Funcțiile socio-culturale ale mass-mediei

Tipologii și terminologii

Pentru foarte mulți gânditori, societatea umană apare ca un ansamblu integrat de elemente,
ansamblu în care fiecare parte îndeplinește o activitate specificã, necesarã menținerii în viațã a
întregului. Aceste activități răspund unor nevoi individuale și colective de continuitate, ordine,
integrare, conducere, adaptare etc. Dintr-o asemenea perspectivã funcționalistã, mass-media, ca
parte a ansamblului social, rãspunde anumitor necesitãți și îndeplinește, în consecințã, anumite
funcþii. Acceptarea acestor principii implicã stabilirea unei liste coerente de funcþii, fapt ce nu
este posibil decât dacã pornim de la o altã listã, anterioarã: aceea a nevoilor care îºi gãsesc
soluþia în apelul la mass-media. Cum însã nevoile umane nu sunt fixate o datã pentru totdeauna
(nu sunt ancorate numai în biologie, ci sunt ºi produse ale dezvoltãrii culturale) ºi cum presa a
rãspuns, de-a lungul timpului, unor solicitãri multiple, atât ale indivizilor, cât ºi ale grupurilor,
stabilirea unei asemenea liste nu este o sarcinã chiar atât de uºoarã. Diferitele cercetãri sau eseuri
consacrate mass-mediei au condus la identificarea unor serii de funcþii. Astfel, într-un studiu
considerat acum clasic, H. Lasswell a definit trei funcþii: supravegherea mediului înconjurãtor,
corelarea diferitelor pãrþi ale societãþii ºi transmiterea tradiþiilor de la o generaþie la alta.
Nuanþând acest model, C.R. Wright va propune o schemã amplã, care integreazã distincþiile
formulate de un alt sociolog american, R.K. Merton, între funcþii (consecinþe favorabile
menþinerii sistemului) ºi disfuncþii (consecinþe defavorabile), precum ºi între funcþiile
manifeste (consecinþe aºteptate, previzibile ºi evidente) ºi funcþiile latente (consecinþe
neaºteptate, imprevizibile ºi greu de identificat la o privire superficialã). Astfel, modelul lui
Wright (1964, p. 98) propune urmãtoarea schemã de întrebãri ºi rãspunsuri:

1) funcþiile 3) manifeste

Care sunt: ori ori

2) disfuncþiile 4) latente

ale: pentru:

5) supravegherii (ºtirile) 9) societate

6) corelãrii (comentariile) 10) indivizi

7) transmiterii culturale (educaþia) 11) subgrupuri

8) divertismentului 12) sisteme culturale

Un alt sociolog american, Leo Thayer (1982, pp. 138-146), va identifica ºapte funcþii ale presei:
de socializare (oferã material pentru discuþiile dintre oameni); de identitate (ritmeazã existenþa
noastrã cotidianã, dându-i un contur specific); de mitologizare (creeazã modelele simbolice de
profunzime ale culturii noastre); de compensare (oferã experienþe afective, vicariale); de
informare (distribuie date despre realitate); de divertisment (transmite mesaje care ocupã timpul
liber); de educaþie (contribuie la modelarea indivizilor). Michael Real (1989, pp. 251-255)
susþine cã presa ajutã indivizii sã se orienteze în activitãþile lor zilnice, faciliteazã relaxarea ºi
evaziunea, permite întãrirea identitãþii personale, asigurã perpetuarea moºtenirii culturale, oferã
formule comune, uzuale de gândire ºi exprimare, defineºte o sumã de categorii de interpretare a
lumii, furnizeazã compensaþii pentru frustrãri, contribuie la realizarea coeziunii sociale,
faciliteazã implantarea noului în societate, valideazã simbolurile ºi miturile unei culturi etc. F.
Balle, autorul unei sinteze de referinþã (1998, p. 506), rãmâne fidel modelului bazat pe trei
funcþii: de inserþie socialã, de recreere, de purificare sufleteascã, iar M. Mathien (1998, pp. 43-
47) opteazã pentru ºapte funcþii: de evaziune, de coeziune socialã, de distribuire a cunoºtinþelor,
de depozitare a actualitãþii, de ghid al actualitãþii, de recreere, de purificare. Dupã M. Wiley,
presa îndeplineºte cinci funcþii: de a furniza informaþii, de a analiza aceste informaþii, de a oferi
un cadru general de referinþã pentru cunoaºtere, de a distra, de a difuza o cunoaºtere
enciclopedicã (apud J. Cazeneuve, 1976, p. 223). Sintetizând diversele teorii ºi moduri de
abordare, D. McQuail (1987, pp. 71-73) stabileºte douã mari familii de funcþii: (1) pentru
societate în ansamblul ei: de informare, de corelare (socializare), de asigurare a continuitãþii, de
divertisment, de mobilizare; (2) pentru indivizi, luaþi în parte: de informare, de stabilire a
identitãþii personale, de integrare în societate, de divertisment. În faþa unui câmp atât de
fluctuant, în care diferiþi cercetãtori au construit terminologii ºi tipologii diverse, ne propunem o
„repliere asupra unei liste elementare, gândite ca un instrument didactic pentru orientarea
cititorului nefamiliarizat cu acest domeniu.

Funcþia de informare

Prima dintre familiile de funcþii pe care le discutãm aici se referã la nevoia indivizilor ºi
grupurilor de a controla mediul înconjurãtor: oamenii evalueazã, pe baza informaþiilor pe care le
primesc prin mass-media, importanþa evenimentelor ce ar putea sã-i afecteze în mod direct,
anticipeazã unele tendinþe ale vieþii economice, sociale sau politice ºi iau, în cunoºtinþã de
cauzã, anumite decizii. Dimensiunea pragmaticã a acestei funcþii este subliniatã, în terminologia
americanã, prin utilizarea expresiei „funcþie de supraveghere, ce accentueazã statutul de
instrument de control al realului pe care îl are presa. Din fluxul mesajelor ce pãtrund zilnic în
casele noastre, doar o parte oferã informaþii de imediatã utilitate (starea vremii, situaþia
preþurilor, manifestãrile culturale, transportul în comun etc.). O altã parte se referã la fapte ºi
procese mai puþin legate de mediul nostru imediat: ºtirile privitoare la o loviturã de stat dintr-o
þarã aflatã la mii de kilometri depãrtare, la moartea unui mare scriitor dintr-o zonã lingvisticã
inaccesibilã, la descoperirea unei noi planete sau la rezultatele unei regate de iahting nu ne
influenþeazã viaþa zilnicã ºi nu ne oferã puncte de sprijin pentru deciziile cotidiene. În schimb,
asemenea informaþii (sã le numim „generale) formeazã un repertoriu cultural specific, care se
adaugã reprezentãrilor simbolice ºi sistemelor de valori dobândite prin alte canale ºi din alte
experienþe; acest ansamblu de cunoºtinþe ºi convingeri contribuie la crearea concepþiei despre
lume pe care se întemeiazã toate deciziile cotidiene ale indivizilor. Informaþiile generale. Pentru
a rãspunde nevoii indivizilor de a supraveghea lumea înconjurãtoare, o informaþie nu trebuie sã
aibã o utilitate imediatã. Datele privind viaþa politicã internã nu servesc numai unor decizii
conjuncturale, ci acumuleazã elemente pentru o alegere pe care o facem o datã la un anumit
numãr de ani, atunci când ne dãm votul pentru o cauzã, un partid sau un candidat. Deºi nu
suntem specialiºti, urmãrim cotaþiile bursiere, evoluþia inflaþiei, situaþia agriculturii, starea
delincvenþei, diferitele iniþiative legislative, noile descoperiri ºtiinþifice etc. Adunate în adâncul
memoriei, acestea oferã un capital informaþional care poate fi oricând reactualizat, pentru
evaluarea unui eveniment ºi pentru stabilirea unei strategii. Complexitatea fenomenelor din
societatea modernã solicitã un bagaj de cunoºtinþe din ce în ce mai bogat ºi mai subtil; acesta nu
mai poate fi obþinut doar prin experienþe ºi trãiri proprii sau prin contactul direct cu faptele ºi
oamenii din mediul nostru imediat. Între noi ºi lume se insinueazã treptat un mediator, o
instituþie care adunã informaþia, o selecteazã, o ambaleazã în forme accesibile ºi o difuzeazã,
facilitând, prin chiar efortul ei de mediere, accesul nostru la realitate, ceea ce înseamnã cã un
numãr din ce în ce mai mare de oameni, grupuri ºi chiar colectivitãþi enorme depind de mass-
media pentru a stãpâni, înþelege ºi judeca lumea înconjurãtoare. Omul modern posedã o
cunoaºtere infinit mai amplã ºi mai nuanþatã decât aceea a strãmoºilor lui dar, în egalã mãsurã,
infinit mai puþin personalizatã ºi mai puþin concretã decât aceea dobânditã, prin experienþe
directe, de exponenþii societãþilor de tip tradiþional. P. Lazarsfeld ºi R.K. Merton, doi dintre
pãrinþii sociologiei comunicãrii de masã, au observat cã, în urma exploziei mass-mediei (din ce
în ce mai multe ziare, reviste, programe de radio ºi televiziune), oamenii depind tot mai mult de
informaþiile distribuite de aceasta. Deþinând controlul asupra „accesului la lume, presa oferã o
anumitã versiune asupra realului, o imagine mediaticã a evenimentelor, a oamenilor ºi a
conjuncturilor socio-istorice. Fluxul permanent de mesaje difuzate de mass-media învãluie
aproape în întregime indivizii ºi societãþile, nelãsându-le timp de reflecþie, de verificare ori de
analizã criticã a versiunilor oferite. Beneficiind de o cantitate uriaºã de informaþii, ajungând
astfel la o stare de saþietate informaþionalã, omul modern poate deveni apatic, poate renunþa la
simþul critic ºi la abordarea activã a informaþiilor: „El ajunge sã creadã cã a cunoaºte problema
zilei este totuna cu a face ceva pentru controlarea acesteia. Este informat. Este preocupat. ªi are
tot felul de idei despre ceea ce ar trebui fãcut. Drept urmare, „o creºtere a consumului de mass-
media poate, în chip neaºteptat, sã transforme energiile individului, el trecând de la participare
activã la o stare de cunoaºtere pasivã (1972, p. 502). Aceastã consecinþã neprevãzutã a activitãþii
de informare a presei tendinþa supra-informãrii de a crea pasivitate a fost denumitã de cei doi
sociologi disfuncþia de narcotizare.

Informaþiile instrumentale.
În 1945, timp de câteva luni, ziariºtii din presa scrisã din New York au fost în grevã. Profitând de
aceastã întâmplare, sociologul Bernard Berelson a urmãrit, de-a lungul întregului interval,
reacþiile publicului, obligat acum sã facã apel la programele radio pentru a obþine informaþiile
dorite. În studiul What Missing the Newspapers Means (Ce înseamnã lipsa ziarelor), el a arãtat
cã cititorii nu deplângeau atât absenþa informaþiilor generale, cât pe aceea a datelor referitoare la
programele cinematografelor ºi teatrelor, la transportul urban, la starea vremii, la noutãþile din
magazine, la cotaþiile bursiere etc. Aceste rubrici ale ziarelor, privite în mod obiºnuit cu dispreþ
de cãtre ziariºti, constituie, în fapt, o zonã prioritarã de interes pentru public. Graþie unor
asemenea ºtiri, oamenii se orienteazã în „jungla marilor oraºe, dobândesc instrumentele
informaþionale prin care controleazã mediul imediat ºi pe baza cãrora îºi organizeazã viaþa de zi
cu zi. Acest tip de informaþii sunt numite „instrumentale (în bibliografia de limbã englezã) sau
„de serviciu (în cea francezã).

În prezent, o seamã de produse mass-media au în centrul lor distribuirea de informaþii

instrumentale: posturile locale sau specializate de radio ºi televiziune comunicã starea vremii,
situaþia circulaþiei ºi zonele blocate ori foarte aglomerate, evoluþiile comerciale locale,
rapoartele poliþiei, anunþurile primãriei, iniþiativele civice, evenimentele culturale sau sportive
etc. La fel, ziarele ºi revistele de proximitate sunt înþesate cu asemenea informaþii: nevoia de
date de utilitate imediatã asigurã publicul specific pentru publicaþii precum cele consacrate
construcþiei de case sau schimburilor imobiliare, automobilismului, vieþii în gospodãrie,
îngrijirii grãdinii sau programelor de calculator. Toate aceste produse mass-media dau cititorului,
privitorului sau ascultãtorului sentimentul reconfortant al „investiþiei omul cheltuieºte bani sau
timp pentru informaþii care au o valoare de utilizare imediatã, concretã; din aceastã perspectivã,
putem înþelege ºi interesul pentru paginile consacrate „micilor anunþuri (vânzãri, cumpãrãri,
oferte de serviciu, decese, închirieri, schimburi) sau chiar pentru programele de îngrijire a casei,
de reþete culinare sau de tele-shopping. Informaþia de prevenire. Mesajele presei nu prezintã
numai ceea ce s-a petrecut deja (orientare retrospectivã), ci ºi ceea ce s-ar putea întâmpla
(viziune prospectivã). În plus, deoarece descrierea unui eveniment nu epuizeazã implicaþiile ºi
consecinþele sale, informaþiile furnizate de mass-media includ ºi o dimensiune anticipativã. Mai
mult chiar, o seamã dintre materialele difuzate de presã sunt, în mod explicit, axate pe funcþia de
prevenire; dintre acestea, deosebit de familiare ºi utile publicului larg sunt datele referitoare la
starea vremii, prognozele economico-financiare, informaþiile vizând prevenirea unor boli, a unor
incendii sau a unor accidente rutiere, precum ºi mesajele prin care diferite oficialitãþi anunþã
schimbãri ori perturbãri în funcþionarea sistemelor sociale: noi numere de telefon sau noi adrese
ale instituþiilor de interes public, noi legi, noi reglementãri sau proceduri legale, noi trasee ºi
orare ale transportului în comun etc. Pe lângã aceste informaþii, referitoare la evenimente fãrã o
amploare deosebitã, mass-media distribuie frecvent informaþii vizând pregãtirea publicului
pentru confruntarea cu o serie de evenimente neaºteptate ºi nedorite:

a) catastrofe naturale: furtuni, cutremure, erupþii vulcanice, incendii etc.;

b) accidente: explozii, deraieri de trenuri sau drame rutiere, emanaþii radioactive, infestarea apei
sau alte forme de poluare etc.;

c) crize: greve, falimente, remanieri ori cãderi de guverne, scandaluri politice ori financiare,
ameninþãri militare, acte de terorism etc.

În mod normal, informaþiile de prevenire ar trebui sã permitã mobilizarea colectivitãþii ºi

evitarea sau (mãcar) limitarea daunelor: anunþaþi din timp, în cunoºtinþã de cauzã, oamenii ar
trebui sã-ºi schimbe comportamentul, sã ia mãsuri de protecþie, sã evite unele activitãþi ºi sã se
concentreze asupra altora. Prin funcþia de prevenire, mass-media îºi confirmã statutul de
instrument al democratizãrii vieþii sociale: „Deoarece informaþia este accesibilã maselor ºi nu
numai unei elite avertismentele transmise prin presã relevã o funcþie suplimentarã, de dezvoltare
a sentimentelor de egalitarism în interiorul societãþii: toatã lumea are ºanse egale de a scãpa de
primejdia astfel anunþatã (C.R. Wright, 1964, p. 99).

În contact cu informaþiile de prevenire oferite de mass-media, colectivitãþile ºi indivizii nu

adoptã întotdeauna comportamentul raþional scontat.

a) De multe ori, datele furnizate de presã nu sunt luate în serios sau sunt minimalizate: de la
fumãtorul care nu crede în avertismentele specialiºtilor pânã la întreprinderile care polueazã
natura cu deºeuri, fãrã a þine seama de datele publicate în presã, exemplele de acest fel sunt
nenumãrate. Un caz tipic în acest sens este cel petrecut în 1979 în statul Texas: deºi mass-media
au anunþat cu insistenþã apropierea unei tornade, numeroºi motocicliºti au ieºit pe ºosele,
ignorând apelurile specialiºtilor; acest fapt a condus la creºterea numãrului accidentelor,
dovedind astfel cã informaþia de prevenire nu declanºeazã întotdeauna o reacþie socialã general
pozitivã (S.J. Baran et alii, 1984, p. 278).

a) De multe ori, datele furnizate de presã nu sunt luate în serios sau sunt minimalizate: de la
fumãtorul care nu crede în avertismentele specialiºtilor pânã la întreprinderile care polueazã
natura cu deºeuri, fãrã a þine seama de datele publicate în presã, exemplele de acest fel sunt
nenumãrate. Un caz tipic în acest sens este cel petrecut în 1979 în statul Texas: deºi mass-media
au anunþat cu insistenþã apropierea unei tornade, numeroºi motocicliºti au ieºit pe ºosele,
ignorând apelurile specialiºtilor; acest fapt a condus la creºterea numãrului accidentelor,
dovedind astfel cã informaþia de prevenire nu declanºeazã întotdeauna o reacþie socialã general
pozitivã (S.J. Baran et alii, 1984, p. 278).

b) În alte cazuri, aceste informaþii produc o reacþie opusã celei scontate: ele sunt exagerate,
deformate, amplificate paroxistic. Drept urmare, în loc sã genereze strategii ºi acþiuni raþionale
de combatere a evenimentului respectiv, ele declanºeazã o reacþie (în lanþ) de panicã. Sociologii
ºtiu cã grupurile ºi colectivitãþile distorsioneazã informaþiile, le prelucreazã, prin „derapaje
afective, în logica zvonurilor, fabricã false informaþii sau chiar „legende fabuloase. Edgar Morin
a analizat, într-o superbã lucrare, La rumeur d’Orléans (Zvonul din Orléans), un caz clasic de
isterie socialã: pornind de la câteva bârfe referitoare la dispariþia (neconfirmatã) a unor fete,
despre care s-a presupus cã ar fi fost „rãpite de negustorii de carne vie, întregul oraº, inclusiv
presa, a cãzut într-o psihozã a rãpirilor, care era pe punctul de a degenera în linºaje ºi acte
violente (E. Morin, 1969). Un alt caz edificator este cel oferit de un reportaj difuzat de
televiziunea americanã în 1983, în care se arãta cã o parte dintre merele roºii aflate în comerþ
fuseserã contaminate cu o substanþã chimicã. În scurtã vreme, consumatorii au fost convinºi cã
toate merele roºii erau contaminate: magazinele le-au scos din rafturi, iar ºcolile le-au interzis
copiilor sã consume mere roºii în timpul pauzei. Deºi nu au existat dovezi certe cã substanþa
respectivã contaminase toate fructele, publicul, ºocat de gravitatea informaþiilor primite, a
supradimensionat amploarea fenomenului ºi a reacþionat exagerat (vezi R. Hiebert et alii, 1991,
p. 418). Panica sau nepãsarea pot fi considerate disfuncþii în raport cu funcþia de informare.

În seara zilei de 19 decembrie 1973, canalul american NBC a difuzat, ca de obicei, programul de
divertisment „Tonight Show starring Johnny Carson, program ce se bucura, datoritã farmecului
animatorului Johnny Carson, de un mare succes. Cu câteva ore înainte de începerea show-ului,
unul dintre textieri i-a atras atenþia lui Carson asupra unei ºtiri; conform acesteia, un congresman
criticase guvernul pentru cã rezerva naþionalã de hârtie igienicã era prea micã. Ideea i-a surâs lui
Carson, care a dezvoltat-o în timpul spectacolului într-o cascadã de gaguri. S-a întâmplat însã ca
o seamã de ascultãtori, încredinþaþi cã aluziile ironice ale actorului ascundeau un substrat real,
sã ia gluma în serios. În dimineaþa urmãtoare ei s-au grãbit sã cumpere hârtie igienicã pentru a-ºi
completa proviziile. Treptat, zvonul cã nu se va mai gãsi hârtie igienicã s-a rãspândit, fãrã nici o
legãturã cu contextul hilar din care informaþia fusese extrasã. Alþi americani au plecat spre
diverse magazine ca sã cumpere hârtie igienicã. Diferiþi cumpãrãtori, vãzând oameni cu
cãrucioarele pline de suluri, au dedus cã se va întâmpla ceva ºi au trecut ºi ei la achiziþionarea de
hârtie igienicã. În scurt timp, magazinele ºi apoi depozitele, cu stocuri calculate pentru un
consum normal, s-au golit de preþiosul produs, stivuit acum în casele cetãþenilor. Cei care n-au
apucat sã-ºi cumpere hârtie igienicã, vãzând rafturile goale, au tras singura concluzie „logicã: pe
piaþa americanã este o crizã de hârtie igienicã. Prin urmare, au început sã o caute, cu disperare,
prin diferite alte magazine, mãrind cererea ºi amplificând senzaþia unei crize a produsului. În
zadar au intervenit diferite autoritãþi, încercând sã tempereze populaþia agitatã, în zadar au oferit
explicaþii normale ºi „raþionale, în zadar însuºi Johnny Carson a precizat, în show-ul sãu, cã
totul a fost doar o glumã; toatã lumea era convinsã cã SUA este ameninþatã de o crizã a hârtiei
igienice (J. Dominick, 1983, pp. 36-37).

Funcþia de interpretare

O ºtire nu este doar o sumã de informaþii. O ºtire este o viziune, cultural determinatã, asupra
unor informaþii. Altfel spus, conþinutul unei ºtiri sintetizeazã informaþiile respective ºi
semnificaþiile atribuite lor; textele jurnalistice oferã atât datele concrete, cât ºi înþelesul ce poate
fi atribuit evenimentelor sau stãrilor prezentate. Aºadar, odatã cu faptele, ele oferã ºi o
interpretare a acestora.

Prima ºi (poate) cea mai importantã formã de interpretare constã în chiar decizia de a face
publicã (sau de a ignora) o anumitã informaþie. Simplul gest de a selecta, din noianul de date
care asalteazã zilnic o redacþie, un numãr limitat de ºtiri ºi materiale implicã atât o judecatã de
valoare, cât ºi un proces, nu întotdeauna perfect conºtientizat, de interpretare a realului în funcþie
de un ansamblu de norme, reprezentãri, simboluri, principii etc. Dupã acest prim filtru urmeazã o
altã treaptã de interpretare: stabilirea prioritãþilor. Astfel, în fiecare zi, un grup restrâns de
oameni stabileºte o ierarhie a evenimentelor, plasându-le în partea superioarã a paginilor de ziar
sau în partea iniþialã a programelor de ºtiri din radio ºi televiziune. Acest act, devenit un simplu
gest de rutinã, implicã o profundã responsabilitate socialã: dacã acceptãm adevãrul cã tot mai
multe colectivitãþi depind, pentru cunoaºterea lumii în care trãiesc, de informaþiile oferite de
presã ºi dacã ºtim cã ierarhiile pe care jurnaliºtii le propun influenþeazã judecãþile publicului,
atunci este evident cã alegerile ºi clasificãrile oferite de mass-media configureazã imaginea
socialã a evenimentelor „zilei, cu vârfurile ºi coborâºurile ei, cu prioritãþi ºi zone de dezinteres.

Oamenii simt nevoia ca lumea care îi înconjoarã sã le fie prezentatã în mod ordonat ºi coerent,
încãrcatã cu un anumit sens ºi ordonatã dupã o anumitã ierarhie, astfel încât, pornind de la aceste
clasificãri ºi interpretãri, sã poatã lua mai uºor deciziile inerente existenþei de zi cu zi. Între alþi
„ordonatori ºi „semnificatori ai lumii înconjurãtoare (cum ar fi pãrinþii, oamenii în vârstã,
prietenii de încredere, preoþii, profesorii, liderii politici etc.), reprezentanþii mass-mediei ocupã
un loc din ce în ce mai important: „Jurnaliºtii sunt adesea ºi în mod esenþial mediatori,
vulgarizatori ai cunoºtinþelor ºi faptelor altor persoane. ªi asta în condiþiile în care actualitatea
are ceva «bastard» în ea: noul apare în durere ºi în dezordine. Jurnalistul vrea sã aducã ordine, sã
claseze, sã ierarhizeze, sã lege, sã relativizeze, sã analizeze ºi chiar sã explice (M. Palmer, 1994,
p. 107).

Dacã selectarea ºi ierarhizarea informaþiei reprezintã forme directe ºi implicite (dar la fel de
puternice) de interpretare, punerea în context ºi comentarea ºtirilor constituie forme directe,
asumate, de semnificare a evenimentelor. La începuturile ei, presa a fost dominatã de exprimarea
opiniilor: revistele ºi ziarele se adresau unui public cultivat, care dorea sã dezbatã diverse teme
(filosofice, morale, politice, artistice), sã urmãreascã lupta dintre interpretãri, opinii ºi
contraopinii referitoare la probleme de interes major. Aºa cum observa sociologul englez E.
Shils, în secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea presa se situa în sfera „seriozitãþii: ziariºtii (de
obicei literaþi sau oameni politici) se adresau „claselor gânditoare (clerici, oameni de afaceri,
intelectuali, politicieni), care preluau mesajele lor, nu pentru a cãuta informaþii ori divertisment,
ci pentru a gãsi idei ºi dezbateri. În mod paradoxal, peste câteva sute de ani, când au apãrut noi
canale de comunicare (radioul ºi televiziunea), mentalitatea publicului se schimbase radical,
astfel încât, în aceste medii, genurile de opinie au fost marginalizate, iar în SUA chiar interzise
de cãtre Comisia Federalã de Comunicaþii. Istoricii presei americane considerã cã începerea
seriei de emisiuni „See It Now, în 1952, în care un foarte cunoscut anchorman, E.R. Murrow, a
introdus, alãturi de reportaje, puncte de vedere ºi dezbateri contradictorii, a marcat un moment de
hotar în deschiderea acestor medii cãtre emisiunile de opinie. Ulterior, un program de dezbateri
ca „Nightline, realizat de Ted Koppel în anii ’80, avea sã ajungã la audienþa de 5-7 milioane de
telespectatori pe searã, pentru ca, în prezent, un talk-show celebru precum cel al lui Oprah
Winfrey sã aibã audienþe de peste 30 de milioane de telespectatori.

Presa modernã s-a construit pe baza unei convenþii, consideratã de mulþi cercetãtori ºi jurnaliºti
o regulã de aur a jurnalisticii: separarea prezentãrii evenimentelor de opiniile personale ale celor
care le relateazã. În formã concentratã, aceastã idee a fost sintetizatã în 1992 de G.P. Scott, editor
la ziarul englez The Guardian: „Faptele sunt sacre, comentariile sunt libere (Facts are sacred,
comments are free). Respectarea cu stricteþe a acestei reguli caracterizeazã îndeosebi jurnalismul
american ºi englez; în schimb, o veche tradiþie a jurnalismului „european considerã cã faptele
pot fi însoþite de opinii ºi comentarii care implicã personalitatea jurnalistului, cu condiþia ca
acesta sã nu distorsioneze prezentarea întâmplãrilor prin formulãri subiective sau rãu
intenþionate. În acest sens, remarcele unui distins profesor de jurnalism, Pierre Albert, sunt
relevante: „Jurnalismul francez a fost întotdeauna mai mult un jurnalism de expresie decât unul
de observare. […] Pe lângã prezentarea faptelor, el a fost preocupat ºi de expunerea ideilor; pe
lângã analiza situaþiilor, a fost preocupat ºi de critica intenþiilor. Prin aceasta, el este
fundamental deosebit de jurnalismul anglo-saxon, pentru care ºtirea a avut întotdeauna prioritate
în faþa comentariului (1983, p. 28).

Interpretarea nu este prezentã numai ca un adaos în conþinutul informaþiilor  prin selecþie, prin
evaluarea evenimentelor ori prin semnificarea în actul scrierii ºi prin poziþionarea în ansamblul
produsului mediatic; ea se concretizeazã ºi în forme proprii de exprimare, în genuri jurnalistice
bine determinate.

Editorialul prezintã poziþia ziarului într-o anumitã problemã (ceea ce explicã faptul cã, frecvent,
el apare fãrã semnãturã). Marile publicaþii sau posturi consacrã o paginã sau o emisiune aparte
articolelor de opinie, pentru a le separa în mod tranºant de restul materialelor. În aceste cazuri,
editorialele sunt „negociate între diverºii editori, fiecare dintre ei propunând ºi apãrând punctul
de vedere pe care-l considerã reprezentativ pentru politica ziarului. Dupã ce se ajunge la un
consens, se decide persoana care va scrie articolul; atunci când tema în dezbatere este complexã,
ziarul poate solicita unei personalitãþi sã scrie un articol ce va prezenta o poziþie opusã sau
complementarã celei apãrate de editorial, publicându-l odatã cu acesta, în poziþia de „contra-
editorial. În dezbaterile de radio ºi televiziune, ideile susþinute de reprezentanþii instituþiei pot fi
completate cu opiniile altor specialiºti.

Editorialele au reprezentat întotdeauna un centru de atracþie pentru publicul larg. Ele permit
confruntarea unor puncte de vedere diverse ºi contribuie la adâncirea dezbaterilor de interes
public. Prin editoriale, oamenii au acces la poziþia, de obicei consecventã, a unei grupãri de
presã, putând astfel înþelege mai bine fenomenele pe care le înfruntã sau ideile ºi programele
pentru care trebuie sã opteze prin vot. Dar, pentru ca aceastã funcþie democraticã sã fie realã,
este necesar ca editorialul sã nu devinã nici monopolul unei singure voci, nici amvonul de unde
se predicã o poziþie dogmaticã, partizanã ºi limitatã.

Comentariul reprezintã un punct de vedere personal, ce implicã exclusiv opiniile ºi rãspunderea

autorului sãu. Cel mai adesea, el este rezervat unor personalitãþi, a cãror opinie este credibilã ºi
influentã datoritã competenþei ºi prestigiului pe care le au în domeniul lor de activitate.
Comentariul poate fi subiectiv, polemic ºi chiar partizan: el nu rezolvã o problemã, ci reprezintã
unul din multiplele puncte de vedere care definesc o anumitã chestiune. O concretizare savuroasã
a acestui statut este oferitã de reacþia lui Andy Rooney, comentator al canalului de televiziune
CBS. În 1990, el a fost suspendat pentru o vreme, deoarece conducerea postului a considerat cã
unele dintre remarcele sale puteau fi ofensatoare la adresa homosexualilor. Excluderea a condus
imediat la o scãdere a audienþei emisiunii sale „60 de minute. Revenind pe post, Andy Rooney a
fãcut, în faþa a milioane de telespectatori, urmãtoarea remarcã: „Am eu oare opinii ce pot irita
anumite persoane? Aveþi perfectã dreptate: am asemenea opinii. ªi tocmai de aceea mã ºi aflu
aici, în faþa dumneavoastrã! (R. Hiebert et alii, 1991, p. 442).

Sub incidenþa funcþiei de interpretare intrã ºi alte genuri ale mass-mediei, care exprimã, direct
sau indirect, anumite opinii: este vorba de cronicã, pamflet, caricaturã (care, sã nu uitãm, este la
fel de veche precum presa scrisã), de emisiunile documentare, de sintezele referitoare la evoluþia
unor evenimente, de campaniile de presã vizând atingerea unui anumit obiectiv, de paginile ori
rubricile consacrate opiniilor publicului etc. Prin toate aceste forme, mass-media transmite un
punct de vedere asupra realului ºi le oferã oamenilor ocazia sã-ºi clarifice anumite probleme
(urmãrind modul în care ele sunt dezbãtute) ºi sã-ºi confrunte pãrerea personalã cu alte opinii.

Funcþia de legãturã

„În fiecare searã, timp de o jumãtate de orã, jurnalul de actualitãþi de la televiziune trece în
revistã cele mai importante evenimente ale zilei; cu toate acestea, faptul social cel mai important,
despre care jurnalul nu vorbeºte niciodatã, este acela cã cel puþin jumãtate din populaþia unei
þãri este imobilizatã, timp de o jumãtate de orã, în faþa jurnalului televizat (J. Durand, 1981, p.
64).

Într-adevãr, consumând produsele mass-media, milioane de oameni se gãsesc legaþi prin

nenumãrate fire nevãzute: fiind expuºi constant aceloraºi mesaje, ei ajung sã împãrtãºeascã
aceleaºi valori ºi reprezentãri culturale, sã posede cunoºtinþe asemãnãtoare, sã gândeascã prin
informaþii, idei, poveºti ºi simboluri analoage. Astfel, oricât de diferiþi ar fi, un american, un
african ºi un european pot descoperi cã au aceleaºi judecãþi morale atunci când discutã despre
serialul Dallas, cã ºtiu ce s-a petrecut într-o þarã anume, deoarece sunt informaþi prin ºtiri
preluate de la aceeaºi mare agenþie, sau cã sunt de acord cã poluarea mãrilor trebuie limitatã
pentru cã au fost cu toþii convinºi de ciclul de filme documentare realizat de J.Y. Cousteau.
Oferind informaþii comune, idei comune ºi, implicit, subiecte comune de dialog, mass-media
leagã oameni depãrtaþi ºi diferiþi într-un fel de comunicare care nu mai este bazatã pe
proximitatea spaþialã, naþionalã, religioasã ori culturalã, ci pur ºi simplu pe aceea
informaþionalã. Referindu-se la aceastã funcþie, gânditorul canadian Marshall McLuhan avea sã
vorbeascã, în celebra sa carte Galaxia Gutenberg, despre un „sat global, creat de acþiunea de
informare a mass-mediei ºi dominat de un fel de solidaritate spontanã ºi inconºtientã, pe care el a
numit-o „tribalism planetar.

În acest sens, deosebit de relevante sunt situaþiile în care un apel lansat prin mass-media
declanºeazã un val de solidaritate ce depãºeºte graniþele naþionale ºi deosebirile politice,
religioase ori culturale. Exemplele mobilizãrii opiniei publice pentru ajutarea orfanilor din
România, pentru sprijinirea refugiaþilor bosniaci, kurzi ori burundezi, pentru salvarea balenelor
sau a urºilor panda, pentru promovarea drepturilor unor minoritãþi, pentru eliberarea unui scriitor
ori jurnalist încarcerat dovedesc din plin capacitatea presei de a activa „satul global ºi de a ajuta
oamenii sã stabileascã noi legãturi ºi noi þeluri de acþiune socialã.

Jessica McClure avea un an ºi jumãtate când a cãzut într-o groapã adâncã ºi îngustã din grãdina
bunicii sale. Acest accident s-a petrecut în 1987, în micul ºi necunoscutul orãºel Midland din
Texas. Timp de 58 de ore, aproape 100 de oameni s-au chinuit sã lãrgeascã acea groapã, sãpând
încet, metru cu metru, cu grijã sã nu scape pietre spre afundul unde zãcea fetiþa. Timp de 58 de
ore, 3,1 milioane de oameni au urmãrit, cu sufletul la gurã, transmisiile CNN ºi au explodat de
fericire când salvatorii au înapoiat-o pe Jessica, vie ºi nevãtãmatã, pãrinþilor ei. Acest caz
ilustreazã puterea de mobilizare a mass-mediei; totuºi, prin consecinþele sale neaºteptate, el
dezvãluie ºi puterea distrugãtoare a presei: marcaþi de presiunea jurnaliºtilor, care le scormoneau
viaþa în cãutare de noi subiecte, pãrinþii Jessicãi au divorþat; cel care a scos-o la suprafaþã a
apãrut în numeroase show-uri, a fost declarat erou naþional ºi, intoxicat de glorie, s-a sinucis un
an mai târziu; populaþia oraºului a trãit momente de divizare, tensiune ºi conflict când s-a pus
problema realizãrii unui film consacrat acestei întâmplãri: o parte era favorabilã ideii, alta
susþinea cã invazia Hollywood-ului va distruge tradiþiile locale (J. Ryan, W.M. Wentworth,
1999, pp. 65-66).

Astfel, presa se dovedeºte a fi o „creatoare de public, deci o fãuritoare de reþele sociale, adeseori
mai ample ºi mai active decât cele uzuale. Datoritã presei, oamenii descoperã cã împãrtãºesc
aceleaºi valori, cã se pot mobiliza pentru aceleaºi scopuri, într-un cuvânt, cã fac sau pot face
parte dintr-o comunitate umanã de dimensiuni infinit mai complexe decât acelea ale comunitãþii
în care îºi desfãºoarã viaþa ºi activitatea de zi cu zi. În acest sens, mulþi cercetãtori considerã cã
cea mai importantã funcþie a mass-mediei este tocmai aceea de a crea un public, adicã o
„comunitate imaginarã, un ansamblu de oameni delocalizaþi, nelegaþi prin mecanisme sociale
ori prin dependenþe economice, un ansamblu de oameni care împãrtãºesc însã aceeaºi preocupare
de a fi în contact cu mass-media ºi, prin aceasta, cu alte milioane de oameni.

Dar presa nu este numai un factor de solidaritate globalã: ea acþioneazã în acelaºi mod ºi la
nivelul micro-structurilor societãþii. În numeroase situaþii, diferiþi oameni, care nu se cunosc ºi
care se aflã, din întâmplare, împreunã (în mijloace de transport în comun, în sãli de aºteptare, pe
stadioane sau în parcuri) constatã cã pot iniþia un dialog, deoarece au un punct de referinþã
comun: o emisiune sau un film TV, un program de radio, un articol sau o revistã. Evident,
pãrerile lor pot fi diferite, dar termenul de plecare este acelaºi: un produs al mass-mediei. În felul
acesta, presa rãspunde nevoii indivizilor de comunicare, de inserþie în comunitate ºi de
identificare cu o temã, o cauzã, un subiect comun. Mai mult decât atât, oferind acest liant, acest
conþinut cultural comun, presa le permite oamenilor sã-ºi afirme apartenenþa ºi participarea la un
grup ºi sã atingã o formã nouã de „solidaritate, specificã societãþii de masã (F. Balle, 1988, p.
504).

Din aceastã perspectivã, mulþi sociologi susþin cã presa exercitã o acþiune de coagulare a
societãþii, considerând-o un adevãrat „ciment social, o forþã care apropie, unificã ºi dã coerenþã
colectivitãþilor din lumea modernã.

Funcþia de culturalizare (educare)

Încã de la o vârstã fragedã, copiii sunt modelaþi de mediul social în care trãiesc; astfel, treptat, ei
dobândesc ºi asimileazã normele de comportament, interdicþiile, prescripþiile ºi restricþiile,
valorile, reprezentãrile simbolice ºi categoriile de gândire specifice colectivitãþii lor. Acest
proces de „enculturare a fost, timp de milenii, controlat în mod exclusiv de familie, de mediul
social imediat (rude, vecini, prieteni) ori de instituþiile religioase ºi, ulterior, ºcolare. Odatã cu
apariþia ºi creºterea ponderii mass-mediei, o mare parte a activitãþilor de transmitere a valorilor
ºi modelelor culturale, de formare a gândirii ºi a comportamentului (adicã de educare) au fost
preluate de mesajele presei. În prezent, timpul acordat de copii consumului mass-mediei a
crescut simþitor; un exemplu legat de programul de viaþã al copiilor din SUA este edificator (L.
Grossberg, 2006, p. 93): „Sã presupunem cã aveþi 20 de ani ºi cã aþi stat în faþa televizorului, de
la vârsta de 2 ani, cam 3 ore ºi jumãtate. […] Asta înseamnã cã, în acest moment, aþi acumulat
29.900 de ore de stat la televizor, adicã aproape un an ºi jumãtate de zile integrale de vizionare,
ceea ce reprezintã cu 1,8 mai mult decât timpul petrecut la ºcoalã, adicã 16.000 de ore (de fapt,
americanul obiºnuit petrece mai mult timp privind la televizor decât fãcând orice altã activitate
casnicã, cu excepþia dormitului). Prin conþinuturile distribuite de mass-media circulã ºi se
fixeazã normele de comportament general acceptate, altfel spus „convenþiile tacite ale unei
societãþi. Presa rãspunde astfel nevoii indivizilor ºi a comunitãþii de perpetuare a valorilor
comune ºi de identificare cu acele modele pe care o comunitate le considerã a fi „repere de
acþiune. Desigur, respectivele modele nu sunt uniform receptate: un personaj ca Rambo poate fi
un exemplu de comportament negativ pentru o anumitã categorie ºi un subiect de imitaþie pentru
altã categorie.

Majoritatea cercetãtorilor considerã cã mesajele presei au funcþia de a confirma, de a întãri

normele unei societãþi, chiar ºi atunci când prezintã comportamente deviante ºi acþiuni de
încãlcare a normelor curente; în acest sens, P. Lazarsfeld ºi R.K. Merton susþin cã, „în societatea
de masã, funcþia de a expune public un fapt este instituþionalizatã de mass-media. Presa, radioul
ºi televiziunea prezintã publicului fapte antisociale aparte ºi, în general, aceastã prezentare
conduce la o anumitã acþiune publicã împotriva a ceea ce, poate, în chip individual, ar fi fost
tolerat (1972, p. 500).

Pe lângã aceastã funcþie de socializare implicitã, numeroase segmente ale mass-mediei au o

funcþie de socializare explicit asumatã: în acest sens pot fi invocate, în primul rând, emisiunile
sau publicaþiile destinate copiilor, ciclurile televizate de pregãtire ºcolarã sau de învãþare a
limbilor strãine, documentarele cu conþinut educativ sau magazinele de vulgarizare ºtiinþificã.
De la „Sesame Street la National Geographic, de la celebrele cursuri de englezã ale BBC la o
revistã ca PC World, toate aceste produse ale mass-mediei îºi asumã menirea de a transmite
cunoºtinþe ºi de a forma oameni cultivaþi. În alte segmente ale presei, procesul de transmitere ºi
fixare a valorilor este mai puþin vizibil, fãrã a dispãrea cu totul: atât filmele, cât ºi reportajele,
atât buletinul de ºtiri, cât ºi anchetele oferã o paletã largã de situaþii ºi personaje exemplare, care
pot funcþiona oricând ca modele de comportament pentru membrii unei comunitãþi.

Deoarece are puterea de a oferi numeroase modele de comportament, mass-media se aflã într-o
poziþie ambivalentã; pe de o parte, este solicitatã sã exercite o acþiune educativã neutrã (în
sensul formãrii unor oameni informaþi, cultivaþi, conºtienþi de poziþia ºi rãspunderile lor
sociale), iar pe de altã parte, este „curtatã de grupuri cu interese politice ori economice pentru
resursele sale persuasive, pentru puterea de a influenþa comportamentul indivizilor.

Douã exemple elocvente pentru înþelegerea acestor mecanisme sunt oferite de profesorul
american J. Dominick: în anii ’60, când Batman era un film serial de succes, producãtorii arãtau
întotdeauna cum eroul îºi punea centura de siguranþã ori de câte ori se urca în faimosul sãu
automobil. Acest gest, insignifiant în planul acþiunii filmului, avea menirea de a educa publicul,
de a-l învãþa (printr-o aluzie simbolicã) sã se protejeze împotriva accidentelor prin folosirea
respectivului accesoriu. În alt plan, în numeroase alte filme, mama ºi copilul erau prezentaþi într-
o luminã tandrã, punându-se accent pe utilizarea unor produse speciale pentru îngrijirea
copilului. Deoarece industria producãtoare de accesorii pentru copii este deosebit de interesatã în
menþinerea ºi lãrgirea pieþei pentru produsele sale, acele filme transmiteau valori convenabile,
generatoare de comportamente ce favorizau consumul unor asemenea produse. În acest caz,
modelul promovat prin mass-media putea convinge publicul sã cumpere anumite produse, în
consens cu interesele economice ale unor organizaþii multimilionare (vezi J. Dominick, 1983,
p. 45).

Transmiterea valorilor prin intermediul mass-mediei contribuie la realizarea stabilitãþii sociale ºi

la menþinerea în timp a structurilor culturale. Promovând diferite modele de comportament,
presa oferã un set de roluri sociale ºi un vocabular simbolic; confruntat cu aceste mesaje, ce
rãspund astfel nevoilor sale de modele ºi de termeni de referinþã, publicul are posibilitatea sã
aleagã sau sã respingã, sã modifice sau sã negocieze, sã dezbatã ºi sã reaºeze rolurile ºi valorile
comune. Prin aceastã acþiune, presa apare ca o forþã în egalã mãsurã conservatoare ºi inovatoare,
stabilizatoare ºi dinamizatoare, pãstrãtoare a unor valori tradiþionale ºi generatoare de noi valori.

Funcþia de divertisment

În seara zilei de 7 martie 1955, unul din doi americani a privit-o, în transmisiune directã, la
televizor, pe actriþa Mary Martin jucând în Peter Pan. Niciodatã pânã atunci, în istoria omenirii,
o singurã persoanã nu fusese privitã de atâþia spectatori în acelaºi timp. Record efemer, ce avea
sã fie spulberat de diferite asemenea „evenimente mediatice: transmisiunea interplanetarã din
1969, când 528 de milioane de oameni au asistat în direct la primii paºi pe Lunã ai unui om,
astronautul american Neil Amstrong; episodul „Cine l-a împuºcat pe J.R. din serialul Dallas,
urmãrit, în 1977, de 83 de milioane de telespectatori; meciurile de la Cupa Mondialã de fotbal
din 1994, recepþionate de peste 1 miliard de spectatori de pe întreaga planetã. În presa scrisã, o
revistã precum Reader’s Digest are, numai în SUA, un tiraj sãptãmânal de 16 milioane de
exemplare, iar o revistã de popularizare ºtiinþificã precum National Geographic atinge 10
milioane de exemplare; broºurile ce anunþã programele de televiziune au un tiraj de 15-16
milioane de exemplare în SUA ºi de 2-3 milioane în Franþa, Germania, Italia sau Anglia. O carte
popularã precum volumul al ºaptelea din Harry Potter s-a vândut în primele 24 de ore, numai în
SUA, în 8,3 milioane de exemplare (volumul anterior se vânduse, în primele 24 de ore, în doar
6,9 milioane de exemplare). Totodatã, sute de mii, poate milioane de oameni ascultã emisiuni
radio preferate, fie ele talk-show-uri, topuri muzicale, teatru sau alte genuri populare.

Toate aceste produse mass-media rãspund nevoii oamenilor de relaxare, de odihnã, de evadare
din grijile cotidiene. În societatea modernã, pe mãsurã ce timpul alocat muncii a scãzut ºi timpul
rãmas la dispoziþia individului pentru orice fel de alte activitãþi a crescut, categorii tot mai largi
ale populaþiei au început sã foloseascã mass-media ca principal furnizor de bunuri destinate
ocupãrii timpului liber. Din secolul al XIX-lea pânã în prezent, evoluþiile tehnologice
permanente au dus la perfecþionarea instrumentelor de difuzare, pe spaþii geografice mari ºi în
intervale scurte de timp, a unor mesaje de interes general. Datoritã acestui fenomen ºi creºterii
rolului publicitãþii ca sursã majorã de finanþare a sistemului presei, mass-media a ajuns sã fie
instituþia care vinde divertisment (alãturi de informaþii, evident) la costurile cele mai reduse în
raport cu teatrul, turismul, arta ori sportul. În acest sens, televiziunea prin cablu reprezintã un
exemplu relevant: împãrþiþi costul instalãrii ºi al abonamentului la o cifrã formatã prin
înmulþirea numãrului de ore de program cu numãrul de programe ºi cu zilele unei luni ºi veþi
obþine un cost pe orã/program aproape derizoriu. În acelaºi mod, preþurile cãrþilor, ziarelor,
revistelor, discurilor ºi benzilor magnetice au scãzut în permanenþã din momentul inventãrii ºi
comercializãrii lor ºi pânã astãzi. În felul acesta, prin accesibilitate, cost ºi cantitate, mass-media
se impune drept cea mai importantã furnizoare de divertisment în societatea modernã.

portantã furnizoare de divertisment în societatea modernã. În ansamblul sistemului mass-media,

ponderea mesajelor de divertisment este diferitã de la un canal la altul, de la un tip de instituþie
la altul, de la un produs la altul. Astfel, televiziunile comerciale specializate în difuzarea de filme
sau de desene animate, posturile de radio axate pe programe muzicale ori publicaþiile ce oferã
subiecte de lecturã pentru timpul liber constituie produse ale unei prese destinate aproape
integral relaxãrii ºi amuzamentului; în publicaþiile cotidiene sau în posturile consacrate
distribuirii de ºtiri, divertismentul ocupã o poziþie marginalã. Totuºi, el nu dispare cu totul:
conform unor statistici, în ziarele din SUA, 12% din conþinut vizeazã divertismentul (jocuri,
horoscoape, caricaturi, umor etc.); dacã adãugãm aici ºi sportul, acest procent urcã la 26% (vezi
J. Dominick, 1983, p. 58).

Consumul de divertisment nu rãspunde numai dorinþei de relaxare ºi refacere, dupã oboseala

unei zile de activitate; din altã perspectivã, el satisface ºi nevoia omului de a scãpa de sub
presiunea cotidianului, de a evada ºi de a gãsi refugiu într-o lume imaginarã. Psihologii considerã
cã, de îndatã ce sunt cufundaþi în universul simbolic al unui film sau al unui roman, al unui
documentar de cãlãtorie sau al unui show muzical, oamenii trãiesc experienþe vicariale,
beneficiind, la modul imaginar, de trãiri, evenimente ºi situaþii pe care, în orizontul vieþii reale,
nu le-ar putea trãi niciodatã. Sociologul francez Jean Cazeneuve, referindu-se la capacitatea
mass-mediei de a oferi „trãiri prin procurã, susþine cã, prin divertisment, omul „regãseºte
imaginea a ceea ce se teme sã vrea sã fie ºi a ceea ce îºi mãrturiseºte cã viseazã sã fie. Astfel, se
creeazã o lume facticã, ce permite evaziunea ºi oferã totodatã o dozã uºoarã de informare (1972,
p. 106). El defineºte aceastã laturã a acþiunii presei prin formulele „funcþie terapeuticã sau
„funcþie catharticã, subliniind astfel faptul cã, prin asumarea unor asemenea experienþe
imaginare, indivizii se elibereazã de pulsiuni, frustrãri ºi nemulþumiri, proiectându-ºi suferinþele
sau visurile în lumile imaginare oferite de mesajele mass-mediei.

În ultimele decenii, resursele remarcabile ale mass-mediei (îndeosebi ale televiziunii) de a oferi
un rãspuns adecvat nevoilor umane de relaxare ºi evadare au condus la amplificarea acestei
funcþii în detrimentul celei de informare sau de transmitere a valorilor culturale fundamentale.
Aceastã realitate a generat numeroase studii ºi reacþii critice. Totuºi, raþiunile comerciale
(divertismentul atrage publicul; dimensiunile, în creºtere, ale audienþei atrag firmele interesate
sã-ºi facã publicitate; veniturile mari din publicitate aduc profitul dorit de patronii instituþiilor
mass-media) au determinat privilegierea produselor orientate spre distracþie ºi evaziune, în
defavoarea altora, care vizeazã informarea, educarea ori socializarea. Fapt ce conduce, în opinia
multor specialiºti, la naºterea unei societãþi numite de ei fie a „spectacolului (M. de Certeau, G.
Auclair), fie a „divertismentului (N. Postman), fie a „efemerului (G. Lipovetsky), fie a
„hedonismului (G. Maffessoli). Din aceastã perspectivã, observaþia lui Neil Postman mi se pare
revelatoare: „Problema esenþialã nu este aceea cã televiziunea ne oferã divertisment, ci cã ea
trateazã toate subiectele în forma divertismentului. […] Aceasta înseamnã cã divertismentul
devine supra-ideologia oricãrui discurs al televiziunii (1986, p. 120).

În lumea modernã, sub presiunea legilor pieþei (ce impun postul ori publicaþia care obþine cele
mai mari audienþe), chiar ºi discursul de informare prin mass-media manifestã o tendinþã
evidentã de spectacularizare: un ziar de succes ca USA Today conþine zeci de fotografii
colorate, grafice în tonuri ºi linii ºocante, ºtiri scurte, numeroase materiale despre sport, despre
lumea artiºtilor, despre fapte senzaþionale; la televiziune, talk-show-urile ocupã o mare parte a
timpului alocat programelor, iar o emisiune tipicã pentru informaþia utilitarã, precum buletinul
meteo, începe sã fie pusã în scenã în moduri teatrale, vremea de a doua zi devenind obiectul unor
monologuri (vesele ori triste) ºi al unor grafice pe calculator foarte apropiate de stilul desenelor
animate. Acest proces de spectacularizare, deºi sever criticat de elita intelectualã (pentru
„distrugerea culturii majore ºi impunerea unei culturi minore, populare) sau de politologi (pentru
vulgarizarea temelor civice ºi transformarea confruntãrilor politice în spectacole ale puterii),
rãspunde unei nevoi sociale (de relaxare) ºi are avantajul de a mãri accesibilitatea mesajelor
respective. Prin asemenea mesaje, care „ambaleazã, în limbajul uºor de înþeles al
divertismentului, toate conþinuturile, oameni de condiþii sociale diverse, cu grade diferite de
pregãtire ºi de culturã, intrã în contact cu evenimente, opinii, analize, opere de artã, realizãri
tehnico-ºtiinþifice, teme literare, momente ale istoriei, realitãþi sociale, probleme politice dintre
cele mai diverse. Acestea le sunt livrate „în vrac, în flux permanent, într-un amestec agreabil,
care pune bazele noii culturi a lumii contemporane, o „culturã mozaicatã (dupã formula
sociologului francez Abraham Moles), unde fiecare individ ºi fiecare colectivitate se poate regãsi
în produse spectaculoase, variate, accesibile ºi neobositoare.