Roluri si functii ale mass-media in societate Definirea si clasificarea functiilor socio-culturale ale mass-media imbraca diferite aspecte de ordin

metodologicImpuse de mai multi factori: caracterul oranduirii din care deriva regimul de presa; urmeaza, in subsidiar, dar nu lipsit desemnificatie, factorul apartenenta institutiei de presa/profilul acesteia; in mai larg, participantii la comunicareasociala; in sfarsit, tipologia mijloacelor de informare.Este de retinut faptul ca in pofida diferentelor care separa pe unii dintre specialistii preocupati de functiile mediatice,punctele comune si nodale ale definitiilor pana acum impuse, deriva, in principal, din opozitia regimuri de presadespotice/regimuri de presa democrate. Important in ul teoretic si mai ales in cel practic al discutiei despre functii nusunt definitiile memorate mecanic, uneori redundante in formulari, ci intentiile, continuturile si tintele pe care acestea levehiculeaza ca subsistem/subsisteme ale unui sistem global, sistemul social. In cadrul acestuia esentiala este relatiamesaje mass-media - public-receptor.Pe acest fundal, dar mereu raportat la stadiile de evolutie ale societatii, uneori pe termene scurte, de un deceniu-douachiar, definitiile functiilor/disfunctiilor se modifica, se contrapun unele altora, se elimina partial, pentru o explicatie logica:raporturile dintre cei 3-M (M-l=Mass Society, M-2=Mass Culture, M -3=Mass Media) s-au schimbat/se schimba sub asaltultehnologiilor performante in telecomunicatii si informatica dar si in conjuncturi socio-politice-culturale specifice unor tari,ca de pilda, tranzitia spre democratie si stat de drept a fostelor tari totalitariste. Dar chiar in state democrate dezvoltate, cu traditie de secole in presa, functiile mass-media dezvaluie in spatiile lor de actiune si in finalitati perioade de flux si refluxsi moduri de interpretare impuse cercetatorilor de factorii dinamici ai progresului social de ansamblu.Vom pune fata in fata, de exemplu, doua ipostaze gandite si formulate de doi recunoscuti teoreticieni francezi, laIntervale calendaristice diferite, pentru a sesiza dinamica interioara a dezvoltarii paradigmei functiilor media. Astfel, in1971, Bernard Voyenne, intr-o solida cercetare a sa, frecvent invocata ulterior in campul SIC, La presse dans la socit contemporaine (Paris, A.Colin) aborda functiile sociale ale presei intr-o viziune circulara echidistanta, considerand ca eleslujesc trei mari teritorii tematice denumite:1) Informare. 2) Exprimarea opiniilor. 3) Distractie. Fiecaruia dintre cele trei campuri de actiune ale functiilor subintelese, informative, de opinie si de diverstisment,(n.V.V.), ii corespundea, de asemenea egal-simetric, un numar de patru directii de investigare tematica subsumate unorobiective finale. Pentru primul sector, informarea, directiile erau: comunicari, documente (reproduse); noutati (brute);explicatii (dimensiune interpretativa) si opinii raportate (informatii). Obiectivul urmarit: A cunoaste (= fapte). Pentru sectorul exprimarea opiniilor, se considerau propice investigatiilor zonele: opinii declarate (ale ziarului); opinii implicate(climat de prezentare-selectare); opinii sugerate (orientarea continutului) si informatii manipulate. Obiectivul urmarit: Valori(= a judeca). Ultima sectiune a schemei-cerc, distractie, aducea in atentie spatiile caracterizatoare: joc (divertisment);Identificare pozitiva (eroi); distantare negativa (catastrofe) si evaziune (vis). Obiectivul urmarit: Emotii (= a simti).Cel de al doilea cercetator al fenomenului, Claude-Jean Bertrand, in modulul Functiile mass-media. Regimuri, actori,roluri (cf. O introducere in presa scrisa si vorbita, 2001, Media, Collegium Polirom), aprec iaza ca exista sase suprafetedistincte semnificative pe intinderea carora pot actiona diversele functii mass-media, nenominalizate, avertizandu-nelucid: Pentru a simplifica, putem regrupa toate functiile mass-media din regimul liberal (subl. V.V.) in sase categorii - dargranitele dintre ele nu sunt intodeauna evidente. (op. cit., p. 35). Reproducem titulaturile celor 6 categorii care sugereazaprin ele insele domeniile de referinta ale functiilor mediatice, la un interval calendaristic fata de cele comunicate de celalaltcercetator si intr- o nuantare de ordin tematic reflexiva. Iata-le, enuntiativ:1) 1) Supravegherea mediului inconjurator.2) 2) Prezentarea unei imagini despre lume.3) 3) Transmiterea culturii.4) 4) Ipostaza de tribuna de dezbatere.5) 5) Promovarea consumului.6) 6) Stimularea distractiei.O concluzie? Poate mai multe, judecand ativ, ceea ce se impune eficient numai in partea aplicativa a lucrarii,cu trimitere la textele jurnalistice. Totusi, concluzia-suma nu poate fi amanata: oricum ar fi formulate, in aproximativ inacelasi moment istoric, functiile mass-media se circumscriu solicitarilor de ordin social, politic, cultural care caracterizeazasocietatea respectiva, publicul acesteia, contextul international integrator. Acceptand aceste rationamente putem acceptaca logice criteriile dupa care C. -J. Bertrand clasifica teritoriile

de referinta tematica ale mass-media, implicit ale functiilorcare le corespund, drept criterii viabile, justificabile, aplicabile intr-o societate democrata, in care primeaza un regim depresa liberal, paralel cu ceea ce s-a cristalizat pregnant in ultimii ani, regimul/modelul serviciului public.Un alt element comun oricarei functii este cel referitor la structura insasi a functiei, la ce este? ce urmareste? cu cese soldeaza? Fie ca sunt functii informative, de serviciu, de opinie, culturale sau distractive (Roger Clause), ele sunt pertotalsau individual, scop, cerinta, consecinta, asteptare (Denis McQuail), ele polarizeaza un public-receptor eterogen peansamblu dar care se regaseste, identifica si autoidentifica in comunicarea sectoriala de natura multipla: treptelepiramidei cu gama de nevoi spiritual/materiale a indivizilor, in viziunea lui Abraham Maslow (Motivation and Personallity,1986, New York).Cautarea identitatii proprii, raportarea acesteia la semenii din preajma dar si la cetatenii lumii, evidentiaza semnificatiaunei functii generalizatoare in ecuatia nationalinternational, functia (de) antena. Focalizand realitati pe mapamond, valoriculturale, traditii, inovatii, stiluri de viata, peisaje, dezechilibre, mentalitati, miscari sociale, tipologii umane, atitudini socante - pe scurt universul uman caleidoscopic al Terrei, functia antena este mesagera deopotriva a pozitiv/negativului,a acordului/dezacordului in ul receptarii. Evident, receptorii lucizi, aparati si de gradul de pregatire intelectuala la careau ajuns si de bunul simt mostenit/format si intretinut de o anume etica stramoseasca, discern intre bine si rau, intre util siInutil, intre ispita si pericol si se autoplaseaza pe paliere de identitate ale functiilor in sensul lor pozitiv: acord la identitatea corespunzatoare aspiratiilor sanatoase (Leo Thaer); acceptarea insertiei sociale/purificarii sufletesti (M.Mathien);Implicarea in procesul educational compensator, recreativ (Francis Balle); delimitarea zonelor distractive (Malcom Wiley);receptarea solicitarilor disociative ale functiei de prisma (Cadet et Cathelat).Opuse efectelor benefice, ale functiilor de tipul celor exemplificate, sunt efectele produse de disfunctii. Intr-uninventar functional, Charles R.Wright prezinta mai multe categorii de disfunctii, pentru patru dintre domeniile pe care leapreciaza ca fiind tipice comunicarii de masa. Astfel: pentru activitatea de supraveghere/informare, functiilor de avertizare(pericole de orice fel) si functiilor instrumentale (informatii economice, eticizare) le corespund disfunctiile amenintareasilitatii, imagini asupra societ atilor mai bune si crearea de panica. Pentru functiile relationale (selectare, interpretare,prevedere), care diminueaza amenintarile, evita panicile, sunt socotite ca avand disfunctii marirea conformismului social,evitarea criticii, sporirea pasivitatii; functiilor de transmitere a culturii, le corespund disfunctiile de depersonalizare, derestrangere a varietatilor culturale specifice, prin amplificarea actului comunicational de masa. In cel de al patruleadomeniu, al divertismentului, sunt semnalate disfunctiile de aplatizare a exigentelor si gustului, de diminuare a valorilorestetice, prin contrapunerea celor populare.Un alt teoretician prestigios, Melvin L. de Fleur, a alcatuit o schita operationala a functiilor/disfunctiilor in sistemul comunicarii de masa:Functii:1) 1) Demascarea coruptiei;2) 2) Apararea libertatilor;3) 3) Accesul a milioane de oameni la bunurile culturale;4) 4) Divertisment cotidian pentru publicul larg;5) 5) Informare asupra evenimentelor.Acestor cinci functii le corespund cinci disfunctii:1) 1) Coboara gusturile publicului;2) 2) Stimuleaza delicventa;3) 3) Contribuie la degradarea morala;4) 4) Contribuie la adormirea constiintei politice;5) 5) Inabuse preocuparile si capacitatea creatoare. (apud I. Dragan, cit., p. 169).Intr-o fraza finala putem conchide ca functiile mass-media se subordoneaza solicitarilor publicului-receptor in formeconcrete informatoare, modelatoare, reglatoare, compensatoare, prin persuasiune, motivatie si interpretare, contribuind lasocializarea constiintelor, la structurarea opiniilor si comportamentelor, atat cat nu sunt dominate de disfunctii si de alteocurente perturbatoare.

Functii ale comunicarii

A. A. Definitie. Paradigma functionalitatii.Din cele 7 acceptii semantice pe care DEX-ul ni le ofera pentru termenul functie/functii, nici una nu are tangenta cuuniversul mediatic. In Dictionar de sociologie, (1993, Bucuresti, Ed. Babel), Catalin Zamfir si Lazar Vlasceanu definescfunctia ca fiind contributia pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerinte a sistemului din care face parte,contribuind la mentinerea si dezvoltarea acestuia (op. cit., p. 262). Cate functii are massmedia? Iata o intrebare carepune in incurcatura pe oricine este indreptatit sa raspunda, dat fiind contextul complex, in permanenta innoire alcomunicarii de masa. Motiv pentru care Claude-Jean

Bertrand, ne atrage atentia: Adesea, obisnuim sa spunem ca massmediaare trei functii: a informa, a educa si a distra. Este putin spus, mai ales la sfarsitul secolului al XX-lea (cf. Mdias,cap. Les fonctions des mdias, Paris, Ed. Ellipses, 1995, p. 27). Fara a preciza macar aproximativ cat de multe functiiare mass-media, C. -J. Bertrand crede ca functiile mediatice sunt extrem de diverse si numeroase, ele variaza, mai intaipotrit contextului politic (loc. cit.).Intr-un modul al sectiunilor sale, Din culisele celei de a patra puteri (1996, Editura Carro), Mihai Coman prezinta insinteza functiile socio-culturale ale mass-media, rolurile si efectele lor, insistand asupra urmatoarelor functii:1) 1) de informare,2) 2) de interpretare,3) 3) de legatura,4) 4) culturalizatoare,5) 5) de divertisment (cf. op. cit. p. 97-l23).Asupra acestora, adaugate cu altele, nuantate in continut, roluri si terminologii, ne-am oprit si noi intr-un studiuteoretico- aplicativ, publicat partial (cf. Victor Visinescu, Functii si efecte ale mass-media in societatea contemporana,Comunicarile Hyperion. Ziaristica , 1999, p. 19-29), studiu in care am apelat lacontributiile mai multor specialisti: Ch.R. Wright, R.K.Merton, Leo Thayer, Michael Real, Francis Balle, M.Mathien,Malcom Wilei, D.McQuail, R.J.Dominick, Rmy Rieffel.Ceea ce am retinut citind/recitind, in original sau in traducere, pe unii dintre autorii mentionati, este faptul ca aproapetoti se feresc sa dea o definitie in sine termenului functie, insistand, in schimb, asupra clasificarii functiilor/disfunctiilor, arolului acestora, a efectelor produse la nivel de indid, subgrup/grup, colectitate. Din aceasta perspectiva trebuieperceputa semnificatia paradigmei functionaliste a comunicarii. Tim O`Sullivan considera ca functionalismul saufunctionalismul structural vede/interpreteaza societatile ca entitati/sisteme sociale integrate, armonioase, asezate perelatii functionale care le asigura echilibrul consensului si ordinii sociale. Opus unui alt tip de model, behaorist(psihologist), dupa care comunicarea de masa ar fi un proces univoc si mecanic, emitator-receptor, stimul-raspuns,auditorul fiind o masa atomizata, inerta, pasiva, manipulanta, modelul functionalist reinnoieste trasaturile functionale alecomunicarii, prin cercetarile incepute de P. Lazarsfeld si F. Stanton (Communication Research, 1942- 1943), ulterior dealti sociologi, in sensul definit mai sus de Tim O`Sullivan. Contributiile pe care si le-au adus, alaturi de cei mentionati,Malcolm Wiley, Herta Herzog, Elihu Katz, Robert K. Marton se centreaza, in special, pe distinctiile intre functii manifeste(intentionate, voite) si functii latente (neintentionate), ca si intre functii si disfunctii. Doua intrebari ale sociologului E.Katzdirectioneaza cercetarea functionalista:1) 1) Ce face mass-media din indid?2) 2) Ce face indidul din mass-media? Raspunsurile conduc la audienta- efecte si la utilizari/satisfactii. Mai explicit, un citat din Jean Cazeneuve,sintetizeaza impactul media asupra publicului astfel: mesajele nu actioneaza decat in masura in care destinatarul loreste receptiv (le cauta), deci trebuie studiata mai intai aceasta receptitate, cu alte cunte ceea ce publicul asteapta dela media, ceea ce el le cere, ce nevoi pot ele implini (cf. apud Ioan Dragan, Paradigme ale comunicarii de masa, 1996,cit., p. 161). In concluzie, paradigma functionalista a statuat in domeniul functiilor mass-media cateva criterii benefice:1) 1) Deplaseaza accentul de la emitatori/comunicatori spre receptare/receptori, prin cautarea raspunsurilor la oIntrebare multisens: cum, de ce, in ce mod , cu ce efecte utilizeaza indizii mass-media?2) 2) Defineste o identitate noua a recept orilor: din consumatori pasi ai mesajelor, ei den/pot deveni utilizatoriai continuturilor acestora.3) 3) Cercetarile care deriva din luarea in considerare a punctelor 1) si 2) se desfasoara/trebuie sa se desfasoarecu predilectie in directia formelor, modalitatilor, trebuintelor de utilizare a mass- media, in scopul obtinerii de satisfactii lanivelul publicului-receptor, de la indid, subgrup, grup, lider de opinie, pana la colectitati largi. Prin asemenea cercetarise pot delimita si efectele, puternice, limitate, slabe, contra-efecte.

CHENAR BIBLIOGRAFIC COMPLEMENTAR1) 1) Claude-Jean Bertrand (coordonator) O introducere in presa scrisa si vorbita, op. cit., cap. 1, Comunicareasi mass-media, modele, teorii, campuri, p.17-29 (Rmy Rieffel); cap.2. Functiile mass-media in regimul liberal, p.34-40 (ClaudeJean Bertrand).2) 2) Melvin L. DeFleur, Sandra Ball-Rokeach Teorii ale comunicarii de masa, op. cit., cap. 8, "Socializarea siteoriile influentei indirecte, p.205-229.3) 3) Patrice Flichy O istorie a comunicarii moderne, op. cit., cap. 8, Triumful electronicii: televiziunea siInformatica. Telecomunicatiile, informatica, audiovizualul - pe calea unificarii. Satelitul. integral numeric,

p.176-l90.4) 4) Daniel Bougnoux Introducere in stiintele comunicarii, op. cit., cap. Ce este o problema de comunicare.Cercurile comunicarii, p.13- 26.5) 5) Armand Mattelart, Michle Mattelart Istoria teoriilor comunicarii", op.cit., cap. III, Teoria informatiei.Informatie si sistem. Referinta cibernetica. Entropia. Cap. VII, Autoritatea comunicarii. O lume si mai multe societati,p. 43-54; 121-l44.6) 6) Mihai Dinu Comunicarea. Repere fundamentale, op. cit. Capitolele l. Comunicarea: dificultatile unei definiti"(p. 7-l6); 6, 7, 8: Comunicarea si cunoasterea interpersonala (p. 63-76); Tipuri de comunicare sociala (p.74-94);Functiile si axiomele comunicarii (p. 95-l07); modulele 15, 16: Comunicarea animala (p. 188-207);Comunicarea umana non-verbala" (p.208-215).7) 7) Mihai Coman - Introducere in sistemul mass-media, op. cit., modulele: Sistemul mass-media. Cei trei M:comunicare, societate si cultura de masa" (p. 1327); Functiile socio-culturale ale mass-media (p. 69-86); Efecteale comunicarii de masa (p.105132).8) 8) Ioan Dragan Paradigme ale comunicarii de masa, op. cit., modulele I, IV, V: Notiunea de comunicare demasa" (p. 7-53); Analiza functionala a comunicarii de masa (p. 160l99); Efectele mass-media (p. 201- 236).9) 9) Emilian M. Dobrescu Sociologia comunicarii, op. cit., modulele 1, 3, 4: Concepte si orientari specifice (p.920); "Tipurile si functiile comunicarii" (p. 35-42); Teorii asupra comunicarii umane (p. 43-49).10) 10) Ion Haines Introducere in teoria comunicarii, 1998, Editura Fundatiei Romania de Maine, modulele I,II,III:Introducere in teoria comunicarii, Moduri si mijloace de comunicare, Rolul si functiile mass-media in societate (p.8-22; 27-61; 77-l15).11) 11) ctor sinescu Functii si efecte ale mass-media in societatea contemporana, loc. cit., p. 19-27.