Inteligenţă

artificială
Cursul nr. 5
Reţele semantice
evenimenţiale. Inferenţe
 Atunci când comunicăm printr-un limbaj
realizăm permanent inferenţe.
 Acestea rezultă din:
 contextul evenimentelor implicate,
 experienţa anterioară şi
 sensul cuvintelor.
 Exemplu
Costel a vărsat cafeaua.
El a trebuit să cureţe masa.
 Exemplu
Costel a vărsat cafeaua.
El a trebuit să cureţe masa
 Lanţul de inferenţe
 Costel a vărsat cafeaua  cafeaua era într-o
ceaşcă  Costel a răsturnat ceaşca 
deoarece ceaşca s-a răsturnat cafeaua s-a
vărsat  cafeaua se află pe masă  cafeaua
de pe masă este percepută ca o murdărie.
 El-Costel trebuie să cureţe masa  Costel
crede că se impune curăţirea mesei  Costel
percepe masa ca fiind murdară
 Un fapt comun care apare în cele două
lanţuri inferenţiale:
Costel percepe masa ca fiind murdară. Datorită
acestui fapt comun, textul este coerent.
 Alte inferenţe care se deduc din text:
 Personajul Costel nu a avut intenţia să verse
cafeaua pe masă,
 Costel trebuie să facă un efort ca să cureţe
masa.
Evenimente aflate în corelaţie
logică. Implicaţia logică
 Implicaţia logică este o componentă
referenţială esenţială. Evenimentele aflate
în relaţia de implicaţie logică sunt fie
simultane, fie în secvenţă unul faţă de
celălalt; în acest din urmă caz, cel obţinut
(inferat) este anterior celui presupus.
 Exemple
 Dacă vin acasă înseamnă că sunt plecat.
 Dacă plâng înseamnă că sunt trist.
Relaţia de cauzalitate
 Relaţia de implicaţie logică nu trebuie
confundată cu relaţia de cauzalitate
dintre evenimente. În general,
evenimentele cauză preced temporal
evenimentele efect.
 Exemple
 Dacă plouă atunci pământul va fi ud.
 Dacă scap un obiect din mână atunci obiectul
cade.
Relaţia de plauzibilitate
 Exemple
 Dacă vorbesc este plauzibil că cineva mă
ascultă.
 Dacă mă împiedic este plauzibil că pot să cad.
 Relaţia de plauzibilitate reprezintă o
inversare a relaţiei de implicaţie logică.
Relaţia de plauzibilitate este mai mult una
de analogie. Evenimentul plauzibil inferat
poate fi plasat pe axa timpului simultan,
anterior sau după cel presupus.
Exemplu
 Costel a scăpat din mână ceaşca de cafea
cauzalitate ceaşca va cădea
plauzibilitate cafeaua se varsă
plauzibilitate cafeaua ajunge pe un
obiect plauzibilitate Costel percepe
cafeaua pe acel obiect plauzibilitate
Costel vede cafeaua ca o murdărire a
obiectului, etc.
Un model inferenţial
 Deoarece ne interesează numai procesele
semantice, vom renunţa la abordarea aspectelor
sintactice ale textului.
 Modelul presupune existenţa unei memorii de
lungă durată care să conţină reprezentări ale
cadrelor evenimenţiale ale diferitelor sensuri ale
verbelor. Sensurile verbelor, substantivelor şi
adjectivelor sunt individualizate în ierarhii
conceptuale.
 Modelul simulează conştientizarea subînţelegerii
lanţului de evenimente care leagă două situaţii
sau evenimente, redate de text, într-o memorie
de scurtă durată.
Memoria de scurtă durată
 Această memorie este structurată ca o reţea
semantică şi conţine:
 noduri evenimenţiale,
 instanţe ale verbelor-concepte predefinite în memoria de
lungă durată.
 Evenimentele rămân în această memorie atât
timp cât este nevoie de ele pentru realizarea unui
lanţ inferential, capabil să unească două fraze ale
discursului, adică până la înţelegerea textului.
După ce s-a realizat acest lucru, memoria de
scurtă durată este eliberată de nodurile care au
contribuit la acest proces.
 Anumite rezultate care sunt considerate mai
importante pot fi transferate în memoria de lungă
durată.
Pas inferenţial
 Un pas inferenţial poate să aibă loc:
 direct, prin parcurgerea unei relaţii
implicaţionale, cauzale sau plauzibile, plecând
dintr-un eveniment realizat,
 indirect, parcurgând prin moştenire unul sau
mai multe nivele ierarhice, urmat apoi de o
relaţie implicaţională, cauzală sau plauzibilă.
 RC_vărsa (regulă cauzală cu a vărsa): ori de câte ori o
persoană varsă un lichid, acesta se va revărsa.
 Putem defini trei relaţii:
 AG (agent) va fi elementul activ implicat într-o situaţie,
 REC (receptor) clementul pasiv, iar
 OB (obiect) va intermedia realizarea evenimentului.
 Din acest punct de vedere, persoana care varsă lichidul va
juca rolul de element activ şi este într-o relaţie de tip AG cu
verbul a vărsa; lichidul vărsat este pasiv, deci este într-o
relaţie de tip REC cu verbul a vărsa, obiectul supus acţiunii
verbului a vărsa este pasiv implicat în evenimentul de
revărsare, deci este într-o relaţie de tip REC cu verbul a se
revărsa.
O regulă cauzală cu verbul a vărsa
 RP revărsa (regulă plauzibilă cu a se
revărsa): dacă un obiect se revarsă este
plauzibil ca el să atingă un alt obiect.
O regulă plauzibilă cu verbul
a se revărsa
 RPatinge (regulă plauzibilă cu a atinge):
dacă un lichid atinge un obiect este
plauzibil să credem că lichidul va fi întins
pe acel obiect.
O regulă plauzibilă cu verbul a atinge
Evenimentul nou apărut ev1
MRCause
 MRCause
if isEvent(ev1,conc1) and
isCauseRule(RC, conc1, conc2)
and verifies(ev1, R) then born(ev2, conc2)

 Această meta-regulă (meta deoarece ea se aplică unei

clase întregi de reguli cauzale) afirmă că dacă există un
eveniment ev1, instanţă a unui concept conc1 (isEvent este
un predicat cu comportament de demon, el verificând
existenţa unui eveniment dintr-o clasă dată), şi o regulă
cauzală RC în care conceptul conc1 apare ca iniţiator şi
conceptul conc2 ca rezultat, dacă evenimentul ev1 verifică
restricţiile semantice ale părţii stângi a regulii RC, atunci se
va crea un eveniment ev2, instanţă a conceptului conc2,
împreună cu toate legăturile şi obiectele noi implicate de
instanţierea părţii drepte a regulii RC.
 Meta-regula MRCause poate fi aplicată evenimentului ev1 al
verbului (concept) a vărsa (isEvent(ev1,conc1) este
instanţiat ev1=ev1 şi conexa vărsa) pentru că există o
regulă cauzală a lui a vărsa (isCauseRule(RC, conc1, conc2)
este verificată de RC=RC_vărsa, conexa vărsa şi conc2=a
se revărsa) şi restricţiile ataşate rolurilor AG şi REC sunt
verificare de, respectiv, Costel, care este o persoană şi
cafeaua care este un obiect (adică verifies(ev1, RC vărsa)
se evaluează cu true). Activarea meta-regulii MRCause
determină apariţia unui nou eveniment, ev2, care trebuie
să fie unul al verbului a se revărsa şi în care rolul REC
trebuie să fie satisfăcut de aceeaşi entitate care satisface
rolul REC al evenimentului precedent cu a vărsa, respectiv
cafeaua.
Evenimentul nou apărut ev2
MRImplies
MRPlausible
 MRImplies
if isEvent(ev1, conc1) and
islmplyRule(RI, conc1, conc2) and
verifies(ev1, R) then born(ev2, conc2)

 MRPlausible
if isEvent(ev1, conc1) and
isPlausibleRule(RP, conc1, conc2) and
verifies(ev1, R) then born(ev2, conc2)
Evenimentul nou apărut ev3
 Apariţia unui eveniment al verbului a se
revărsa, prin efectul meta-regulii MRPlausible,
atrage declanşarea regulii RP atinge.
 Cele trei evenimente noi populează spaţiul
inferential al memoriei de scurtă durată. Ele
stimulează conştientizarea situaţiilor de vărsare a
cafelei; aceasta se revarsă din ceaşcă şi atinge un
obiect.
 Ne punem întrebarea câte inferenţe trebuie să
facem? Răspunsul constă în aceea că putem face
atâtea inferenţe câte ne sunt necesare pentru a
înţelege textul. Ne vom preocupa, în special, de
înţelegerea în profunzime a textelor şi, din acest
motiv, nu vom încerca să stabilim o limită
rezonabilă pentru lungimea lanţului inferenţial.
MRHypernim
 O manieră generală în care dintr-un concept general se
poate obţine, prin particularizare, unul specific este
următoarea regulă:
 MRHypernim
if isEvent(ev1, conc1) and
isHypernimDueToRoles(conc1, conc2, Roles) and
verifiesRoles(ev1, Roles) then born(ev2, conc2)

 Această meta-regulă afirmă că: dacă există un eveniment

evi, aparţinând conceptului conc1, şi dacă conc1 este un
concept mai general al conceptului conc2 iar
particularizarea lui conc1 în conc2 se face prin rolurile
Roles, cu anumite valori ataşate, şi dacă evenimentul ev1
verifică rolurile Roles, atunci se creează un eveniment ev2,
al conceptului particular conc2, în care apar şi valorile
rolurilor Roles.
A lovi înseamnă a atinge repede
Rolul care particularizează a atinge în a lovi
este MOD cu valoarea repede:
Un eveniment verbul cu a lovi
 In urma aplicării regulii MRHypernim, apariţia
evenimentului ev3 conduce, de asemenea, la
apariţia evenimentului ev4, al conceptului a
lovi:
 Obiectul de care s-a lovit cafeaua este notat
cu x-obiect. Nu se cunoaşte identitatea
acestui obiect, care va fi dezvăluită abia în a
doua propoziţie a exemplului nostru.
 În virtutea meta-regulilor MRPlausible şi
MRCause, cât şi a cunoaşterii faptului
conform căruia cafeaua se poate afla într-un
recipient care se poate sparge, putem
construi două noi evenimente.
Conştientizăm spargerea ceştii
şi revărsarea conţinutului său
Dacă un lichid cade înseamnă
că se revarsă
 Presupunem că dispunem de cunoaşterea
lingvistică care clasează verbul a se revărsa ca
un concept particular al conceptului a cădea.
MRTroponim
 O meta-regulă de particularizare funcţionează în
sens invers meta-regulii MRHypernim.

 MRTroponim
 if isEvent(ev1, conc1) and
isTroponimDueToRoles(conc1, conc2, Roles) then
bornWithRoles(ev2, conc2, Roles)

 Această regulă arată că dacă există un eveniment

ev1 al conceptului conc1 şi acest concept este un
concept particular al unui concept conc2, datorat
particularizării rolurilor Roles, atunci trebuie să
apară un eveniment ev2 al conceptului mai
general conc2, împreună cu rolurile şi valorile
corespunzătoare ale acestuia.
Conţinutul ceştii cade şi atinge
(rapid) un obiect
 Conform acestei meta-reguli, existenţa evenimentului ev6
conduce la apariţia unui eveniment al verbului a cădea, iar
aplicarea recursivă a regulei RP cădea (daca un lichid cade este
plauzibil că va atinge un obiect) conduce la un eveniment cu a
atinge.
Cafeaua este întinsă pe un obiect
 O altă regulă pragmatică este capabilă să
infereze că dacă un lichid (cafeaua) atinge un
obiect, atunci lichidul se întinde pe acel obiect.
 Exemplul poate fi continuat până când Costel vede cafeaua
ca pe o murdărie şi este afectat negativ de acest gând.
 În mod analog, un proces asemănător poate fi descris
folosind fraza a doua a exemplului.
 Deoarece un proces de curăţare se datorează perceperii
unei murdării, iar necesitatea de a curăţa se datorează unei
stări negative induse de murdărie, va exista un moment în
care cele două lanţuri inferenţiale se ating pe o stare
comună.
 Faptul comun, indus de o frază şi presupus de cealaltă,
este liantul care face ca exprimarea să fie coerentă.
 Când un astfel de proces este desfăşurat de un computer,
atunci suntem îndreptăţiţi să credem că acesta ''a înţeles”
exprimarea.