4

GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Vom presupune cunoscute topologia uzuală pe Rm , noţiunile de continuitate,

homeomorfism, topologia indusă pe o submulţime a lui Rm , diferenţiabilitate,
diferenţială, etc. Reamintim aici doar câteva rezultate ce vor fi des utilizate
ı̂n acest curs.
Definiţia 4.0.1. Fie U şi V deschise ı̂n Rm şi fie F : U → V bijecţie.
Spunem că F este difeomorfism de clasă C ∞ (neted) dacă F şi F −1 sunt
netede.
Evident, orice difeomorfism este şi heomeomorfism, iar dacă F este dife-
omorfism şi F −1 este tot difeomorfism.
Teorema 4.0.1 (Teorema de Inversare Locală). Fie W deschisă ı̂n Rm ,
F : W → Rm o aplicaţie netedă şi x0 ∈ W. Dacă DF (x0 ) : Rm → Rm este
izomorfism, atunci există U deschisă ı̂n W , x0 ∈ U, astfel ı̂ncât F (U ) este
deschisă ı̂n Rm şi F : U → F (U ) este difeomorfism neted.
U

Corolarul 4.0.1. Fie F : U → Rm netedă, U deschisă ı̂n Rm . Dacă DF (x)

este izomorfism pentru orice x ∈ U, atunci F este aplicaţie deschisă, adică
duce deschişi ı̂n deschişi. În particular, F (U ) este deschisă ı̂n Rm .
Corolarul 4.0.2. Fie F : U → Rm netedă, U şi F (U ) deschise ı̂n Rm .
Atunci F : U → F (U ) este difeomorfism dacă şi numai dacă F este injectivă
şi DF (x) este izomorfism pentru orice x ∈ U.

81
82 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Teorema 4.0.2 (Teorema Funcţiilor Implicite). Fie U deschisă ı̂n Rn ×Rm ,

F : U → Rm netedă, F = (F 1 , . . . , F m ), şi fie (x0 , y 0 ) ∈ U . Dacă sunt
ı̂ndeplinite condiţiile

1) F (x0 , y 0 ) = 0;
 
 ∂F 1 ∂F 1 
 (x0 , y 0 ) . . . (x0 , y 0 ) 
 1 m
 ∂y ∂y 
 
2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6= 0;
 
 ∂F m ∂F m 
 
 ∂y 1 (x0 , y 0 ) . . . ∂y m (x0 , y 0 )

atunci există U ′ deschisă ı̂n Rn , x0 ∈ U ′ , există V ′ deschisă ı̂n Rm , y 0 ∈ V ′ ,

U ′ × V ′ ⊂ U , şi există G : U ′ → V ′ astfel ı̂ncât

a) F (x, G(x)) = 0, pentru orice x ∈ U ′ ;

b) Dacă F (x, y) = 0, cu (x, y) ∈ U ′ × V ′ , atunci y = G(x);

c) G este netedă.

Observaţia 4.0.1. Condiţile a) şi b) sunt echivalente cu

F −1 (0) ∩ (U ′ × V ′ ) = Graf G.

Definiţia 4.0.2. Fie f : U → Rn o aplicaţie şi x0 ∈ U, unde U este deschisă

ı̂n Rm . Spunem că F este diferenţiabilă ı̂n x0 dacă există o aplicaţie liniară
DF (x0 ) : Rm → Rn astfel ı̂ncât

F (x0 + u) − F (x0 ) − DF (x0 )(u)

lim = 0.
u→0 kuk

DF (x0 ) se numeşte diferenţiala aplicaţiei F ı̂n x0 .

Teorema 4.0.3. Fie F : U → Rn o aplicaţie diferenţiabilă ı̂n x0 ∈ U , unde

U este deschisă ı̂n Rm . Atunci avem

d 
(4.0.1) DF (x0 )(u) =  {F (x0 + tu)}, ∀u ∈ Rm .
dt t=0
4.1. Suprafeţe regulate ı̂n R3 83

Observaţia 4.0.2. Dacă notăm σ(t) = x0 + tu, atunci σ(0) = x0 şi σ ′ (0) =
u. Prin urmare, (4.0.1) se poate rescrie sub forma

DF (x0 )(σ ′ (0)) = (F ◦ σ)′ (0).

Teorema 4.0.4. Fie F : U → Rn o aplicaţie netedă, U deschisă ı̂n Rm .

Atunci F este diferenţiabilă ı̂n orice punct din U .

4.1. Suprafeţe regulate ı̂n R3

În continuare vom prezenta noţiunea de suprafaţă regulată. Ea este foarte
naturală deoarece topologia şi structura diferenţiabilă pe o astfel de suprafaţă
sunt induse de topologia şi structura diferenţiabilă a lui R3 .
Definiţia 4.1.1. Se numeşte suprafaţă regulată ı̂n R3 o submulţime S ⊂ R3
ce verifică condiţia: pentru orice p ∈ S, există V deschisă ı̂n R3 , p ∈ V ,
există r : D → R3 netedă, D deschisă ı̂n R2 , 0 ∈ D, astfel ı̂ncât
a) r(0) = p;

b) ru (u, v) × rv (u, v) 6= 0, pentru orice (u, v) ∈ D;

c) r(D) = S ∩ V ;

d) r : D → r(D) este homeomorfism, unde pe r(D) considerăm topologia

indusă de R3 .
În cele ce urmează vom spune, simplu, suprafaţă ı̂n R3 .
Perechea (D, r) ce apare ı̂n definiţia de mai sus se numeşte parametrizare
sau reprezentare parametrică pentru suprafaţa S şi vom presupune că D este
conexă. Pentru aplicaţia r : D → R3 , r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), am
folosit notaţiile obişnuite
Å ã
∂r ∂x ∂y ∂z
ru (u, v) = (u, v) = (u, v), (u, v), (u, v)
∂u ∂u ∂u ∂u
şi Å ã
∂r ∂x ∂y ∂z
r v (u, v) = (u, v) = (u, v), (u, v), (u, v) .
∂v ∂v ∂v ∂v
84 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Observaţia 4.1.1. Condiţia a) nu este esenţială ea putându-se realiza

printr-o translaţie a lui R2 . Condiţia c) ne spune că r(D) este un des-
chis din S, unde pe S am considerat topologia indusă. Condiţiile c) şi d)
ne asigură că S nu are autointersecţii; de fapt vom demonstra că, mai mult,
suprafaţa este local graficul unei funcţii netede (şi deci S nu poate avea
autointersecţii). De asemenea, c) şi d) asigură faptul că anumite obiecte
definite cu ajutorul unei parametrizări nu depind de fapt de parametrizarea
considerată.
Observaţia 4.1.2. Cum pe S considerăm topologia indusă, incluziunea
canonică i : S → R3 este o aplicaţie continuă. Vom presupune că S este
conexă.
Observaţia 4.1.3. Condiţia b) este echivalentă cu rang Dr(u, v) = 2, pen-
tru orice (u, v) ∈ D. Reamintim că matricea diferenţialei Dr(u, v) : R2 → R3
ı̂n raport cu bazele canonice din R2 şi R3 este matricea jacobiană a lui r ı̂n
(u, v), adică
 
∂x ∂x
 ∂u (u, v) ∂v
(u, v)
 
 
 ∂y ∂y 
Dr(u, v) =  (u, v) (u, v)  = (T r u (u, v) T rv (u, v)).
 ∂u ∂v 
 
 ∂z ∂z 
(u, v) (u, v)
∂u ∂v
Pentru matrice vom folosi aceeaşi notaţie ca şi pentru diferenţială.
Condiţia b) asigură existenţa spaţiului tangent la S ı̂ntr-un punct arbi-
trar. Condiţiile b), c) şi d) asigură existenţa şi unicitatea spaţiului tangent
la S ı̂ntr-un punct arbitrar.

Următoarele două rezultate sunt imediate.

Propoziţia 4.1.1. Fie S o suprafaţă şi S ′ o submulţime deschisă a lui S.
Atunci S ′ este tot o suprafaţă.
Propoziţia 4.1.2. Fie S o suprafaţă şi (D, r) o parametrizare pentru S.
Dacă D ′ este deschisă ı̂n D atunci (D ′ , r  ′ ) este tot o parametrizare pen-
D
tru S.
4.1. Suprafeţe regulate ı̂n R3 85

S
Propoziţia 4.1.3. Fie S ⊂ R3 astfel ı̂ncât S = i∈I Si , unde Si este des-
chisă ı̂n S, pentru orice i ∈ I. Dacă Si este suprafaţă, pentru orice i ∈ I,
atunci S este suprafaţă.

Demonstraţie. Submulţimile Si fiind deschise ı̂n S, avem Si = S ∩ Vi , unde

Vi este deschisă ı̂n R3 pentru orice i ∈ I. Apoi, dacă (Di , r i ) este o parame-
trizare pentru Si , atunci ea este parametrizare şi pentru S deoarece

ri (Di ) = Si ∩ V = (S ∩ Vi ) ∩ V = S ∩ (Vi ∩ V ),

iar Vi ∩ V este deschisă ı̂n R3 .

Propoziţia 4.1.4. Fie r : D → R3 o aplicaţie netedă, unde D este deschisă

ı̂n R2 . Dacă rang r(u, v) = 2 pentru orice (u, v) ∈ D şi r : D → r(D)
este homeomorfism, unde pe r(D) am considerat topologia indusă, atunci
S = r(D) este suprafaţă regulată ı̂n R3 .

Demonstraţie. Rezultatul este evident, (D, r) fiind folosită ca parametrizare

pentru toate punctele p ∈ S = r(D). Intuitiv, o suprafaţă se obţine ”lipind”
suprafeţe de tipul S = r(D) care sunt numite uneori suprafeţe elementare
(vezi propoziţia 4.1.3).
Vom prezenta totuşi demonstraţia detaliată a acestui rezultat.
Fie p ∈ S, p = r(u, v), fixat arbitrar. Submulţimea D fiind deschisă
ı̂n R2 , există D ′ deschisă ı̂n D, (u, v) ∈ D ′ . Deoarece r : D → r(D) este
homeomorfism, rezultă că r : D → r(D) este aplicaţie deschisă şi deci r(D ′ )
este deschisă ı̂n r(D). Cum pe r(D) am considerat topologia indusă, r(D ′ ) =
V ∩ r(D), unde V este un deschis din R3 . Deci p ∈ V . Tot din faptul că r :
D → r(D) este homeomorfism rezultă r  ′ : D ′ → r(D ′ ) este homeomorfism,
D
unde pe r(D ′ ) considerăm topologia indusă (de S sau R3 ).

Exemplul 4.1.1. Vom arăta că sfera de rază 1,

S2 = {(x, y, z) ∈ R3 : x2 + y 2 + z 2 = 1}

este suprafaţă regulată folosind proiecţia ortogonală pe planele de coordo-

nate.
86 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

√
Într-adevăr, fie r1 : B 2 (0; 1) → R3 , r 1 (u, v) = ( 1 − u2 − v 2 , u, v), unde
B 2 (0; 1) = {(u, v) ∈ R2 : u2 + v 2 < 1}. Aplicaţia r 1 este injectivă şi

r 1 (B 2 (0; 1)) = {(x, y, z) ∈ S2 : x > 0} = S2 ∩ {(x, y, z) ∈ R3 : x > 0}

este un deschis din S2 . Cum r1 : B 2 (0; 1) → R3 este netedă, rezultă r 1 :

B 2 (0; 1) → R3 continuă şi deci r1 : B 2 (0; 1) → r1 (B 2 (0; 1)) este tot continuă,
unde pe r 1 (B 2 (0; 1)) am considerat topologia indusă. Pentru a demonstra că
r −1 2 2 −1
1 : r 1 (B (0; 1)) → B (0; 1) este continuă, observăm că r 1 este restricţia
proiecţiei PryOz : R3 → R2 , PryOz (x, y, z) = (y, z), la r1 (B 2 (0; 1)). Cum
proiecţia este continuă rezultă că şi restricţia ei r −1
1 este continuă. Deci
2 2
r 1 : B (0; 1) → r1 (B (0; 1)) este homeomorfism.
Condiţia b) din definiţia suprafeţei se verifică imediat deoarece
Ü u v ê
−√ −√
1 − u2 − v 2 1 − u2 − v 2
Dr 1 (u, v) = 1 0
0 1

şi deci rangDr1 (u, v) = 2, pentru orice (u, v) ∈ B 2 (0; 1).

Prin urmare (B 2 (0; 1),
√ r 1 ) este o parametrizare. Dacă considerăm f :
B 2 (0; 1) → R, f (u, v) = 1 − u2 − v 2 , şi identificăm R2 cu yOz, atunci

r1 (B 2 (0; 1)) = Graf f.

Analog se demonstrează că √

r2 : B 2 (0; 1) → R3 , r 2 (u, v) = (− √1 − u2 − v 2 , u, v)
r3 : B 2 (0; 1) → R3 , r3 (u, v) = (u, √ 1 − u2 − v 2 , v)
r4 : B 2 (0; 1) → R3 , r4 (u, v) = (u, − √1 − u2 − v 2 , v)
r5 : B 2 (0; 1) → R3 , r5 (u, v) = (u, v, √1 − u2 − v 2 )
r6 : B 2 (0; 1) → R3 , r6 (u, v) = (u, v, − 1 − u2 − v 2 )
S
sunt parametrizări. Cum 6i=1 ri (B 2 (0; 1)) = S2 , rezultă că S2 este o suprafaţă.

Fie acum S o suprafaţă şi (D, r) o parametrizare a sa. Scriem

S ∩ V : x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v).

4.1. Suprafeţe regulate ı̂n R3 87

Considerăm (u0 , v0 ) ∈ D fixat arbitrar. Cum rangDr(u0 , v0 ) = 2, putem

presupune că  
 ∂x ∂x 
 
 ∂u (u0 , v0 ) ∂v (u0 , v0 )
  6= 0.
 ∂y ∂y 
 
 (u0 , v0 ) (u0 , v0 )
∂u ∂v
Aplicăm Teorema de Inversare Locală pentru aplicaţia PrxOy ◦ r : D → R2

D ∋ (u, v) → (x(u, v), y(u, v)) ∈ R2 , R2 ≡ xOy,

ı̂n punctul (u0 , v0 ) şi obţinem inversa ei (de fapt inversa restricţiei)
‹
D ′ ∋ (x, y) → (u(x, y), v(x, y)) ∈ D,

unde D ‹ este deschisă ı̂n R2 , (x(u0 , v0 ), y(u0 , v0 )) ∈ D,

‹ iar D ′ deschisă ı̂n D,
′
(u0 , v0 ) ∈ D . Prin urmare

S ∩ V ′ : z = z(u(x, y), v(x, y)) = f (x, y),

sau
‹ → R,
S ∩ V ′ = Graf f, f : D
unde V ′ este deschisă ı̂n V , r(u0 , v0 ) ∈ V ′ , şi r(D ′ ) = S ∩ V ′ . Reprezentarea

S ∩ V ′ : z = f (x, y)

se numeşte reprezentarea explicită a lui S.

Reciproc, fie o reprezentare explicită a lui S, S ∩V : z = f (x, y), f : D →
R netedă, unde D este deschisă ı̂n R2 ≡ xOy. Ea determină o reprezentare
parametrică
S ∩ V : x = u, y = v, z = f (u, v).
La fel ca ı̂n cazul parametrizării sferei S2 se demonstrează că, ı̂ntr-adevăr,

(u, v) → r(u, v) = (u, v, f (u, v))

este homeomorfism, r(D) = S ∩ V , şi condiţia b) este de asemenea satis-

făcută.
88 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Fie S ∩ V : z = f (x, y) o reprezentare explicită a lui S. Restrângând

eventual V , putem presupune că proiecţia lui V pe xOy este inclusă (şi
deschisă) ı̂n domeniul de definiţie a lui f . Definim h : V → R, h(x, y, z) =
z − f (x, y). Observăm că

S ∩ V : h(x, y, z) = 0

şi Å ã
∂f ∂f
Dh(x, y, z) = − (x, y) − (x, y) 1 6= 0,
∂x ∂y
pentru orice (x, y, z) ∈ V. Reprezentarea

S ∩ V : h(x, y, z) = 0

se numeşte reprezentare implicită a lui S.

Reciproc, fie S ∩ V : h(x, y, z) = 0 o reprezentare implicită a lui S, unde
Dh(x, y, z) 6= 0, pentru orice (x, y, z) ∈ V. Din Teorema Funcţiilor Implicite
se obţine imediat reprezentarea explicită adică, restrângând eventual V ,
S ∩ V : z = f (x, y), sau S ∩ V : y = f (x, z), sau S ∩ V : x = f (y, z), după
cum ∂f ∂f ∂f
∂z 6= 0, sau ∂y 6= 0, sau, respectiv, ∂x 6= 0.
Notăm că, de fapt, este suficient ca Dh(x, y, z) 6= 0 pentru orice punct
(x, y, z) ∈ S ∩ V .
Cele de mai sus dau o justificare parţială a următoarei Teoreme de carac-
terizare a suprafeţelor.

Teorema 4.1.1. Fie S o submulţime a lui R3 . Următoarele afirmaţii sunt

echivalente:

1) S este suprafaţă;

2) pentru orice p ∈ S, există V deschisă ı̂n R3 , p ∈ V, există f : D → R

netedă, unde D este deschisă ı̂n R2 ≡ xOy, astfel ı̂ncât

S ∩ V = {(x, y, f (x, y)) : (x, y) ∈ D} = Graf f,

sau
S ∩ V = {(x, f (x, z), z) : (x, z) ∈ D} = Graf f,
4.1. Suprafeţe regulate ı̂n R3 89

unde D este deschisă ı̂n R2 ≡ xOz, sau

S ∩ V = {(f (y, z), y, z) : (y, z) ∈ D} = Graf f,

unde D este deschisă ı̂n R2 ≡ yOz;

3) pentru orice p ∈ S, există V deschisă ı̂n R3 , p ∈ V , există h : V → R

netedă astfel ı̂ncât Dh(x, y, z) 6= 0, pentru orice (x, y, z) ∈ V, h(p) = 0
şi S ∩ V = h−1 (0);

4) pentru orice p ∈ S, există V deschisă ı̂n R3 , p ∈ V, există Cε3 (0) =

{(u, v, t) ∈ R3 : |u| < ε, |v| < ε, |t| < ε} şi există F : V → Cε3 (0)
difeomorfism astfel ı̂ncât F (p) = 0 şi

F (S ∩ V ) = Cε3 (0) ∩ (R2 × {0}) ≡ Cε2 (0) = P ruOv (Cε3 (0)).

Demonstraţie. Am discutat echivalenţa dintre 1) şi 2), şi dintre 2) şi 3).
Vom demonstra acum că 1) implică 4).
Fie p0 ∈ S fixat arbitrar şi (D, r) o parametrizare pentru S, r : D →
3
R netedă, r(D) = S ∩ V , p0 ∈ r(D), r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)).
Fie (u0 , v0 ) ∈ D astfel ı̂ncât r(u0 , v0 ) = p0 (desigur, putem presupune că
(u0 , v0 ) = (0, 0)). Cum rang Dr(u0 , v0 ) = 2, fără a restrânge generalitatea
putem presupune că
 
 ∂x ∂x 
 (u0 , v0 )
 ∂u (u0 , v0 ) ∂v
  6= 0.
 ∂y ∂y 
 
 (u0 , v0 ) (u0 , v0 )
∂u ∂v
Restrângând eventual D şi V (aşa cum am făcut la trecerea de la reprezen-
tarea parametrică la cea explicită) putem presupune că aplicaţia

D ∋ (u, v) → (x(u, v), y(u, v)) ∈ R2

este difeomorfism şi deci injectivă. Definim G : D × R → R3 prin

G(u, v, t) = r(u, v) + te3 = (x(u, v), y(u, v), z(u, v) + t).

90 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Aplicaţia G este netedă, injectivă şi G(u, v, 0) = r(u, v), pentru orice (u, v) ∈
D. Aplicaţia G realizează o translaţie a lui r(D) = S ∩ V = Graf f ı̂n lungul
axei Oz. Identificând D × {0} cu D putem spune că G = r. Avem
D
 
 ∂x ∂x 
 (u0 , v0 ) 0
 ∂u (u0 , v0 ) ∂v
 
 
 ∂y ∂y 
det DG(u0 , v0 , 0) =  (u0 , v0 ) 6 0.
(u0 , v0 ) 0 =
 ∂u ∂v
 
 ∂z ∂z 

 (u0 , v0 ) (u0 , v0 ) 1
∂u ∂v
Din Teorema de Inversare Locală, există U deschisă ı̂n R3 , (u0 , v0 , 0) ∈ U ,
există V ′ deschisă ı̂n R3 , G(u0 , v0 , 0) = r(u0 , v0 ) ∈ V ′ , astfel ı̂ncât G : U →
U
′ ′
V este difeomorfism. Putem presupune că V ⊂ V şi că U este interiorul
unui cub centrat ı̂n (u0 , v0 , 0) cu muchiile paralele cu axele de coordonate (şi
suficient de mici). Notăm D ′ = U ∩ D; D ′ este deschisă ı̂n D şi (u0 , v0 ) ∈ D ′ .
Vom demonstra acum că

G(D ′ ) = r(D ′ ) = S ∩ V ′ .

Incluziunea G(D ′ ) ⊂ S ∩ V ′ este evidentă. Fie acum p ∈ S ∩ V ′ . Cum

p ∈ V ′ , există unic (u, v, t) ∈ U astfel ı̂ncât G(u, v, t) = p. Cum p ∈ S ∩ V ′ ⊂
S ∩ V , există unic (u′ , v ′ ) ∈ D astfel ı̂ncât r(u′ , v ′ ) = p, sau G(u′ , v ′ , 0) =
p = G(u, v, t). Cum G este injectivă rezultă că u′ = u, v ′ = v şi t = 0, adică
(u, v) ∈ D ′ .
Este clar că difeomorfismul F căutat este F = (G )−1 . Difeomorfismul
U
F se numeşte, sugestiv, difeomorfism de ı̂ndreptare.
De fapt, putem observa că det G(u, v, t) 6= 0, pentru orice (u, v, t) ∈ D×R
şi prin urmare G(D × R) este deschisă ı̂n R3 , iar G : D × R → G(D × R)
este difeomorfism.
Vom demonstra că 4) implică 3). Din F (S ∩ V ) = Cε2 (0) × {0},
F = (F 1 , F 2 , F 3 ), rezultă S ∩ V = (F 3 )−1 (0). Mai rămâne de arătat că
rangDF 3 (x, y, z) = 1, pentru orice (x, y, z) ∈ V . Dar detDF (x, y, z) 6= 0,
deci a treia linie a matricei DF (x, y, z) nu poate fi nulă, adică DF 3 (x, y, z) 6=
0, pentru orice (x, y, z) ∈ V.
4.1. Suprafeţe regulate ı̂n R3 91

Observaţia 4.1.4. Dacă F : V → Cε3 (0) este un difeomorfism de ı̂ndreptare,

atunci r : Cε2 (0) → R3 , r = F −1 ◦ i, este parametrizare, unde i : Cε2 (0) →
Cε2 (0) × {0} este incluziunea canonică.
Într-adevăr, r = (F −1 )|Cε2 (0)×{0} ◦ i este homeomorfism pe imagine ca
fiind compunerea a două homeomorfisme, iar pentru a arăta că r este imersie
notăm
 
 1  1
u = F (x, y, z)
 x = G (u, v, t)

F : v = F 2 (x, y, z) şi F −1 = G : y = G2 (u, v, t) .

 

t = F 3 (x, y, z) z = G3 (u, v, t)

Avem r(u, v) = G(u, v, 0) şi se observă că

 
∂G1 ∂G1
 (u, v, 0) (u, v, 0)
 ∂u ∂v 
 
 ∂G2 ∂G 2 
Dr(u, v) = 
 (u, v, 0) (u, v, 0)
 ∂u ∂v 
 
 ∂G3 ∂G 3 
(u, v, 0) (u, v, 0)
∂u ∂v
care reprezintă primele două coloane din DG(u, v, 0). Cum DG(u, v, 0) este
izomorfism rezultă că ele sunt liniar independente, adică rang Dr(u, v) = 2.
În continuare vom prezenta un rezultat important din punct de vedere
practic prin care vom afla mai uşor dacă o anumită submulţime din R3 este
o suprafaţă regulată.
Teorema 4.1.2. Fie h : V → R netedă, V deschisă ı̂n R3 , şi fie a ∈ h(V )
valoare regulată, adică rang Dh(x, y, z) = 1, pentru orice (x, y, z) ∈ h−1 (a).
Atunci h−1 (a) este o suprafaţă.
Demonstraţie. Demonstraţia poate fi dedusă foarte uşor din Teorema 4.1.1,
ea reprezentând, ı̂n esenţă, trecerea de la reprezentarea implicită la cea expli-
cită. Această trecere s-a făcut imediat folosind Teorema Funcţiilor Implicite.
Vom prezenta ı̂n continuare o demonstraţie care evită folosirea Teoremei
Funcţiilor Implicite şi foloseşte numai Teorema de Inversare Locală. Notăm
că demonstraţia Teoremei Funcţiilor Implicite se bazează pe Teorema de
Inversare Locală.
92 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Fie p0 ∈ h−1 (a) fixat arbtrar, p0 = (x0 , y0 , z0 ). Cum a este valoare regu-
lată a lui h, putem presupune fără a restrânge generalitatea că ∂h
∂z (x0 , y0 , z0 ) 6=
0. Definim aplicaţia

F : V → R3 , F (x, y, z) = (x, y, h(x, y, z)).

Notăm cu (u, v, t) coordonatele unui punct din R3 unde F ia valori şi scriem

F : u = x, v = y, t = h(x, y, z).

Avem  
 1 0 0 
 
 
 0 1 0 
det DF (p0 ) =   6= 0.
 ∂h ∂h ∂h 
 (p0 )
 ∂x (p0 ) ∂y
(p0 )
∂z
Din Teorema de Inversare Locală, rezultă că există W deschisă ı̂n R3 , p0 ∈
W , W ⊂ V, şi există U deschisă ı̂n R3 , F (p0 ) = (x0 , y0 , a) ∈ U , astfel ı̂ncât
F : W → U este difeomorfism. Putem presupune că U este interiorul
W
cubului centrat ı̂n F (p0 ), cu muchiile paralele cu axele de coordonate şi
suficient de mici. Aplicaţia F −1 : U → W este netedă şi F −1 (u, v, t) =
(u, v, g(u, v, t)), unde g : U → R este netedă. Deoarece g este netedă, şi
aplicaţia ge : D → R definită prin

(u, v) → ge(u, v) = g(u, v, a)

este netedă, unde D este proiecţia pe uO′ v a lui U .

Vom demonstra acum că

h−1 (a) ∩ W = F −1 (D × {a}),

unde D × {a} reprezintă intersecţia lui U cu planul t = a. Într-adevăr, fie

p ∈ h−1 (a) ∩ W. Cum p ∈ h−1 (a) rezultă că h(p) = a şi deci F (p) ∈ U ∩ {t =
a} = D × {a}, adică p ∈ F −1 (D × {a}).
Fie p ∈ F −1 (D × {a}). Rezultă p ∈ W şi p = F −1 (u, v, a), unde (u, v) ∈
D. Deci
F (p) = (x, y, h(p)) = (u, v, a),
4.1. Suprafeţe regulate ı̂n R3 93

adică p ∈ h−1 (a). Prin urmare p ∈ W ∩ h−1 (a). Deci

h−1 (a) ∩ W = F −1 (D × {a}) = {(u, v, ge(u, v)) : (u, v) ∈ D} = Graf ge.

Cum p0 ∈ h−1 (a) a fost fixat arbitrar, din Teorema 4.1.1 rezultă că h−1 (a)
este o suprafaţă regulată.

Observaţia 4.1.5. Din relaţia h−1 (a) ∩ W = F −1 (D × {a}) rezultă că

F (h−1 (a) ∩ W ) = D × {a} şi deci F este difeomorfism de ı̂ndreptare.
W W

Observaţia 4.1.6. Dacă h : V → R este netedă, unde V este deschisă ı̂n

R3 , atunci rang Dh este maxim, adică 1, pe o submulţime deschisă a lui V .

Exemplul 4.1.2. Să se arate că sfera unitate S2 este o suprafaţă.

Într-adevăr, putem scrie S2 sub forma S2 = h−1 (0), unde h : R3 → R,
h(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − 1, şi se vede uşor că 0 este valoare regulată pentru
h. De fapt rang h = 1 pe R3 \{0}.
Presupunem acum că S este o suprafaţă regulată ı̂n R3 şi vrem să ştim
care sunt condiţiile minime ce trebuie satisfăcute de o aplicaţie r : D → R3
astfel ı̂ncât (D, r) să fie o parametrizare pentru S.

Propoziţia 4.1.5. Fie S o suprafaţă regulată şi r : D → R3 o aplicaţie

netedă şi injectivă, unde D este deschisă ı̂n R2 . Presupunem că ru × rv 6= 0
ı̂n orice punct din D şi r(D) ⊂ S. Atunci r(D) este deschisă ı̂n S şi
r : D → r(D) este homeomorfism, adică (D, r) este parametrizare.

Demonstraţie. Este clar că aplicaţia r : D → r(D) este bijectivă şi continuă,
unde pe r(D) am considerat topologia indusă de topologia lui R3 (sau a lui
S). Fie p0 ∈ r(D) fixat arbitrar şi vom demonstra că există W ′ deschisă ı̂n
S astfel ı̂ncât p0 ∈ W ′ ⊂ r(D), şi r−1 : r(D) → D este continuă ı̂n p0 .
Cum S este suprafaţă regulată, există W un deschis din S ce conţine p0
astfel ı̂ncât W este graficul unei funcţii de variabile (x, y), (y, z) sau (x, z).
Presupunem W : z = f (x, y), unde f : D1 → R este o funcţie netedă iar D1
este deschisă ı̂n R2 ≡ xOy. Ştim că aplicaţia r 1 : D1 → R3 definită prin

r1 (x, y) = (x, y, f (x, y))

94 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

este o parametrizare pentru S, r1 (D1 ) = W şi r−1 

1 = PrxOy  .
W
Deoarece W este deschisă ı̂n S, r(D) ∩ W este deschisă ı̂n r(D) şi prin
urmare D ′ = r −1 (r(D) ∩ W ) este deschisă ı̂n D. Notăm W ′ = r(D) ∩ W ; W ′
este deschisă ı̂n r(D) dar nu ştim dacă W ′ este deschisă ı̂n W . De asemenea,
notăm D1′ = r −1 ′
1 (W ) care nu ştim dacă este deschisă ı̂n D1 . Definim acum

h : D ′ → D1′ , h = (r −1  ◦ r  = PrxOy ◦ r  ′ .
1 )
W ′ D ′ D

Aplicaţia h este bijectivă, fiind compunerea a două aplicaţii bijective, şi

este netedă ca aplicaţie de la D ′ ı̂n D1 , fiind compunerea a două aplicaţii
netede, r|D′ fiind privită ca aplicaţie de la D ′ ı̂n R3 . Avem şi

r = r 1  ◦ h = r 1 ◦ h,
D ′ D1′

unde h din r 1 ◦ h este gândit ca aplicaţie de la D ′ ı̂n D1 . Cum rangDr = 2

ı̂n orice punct din D ′ , rezultă că rangDh = 2 ı̂n orice punct din D ′ . Prin
urmare h : D ′ → D1 este aplicaţie deschisă, h(D ′ ) = D1′ este deschisă ı̂n D1
şi h : D ′ → D1′ este difeomorfism.
Cum D1′ este deschisă ı̂n D1 rezultă că W ′ = r1 (D1′ ) este deschisă ı̂n W
şi deci W ′ este deschisă ı̂n S. Din

(r  ′ )−1 = h−1 ◦ (r 1  )−1 = h−1 ◦ (r −1 

1 )
D D1′ W ′

deducem că (r ′ )−1 este homeomorfism, fiind compunerea a două heomeo-

D
morfisme. Dar (r  ′ )−1 = (r −1 ) şi deci r−1 este continuă ı̂n p0 .
D W ′

4.2. Schimbarea parametrizării pe o suprafaţă

Fie S ⊂ R3 o suprafaţă şi (D1 , r 1 ) o parametrizare a sa. Vom considera
ı̂ntotdeauna D1 conexă. Fie φ : D1 → D2 un difeomorfism, unde D2 este un
domeniu din R2 , adică D2 este deschisă şi conexă. Avem detDφ(u1 , v1 ) > 0,
pentru orice (u1 , v1 ) ∈ D1 , sau detDφ(u1 , v1 ) < 0, pentru orice (u1 , v1 ) ∈ D1 .
4.2. Schimbarea parametrizării pe o suprafaţă 95

Notăm ψ = φ−1 şi vom demonstra că r 2 = r1 ◦ ψ : D2 → R3 este tot o

parametrizare pentru S.
Condiţia topologică este evidentă deoarece compunerea a două homeo-
morfisme este tot un homeomorfism. Pentru a arăta că rangDr2 (u2 , v2 ) = 2,
pentru orice (u2 , v2 ) ∈ D2 , notăm
(
u1 = u1 (u2 , v2 )
ψ:
v1 = v1 (u2 , v2 )

şi scriem r 2 (u2 , v2 ) = r1 (u1 (u2 , v2 ), v1 (u2 , v2 )). Derivând obţinem

∂u1 ∂v1
r 2,u2 (u2 , v2 ) = r 1,u1 (u1 , v1 ) (u2 , v2 ) + r 1,v1 (u1 , v1 ) (u2 , v2 ),
∂u2 ∂u2

∂u1 ∂v1
r2,v2 (u2 , v2 ) = r1,u1 (u1 , v1 ) (u2 , v2 ) + r1,v1 (u1 , v1 ) (u2 , v2 )
∂v2 ∂v2
şi se verifică uşor că

r 2,u2 (u2 , v2 ) × r 2,v2 (u2 , v2 ) = detDψ(u2 , v2 )r 1,u1 (u1 , v1 ) × r 1,v1 (u1 , v1 ).

Cum detDψ(u2 , v2 ) 6= 0 şi r1,u1 (u1 , v1 ) × r1,v1 (u1 , v1 ) 6= 0, rezultă că

r 2,u2 (u2 , v2 ) × r 2,v2 (u2 , v2 ) 6= 0.

Vom demonstra acum reciproca acestui rezultat.

Teorema 4.2.1. Fie S ⊂ R3 o suprafaţă şi (D1 , r 1 ), (D2 , r 2 ) două parame-

trizări astfel ı̂ncât r 1 (D1 ) = r2 (D2 ) = S ∩ V , V deschisă ı̂n R3 . Atunci
r −1
2 ◦ r 1 : D1 → D2 este un difeomorfism, unde r 1 şi r 2 sunt privite ca
aplicaţii cu valori pe imagine.

Demonstraţie. Ştim că r1 : D1 → r 1 (D1 ) şi r2 : D2 → r 2 (D2 ) sunt homeo-

morfisme, unde pe r 1 (D1 ) = r 2 (D2 ) am considerat topologia indusă. Prin
urmare r −1
2 ◦ r 1 : D1 → D2 este tot un homeomorfism.
Pentru a demonstra că r−1
2 ◦ r 1 este netedă nu mai putem folosi acelaşi
raţionament deoarece noţiunea de aplicaţie netedă este cunoscută până ı̂n
prezent numai pentru aplicaţii de tipul F : Rm → Rn sau F : U → V, unde
96 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

U şi V sunt deschise ı̂n Rm , respectiv Rn , pentru m şi n arbitrari. În cazul
nostru, r 1 (D1 ) = r2 (D2 ) nu este un deschis din R3 .
◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦
Fie (u1 , v 1 ) ∈ D1 fixat arbitrar şi notăm (u2 , v 2 ) = (r −1
2 ◦ r 1 )(u1 , v 1 ).
◦ ◦
Cum rangDr2 (u2 , v 2 ) = 2, putem presupune că
 
 ∂x ◦ ◦ ∂x ◦ ◦ 

 ∂u (u2 , v 2 ) ∂v2
(u2 , v 2 ) 
 2 
  6= 0,
 ∂y ◦ ◦ ∂y ◦ ◦ 

 ∂u (u2 , v 2 ) ∂u2
(u2 , v 2 )
2
unde r 2 (u2 , v2 ) = (x(u2 , v2 ), y(u2 , v2 ), z(u2 , v2 )). Considerăm D2′ deschisă ı̂n
◦ ◦
D2 , (u2 , v 2 ) ∈ D2′ , astfel ı̂ncât PrxOy ◦r 2  ′ : D2′ → R2 este injectivă. Notăm
 D2
◦ ◦
r 2 (D2′ ) = S ∩ V ′ , unde r2 (u2 , v 2 ) ∈ V ′ şi V ′ este deschisă ı̂n V . Definim
G : D2′ × R → R3 ,
G(u2 , v2 , t2 ) = (x(u2 , v2 ), y(u2 , v2 ), z(u2 , v2 ) + t2 ).
Se verifică uşor că G este netedă, injectivă, şi G(u2 , v2 , 0) = r 2 (u2 , v2 ),
pentru orice (u2 , v2 ) ∈ D2′ . Sau, identificând D2′ cu D2′ × {0}, G ′ = r 2  ′ .
 D2  D2
◦ ◦
Mai mult, detDG(u2 , v 2 , 0) 6= 0 şi atunci, din Teorema de Inversare Locală,
◦ ◦
rezultă că există ε > 0, există D2′′ deschisă ı̂n D2′ , (u2 , v 2 ) ∈ D2′′ , astfel
◦ ◦
ı̂ncât G(D2′′ × (−ε, ε)) = V ′′ este deschisă ı̂n R3 , r2 (u2 , v 2 ) ∈ V ′′ , şi G :
D2′′ × (−ε, ε) → V ′′ este difeomorfism. Putem presupune că V ′′ este deschisă
◦ ◦
ı̂n V ′ şi D2′′ este interiorul unui pătrat centrat ı̂n (u2 , v 2 ) şi cu laturile paralele
cu axele de coordonate. Avem
G(D2′′ × {0}) = r2 (D2′′ ) = S ∩ V ′′ , sau G(D2′′ ) = S ∩ V ′′ .
Notăm F = (G )−1 şi, evident,
D2′′ ×(−ε,ε)

Pru2 O2 v2 ◦ F = (r 2  )−1 = r−1

2 
 .
r2 (D2′′ ) D2′′ r2 (D2′′ )

Deoarece r1 : D1 → r1 (D1 ) = S ∩ V este continuă, există D1′′ deschisă ı̂n

◦ ◦
D1 , (u1 , v 1 ) ∈ D1′′ , astfel ı̂ncât r1 (D1′′ ) ⊂ S ∩ V ′′ = r2 (D2′′ ). Deci
(r −1  = r −1  ◦ r1  = Pru2 O2 v2 ◦ F ◦ r 1 
2 ◦ r 1 ) 2  ,
D1′′ r2 (D2′′ ) D1′′ D1′′
4.2. Schimbarea parametrizării pe o suprafaţă 97

unde ultimul r1  este privit ca aplicaţie de la D1′′ cu valori ı̂n V ′′ . Cum

D1′′
Pru2 O2 v2 , F şi r 1  ′′ sunt netede rezultă că (r −1 
2 ◦ r 1 ) ′′ este netedă. Ne
 D1  D1
◦ ◦
reamintim că (u1 , v 1 ) ∈ D1 a fost fixat arbitrar şi deci concluzionăm că
r −1
2 ◦ r 1 : D1 → D2 este netedă.
Analog se demonstrează că r −1
1 ◦ r 2 : D2 → D1 este netedă.

Vom ı̂ncheia această secţiune cu următorul rezultat

Teorema 4.2.2. Fie r : D → R3 o aplicaţie netedă astfel ı̂ncât rang Dr(u, v) =
◦ ◦
2, pentru orice (u, v) ∈ D. Atunci oricare ar fi (u, v) ∈ D, există D ′ deschisă
◦ ◦
ı̂n D, (u, v) ∈ D ′ , astfel ı̂ncât r(D ′ ) este o suprafaţă regulată a lui R3 .
Demonstraţie. Vom folosi din nou aceeaşi construcţie şi Teorema de Inver-
◦ ◦
sare Locală. Notăm r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) şi cum rangDr(u, v) =
2, putem presupune că
 
 ∂x ◦ ◦ ∂x ◦ ◦ 
 (u, v)
 ∂u (u, v) ∂v
  6= 0.
 ∂y ∂y ◦ ◦ 
 ◦ ◦
 (u, v) (u, v) 
∂u ∂v
Definim funcţia netedă G : D × R → R3 ,

G(u, v, t) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v) + t).

◦ ◦
Deoarece detDG(u, v, 0) 6= 0, există U şi V deschise ı̂n R3 , U ⊂ D × R,
◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦
(u, v, 0) ∈ U, G(u, v, 0) = r(u, v) ∈ V, astfel ı̂ncât G : U → V este difeo-
U
morfism şi deci homeomorfism. Putem presupune că U = D ′ × (−ε, ε), unde
◦ ◦
D ′ este deschisă ı̂n D şi (u, v) ∈ D. Avem

G = r şi G(D ′ ) = r(D ′ ).

D ′ D ′

Cum G : U → V este homeomorfism rezultă că şi restricţia sa la D ′ , adică

G ′ : D ′ → G(D ′ ) este homeomorfism, unde pe D ′ şi G(D ′ ) considerăm
D
98 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

topologiile induse. Dar aceasta nu ı̂nseamnă altceva decât că r  : D′ →

D ′
r(D ′ ) este homeomorfism.
Prin urmare S = r(D ′ ) este o suprafaţă dată de o singură parametrizare
(D , r  ′ ).
′
D

4.3. Spaţiul tangent la o suprafaţă ı̂ntr-un punct al ei

Definiţia 4.3.1. Fie S o suprafaţă regulată ı̂n R3 şi p0 ∈ S un punct

fixat arbitrar. Se numeşte vector tangent la S ı̂n p0 un vector de forma
w = ρ′ (0), unde ρ : (−ε, ε) → R3 este o funcţie vectorială netedă astfel ı̂ncât
ρ(−ε, ε) ⊂ S şi ρ(0) = p0 .

Dacă ρ(t) = (x(t), y(t), z(t)), atunci w = ρ′ (0) = (x′ (0), y ′ (0), z ′ (0)).
Mulţimea vectorilor tangenţi la S ı̂n p0 se notează cu Tp0 (S) şi se numeşte
spaţiul tangent la S ı̂n p0 . Deci

Tp0 (S) = {w = ρ′ (0) : ρ : (−ε, ε) → R3 , ρ(−ε, ε) ⊂ S şi ρ(0) = p0 }.

În particular, dacă ρ : (−ε, ε) → R3 este funcţia constantă ρ(t) = p0 , oricare

ar fi t, atunci ρ′ (0) = 0.

Observaţia 4.3.1. Un vector tangent la S ı̂n p0 poate fi privit ca element

al lui V3 (ţinând cont de identificările uzuale).

Spaţiul tangent la S ı̂n p0 este o submulţime a lui R3 , iar construcţia sa

depinde doar de S şi nu de parametrizările (D, r) ale lui S cu p0 ∈ r(D).
O ı̂ntrebare naturală este dacă Tp0 (S) este un subspaţiu vectorial a lui
R . Dacă w1 = ρ′1 (0) şi w2 = ρ′2 (0), unde ρ1 şi ρ2 sunt curbe pe suprafaţă,
3

atunci desigur w1 + w2 = (ρ1 + ρ2 )′ (0), dar ρ1 + ρ2 nu ese curbă pe suprafaţă

(ρ1 + ρ2 )(0) 6= p).
Rezultatul de mai jos ne va spune că mulţimea Tp0 (S) este un subspaţiu
vectorial 2-dimensional a lui R3 .
4.3. Spaţiul tangent la o suprafaţă ı̂ntr-un punct al ei 99

Teorema 4.3.1. Fie S o suprafaţă, p0 ∈ S, şi (D, r) o parametrizare astfel

◦ ◦ ◦ ◦
ı̂ncât p0 = r(u, v), (u, v) ∈ D. Atunci
◦ ◦
Tp0 (S) = Dr(u, v)(R2 ).

Demonstraţie. Vom demonstra egalitatea de mai sus prin dublă incluziune.

Fie w ∈ Tp0 (S), w = ρ′ (0), unde ρ : (−ε, ε) → R3 , ρ(−ε, ε) ⊂ S şi ρ(0) =
◦ ◦
p0 = r(u, v). Considerăm σ = r −1 ◦ ρ : (−ε, ε) → D, unde ρ şi r sunt
privite ca aplicaţii cu valori pe imagine. Evident, σ este continuă. Folosind
difeomorfismul de ı̂ndreptare F asociat lui r rezultă că, local, σ = PruOv ◦
F ◦ ρ (ρ privită acum ca aplicaţie cu valori ı̂n R3 ) şi deci σ este netedă.
Rescriem ρ = r ◦ σ şi obţinem
◦ ◦ ◦ ◦
w = ρ′ (0) = Dρ(0)(1) = Dr(u, v)(Dσ(0)(1)) = Dr(u, v)(σ ′ (0)),
◦ ◦
şi deci w ∈ Dr(u, v)(R2 ).
◦ ◦
Pentru incluziunea inversă, considerăm w = Dr(u, v)(v), unde v ∈ R2 .
◦ ◦ ◦ ◦
Definim σ(t) = (u, v) + tv, t ∈ (−ε, ε). Aplicaţia σ este netedă, σ(0) = (u, v)
şi pentru ε suficient de mic σ(t) ∈ D, pentru orice |t| < ε. Definim apoi
ρ = r ◦ σ : (−ε, ε) → R3 . Avem ρ(−ε, ε) ⊂ S, ρ(0) = p0 şi
◦ ◦ ◦ ◦
ρ′ (0) = Dρ(0)(1) = Dr(u, v)(Dσ(0)(1)) = Dr(u, v)(v) = w.

◦ ◦ ◦ ◦
Dacă w1 = Dr(u, v)(v 1 ) şi w2 = Dr(u, v)(v 2 ), atunci
◦ ◦
w 1 + w 2 = Dr(u, v)(v 1 + v 2 ),
◦ ◦
iar dacă w = Dr(u, v)(v), atunci
◦ ◦
aw = Dr(u, v)(av),

unde a ∈ R.
◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦
Cum Dr(u, v) : R2 → R3 este injectivă, Dr(u, v)(e1 ) = ru (u, v) şi
◦ ◦ ◦ ◦
Dr(u, v)(e2 ) = rv (u, v) formează o bază ı̂n Tp0 (S) numită baza naturală
ı̂n Tp0 (S) asociată parametrizării (D, r), unde {e1 , e2 } este baza canonică
din R2 .
100 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Fie w = ρ′ (0) ∈ Tp0 (S), unde ρ = r ◦ σ, σ(t) = (u(t), v(t)). Avem

σ ′ (0) = u′ (0)e1 + v ′ (0)e2

şi
◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦
w = ρ′ (0) = Dr(u, v)(σ ′ (0)) = ru (u, v)u′ (0) + r v (u, v)v ′ (0),
◦ ◦
deci u′ (0) şi v ′ (0) sunt coordonatele lui w = ρ′ (0) ı̂n baza naturală {r u (u, v),
◦ ◦
r v (u, v)}.
Observăm că vectorul tangent w = ρ′ (0) nu este unic determinat de
ρ, sau de σ. Putem avea două curbe pe suprafaţă ρ1 şi ρ2 astfel ı̂ncât
ρ1 (0) = ρ2 (0) = p0 , ρ1 (t) 6= ρ2 (t), pentru orice t ∈ (−ε, ε)\{0} şi, totuşi
ρ′1 (0) = ρ′2 (0). Dacă σ 1 şi σ 2 sunt două curbe netede (parametrizarea (D, r)
◦ ◦
este fixată), σ 1 (0) = σ 2 (0) = (u, v), atunci w1 = w2 dacă şi numai dacă
u′1 (0) = u′2 (0) şi v1′ (0) = v2′ (0).
Încheiem această secţiune cu următorul rezultat.

Propoziţia 4.3.1. Fie S ⊂ R3 o suprafaţă şi (D1 , r 1 ), (D2 , r 2 ) două para-

metrizări astfel ı̂ncât r 1 (D1 ) = r 2 (D2 ). Considerăm w = ρ′ (0) ∈ Tp0 (S),
p0 ∈ r1 (D1 ) = r2 (D2 ), unde ρ : (−ε, ε) → R3 este netedă, ρ(−ε, ε) ⊂ S şi
ρ(0) = p0 . Dacă notăm σ 1 = r−1 −1
1 ◦ ρ şi σ 2 = r 2 ◦ ρ, atunci

◦ ◦
σ ′2 (0) = D(r −1 ′
2 ◦ r 1 )(u1 , v 1 )(σ 1 (0)).

Demonstraţie. Scriem σ 2 sub forma

σ 2 = r −1 −1 −1 −1
2 ◦ ρ = r 2 ◦ r 1 ◦ r 1 ◦ ρ = (r 2 ◦ r 1 ) ◦ σ 1

şi derivând obţinem, pentru t = 0, relaţia dorită.

Observaţia 4.3.2. Putem scrie r 2 = (r 1 ◦ r −1 −1

1 ) ◦ r 2 = r 1 ◦ (r 1 ◦ r 2 ) şi deci,
◦ ◦ ◦ ◦
matricea de trecere de la baza naturală {r 1,u1 (u1 , v 1 ), r 1,v1 (u1 , v 1 )} la baza
◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦
naturală {r 2,u2 (u2 , v 2 ), r 2,v2 (u2 , v 2 )} este dată de D(r−11 ◦ r 2 )(u2 , v 2 ) care
este matricea jacobiană a schimbării de coordonate de la (D2 , r 2 ) la (D1 , r 1 ).
Din propoziţia anterioară rezultă că matricea schimbării coordonatelor unui
vector tangent w ı̂n raport cu cele două baze naturale este matricea jacobiană
a schimbării de coordonate.
4.4. Aplicaţii netede ı̂ntre suprafeţe 101

Observaţia 4.3.3. Un alt mod de a defini un vector tangent la S este

următorul: se numeşte vector tangent la S ı̂n p0 o pereche de forma (p0 , w),
unde w = ρ ′ (0), ρ : (−ε, ε) → R3 fiind o funcţie vectorială netedă astfel
ı̂ncât ρ(−ε, ε) ⊂ S şi ρ(0) = p0 . Adunarea vectorilor tangenţi şi ı̂nmulţirea
cu scalari se defineşte acum astfel:

(p0 , w 1 ) + (p0 , w 2 ) = (p0 , w 1 + w 2 ) şi a(p0 , w) = (p0 , aw),

iar spaţiul tangent devine spaţiu vectorial de dimensiune 2. De notat că,

folosind această definiţie, dacă p1 6= p2 atunci

Tp1 (S) ∩ Tp2 (S) = ∅.

4.4. Aplicaţii netede ı̂ntre suprafeţe

Definiţia 4.4.1. Fie S1 şi S2 două suprafeţe regulate ı̂n R3 şi F : S1 → S2

o aplicaţie continuă, unde pe S1 şi S2 am considerat topologiile induse din
R3 . Aplicaţia F se numeşte diferenţiabilă ı̂n punctul p0 ∈ S1 dacă
“ = r −1 ◦ F
F ◦ r1 : D1 → D2
2 
r1 (D1 )

◦ ◦
este diferenţiabilă ı̂n (u1 , v 1 ) = r −1
1 (p0 ), unde (D1 , r 1 ) parametrizare pen-
tru S1 , p0 ∈ r(D1 ), (D2 , r 2 ) parametrizare pentru S2 , F (p0 ) ∈ r 2 (D2 ), şi
F (r 1 (D1 )) ⊂ r2 (D2 ).

În definiţia de mai sus, r1 şi r2 sunt privite ca aplicaţii cu valori pe

imagine. Cum F este continuă, condiţia F (r 1 (D1 )) ⊂ r2 (D2 ) este uşor de
ı̂ndeplinit.

Observaţia 4.4.1. Un alt mod de a defini diferenţiabilitatea ı̂ntr-un punct

este următorul: aplicaţia F se numeşte diferenţiabilă ı̂n punctul p0 ∈ S1
“ = r −1 ◦ F ◦ r  este diferenţiabilă ı̂n r −1 (p0 ), unde (D1 , r 1 ) este
dacă F 2   1
W 1D
parametrizare pentru S1 , p0 ∈ r1 (D1 ), (D2 , r 2 ) este parametrizare pentru
S2 , F (p0 ) ∈ r 2 (D2 ), W = r1 (D1 ) ∩ F −1 (r 2 (D2 )), iar D = r−1
1 (W ).
102 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Propoziţia 4.4.1. Definiţia anterioară are caracter geometric, adică nu

depinde de parametrizările folosite.
Demonstraţie. Într-adevăr, fie (D ‹1 , re1 ) şi (D
‹2 , re2 ) parametrizări pentru S1 ,
‹1 ), F (p0 ) ∈ re2 (D
respectiv S2 , cu p0 ∈ re1 (D ‹2 ) şi F (re1 (D
‹1 )) ⊂ re2 (D
‹2 ). Avem
pe domeniile corespunzătoare
−1 −1
re2 ◦ F ◦ re1 = (re2 ◦ r 2 ) ◦ (r −1 −1
2 ◦ F ◦ r 1 ) ◦ (r 1 ◦ r
e1 ).
−1
Deoarece re2 ◦ r 2 şi r−1
1 ◦r e1 sunt netede, ele sunt diferenţiabile ı̂n punctele
corespunzătoare, iar compunerea de aplicaţii diferenţiabile ı̂ntre deschişi din
−1
spaţii euclidiene este aplicaţie diferenţiabilă (ı̂n punctul re (p0 )).

Aplicaţia F“ = r−1 ◦ F ◦ r 1 : D1 → D2 se numeşte reprezentarea lui F ı̂n

2
parametrizările (D1 , r 1 ) şi (D2 , r 2 ), şi scriem
(
“: u2 = f 1 (u1 , v1 )
F
v2 = f 2 (u1 , v1 ).

Definiţia 4.4.2. O aplicaţie continuă F : S1 → S2 se numeşte diferenţiabilă

dacă ea este diferenţiabilă ı̂n orice punct al lui S1 .
Definiţia 4.4.3. Fie F : S1 → S2 o aplicaţie continuă. F se numeşte netedă
dacă pentru orice p0 ∈ S1 ,
“ = r −1 ◦ F
F ◦ r1 : D1 → D2
2 
r1 (D1 )

este netedă ı̂n jurul lui r 1 (p0 ), unde (D1 , r 1 ) parametrizare pentru S1 , p0 ∈
r 1 (D1 ), (D2 , r 2 ) parametrizare pentru S2 , F (p0 ) ∈ r2 (D2 ), şi F (r 1 (D1 )) ⊂
r 2 (D2 ). .
Se demonstrează uşor că definiţia de mai sus are caracter geometric.
Orice aplicaţie F : S1 → S2 netedă este diferenţiabilă, iar ı̂n continuare
vom considera numai aplicaţii netede.
Următoarele rezultate se demonstrează uşor.
Propoziţia 4.4.2. Fie F : S1 → S2 netedă şi S1′ deschisă ı̂n S1 . Atunci
‹ = F : S ′ → S2 este aplicaţie netedă ı̂ntre două suprafeţe.
restricţia F  ′ 1
 S1
4.4. Aplicaţii netede ı̂ntre suprafeţe 103

Propoziţia 4.4.3. Fie F : S1 → S2 netedă şi S2′ deschisă ı̂n S2 . Presupu-

‹ : S1 → S ′ , F
nem că F (S1 ) ⊂ S2′ . Atunci F ‹(p) = F (p), pentru orice p ∈ S1 ,
2
este netedă.
Propoziţia 4.4.4. Fie F : S1 → S2 o aplicaţie. Presupunem că S1 =
S α α 
α∈I S1 , unde S1 este deschisă ı̂n S1 , pentru orice α ∈ I. Dacă F α :
 S1
S1α → S2 este netedă, pentru orice α ∈ I, atunci F : S1 → S2 este netedă.
Propoziţia 4.4.5. Fie F : S1 → S2 o aplicaţie netedă şi ρ : (−ε, ε) → R3 o
funcţie vectorială netedă astfel ı̂ncât ρ(−ε, ε) ⊂ S1 . Atunci
i2 ◦ F ◦ ρ : (−ε, ε) → R3

este funcţie vectorială netedă, unde i2 : S2 → R3 este incluziunea canonică

şi ρ este privită ca aplicaţie cu valori pe imagine.
Demonstraţie. Observăm că i2 ◦ F ◦ ρ este continuă fiind compunere de
aplicaţii continue. Folosind apoi parametrizări pentru S1 şi S2 şi notaţiile
obişnuite, local putem scrie
“◦ σ
i2 ◦ F ◦ ρ = r2 ◦ F

care este netedă fiind compunere de aplicaţii netede ı̂ntre deschişi din spaţii
euclidiene (r 2 este privită ca aplicaţie cu valori ı̂n R3 ).

Fie F : S1 → S2 o aplicaţie netedă şi p0 ∈ S1 . Vrem să definim

diferenţiala aplicaţiei F , notată DF (p0 ), ca aplicaţie ı̂ntre spaţiile tangente
DF (p0 ) : Tp0 (S1 ) → TF (p0 ) (S2 ).
Pentru aceasta, fie w = ρ′1 (0) ∈ Tp0 (S1 ), unde ρ1 : (−ε, ε) → R3 este netedă,
ρ1 (−ε, ε) ⊂ S1 şi ρ1 (0) = p0 . Funcţia vectorială ρ2 = i2 ◦F ◦ρ1 : (−ε, ε) → R3
este netedă, ρ2 (−ε, ε) ⊂ S2 , ρ2 (0) = F (p0 ), şi definim ı̂n mod natural

DF (p0 )(w) = ρ′2 (0).

Trebuie acum să demonstrăm că definiţia are caracter geometric, deoarece
funcţia ρ1 care intervine ı̂n definiţia lui DF (p0 )(w) nu determină unic vec-
′
torul w. Altfel spus, dacă ρ1 6= ρe1 şi ρ′1 (0) = ρe1 (0) = w, vrem să demon-
′
străm că ρ′2 (0) = ρe2 (0). Pentru aceasta vom folosi parametrizările şi scriem
104 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

ρ1 (t) = (r 1 ◦ σ 1 )(t) şi ρ2 (t) = (r 2 ◦ σ 2 )(t), unde

( (
u1 = u1 (t) u2 = u2 (t)
σ1 : şi σ 2 : .
v1 = v1 (t) v2 = v2 (t)

Privind ρ2 ca aplicaţie cu valori pe imagine avem

σ 2 (t) = (r −1 “
2 ◦ ρ2 )(t) = (F ◦ σ 1 )(t)
= (f 1 (u1 (t), v1 (t)), f 2 (u1 (t), v1 (t))).

Derivând obţinem
Ç
∂f 1 ◦ ◦ ′ ∂f 1 ◦ ◦ ′
σ ′2 (0) = (u1 , v 1 )u1 (0) + (u1 , v 1 )v1 (0),
∂u1 ∂v1
å
∂f 2 ◦ ◦ ′ ∂f 2 ◦ ◦ ′
(u1 , v 1 )u1 (0) + (u1 , v 1 )v1 (0) .
∂u1 ∂v1
Putem scrie relaţia de mai sus sub forma
á ë
∂f 1 ◦ ◦ ∂f 1 ◦ ◦
Ç å (u1 , v 1 ) (u1 , v 1 ) Ç å
u′2 (0) ∂u1 ∂v1 u′1 (0)
= .
v2′ (0) ∂f 2 ◦ ◦ ∂f 2 ◦ ◦ v1′ (0)
(u1 , v 1 ) (u1 , v 1 )
∂u1 ∂v1
Prin urmare, σ ′2 (0) care defineşte ı̂n mod unic ρ′2 (0) depinde numai de
aplicaţia F şi de σ ′1 (0) care defineşte ı̂n mod unic ρ′1 (0) = w. Deci DF (p0 )(w)
este bine definită. Mai mult, ultima relaţie arată că DF (p0 ) este o aplicaţie
liniară de la Tp0 (S1 ) la TF (p0 ) (S2 ) a cărei matrice ı̂n raport cu bazele na-
◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦
turale {r 1,u1 (u1 , v 1 ), r 1,v1 (u1 , v 1 )} şi {r 2,u2 (u2 , v 2 ), r 2,v2 (u2 , v 2 )} din Tp0 (S1 ),
respectiv TF (p0 ) (S2 ), este
á ë
∂f 1 ◦ ◦ ∂f 1 ◦ ◦
(u1 , v 1 ) (u1 , v 1 )
∂u1 ∂v1
,
∂f 2 ◦ ◦ ∂f 2 ◦ ◦
(u1 , v 1 ) (u1 , v 1 )
∂u1 ∂v1
◦ ◦
“ ı̂n (u1 , v 1 ). Acest lucru corespunde aşteptă-
adică matricea jacobiană a lui F
rilor noastre.
4.4. Aplicaţii netede ı̂ntre suprafeţe 105

Se verifică uşor, pentru u′1 (0) = 1 şi v1′ (0) = 0, că

◦ ◦ ◦ ◦ ∂f 1 ◦ ◦ ◦ ◦ ∂f
2
◦ ◦
DF (p0 )(r 1,u1 (u1 , v 1 )) = r2,u2 (u2 , v 2 ) (u1 , v 1 ) + r 2,v2 (u2 , v 2 ) (u1 , v 1 )
∂u1 ∂u1
şi, analog,

◦ ◦ ◦ ◦ ∂f 1 ◦ ◦ ◦ ◦ ∂f
2
◦ ◦
DF (p0 )(r 1,v1 (u1 , v 1 )) = r2,u2 (u2 , v 2 ) (u1 , v 1 ) + r 2,v2 (u2 , v 2 ) (u1 , v 1 ).
∂v1 ∂v1
Mai mult, folosind regula lanţului pentru termenul din dreapta al egalităţii
obţinem
◦ ◦ ◦ ◦
“)u (u1 , v 1 ) = (i2 ◦ F ◦ r 1 )u (u1 , v 1 ),◦ ◦
DF (p0 )(r 1,u1 (u1 , v 1 )) = (r 2 ◦ F 1 1

“ = i2 ◦ F ◦ r 1 , şi analog
deoarece r 2 ◦ F
◦ ◦ ◦ ◦
“)v (u1 , v 1 ) = (i2 ◦ F ◦ r1 )v (u1 , v 1 ). ◦ ◦
DF (p0 )(r 1,v1 (u1 , v 1 )) = (r 2 ◦ F 1 1

◦ ◦ ◦ ◦ ◦ ◦
Notăm că, deoarece r 1,u1 (u1 , v 1 ) = Dr1 (u1 , v 1 )(1, 0) şi (i2 ◦F ◦r 1 )u1 (u1 , v 1 )
◦ ◦ ◦ ◦
= D(i2 ◦ F ◦ r1 )(u1 , v 1 )(1, 0), relaţia DF (p0 )(r 1,u1 (u1 , v 1 )) = (i2 ◦ F ◦
◦ ◦
r 1 )u1 (u1 , v 1 ), corespunde intuiţiei noastre.
Observaţia 4.4.2. Dacă gândim un vector tangent la S1 ı̂n p0 ca o pereche
(p0 , ρ1′ (0)), atunci definim

DF (p0 )(p0 , ρ′1 (0)) = (F (p0 ), (i2 ◦ F ◦ ρ1 )′ (0)).

Vom ı̂ncheia această secţiune prezentând noţiunea de aplicaţie netedă

pentru ı̂ncă două situaţii.
Definiţia 4.4.4. a) Fie F : D1 → S2 o aplicaţie continuă, unde D1 este un
deschis din Rm iar S2 este o suprafaţă. Aplicaţia F se numeşte netedă dacă
◦ ◦
pentru orice u ∈ D1 , există (D2 , r 2 ) parametrizare a lui S2 , F (u) ∈ r 2 (D2 ),
◦
există D1′ deschisă ı̂n D1 , u ∈ D1′ , astfel ı̂ncât F (D1′ ) ⊂ r 2 (D2 ) şi r −1
2 ◦F :
D1′ → D2 este netedă.
b) Fie F : S1 → Rn o aplicaţie continuă. Aplicaţia F se numeşte ne-
tedă dacă pentru orice p0 ∈ S1 , există (D1 , r 1 ) parametrizare a lui S1 , p0 ∈
r 1 (D1 ), astfel ı̂ncât F ◦ r 1 : D1 → Rn este netedă.
106 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

Se demonstrează uşor:
Propoziţia 4.4.6. Fie S o suprafaţă şi (D, r) o parametrizare a sa. Atunci
r : D → r(D) şi r −1 : r(D) → D sunt aplicaţii netede. Mai mult, incluziunea
canonică i : S → R3 este netedă.
Considerăm acum F : D1 → S2 o aplicaţie netedă, unde D1 este deschisă
◦ ◦
ı̂n Rm şi u ∈ D1 . Atunci definim DF (u) : Rm → T ◦ (S2 ) prin
F (u)
◦ ◦
DF (u)(ei ) = (i2 ◦ F )ui (u), ∀i = 1, m.
Dacă F : S1 → Rn este o aplicaţie netedă şi p0 ∈ S1 , atunci definim
DF (p0 ) : Tp0 (S1 ) → Rn prin
◦ ◦ ◦ ◦
DF (p0 )(r 1,u1 (u1 , v 1 )) = (F ◦ r1 )u1 (u1 , v 1 )
şi
◦ ◦ ◦ ◦
DF (p0 )(r 1,v1 (u1 , v 1 )) = (F ◦ r 1 )v1 (u1 , v 1 ).
Propoziţia 4.4.7. Fie F : S1 → R3 o aplicaţie netedă. Presupunem că
F (S1 ) ⊂ S2 , unde S1 şi S2 sunt suprafeţe regulate ı̂n R3 . Atunci F‹ : S1 →
‹(p) = F (p), pentru orice p ∈ S1 , este tot o aplicaţie netedă.
S2 , F
Demonstraţie. Să observăm mai ı̂ntâi că F ‹ este continuă. Fie apoi p0 ∈ S1
fixat arbitrar şi (D1 , r 1 ) parametrizare pentru S1 , p0 ∈ r1 (D1 ). Considerăm
F2 un difeomorfism de ı̂ndreptare pentru F ‹(p0 ) şi (D2 , r 2 ) parametrizarea
−1 2
obţinută din F2 restricţionată la Cε (0). Restrângând eventual D1 , putem
presupune că F ‹(r 1 (D1 )) ⊂ r 2 (D2 ). Evident, r−1 ◦ F ‹ ◦r1 = Pru O v ◦F2 ◦F ◦
2 2 2 2
−1
r 1 , şi cum F ◦ r1 este netedă, rezultă că şi r2 ◦ F ‹ ◦ r 1 este netedă. Notăm
că F2 ◦ F ◦ r 1 este dată de ecuaţiie

 1
u2 = f (u1 , v1 )

2v = f 2 (u1 , v1 )


t = 0
2

iar Pru2 O2 v2 ◦ F2 ◦ F ◦ r2 este dată de ecuaţiile

(
u2 = f 2 (u1 , v1 )
.
v2 = f 2 (u1 , v1 )
4.4. Aplicaţii netede ı̂ntre suprafeţe 107

‹ = i2 ◦ F :
Propoziţia 4.4.8. Fie F : S1 → S2 o aplicaţie netedă. Atunci F
3
S1 → R este netedă.

Demonstraţie. Evident, F ‹ este aplicaţie continuă fiind compunere de aplicaţii

continue. Fie apoi p0 ∈ S1 şi (D1 , r 1 ), (D2 , r 2 ) parametrizări pentru S1 , res-
pectiv S2 , astfel ı̂ncât p0 ∈ r1 (D1 ), F (p0 ) ∈ r 2 (D2 ), F (r 1 (D1 )) ⊂ r2 (D2 ) şi
“ = r−1 ◦ F ◦ r 1 : D1 → D2 netedă. Avem
F 2

‹ ◦ r1 = i2 ◦ F ◦ r 1 = r2 ◦ r −1 ◦ F ◦ r 1 = r 2 ◦ F
F “,
2

‹ ◦ r1 este netedă.
şi deci F

În aceeaşi manieră se demonstrează şi

Propoziţia 4.4.9. Fie F : R3 → S2 netedă. Considerăm S1 o suprafaţă

‹ restricţia lui F la S1 , adică F
regulată ı̂n R3 şi F ‹ : S1 →
‹ = F . Atunci F

 S1
S2 este netedă.

Propoziţia 4.4.10. Fie F : S1 → S2 o aplicaţie netedă şi ρ : (−ε, ε) → R3

o funcţie vectorială netedă astfel ı̂ncât ρ(−ε, ε) ⊂ S1 . Atunci

F ◦ ρ : (−ε, ε) → S2

este netedă.

La fel ca ı̂n cazul compunerii aplicaţiilor dintre deschişi din spaţiile eu-
clidiene, avem

Propoziţia 4.4.11. Fie F : S1 → S2 şi G : S2 → S3 două aplicaţii netede

ı̂ntre suprafeţe. Atunci G ◦ F : S1 → S3 este netedă şi

D(G ◦ F )(p0 ) = DG(F (p0 )) ◦ DF (p0 ).

Tot ceea ce am făcut ı̂n acest capitol poate fi generalizat ı̂n manieră
directă la aplicaţii ı̂ntre subvarietăţi regulate ı̂n Rn .
108 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR

4.5. Subvarietăţi regulate ı̂n Rn

În această secţiune vom generaliza noţiunea de suprafaţă ı̂n R3 .
Definiţia 4.5.1. O submulţime M ⊂ Rn se numeşte subvarietate regulată
a lui Rn de dimensiune m, 0 < m < n, dacă pentru orice p ∈ M, există V
deschisă ı̂n Rn , p ∈ V , există r : D → Rn netedă, unde D este deschisă ı̂n
Rm , 0 ∈ D, astfel ı̂ncât:
a) r(0) = p;
b) rang Dr(u) = m, pentru orice u = (u1 , . . . , um ) ∈ D;
c) r(D) = M ∩ V ;
d) r : D → r(D) este un homeomorfism, unde pe r(D) considerăm topo-
logia indusă.
Desigur, o suprafaţă regulată ı̂n R3 este o subvarietate regulată de di-
mensiune 2 a lui R3 . Toate rezultatele făcute la suprafeţe se extind şi ı̂n
cazul subvarietăţilor. Nu vom mai prezenta demonstraţiile acestor rezultate
deoarece ele sunt simple generalizări.
Teorema 4.5.1 (Teorema de caracterizare). Fie M o submulţime a lui Rn .
Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) M este subvarietate a lui Rn de dimensiune m;
b) pentru orice p ∈ M, există V deschisă ı̂n Rn , p ∈ V , există H 1 , . . . ,
H n−m : D → R funcţii netede, D deschisă ı̂n Rm , există o eventuală per-
mutare a coordonatelor lui Rn , astfel ı̂ncât
M ∩ V = {(x1 , . . . , xm , H 1 (x1 , . . . , xm ), . . . , H n−m (x1 , . . . , xm )) :
(x1 , . . . , xm ) ∈ D},
sau M ∩ V = Graf H, unde H : D → Rn−m , H = (H 1 , . . . , H n−m );
c) pentru orice p ∈ M, există V deschisă ı̂n Rn , p ∈ V , şi există H :
V → Rn−m submersie, adică rang DH(x1 , . . . , xm ) = n − m, pentru orice
(x1 , . . . , xn ) ∈ V , astfel ı̂ncât H(p) = 0 şi M ∩ V = H −1 (0);
d) pentru orice p ∈ M, există V deschisă ı̂n Rn , p ∈ V , şi există F :
V → Cεn (0) difeomorfism astfel ı̂ncât F (p) = 0 şi
F (M ∩ V ) = Cεn (0) ∩ (Rm × {0}) = Cεm (0) × {0} ≡ Cεm (0).
4.5. Subvarietăţi regulate ı̂n Rn 109

Reamintim că Cεn (0) = {y = (y 1 , . . . , y n ) ∈ Rn : |y i | < ε, ∀i = 1, n}.

Teorema 4.5.2. Fie F : V → Rn−m netedă, V deschisă ı̂n Rn , şi fie a ∈

F (V ) valoare regulată, adică rang DF (x) = n − m, pentru orice x ∈ F −1 (a).
Atunci M = F −1 (a) este o subvarietate a lui Rn de dimensiune m.

Teorema 4.5.3. Fie M ⊂ Rn o subvarietate de dimensiune m şi (D1 , r 1 ),

(D2 , r 2 ) două parametrizări astfel ı̂ncât r1 (D1 ) = r2 (D2 ). Atunci r −1
2 ◦ r1 :
D1 → D2 este un difeomorfism.

Teorema 4.5.4. Fie r : D → Rn o aplicaţie netedă, D deschisă ı̂n Rm ,

astfel ı̂ncât rang Dr(u) = m, pentru orice u ∈ D. Atunci pentru orice u0 ∈
D, există D ′ deschisă ı̂n D, u0 ∈ D ′ , astfel ı̂ncât r(D ′ ) este subvarietate a
lui Rn de dimensiune m.

În cazul particular m = 1 obţinem subvarietăţile 1-dimensionale ı̂n Rn ,

n > 1, sau curbele regulate ı̂n Rn . Există o legătură strânsă ı̂ntre această
noţiune şi cea introdusă ı̂n Capitolul 1.
Fie C o curbă regulată ı̂n sensul de la Capitolul 1 şi fie ρ : T → Rn
un reprezentant al său. Dacă ρ : I → Rn este scufundare, adică ρ′ (t) 6= 0,
∀t ∈ I, şi ρ : I → ρ(I) este homeomorfism, atunci orice alt reprezentant al
lui C, ρ ◦ µ, este scufundare.
Fie acum C o curbă regulată. Dacă C admite un reprezentant ρ : I →
Rn care este scufundare, atunci imaginea ρ(I), sau imaginea lui C, este
subvarietate 1-dimensională ı̂n Rn .
Avem următorul rezultat pe care ı̂l dăm fără demonstraţie.

Teorema 4.5.5. Fie C o subvarietate 1-dimensională conexă. Dacă C

este compactă, atunci C este difeomorfism cu S 1 . Dacă C nu este com-
pactă, atunci C este difeomorfă cu R. Notăm că dacă C este subvarie-
tate 1-dimensională necompactă şi F : C → R este difeomorfism, atunci
ρ = i ◦ F −1 : R → Rn este scufundare.
110 Capitolul 4. GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A SUPRAFEŢELOR