Rezumat

Rouquette, Michel-Louis. (2002). Despre cunoașterea maselor. Eseu de psihologie politică.

Polirom, Iași. Paginile 13-32.

Introducere
Individul care aparține unei mase nu este transformat intr-un automat impersonal: el percepe,
dorește, interpretează, se emoționează, iși păstrează mai mult sau mai puțin identitatea. Le
Bon numea masa: sufletul mulțimii.
Durkheim: gr umane sunt caracterizate de o anumită manieră de a gândi, de a simți și de a
trăi, diferită de maniera care ii caracterizează pe membrii lor atunci când aceștia gândesc,
simt și trăiesc izolat. Or, tot ceea ce afirmăm despre mulțimi, despre adunările efemere, se
aplică, a fortiori, la societăți, care nu sunt altceva decât mulțimi permanente și organizate.
Instituțiile transcend reacțiile, calculele sau aspirațiile individuale.
Domeniul psihologiei maselor se află intre: procesele care iși au sediul in individul aflat intr-
un context de masă și caracterizare generală a maselor, considerate o categorie impersonală.
Adică, cunoașterea constă in definirea masei drept obiect fenomenal și conceptual in același
timp, insă, acest obiect ridică problema articulării dintre individual și colectiv (zvonurile,
ideologiile etc): Societatea trebuie studiată prin om, iar omul prin societate: cei care doresc să
trateze separat politica și morala nu vor ințelege niciodată nimic din cele două. (Rousseau).
Psihologia maselor integrează variabilele psihologie in cadrul unui model general al
dinamicii grupurilor și adunărilor.
Gruparea socială la Gurvitch= o unitate colectivă reală, insă parțială, observabilă in mod
direct și fondată pe atitudini colective, continue și active, având de atins un scop comun.
Adunarea= ține in mod egal de experiența perceptivă și de elaborarea conceptuală.
Raportat la fenomenalitate, mulțimea este un dat perceptiv care se vede și se aude, este
episodică, este un eveniment; masa nu este neapărat un dat perceptiv, este de durată, este o
matrice de evenimente.
Le Bon: mulțimea nu este in mod necesar o adunare de oameni. Impresiile mai multor
indivizi, reunite prin presă, poate conferi indivizilor aptitudinile unei mulțimi.
Tarde: publicul este o mulțime dispersată, in cadrul căreia influența reciprocă a spiritelor a
devenit acțiune la distanță.
Moscovici: masa= ansamblu tranzitoriu de indivizi egali, anonimi și asemănători, in sânul
căruia ideile și emoțiile fiecăruia au tendința să fie exprimate spontan.

Masa= produsul structural al unei identități de determinări ecologice și ideologice; aceasta se

poate manifesta prin fenomene diverse, coerente (dacă le raportăm la condiții generale de
producție și la niște procese definite abstract), situate dincolo de anecdotele pe care le
furnizează observația.

Cap 1: Ecologia maselor

Odată cu apariția democrației (a cetățeniei formale și egalitare), masa a devenit o miză
politică. Politica internă se definește, astfel, prin gestiunea maselor; opinia publică devine un
factor de guvernare, iar influența colectivă un element tactic.
Societatea religioasă, de ex, privită in ansamblu, nu avea aceeași natură, iar comunitatea
credincioșilor nu a constituit niciodată o masă. Acțiunea comună a credincioșilor se dezvoltă
in mulțime, eventual cristalizată in sectă. (pag 17-18). Mulțimile și sectele relig erau de fapt
finalizate intern, neavând o existență durabilă. In prezent, masa e permanentă deoarece nu se
mai deosebește de formele moderne ale sociabilității.
Mediul maselor
Condițiile ce au provocat permanența și disponibilitatea maselor:
 1. Concentrarea populației- urbanizarea progresivă din epoca industrială. Adunarea
devine un fapt constitutiv al cotidianului (in mijloacele de transport, in magazine etc).
Se dezvoltă un sentiment al condiției comune; dificultățile ce apar mereu ici și colo
devin probleme de societate; virtuțile private sunt canalizate in sânul organismelor
publice și para-publice; raportul cu natura devine un raport cu vecinătatea.
2. Dezoltarea comunicării formalizate: progresele tehnice au permis creșterea vitezei
transmiterii și sporirea nr destinatarilor. Prin aceasta, mijloacele de comunicare
asigură permanent construirea și consolidarea referințelor comune. Astfel, mijl de
comunicare devin instituții morale. La incep sec, apare noțiunea de opinie publică.
Mediul devine accesibil doar prin imagini și cuvinte. Sistemele de comunicare sunt
reglate de masivitatea audienței lor (competiția mass-mediei televizate in audiență).
Informația devine o marfă, destinatarul fiind perceput in primul rând ca consumator,
media fiind expresia caracteristică și reproductivă a uneia din figurile constitutive ale
mediei.
3. Economia de consum= in curs de mondializare; contribuie la fixarea populațiilor in
aceeași rețea de valori și obișnuințe (dacă induce o cultură omogenă). Universul
obiectelor ce pot fi cumpărate constituie o referință unitară. Oricine poate crede că
alege, diferențiindu-se in cadrul posesiunii și utilizării, in realitate alegerea fiind o
acțiune previzibilă. Statusul de consumator a ajuns să fie definitoriu pt sociabilitatea
contemporană.
Conceptele corespondente celor 3 condiții sunt: nr, comunicarea și economia.
Trăsăturile realizate de Canetti, corelative condițiilor de mediu:
- Masa tinde să crească, destinul ei fiind să absoarbă un nr cât mai mare de indivizi
- Masa tinde să instituie in cadrul său egalitatea absolută
- Masa urmărește densitatea, scopul său fiind să ocupe un volum compact.
- Masa impune existența unei direcții comune apte să ii mobilizeze pe toți membrii săi,
acceptându-le egalitatea funcțională.
Fiecare masă iși are propriul ecou in cadrul ideologiei corespondente, conturându-se ca ființă
cu caracteristici proprii.

Periferiile orașului
Masa= nr + concentrarea in durata comprimată a unei simultaneități. Comunicarea și
consumul intervin ulterior.
Omul izolat a fascinat sec 18, insă, acesta nu a avut un rol, pt a se adapta având nevoie să se
reformeze. Individul invață să se diferențieze și să se identifice prin vecinătate, conflict și
schimb. Cele mai multe realizări umane sunt rezultatul unui proces in cadrul căruia individul
joacă un rol pe care nu il poate ințelege pe deplin. (F. von Hayek).
Ca sistem, ordinea politică organizează și constrânge fără ca oamenii pe care ii organizează și
constrânge să ințeleagă acest fapt. Drepturile cetățeanului se bazează pe această neințelegere.
Revoltele sau revoluțiile nu traduc decât capacitățile de adaptare sau crizele temporare ale
acestui ansamblu coeziv, a cărui reglare internă este uimitoare.
Edificarea orașului ca ansamblu fizic și instituție, coincide cu inceputul instaurării istoriei.
(pg 23). Dacă rațiunea este produsă de varietățile sale de rațiune de stat și istorică, atunci nu
poate justifica sau facilita ințelegerea a ceea ce o precede și o inspiră. Inceputurile pe care
incercăm să i le imaginăm sunt artificii ingenioase. Un exemplu sunt cartierele mărginașe,
care fie subzistă ca atare pe o perioadă lungă de timp, fie sunt inglobate in aglomerarea
urbană. Venite dinspre centru, valurile se sparg in cartiere, cunoscând tulburări (valuri de
expulzați, curente centrifuge ale meseriilor etc). Periferia orașului este ceea ce definește cu
cea mai mare greutate.
Discursul politic este contemporan cu importanța etică și practică acordată adunărilor. Ideea
conform căreia pt a guverna treb să convingi decurge din existența dreptului de vot, ce
sporește odată cu nr celor ce votează. Astfel, discursul politic are legătură cu generalizarea
orașului, iar discursul politologic este contemporan cu acesta.
Spre deosebire de discursul naturalist, al științelor, discursul politic nu este sancționat de
raportarea la adevăr, ci la eficacitate. Doar o iluzie occidentală recentă contrazice această
idee, spunând că cel ce convinge mai multă lume are dreptate.
Orașul= construct mental care constribuie la procesele de invățare socială și la mijloacele
formale de educație; este un ansamblu de concepte, atitudini, noțiuni, in cadrul căruia pot fi
identificate in mod recurent elementele constitutive/efectele mentalităților. Mediul urban este
un cod, este codificat, deoarece este organizat ca un ansamblu de mesaje cu ajutorul unor
semne constituite intr-un sistem și aparțin unei culturi/subculturi determinate (pg 25).
Multe din problemele politice și morale care ne preocupă decurg din gestiunea forțată a
cantităților mari. Atunci când ii este conferită numărului, puterea se generalizează, invadând
fiecare fisură a cotidianului. Prin diminuarea nr posibilelor, coeziunea masei reprezintă o
sărăcire, la fel cum politica maselor este o aservire.
Orașele concentrează mijloacele diverse care permit satisfacerea nevoilor, dorințelor și partea
de vis sau de mizerie a insului; paradoxal, adăpostesc indivizii in comunitatea singularității
lor. Această distribuție diferențiată a spațiului este in prezent utilizată in folosul concentrării
agregative a serviciilor și ofertelor acestora.
Exită o realitate totalitară, impodobită cu tentațiile comodității. Datorită acestor noi lăcașuri
de cult, a apărut o cultură. Cei ce se adună in acestea se aseamănă prin acest fapt. Toți sunt
egali prin faptul că aud același discurs. Acțiunea publicitară a devenit proliferată, ajungând să
fie considerată emblematică pt o civilizație. Fețeta comercială și practică a existenței noastre
reflectă astfel fațeta politică a acesteia, care trimite in mod obligatoriu la expresia sa discursiv
constitutivă. In acest sens, avem povestea văii Hinom, unde omul devine o punte intre natură
și spirit. Insă, sacrifiiile aduse unui zeu il determină pe rege să transforme valea intr-o
metaforă a infernului, locul unde se aruncă tot ce și-a pierdut valoarea.

Emblema
Nu există masă mobilizată fără o emblemă distinctivă. Dusă la extrem, aceasta conduce la
uniformă și la ritual: indivizii se confundă, toate gesturile devin previzibile. Exterioritatea
maselor este chiar interioritatea acestora, emblema indeplinind o serie de funcții esențiale:
- Ea reprezintă, in sensul in care un semn arbitrar trimite la concepte și la afecte
comune; declanșează un rezumat; ajunge să nu mai fie disociată de concept; valoarea
reprezentativă a acesteia este chiar recunoscută de adversarii săi.
- Repr un suport de identitate, permițând individului să iși recunoască propria
apartenență, și un suport de identificare, oricine putând recunoaște apartenența
celorlalți, prieteni sau dușmani; inutile in cadrul gr mici, in care sociabilitatea se
reglează in funcție de indicii mai subtile.
- Este sacră, adică separată de celelalte reprezentări; marchează zona de fraternitate;
frecvent, ea evocă emblema trecutului,implicând o promisiune a viitorului.
Emblema nu este ascunsă, ci etalată in spațiul public. Emblema multiplicată nu are
insemnătate, insă repetarea ei relevă puterea. Emblema reduce incertitudinea.