fie x 0 A un majorant al lui B, adica avem b x 0 , b B. Atunci x 0 C (conform definitiei
lui C), de unde x x 0 (pentru c
a x = inf C), deci x este cel mai mic majorant al lui B, adica x = sup B.
Similar se arat
a c
a (iii) (i).
Exercitiul 98 Fie (A, ) o latice complet
a si fie f : A A o functie crescatoare. Sa se arate ca exista a A
astfel nc
at f(a) = a. (Spunem c
a a este punct fix al lui f.)

5.3

Multimi bine ordonate si multimi artiniene

Definitia 5.3.1 Fie (A, ) o multime ordonat


a. Spunem ca A este bine ordonat
a daca orice submultime nevid
a
a lui A are cel mai mic element (adic
a, pentru orice B A, B 6= , min B B).
Exemplul 5.3.2 a) (N, ) multime bine ordonata.
b) Dac
a (A, ) este bine ordonat
a, atunci (A, ) este total ordonata. Invers nu e adevarat, de exemplu (R, )
nu e bine ordonat
a, pentru c
a de exemplu intervalul (0, 1) nu are cel mai mic element. De asemenea, (Z, ) este
total ordonat
a dar nu e bine ordonat
a.
c) Orice multime finit
a total ordonat
a bine ordonata.
Intr-adev
ar, trebuie s
a ar
at
am c
a B A, B 6= , min B. Fie B A, B 6= . Deoarece A finita B este
finit
a, deci fie B = {b1 , b2 , . . . , bn }. Deoarece (A, ) este total ordonata, rezulta ca orice doua elemente din A
(deci si din B) sunt comparabile. Compar
am primele doua elemente ale lui B, pastram pe cel mai mic dintre ele,
si apoi l compar
am cu al treilea element al lui B si pastram pe cel mai mic dintre ele. Continuand, prin inductie,
dup
a n pasi am g
asit elementul min B.
Urm
atoarea teorem
a arat
a c
a pe multimile bine ordonate se poate aplica metoda inductiei matematice.
Teorema 5.3.3 (caracterizarea multimilor bine ordonate) Dac
a (A, ) este o multime ordonat
a nevid
a,
atunci urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) (A, ) este bine ordonat
a,
(ii) A este total ordonat
a, exist
a a0 = min A si pentru orice B A, dac
a B satisface propriet
atile:
a) a0 B,
b) pentru orice a A, {x A | x < a} B a B,
atunci B = A.
Demonstratie. (i) (ii) Presupunem c
a (A, ) este bine ordonata. Atunci A este total ordonata, si exist
a
a0 = min A. Presupunem c
a a doua conditie din (ii) nu e adevarata, adica exista B A, astfel ncat au loc a) si
b) si B 6= A.
Deci A \ B 6= si din ipotez
a exist
a x = min A \ B. Aici x A \ B, adica x
/ B. Mai departe y A : y <
x y B (pentru c
a dac
a y A \ B, atunci contrazice definitia lui x), deci {y A | y < x} B, si de aici x B,
conform lui b), ceea ce e o contradictie.
(ii) (i) Presupunem c
a (ii) este adev
arat si presupunem prin absurd ca A nu e bine ordonata, adica exist
a
B A, B 6= , care nu are cel mai mic element. Atunci
) a0 A \ B, pentru c
a dac
a a0 = min A B, atunci a0 = min B, contradictie.
) Pentru orice a A, {x A | x < a} A \ B a A \ B. Intr-adevar, daca nu ar fi asa, atunci a B, si
deoarece A este total ordonat
a, elementele x mai mici ca a sunt n A \ B, deci obtinem ca a = min B, contradictie.
Din si deducem c
a submultimea A \ B satisface ipotezele a) si b, si astfel A \ B = A, adica B = ,
contradictie.
Corolar 5.3.4 Fie (A, ) o multime nevid
a bine ordonat
a, a0 = min A si fie P un predicat de o variabil
a definit
a
pe A. Presupunem c
a
1. P(a0 ) este adev
arat,

5.4 Axioma alegerii

47

2. Pentru orice a A, dac


a P(x) este adev
arat pentru orice x < a, atunci P(a) este adev
arat.
Atunci P(a) este adev
arat pentru orice a A.
Demonstratie. Fie
B = {a A | P(a) este adev
arat} A,
care satisface ipotezele a) si b) ale teoremei precedente, deci B = A.
Urm
atoarea teorem
a generalizeaz
a Teorema 5.3.3 la cazul multimilor care nu sunt total ordonate.
Definitia 5.3.5 O multime ordonat
a (A, ) se numeste artinian
a sau bine fondat
a daca satisface conditiile
echivalete de mai jos.
Notiunea dual
a este cea de multime noetherian
a.
Teorema 5.3.6 (caracterizarea multimilor artiniene) Fie (A, ) o multime ordonat
a. Urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) (conditia minimalit
atii) Orice submultime nevid
a B A are elemente minimale.
(ii) (conditia inductivit
atii) Pentru orice B A, dac
a B satisface propriet
atile:
(1) B contine toate elementele minimale ale lui A;
(2) dac
a a A si {x A | x < a} B, atunci a B,
atunci B = A.
(iii) (conditia lanturilor descresc
atoare) Orice sir strict descresc
ator a1 > a2 > > an > de
elemente din A este finit.
Demonstratie.
(i)(ii). Presupunem c
a B A satisface conditiile (1) si (2), dar B 6= A. Fie x A \ B
un element minimal. Atunci x nu e minimal n A, pentru ca B contine toate elementele minimale ale lui. Din
minimalitatea lui x rezult
a c
a dac
a y A, y < x, atunci y B. Atunci din (2) rezulta ca x B, contradictie.
(ii)(iii). Consider
am multimea
B := {a A | pentru orice sir finit a > a1 > a2 > . . . }.
Dac
a a A este un element minimal, atunci e evident, ca a B. Fie b A astfel ncat orice x A cu x < b
apartine lui B. Atunci avem b B, deci B = A.
(iii)(i). Presupunem c
a B A, B 6= , si ca B nu contine elemente minimale. Atunci pentru orice a1 B,
exist
a a2 B, a2 < a1 , si prin inductie construim un sir strict descrescator a1 > a2 > > an > , ceea ce
contrazice ipoteza.
Exemplul 5.3.7 O multime total ordonat
a artiniana este bine ordonata. Dam cateva exemple de multimi artiniene care nu sunt bine ordonate.
1) Multimea (N, |) a numerelor naturale ordonata de relatia de divizibilitate.
2) Multimea (Pf (M), ) a submultimilor finite ale unei multimi M.
3) Multimea (N N, ) a perechilor de numere naturale, unde (a, b) (a 0 , b 0 ) a a 0 si b b 0 .
4) Multimea M(N) a sirurilor finite de elemente din multimea M, unde s s 0 s este subsir al sirului s 0 .

5.4

Axioma alegerii

De multe ori n matematic


a ne nt
alnim cu propozitia: ,,alegem un element din multimea . . . sau mai precis:
(A0 ) Pentru orice multime X 6= exist
a un element x X, deci {x} X.
Aceasta este cea mai simpl
a formulare a axiomei alegerii. La prima vedere, propozitia (A0 ) pare evident
a,
pentru c
a X 6= nseamn
a c
a exist
a cel putin un element x X. Se pune nsa ntrebarea ce nseamna expresia
,,exist
a un element x X. S
a d
am dou
a exemple:
a) Fie f : [a, b] R o functie continu
a astfel ncat f(a) f(b) 6 0. Definim multimea
X = {x [a, b] | f(x) = 0}.
Teorema lui Darboux arat
a c
a exist
a x0 [a, b] astfel ncat f(x0 ) = 0. Una din demonstratiile teoremei d
a o
metod
a care determin
a cea mai mic
a valoare x0 [a, b] astfel ncat f(x0 ) = 0.
b) Fie P(x) polinom cu coeficienti complecsi. Consideram multimea
X = {x | x num
ar complex astfel ca P(x) = 0}.
Teorema lui Gauss-dAlembert afirm
a c
a multimea X este nevida si finita, dar nicio demonstratie nu da o metod
a
de a g
asi r
ad
acinile unui polinom arbitrar. Teorema este una de existenta pura.
In aceste exemple, vedem c
a expresia ,,exista un element x X are un sens restrans (se da o metoda pentru
g
asirea elementului x) si un sens larg.

48

5 Multimi ordonate

5.4.1 Forma general


a a axiomei alegerii este urm
atoarea:
(A) Fie F 6= o multime de multimi nevide disjuncte dou
a c
ate dou
a. Atunci exist
a o multime A cu
urm
atoarele propriet
ati:
[
(1) A
X;
XF

(2) pentru orice X F, A

X contine exact un element.

Multimea A se numeste multime selectiv


a pentru F. Observam ca (A0 ) este caz particular al lui (A).
Axioma alegerii a fost formulat
a de Ernst Zermelo n 1904. Ea este independenta de celelalte axiome, si are
diferite formul
ari echivalente, dup
a cum vom vedea mai jos. Considerand teoria multimilor fara axioma alegerii
si privind aceast enunt ca o formul
a nchis
a, Kurt Godel a construit un model pentru teoria multimilor n care
axioma alegerii este adev
arat
a. Pe de alt
a parte, Paul Cohen a construit n 1963 un alt model pentru teoria
multimilor n care axioma alegerii nu este adevarata. Altfel spus, teoria multimilor fara axioma alegerii este
nedecidabil
a.
Multe rezultate din matematic
a folosesc efectiv axioma alegerii, adica nu s-au descoperit demonstratii care s
a
nu fac
a apel la ea. Deoarece axioma alegerii duce la unele rezultate surprinzatoare (de exemplu, paradoxurile lui
Hausdorff, Banach-Tarski, von Neumann), exista n matematica orientari filozofice ,,constructiviste care evit
a
utilizarea ei.
Teorema 5.4.2 Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
1) Axioma alegerii (A).
[
2) Pentru orice multime nevid
a F de multimi nevide exist
a o functie f : F
X astfel nc
at f(X) X pentru
XF

orice X F.
3) Pentru orice multime X 6= exist
a o functie f : P(X) \ {} X astfel nc
at pentru orice A P(X) \ {},
f(A) A (f se numeste functie selectiv
a).
a (Xi )iI este o familie de multimi astfelS
nc
at I 6= si Xi 6= pentru orice i I, atunci produsul direct
Q 4) Dac
X
este
nevid
(adic
a
,
exist
a
o
funct

ie
f
:
I

nc
at pentru orice i I avem f(i) Xi ).
i
iI
iI Xi astfel
5) (Lema lui Zorn) Fie (A, ) o multime nevid
a ordonat
a. Dac
a orice lant (submultime total ordonat
a)
L A are majorant, atunci pentru orice a A exist
a un element maximal m A astfel ca a m.
6) (Axioma lui Hausdorff ) Dac
a (A, ) este o multime ordonat
a si L A este un lant, atunci exist
a un
lant maximal L 0 A astfel ca L L 0 .
7) (Teorema lui Zermelo) Pentru orice multime A, exist
a o relatie de ordine ,, astfel ca (A, ) este
multime bine ordonat
a.
8) Orice functie surjectiv
a are cel putin o sectiune (invers
a la dreapta).
Exercitiul 99 Fie A o multime si consider
am multimea ordonata (O(A), ) a relatiilor de ordine pe A. Folosind
lema lui Zorn, s
a se demonstreze:
a) este element maximal al lui O(A) dac
a si numai daca este ordonare totala.
b) Pentru orice O(A) exist
a o ordonare totala O(A) astfel ncat .
Exercitiul 100 Spunem c
a o multime F de multimi este de caracter finit daca satisface urmatoarea proprietate:
(*) Dac
a A este o multime, atunci A F, daca si numai daca orice submultime finita a lui A apartine lui F.
Folosind lema lui Zorn, s
a se demonstreze:
a) Dac
a F este de caracter finit si A F, atunci orice submultime a lui A apartine lui F
b) (Lema lui Tukey) Orice multime nevid
a F de multimi de caracter finit are cel putin un element maximal
relativ la incluziune.

Capitolul 6

LATICI S
I ALGEBRE BOOLE
6.1

Laticea ca structur
a algebric
a

In capitolul anterior am definit laticea ca fiind o multime ordonata cu proprietati aditionale. Existenta infimumului
si a supremumului a oric
arei perechi de elemente permite definirea a doua operatii pe multimea respectiv
a.
Definitia 6.1.1 a) Structura algebric
a (A, , ) cu doua operatii binare ,, si ,, se numeste latice, dac
a
sunt satisf
acute axiomele:
1. ambele operatii sunt asociative,
2. ambele operatii sunt comutative,
3. pentru orice x, y A avem x (x y) = x si x (x y) = x (absorbtie).
b) Spunem ca A are element unitate 1, daca 1 este element neutru fata de , adica x 1 = x pentru orice
x A. Spunem ca A are element nul 0, daca 0 este element neutru fata de , adica x 0 = x pentru orice
x A.
b) Fie (A, , ) si (A 0 , , ) latici. Functia f : A A 0 se numeste morfism de latici daca pentru orice
a, b A avem
f(a b) = f(a) f(b),

f(a b) = f(a) f(b).

Mai departe, f este izomorfism de latici, daca este morfism bijectiv de latici.
Teorema 6.1.2 a) Dac
a multimea ordonat
a (A, ) este o latice, atunci operatiile
a b = inf{a, b},

a b = sup{a, b}, a, b A

definesc pe multimea A o structur


a de latice (A, , ).
b) Invers, dac
a structura algebric
a (A, , ) este o latice, atunci relatia
a b a b = a,

a, b A

definit
a pe multimea A este o relatia de ordine astfel nc
at (A, ) este latice; mai mult, pentru orice a, b A
avem
a b = sup{a, b},

a b = inf{a, b}.

Demonstratie.
a) Comutativitatea operatiilor si este evidenta din definitie. Demonstram ca este
asociativ
a: fie x = (a b) c, y = a (b c). Avem a b x, c x = a x, b x, c x = a x, b c
x = a (b c) x, de unde y x. Analog obtinem ca x y, deci x = y.
Fie acum v = a (a b). De aici a v, pe de alta parte a b a, a a = a (a b) a = v a =
v = a.
b) Observ
am c
a avem
()

a b = b a b = a.

Intr-adev
ar, pe baza propriet
atii de absorbtie, avem a b = b = a = a (a b) = a b; mai departe,
a b = a = b = b (b a) = b (a b) = b a = a b.
49

50

6 Latici si algebre Boole


Mai departe, s
a observ
am c
a cele dou
a operatii sunt idempotente, adica avem
()

a a = a a = a.

Intr-adev
ar, pe baza propriet
atii de absorbtie, pentru orice a A avem a = a (a a) si apoi a a =
a (a (a a)) = a. Analog se verific
a proprietatea duala.
Ar
at
am c
a este relatie de ordine. Am v
azut ca a a = a, de unde a a, deci relatia este reflexiva.
Antisimetria: fie a b, b a. Rezult
a c
a a b = b, b a = a = a = b.
Tranzitivitatea: pentru orice a, b, c A avem a b, b c = a b = b, b c = c = a c = a (b c) =
(a b) c = b c = c = a c.
Ar
at
am c
a a b = sup{a, b}. Intr-adev
ar, putem scrie a (a b) = (a a) b = a b, de unde a a b;
analog avem b a b, deci a b este majoranta a lui a si b. Daca c este o majoranta, adica a c, b c,
atunci a c = c, b c = c = (a b) c = a (b c) = a c = a b c, deci a b este cea mai mic
a
majorant
a.
Egalitatea a b = inf{a, b} rezult
a din (*).
Exemplul 6.1.3 1) (N, , ) este o latice cu element nul si element unitate, unde x y = (x, y), este cel mai
mare divizor comun al lui x si y, iar x y = [x, y] este cel mai mic multiplu comun al lui x si y. Elementul nul
este num
arul natural 1, deoarece x 1 = [x, 1] = x pentru orice x. Elementul unitate este numarul natural 0,
deoarece x 0 = (x, 0) = x pentru orice x. Aceasta latice corespunde multimii ordonate (N, |).
2) Dac
a M este o multime, atunci (P(M), , ) este o latice cu element nul si element unitate. Elementul nul
este multimea vid
a , iar elementul unitate este M. Aceasta latice corespunde multimii ordonate (P(M), ).
Exercitiul 101 S
a se arate c
a:
a) Dac
a f : A B, atunci f : P(B) P(A), f (Y) = f1 (Y) este morfism de latici.
b) Functia f : P(A) P(B), f (X) = f(X) este morfism de latici daca si numai daca f este injectiva.
Exercitiul 102 Fie multimile A = {1, 2, 3} si B = {d > 0 | d|30}. Sa se determine toate izomorfismele de latici
f : (P(A), ) (B, |).
Exercitiul 103 Fie (A, , , ) si (B, , , ) doua latici. Sa se arate ca:
a) Dac
a f : A B este morfism de latici, atunci f este crescator.
b) Afirmatia reciproc
a nu e adev
arat
a, adic
a exista functii crescatoare care nu sunt morfisme de latici.
c) Dac
a A este total ordonat
a si f : A B este crescator, atunci f este morfism de latici.
Definitia 6.1.4 a) Laticea (A, , ) este distributiv
a, daca pentru orice a, b, c A,
(a b) c = (a c) (b c).
b) Laticea (A, , ) este modular
a, dac
a pentru orice a, b, c A,
a c = a (b c) = (a b) c.
Observatii 6.1.5 1) Se poate ar
ata c
a laticea (A, , ) este distributiva daca si numai daca pentru orice a, b, c
A, (a b) c = (a c) (b c).
2) Laticile din exemplele 6.1.3 de mai sus sunt distributive.
3) Orice latice distributiv
a este modular
a. Intr-adevar, pentru orice a, b, c A, a c, avem a c = c si
a (b c) = (a b) (a c) = (a b) c.
Afirmatia reciproc
a nu este adev
arat
a, exist
a latici modulare, care nu sunt distributive.
Exercitiul 104 S
a se demonstreze :
a) In laticea (A, , ) avem a a 0 , b b 0 = a b a 0 b 0 si a b a 0 b 0 .
b) Latice (A, , ) este distributiv
a dac
a si numai daca pentru orice a, b, c A avem (a b) c = (a c)
(b c).
c) Dac
a A este distributiv
a, atunci pentru orice a, b, c A avem
a c = b c, a c = b c = a = b.
d) Dac
a A este modular
a, atunci pentru orice a, b, c A avem
a b, a c = b c, a c = b c = a = b.
e) Laticea (1) nu e modular
a (deci nici distributiva); laticea (2) este modulara, dar nu e distributiva:

6.2 Latici Boole si inele Boole

(1)
b

51

(2)
a

0
Exercitiul 105 S
a se arate c
a : a) Dac
a (A, ) este total ordonata, atunci A este latice distributiva.
b) (N, |) este latice distributiv
a.

6.2

Latici Boole si inele Boole

Definitia 6.2.1 Laticea A se numeste latice Boole (sau algebr


a Boole) daca A este distributiva, exist
a cel
mai mic element 0 = min A, exist
a cel mai mare element 1 = max A si pentru orice a A exista un complement
a 0 A astfel nc
at a a 0 = 0 si a a 0 = 1. Vom nota aceasta structura algebrica prin (A, , , 0, 1, 0 ).
Exemplul 6.2.2 (P(M), , ) este latice Boole, unde min P(M) = , max P(M) = M, iar complementul lui
X M este {M X = M \ X.
Teorema 6.2.3 Dac
a A este o latice Boole, atunci
a) Pentru orice a A exist
a un unic complement a 0 A astfel nc
at a a 0 = 0 si a a 0 = 1.
0
0
0 0
b) 0 = 1, 1 = 0, (a ) = a,
c) Pentru orice a, b A,
(a b) 0 = a 0 b 0 ,

(a b) 0 = a 0 b 0

(formulele lui de Morgan).


= 1 si a a 0 = a a
= 0, atunci
Demonstratie. a) Dac
a a a0 = a a
) = (a 0 a) (a 0 a
) =
a 0 = a 0 0 = a 0 (a a
0
0
) = a
(a a ) = a
0=a
.
= (
a a) (a a
b) Avem 0 1 = 1, 0 1 = 0, deci 0 0 = 1 si 1 0 = 0. Mai departe, a 0 a = 0, a 0 a = 1, deci (a 0 ) 0 = a.
c) (a b) (a 0 b 0 ) = (a b a 0 ) (a b b 0 ) = (1 b) (1 a) = 1 1 = 1 si (a b) (a 0 b 0 ) =
(a a 0 b 0 ) (b a 0 b 0 ) = 0 0 = 0, deci (a b) 0 = a 0 b 0 ; analog se arata ca (a b) 0 = a 0 b 0 .
Definitia 6.2.4 Inelul asociativ cu unitate (A, +, ) se numeste inel Boole daca x2 = x pentru orice x A
(adic
a orice element al lui A este idempotent).
Teorema 6.2.5 Dac
a (A, +, ) este un inel Boole, atunci
a) 1 + 1 = 0 (deci x + x = 0 pentru orice x A).
b) A este comutativ.
Demonstratie. a) 1 + 1 = (1 + 1)2 = 1 + 1 + 1 + 1, deci 1 + 1 = 0.
b) Dac
a x, y A, atunci
x + y = (x + y)2 = x2 + xy + yx + y2 = x + y + xy + yx,
deci xy = yx; deoarece 1 = 1, rezult
a c
a xy = yx.
Urm
atoarea teorem
a descoperit
a de Marshall H. Stone (1903 1989) spune ca notiunile de latice Boole si de
inel Boole sunt echivalente.
Teorema 6.2.6 (Stone) a) Fie (A, , , 0, 1, 0 ) o latice Boole si definim operatiile:
a + b = (a b 0 ) (a 0 b) = (a b) (a 0 b 0 )
a b = a b.

52

6 Latici si algebre Boole

Atunci (A, +, ) este inel Boole cu element nul 0 si element unitate 1.


b) Fie (A, +, , 0, 1) un inel Boole si definim operatiile:
a b = a + b + ab,

a b = ab.

Atunci (A, , ) este latice Boole, n care a 0 = 1 + a, min A = 0 si max A = 1.


c) Corespondentele definite de a) si b) sunt inverse una alteia. Mai mult, dac
a f : A A 0 este un morfism de
0
latici Boole, atunci f este si morfism de inele Boole, iar dac
a g : B B este un morfism de inele Boole, atunci
g este si morfism de latici Boole.
Demonstratie. a) Evident, ,,+ este comutativ. Daca a, b, c A, atunci
a + (b + c) = (a (b + c) 0 ) (a 0 (b + c)) =
= (a ((b c 0 ) (b 0 c 0 )) 0 ) (a 0 ((b c 0 ) (b 0 c 0 ))) =
= (a (b c 0 ) 0 (b 0 c) 0 ) (a 0 b c 0 ) (a 0 b 0 c) =
= (a (b 0 c) (b c 0 )) (a 0 b c 0 ) (a 0 b 0 c) =
= (a b 0 c 0 ) (a b c) (a 0 b c 0 ) (a 0 b 0 c).
Rezult
a c
a (a + b) + c = c + (a + b) = a + (b + c); mai departe
a + 0 = (a 0 0 ) (a 0 0) = a 0 = a
a + a = (a a 0 ) (a 0 a)0 0 = 0,
deci a = a pentru orice a A
Operatia ,, este comutativ
a si asociativ
a, a 1 = a 1 = a, a2 = a a = a; verificam distributivitatea:
a(b + c) = a ((b 0 c) (b c 0 )) =
= (a b 0 c) (a b c 0 )
ab + ac = ((a b) (a c) 0 ) ((a b) 0 (a c)) =
= (ab (a 0 c 0 )) ((a 0 b 0 ) a c) =
= (a b a 0 ) (a b c 0 ) (a 0 a c) (b 0 a c) =
= (a b c 0 ) (b 0 a c);
rezult
a c
a (A, +, , 0, 1) este inel Boole.
b) Se arat
a usor c
a ,, si ,, sunt comutative si asociative, au loc proprietatile de distributivitate si si
absorbtie, si pentru orice a A, a0 = = a+0+a0 = a; a1 = a1 = a; a(1+a) = a(1+a) = a+a2 = a+a = 0
si a (1 + a) = a + 1 + a + a(1 + a) = 1 + a + a2 = 1.
c) Fie (A, , , 0, 1, 0 ) o latice Boole, (A, +, , 0, 1) inelul Boole corespunzator, si fie ab = a+b+ab, ab =
= a + 1. Atunci se arat
.
a b, a
a c
a a b = a b, a b = a b si a 0 = a
Invers, fie (A, +, , 0, 1) un inel Boole, (A, , , 0, 1, 0 ) laticea Boole corespunzatoare, si fie a b = (a b 0 )
(a 0 b), a b = a b. Atunci a b = a + b si a b = ab.
Afirmatia referitoare la morfisme este lasat
a pe seama cititorului.
Exemplul 6.2.7 1) (Z2 , +, ) este un inel Boole, iar laticea Boole corespunzatoare este data de

^0
^1

^0
^0
^1

^1
^1
^1

^0
^1

^0
^0
^0

^1
^0
^1

^0
^1

^1
^0

2) A (P(M), , , , M, {) este o latice Boole careia i corespunde inelul Boole (P(M), , ), unde AB =
(A \ B) (B \ A) este diferenta simetric
a a lui A si B.
Exercitiul 106 a) Dac
a B1 , . . . , Bn sunt inele Boole, atunci B1 Bn este inel Boole.
b) Dac
a M o multime si B este un inel Boole, atunci BM = Hom(M, B) este inel Boole.
Exercitiul 107 a) S
a se completeze demonstratia teoremei lui Stone.
b) Dac
a A este o latice Boole si a, b A, atunci
a b b 0 a 0 a b 0 = 0 a 0 b = 1.

6.3 Algebra LyndenbaumTarski

53

Exercitiul 108 Folosind structura de inel Boole a lui P(U), sa se rezolve urmatoarele sisteme de ecuatii, unde
A, B, C P(U) sunt date, iar X P(U) este necunoscuta:
a) A X = B, A X = C.
b) A \ X = B, X \ A = C.
Exercitiul 109 S
a se demonstreze c
a functiile de mai jos sunt izomorfisme de inele Boole:
a) P(M) ' ZM
,
X

(unde

este functia caracteristica a lui X).


X
X
2
b) P(M N) ' P(M) P(N), dac
a M N = .
c) Dac
a N M, atunci P(N) E P(M) si P(M)/P(N) ' P({N).
Exercitiul 110 a) Dac
a A este un inel comutativ, sa se arate ca (Idemp(A), , ) este inel Boole, unde pentru
orice e, f Idemp(A) definim e f = e + f 2ef.
b) S
a se ntocmeasc
a diagrama Hasse a laticii Boole (Idemp(A), , ), daca A = Z24 , respectiv A = Z180 .

6.3

Algebra LyndenbaumTarski

Logica propozitiilor furnizeaz


a un exemplu important de latice Boole.
Definitia 6.3.1 a) Fie F multimea formulelor propozitionale peste o multime data de formule atomice. Consider
am structura algebric
a (F, , , ). In Capitolul 1 am definit pe F relatiile ,, (rezult
a) respectiv ,,
(echivalent). Este evident c
a este o relatie de preordine, n timp ce = ( 1 ) este o relatie de echivalent
a
pe F, compatibil
a cu operatiile , si .
^ = F/ , deci F
^ = {A
^ | A F}, unde
b) Construim multimea factor F
^ = {A 0 F | A A 0 }.
A
^ definim operatiile
Pe multimea F
^ = A.
^
\
\
^ B
^=A
^ B
^=A
A
B, A
B, A
Aceste definitii nu depind de alegerea reprezentantilor.
c) Clasa tautologiilor se noteaz
a cu 1, iar clasa contradictiilor cu 0. Deci avem
1 = {A F | A tautologie},

0 = {A F | A contradictie}.

^ se poate defini o relatie de ordine prin A


^ B
^ daca si numai
d) Conform Teoremei 5.1.6 pe multimea factor F
dac
a A B.
Demonstratia urm
atoarei teoreme este l
asata cititorului.
^ , , , 0, 1) este o latice Boole.
Teorema 6.3.2 a) Structura algebric
a (F,
b) Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
^ B;
^
^ B
^ = A;
^
^ B
^ = B.
^
(i) A
(ii) A
(iii) A
^ , , , 0, 1) se numeste algebra LyndenbaumTarski. Teorema de mai sus da posibiliStructura algebric
a (F,
tatea utiliz
arii metodelor algebrei n logica matematica.
Exercitiul 111 a) S
a se arate c
a relatiile ,, si ,, sunt compatibile cu operatiile , si .
b) S
a se demonstreze Teorema 6.3.2.

6.4

Formule si functii Boole. Forme normale

Fie B o multime finit


a.
Definitia 6.4.1 a) Numim formule (polinoame) Boole (peste B) sirurile de simboluri construite astfel:
1. Dac
a x B, atunci x este formul
a Boole;
2. Dac
a x, y sunt formule Boole, atunci urmatoarele sirurile de simboluri sunt formule Boole
(x y), (x y), si (
x);
3. Nu exist
a alte formule Boole n afara celor construite la (1) si (2).

54

6 Latici si algebre Boole

b) Dac
a x este o formul
a Boole, atunci duala lui x (notatie: x ) se obtine schimband ntre ele simbolurile ,,
si ,,.
c) Vom folosi uneori si simbolurile ,, si ,,, dar acestea se reduc la cele de mai sus conform formulelor
cunoscute deja din logica propozitiilor.
Observatii 6.4.2 a) Presupunem c
a B este chiar o latice Boole, deci daca x este o formula Boole peste B, atunci
lui x i corespunde un unic element din B, pe care l notam tot x. Deoarece axiomele laticii Boole sunt simetrice
rezult
a imediat principiul dualit
atii:
()
Dac
a x si y sunt formule Boole si x = y n B, atunci avem si egalitatea x = y n B.
b) O formul
a Boole se poate transforma n multe alte formule echivalente folosind axiomele laticii Boole.
Exist
a ns
a c
ateva formule mai importante, numite forme normale.
Introducem nt
ai c
ateva notatii:


x,
Dac
a V = {0, 1}, fie x =
,
x

dac
a = 1,
dac
a = 0.

Dac
a = (1 , . . . , n ) V n , atunci formulele
2
n
1
x
1 x2 xn

si

2
n
1
x
1 x2 xn .

se numesc conjunctii elementare, respectiv disjunctii elementare .


Wm
Definitia 6.4.3 a) Dac
a c1 , . . . , cm sunt conjunctii elementare, atunci formula i=1 ck se numeste form
a normal
a disjunctiv
a.
Vm
b) Dac
a d1 , . . . , dm disjunctii elementare, atunci formula i=1 dk se numeste form
a normal
a conjunctiv
a.
Nu e greu de demonstrat c
a orice formul
a Boole are o forma normala disjunctiva (conjunctiva) echivalent
a cu
ea. Aceste forme normale nu sunt unice.
1 (x1 x2 ) si o aducem la form
Exemplul 6.4.4 Consider
am formula x
a normal
a disjunctiv
a respectiv conjunctiv
a:
=

1 (x1 x2 ) = x1 (x1 x2 ) = x1 (x1 x2 ) = x1 =


x
= (x1 x1 ) (x1 x2 ) = x1 (x1 x2 ).
Definitia 6.4.5 a) Consider
am acum laticea Boole B = V = {0, 1}. Daca x = x(x1 , . . . , xn ) este o formula Boole,
atunci atribuind valori xi V, formulei x i corespunde o unica functie x : V n V. O functie obtinuta n acest
fel se numeste functie Boole.
b) Fie f : V n V o functie si definim multimile Tf (true) si Ff (false) astfel:
Tf = { = (1 , . . . , n ) V n | f(1 , . . . , n ) = 1},
Ff = { = (1 , . . . , n ) V n | f(1 , . . . , n ) = 0}.
In continuare ar
at
am c
a orice formul
a Boole are forma normala disjunctiva sau conjunctiva speciala, pe care
o numim perfect
a. Obtinem de asemenea c
a orice functie f : V n V este o functie Boole.
Teorema 6.4.6 Fie f : V n V o functie Boole.
1) Dac
a Tf 6= , atunci
f(x1 , . . . , xn ) =

n
_ ^

i
x
i .

Tf i=1

2) Dac
a Ff 6= , atunci
f(x1 , . . . , xn ) =

n
^ _

i
x
i .

Ff i=1

Vn
i
Demonstratie. 1)VDac
a (1 , . . . , n ) Tf , atunci f(1 , . . . , n ) = 1 si i=1
a (1 , . . . , n ) 6=
W i V=n 1; dac
n
i
i
i
(1 , . . . , n ), atunci i=1 i = 1, deoarece i = 0 daca i 6= i ; rezulta ca Tf i=1 x
=
1.
i
W
Vn
Vn
i
i
i
Invers, dac
a Tf i=1 x
=
1,
atunci
exist
a

T
,
astfel

nc
a
t
x
=
1,
deci
x
=
1 pentru orice
f
i
i
i=1 i
i = 1, . . . , n. Rezult
a c
a xi = i , i = 1, . . . , n, deci (x1 , . . . , xn ) = (1 , . . . , n ) Tf si f(x1 , . . . , xn ) = 1.
Analog se demonstreaz
a 2).

6.4 Formule si functii Boole. Forme normale

55

Definitia 6.4.7 Formula de la punctul 1) (respectiv 2)) se numeste normal


a disjunctiv
a perfect
a (FNDP)
(respectiv normal
a conjunctiv
a perfect
a (FNCP) ).
S
a retinem c
a functia constant
a 0 nu are FNDP, iar functia constanta 1 nu are FNCP.
Exemplul 6.4.8 Fie f(x1 , x2 ) = x1 x2 ; atunci avem Tf = {(0, 0), (0, 1), (1, 1)} si Ff = {(1, 0)}, deci
2 ) (
f(x1 , x2 ) = (x01 x02 ) (x01 x12 ) (x11 x12 ) = (
x1 x
x1 x2 ) (x1 x2 );
f(x1 , x2 ) =

x11

x02

1 x2 .
=x

(FNDP)
(FNCP)

2 ) este egala cu functia constanta 1, folosind:


x1 x
Exercitiul 112 S
a se arate c
a f(x1 , x2 ) = x1 x2 (
a) tabele de adev
ar ;
b) inele Boole.
1 (x2 x
3 ).
Exercitiul 113 S
a se determine FNDP si FNCP pentru f(x1 , x2 , x3 ) = x
Exercitiul 114 Fie f : V 3 V astfel nc
at Tf = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1, 0, 1), (1, 0, 0)}.
a) S
a se determine FNDP si FNCP pentru f(x1 , x2 , x3 ).
b) S
a se arate c
a f(x1 , x2 , x3 ) = x1 .

Capitolul 7

MULT
IMI DE NUMERE
7.1

Multimea numerelor naturale

Definitia 7.1.1 Axioma infinitului 3.1.2 spune ca exista o multime y astfel ncat y si x y, x+ y, unde
x+ = x {x}.
Fie A clasa multilor satisf
ac
and proprietatea de mai sus, numita clasa multimilor inductive, adica
A = {A | A; dac
a x A, atunci x+ A}.
T
Avem c
a A este multime, care se numeste multimea numerelor naturale. Notatii: N, 0 := , 1 := 0+ = {0},
2 := 1+ = {0, 1}, 3 := 2+ = {0, 1, 2}, . . . . Elementul s(n) = n+ se numeste succesorul lui n. Notam prin mai
departe N = N \ {0}.
Teorema 7.1.2 (Axiomele lui Peano) Tripletul format din multimea numerelor naturale N, elementul 0 si
functia succesor s : N N satisface axiomele lui Peano:
1) 0 N.
2) Dac
a n N, atunci n+ N (adic
a s este bine definit
a).
3) (Principiul inductiei matematice) Dac
a S N, 0 S si n S, n+ S, atunci S = N (adic
a orice
submultime inductiv
a a lui N coincide cu N).
4) Dac
a n N, atunci n+ 6= 0.
5) Dac
a n, m N, atunci din n+ = m+ rezult
a n = m.
Demonstratie. 1), 2) si 3) sunt imediate din definitia lui N. Pentru 4) vedem ca n+ este nevida.
Pentru 5) este suficient de ar
atat c
a pentru orice n N avem n+ = n. Este evident ca n n+ . Invers,
+
dac
a x n , atunci x n, sau exist
a y n astfel ca x y. Daca aratam ca din y n rezulta y+ n, atunci
am terminat. Fie
S = {n | (n N) y((y n) (y+ n))}.
Evident S N, 0 S si dac
a n S, atunci n+ = n {n} S. Intr-adevar, din y n+ avem y n sau y = n.
Dac
a y n, atunci din n S obtinem y+ n n+ , iar daca y = n, atunci evident y+ = n+ . Folosind 3) vedem
c
a S = N.
Observatii 7.1.3 a) Observ
am c
a n 6= n+ , deoarece axioma regularitatii exclude anomalia n n.
b) Folosind principiul inductiei matematice vedem usor ca orice numar natural nenul este succesorul unui
num
ar natural, adic
a n N , m N astfel ca n = m+ .
c) Axiomele 2), 4) si 5) respectiv observatia de mai sus spun ca functia succesor
s : N N,

s(n) = n+

este bine definit


a, este injectiv
a, dar nu este surjectiva, pentru ca avem Im s = N .
d) Am v
azut c
a y n implic
a y+ n, adica y n. Si invers este adevarat: daca y n, atunci y n.
Intr-adev
ar, consider
am multimea
S = {n | (n N) y((y n) (y n))}.
Evident, S N, 0 S, deci este suficient de aratat ca daca n S, atunci n+ = n {n} S. Fie n S si
y n+ = n {n}. Dac
a n y, atunci n+ y, ceea ce contrazice y n+ . Deci n
/ y, adica y n. Avem dou
a
cazuri: dac
a y n, atunci din faptul c
a n S obtinem y n n+ ; daca y = n, atunci evident y n+ .
e) Dac
a n N, atunci n N. Intr-adev
ar, fie S = {n | n N n N}. Evident, 0 S si daca n S, atunci
n+ = n {n} S.
56

7.1 Multimea numerelor naturale

57

Urm
atoarea teorem
a creeaz
a posibilitatea definitiilor recursive (inductive).
Teorema 7.1.4 (Teorema recurentei) Dac
a X este o multime, a X un element fixat si f : X X o functie,
atunci exist
a o unic
a functie u : N X astfel nc
at u(0) = a si u(n+ ) = f(u(n)) pentru orice n N.
Demonstratie. Consider
am relatiile N X si definim clasa
C = { | N X; (0, a) ; dac
a (n, x) , atunci (n+ , f(x)) }.
T
Deoarece C nevid
a (c
aci N X C), rezult
a ca u := C este o relatie satisfacand proprietatile de mai sus. Este
suficient de ar
atat c
a u este functie, adic
a pentru orice n N exista unic x X astfel ncat (n, x) u. Fie
S = {n N | !x X : (n, x) u}.
Vom ar
ata c
a 0 S si n S, n+ S, de unde din principiul inductiei matematice rezulta ca S = N, adic
a u este
functie.
Dac
a presupunem c
a0
/ S, atunci ar exista b 6= a n X astfel ncat (0, b) u. Dar atunci avem u\{(0, b)} C,
contradictie.
Fie acum n S si arat
am c
a n+ S. Deoarece n S, exista unic x X astfel ca (n, x) u, dar atunci
+
(n , f(x)) u. Presupunem acum c
a exist
a y 6= f(x) n X astfel ca (n+ , y) u. Atunci u \ {(n+ , y)} C,
contradictie. Rezult
a pe de o parte c
a (0, a) u \ {(n+ , y)}, iar pe de alta parte daca (m, t) u \ {(n+ , y)}, atunci
+
+
(m , f(t)) u \ {(n , y)}, pentru c
a (m+ , f(t)) = (n+ , y), m = n, deci t = x, adica f(t) = f(x) = y, ceea ce e
imposibil (deoarece f(x) 6= y).
Corolar 7.1.5 Dac
a tripletul (N 0 , 0 0 , s 0 ) satisface axiomele lui Peano, atunci este izomorf cu tripletul (N, 0, s),
adic
a exist
a o functie f : N N 0 care satisface propriet
atile:
(1) f(0) = 0 0 ,
(2) f s = s 0 f,
(3) f este bijectiv.
Exercitiul 115 S
a se demonstreze Corolarul 7.1.5.
Definitia 7.1.6 (operatii cu numere naturale) a) Pe baza teoremei recurentei, pentru orice m N exist
a
unic sm : N N astfel nc
at sm (0) = m si sm (n+ ) = s(sm (n)) = (sm (n))+ pentru orice n N. Valoarea sm (n)
se numeste suma lui m si n, si not
am sm (n) =: m + n. Deci adunarea numerelor naturale se defineste inductiv
prin
m + 0 = m,

m + s(n) = s(m + n).

S
a observ
am c
a s(n) = n+ = n + 1.
b) Pe baza teoremei recurentei, pentru orice m N exista unic pm : N N astfel ncat pm (0) = 0
si pm (n+ ) = pm (n) + m pentru orice n N. Valoarea pm (n) se numeste produsul lui m si n, si not
am
pm (n) =: mn. Deci nmultirea numerelor naturale se defineste inductiv prin
m 0 = 0,

ms(n) = mn + m.

S
a observ
am c
a n 1 = n.
Teorema 7.1.7 (propriet
atile de baz
a ale operatiilor) Dac
a m, n, p N, atunci
1) (m + n) + p = m + (n + p);
2) m + 0 = 0 + m;
3) m + 1 = 1 + m;
4) m + n = n + m;
particular, dac
5) Dac
a m + p = n + p, atunci m = n. In
a m + p = m, atunci p = 0.
6) Dac
a m + n = 0, atunci m = n = 0;
7) (Trihotomie) Din urm
atoarele trei afirmatii exact una este adev
arat
a:
(i) m = n,
(ii) p N astfel nc
at m = n + p,
(iii) p N astfel nc
at n = m + p;
8) (m + n)p = mp + np; p(m + n) = pm + pn;
9) m(np) = (mn)p;
10) 0 m = 0;
11) 1 m = m;
12) mn = nm;
13) Dac
a mn = 0, atunci m = 0 sau n = 0;
14) Dac
a mp = np si p 6= 0, atunci m = n;
15) Dac
a mn = 1, atunci m = n = 1.

58

7 Multimi de numere

Exercitiul 116 S
a se demonstreze Teorema 7.1.7.
Definitia 7.1.8 (ordonarea numerelor naturale) Fie m, n N. Spunem ca m este mai mic dec
at n,
notatie m < n, dac
a exist
a p N astfel nc
at m + p = n. Daca m = n sau m < n, atunci spunem ca m mai
mic dec
at sau egal cu n si not
am m n.
Propozitia 7.1.9 (caracterizarea relatiei ,,<) Pentru orice numere naturale m si n urm
atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) m < n;
(ii) m n;
(iii) m n.
Demonstratie. Am v
azut c
a m n m n. Aratam ca m < n m n. Fie
S = {n | (n N) m((m < n) (m n))}.
Evident 0 S, deci prin inductie este suficient de aratat ca n S n 0 S. Intr-adevar, daca n S si m < n 0 ,
atunci exist
a p N astfel ca n+ = m + p, adica n+ = m + r+ , unde p = r+ . Dar atunci n+ = (m + r)+ , deci
n = m + r, de unde m n. Dac
a m < n, atunci din n S rezulta m n n+ , deci m N+ . Daca m = n,
+
atunci evident m n .
Ar
at
am c
a m n m < n. Fie
S = {n | (n N) m((m n) (m < n))}.
Evident 0 S, deci prin inductie este suficient de aratat ca n S n 0 S. Intr-adevar, daca n S si m n 0 ,
atunci m n sau m = n. Dac
a m n, atunci din n S avem m < n < n+ = n + 1, deci m < n+ . Daca m = n,
atunci evident m < n+ = n + 1.
Teorema 7.1.10 (propriet
atile de baz
a ale relatiei de ordine) Fie m, n, p N. Atunci
1) ,, este relatie de ordine total
a;
2) 0 n;
3) Dac
a n 6= 0, atunci 1 n;
4) m < n dac
a si numai dac
a m+ n;
5) m n dac
a si numai dac
a m < n+ ;
6) Nu exist
a n N astfel nc
a t m < n < m+ ;
7) (N, ) este bine ordonat
a;
8) (principiul inductiei matematice, varianta 2) Dac
a P(n) este un predicat pe multimea numerelor
naturale astfel ca P(0) este adev
arat si P(k) adev
arat pentru orice k < n, atunci si P(n) este adev
arat;
9) Dac
a m < n, atunci m + p < n + p;
10) Dac
a m < n si p 6= 0, atunci mp < np
11) (axioma lui Arhimede) Dac
a m N si n N , atunci exist
a p N astfel nc
at pn > m;
12) (teorema mp
artirii cu rest) Dac
a m N si n N , atunci exist
a unic q, r N astfel nc
at m = nq+r
si r < n.
Demonstratie. 7) Presupunem c
a (N, ) nu e bine ordonata, adica exista o submultime A 6= care nu are cel
mai mic element. Fie S multimea minorantilor stricti ai lui A, adica
S = {n N | n < a a A}.
Atunci evident 0 S, deoarece A nu are cel mai mic element. Daca n S, atunci n+ a pentru orice a A.
Dar n+
/ A (deoarece n caz contrar ar fi cel mai mic element din A), deci n+ < a pentru orice a A, adic
a
+
n S. Prin inductie rezult
a c
a S = N, deci A = , contradictie.
Exercitiul 117 S
a se demonstreze Teorema 7.1.10.
Observatii 7.1.11 Din punctul de vedere al logicii predicatelor, axiomele lui Peano, respectiv definitiile adun
arii
si nmultire se pot scrie ca formule nchise n limbajul LN introdus n Exemplul 2.2.2. Amintim ca limbajul LN
foloseste, n afar
a de simbolurile logicii, simbolul de constanta 0 si trei simboluri de functii: s de o variabil
a,
adunarea ,,+ de dou
a variabile si nmultirea ,, de doua variabile. Axiomele lui Peano sunt:
(N1) Dac
a este o formul
a n LN , atunci (x0 y(xy xS(y) )) x.
Aici x0 , xy , xs(y) nseamn
a c
a n , variabila x se nlocuieste cu expresiile 0, y, s(y), respectiv.
(N2) x(s(x) 6= 0)
(N3) xy((s(x) = s(y)) (x = y))

7.2 Multimea numerelor ntregi

59

(N4) x(x + 0 = x)
(N5) xy(x + s(y) = s(x + y))
(N6) x(x 0 = 0)
(N7) xy(xs(y) = xy + x)
Conform definitiei ,,teoriei date n paragraful 2.4.2, putem spune ca teoria numerelor (aritmetica) este
multimea formulelor nchise deductibile din axiomele lui Peano. Teorema 7.1.2 si definitiile ulterioare spun c
a
multimea N a numerelor naturale (cu elementul 0 N, functia succesor s : N N, definitiile inductive ale
adun
arii si nmultirii) este un model al teoriei numerelor. Corolarul 7.1.5 spune ca oricare doua modele ale teoriei
numerelor sunt izomorfe.
Urm
atoarea teorem
a este una din rezultatele surprinzatoare ale logicii matematice.
Teorema 7.1.12 (teorema de incompletitudine a lui G
odel) Sistemul axiomatic al teoriei numerelor nu
este complet, adic
a exist
a o formul
a nchis
a care nu este deductibil
a si nici negatia ei nu este deductibil
a.
Mai general, dac
a un sistem axiomatic necontradictoriu este suficient de larg nc
at s
a contin
a teoria numerelor
si este ,,suficient de regulat
a, atunci exist
a o formula nchis
a care nu este deductibil
a si nici negatia ei nu este
deductibil
a.

7.2

Multimea numerelor ntregi

Teoremele 7.1.7 si 7.1.10 spun c


a structura (N, +, , ) este un semiinel asociativ, comutativ, cu unitate, f
ar
a
divizori ai lui zero, bine ordonat si arhimedian. Una din probleme e ca (N, +) nu e grup. Rezolvam asta prin
l
argirea multimii N. Vom construi mai jos multimea numerelor ntregi pornind de la multimea numerelor naturale,
respectiv definim adunarea, nmultirea si ordonarea numerelor ntregi.
Definitia 7.2.1 a) Pe multimea N N definim relatia omogena
(m, n) (p, q) dac
a m + p = n + q,
^
care este o relatie de echivalent
a. Not
am prin (m,
n) clasa de echivalenta a perechii (m, n), deci
^
(m,
n) = {(p, q) N N | (p, q) (m, n)}.
^
^
Multimea factor Z := NN/ = {(m,
n) | m, n N} se numeste multimea numerelor ntregi, iar clasele (m,
n)
se numesc numere ntregi.
b) Adunare si nmultirea numerelor ntregi se definesc astfel:
^
^
(m,
n) + (p,
q) := (m +^
p, n + q),

^
^
^
(m,
n)(p,
q) := (mp + nq,
np + mq).

Aceste definitii nu depind de alegerea reprezentantilor.


]
Teorema 7.2.2 (Z, +, ) este domeniu de integritate, n care elementul nul este 0 := (0,
0) = {(m, m) | m N},
]
^
^
^
elementul unitate este 1 := (1,
0) = {(m+1, m) | m N} si opusul unui num
ar ntreg (m,
n) este (m,
n) := (n,
m).
Exercitiul 118 a) S
a se arate c
a relatia ,, este o relatie de echivalenta.
b) S
a se arate c
a definitiile adun
arii si nmultirii nu depind de alegerea reprezentantilor.
c) S
a se demonstreze Teorema 7.2.2.
Definitia 7.2.3 Numerele ntregi se ordoneaza prin relatia:
^
^
(m,
n) (p,
q) dac
a si numai dac
a p + n > q + m.
Teorema 7.2.4 1) Definitia relatiei ,, nu depinde de alegerea reprezentantilor.
2) (Z, ) este total ordonat
a.
^
3) Functia : N Z+ , (n) = (n,
0) este bine definit
a, strict cresc
atoare si este izomorfism de semiinele.
4) Ordonarea numerelor ntregi este compatibil
a cu adunarea si nmultirea, adic
a pentru orice a, b, c, d Z
avem
a < b, c d a + c < b + d,

a < b, c > 0 ac < bc,

a < b, c < 0 ac > bc.

5) (Axioma lui Arhimede) Pentru orice a Z+ si b Z exist


a n N astfel ca na > b.

60

7 Multimi de numere

^
Observatii 7.2.5 Vom identifica: n cu (n) = (n,
0), N cu Z+ , unde
^
Z+ = {a Z | a 0} = {(m,
n) | m n}.
T
in
and cont de aceste identific
ari, pentru orice m, n N avem
^
^
^
^
^
m n = m + (n) = (m,
0) + ((n,
0)) = (m,
0) + (0,
n) = (m,
n).
Exercitiul 119 S
a se demonstreze Teorema 7.2.4.

7.3

Multimea numerelor rationale

Am v
azut c
a (Z, +, , ) este domeniu de integritate total ordonat arhimedian. Vom extinde aceasta structur
a
pentru a obtine un corp comutativ total ordonat.
Definitia 7.3.1 a) Pe multimea Z Z definim relatia omogena
(a, b) (c, d),

dac
a ad = bc,

^
si se verific
a usor c
a este o relatie de echivalenta. Notam prin (a,
b) clasa de echivalenta a perechii (a, b), deci
^
(a,
b) = {(c, d) Z Z | (c, d) (a, b)}.
Multimea factor
^
Q := Z Z / = {(a,
b) | (a, b) Z Z }
se numeste multimea numere rationale. Un numar rational se noteaza de obicei sub forma de fractie, adic
a
a
^
(a,
b) = .
b
ac
Observ
am c
a pentru a Z si b, c Z avem a
b = bc . In particular,
reprezentant cu numitor pozitiv, adic
a putem presupune ca b N .
b) Adunarea si nmultirea numerelor rationale se definesc astfel:

^
]
(a,
b) + (c,
d) := (ad ^
+ bc, bd),

a
b

a
b ,

deci putem ntotdeauna alege un

^
]
^
(a,
b)(c,
d) := (ac,
bd),

adic
a
a c
ad + bc
+ =
,
b d
bd

ac
ac
=
.
bd
bd

Aceste definitii nu depind de alegerea reprezentantilor.


Teorema 7.3.2 Structura algebric
a (Q, +, ) este un corp comutativ, n care elementul nul este
0
,
a

a Z ,

a
]
1 := (1,
1) = {(a, a) | a Z } = ,
a

a Z ,

]
1) = {(0, b) | b Z } =
0 := (0,
elementul unitate este

^
opusul num
arului rational (a,
b) este
^
^
^
(a,
b) := (a,
b) = (a,
b),

adic
a

^
si dac
a a, b Z , atunci inversul lui (a,
b) este
1

^
(a,
b)

^
= (b,
a),

adic
a

 a 1
b

b
.
a

a
a
a
=
=
,
b
b
b

7.4 Multimea numerelor reale

61

Exercitiul 120 a) S
a se arate c
a relatia ,, este o relatie de echivalenta.
b) S
a se arate c
a definitiile adun
arii si nmultirii nu depind de alegerea reprezentantilor.
c) S
a se demonstreze Teorema 7.3.2.
Definitia 7.3.3 Numerele rationale se ordoneaza prin relatia:
a
c
,
b
d

dac
a (bc ad)bd 0.


b) Valoarea absolut
a (modulul) num
arului rational a Q este |a| :=

a,
a,

daca a 0,
.
daca a < 0

Teorema de mai jos spune c


a structura (Q, +, , ) este un corp comutativ total ordonat arhimedian, n
care se scufund
a domeniul de integritate total ordonat al numerelor ntregi.
Teorema 7.3.4 1) Definitia relatiei ,, nu depinde de alegerea reprezentantilor.
2) (Q, ) este total ordonat.
]
3) Functia : Z Q, (a) = (a,
1) = a1 este bine definit
a, strict cresc
atoare (deci injectiv
a) si este morfism
unital de inele.
4) Ordonarea numerelor rationale este compatibil
a cu adunarea si nmultirea, adic
a dac
a x, y, z, t Q, atunci
x < y, z t x + z < y + t,

x < y, z > 0 xz < yz,

x < y, z < 0 xz > yz.

5) (Axioma lui Arhimede) x Q+ , y Q, n N astfel ca nx > y.


Observatii 7.3.5 Vom identifica num
arul ntreg a cu (a) =

a
1

si astfel Z Q. Observam ca

a
b

= (a)(b)1 .

Exercitiul 121 a) S
a se demonstreze Teorema 7.3.4.
Exercitiul 122 S
a se arate c
a pentru orice x, y Q
|x| = | x|,

7.4

|xy| = |x||y|,

|x + y| |x| + |y|,

||x| |y|| |x y|.

Multimea numerelor reale

7.4.1 Fie K un corp comutativ total ordonat. Din analiza matematica stim ca umatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) Orice sir monoton si m
arginit de elemente din K este convergent.
(ii) Orice submultime nevid
a si m
arginit
a inferior (superior) a lui K are infimum (supremum).
(iii) Corpul K satisface axioma lui Arhimede si orice sir Cauchy de elemente din K este convergent.
(iv) Corpul K satisface axioma lui Dedekind (adica orice taietura Dedekind a lui K este generata de un element
al lui K).
Nu este greu de v
azut c
a numerele rationale fomeaza un corp comutativ total ordonat care nu este complet n
sensul de mai sus. Pornind de la Q, vom construi o extindere a sa care este un corp comutativ total ordonat si
complet, numit corpul numerelor reale.
Definitia 7.4.2 a) Consider
am multimea sirurilor de numere rationale, pe care o notam
QN = {(an ) | an Q};
acesta este un inel comutativ cu operatiile (an ) + (bn ) = (an + bn ), respectiv (an )(bn ) = (an bn ); elementul nul
este sirul constant (0), iar elementul unitate este sirul constant (1). In general notam prin (a) sirul constant n
care fiecare termen este egal cu a. Consider
am urmatoarele submultimi ale lui QN :
b) multimea sirurilor m
arginite
B = {(an ) QN | b Q+ astfel ca n N : |an | < b}.
c) multimea sirurilor Cauchy
C = {(an ) QN |  Q+ n N astfel ca m, n > n : |am an | < }.
d) multimea sirurilor convergente la zero
N = {(an ) QN |  Q+ n N astfel ca n > n : |an | < }.

62

7 Multimi de numere

Se arat
a usor c
a N C B, mai mult, C este subinel unital al lui QN -nek, iar N este ideal al lui B (deci si al lui
C.
e) Consider
am relatia de echivalent
a ,, pe C definita prin
(an ) (bn ) dac
a (an bn ) N,
]
Not
am prin (a

a a sirului (an ) C, deci


n ) clasa de echivalent
]
(a
n ) = (an ) + N = {(an + bn ) | (bn ) N}.
]
f) Multimea factor R := C/ = {(a
ste multimea numerelor reale.
n ) = (an ) + N | (an ) C} se nume
g) Adunarea si nmultirea numerelor reale se definesc astfel:
g
]
^
(a
n ) + (bn ) := (an + bn ),

g
]
^
(a
n )(bn ) := (an bn ).

f = (0) + N, iar elementul


Teorema 7.4.3 (R, +, ) este un corp comutativ n care elementul nul este 0 := (0)
f = (1) + N.
unitate este 1 := (1)
Exercitiul 123 a ) S
a se arate c
a (QN , +, ) este un inel comutativ, N C B, C si B sunt subinele unitale ale
N
lui Q , iar N este un ideal al lui B.
b) S
a se arate c
a ,, este relatie de echivalenta pe C.
c) S
a se arate c
a definitiile operatiilor ,,+ si ,, nu depind de alegerea reprezentantilor.
d) S
a se demonstreze Teorema 7.4.3.
Definitia 7.4.4 a) Introducem submultimile:

]
R+ := {(a
n ) R | r Q+ N N astfel ca n > N : an > r},

]
R := {(a
n ) R | r Q+ N N astfel ca n > N : an < r}.

b) Spunem c
a < , dac
a R+ . Ordonam numerele reale prin relatia
dac
a < sau = .
Teorema 7.4.5 1) R+ R .
2) Submultimile R+ , {0}, R formeaz
a o partitie a lui Z (adic
a sunt disjuncte dou
a c
ate dou
a si avem R =

R+ {0} R ).
3) (R, ) este o multime total ordonat
a.
f
4) Functia : Q R, (a) = (a) = (a) + N este strict cresc
atoare (deci injectiv
a) si este morfism de corpuri.
Vom identifica num
arul rational a cu (a) si astfel Q R.
5) Ordonarea numere reale este compatibil
a cu adunarea si nmultirea, adic
a dac
a , , , R, atunci
< , + < + ,

< , > 0 < ,

< , < 0 > .

6) (Axioma lui Arhimede) R+ , R, n N astfel ca n > .


7) Dac
a , R si < , atunci r Q astfel ca < r < . (Spunem ca Q este submultime dens
a a lui
R)

particular, dac
8) Dac
a (n ) RN este un sir Cauchy de numere reale, atunci limn n R. In
a
(an ) C, atunci limn an = (an ) + N.
Exercitiul 124 a) S
a se arate c
a definitia relatiei ,, nu depinde de alegerea reprezentantilor.
b) S
a se demonstreze Teorema 7.4.5.
Teorema 7.4.5 spune c
a (R, +, , ) este un corp comutativ total ordonat arhimedian si complet n sensul lui
Cauchy (sau echivalent, conform 7.4.1, corp comutativ total ordonat complet n sensul lui Dedekind. Aceste
propriet
ati determin
a unic corpul numerelor reale pana la un (unic) izomorfism.
Teorema 7.4.6 (unicitatea corpului numerelor reale) Dac
a K este un corp comutativ total ordonat complet,
atunci exist
a un unic izomorfism de corpuri ordonate de la K la R.
Exercitiul 125 S
a se demonstreze Teorema 7.4.6.

Capitolul 8

NUMERE CARDINALE
Rezultatele prezentate n urm
atoarele dou
a capitole au fost descoperite de matematicianul german Georg Cantor
(1845 1918). El este creatorul teoriei multimilor si a aratat importanta functiilor bijective. Cantor a definit
multimile infinite si multimile bine ordonate, si a aratat ca exista o ,,ierarhie a multimilor infinite. Tot el a
introdus numerele cardinale si numerele ordinale si a studiat aritmetica acestora.

8.1

Num
ar cardinal. Operatii cu numere cardinale

Definitia 8.1.1 Spunem c


a multimile A si B sunt echipotente (notatie: A B), daca exista o functie bijectiv
a
f : A B.
Observatii 8.1.2 ,, este o relatie de echivalenta pe clasa multimilor, deci obtinem o partitie a acestei clase.
Intr-adev
ar, dac
a A o multime, atunci 1A : A A este bijectiv, deci ,, este reflexiv. Daca A B si B C
atunci exist
a functiile bijective f : A B si g : B C. Deoarece g f : A C este bijectiv, rezulta ca A C
deci ,, este tranzitiv. Dac
a f : A B este bijectiv, atunci si f1 : B A este bijectiv, deci ,, este simetric.
Definitia 8.1.3 a) Cardinalul multimii A este clasa de echipotenta A. Notatie: |A|, deci A B daca si numai
dac
a |A| = |B|, si spunem c
a multimea A este reprezentant al numarului cardinal = |A|. (Deoarece constructia
axiomatic
a precis
a a lui |A| este dificil
a, o vom face doar dupa introducerea si a numerelor ordinale n capitolul
urm
ator.)
b) Adunarea, nmultirea si exponentierea numerelor cardinale de definesc astfel:
P
`
1.
iI i = |
iI Ai |;
Q
Q
2.
iI i = |
iI Ai |;
3. = |BA | = |Hom(A, B)|.

Observatii 8.1.4 Definitiile de mai sus nu depind de alegerea


ar, daca Q
i = |Ai | =
` reprezentant
` ilor.
` Intr-adev
Q
0
0
0
|A
|,

s
i
f
:
A

A
este
bijectiv
pentru
orice
i

I,
atunci
f
:
A

s
i
f
:
i
i
i
iI i
iI i
iI i
iI Ai
Qi
0
0
0
A
sunt
funct

ii
bijective.
Dac
a
f
:
A

s
i
g
:
B

B
sunt
bijective,
atunci

s
i
Hom(f,
g)
:
Hom(A,
B)
iI i
Hom(A 0 , B 0 ) este bijectiv.
Teorema `
8.1.5 Fie (AS
imi.
i )iI o familie de mult
a) :
A

A
,
(a
,
i)
=
a
ie surjectiv
a, si este injectiv
a dac
a si numai dac
a
i
i este funct
iI i
iI i
Ai Aj = pentru orice i, j I, i 6= j.
b) |A1 A2 | + |A1 A2 | = |A1 | + |A2 |.
S
Demonstratie.
a) Dac
a a iI Ai , atunci exista i I astfel ncat a Ai si (a, i) = a, deci este
surjectiv
a.
Presupunem c
a este injectiv
a si c
a exista i, j I si a Ai Aj . Deoarece (a, i) = (a, j) = a, rezult
a c
a
(a, i) = (a, j), deci i = j.
`
Invers, presupunem c
a pentru orice i 6= j, Ai Aj = , si fie (ai , i), (aj , j) iI Ai astfel ncat (ai , i) =
(aj , j); rezult
a c
a ai = aj Ai Aj , deci i = j si (ai , i) = (aj , j).`
b) Dac
a A1 A2 = , atunci din a) rezulta ca A1 A2 A1 A2 , deci |A1 A2 | = |A1 | + |A2 |.
In general, A1 A2 = A1 (A2 \A1 ) si A2 = (A2 \A1 )(A1 A2 ), unde A1 (A2 \A1 ) = si (A2 \A1 )A1 A2 ) =
; rezult
a c
a
|A1 A2 | + |A1 A2 | = |A1 | + |A1 \ A2 | + |A1 A2 | = |A1 | + |A2 |.
63

64

8 Numere cardinale

Teorema 8.1.6 Au loc urm


atoarele identit
ati cu numere cardinale:
a) 1 + 2 = 2 + 1 ; 1 2 = 2 1 ;
b) (
(2 + 3 ); (1 2 )3 = 1 (2 3 );
P1 + 2 ) +
P3 = 1 +P
c) ( iI i )( jJ j ) = (i,j)IJ i j ;
P
Q
d) iI i = iI i ;
Q
Q
e) ( iI i ) = iI
i ;
f) = ( ) .
Demonstratie. a) Fie 1 = |A1 |, 2 = |A2 | si sa observam ca functiile
a
a
: A1
A2 A2
A1 , (a1 , 1) = (a1 , 2), (a2 , 2) = (a2 , 1),
: A1 A2 A2 A1 ,

(a1 , a2 ) = (a2 , a1 )

sunt bijective.
`
`
`
`
b) Observ
am c
a multimile (A1 A2 ) A3 = {((a1 , 1), 1 0 ), ((a2 , 2), 1 0 ), (a3 , 2 0 ) | ai Ai } si A1 (A2 A3 ) =
{(a1 , 1 0 ), ((a2 , 1), 2 0 ), ((a3 , 2), 2 0 ) | ai Ai } sunt echipotente.
c) Dac
a i = |Ai | si j = |Bj |, atunci
a
a
a
Ai ) (
Bj )
(Ai Bj ),
((ai , i), (bj , j)) 7 ((ai , bi ), (i, j))
:(
iI

jJ

(i,j)IJ

este functie bijectiv


a.
d) Fie i = |Ai |, i I si = |B|. Atunci
a
Y
: Hom(
Ai , B)
Hom(Ai , B),
iI

() = ( qi )iI

iI

`
este functie bijectiv
a, unde qi : Ai iI Ai este injectia canonica a sumei directe.
e) Cu notatiile de mai sus avem c
a functia
Y
Y
: Hom(B,
Ai )
Hom(B, Ai ),
() = (pi )iI
iI

iI

este bijectiv
a, unde pi : iI Ai Ai este proiectia canonica a produsului direct.
f) Fie = |A|, = |B|, = |C| si consider
am functiile
: Hom(A B, C) Hom(A, Hom(B, C)),

(f)(a)(b) = f(a, b),

: Hom(A, Hom(B, C)) Hom(A B, C),

(g)(a, b) = g(a)(b),

unde a A si b B. Se arat
a usor c
a = 1 .
Teorema 8.1.7 (Cantor) Pentru orice multime A are loc |P(A)| = 2|A| .
Demonstratie. Fie A : P(A) Hom(A, {0, 1}), A (X) = X , unde

1, dac
aaX
X : A {0, 1},
X (a) =
0, dac
aa
/X
este functia caracteristic
a a submultimii X. Observam ca A este bijectiva, pentru ca
1
1
(1),
A () =

: A {0, 1}

este inversa lui A .

8.2

Ordonarea numerelor cardinale

Definitia 8.2.1 Fie = |A| si = |B| dou


a numere cardinale. Spunem ca daca exista o functie injectiv
a
: A B.
S
a ar
at
am c
a definitia nu depinde de alegerea reprezentantilor. Intr-adevar, daca = |A| = |A 0 |, f : A 0 A
bijectiv, = |B| = |B 0 |, g : B B 0 bijectiv, atunci Hom(f, g)() = g f : A 0 B 0 este functie injectiva.

8.2 Ordonarea numerelor cardinale

65

Exercit
iul 126 Dac
P
P a i i , i I, atunci:
a) QiI i QiI i ;
b) iI i iI i ;
c) dac
a 0 6= 0 si 0 , atunci 0

Pentru a ar
ata c
a ,, este relatie de ordine, avem nevoie de urmatoarea lema.
Lema 8.2.2 (CantorBernsteinSchr
oder) Dac
a A2 A1 A0 si A0 A2 , atunci A0 A1 .
Demonstratie. Fie f : A0 A2 o functie bijectiva si definim familia de multimi (An )n0 prin formula de
recurent
a An+2
A1 A0 , se arata prin inductie ca An An+1 pentru orice n 0.
T = f(An ). Deoarece A2 S
Fie B = nN An ; atunci A = B nN (An \ An+1 ) si (Ai \ Ai+1 ) (Aj \ Aj+1 ) = daca i 6= j. Deoarece
An+2 = f(An ), rezult
a c
a functia
fn : (An \ An+1 ) (An+2 \ An+3 ),
este bijectiv
a pentru

x,
g(x) = f(x),

x,

fn (x) = f(x)

orice n 0. Functia bijectiva cautata g : A0 A1 se defineste astfel:


dac
a x B,
dac
a x A2n \ A2n+1 , n N,
dac
a x A2n1 \ A2n , n N.

particular, are loc trihotomia: dac


Teorema 8.2.3 Relatia ,, este relatie de ordine total
a. (In
a si sunt
numere cardinale, atunci sau < sau = sau > .)
Demonstratie. Dac
a = |A|, atunci , pentru ca 1A : A A este functie injectiva.
Dac
a = |A|, = |B|, = |C| si , , atunci exista functiile injective f : A B si g : B C;
deoarece si g f : A C este injectiv
a, rezult
a ca .
Fie acum = |A|, = |B| astfel nc
at si , deci exista functiile injective f : A B si g : B A.
Fie A0 = A, A1 = g(B), B1 = f(A) si A2 = g(B1 ). Deoarece B1 B, rezulta ca A2 A1 A0 . Mai departe, g f
este functie injectiv
a si (g f)(A0 ) = g(f(A)) = g(B1 ) = A2 , deci A0 A2 . Din Lema CantorBernsteinSchr
oder
rezult
a c
a A0 A1 , deci A B pentru c
a A1 B.
Fie = |A|, = |B| si pentru orice X A, Y B, fie
B(X, Y) = {f : X Y | f bijectiv},
[
B=
B(X, Y).
(X,Y)P(A)P(B)

Pe multimea B-n definim relatia ,, astfel: daca f : X Y si f 0 : X 0 Y 0 , atunci f f 0 daca si numai dac
a
X X 0 si f este restrictia lui f 0 la X. Se verifica usor ca (B, ) este o multime nevida ordonata.
Fie L = {fi :SXi Yi | i SI} B o submultime total ordonata, si aratam ca L are majoranta n B. Intradev
ar, fie X = iI Xi , Y = iI Yi si fie f : X Y, f(x) = fi (x) daca x Xi . Este usor de aratat c
a f este
functie bine definit
a, bijectiv
a, si fi f pentru orice i I.
Din lema lui Zorn rezult
a c
a n B exist
a un element maximal f0 : X0 Y0 , deci este suficient de demonstrat
c
a X0 = A sau Y0 = B. Presupunem c
a X0 6= A, Y0 6= B si fie a0 A \ X0 si b0 B \ Y0 . Observam ca functia

f0 (x), daca x X0 ,
0
0
f : X0 {a0 } Y0 {b0 }, f (x) =
b0 ,
daca x = a0
este bijectiv
a si f0 f 0 , ceea ce contrazice maximalitatea lui f0 .
Teorema 8.2.4 (Cantor) Pentru orice num
ar cardinal avem < 2 .
Demonstratie.
Fie = |A|. Deoarece A P(A), a 7 {a} este functie injectiva, rezulta ca 2 .
Presupunem c
a : A P(A) este bijectiv, si fie
X = {a A | a
/ (a)}.
Atunci exist
a x A astfel nc
at (x) = X. Daca x X, atunci x (x), deci x
/ X; daca x
/ X, atunci x
/ (x),
deci x X. In ambele cazuri ajungem la o contradictie, deci < 2 .

66

8.3

8 Numere cardinale

Multimi finite, infinite si num


arabile

Definitia 8.3.1 a) Spunem c


a A este multime finit
a, daca este echipotenta cu un numar natural, adica n N
astfel ca A n. Multimea A este infinit
a, dac
a nu este finita.
b) Spunem c
a A este multime infinit
a num
arabil
a, daca este echipotenta cu multimea numerelor naturale,
adic
a A N. Not
am cu 0 cardinalul lui N.
c) Spunem c
a A este multime num
arabil
a (sau cel mult num
arabil
a), daca este finita sau infinit numarabil
a.
d) Not
am cu c cardinalul multimii R a numerelor reale, si spunem ca R are puterea continuului.
Teorema 8.3.2 a) Orice submultime a unei multimi finite este finit
a.
particular, dac
b) Dac
a n, m N si exist
a f : n m functie injectiv
a, atunci n m. In
a n m, atunci
n = m, adic
a orice multime finit
a este echipotent
a cu un singur num
ar natural.
Demonstratie. a) Este suficient de ar
atat ca pentru orice numar natural n, orice submultime a lui n este
finit
a. Deoarece multimea
S := {n N | orice submultime a lui n este finita}
satisface S si n S n+ S, din principiul inductiei matematice obtinem S = N.
b) Consider
am multimea
T = {n N | pentru orice m N, dac
a exista f : n m injectiva, atunci n m}.
Este evident c
a T . Fie n T , si presupunem ca f : n+ m este o functie injectiva, unde m N.
+
Deoarece n 6= , rezult
a c
a m 6= , si conform axiomelor lui Peano exista p N astfel ncat m = p+ , deci avem
+
+
f : n = n {n} m = p = p {p}. Dac
ap
/ f(n), atunci g : n p, g(x) = f(x) este functie bine definit
a si
injectiv
a. Dac
a p f(n), atunci fie p = f(u), f(n) = v, unde u n si v p (ntr-adevar, deoarece daca v
/ p,
atunci f(n) = p = f(u), deci n = u n, contradictie). Atunci functia

f(x), dac
a x 6= u,
g : n p, g(x) =
v,
dac
ax=u
este injectiv
a. Deci n ambele cazuri avem o functie injectiva g : n p. Deoarece n T , rezulta ca n p. Dac
a
n p, atunci n p, deci n+ p+ = m. Dac
a n = p, atunci avem n+ = p+ = m. Deci n orice caz n+ m,
adic
a n+ T . Din principiul inductiei rezult
a T = N.
Observatii 8.3.3 a) In capitolul urm
ator vom da definitia axiomatica a numarului cardinal. Vom vedea ca dac
a
A este multime finit
a, adic
a exist
a unic n N astfel ca A n, atunci |A| = |n| = n. Deci orice numar natural
este si num
ar cardinal (este chiar propriul cardinal).
b) Adunarea numerelor naturale definit
a n capitolul anterior coincide cu adunarea lor ca numere cardinale.
Intr-adev
adunarea numerelor cardinale, atunci avem n+ = |n+ | = |n {n}| =
ar, dac
a not
am pentru moment cu +

|n|+|{n}| = n+1.
Teorema 8.3.4 Fie A o multime. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(1) A este multime infinit
a;
(2) Exist
a o functie injectiv
a f : N A;
(3) A are o submultime proprie echipotent
a cu A.
Demonstratie. (1)(2) Observ
am c
a dac
a A infinit si a A, atunci si A \ {a} este infinit (pentru ca dac
a
A \ {a} n, atunci A n+ = n + 1). Demonstratia ,,naiva decurge astfel. Prin inductie definim un sir (An )nN ,
unde an A si o familie de multimi (An )nN , unde An A. Deoarece A este infinit, este evident nevid (c
aci
altfel am avea A 0), deci exist
a a0 A. Fie A0 = A \ {a0 }, care este de asemenea infinit. Presupunem c
a an
si An sunt definite. Atunci An este infinit, deci exista an+1 An , si daca An+1 = An \ {an+1 }, atunci si An+1
este infinit. Fie f : N A, f(n) = an , deci f este functie injectiva.
Mai exact, trebuie s
a folosim axioma alegerii. Fie Nn = {0, 1, . . . , n 1}. Prin inductie (ca mai sus) se arat
a
c
a pentru orice n N, exist
a o functie injectiv
a : Nn A. Daca n N, fie
Mn = { : Nn A | injectiv
a},
deci Mn 6= , si avem Mn Mm = , dac
a m 6= n. Din axioma alegerii rezulta ca exista o mult
ime M astfel nc
at
S
pentru orice n N, Mn M are exact un element. Vedem ca daca definim multimea B := M Im , atunci
exist
a o functie bijectiv
a f : N B.

8.3 Multimi finite, infinite si num


arabile

67

(2)(1) Presupunem c
a A este finit
a. Deoarece f : N A este injectiv, rezulta ca N f(N) A. Dar atunci
N este finit
a, adic
a exist
a n N si o functie bijectiva g : N n. Fie h = g|n+ : n+ n restrictia functiei g la
n+ N. Evident h este injectiv, deci n+ = n {n} n, contradictie.
(3)(2) Fie B A si fie f : A B o functie bijectiva. Mai departe, fie a0 A \ B, si prin inductie definim
sirul (an )nN , an+1 = f(an ). Fie : N A, (n) = an , si prin inductie dupa n aratam ca din n 6= m
rezult
a (n) 6= (m). Intr-adev
ar, dac
a n = 1, atunci m 6= 1, de unde (1) = a1 si (m) = f(am1 ) B;
deoarece a1
/ B, rezult
a c
a (1) 6= (m). Presupunem ca afirmatia este adevarata pentru n, si fie m 6= n + 1.
Dac
a m = 1, atunci (m) = a1
/ B si (n + 1) = f(an ) B, deci (n + 1) 6= (m). Daca m 6= 1, atunci
(m) = f(am1 ) si (n + 1) = f(an ). Deoarece m 1 6= n, rezulta ca am1 6= an , si deoarece f este injectiv
a,
rezult
a c
a f(am1 ) 6= f(an ), deci (m) 6= (n + 1).
(2)(3) Consider
am functia

a,
daca x
/ f(N),
: A A \ {f(0)},
(a) =
,
f(n + 1), daca x = f(n)
si arat
am c
a este bijectiv
a. Intr-adev
ar, fie a, b A astfel ncat (a) = (b). Atunci sau a, b f(N), sau
a, b A \ f(N). Dac
a a, b
/ f(N), atunci este evident ca a = b. Daca a, b f(N), atunci (a) = f(k + 1)
si (b) = f(l + 1), unde a = f(k) si b = f(l). Deoarece f este injectiva, rezulta ca k + 1 = l + 1, de unde
k = l si a = b. Deci este injectiv
a. Fie acum b A \ {f(0)}. Daca b = f(n) f(N), atunci n 6= 0 si
b = f(n 1 + 1) = (f(n 1)); dac
ab
/ f(N), atunci b = f(b), deci este surjectiva.
Corolar 8.3.5 a) Multimea N a numerelor naturale este infinit
a, mai mult, |N| =: 0 este cel mai mic num
ar
cardinal infinit (sau transfinit).
b) Fie A o multime. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
(1) A este finit
a;
(2) Dac
a f : N A, atunci f nu este injectiv;
(3) Dac
a B A si |B| = |A|, atunci B = A.
c) Reuniunea a dou
a multimi finite este finit
a.
`
Demonstratie. c) Fie A si B dou
`a multimi finite. Deoarece |A B| = |A| + |B| si suma a doua numere
` naturale
este num
ar natural, rezult
a c
a A B este finita. Deoarece exista o functie injectiva f : A B A B, rezult
a
c
a A B este finit
a.
Exercitiul 127 Fie A o multime. S
a se arate ca urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) A este multime finit
a;
(ii) Dac
a f : A A este injectiv, atunci f este surjectiv;
(iii) Dac
a f : A A este surjectiv, atunci f este injectiv.
Exercitiul 128 Fie A o multime infinit
a. S
a se arate ca :
a) |A| + n = |A|, n N;
b) |A| + 0 = |A|.
Exercitiul 129 S
a se demonstreze :
a) 0 + 0 = 0 ; 0 0 = 0 ;
S
b) Dac
a An N pentru orice n N, atunci n N An N (adica, o reuniune numarabila de multimi
num
arabile este num
arabil
a);
c) Multimea Pf (N) = {X N | X este finit
a } a partilor finite ale lui N este numarabila;
d) Multimea numerelor rationale este numarabila;
e) Multimea Q[X] a polinoamelor cu coeficienti rationali este numarabila;
f) Multimea A := {z C | ()P Q[X] \ {0}, P(z) = 0} a numerelor algebrice este numarabila.
Teorema 8.3.6 a) Multimea R a numerelor reale este nenum
arabil
a, adic
a c > 0 ;
b) c = 20 .
Demonstratie. a) Folosim metoda diagonal
a a lui Cantor. Fie o functie
f : N [0, 1),

f(n) = 0, an1 an2 . . . ann . . . ,

unde ani {0, . . . , 9}. Fie an {0, . . . , 9} astfel ncat an


/ {0, 9, ann }, si a = 0, a1 , a2 , . . . an . . . . Atunci evident
f(n) 6= a pentru orice n N, deci functia f nu este surjectiva. Astfel am aratat ca nu exista o functie bijectiv
a
f : N R.

68

8 Numere cardinale
b) S
tim c
a are loc egalitatea
20 = |Hom(N , {0, 1})|,

de aceea vom folosi reprezentarea numerelor reale ca fractii binare infinite. Fie a [0, 1), a = 0, a1 a2 . . . (n baza
de numeratie 2), unde an {0, 1}. Presupunem ca 1 nu este perioada a fractiei. Fie functia
: [0, 1) Hom(N , {0, 1}),

(a) = f, unde f(n) = an n 1.

Atunci funtia este injectiv


a, pentru c
a exprimarea numarului real a ca fractii binare infinita fara perioada 1
este unic
a. In plus, avem c
a
{(Im ) = {f : N {0, 1} | n0 astfel ncat f(n) = 1 n > n0 }.
Dar un num
ar real de forma 0, b1 b2 . . . bn0 111 . . . este rational, deci {(Im ) (adica multimea numerelor ce pot
fi reprezentate cu perioada 1) este o multime numarabila. Deoarece avem
Hom(N , {0, 1}) = Im {(Im ),
rezult
a c
a 20 = c + 0 , deci c = 20 .
Exercitiul 130 S
a se demonstreze :
a) Orice interval de numere reale are puterea continuului, adica R (0, 1) (a, b) [a, b) [a, b] (a, b]
pentru orice a, b R astfel ca a < b;
b) Multimea R \ Q a numerelor irationale are puterea continuului (adica R R \ Q).
Exercitiul 131 S
a se demonstreze :
a) c2 = c0 = c;
b) c + c = c 0 = 0 0 = c.
Teorema 8.3.7 Dac
a este un num
ar cardinal infinit, atunci 2 = = 0 pentru orice 0 , unde 0 6= 0 .
Demonstratie. Fie = |A| si ar
at
am c
a exista o functie bijectiva f : A A A. Pentru aceasta vom folosi
Lema lui Zorn. Fie
R = {(M, f) | M A, M este infinit si f : M M M este bijectiv}.
Deoarece A este infinit, exist
a M A astfel ncat M N. Atunci M M M, deci R 6= . Pe multimea R
definim relatia de ordine
(M, f) (M 0 , f 0 ) M M 0 es f 0 |M = f.
Ar
at
am c
a n R orice lant are majorant
a. Intr-adevar, fie L R un lant, si fie perechea (M0 , f0 ), unde M0 =
S
si f0 : M0 M0 M0 , f0 (x) = f(x), daca (M, f) L si x M. Atunci f0 este bine definita, pentru
(M,f)L M
c
a
L
este
lant
, si f0 este injectiv
a, pentru c
a daca (M, f) L, atunci f injectiva. Din egalitatea M0 M0 =
S
(M

M)
rezult
a
c
a
f
este
surjectiv
a, deci (M0 , f0 ) R. Evident ca (M0 , f0 ) este majoranta pentru L.
0
(M,f)L
Conform lemei lui Zorn, exist
a un element maximal (B, f) R, si fie = |B|, deci 2 = . Daca = , atunci
2
= , deci putem presupune c
a < . Deoarece + = 2 2 , rezulta ca 2 = , si prin inductie,
n = pentru orice n N.
Dac
a |A \ B| , atunci deoarece A = (A \ B) B, rezulta ca = |A \ B| + + = , contradictie.
Rezult
a c
a < |A \ B|, si exist
a o multime C A \ B astfel ncat |C| = , deci B C. Atunci
(B C) (B C) = (B B) (B C) (C B) (C C),
si avem
|(B C) (C B) (C C)| = 2 + 2 + 2 = 3 = .
Rezult
a c
a exist
a o functie bijectiv
a g : (B C) (C B) (C C) C. Consideram functia

f(x), daca x B,
h : B C (B C) (B C), h(x) =
.
g(x), daca x C
Atunci h este bijectiv
a, deci (B C, h) R, contradictie, pentru ca (B, f) < (B C, h). Rezulta ca ipoteza <
este fals
a, deci = si 2 = .

8.4 Elemente de combinatoric


a

8.4

69

Elemente de combinatoric
a

Discut
am c
ateva aspecte privind calculul numarului de elemente al unor multimi finite.

8.4.1

Aranjamente, permut
ari, combin
ari

Definitia 8.4.1 Fie A si B dou


a multimi finite, |A| = k si |B| = n. Fixam cate o ordonare totala a acestor
multimi astfel: A = {a1 < a2 < < ak } si B = {b1 < b2 < < bn }.
a) Un sir de lungime k de elemente din B se numeste k-aranjament cu repetitie de n elemente. Num
arul
k.
k-aranjamentelor cu repetitie de n elemente se noteaza A
n
b) Un sir de lungime k de elemente din B, n care fiecare element apare cel mult o data, se numeste karanjament de n elemente. Num
arul k-aranjamentelor de n elemente se noteaza Akn .
c) Un sir de lungime n de elemente din B, n care fiecare element apare exact o data, se numeste permutare
de n elemente. Num
arul permut
arilor de n elemente se noteaza Pn .
d) O submultime cu k elemente a lui B (unde k n) se numeste k-combinare de n elemente. Num
arul
k
k-combin
arilor de n elemente se noteaz
a n
k sau Cn .
e) Un sir cresc
ator de lungime k de elemente din B se numeste k-combinare cu repetitie de n elemente.
(Un astfel de sir se mai numeste multiset cu k elemente, adica elementele
 se potkrepeta, dar nu conteaza ordinea
.
lor.) Num
arul k-combin
arilor cu repetitie de n elemente se noteaza n
sau C
n
k
Observatii 8.4.2 Deoarece sirurile sunt de fapt functii, definitiile de mai sus se pot reformula astfel:
a) Num
arul k-aranjamentelor cu repetitie de n elemente este egal cu numarul functiilor f : A B.
b) Num
arul k-aranjamentelor de n elemente este egal cu numarul functiilor injective f : A B.
c) Num
arul permut
arilor de n elemente este egal cu numarul functiilor bijective f : A B.
d) Num
arul k-combin
arilor de n elemente este egal cu numarul functiilor strict crescatoare f : A B, sau
altfel spus, cu num
arul sirurilor strict cresc
atoare de lungime k de elemente din B.
e) Num
arul k-combin
arilor cu repetitie de n elemente este egal cu numarul functiilor crescatoare f : A B.
Exercitiul 132 Pentru n = 5 si k = 2 s
a se enumere toate
a) k-aranjamentele cu repetitie de n elemente.
b) k-aranjamentele de n elemente.
c) permut
arile de n elemente.
d) k-combin
arile de n elemente.
e) k-combin
arile cu repetitie de n elemente.
Exercitiul 133 S
a se demonstreze :
k = nk .
a) A
n
n!
.
b) Dac
a k n, atunci Akn = (nk)!
c) Pn = n!.
d) Dac
a k n, atunci Ckn =

k = n = (n+k1)! .
e) C
n
k
(n1)!k!

n
k

n!
k!(nk)! .

Exercitiul 134 S
a se demonstreze :
k
nk
a) Cn = Cn ; Ckn + Ck+1
= Ck+1
n
n+1 .
P
n
b) (X + Y)n = k=0 Ckn Xnk Y k (formula binomului).
Pn
c) k=0 Ckn = 2n (n dou
a moduri!).
Exercitiul 135 a) In c
ate moduri poate fi scris n ca suma de k numere naturale nenule, daca tinem cont de
ordinea termenilor?
b) In c
ate moduri poate fi scris n ca sum
a de k numere naturale, daca tinem cont de ordinea termenilor?
Exercitiul 136 Fie |A| = k, |B| = n si fie f : A B.
a) Dac
a f este injectiv, c
ate inverse la st
anga are f?
b) Dac
a f surjectiv, c
ate inverse la dreapta are f?

70

8 Numere cardinale

8.4.2

Principiul includerii si al excluderii

Propozitia 8.4.3 (Principiul includerii si al excluderii) Dac


a A1 , . . . , An sunt multimi finite, atunci cardinalul reuniunii lor este dat de formula
|

n
[

Ai | =

i=1

n
X

|Ai |

|Ai1 Ai2 | +

1i1 <i2 n

i=1

+ (1)

|Ai1 Ai2 Ai3 |

1i1 <i2 <i3 n

k+1

|Ai1 Aik | + + (1)

n+1

1i1 <<ik n

n
\

Ai |.

i=1

Demonstratie.
Dac
a A B = , atunci |A B| = |A| + |B|. In general, |A1 A2 | = |A1 | + |A2 \ A1 | si
|A2 | = |A2 \ A1 | + |A1 A2 |, deci
|A1 A2 | = |A1 | + |A2 | |A1 A2 |.
Continu
am prin inductie. Presupunem c
a afirmatia este adevarata pentru n multimi, si fie A1 , . . . , An , An+1
multimi finite. Atunci
|

n+1
[

Ai | = |

i=1

n
[

Ai An+1 | = |

i=1

n+1
X

n+1
X
i=1

Ai | + |An+1 | + |

i=1

|Ai |

n
[

Ai An+1 | =

i=1

|Ai1 Ai2 | + + (1)n+1 |

1i1 <i2 n

i=1

n
[

|Ai |

n
\

Ai | +

i=1

|Ai1 Ai2 | + + (1)n+2 |

1i1 <i2 n+1

n
[

(Ai An+1 )| =

i=1
n+1
\

Ai |,

i=1

deci formula are loc pe baza principiului inductiei matematice.


Exercitiul 137 Aplicatii ale principiului includerii si al excluderii.
a se calculeze num
arul lui Euler (m), unde prin definitie,
a) Fie m = p1k1 . . . pknn N. S
(m) := |{a N | 1 a m, (a, m) = 1}|.
b) Fie Sn o permutare de grad n. Spunem ca elementul i {1, . . . , n} este punct fix al lui , dac
a
(i) = i. C
ate permut
ari de grad n nu au puncte fixe? (Astfel de permutari se mai numesc deranjamente.)
Exercitiul 138 Fie A si B dou
a multimi finite, |A| = k si |B| = n. Daca k n, atunci num
arul functiilor
surjective f : A B este notat s(k, n) si s
a se arate ca are loc egalitatea
s(k, n) = nk C1n (n 1)k + C2n (n 2)k + + (1)n1 Cn1
1k .
n

8.4.3

Partitii. Numerele lui Stirling si Bell. Permut


ari cu repetitie

Am nt
alnit relatiile de echivalent
a si partitiile n Sectiunea 4.4.2. Determinam numarul lor n cazul multimilor
finite.
Definitia 8.4.4 Not
am cu E(A) multimea tuturor relatiilor de echivalenta pe A. Daca 1 n k, unde |A| = k
atunci not
am cu En (A) = { E(A) | |A/| = n} multimea relatiilor de echivalenta pe A pentru care multimea
factor (adic
a partitia corespunz
atoare) are n clase.
k
a) Num
arul |En (A)| se numeste num
arul Stirling de speta a II-a si se noteaza { n
} sau S(k, n).
b) Num
arul |E(A)| al relatiilor de echivalent
a pe A se numeste num
arul lui Bell, notat Bk .
Exercitiul 139 S
a se enumere toate partitiile multimii A = {a1 , a2 , a3 , a4 , a5 }.
Exercitiul 140 S
a se demonstreze , folosind legatura dintre functii surjective si relatii de echivalenta:
k
a) S(k, n) = { n
} = s(k,n)
n! .
Pk
b) Num
arul partitiilor multimii A coincide cu numarul lui Bell Bk si mai mult, avem Bk = n=1 S(k, n).
Definitia 8.4.5 Fie A = {a1 , .P
. . , ak } si B = {b1 , . . . , bn } doua multimi ca mai sus, si fie f : A B o functie. Fie
n
(k1 , . . . , kn ) Nn astfel nc
at i=1 ki = k.
1
a) Dac
a |f (bi )| = ki , pentru 1 i n, atunci spunem ca (f1 (b1 ), . . . , f1 (bn )) este o partitie ordonat
a
de tip (k1 , . . . , kn ) a multimii A. (S
a observ
am ca este permis aici ca unele din clasele partitiei sa fie vide.)
b) O permutare cu repetitie de tip (k1 , . . . , kn ) a celor n elemente ale multimii B este un sir de lungime
k de elemente din B astfel nc
at elementul bi apare exact de ki ori, pentru 1 i n. Numarul permutarilor cu
k
repetitie de tip (k1 , . . . , kn ) se noteaz
a cu Pkk1 ,...,kn sau k1 ...k
.
n

8.4 Elemente de combinatoric


a

71

Exercitiul 141 a) S
a se enumere toate partitiile ordonate de tip (2, 1, 2) ale multimii A = {a1 , a2 , a3 , a4 , a5 }.
b) S
a se enumere toate 5-permut
arile cu repetitie de tip (2, 1, 2) ale elementelor multimii B = {b1 , b2 , b3 }.
Exercitiul 142 a) S
a se demonstreze c
a numarul partitiilor ordonate de tip (k1 , . . . , kn ) ale multimii A coincide
arilor cu repetitie de tip (k1 , . . . , kn ) ale elementelor lui B; mai mult, are loc
cu num
arul Pkk1 ,...,kn al permut
egalitatea


k
k!
=
.
k1 . . . k n
k1 ! . . . k n !
b) S
a se interpreteze aranjamentele, permutarile si combinarile n termeni de permutari cu repetitie.
Exercitiul 143 S
a se demonstreze formula polinomului:


X
k
(X1 + + Xn )k =
Xk1 1 . . . Xknn .
k
.
.
.
k
1
n
(k ,...,k )Nn
n
1
(k1 ++kn =k

Capitolul 9

INDICAT
II S
I SOLUT
II
1. Logica propozitiilor
Exercitiul 1. Tabelul de adev
ar este:
p
0
0
1
1

q
0
1
0
1

pq
0
1
1
0

p|q
1
1
1
0

pq
1
0
0
0

2. Logica de ordinul nt
ai
3. Multimi
Exercitiul 19. Ar
at
am c
a orice element al membrului stang apartine membrului drept si invers. De exemplu:
a) Pentru orice x U avem
x A (B C) x A x B C x A (x B x C)
(x A x B) (x A x C)
x A B x A C x (A B) (A C);
d) Pentru orice x U avem
x A \ (B C) x A x
/ (B C) x A (x
/ Bx
/ C)
(x A x
/ B) (x A x
/ C)
x A \ B x A \ C x (A \ B) (A \ C).
Exercitiul 21. a) Deoarece A \ A = B \ B = , si A \ B = A {B, B \ A = B {A, obtinem ca
A4B = (A B) \ (A B) = (A \ (A B)) (B \ (A B)) =
= ((A \ A) (A \ B)) ((B \ A) (B \ B)) = (A \ B) (B \ A) = (A {B) (B {A).
b) A4B = (A \ B) (B \ A) = (B \ A) (A \ B) = B4A;
c) Ar
at
am nt
ai c
a {(A \ B) = {A B: pentru orice x U avem
x {(A \ B) x
/ A \ B (x
/ A x B) x {A x B x {A B;
revenim la afirmatia de demonstrat:
(A4B)4C = ((A4B) {C) (C {(A4B)) =
= (((A {B) (B {A)) {C) (C ({(A B) (A B))) =
= (A {B {C) (B {A {C) (C {A {B) (A B C);
72

73
deoarece ultima expresie este simetric
a n A, B, C, din b) rezulta ca
(A4B)4C = (B4C)4A = A4(B4C).
d) A4 = (A \ ) ( \ A) = A = A, A4A = (A A) \ (A A) = A \ A = ;
e) A (B4C) = A ((B \ C) (C \ B)) = (A (B \ C)) (A (C \ B)) = ((A B) \ C) ((A C) \ B) =
((A B) \ (A C)) ((A C) \ (A B)) = (A B)4(A C).
Exercitiul 22. A = ((A C) \ C) (A C) = ((B C) \ C) (B C) = B.
Exercitiul 23. a) Folosind exercitiul anterior, avem X = ((A X) \ A) (A X) = (C \ A) B;
b) A X = A \ (A \ X) = A \ B X = (X \ A) (A X) = C (A \ B).
Exercitiul 24. a) Din definitii rezult
a c
a
(A B) (C D) = {(x, y) | x (A B) si y (C D)} =
= {(x, y) | x A si x B y C si y D} =
= {(x, y) | x A si y C} {(x, y) | x B si y D}
= (A C) (B D).
b) Dac
a presupunem c
a A \ B 6= , D \ C 6= , x A \ B, y D \ C, atunci (x, y) (A B) (C D)
de (x, y)
/ (A C) (B D), deoarece (x, y)
/ (A C)(y
/ C) si (x, y)
/ (B D)(x
/ B); deci incluziunea
(A C) (B D) (A B) (C D) nu e n general egalitate.

4. Relatii si functii
Exercitiul 28. R2 R1 = {(a, c) | b B : (a, b) R1 , (b, c) R2 } = {(1, 1), (1, 4), (2, 1), (2, 4)};
R1 R2 = {(b1 , b2 ) B B | a A C : (b1 , a) R2 , (a, b2 ) R1 } = {(3, 2), (3, 3)};
R1
1 = {(b, a) B A | (a, b) R1 } = {(2, 1), (3, 1), (3, 2)};
1
R2 = {(c, b) C B | (b, c) R2 } = {(1, 3), (4, 1), (4, 3)};
1
(R1 R2 ) = {(b2 , b1 ) B B | (b1 , b2 ) R1 R2 } = {(2, 3), (3, 3)};
1
1
1
1
R1
.
2 R1 = {(b1 , b2 ) B B | a A C : (b1 , a) R1 , (a, b2 ) R2 } = {(2, 3), (3, 3)} = (R1 R2 )
Exercitiul 29. x <2 y z N : x < z si z < y x + 1 < y (z = x + 1);
x <3 y x < <2 y z N : x + 1 < z si z < y x + 2 < y;
x < > y z N : x > z si z < y z N : z < min(x, y), deci graficul relatiei < > este
(N \ {0}) (N \ {0});
x > < y z N : x < z si z > y z N : z > max(x, y), deci graficul relatiei > < estea N N.
Exercitiul 30. (S S 0 ) R = ; (S R) (S 0 R) = {(1, 4), (2, 4), (4, 1), (4, 4)} {(1, 4), (4, 4)} = {(1, 4), (4, 4)} 6= ,
deci (S S 0 ) (S R) (S 0 R); R (S S 0 ) = ; (R S) (R S 0 ) = {(1, 2), (1, 4), (2, 1), (2, 3), (3, 1), (3, 3)}
{(1, 1), (1, 3), (4, 1), (4, 3)} = , deci R (S S 0 ) = (R S) (R S 0 ).
1

Exercitiul 31. b) ( ) = (D, A, (S R) ) si 1 1 = (D, A, R1 S1 ), deci mai este de demonstrat


1
egalitatea (S R) = R1 S1 : pentru orice (z, x) D A avem
(z, x) (S R)

z( )

x x z y B C : xy si yz

y B C : z1 y si y1 x z1 1 x (z, x) R1 S1 ;
c) ( ) = (A, F, (T S) R) si ( ) = (A, F, T (S R)), deci mai este de demonstrat egalitatea
(T S) R = T (S R): pentru orice (x, t) A F avem
(x, t) (T S) R x( ) t y B C : xy si y t
y B C : xy si z E D : yz si zt
y B C si z E D : xy si yz zt
z E D : zt si y B C : xy si yz
z E D : zt si x z z E D : x z si zt
x ( )t (x, t) T (S R);

74

9 Indicatii si solutii

f) Avem ( 0 ) = (A, D, S (R R 0 )) si ( ) ( 0 ) = (A, D, (S R) (S R 0 )). Trebuie sa ar


at
am
incluziunea S (R R 0 ) (S R) (S R 0 ): pentru orice (x, z) A D avem
(x, z) S (R R 0 ) x ( 0 )z y B C : x 0 y si yz
y B C : xy si x 0 y si yz
y B C : (xy si yz) (x 0 y si yz)
y1 (= y) B C : xy1 si y1 z si y2 (= y) B C : x 0 y2 si y2 z
x z si x 0 z x( ) ( 0 )z (x, z) (S R) (S R 0 ).
Exercitiul 32. R(X) = {b4 }; Rha2 i = {b4 }; R1 (Y) = {a1 , a2 , a3 }; R1 hb5 i = {a3 };
pr1 (R) = R1 (B) = {a1 , a2 , a3 }; pr2 (R) = R(A) = {b2 , b3 , b4 , b5 }.
Exercitiul 33. h1i = {numere naturale divizibile cu 1} = N;
1 ({4, 9}) = {numere naturale ce divid pe 4 sau 9 } = {1, 2, 3, 4, 9};
pr1 = 1 (N) = N \ {0} = N ; pr2 = (N) = N.
h
h
i
i
Exercitiul 34. a) (X Y) = 1, 23 23 , 1 ; (X) = [1, 1]; (Y) = [1, 1]; (X) (Y) = [1, 1], deci n
acest caz, (X Y) (X) (Y).
Exercitiul 35. c) Pentru orice b B avem
b (X X 0 ) a X X 0 : ab a X si a X 0 : ab
a1 (= a) X : a1 b si a2 (= a) X 0 : a2 b b (X) (X 0 );
Pentru orice b B avem
b ( 0 )(X) a X : a 0 b a X : ab si a 0 b
a1 (= a) X : a1 b a2 (= a) X : a2 0 b b (X) 0 (X);
d) Pentru orice d D avem
d ( )(X) a X : a d a X : b B C : ab si bd
b B C : ( a X : ab) si bd b B C : b (X) si bd
b (X) C : bd d ((X) C).
Exercitiul 36. (i)(ii) (x, x) A avem x A Rhxi =
6 y B : xRy y B : xRy si yR1 x
1
(x, x) R R;
(ii)(iii) x A (x, x) A (x, x) R1 R y B : xRy x pr1 (R), deci A pr1 (R), si de
aici rezult
a c
a A = pr1 (R), deoarece pr1 (R) A;
(iii)(iv) implicatia din (iv) este echivalenta cu implicatia P1 P2 6= (R P1 ) (R P2 ) 6= , pe
care o demonstr
am n continuare: P1 P2 6= (x1 , x2 ) P1 P2 A 0 A x2 A (conform (iii))
x A : (x2 , x) R x2 A : (x1 , x2 ) P1 si (x2 , x) R si x2 A : (x1 , x2 ) P2 si (x2 , x) R
(x1 , x) R P1 si (x1 , x) R P2 (x1 , x) (R P1 ) (R P2 ) (R P1 ) (R P2 ) 6= ;
(iv)(v) n (iv) fie P1 = P2 = P;
(v)(vi) Deoarece R(X1 X2 ) R(X1 ) R(X2 ) rezulta ca (R(X1 ) R(X2 ) = R(X1 X2 ) = ), deci dac
a
P = {(x, x) | x X1 X2 }, atunci R P = (din (v)) P = X1 X2 = ;
(vi)(vii) n (vi) fie X1 = X2 = X;
(vii)(i) consider
am multimea X = {x}, unde x A. Daca R(X) = Rhxi = , atunci din (vii) rezulta ca X = ,
ceea ce este o contradictie (deoarece X = {x}); deci x A Rhxi =
6 .
Exercitiul 37. (i)(ii) (y1 , y2 ) R R1 x A : y1 R1 x si xRy2 x A : xRy1 si xRy2 x
A : {y1 , y2 } Rhxi (din (i) ) y1 = y2 (y1 , y2 ) B ;
(ii)(iii) Deoarece n general (S1 S2 ) R (S1 R) (S2 R), este suficient de demonstrat incluziunea
(S1 R) (S2 R) (S1 S2 ) R: pentru orice (x, z) avem (x, z) (S1 R) (S2 R) (x, z) S1 R si (x, z)
S2 R y B(x, y) R si (y, z) S1 si y 0 B : (x, y 0 ) R si (y 0 , z) S2 x A (y, x)
R1 si (x, y 0 ) R (y, y 0 ) R R1 (din (ii)) (y, y 0 ) B y = y 0 y B : (x, y) R si (y, z)
S1 si (y, z) S2 y B : (x, y) R si (y, z) S1 S2 (x, z) (S1 S2 ) R;
(iii)(iv) S1 S2 = (S1 S2 ) R = R = (din (iii)) (S1 R) (S2 R) = (S1 S2 ) R = ;
(iv)(v) n (iv) fie S1 = S si S2 = {(S);
(v)(vi) ar
at
am c
a (vi) (v): (vi) Y1 , Y2 B : Y1 Y2 = R1 (Y1 ) R1 (Y2 ) 6= x
1
1
R (Y1 ) R (Y2 ) y1 Y1 : xRy1 si y2 Y2 : xRy2 (deoarece Y1 Y2 = ) y1 6= y2 dac
a

75
S = {(y1 , y2 )}, atunci (y2 , y2 ) {(S) y1 Y1 : (x, y1 ) R si (y1 , y2 ) S y2 Y2 : (x, y2 )
R si (y2 , y2 ) {(S) (x, y2 ) S R (x, y2 ) {(S) (S R) ({(S) R) 6= (v);
(vi)(vii) n (vi) fie Y1 = Y si Y2 = {(Y);
(vii)(viii) R1 (Y) R1 ({(Y)) = R1 (Y {(Y)) = R1 (B) = pr1 (R) si (din (vii)) R1 (Y) R1 ({(Y)) = =
pr1 (R) \ R1 (Y) = (R1 (Y) R1 ({(Y)) \ R1 (Y) = R1 ({(Y));
(viii)(vii) deoarece pr1 (R) = R1 (Y) R1 ({(Y)) si din (viii) avem pr1 (R) \ R1 (Y) = R1 ({(Y)) =
1
R (Y) R1 ({(Y)) = ;
(vii)(i) arat
am c
a (i) (vii): (i) x A : |Rhxi| 2 y1 , y2 B : y1 6= y2 si (x, y1 )
R si (x, y2 ) R x R1 hy1 i si x R1 hy2 i R1 hy1 i R1 hy2 i 6= daca Y = {y1 }, atunci y2 {(Y)
(deoarece y1 6= y2 ) 6= R1 hy1 i R1 hy2 i = R1 (Y) R1 hy2 i R1 (Y) R1 ({(Y)) Y B :
R1 (Y) R1 ({(Y)) 6= (vii).
Exercitiul 38. (i)(ii) S R1 = S R2 x A : S R1 hxi = S R2 hxi S(R1 hxi) = S(R2 hxi) (din (i))
x A R1 hxi = R2 hxi R1 = R2 ;
(ii)(i) dac
a R1 = {(y, y1 ) | y B, y1 Y1 } = B Y1 si R2 = {(y 0 , y2 ) | y 0 B, y2 Y2 } = B Y2 , atunci
S(Y1 ) = S(Y2 ) y B : S(R1 hyi) = S(R2 hyi) y B : (S R1 )hyi = (S R2 )hyi S R1 = S R2
R1 = R2 Y1 = Y2 .
Exercitiul 41. a) x X (deoarece X pr1 (R)) y B : xRy x R1 hyi si y Rhxi R(X)
x R1 hyi si R1 hyi R1 (R(X)) x R1 (R(X));
R(X) B R1 (R(X)) R1 (B) R1 (R(X)) pr1 (R), si deoarece X R1 (R(X)), obtinem
X pr1 (R).
Exercitiul 42. Dac
a relatia = (A, B, R) este functie, atunci: x A (!)y B : xy y B :
xy si y1 x x1 y = 1A 1 si y1 , y2 B : y1 1 y2 x A : y1 1 x si dxy2
x A : xy1 si xy2 (dar este functie) y1 = y2 = 1 1B .
Dac
a 1A 1 si 1 1B , atunci: x A x1 x (deoarece 1A 1 ) y B : xy
si dac
a x A, y1 , y2 B : xy1 si xy2 x A : y1 1 x si xy2 y1 1 y2 y1 = y2 (deoarece
1 1B ); deci x A (!)y B : xy = = (A, B, R) este functie.
Exercitiul 43. a) Deoarece f : A B este functie, din exercitiul anterior avem: 1A f1 f si f f1 1B
X A, Y B X = 1A (X) (f1 f)(X) si (f f1 )(Y) 1B = Y X f1 (f(X)), f(f1 (Y)) Y.
b) Deoarece f : A B este functie, din exercitiul anterior avem: 1A f1 f si f f1 1B f 1A
f (f1 f) si (f f1 ) f 1B f f f (f1 f) si (f f1 ) f f f = f (f1 f) = f f1 f.
Exercitiul 44. f) Pentru orice x U avem:
[
x (A Bj ) j J : x A Bj j J : x A si dx Bj
jJ

x A si j J : x Bj x A si x

Bj x A (

jJ

Bj ).

jJ

h) Pentru orice x U avem:


[ \
\
x ( (Aij )) i I : x (Aij ) i I : j J : x Aij
iI jJ

jJ

jJ x

Aij x

iI

\ [
( Aij ).
jJ iI

T
T
T
T
Exercitiul 45. a) Pentru orice (x, y) avem: (x, y) ( iI Xi )T ( iI Yi ) x iI Xi si y iI Yi i
I : x Xi si y Yi i I : (x, y) (XiS Yi ) (x,
Sy) iI (Xi SYi );
S
b) Pentru orice (x, y) avem: (x, y) ( iI Xi ) ( jJ Yj ) x S
iI Xi si y jJ Yj i I : x
Xi si j J : y Yj (i, j) I J : (x, y) Xi Yj (x, y) (i,j)IJ (Xi Yj ).
Tn1
Sn1
Exercitiul 46. Pentru n N fixat avem: Bn = An \ ( i=0 Ai ) = i=0 (An \ Ai ); rezulta ca:
[
nN

Bn = A0

n1
[

(An \ Ai )) =

nN i=0

= A0 (A1 \ A0 ) (An \ A0 ) (An \ A1 ) (An \ An1 ) =


[
= A0 A1 A2 An =
An
nN

76

9 Indicatii si solutii

(am folosit faptul c


a A(B\A) = AB); dac
a presupunem ca m, n N, m 6= n, astfel ncat, de exemplu, m < n
Tm1
si Bm Bn 6= , atunci x U astfel nc
at x Bm es x Bn ; rezulta ca x U : x Am \ ( i=0 Ai ) si x
Tn1
Sn1
An \ ( i=0 )Ai ) = i=0 (An \ Ai ), deci deoarece m < n, x U : x Am si x An \ Am , contradictie.

T
1 1
, n , n N si functia sgn; atunci sgn( nN Xn ) = {0}
Exercitiul 47. b) Consider
am multimile Xn = n
T
nN sgn Xn = {1, 0, +1};
d) Pentru orice x A avem:
\
\
\
x f1 ( Yi ) f(x)
Yi i I : f(x) Yi i I : x f1 (Yi ) x
f1 (Yi ).
iI

iI

iI

Exercitiul 48. Pentru orice X avem:


\
\
\
P(Ai ).
Ai i I : X Ai i I : X P(Ai ) X
X P( Ai ) X
iI

iI

iI

Exercitiul 49. a) Pentru orice (x, z) A D avem:


[
[
i y si yz y B C : i I : xi y si yz
x ( i )z y B C : x
iI

iI

i I : y B C : xi y si yz i I : x i z x

( i )z.

iI

c) Pentru orice (x, z) A D avem:


\
\
x ( i )z y B C : x
i y si yz y B C : i I : xi y si yz
iI

iI

i I : y B C : xi y si yz i I : x i z x

( i )z.

iI

Exercitiul 50. a) Injectivitatea: deoarece x1 , x2 A avem (g f)(x1 ) = (g f)(x2 ) g(f(x1 )) = g(f(x2 ))


(deoarece g este injectiv) f(x1 ) = f(x2 ) (deoarece f este injectiv) x1 = x2 =g f este injectiv;
surjectivitatea: z C : y B : g(y) = z (deoarece g este surjectiv) si y x A : f(x) = y (deoarece
f este surjectiv) z C : x A : g(f(x)) = z deci g f este surjectiv;
b) dac
a g f este injectiv, atunci x1 , x2 A avem f(x1 ) = f(x2 ) g(f(x1 )) = g(f(x2 )) (g f)(x1 ) =
(g f)(x2 ) x = y, deci f ntr-adev
ar este injectiv;
dac
a g f este surjectiv, atunci z C avem x A : (g f)(x) = z x A : g(f(x)) = z y =
f(x) B : g(y) = z, deci g este ntr-adev
ar surjectiv;
c) y1 , y2 B : g(y1 ) = g(y2 ) (deoarece f este surjectiv) x1 A : f(x1 ) = y1 si x2 A : f(x2 ) = y2
g(f(x1 )) = g(f(x2 )) (g f)(x1 ) = (g f)(x2 ) (g f este injectiv) x1 = x2 y1 = f(x1 ) = f(x2 ) = y2 ,
deci g ntr-adev
ar este injectiv;
d) y B (g f este surjectiv) g(y) C-re x A : (g f)(x) = g(y) g(f(x)) = g(y) (deoarece g
este injectiv) f(x) = y, deci y B : x A : f(x) = y, adica f este surjectiv.
Observatie: Putem demonstra propriet
atile de mai sus folosind inversele la stanga sau dreapta. De exemplu
n d): g f este surjectiv, deci g f are invers
a la drepta s, adica (g f) s = 1C . Analog, deoarece g este injectiv,
rezult
a c
a invers
a la st
anga r, deci r g = 1B r (g f) = f r ((g f) s) = f s r = f s 1B =
r g = f (s g) s g este invers
a la drepta pentru f, deci f este surjectiv.
Exercitiul 51. a) Pentru orice x A avem:
x f1 (Y1 \ Y2 ) f(x) Y1 \ Y2 f(x) Y1 f(x)
/ Y2
x f1 (Y1 ) x
/ f1 (Y2 ) x f1 (Y1 ) \ f1 (Y2 ).
b) Pentru orice y B avem y f(X1 \ X2 ) (deoarece f este injectiv) !x X1 \ X2 : f(x) = y y = f(x)
f(X1 ) si y = f(x)
/ f(X2 ) Ty f(X1 ) \ f(X2 ).
T
T
T
Deoarece f( iI Xi ) iI f(Xi ), Teste suficient de demonstrat incluziunea iI f(Xi ) f( iI Xi ): ntradev
ar, pentru orice y B avem:
I : y f(Xi ) (deoarece f este injectiv) !x : x
T y iI f(Xi ) i T
Xi i I si f(x) = y x iI Xi : f(x) = y y f( iI Xi ).
Exercitiul 51. a) (i)(ii) deoarece 1A f1 f (deoarece f este functie), este suficient de demonstrat incluziunea
f1 f 1A : ntr-adev
ar, pentru orice x1 , x2 A avem:
x1 f1 fx2 y B : x1 fy yf1 x2 y B : f(x1 ) = y f(x2 ) = y
f(x1 ) = f(x2 ) = y x1 = x2 x1 1A x2 .

77
(ii)(iii) Din (ii) rezult
a c
a f1 f = 1A X A : f1 (f(X)) = 1A (X) = X;
(iii)(iv) deoarece f(X1 X2 ) f(X1 ) f(X2 ), este suficient de demonstrat incluziunea f(X1 ) f(X2 )
f(X1 X2 ): ntr-adev
ar, pentru orice y B avem:
y f(X1 ) f(X2 ) x1 X1 : f(x1 ) = y si x2 X2 : f(x2 ) = y
f1 ({y}) = f1 (f({x1 })) = {x1 } si f1 ({y}) = f1 (f({x2 })) = {x2 }
x1 = x2 = x X1 X2 x X1 X2 : f(x) = y y f(X1 X2 ).
(iv)(v) n (iv) fie X1 = X si X2 = {(X); rezulta ca f(X) f({(X)) = , deci f({(X)) {(f(X)).
(v)(i) Pentru orice x1 , x2 A, dac
a x1 6= x2 si n (v) X = {x1 }, atunci x2 {(X) f(x2 ) {(f(x1 ))
f(x1 ) 6= f(x2 ), deci este injectiv;
b) (i)(ii) deoarece f f1 1B (deoarece f functie), este suficient de demonstrat incluziunea 1B f f1 ;
ntr-adev
ar deoarece din (i) f este surjectiv, rezulta ca pentru orice y B x A : f(x) = y x A :
xfy : yf1 x xfy yf f1 y.
(ii)(iii) deoarece din (ii) avem f f1 = 1B Y B : (f f1 )(Y) = 1B (Y) = Y es f(f1 (Y)) = Y.
(iii)(i) deoarece din (iii) pentru orice Y B avem f(f1 (Y)) = Y, rezulta ca pentru orice y B f(f1 (y)) =
y y B : yf f1 y y B : x A : xfy y B : x A : f(x) = y, deci f este surjectiv.
(i)(iv) y {(f(X)) x X : f(x) 6= y, dar din (i) avem ca f este surjectiv, deci xy {(X) : f(xy ) =
y y f({(X)).
(iv)(i) fie n (iv) X = A {(f(A)) f({A) {(f(A)) = B = f(A), deci f este surjectiv.
Exercitiul 55. a) 1A 1B : A B A B, (1A 1B )(x, y) = (1A (x), 1B (y)) = (x, y), deci 1A 1B = 1AB ;
b) (f 0 g 0 ) (f g) : A B A 00 B 00 , (f 0 f) (g 0 g) : A B A 00 B 00 si pentru orice (x, y) A B
avem:
((f 0 g 0 ) (f g))(x, y) = (f 0 g 0 )((f g)(x, y)) = (f 0 g 0 )(f(x), g(y)) = (f 0 (f(x)), g 0 (g(y))) =
= ((f 0 f)(x), (g 0 g)(y)) = ((f 0 f) (g 0 g))(x, y),
deci (f 0 g 0 ) (f g) = (f 0 f) (g 0 g).
c) Pentru orice X A es Y B avem:
(f g)(X Y) = (f g)({(a, b) | a X, b Y}) = {(f(a), f(b)) | a X, b Y} = f(X) f(Y).
d) Pentru orice (x, y) X Y avem
(x, y) (f g)1 (X 0 Y 0 ) (f g)(x, y) X 0 Y 0 f(x), g(y)) X 0 Y 0
f(x) X 0 , g(y) Y 0 x f1 (X 0 ), y g1 (Y 0 )
(x, y) f1 (X 0 ) g1 (Y 0 ).
e) Contraexemplu: fie A = B = A 0 = B 0 = {1, 2}, M = {(1, 2), (2, 1)} si fie : A B A 0 B 0 , ((1, 1)) =
(2, 1), ((1, 2)) = (1, 2), ((2, 1)) = (1, 1), ((2, 2)) = (2, 2).
`
`
`
`
Exercit
` iul 58. a) 1A 1B : A B A B, (1A
` 1B )(1, x`1 ) = (1, 1A (x1 )) = (1, x1 ) x1 A, si
(1A 1B`
)(2, x2 ) = `
(2, 1B (x2 )) =`
(2, x2 ) x2 `
B, deci 1A ` 1B = 1A B ;
b) (f 0 g 0 ) (f g), (f 0 f) (g 0 g) : A B A 00 B 00 si x1 A:
a
a
a
a
((f 0
g 0 ) (f
g))(1, x1 ) = (f 0
g 0 )(1, f(x1 )) = (1, (f 0 f)(x1 )) = ((f 0 f)
(g 0 g))(1, x1 ),
respectiv analog pentru orice x2 B avem
a
a
a
((f 0
g 0 ) (f
g))(2, x2 ) = ((f 0 f)
(g 0 g))(2, x2 ),
` 0
(g g).
`
0
Exercit
iul 59. a) Trebuie
s
a ar
at
am c
a ( iI
`
`
` fi ) 0qi = qi fi , i I; ntr-adevar, pentru orice i I avem
0
0
( iI fi ) qi : Ai iI Ai , qi fi : Ai iI Ai si pentru orice ai Ai avem:
deci (f 0

((

g 0 ) (f

g) = (f 0 f)

a
a
fi ) qi )(ai ) = (
fi )(qi (ai )) = (
fi )(i, ai ) = (i, fi (ai )) = qi0 (fi (ai )) = (qi0 fi )(ai ).

iI

b) Avem
1`iI Ai ;

iI

`
iI

1Ai :

`
iI

iI

Ai

`
iI

Ai ,

`
iI

1Ai )(i, ai ) = (i, 1Ai (ai )) = (i, ai ), deci

`
iI

1Ai =

78

9 Indicatii si solutii

`
`
`
`
`
`
`
0
00
0
00
c) Avem
` ( iI fi ) ( iI fi ) : iI Ai iI Ai , iI (fi fi ) : iI Ai iI Ai si pentru orice
(i, ai ) iI Ai avem
a
a
a
a
fi0 )(i, fi (ai )) = (i, (fi0 fi )(ai )) = ( (fi0 fi ))(i, ai ),
fi )(i, ai ) = (
fi0 ) (
(
iI

iI

deci (

0
iI fi )

iI fi )

0
iI (fi

iI

iI

fi ).


Exercitiul 61. a) Avem Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A 0 , B 0 ) Hom(f, g)() = gf, si |Hom(A, B)| = BA =
|A|
|B|
= 22 = 4, deci Hom(A, B) = {1 , 2 , 3 , 4 }, unde: 1 (1) = 1, 1 (2) = 1, 2 (1) = 1, 2 (2) = 2, 3 (1) =
2, 3 (2) = 1, 4 (1) = 2, 4 (2) = 2; not
am k := Hom(f, g)(k ), k = 1, 2, 3, 4; atunci 1 (1) = 2, 1 (2) = 2, 1 (3) =
2, 2 (1) = 2, 2 (2) = 2, 2 (3) = 3, 3 (1) = 3, 3 (2) = 3, 3 (3) = 2, 4 (1) = 3, 4 (2) = 3, 4 (3) = 3.
b) Hom(1A , 1B ) : Hom(A, B) Hom(A, B), Hom(1A , 1B )() = 1B 1A = , deci Hom(1A , 1B ) =
1Hom(A,B) .
c) Hom(f f 0 , g 0 g), Hom(f 0 , g 0 ) Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A 00 , B 00 ), si pentru orice Hom(A, B)
avem:
Hom(f f 0 , g 0 g)() = g 0 g f f 0 = g 0 (g f) f 0 = g 0 Hom(f, g)() f 0 =
= Hom(f 0 , g 0 )(Hom(f, g)()) = (Hom(f 0 , g 0 ) Hom(f, g))()
deci Hom(f f 0 , g 0 g) = Hom(f 0 , g 0 ) Hom(f, g).
Exercitiul 63. a) Deoarece 1A : P(A) P(A), 1A (X) = 1A (X) = X pentru orice X P(A), si 1A : P(A)
P(A), 1A (Y) = 1A (Y) = Y, rezult
a c
a 1A = 1A = 1P (A);
b) Pentru orice X A avem
(g f) (X) = (g f)(X) = g(f(X)) = g(f (X)) = g (f (X)) = (g f )(X),
deci (g f) = g f .
Pentru orice Z C avem

(g f) (Z) = (g f)

(Z) = (f1 g1 )(Z) = f1 (g1 (Z)) = f1 (g (Z)) = f (g (Z)) = (f g )(Z),

deci (g f) = f g .
c) Pentru orice Y B avem
(f f f )(Y) = f1 (f(f1 (Y))) = f1 ((f f1 )(Y)) = (f1 f)(f1 (Y))
si, deoarece f : A B este functie, dintr-un exercitiu anterior rezulta ca 1A f1 f si f f1 1B ; obtinem c
a
pentru orice Y B avem f1 (Y) (f1 f)(f1 (Y)) = (f f f )(Y) si (f f f )(Y) = f1 ((ff1 )(Y)) f1 (Y),
deci (f f f )(Y) = f1 (Y) = f (Y) f f f = f .
d) = (f f )(f f ) = (f f f )f = f f = ; = (f f )(f f ) = f (f f f ) = f f = .
Exercitiul 76. 1) Este usor de ar
atat c
a ker f este reflexiv, simetric si tranzitiv, pentru ca si relatia ,,= este
asa. Mai departe,
a1 ker fa2 b B : f(a1 ) = f(a2 ) = b
b B : a1 fb si a2 fb
b B : a1 fb si bf1 a2 a1 (f1 f)a2 .
2) Avem f1 (b) = {a 0 A | f(a 0 ) = b} si A/ ker f = {ker fhai | a A}, unde ker fhai = {a 0 A | f(a 0 ) =
f(a)} = f1 (f(a)). Deoarece f(a) Im f, rezult
a ca A/ ker f {f1 (b) | b Im f}.
Invers, pentru orice b Im f, exist
a a A astfel ncat b = f(a), deci f1 (b) = f1 (f(a)) = {a 0 A | f(a 0 ) =
f(a)} = ker fhai A/ ker f.
3) Dac
a f : A B este o functie, atunci 1A ker f, pentru ca ker f este reflexiv. Mai departe,
ker f 1A (x1 , x2 A : x1 ker fx2 x1 1A x2 )
(x1 , x2 A : f(x1 ) = f(x2 ) x1 = x2 )
f injectiv.
4) Rezult
a usor din definitii.
Exercitiul 77. Surjectivitatea rezult
a din definitii: hxi A/, unde x A p (x) = hxi. Mai departe,
dac
a x1 , x2 A, atunci
x1 ker p x2 p (x1 ) = p (x2 ) hx1 i = hx2 i x1 x2 .
conform Lemei 4.4.6.

79

5. Multimi ordonate
Exercitiul 88. b) Se vede imediat c
a relatia { nu e reflexiva (deoarece este reflexiva);
c) fie A = {1, 2, 3}, = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (1, 2)}, = {(1, 1), (2, 2), (3, 3), (3, 1)}; evident
/ O(A),
deoarece aceast
a relatie nu este tranzitiv
a (c
aci (3, 2)
/ ).
Exercitiul 90. a) Dac
a f si g sunt cresc
atoare, atunci pentru orice a, a 0 A avem a a 0 f(a) f(a 0 )
0
0
g(f(a)) g(f(a )) g f(a) g f(a ), deci g f este crescator; daca f si g sunt descrescatoare, atunci pentru
orice a, a 0 A avem a a 0 f(a 0 ) f(a) g(f(a)) g(f(a 0 )) (g f)(a) (g f)(a 0 ), deci g f este
cresc
ator;
b) vezi punctul anterior.
Exercitiul 91. Fie b, b 0 B astfel nc
at b b 0 . Deoarece f : A B este bijectiv, rezulta (!)a, a 0 A astfel
0
0
nc
at f(a) = b si f(a ) = b . S
tiind c
a (A, ) este total ordonata, a a 0 sau a 0 a. Daca presupunem c
a
0
a a, deoarece f cresc
ator, avem f(a 0 ) = b 0 b = f(a), de b b 0 b = b 0 f1 (b) = a = a 0 = f1 (b 0 ).
Deci b, b 0 B astfel nc
at b b 0 , avem a = f1 (b) f1 (b 0 ) = a 0 , adica f1 este crescator;
f := 1N : (N, |) (N, ) este o functie evident bijectiva si crescatoare. Nu este izomorfism, deoarece f1 nu e
cresc
ator. De exemplu 2 3, dar f1 (2) = 2 - 3 = f1 (3).
Exercitiul 94. Fie a1 un element minimal al multimii ordonate (A, ). Atunci pentru orice x A avem
x a1 x = a1 . Deoarece a = min A x A : a x a a1 a = a1 , deci ntr-adevar exist
a un
singur element minimal, care este cel mai mic element.
Reciproca n general nu e adev
arat
a: consideram relatia de ordine
R R, xy (x 6= 0 6= y x y) x = 0 = y.
In multimea ordonat
a (R, ), 0 este unicul element minimal (maximal), dar nu exista cel mai mic (cel mai mare)
element.
Exercitiul 95. Este suficient de observat c
a inf B X {a A | x X, a x} si supB X {a A | x
X, a x}.
Exercitiul 98. Consider
am multimea B = {a A | a f(a)}. Deoarece n orice latice completa exista cel mai
mare (supA A) si cel mai mic element (inf A A) vedem ca B este submultime nevida a lui A, deoarece evident
inf A A B. Deoarece B A a0 := supA B. Aratam ca a0 este punct fix al lui f.
Deoarece a0 = supA B a B avem a a0 , dar f este crescator si a f(a) (deoarece a B)
a f(a) f(a0 ) f(a0 ) este majoranta a lui B. Stim ca a0 este cea mai mica majoranta a lui B, deci
a0 f(a0 ), si de aici avem c
a a0 = supA B B, adica a0 este cel mai mare element al lui B. Deoarece f este
cresc
ator si a0 f(a0 ) f(a0 ) f(f(a0 )), deci f(a0 ) B, dar a0 este cel mai mare element al lui B, deci
f(a0 ) a0 . Deducem c
a a0 B, adic
a a0 f(a0 ), si f(a0 ) a0 . De aici rezulta ca a0 = f(a0 ), adica a0 este
ntr-adev
ar punct fix al lui f.
Exercitiul 99. a) Fie un element maximal ce apartine lui O(A). Aratam ca este ordine totala. Fie c, d A
astfel nc
at c 6= d. Ar
at
am c
a perechea (c, d) sau (d, c) apartine graficului R al relatiei . Presupunem c
a
(c, d), (d, c)
/ R. Consider
am relatia
= {(c, d)} (1 hci hdi).
Vedem usor c
a este o relatie de ordine ce contine strict pe , ceea ce contrazice maximalitatea lui n multimea
ordonat
a (O(A), ).
Fie o relatie de ordonare total
a pa A. Aratam ca este element maximal al lui O(A). Presupunem c
a
O(A) astfel nc
at (c, d) c 6= d n graficul lui astfel ncat (c, d)
/ R (unde R este graficul lui
). Deoarece este ordonare total
a si (c, d)
/ R (d, c) R, dar (d, c) si (c, d) sunt elemente ale lui
, rezult
a c
a=
d (din antisimmetrie), contradictie cu ipoteza c 6= d.

b) Ar
at
am nt
ai c
a multimea ordonat
a (O(A),
S ) satisface ipotezele lemei lui Zorn. Intr-adevar, pentru orice
lant L = { O(A) | } O(A) avem c
a este majoranta a lui L n (O(A), ).
Din lema lui Zorn rezult
a c
a pentru orice O(A) exista un element maximal n O(A) astfel ncat .
Din punctul a) rezult
ac
a este relatie de ordine totala.

6. Latici si algebre Boole


Exercitiul 102. Construim diagramele Hasse ale celor doua latici. Deoarece {1, 2} = {1} {2}, {1, 3} = {1}
{3}, {2, 3} = {2} {3} etc., este suficient s
a d
am toate functiile bijective g : {{1}, {2}, {3}} {2, 3, 5}; rezulta c
a exist
a
6 izomorfisme.

80

9 Indicatii si solutii

Exercitiul 103. a) pentru orice a, a 0 A avem a a 0 a = a a 0 = inf{a, a 0 } f(a) f(a 0 ) = f(a a 0 ) =


f(a) f(a) f(a 0 ), deci ntr-adev
ar f este crescator;
b) Reciproca n general nu e adev
arat
a. Contraexemplu: fie = (A, B, R) R A B o relatie, si consider
am
laticea (P(A), , , ), (P(B), , , ). Definim functia f astfel: f : P(A) P(B), f(X) = hXi. Deoarece
pentru orice X1 , X2 P(A) avem X1 X2 f(X1 ) = hX1 i = hX2 i = f(X2 ) rezulta ca f este crescator. Dac
a
presupunem c
a nu este functie injectiv
a, rezult
a ca hX1 X2 i hX1 ihX2 i, deci f(X1 X2 ) 6= f(X1 )f(X2 )
f nu este morfism de latici.
c) Deoarece (A, ) este multime total ordonata, rezulta ca pentru orice a, a 0 A avem a a 0 sau a 0 a.
Presupunem, de exemplu, c
a a a 0 . Atunci a a 0 = inf{a, a 0 } = a, a a 0 = sup{a, a 0 } = a 0 , f(a) f(a 0 )
(deoarece f este cresc
ator), f(a) f(a 0 ) = f(a) si n fine, f(a) f(a 0 ) = f(a 0 ).
Rezult
a c
a f(a) = f(a a 0 ) = f(a) f(a 0 ) si f(a 0 ) = f(a a 0 ) = f(a) f(a 0 ). Cazul a 0 a se trateaza
asem
an
ator, si obtinem c
a f este morfism de latici.
Exercitiul 105. a) Vedem c
a pentru orice m, n N avem m n = inf{m, n} = (m, n) (cmmdc), m n =
sup{m, n} = [m, n] (cmmmc). Deoarece pentru orice m, n, p N avem
m (n p) = [m, (n, p)] = (hm, n], [m, p]) = (m n) (m p),
rezult
a a (N, |) este latice distributiv
a.
b) Pentru orice a, b A avem ab = inf{a, b} = min{a, b} si ab = sup{a, b} = max{a, b}. Daca presupunem,
de exemplu, c
a a, b, c A si a b c, atunci a (b c) = a b = b = b c = (a b) (a c). Analog
trat
am cazurile a c b, b a c, b c a, c a b, c b a.
Exercitiul 107. b) a b a b = b (a b) 0 = b 0 a 0 b 0 = b 0 b 0 a 0 . In acest caz, deoarece
a b 0 a a 0 = 0 si a 0 b 0 b 0 b = 1, rezulta ca a b 0 = 0 es a 0 b = 1 etc.
^
Exercitiul 109. a) Avem functia bijectiv
a : P(M) ZM
2 , (X) = X (unde X : M Z2 , X (a) = 1
a X). Ar
at
am c
a X4Y = X + Y es XY = X Y . Daca x M, atunci trebuie sa analizam urmatoarele
cazuri: (i) x
/ X Y;
(iii) x X \Q
Y; (iv) x Y \ X.
Q(ii) x X Y;Q
b) P(M N) ' xMN Z2 ' xM Z2 xN Z2 ' P(M) P(N).
c) rezult
a din b). Altfel, fie : P(M) P({N), (X) = X {N = X \ N. Atunci este morfism surjectiv, si
(X) = X N, deci Ker() = P(N).
Exercitiul 110. a) Observ
am c
a (e f)2 = e f.
^
^
^
^ 45,
^ 81,
^ 100,
^ 136,
^ 145}.
^
b) Id(Z24 ) = {0, 1, 9} es Id(Z180 ) = {^0, ^1, 36,

7. Multimi de numere
8. Numere cardinale
Exercitiul
= |Ai |, Q
i = |Bi |, Q
i I. Daca fi : Ai Bi este injectiv i I, atunci
`
` 126. a),`b) Fie iQ
f
:
A

s
i
f
:
A

iI i
iI i
iI i
iI i
iI i
iI Bi sunt injective.
c) Fie = |A|, A 6= , 0 = |A 0 |, = |B| si 0 = |B 0 |. Exista f : A 0 A surjectiv si g : B B 0 injectiv;
0
atunci si Hom(f, g) : Hom(A, B) Hom(A 0 , B 0 ) este injectiv, deci 0 .
Exercitiul 127. (i)(ii) Dac
a f injectiv, A f(A); deoarece A este finita si f(A) A, rezulta ca f(A) = A, deci
f este surjectiv.
(i)(iii) Dac
a f este surjectiv, exist
a s : A A astfel ncat f s = 1A ; s este injectiv, deci bijectiv, deci si
f = s1 este bijectiv.
(ii)(i) Presupunem c
a A este infinit, si ar
atam ca exista f : A A injectiv, nesurjectiv. Fie : N A o
functie injectiv
a, si not
am (n) = an A, n N. Atunci f : A A, f(a) = a daca a
/ (N) si f(a) = an+1
dac
a a = an (N) este functia c
autat
a.
(iii)(i) Presupunem c
a A este multime infinita, si fie g : A A, g(a) = a daca a
/ (N), g(an ) = an1
dac
a n 1, si g(a0 ) = a0 , unde este functia injectiva de mai sus. Atunci g este surjectiv si nu eeste injectiv,
c
aci g(a1 ) = g(a0 ) = a0 .
Observ
am c
a f g = 1A si g f 6= 1A .
Exercitiul 128. Dac
a A este infinit, exist
a o functie injectiva : N A, n 7 an .
a) Fie B = {b0 , . . . , bn1 }, A B = . Atunci f : A B A, f(a) = a daca a
/ (N), f(ak ) = ak+n , f(bk ) =
ak este functie bijectiv
a.
b) Fie C = {ck | k N} N, A C = , si g : A C A, g(a) = a daca a
/ (N), g(an ) = a2n+1 , g(cn ) =
a2n . Atunci g este bijectiv, deci |A| + |C| = |A|.
Exercitiul 129. a) Fie 2N (respectiv 2N+1) multimea numerelor pare (respectiv impare). Atunci 2N 2N+1 N,
2N (2N + 1) = si 2N (2N + 1) = N, deci 0 + 0 = 0 .

81
Functia f : N N N , f(m, n) = 2n1 (2n 1) este bijectiva, deci 0 0 = 0 .
S
b) Putem presupune c
a An = N {n}, n N. Atunci nN An = N N N.
Mai n detaliu, fie familia de multimi (An )nI , unde I = {1, 2, . . . , k} este finita sau I = N infinita num
arabil
a
si fie An = {an1 , an2 , . . . , anm , . . . } pentru orice n I.
S
S
Definim functia f : nI An N N. x nI An fie n a S
cel mai mic numar astfel ncat x = anm si
fie
f(x)
=
(n,
m).
Atunci
f
este
injectiv,
deci
exist
a
o
bijectie

ntre
si o submultime a lui N N, deci
nI An
S
arabil
a.
nI An este num
c) Pentru k N, fie Pk (N) = {X N | |X| = k}. Definim functia : Pk (N) Nk astfel: dac
a X =
k
{a1 , . . . , ak }, a1 < < ak , atunci

(X)
=
(a
,
.
.
.
,
a
)

N
.
Vedem
c
a

este
injectiv,
deci
|P
(N)|

|Nk | =
k
1
k
k
k
S
0 ; din b) rezult
a c
a Pf (N) = kN Pk (N) este numarabil.

ie injectiva, unde m
ie
d) Q = Q {0} Q+ si f : Q+ N N, f( m
n ) = (m, n) este funct
n Q+ este fract

ireducibil
a, deci Q+ N.
S
e) Fie Qk [X] = {P Q[X] | deg(P) = k}. Atunci Qk [X] Qk+1 Q N si Q[X] = kN Qk [X] N.
Exercitiul 130. a) f : (0, 1) (a, b), f(x) = (b a)x + a si g : ( 2 , 2 ) R, g(x) = tan x sunt functii bijective.
Echipotentele (a, b) [a, b) [a, b] (a, b] rezulta dintr-un exercitiu anterior.
b) Dac
a R \ Q N, atunci R = Q (R \ Q) N, contradictie, deci R \ Q  N
Exercitiul 131. a) c2 = (20 )2 = 220 = 20 = c; c0 = (20 )0 = 20 0 = 20 = c.
0
0
= c.
b) c c + c = 2c c2 = c; c c 0 c2 = c; c = 20
0 c
Exercitiul 133. a) Dac
a A = {a1 }, atunci |Hom(A, B)| = n. Aplicam inductia matematica, observ
and c
a:
|Hom({a1 , . . . , ak , ak+1 }, B)| = |Hom({a1 , . . . , ak }, B)| n = nk+1 .
b) Argumentul e analog. Dac
a A = {a1 }, atunci exista n functii injective; daca f(a1 ), . . . , f(ak ) B sunt date,
atunci, din injectivitatea lui f rezult
a c
a pentru f(ak+1 ) exista (n k) posibilitati.
c) Dac
a k = n si f : A B este injectiv, atunci f este si bijectiv, deci numarul functiilor bijective este n!.
d) Fie A = {a1 , . . . , ak }, a1 < < ak si B = {b1 , . . . , bn }. Intre multimea submultmilor cu k elemente
ale lui B si multimea {f : A B | f strict crescator} exista o functie bijectiva definita astfel: daca B 0 B,
B 0 = {bi1 , . . . , bik }, atunci fie (B) = (f : A B), f(aij ) = bij ; rezulta ca numarul functiilor strict cresc
atoare
este Ckn . Deoarece o multime cu k elemente se poate ordona n k! moduri, deducem egalitatea Ckn = Akn /k!.
= {f : N N | f crescator}; atunci
e) Fie Nn = {1, 2, . . . , n}, F = {f : Nk Nn+k1 | f strict crescator} si F
n
k
F, (f)(i)
(f) = f(i) (i 1), unde i N .
=C

+ (i 1) si : F F,
k . Fie : F
=
f(i)
|F| = Ckn+k1 si |F|
n
k
Vedem usor c
a si sunt functii bine definite, = 1F si = 1F .
Exercitiul 135. a) Dac
a n = n1 + n2 + + nk este o partitie a lui n, atunci fie si = n1 + + ni
{1, . . . , n 1}. Partitia lui n respectiv sirul strict crescator s1 , s2 , . . . , sk1 se determina reciproc; rezult
a c
a
num
arul partitiilor lui n este Ck1
.
n1
b) Dac
a n = n1 + n2 + + nk este o partitie a numarului natural n, fie si = n1 + + ni {0, . . . , n}.
Partitia lui n respectiv sirul strict cresc
ator s1 , s2 , . . . , sk1 se determina reciproc; rezulta ca numarul partitiilor
k1 .
lui n este C
n+1
Exercitiul 136. a) Dac
a f : A B este injectiv si r : B A este o inversa la stanga a lui f, atunci r(b) = f1 (b)
dac
a b Im f si r(b) A, dac
ab
/ Im f; rezulta ca numarul inverselor la stanga ale lui f este |Hom(B \ Im f, A)| =
knk .
b) Presupunem c
a B = {b1 , . . . , bn } si |f1 (bi )| = ki . Daca s : B A f este o inversa la drepta a lui f, atunci
avem ki posibilit
ati de alegere pentru s(bi ), deci f are k1 kn inverse la drepta.
Sn
Exercitiul 137. a) Fie Ai = {a N | 1 a m, pi |a}, 1 i n. Atunci |Ai | = pmi si (m) = m \ | i=1 Ai |;
mai departe
m
|Ai1 Aik | = {a N | 1 a m, pi1 pik |a}| =
,
pi1 pik
deci

n
X
X
1
1
1
=
(m) = m 1
+
+ (1)n
pi
pi1 pi2
pi1 . . . pin
1i1 <i2 n
i=1

 

1
1
=m 1
1
.
p1
pn
b) Fie Ai = { Sn | (i) = i}, si c
a observam ca |Ai1 Aik | = |{ Sn | (ij ) = ij , 1 j k}| = (nk)!;

82

9 Indicatii si solutii

rezult
a c
a num
arul c
autat este
n! |

n
[

Ai | = n! C1n (n 1)! + C2n (n 2! + + (1)n Cn


n (n n)! =

i=1



1
1
1
1
= n! 1 + + + (1)n
.
1! 2! 3!
n!
k
Exercit
/ Im f} Hom(A, B \ {bi }), deci |Ai | = (n 1)S
. Vedem
Sn iul 138. Pentru 1 i n fie Ai = {f : A B | bi
n
k
c
a i=1 Ai este multimea functiilor nesurjective; rezulta ca numarul functiilor surjective este n | i=1 Ai |.
k
Deoarece |Ai1 Ail | = (n l) , afirmatia rezulta din principiul includerii si al excluderii.

Exercitiul 140. a) Fie |B| = n si : Homsz (A, B) En (A), (f) = ker f. Daca En (A), atunci exist
ao
functie bijectiv
a g : A/ B, si dac
a g = g p , atunci (f) = ker f = , deci este surjectiv; daca f, f 0 : A B
sunt dou
a functii surjective, atunci ker f = ker f 0 exista g : B B astfel ncat f 0 = g f, deci |(ker )hfi| = n!;
de aici rezult
a c
a S(k, n) = |En (A)| = s(k,n)
n! .
b) Num
arul partitiilor este egal cu num
arul relatiiilor de echivalenta.

Exercitiul 142. In prima clas
a alegem k1 elemente din k elemente numarul posibilitatilor este Ckk1 = kk1 ; n

1
a doua clas
a alegem k2 elemente din k k1 elemente numarul posibilitatilor este kk
. Continuand, n clasa r
k2

k(k1 ++kr1 )
alegem kr elemente din k(k1 + +kr1 ) elemente, deci numarul posibilitatilor este
. La al n-lea
kr

k(k1 ++kn1 )
k!
k!
pas num
arul posibilit
atilor este 1; rezult
a c
a numarul partitiilor este k1 !(kk1 )! . . .
= k1 !...k
.
kn
n!

Bibliografie
[1] Adamson, I.: A Set Theory Workbook. Birkhauser, Boston, 1998.
[2] Bilaniuk, S.: A Problem Course in Mathematical Logic. http://euclid.trentu.ca/math/sb/pcml/pcml-16.pdf.
Trent University, Ontario, 2003.
[3] Breaz, S., Covaci, R.: Elemente de logic
a, teoria multimilor si aritmetic
a. Ed. Fundatiei pentru Studii
Europene, Cluj-Napoca, 2006.
[4] Epp, S.: Discrete Mathematics with Applications. 4th ed. Brooks/Cole, Boston, 2011.
[5] Gallier, J.: Discrete Mathematics. 2nd ed. Springer Verlag, New York, 2011.
[6] Gr
atzer, G.: Universal Algebra. 2nd ed. Springer Verlag, Berlin, 2008.
[7] Gr
atzer, G.: Lattice Theory: Foundation. Birkhauser, Basel, 2010.
[8] Halmos, P.: Naive Set Theory. D. Van Nostrand Company Inc., Princeton, 1974.
[9] Kneale, W., Kneale, M.: The Development of Logic. Oxford University Press, London, 1985.
[10] Krantz, S. G.: Discrete Mathematics Demystified. McGraw-Hill, New York, 2009.
[11] Krantz, S. G.: The Proof is in the Pudding. The Changing Nature of Mathematical Proof. Springer Verlag,
New York, 2011.
[12] Lavrov, I.A., Maksimova, L.L.: Probleme de teoria multimilor si logic
a matematic
a. Ed. Tehnica, Bucuresti,
1974.
[13] Levy, A.: Basic Set Theory. Dover Publications, New York, 1979.
[14] Lidl, R., Pilz, G.: Applied Abstract Algebra. Springer-Verlag, Berlin, 1998.
[15] Manin, Yu. I.: A Course in Mathematical Logic for Mathematicians. 2nd ed. Springer-Verlag, New York,
2010.
[16] M
arcus, A., Sz
ant
o Cs., T
oth L.: Logika es halmazelmelet. Scientia, Cluj-Napoca, 2005.
[17] N
ast
asescu, C.: Introducere n teoria multimilor. Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[18] Purdea, I., Pic, Gh.: Tratat de algebr
a modern
a I. Ed. Academiei, Bucuresti, 1977.
[19] Purdea, I.: Culegere de probleme de algebr
a. Relatii, functii si algebre universale. Litografia Univ. BabesBolyai, Cluj-Napoca, 1996.
[20] Ross, K. A., Wright Ch., Discrete Mathematics. Pearson Education, New Jersey, 2003.
Resurse online:
http://en.wikipedia.org/wiki/Set theory
http://en.wikipedia.org/wiki/Logic
http://en.wikipedia.org/wiki/Foundations of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/Philosophy of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/History of mathematics
http://en.wikipedia.org/wiki/History of logic
83

Glosar
sir Cauchy, 61

grafic, 29

aranjamente, 69
aranjamente cu repetitie, 69
asem
anare, 44
axioma lui Arhimede, 58
axiomele lui Peano, 56

imagine, 39
implicatie, 6
infimum, 45
legea contrapozitiei, 8
legea dublei negatii, 8
lema lui Zorn, 48

clas
a, 24
clas
a de echivalent
a, 37
codomeniu, 29
combin
ari, 69
concluzie, 10
conditia inductivit
atii, 47
conditia lanturilor descresc
atoare, 47
conditia minimalit
atii, 47
conjunctie, 6
elementar
a, 9
consecint
a, 10
continuum, 68
contrapozitie, 11
corp ordonat, 61
cuantificator, 14, 17

mag, 39
maximum, 44
metoda
formelor normale, 9
metoda diagonala a lui Cantor, 67
minimum, 44
modus ponens, 8, 10
modus tollendo ponens, 11
modus tollens, 10
multime, 22
vida, 22
multime factor, 37
multime selectiva, 48
multime total ordonata, 43
multimea partilor, 22
multimi artiniene, 47

diagram
a comutativ
a, 30
diagrame Hasse, 43
disjunctie, 6
elementar
a, 9
domeniu de definitie, 29

negatie, 6
paradox, 48
partitie, 37
permutare, 69
premiza, 10
principiul dualitatii, 54
problema deciziei, 8
proiectia canonica, 33, 39

echivalent
a, 6
element maximal, 45
element minimal, 45
familie de elemente, 30
familie de multimi, 30
FNC, 9
FND, 9
form
a normal
a
conjunctiv
a, 9
disjunctiv
a, 9
formul
a
atomic
a, 5
contradictie, 7
limbaj de ordinul nt
ai, 15
propozitional
a, 5
satisfiabil
a, 7
tautologie, 7
formulele lui de Morgan, 8
functia caracteristic
a , 35
functie Boole, 54
functie de adev
ar, 6
functie selectiv
a, 48

reductio ad absurdum, 8, 10
relatie
antisimetric, 36
binara, 26
diagonala, 26
omogena, 26
reflexiv, 36
simetric, 36
tranzitiv, 36
reuniunea disjuncta, 34
silogism, 8
simbol
limbaj de ordinul ntai, 14
logica propozitiilor, 5
subformula, 5
84

GLOSAR
submultime, 22
substitutie, 5
supremum, 45
tautologie, 17
teorema
de compactitate, 20
Frege-Lukasiewicz, 13
G
odel, 20
Herbrand, 12
teorema de incompletitudine a lui G
odel, 59
teorema lui Zermelo, 48
teorema recurentei, 57
variabil
a, 15
legat
a, 15
liber
a, 15

85