INELE DE POLINOAME

1. Inele de polinoame ntr-o nedeterminata

Fie R un inel unitar. Notam cu R(N) multimea sirurilor (an )nN cu elemente din
R si care au doar un numar finit de termeni nenuli. Pe R(N) definim doua operatii
algebrice:
(an )nN + (bn )nN = (an + bn )nN ,
(an )nN (bn )nN = (cn )nN ,

unde cn = i+j=n ai bj .
Propozitia 1.1. (R(N) , +, ) este inel unitar. Daca, n plus, R este comutativ, atunci
si (R(N) , +, ) este comutativ.
Definim un morfism injectiv de inele unitare : R R(N) , (a) = (a, 0, 0, . . . )
care ne permite sa-l identificam pe R cu un subinel al lui R(N) . Vom nota cu X sirul
(0, 1, 0, 0, . . . ) si-l vom numi nedeterminat
a. Observam ca
X n = (0, . . . , 0, 1, 0, 0, . . . )
| {z }
n termeni

pentru orice n N . Ca de obicei, consideram X 0 ca fiind egal cu elementul unitate.
Se observa ca (a0 , a1 , . . . , an , 0, 0, . . . ) = (a0 ) + (a1 )X + + (an )X n iar prin
identificarea lui R cu un subinel al lui R(N) data de putem scrie
(a0 , a1 , . . . , an , 0, 0, . . . ) = a0 + a1 X + + an X n .
Definitia 1.2. Inelul R(N) se noteaz
a cu R[X] si se numeste inelul polinoamelor n
nedeterminata X cu coeficienti n R.
Remarca 1.3. (i) Sa observam ca desi R nu este neaparat inel comutativ avem
totusi o proprietate de comutare n R[X], care rezulta din modul n care a fost
construit acesta: aX = Xa pentru orice a R.
(ii) a0 + a1 X + + an X n = 0 daca si numai daca a0 = a1 = = an = 0.
Daca f R[X], atunci f = a0 + a1 X + + an X n , ai R si f se numeste
polinom n nedeterminata X. Polinoamele X n , n N se numesc monoame n
nedeterminata X. Asadar orice polinom este n mod unic o combinatie liniara de
monoame cu coeficienti n R. Polinoamele ai X i cu ai = 0 se numesc termeni ai lui
f , iar ai = 0 coeficienti. Definim deg f = max{i : ai = 0} si-l numim gradul lui f .
Daca n = deg f , atunci an se numeste coeficientul dominant al lui f . Polinoamele
al caror coeficient dominant este 1 se numesc polinoame monice.
In cele ce urmeaza vom face urmatoarea conventie: deg 0 = .
Propozitia 1.4. Fie f, g R[X]. Atunci:
(i) deg(f + g) max(deg f, deg g).
(ii) deg(f g) deg f + deg g, cu egalitate daca si numai daca produsul coeficientilor
dominanti ai lui f si g este nenul.
1
2 INELE DE POLINOAME

Corolarul 1.5. Fie R un inel unitar integru. Atunci deg(f g) = deg f +deg g pentru
orice f, g R[X]. Mai mult, R[X] este, de asemenea, inel integru.
Corolarul 1.6. Fie R un inel unitar integru. Atunci U (R[X]) = U (R).
Remarca 1.7. Proprietatea de mai sus nu mai ramane adevarata daca R nu este
inel integru. Fie R = Z/4Z si f = b
1 +b
2X R[X]. Avem f 2 = b
1, deci f U (R[X]),
dar f / U (R).
Exercitiul 1.8. Fie R un inel comutativ unitar si f = a0 +a1 X + +an X n R[X].
Sa se arate ca:
(i) f este nilpotent daca si numai daca ai este nilpotent pentru orice 0 i n.
(ii) f este inversabil daca si numai daca a0 este inversabil si ai este nilpotent pentru
orice 1 i n.
(iii) f este divizor al lui zero daca si numai daca exista a R, a = 0, cu af = 0.
(iv) f este idempotent daca si numai daca f = a0 si a20 = a0 .
*(v) Dati exemple din care sa reiasa ca proprietatile (i)(iv) nu mai sunt adevarate
n cazul n care R este inel necomutativ.
Reamintim ca exista un morfism (canonic) de inele unitare : R R[X] dat prin
(a) = a pentru orice a R.
Teorema 1.9. (Proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame ntr-o nede-
terminata) Fie : R S un morfism de inele comutative unitare si s S. Atunci
a un morfism unitar : R[X] S unic cu proprietatea ca = si
exist
(X) = s.
Proof. Sa vizualizam aceasta proprietate cu ajutorul urmatoarei diagrame:

RD
/ R[X]
DD
DD
D
DD

D! 
S
Definim (a0 + a1 X + + an X n ) = (a0 ) + (a1 )s + + (an )sn . Se arata usor ca
este morfism unitar de inele care satisface cele doua proprietati. Mai mult, acesta
este unic, deoarece (X) = s conduce la (X i ) = si pentru orice i 1 iar =
este echivalent cu (a) = (a) pentru orice a R. 
Remarca 1.10. (i) Proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame nu are
loc n cazul n care inelul este necomutativ.
De exemplu, functia : H[X] H definita prin (f ) = f (j) nu este morfism de
inele: avem (X + i)(X i) = X 2 + 1, dar (X + i)(X i) = 2k = 0 = (X 2 + 1).
(ii) Avem totusi o proprietate de universalitate si n cazul n care inelele sunt neco-
mutative, dar cu conditia ca s C(S).
1.1. Functii polinomiale. R acini. Fie S un inel comutativ si unitar, R S
ad
un subinel si i : R S morfismul incluziune. Fie s S. Din proprietatea de
universalitate a inelelor de polinoame ntr-o nedeterminata exista un morfism unitar
 INELE DE POLINOAME 3

is : R[X] S unic cu proprietatea ca is = i si is (X) = s.

/
R Dp R[X]
DD
DD
DD
i DD  is
!
S
Daca f R[X], f = a0 + a1 X + + an X , atunci is (f ) = a0 + a1 s + + an sn .
n

Notam a0 + a1 s + + an sn cu f (s) si avem is (f ) = f (s).

Definitia 1.11. Un element s S cu proprietatea ca f (s) = 0 se numeste radacina
a lui f .
Pentru orice polinom f R[X] putem defini o functie fe : S S prin fe(s) = f (s)
pentru orice s S.
Definitia 1.12. Functia fe : S S definita mai sus se numeste functia polinomiala
pe S asociata lui f . Cand S = R, functia fe : R R se numeste functia polinomiala
asociata lui f .
Remarca 1.13. Polinoame diferite pot avea functii polinomiale egale. De exemplu,
f, g Z2 [X], f = X si g = X 2 . Avem ca fe, ge : Z2 Z2 , fe(b
0) = ge(b
0) = b
0 si
e b b b
f (1) = ge(1) = 1.
Vom vedea nsa ca acest lucru nu mai este posibil daca f, g R[X], unde R este
un domeniu de integritate infinit.
2. Teorema de mpa
rt
ire cu rest pentru polinoame ntr-o
nedeterminata
Teorema 2.1. (Teorema de mpartire cu rest) Fie R un inel unitar, f, g R[X],
g = 0 iar coeficientul dominant al lui g este inversabil. Atunci exista q, r R[X]
unice cu proprietatea ca f = gq + r si deg r < deg g.
Proof. Daca deg f < deg g, atunci scriem f = g 0 + f . In cazul n care deg f
deg g facem inductie dupa deg f . Unicitatea rezulta imediat folosind Propozitia
1.4(ii). 
Remarca 2.2. Analog se arata ca exista q , r R[X] unice cu proprietatea ca
f = q g + r si deg r < deg g.
Corolarul 2.3. Fie R un inel unitar, f R[X] si R. Atunci exista q R[X]
si r R unice cu proprietatea ca f = (X )q + r.
Remarca 2.4. (i) In mod similar avem ca exista q R[X] si r R unice cu
proprietatea ca f = q (X ) + r .
(ii) De fapt, daca f = a0 + a1 X + + an X n , atunci r = a0 + a1 + + n an iar
r = a0 + a1 + + an n .
Exemplul 2.5. Nu este nsa necesar ca q = q si r = r. Sa consideram de exemplu
R = H si = j. Avem
iX 2 + iX = (iX + k + i)(X j) + k i = (X j)(iX k + i) k i
4 INELE DE POLINOAME

Corolarul 2.6. Fie R un inel unitar, f R[X], f = a0 + a1 X + + an X n si

R. Atunci urmatoarele conditii sunt echivalente:
(i) Exista q R[X] cu proprietatea ca f = (X )q;
(ii) a0 + a1 + + n an = 0.
Remarca 2.7. In mod similar avem ca exista q R[X] cu proprietatea ca f =
q (X ) daca si numai daca a0 + a1 + + an n = 0.
Corolarul 2.8. (Bezout) Fie R un inel comutativ unitar, f R[X] si R.
Atunci X | f daca si numai daca f () = 0.
Remarca 2.9. Daca R nu este comutativ, atunci este posibil ca X sa divida
pe f la dreapta, dar nu si la stanga:
X 2 + (i j)X k = (X + i)(X j) + 0 = (X j)(X + i) + (2k).
Exercitiul 2.10. Fie R inel comutativ unitar si R. Atunci R[X]/(X ) R.
Exercitiul 2.11. Aratati ca:
(i) R[X]/(X 2 + 1) C.
(ii) Z[X]/(X 2 2) Z[ 2].
Exercitiul 2.12. Sa se arate ca R = Z[X]/(2, X 2 + 1) este un inel cu 4 elemente,
dar R nu este izomorf cu Z2 Z2 .
Exercitiul 2.13. Consideram idealul I = (3, X 3 X 2 + 2X + 1) n Z[X]. Sa se
arate ca I nu este ideal principal si ca Z[X]/I nu este inel integru.
Propozitia 2.14. Fie R un inel comutativ unitar integru si f R[X], deg f = n.
Atunci f are cel mult n radacini distincte n R.
Proof. Fie 1 , . . . , m R distincte cu proprietatea ca f (i ) = 0 pentru orice i =
1, . . . , m. Vom demonstra prin inductie dupa m ca (X 1 ) (X m ) | f .
Cazul m = 1 rezulta din corolarul 2.8. Daca m > 1, atunci, din ipoteza de inductie
(X 1 ) (X m1 ) | f si putem scrie f = (X 1 ) (X m1 )g cu g R[X].
Din f (m ) = 0 obtinem (m 1 ) (m m1 )g(m ) = 0. Dar cum R este integru
si i = m pentru orice i = m rezulta g(m ) = 0 si din corolarul 2.8 deducem ca
X m | g.
In concluzie, n = deg f m. 
Remarca 2.15. (i) Daca R nu este integru, atunci proprietatea de mai sus este
falsa. De exemplu, polinomul f Z6 [X], f = X 3 X are sase radacini distincte n
Z6 .
(ii) Daca inelul nu este comutativ, atunci proprietatea de mai sus este falsa. De
exemplu, polinomul f H[X], f = X 2 + 1 admite pe i, j, k ca radacini.
Corolarul 2.16. Fie R un inel comutativ unitar integru infinit si f, g R[X].
a fe = ge, atunci f = g.
Dac
Proof. Fie h = f g. Deoarece fe = ge avem e
h = 0, adica h() = 0 pentru orice
R. Din propozitia 2.14 rezulta h = 0. 
 INELE DE POLINOAME 5

Propozitia 2.17. (Relatiile lui Vi`ete) Fie R un inel comutativ unitar integru, f
R[X], f = a0 + a1 X + + an X n , an = 0. Presupunem ca f are n rad acini
1 , . . . , n R. Atunci au loc relatiile:
n
an1
i =
i=1
an

n
an2
i j =
1i<jn
an
.........

n
a0
i = (1)n
i=1
an

Proof. Aratam prin inductie dupa n ca f = an (X 1 ) (X n ) si apoi identi-

ficam coeficientii. 

3. Inele de polinoame ntr-un numa

r finit de nedeterminate
Definitia 3.1. Fie R un inel unitar. Atunci inelul de polinoame n nedeterminatele
X1 , . . . , Xn cu coeficienti n R se defineste inductiv ca fiind R[X1 , . . . , Xn1 ][Xn ] si
se noteaza R[X1 , . . . , Xn ]. Elementele inelului R[X1 , . . . , Xn ] se numesc polinoame
n nedeterminatele X1 , . . . , Xn ..
Remarca 3.2. (i) Orice polinom f R[X1 , . . . , Xn ] se scrie (n mod unic) sub
forma
f = f0 + f1 Xn + + fr Xnr
cu fi R[X1 , . . . , Xn1 ] pentru orice i = 0, 1, . . . , r.
(ii) Din modul n care a fost construit inelul de polinoame R[X1 , . . . , Xn ] avem ca
aXi = Xi a si Xi Xj = Xj Xi pentru orice a R si pentru orice i, j = 1, . . . , n.
Propozitia 3.3. Pentru orice polinom f R[X1 , . . . , Xn ] exist a si sunt unice
k1 , . . . , kn N si ai1 ,...,in R, unde 0 i1 k1 , . . . , 0 in kn astfel nc
at

k1
kn
f= ai1 ,...,in X1i1 Xnin .
i1 =0 in =0

Proof. Inductie dupa n. Scriem f = f0 +f1 Xn + +fkn Xnkn cu fi R[X1 , . . . , Xn1 ]

si aplicam ipoteza de inductie.
Pentru unicitate fie
k1
kn
f= ai1 ,...,in X1i1 Xnin
i1 =0 in =0
si sa presupunem ca f = 0. Scriem
f = f0 + f1 Xn + + fkn Xnkn ,
k 1 kn1 in1
i1 =0 in1 =0 ai1 ,...,in1 ,j X1 Xn1 R[X1 , . . . , Xn1 ]. Deoarece
i1
unde fj =
f = 0 rezulta fj = 0 pentru orice j = 0, 1, . . . , kn si din ipoteza de inductie
ai1 ,...,in1 ,j = 0 pentru orice j = 0, 1, . . . , kn . 
6 INELE DE POLINOAME

Un polinom de forma X1i1 Xnin se va numi monom n nedeterminatele X1 , . . . , Xn

iar gradul sau se considera a fi i1 + + in . Asadar orice polinom f R[X1 , . . . , Xn ]
este (n mod unic) o combinatie liniara de monoame cu coeficienti n R. Poli-
noamele ai1 ,...,in X1i1 Xnin cu ai1 ,...,in = 0 se numesc termeni ai lui f , iar ai1 ,...,in = 0
coeficienti. Definim gradul lui f ca fiind maximul gradelor monoamelor care apar
n scrierea sa. Daca toate monoamele au acelasi grad, atunci f se numeste polinom
omogen.
Remarca 3.4. Orice polinom se scrie n mod unic ca o suma de polinoame omogene.
Mai precis, daca f R[X1 , . . . , Xn ], atunci f = f0 +f1 + +ft cu fi R[X1 , . . . , Xn ]
polinom omogen de grad i. In plus, f = 0 daca si numai daca fi = 0 pentru orice
i = 0, 1, . . . , t.
Propozitia 3.5. Fie f, g R[X1 , . . . , Xn ]. Atunci:
(i) deg(f + g) max(deg f, deg g).
(ii) deg(f g) deg f + deg g.
Corolarul 3.6. Fie R un inel unitar integru. Atunci R[X1 , . . . , Xn ] este, de aseme-
nea, integru si deg(f g) = deg f + deg g pentru orice f, g R[X1 , . . . , Xn ].
Proof. Prima afirmatie rezulta imediat prin inductie dupa n 1. Pentru cea de-a
doua vom scrie f = f0 + f1 + + fp , respectiv g = g0 + g1 + + gq cu fi , gj
polinoame omogene de grad i (respectiv, j). Presupunem ca fp = 0 si gq = 0. De
aici rezulta ca deg f = p si deg g = q. Cum nsa R[X1 , . . . , Xn ] este inel integru vom
avea fp gq = 0, deci deg(f g) = p + q. 
Corolarul 3.7. Fie R un inel unitar integru. Atunci U (R[X1 , . . . , Xn ]) = U (R).
Reamintim ca exista un morfism canonic : R R[X1 , . . . , Xn ] dat prin (a) = a
pentru orice a R.
Teorema 3.8. (Proprietatea de universalitate a inelelor de polinoame ntr-un numar
finit de nedeterminate) Fie : R S un morfism de inele comutative unitare si
s1 , . . . , sn S. Atunci exista un morfism unitar de inele : R[X1 , . . . , Xn ] S
unic cu proprietatea ca = si (Xi ) = si pentru orice i = 1, . . . , n.
Proof. Sa vizualizam aceasta proprietate cu ajutorul urmatoarei diagrame:
/
R MM R[X1 , . . . , Xn ]
MMM
MMM
MMM

MM& 
S
Procedam prin inductie dupa n aplicand n mod repetat teorema 1.9. 
Remarca 3.9. Putem defini inele de polinoame si ntr-o infinitate de nedeterminate.
Deoarece R R[X1 ] R[X1 , X2 ] R[X1 , . . . , Xn ] este un sir crescator
de inele, reuniunea lor n1 R[X1 , . . . , Xn ] este un inel notat R[X1 , . . . , Xn , . . . ] si
care se numeste inelul de polinoame n nedeterminatele X1 , . . . , Xn , . . . cu coeficienti
n R.
 INELE DE POLINOAME 7

3.1. Functii polinomiale. Zerouri. Fie S un inel comutativ si unitar, R S un

subinel si i : R S morfismul incluziune. Fie s = (s1 , . . . , sn ) S n . Din propri-
etatea de universalitate a inelelor de polinoame ntr-un numar finit de nedeterminate
exista un morfism unitar is : R[X1 , . . . , Xn ] S unic cu proprietatea ca is = i si
is (Xi ) = si pentru orice i = 1, . . . , n. Asadar

k1
kn
k1
kn
is ( ai1 ,...,in X1i1 Xnin ) = ai1 ,...,in si11 sinn .
i1 =0 in =0 i1 =0 in =0
k 1 k n
Daca f R[X1 , . . . , Xn ], f = i1 =0 in =0 ai1 ,...,in X1 Xn , atunci not
i1 in
am
k 1 k n
i1 =0 in =0 ai1 ,...,in s1 sn cu f (s1 , . . . , sn )
i1 in
si avem is (f ) = f (s1 , . . . , sn ).
Definitia 3.10. Un element (s1 , . . . , sn ) S n cu proprietatea ca f (s1 , . . . , sn ) = 0
se numeste zero al lui f .
Pentru orice polinom f R[X1 , . . . , Xn ] putem defini o functie fe : S n S prin
fe(s1 , . . . , sn ) = f (s1 , . . . , sn ) pentru orice (s1 , . . . , sn ) S n .
Definitia 3.11. Functia fe : S n S definita mai sus se numeste functia polinomiala
pe S n asociata lui f . Cand S = R, functia fe : Rn R se numeste functia
polinomiala asociata lui f .
Stim deja ca polinoame diferite pot avea functii polinomiale egale. De asemenea,
nu este adevarat ca un polinom de mai multe nedeterminate cu coeficienti ntr-un un
inel comutativ unitar integru are un numar finit de zerouri distincte. De exemplu,
polinomul f = XY Q[X, Y ] are o infinitate de zerouri, orice pereche de forma
(0, q) (respectiv, (q, 0)) cu q Q fiind un zero al lui f .
Ramane totusi adevarat urmatorul rezultat, analog celui obtinut n corolarul 2.16.
Propozitia 3.12. Fie R un inel comutativ unitar integru infinit, n 1 si f, g
R[X1 , . . . , Xn ]. Daca fe = ge, atunci f = g.
Proof. Fie h = f g. Deoarece fe = ge avem e h = 0, adica h() = 0 pentru orice
R . Vom arata ca h = 0.
n

Procedam prin inductie dupa n. Daca n = 1, atunci h = 0 din corolarul 2.16.

Presupunem adevarat pentru n 1 si demonstram pentru n. Scriem

m
h(X1 , . . . , Xn ) = hi (X1 , . . . , Xn1 )Xni ,
i=0

unde hi (X1 , . . . , Xn1 ) R[X1 , . . . , Xn1 ] pentru orice 0 i m. Rezulta ca

pentru orice (1 , . . . , n1 ) Rn1 , functia polinomiala asociata polinomului

m
h(1 , . . . , n1 , Xn ) = e
hi (1 , . . . , n1 )Xni R[Xn ]
i=0
se anuleaza pentru orice n R. Cum R este infinit, din corolarul 2.16 rezulta
ca polinomul h(a1 , . . . , an1 , Xn ) este nul, deci e
hi (1 , . . . , n1 ) = 0 pentru orice
0 i m. Din ipoteza de inductie rezulta ca hi (X1 , . . . , Xn1 ) = 0 pentru orice
0 i m, deci h = 0.