CURSUL 3

ANALIZA MATEMATICA
(titular de curs: prof. univ. dr. Bica Alexandru Mihai)

Functii diferentiabile. Gradient. Diferentiala de ordinul intai

Inainte de a da de…nitia diferentiabilitatii unei functii intr-un punct ream-

intim o de…nitie cunoscuta din algebra liniara.
De…nitie: O functie f : Rm ! Rn se numeste aplicatie liniara daca pentru
orice x; y 2 Rm si 2 R, avem f (x + y) = f (x) + f (y) si f ( x) = f (x).
Daca f : Rm ! Rn este liniara atunci se poate demonstra ca exista 1 ; :::; m 2
R astfel incat pentru orice x 2 Rm avem
m

f (x) = (h 1 ; xi ; :::; h m ; xi) .

De…nitie: Fie D Rn , f : D ! R si …e a 2 int(D). Spunem ca f este

diferentiabila in a daca exista aplicatia liniara df (a) : Rn ! R astfel incat

f (a + h) f (a) df (a)(h)
lim = 0.
h!0 khk

Aplicatia liniara df (a) se numeste diferentiala de ordinul intai a lui f in a. Daca

D este deschisa si f este diferentiabila in …ecare punct din D atunci spunem ca
f este diferentiabila pe D.
Diferentiala de ordinul intai
Urmatoarea teorema stabileste o legatura importanta intre diferentiala si
derivatele partiale.
Teorema: Fie D Rn , f : D ! R si …e a 2 int(D). Daca f este diferentia-
bila in a atunci f admite derivate partiale de ordinul intai in a. In plus, pentru
orice x 2 Rn avem
Pn @f
df (a)(x) = (a) (xi ai ) .
i=1 @xi

Reciproca teoremei de mai sus in general nu este adevarata. Exista functie

care admite derivate partiale intr-un punct dar nu este diferentiabila in acel
punct.
De asemenea este bine de stiut ca o functie diferentiabila intr-un punct este
continua in acel punct. Mai mult, daca f admite derivate partiale continue
intr-o vecinatate a lui a 2 int(D);

@f
: D ! R; i = 1; n
@xi
atunci se poate demonstra ca f este diferentiabila in a.
In cazul in care D este deschisa si f este diferentiabila pe D, expresia (for-
mala)
Pn @f
df = dxi
i=1 @xi

1
se numeste diferentiala de ordinul intai a lui f pe D. Cand aplicam acesta
diferentiala lui a din D obtinem
Pn @f
df (a) = (a)dxi .
i=1 @xi

Pentru functii cu doua variable avem

@f @f
df = dx + dy
@x @y
si
@f @f
df (x0 ; y0 ) =
(x0 ; y0 )dx + (x0 ; y0 )dy
@x @y
iar pentru functii de trei variabile:
@f @f @f
df = dx + dy + dz
@x @y @z
si
@f @f @f
df (x0 ; y0 ; z0 ) = (x0 ; y0 ; z0 )dx + (x0 ; y0 ; z0 )dy + (x0 ; y0 ; z0 )dz:
@x @y @z
De…nitia: Fie D Rn , f : D ! R si …e a 2 int(D). Spunem ca f este
diferentiabila de ordinul n in a daca admite derivate partiale de ordinul n 1
intr-o vecinatate a lui a si aceastea sunt diferentiabile in a.
In contextul de…nitiei de mai sus, pentru o derivata partiala de ordinul k,
k n, ordinea de derivare pana la ordinul k nu conteaza deoarece se obtine de
…ecare data aceeasi valoare. In mod formal, diferentiala de ordinul n a lui f este
(n)
@ @
dn f = dx + dy f:
@x @y
Gradientul si derivata unei functii intr-un punct dupa directia unui
vector
De…nitia: Fie D Rn , a 2 D si f : D ! R o o functie in variabilele
x1 ; x2 ; :::; xn care este derivabila partial in raport cu …ecare variabila in a. Vec-
torul notat rf (a), unde
@f @f @f
rf (a) = (a); (a); :::; (a) ,
@x1 @x2 @xn
se numeste gradientul lui f in a.
Cazuri particulare: n=2 si n=3
! @f ! @f !
rf (x0 ; y0 ) = (x0 ; y0 ) i + (x0 ; y0 ) j
@x @y
respectiv
! @f ! @f ! @f !
rf (x0 ; y0 ; z0 ) = (x0 ; y0 ; z0 ) i + (x0 ; y0 ; z0 ) j + (x0 ; y0 ; z0 ) k
@x @y @z

2
 De…nitia: Fie D R3 , f : D ! R si …e a = (x0 ; y0 ; z0 ), a 2 int(D). Fie
M (x; y; z) un punct oarecare al unei drepte d care trece prin M0 (x0 ; y0 ; z0 ) si
!
care are directia d . Daca exista in R limita
@f f (x; y; z) f (x0 ; y0 ; z0 )
! (a) = Mlim
!M0 ! ;
@d M0 M

!
numim aceasta limita ca …ind derivata lui f in a dupa directia d .
Pentru a intelege mai bine de…nitia de mai sus sunt necesare cateva precizari.
Punctul M (x; y; z) considerat intr-un reper cartezian tridimensional se identi…ca
in mod unic cu vectorul a = (x; y; z) din spatiul euclidian R3 . De fapt, M (x; y; z)
reprezinta extremitatea vectorului a = (x; y; z) privit ca vector de pozitie a orig-
inii reperului cartezian. De aceea f (x; y; z) are sens si cand il privim pe (x; y; z)
ca si un punct in reperul cartezian dar si atunci cand il privim pe (x; y; z) ca
vector in spatiul Euclidian R3 cu coordonatele date de baza canonica fe1 ; e2 ; e3 g
! ! !
care se mai noteaza frecvent f i ; j ; k g. Totusi, se poate crea o anumita con-
fuzie cand consideram un vector cu directia data de dreapta determinata de
doua puncte. Concret, daca M1 (x1 ; y1 ; z1 ) si M2 (x2 ; y2 ; z2 ) sunt puncte din
reperul cartezian atunci vectorul (unic) din R3 privit ca vector de pozitie a orig-
inii reperului este vectorul de coordonate d = (x2 x1 ; y2 y1 ; z2 z1 ). Pentru
!
a evita eventuale confuzii, acest vector se noteaza deseori M1 M2 ceea ce explica
!
notatia si calculul lui M0 M in De…nitia precedenta.
Teorema: Daca in plus fata de De…nitia 3, f admite derivate partiale con-
tinue intr-o vecinatate a lui a, atunci
@f 1 D !E
! (a) = ! rf (a); d :
@d d

Observatie: Derivata dupa directia unui vector se poate de…ni si pentru

!
functii de doua variabile. Astfel, in R3 , daca d = (d1 ; d2 ; d3 ) si a = (x0 ; y0 ; z0 ),
atunci
@f 1 @f @f @f
! (a) = ! @x
(x0 ; y0 ; z0 ) d1 +
@y
(x0 ; y0 ; z0 ) d2 +
@z
(x0 ; y0 ; z0 ) d3
@d d

!
iar in R2 , daca d = (d1 ; d2 ) si a = (x0 ; y0 ), atunci

@f 1 @f @f
! (a) = ! @x
(x0 ; y0 ) d1 +
@y
(x0 ; y0 ) d2 :
@d d

Exemplu: Fie f (x; y; z) = sin(2x + 3y + z). Sa se calculeze derivata lui f

!
dupa directia d = (1; 2; 3) in a = (0; 0; 0).

3
 Solutie: Observam ca f admite derivate partiale de orice ordin pe R3 . Avem
@f
(x; y; z) = 2 cos(2x + 3y + z);
@x
@f
(x; y; z) = 3 cos(2x + 3y + z);
@y
@f
(x; y; z) = cos(2x + 3y + z):
@z
Pentru a calcula derivata avem nevoie de gradientul lui f in a. Obtinem

@f @f @f
rf (a) = (a); (a); (a) = (2; 3; 1):
@x @y @z
!
Astfel, derivata in a dupa directia d este
@f 1 D !E
! (a) = ! rf (a); d
@d d
1
=p (1 2 + 3 2 + 1 3)
12 + 22 + 32
11
=p :
14

Matricea Jacobi si derivatele partiale ale functiilor compuse

Teorema: Fie functiile u(x; y) si v(x; y) diferentiabile in (a; b) si functia

'(u; v) derivabila in (c; d) = (u(a; b); v(a; b)). Atunci functia compusa f (x; y) =
'(u(x; y); v(x; y)) este diferentiabila in (a; b) si in plus avem urmatoarele formule
de derivare partiala:
@f @' @u @' @v
(a; b) = (c; d) (a; b) + (c; d) (a; b)
@x @u @x @v @x
si
@f @' @u @' @v
(a; b) = (c; d) (a; b) + (c; d) (a; b):
@y @u @y @v @y
In mod formal scriem
@f @' @u @' @v
= + (1)
@x @u @x @v @x
si
@f @' @u @' @v
= + : (2)
@y @u @y @v @y
Formula se extinde in mod natural pentru functii in n variabile

f (x1 ; x2 ; :::; xn ) = '(u1 (x1 ; :::; xn ); :::; um (x1 ; :::; xn ));

4
caz in care avem
@f @' @u1 @' @um
= + ::: + ; 8i = 1; n: (3)
@xi @u1 @xi @um @xi
De…nitia: Fie D Rn , f : D ! Rm o functie vectoriala de componente f =
(f1 ; f2 ; :::; fm ) si a 2 D astfel incat fi este derivabila partial in raport cu …ecare
@fi
variabila in a pentru …ecare i 2 f1; 2; :::; mg. Matricea Jf (a) = @x j
(a) i=1;m
!,
!
j=1;n
se numeste jacobianul lui f in a,
0 @f @f1 @f1
1
@x1 (a) @x2 (a) ::: @xn (a)
1

B @f2 @f2 @f2 C

B @x1 (a) @x2 (a) ::: @xn (a) C
Jf (a) = B C
@ ::::: ::::: ::: :::::: A
@fm @fm @fm
@x1 (a) @x2 (a) ::: @xn (a)

iar cand m = n, determinantul acestei matrici se numeste determinant func-

tional si se noteaza prin
@f1 @f1 @f1
@x1 (a) @x2 (a) ::: @xn (a)
@f2 @f2 @f2
D (f1 ; f2 ; :::; fn ) @x1 (a) @x2 (a) ::: @xn (a)
det (Jf (a)) = (a) = :
D (x1 ; x2 ; :::; xn ) ::::: ::::: ::: ::::::
@fn @fn @fn
@x1 (a) @x2 (a) ::: @xn (a)

Observatie: Folosind matricile Iacobi regula de derivare a functiilor com-

puse se poate scrie utilizand produsul matricilor Iacobi ale celor doua functii.
Astfel, daca D Rn , f : D ! Rm este o functie vectoriala de componente
f = (f1 ; f2 ; :::; fm ) si pentru B = f (D) Rm g : B ! Rp este o functie vec-
toriala de componente g = (g1 ; :::; gp ), ambele functii …ind diferentiabile pe D,
respectiv B, iar daca a 2 D si b = f (a) 2 B, atunci matricea Iacobi a functiei
compuse g f : D ! Rp este

Jg f (a) = Jg (b) Jf (a):

Prin urmare, in acest context, formulele (1) si (2) se scriu sub forma matriciala
(impreuna): !
@u @u
@f @f @' @' @x @y
@x @y = @u @v @v @v
@x @y

iar formula (3) are forma matriciala

0 @u1 @u1 1
@x1 ::: @xn
@f @f @' @' @ A
::::: = ::::: ::: ::: :::
@x1 @xn @u1 @um @um @um
@x1 ::: @xn

care in cazurile particulare n=1, m=2, si n=1, m=3 devine

@f @u @' @u @' @v
= f 0 (x) = @'
@u
@'
@v
@x
@v = +
@x @x @u @x @v @x

5
respectiv, 0 1
@u
@f @
@x
A=
= f 0 (x) = @'
@u
@'
@v
@'
@w
@v
@x
@x @w
@x

@' @u @' @v @' @w

= + + :
@u @x @v @x @w @x