Metoda celor mai mici pătrate

Fie o funcţie f: [a, b]→R, despre care se cunosc n valori yi=f(xi), i= 1, n cu xi∈[a, b], ∀i= 1, n .
Dacă funcţia nu este cunoscută sau este foarte complexa se încearcă determinarea unei funcţii simple
g: [a, b]→R (numită trend sau funcţie de ajustare) astfel încât diferenţa dintre datele cunoscute (xi, yi),
i= 1, n şi cele calculate (xi, g(xi)), i= 1, n să fie minimă. De cele mai multe ori g este o funcţie
polinomială: g(x)=amxm+am-1xm-1+…+a1x+a0 cu m∈N*.
Diferenţa dintre cele două seturi de date se poate exprima, cel mai convenabil, ca suma pătratelor erorilor
n
absolute: ϕ= ∑ (g ( x i ) − y i ) 2 . Dacă trendul este polinomial atunci
i =1
n
ϕ(am, am-1,…,a1, a0)= ∑ (a m x im + ... + a1x i + a 0 − y i ) 2 (1)
i =1
care este o funcţie ce depinde de parametrii ak, k= 0, m . Astfel că, problema se formulează după cum
urmează: să se determine ak, k= 0, m astfel încât ϕ(am, am-1,…,a1, a0) să fie minimă, adică o problemă de
extrem.
Cum ϕ admite derivate parţiale de ordinal întâi, punctul de extrem căutat este şi punct staţionar, adică este
soluţie a următorului sistem (numit sistemul ecuaţiilor normale Gauss):
ϕ'a k (am, am-1,…,a1, a0)=0 ,∀ k= 0, m (2)

care devine
 n
2∑ (am xi + ... + a1 xi + a0 − yi ) xi = 0
m m

 i =1
 n
2∑ (am xi + ... + a1 xi + a0 − yi ) xi = 0
m m −1

 i =1
................................................................ ⇔
 n
2∑ (am xim + ... + a1 xi + a0 − yi ) xi = 0
 i =1
 n
2∑ (am xim + ... + a1 xi + a0 − yi ) = 0
 i =1 (3)
 n
2m
n
2m −1
n n
a m ∑ x i + a m −1 ∑ x i + ... + a 0 ∑ x im = ∑ y i x im
 i =1 i =1 i =1 i =1
...............................................................................

⇔ n
m +1
n n n (*).
a m ∑ x i + a m −1 ∑ x im + ... + a 0 ∑ x i = ∑ y i x i
 i =1 i =1 i =1 i =1
 n
m
n
m −1
n
a m ∑ x i + a m −1 ∑ x i + ... + na 0 = ∑ y i
 i =1 i =1 i =1

Se poate arăta că sistemul Gauss (*) are o unică soluţie care este şi punct de minim global pentru ϕ.
Cazuri particulare:
- trendul liniar (m=1), g(x)=a1x+a0;
  n 2 n n

 1∑ i
a x + a 0∑ i x = ∑ xi yi
 i =1 i =1 i =1
 n n
(4)
 a
1∑ i x + na = ∑ yi
 i =1
0
i =1

- trendul parabolic (m=2), g(x)=a2x2+ a1x+a0.

 n 4 n n n

 2∑ i 1∑ i 0∑ i ∑
3 2
a x + a x + a x = xi2 yi
 i =1 i =1 i =1 i =1

 n n n n

 2∑ i 1∑ i 0∑ i ∑
3 2
a x + a x + a x = xi yi (5)
 i =1 i =1 i =1 i =1
 n n n
 a2 ∑ xi + a1 ∑ xi + na0 = ∑ yi
2

 i =1 i =1 i =1

Exemplu
Profitul realizat de o firmă timp în primele cinci luni dintr-un an are următoarea distribuţie:
luna ianuarie februarie martie aprilie mai
mil. euro 1 1 3 2 4
Să se ajusteze datele după o dreaptă şi să se facă o estimare a profitului în luna următoare.

Dreapta de ajustare are ecuaţia g(x)=a1x+a0. Parametrii se determină din sistemul de ecuaţii normale:
 n 2 n n

 1∑ i
a x + a 0∑ i x = ∑ xi yi
 i =1 i =1 i =1
(1)  n n
 a
1∑ i x + 5 a = ∑ yi
 i =1
0
i =1

i xi yi xi2 xi yi
1 1 1 1 1
2 2 1 4 2
3 3 3 9 9
4 4 2 16 8
5 5 4 25 20
∑ 15 11 55 40
Sistemul (1) este echivalent cu
55a1 + 15a0 = 40
(2)  ⇒ a 0 = 0,1 iar a1 = 0,7 .
 15a1 + 5a0 = 11
Prin urmare funcţia de ajustare are forma g ( x ) = 0,7 x + 0,1 , fiind reprezentată împreună cu datele
experimentale în graficul următor:

Deci pentru luna iunie se preconizează următorul câştig: g (6) = 4,3 mil. euro.
Integrale Riemann generalizate
1. Integrale Riemann pe domeniu nemărginit

Definiţie
Fie funcţia f : [a, ∞ ) → R integrabilă Riemann pe orice interval de forma [a, b] ⊂ [a, ∞ ), a < b. Dacă limita
b
lim ∫ f ( x )dx există şi este finită atunci f este integrabilă generalizat pe [a, ∞ ) , iar integrala din f pe
b→∞
a
∞ b
acest interval se numeşte convergentă şi are valoarea ∫ f ( x )dx = lim ∫ f ( x )dx .
b→∞
a a
b ∞
Dacă limita lim ∫ f ( x )dx nu există sau este infinită, integrala generalizată ∫ f (x )dx se numeşte
b→∞
a a
divergentă.

Observaţie
Dacă pentru funcţiile g, h , unde g : (− ∞, b] → R , integrabilă Riemann pe orice [a, b] ⊂ (− ∞, b] , a < b şi
b b
h : R → R integrabilă pe orice [a ,b] ⊂ R , a < b , există limitele finite lim ∫ g ( x )dx , lim ∫ h( x )dx se
a →−∞ a →−∞
a b→∞ a
b ∞
spune că integralele generalizate
−∞
∫ g (x )dx , ∫ h(x )dx sunt convergente, iar valorile lor sunt date de
−∞
b b ∞ b

∫ g (x )dx = lim ∫ g (x )dx , respectiv ∫ h(x )dx = lim ∫ h(x )dx.

−∞
a →−∞
a −∞
a →−∞
b→∞ a

Exemplu
∞
−x
Să se calculeze ∫e dx .
0
Se observă că f : [ 0, ∞ ) → » , f ( x ) = e − x este integrabilă pe orice interval [ 0, b ] ⊂ [ 0, ∞ ) ,0 < b.
b b
lim ∫ f ( x ) dx = lim ∫ e − x dx = − lim ( e − b − 1) = 1
b →∞ b →∞ b →∞
0 0

2. Integrale Riemann din funcţii nemărginite

Definiţie
Fie f : (a, b] ⊂ R → R , cu a, b finite, integrabilă Riemann pe orice interval [α , b] ⊂ ( a, b ] şi având
b
limită infinită la dreapta lui a (nemărginită la dreapta lui a ). Dacă lim ∫ f ( x )dx există şi este finită
α →a α
α >a

atunci funcţia f este integrabilă generalizat pe (a, b] şi integrala generalizată

b
b
∫ f ( x ) dx = αlim ∫α f (x )dx
a
→a
α >a
b
se numeşte convergentă. In caz contrar, ∫ f (x )dx este divergentă.
a
Exemplu
2
1
Să se determine natura integralei: I = ∫ dx
1 x −1
1
Cum lim = ∞ , integrala este generalizată, iar natura ei trebuie studiată. Pentru aceasta se
x →1 x − 1
x >1
calculează
2
1
lim ∫
α →1 x −1
( )
dx = lim 2 − 2 α − 1 = 2 ⇒ I este convergentă și I = 2.
α →1
α >1 α α >1

3. Integrala Γ

Definiţie
∞
Integrala generalizată Γ( p ) = ∫ x p−1e − x dx, p > 0 se numeşte Integrala Γ (Gamma).
0

Teorema
∞
Dacă p > 0 atunci integrala Γ( p ) = ∫ x p−1e − x dx este convergentă.
0

Proprietăţi ale integralei Γ:

1) Γ(1) = 1 .
2) Γ( p ) = ( p − 1)Γ( p − 1), ∀p > 1 .
3) Γ ( n ) = ( n − 1)!, ∀n ∈ N∗ .
1
4) Γ   = π
2

Exemple
∞ ∞

∫ (x − 2) e dx ; b) ∫
7 2− x
Să se calculeze: a) x 5 e−3 x dx
2 0

a) Cu substituţia x − 2 = t , x = 2 ⇒ t = 0 şi x → ∞ ⇒ t → ∞ , dx = dt se obţine
∞ ∞
7
∫ ( x − 2 ) e dx = ∫y e dy = Γ(8) = 7! .
2− x 7 −y

2 0

1
b) Cu substituţia 3x = t , x = 2 ⇒ t = 0 şi x → ∞ ⇒ t → ∞ , dx = dt se obţine
3
7 7
∞ ∞ 5
 1 2  1 2  7  1 1 5 3 1  1  1 π
∫
0
x 5 e −3 x dx =   ∫ t 2 e −t dt =   Γ   =
3 0
Γ  =
 3   2  27 3 2 2 2  2  72 3

4. Integrala β

Definiţie
1
Integrala generalizată β ( p, q ) = ∫ x p−1 (1 − x ) dx, p, q > 0 se numeşte Integrala β (Beta).
q −1

Teorema
1
Dacă p, q > 0 atunci integrala β ( p, q ) = ∫ x p−1 (1 − x ) dx este convergentă.
q −1

0
Proprietăţi ale integralei β:
1) β ( p, q ) = β (q, p ) , ∀p, q > 0 .
Γ( p )Γ(q )
2) β ( p, q ) = , ∀p, q > 0 .
Γ( p + q )
∞
x p −1
3) β ( p,q ) = ∫ p+q
dx .
0 ( x + 1)
π
4) β ( p, q ) = dacă p + q = 1 .
sin (π p )

Exemple
∞ 1
1 7
∫0 1 + x6 dx ; b) ∫ x (1 − x ) dx
5 3
Să se calculeze a)
0
1 −5
1
a) Se face schimbarea de variabilă: x 6 = t ⇒ x = t 6 ⇒ dx = t 6 dt , x = 0 ⇒ t = 0 şi
6
5
∞ ∞ −6
1 1 t 1 1 5 1 π π
x → ∞ ⇒ t → ∞ , se obţine ∫ 1 + x 6 dx = 6 ∫ 1 + t dy = 6 β  6 , 6  = 6 ⋅ = .
π 3
0 0 sin  
6
1 −2
1
b) Se face schimbarea de variabilă: x3 = t ⇒ x = t 3 ⇒ dx = t 3 dt , x = 0 ⇒ t = 0 şi x → ∞ ⇒ t → ∞ , se
3
1 2 ) Γ (8)
(
1 1 5 2
7 1 − 1 Γ 1
obţine ∫ x 5 (1 − x 3 ) dx = ∫ t 3 (1 − t ) t 3 dt = β ( 2,8 ) =
7
= .
0
3 0
3 3 Γ (10 ) 216

5. Integrala Euler-Poisson

∞
Integrala generalizată ∫ e − x dx se numeşte integrala Euler-Poisson. Ea este convergentă şi are valoarea
2

0
1
π 1 −
. Intr-adevăr, dacă notăm x = t ⇒ x = t 2 1/ 2
⇒ dx = t 2 dt , x = 0 ⇒ t = 0 şi x → ∞ ⇒ t → ∞ , se
2 2
∞ ∞ 1
1 − 1 1 π
obţine ∫ e dx = ∫ e−t t 2 dt = Γ  =
− x2
.
0
20 2 2 2

Exemplu
∞

∫−2 e
− x2 − 4 x +1
Să se calculeze dx .

Soluţie
∞ ∞ ∞ ∞
x + 2 =t e5 π
∫e
2
dx = ∫ e −( x +4 x+4−5) dx =e5 ∫ e −( x+2 ) dx = e5 ∫ e −t dt =
2 2 2
−x − 4 x +1
.
−2 −2 −2 0
2