O teorema uitata - inegalitatea lui Surnyi

Gabriel DOSPINESCU 1
Cu mult timp n urma, pe lista problemelor propuse pentru prestigiosul Concurs
"Miklos Schweitzer" a aparut si urmatoarea inegalitate datorata lui Surnyi:
Teorema. Pentru orice numere reale nenegative a1 , a2 , . . . , an are loc inegalitatea
(n 1) (an1 + an2 + + ann ) + na1 a2 an

(a1 + a2 + + an ) an1
1 + an1
2 + + an1
n . (1)

Departe de a fi o simpla aplicatie a unor inegalitati cunoscute cel putin, nu din

cte cunoastem pna n prezent aceasta teorema dificila reprezinta o inegalitate
foarte tare, ce permite rafinari ale multor inegalitati clasice. Fiind mai putin cunos-
cuta, vom prezenta pentru nceput demonstratia ei, deloc facila, urmnd ca ulterior
sa subliniem cteva consecinte interesante. Asadar,
Demonstratia teoremei. Vom folosi inductia matematica. Pentru n = 2,
inegalitatea este triviala. Sa presupunem ca am reusit sa o demonstram pentru n
variabile si sa consideram a1 , a2 , . . . , an , an+1 0. Datorita simetriei si omogenitatii
acestei inegalitati, putem presupune ca a1 a2 . . . an+1 si a1 +a2 + +an = 1.
Sa observam nsa ca inegalitatea pe care trebuie sa o demonstram se rescrie
n n n
n !
X Y Y X
n+1 n+1 n n
n ai +nan+1 +nan+1 ai +an+1 ai (1+an+1 ) ai + an+1 0. (2)
i=1 i=1 i=1 i=1
Ipoteza de inductie asigura valabilitatea inegalitatii
n
Y Xn n
X
n1
nan+1 ai an+1 ai (n 1)an+1 ani . (3)
i=1 i=1 i=1
Ca urmare, mai ramne de demonstrat inegalitatea
n n
! n n
!
X X X X
n+1 n n n1
n ai ai an+1 n ai ai +
i=1 i=1 i=1 i=1
n
!
Y
+ an+1 ai + (n 1)ann+1 an1
n+1 0. (4)
i=1
Desigur, va fi suficient sa demonstram inegalitatile
n n
! n n
!
X X X X
n an+1
i ani an+1 n ani an1
i 0, (5)
i=1 i=1 i=1 i=1
n !
Y
an+1 ai + (n 1)ann+1 an1
n+1 0 (6)
i=1
pentru a finaliza demonstratia pasului inductiv. Din fericire, (5) si (6) nu sunt dificile.
ntr-adevar, (5) rezulta combinnd trei observatii simple. Prima este inegalitatea
1 Student, cole Normale Suprieure, Paris

11
 P
n P
n
n ani an1
i 0, ce rezulta imediat din inegalitatea lui Cebsev, a doua este
i=1 i=1
1
relatia evidenta an+1 si, n sfrsit, a treia observatie este inegalitatea
n
n n
n n
!
X X 1 X X
n+1 n n n1
n ai ai n ai ai ,
i=1 i=1
n i=1 i=1
1 n1
ce se poate obtine adunnd toate inegalitatile de forma nan+1
i + a 2ani ,
n i
i = 1, n. (6) este si mai usor de demonstrat; rezulta din urmatorul sir de inegalitati
si identitati evidente:
Yn Yn
ai + (n 1)ann+1 an1
n+1 = (ai an+1 + an+1 ) + (n 1)ann+1 an1n+1
i=1 i=1
n
X
ann+1 + an1
n+1 (ai an+1 ) + (n 1)ann+1 an1
n+1 = 0.
i=1
Astfel, am reusit sa dovedim (2) si demonstratia se ncheie.
Odata demonstrata (1), sa vedem ce obtinem pentru valori mici ale numarului de
variabile.
Pentru n = 3 obtinem
a31 + a32 + a33 + 3a1 a2 a3 a21 (a2 + a3 ) + a22 (a3 + a1 ) + a23 (a1 + a2 ) ,
adica binecunoscuta inegalitate a lui Schur.
Pentru n = 4, dupa calcule de rutina, rezulta inegalitatea
4 4
!
X Y X
4
2 ai + 2 ai ai aj a2i + a2j ,
i=1 i=1 1i<j4

care este mai tare dect inegalitatea lui Turkevici [1]:

4
X 4
Y X
a4i + 2 ai a2i a2j .
i=1 i=1 1i<j4

Continuam cu simple observatii ce decurg din (1). Astfel, lund s = a1 + a2 +

+ + an , rezulta ca
n
X
n a1 a2 an an1
i (s (n 1)ai ) . (7)
i=1
s
Sa observam ca n ipoteza ai < , i = 1, n, obtinem o ntarire a clasicei inegalitati
n1
a lui D. S. Mitrinovic si D. D. Adamovic [2]:
a1 a2 an (s (n1)a1 )(s (n1)a2 ) (s (n1)an ), s = a1 +a2 + +an ,
(8)
s
daca ai < , i = 1, n. (Pentru a vedea ca (7) este mai tare dect (8), nu avem
n1
dect sa aplicam inegalitatea mediilor n (7).)
12
 Putem obtine usor din (1) si urmatoarea rafinare a inegalitatii mediilor:
n
an1 + an2 + + ann n a1 + a2 + + an
a1 a2 an a1 a2 an .
n n1 n
(9)
ntr-adevar, sa remarcam ca inegalitatea lui Jensen implica imediat inegalitatea
n
n1 n1 n1
2 a1 + a2 + + an
(a1 + a2 + + an ) a1 + a2 + + an n . (10)
n
Din (1) si (10), dupa cteva calcule simple, obtinem (9). Din pacate, prin aceasta
n
metoda nu obtinem cea mai buna constanta n locul lui din membrul drept al
n1 n1
n
inegalitatii (9). Am reusit sa demonstram ca aceasta este , dar demon-
n1
stratia depaseste cadrul acestei scurte note.
O aplicatie surprinzatoare a inegalitatii lui Surnyi o constituie si urmatoarea
Propozitie (Vasile Crtoaje). Pentru orice numere a1 , a2 , . . . , an > 0 are loc
inegalitatea
an1 + an2 + + ann + n(n 1)a1 a2 an

1 1 1
a1 a2 an (a1 + a2 + + an ) + + + . (11)
a1 a2 an
Demonstratie. Din nou, vom folosi inductia, dar vom vedea ca pasul inductiv
se reduce exact la inegalitatea lui Surnyi. Pentru n = 3 , (11) coincide cu (1) si
cu inegalitatea lui Schur. Sa presupunem acum ca (11) este adevarata pentru n 1
variabile si fie a1 , a2 , . . . , an > 0. Aplicnd ipoteza inductiva pentru fiecare grupa de
n 1 numere dintre a1 , a2 , . . . , an , obtinem

X X X 1
aj an1
i + (n 1)(n 2)a1 a2 an a1 a2 an ai , j = 1, n.
ai
i6=j i6=j i6=j
(12)
nsumnd relatiile din (12), rezulta inegalitatea
n ! n ! n
X X X
n1
ai ai ani + n(n 1)(n 2)a1 a2 an
i=1 i=1 i=1

n
X X X 1
a1 a2 an ai . (13)
j=1
ai
i6=j i6=j

P
n Pn 1
Fie acum A = ai , B = . Este evident lantul de egalitati urmator:
i=1 i=1 ai

n
X X X 1 X n
1
ai = (Aaj ) B = nAB AB AB +n = (n2)AB +n,
j=1
ai j=1
aj
i6=j i6=j

13
 care, mpreuna cu (13), implica
n ! n ! n
X X X
ai an1
i ani +n(n1)(n2)a1 a2 an a1 a2 an (n+(n2)AB) .
i=1 i=1 i=1
(14)
Combinnd acum (1) cu (14), obtinem
n
n ! n !
X X X 1
(n 2) ani + n(n 1)(n 2)a1 a2 an (n 2)a1 a2 an ai ,
i=1 i=1
a
i=1 i
care nu este altceva dect (11) nmultita cu n 2 . Pasul inductiv fiind demonstrat,
propozitia este dovedita.
Sa observam ca si (11) este o rafinare a inegalitatii mediilor. Scriind-o sub forma
an1 + an2 + + ann
a1 a2 an
n
a1 a2 an 1 1 1
(a1 + a2 + + an ) + + + n2 ,
n a1 a2 an
ne ntrebam daca nu cumva este mai slaba dect (9). Raspunsul este negativ, caci
inegalitatea
n
n2 a1 + a2 + + an
a1 a2 an
n1 n

1 1 1 2
a1 a2 an (a1 + a2 + + an ) + + + n
a1 a2 an
nu este adevarata pentru orice a1 , a2 , ..., an > 0 . Aceasta se observa imediat lund
a1 0 si a2 = a3 = ... = an = 1 . nsa nici (11) nu este mai tare dect (9), ceea ce
rezulta iarasi usor.
n ncheiere, mentionam ca, folosind aceeasi tehnica precum cea utilizata pentru
a demonstra (11), se poate arata ca inegalitatea
(a1 + a2 + + an )n
n
a1 a2 an

n1 1 1 1 2
(n 1) (a1 + a2 + + an ) + + + n (14)
a1 a2 an
este adevarata pentru a1 , a2 , ..., an > 0 si ca este mai tare dect (11). Dar despre
aceasta si multe altele, ntr-o alta poveste. . .

Bibliografie
1. Colectia revistei Kvant.
2. D. S. Mitrinovic, J. E. Pecaric, A. M. Fink - Classical and New Inequalities in
Analysis, Kluwer Academic Publishers, 1993.
3. T. Andreescu, V. Crtoaje, G. Dospinescu, M. Lascu - Old and New Inequa-
lities, Gil Publishing House, 2004.

14