rogramul: IDEI

Tipul proiectului: Proiecte de cercetare exploratorie

Cod proiect: ID_324

Titlul proiectului : Răspunsul torsional al clădirilor acţionate de mişcări ale terenului

induse de cutremure vrâncene

Etapa unică 2008: Răspunsul torsional al sistemelor nesimetrice, cu un nivel, în

domeniul elastic și în domeniul inelastic de comportare

Sinteza lucrării
1. Identificarea modului de vibrație predominant pe baza unor parametri ușor de evaluat

Se consideră un sistem elastic cu un nivel, pentru care se face ipoteza că planşeul este infinit
rigid în planul lui şi în consecinţă are o comportare de solid rigid. Întreaga masă a structurii, m, este
distribuită la nivelul planşeului. Planşeul este rezemat pe stâlpi şi/sau pereţi indeformabili axial, cu
masa neglijabilă. Originea axelor de coordonate se găseşte în centrul de masă, CM. Centrul de
rigiditate CR este punctul din planul planşeului rigid în care trebuie aplicată o forţă orizontală,
astfel încât să producă numai translaţie pe orizontală.
Atunci când un sistem este acţionat de forţe ce produc torsiune, rotaţia planşeului se va produce
în jurul unei axe verticale ce trece prin centrul de rigiditate. O forţă aplicată pe direcţia uneia dintre
axele principale de rigiditate va produce translaţie pe direcţia respectivă. Axele principale de
rigiditate sunt ortogonale şi trec prin centrul de rigiditate.
Dacă sistemul are rigidităţile la translaţie ale elementelor verticale distribuite nesimetric atât faţă
de axa x, cât şi faţă de axa y, centrul de masă CM şi centrul de rigiditate CR se găsesc în puncte
diferite. Dacă Rix şi Riy reprezintă rigidităţile la translaţie ale elementului i pe direcţia axelor X,
respectiv Y, atunci rigidităţile la translaţie pe aceste direcţii ale întregii structuri sunt :

R x   R x,i şi R y   R y,i (1.1)

i i

Dacă xi şi yi sunt distanţele de la elementul de rezistenţă i la CM, atunci rigiditatea la torsiune a

structurii definită în centrul de masă CM este:

R    R x,i y i 2   R y,i x i 2 (1.2)

i i

Rigidităţile la torsiune ale elementelor individuale nu sunt incluse, fiind neglijabile.

Centrul de rigiditate este localizat la distanţele ex şi ey (denumite excentricităţi statice) faţă de
CM:

1 1
ex   x i R y,i şi ey   y i R x,i (1.3)
Ry i Rx i

Sistemul au trei grade de libertate dinamică : două translaţii orizontale, x şi y, ale centrului
de masă CM, pe direcţiile axelor principale de rezistenţă, X şi Y, şi rotaţia  a planşeului în jurul
unei axe verticale. Cele trei grade de libertate sunt cuplate datorită excentricităţilor statice. Se
studiază răspunsul dinamic al sistemului cuplat torsional supus unei acţiuni seismice având o

1
componentă orizontală uox. La orice moment de timp, mişcarea terenului va fi considerată aceeaşi în
toate punctele fundaţiei. În domeniul liniar de comportare, ecuaţiile de mişcare vor fi:

 ey 
 x x 2
2
 0 
 x   r  x  u ox 
   e y ex 2    
r    x 2  2  y  r    0  (1.4)
 y   r r
  y   0 
  ex  
 0 y2 y 
2
 r 

unde J0 = mr2 este momentul de inerţie polar în raport cu o axă verticală ce trece prin centrul de
masă CM.
Sistemul la care există coincidenţă între CM şi CR are cele trei grade de libertate decuplate.
El este caracterizat de pulsaţiile proprii:

Rx Ry R
x  ; y  şi   (1.5)
m m mr 2

unde r este raza de giraţie a planşeului faţă de o axă verticală ce trece prin centrul de masă CM.
Pentru a cuantifica efectul torsional cauzat de disimetriile structurale, răspunsul sistemelor
nesimetrice este comparat cu răspunsul sistemelor simetrice corespondente, denumite sisteme de
referinţă necuplate torsional.
Prin rezolvarea ecuaţiei caracteristice rezultă valorile pulsaţiilor proprii normalizate la  x :

1  2 3
 
x x x

Se observă că aceste valori depind de patru parametri adimensionali:  /  x ,  y /  x , ex /r şi ey /r.

Aceşti parametri nu sunt complet independenţi; ei generează un subspaţiu pentru care valorile
proprii sunt reale.
O prezentare sintetică a rezultatelor este reprezentată de graficele din figura 1. Pe baza
raportului dintre mărimea componentelor vectorului propriu “fundamental”, se poate spune că
modul propriu fundamental este un mod predominant de translaţie, de torsiune sau o combinaţie a
acestora. Graficele din figura 1 reprezintă suprafeţele definite de valorile excentricităţilor, pentru un
anumit raport între pulsaţiile sistemului corespondent necuplat, pentru care modul propriu 1 se
încadrează în categoriile de mai sus. Natura modului propriu fundamental influenţează răspunsul
sistemului dinamic. De asemenea, se observă că există zone de cuplare modală (atunci când
diferenţa dintre două valori proprii este mai mică decât 10%), pentru care nu se poate defini un mod
propriu "fundamental".
Din analiza figurii 1 se observă:

o Pentru sisteme mai rigide la translaţie decât la torsiune (  =0.5 ):
x
- modul 1 este predominant de torsiune.
- pentru sisteme mai flexibile pe direcţia y decât pe direcţia x şi excentricităţi mari pe
direcţia x, modul 1 este un mod cuplat, de torsiune şi translaţie pe y.

2
- apare o zonă de cuplare modală între primele două moduri proprii de vibraţie numai
y
pentru sisteme mai flexibile pe x decât pe y ( = 0.5), pentru valori mici ale
x
excentricităţilor. Primele două moduri au componente cu valori semnificative de
translaţie pe x şi de torsiune

/ x = 0.5
y/ x = 0.5 y /x = 1 y /x = 1.5 y/ x = 2
1 1 1 1
ex /r

ex /r

ex /r
ex /r
0.8 0.8 0.8 0.8
0.6 0.6 0.6 0.6
0.4 0.4 0.4 0.4

0.2 0.2 0.2 0.2

0 0 0 0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
e y /r e y /r e y /r e y /r

/ x = 1
y/ x = 0.5 y /x = 1 y /x = 1.5 y/ x = 2
1 1 1 1
ex /r

ex /r

ex /r

ex /r
0.8 0.8 0.8 0.8
0.6 0.6 0.6 0.6
0.4 0.4 0.4 0.4
0.2 0.2 0.2 0.2
0 0 0 0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
e y /r e y /r e y /r e y /r

/ x = 1.5
y/ x = 0.5 y /x = 1 y /x = 1.5 y/ x = 2
1 1 1 1
ex /r

ex /r
ex /r

ex /r

0.8 0.8 0.8 0.8

0.6 0.6 0.6

0.6
0.4 0.4 0.4
0.4
0.2 0.2 0.2
0.2
0 0 0 0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
e y /r e y /r e y /r e y /r

/ x = 2
y/ x = 0.5 y /x = 1 y /x = 1.5 y/ x = 2
1 1
ex /r

1
ex /r

1
ex/r

ex /r

0.8 0.8 0.8 0.8

0.6 0.6 0.6 0.6
0.4 0.4 0.4 0.4
0.2 0.2 0.2 0.2
0 0 0 0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
e y /r e y /r e y /r e y /r
zona de cuplare
modala torsiune si translatie pe y

torsiune translatie pe directiile x si pe y

translatie pe directia x torsiune si translatii

nu exista valori proprii reale

translatie pe directia y

torsiune si translatie pe x

Figura 1. Natura modului propriu fundamental

3
 
o Pentru sisteme cu rigidităţi egale la translaţie pe x şi la torsiune (  =1) modul propriu
x
fundamental este predominant de:
- translaţie pe y, pentru sisteme mai flexibile pe direcţia y decât pe direcţia x
- torsiune cuplată cu translaţie pe direcţia x sau y, după cum excentricitatea pe y sau
pe x este mai mare, în cazul sistemelor cu rigidităţi egale pe cele două direcţii.
- torsiune sau torsiune cuplată cu translaţie pe x, dacă rigiditatea pe y este mai mare
decât rigiditatea pe x
- numai de torsiune daca rigiditatea pe direcţia y este mult mai mare decât pe directia
x (Ry = 4Rx)
- pentru sisteme cu  y   x   având excentricităţi mici pe ambele direcţii, există
o zonă de cuplare a celor trei moduri de vibraţie

- sistemele mai rigide pe direcţia y decât pe direcţia x au zone de cuplare a primelor

două moduri pentru excentricităţi mici; vectorii proprii au componente semnificative
de torsiune şi translaţie pe x

o Pentru =2,modul propriu este predominant de translaţie pe x sau pe y, după cum
x
sistemul este mai rigid pe o direcţie sau pe cealaltă. Pentru sisteme având rigidităţi egale pe
cele două direcţii, translaţia este pe x sau pe y după cum excentricitatea pe direcţia y este
mai mare sau mai mică decât cea de pe x. Cuplarea modală apare pentru  y   x şi
aproape orice valoare a excentricităţilor; răspunsul este cuplat în translaţii
o Se observă că graficele ce definesc natura modului propriu fundamental pentru sisteme cu
rigidităţi la translaţie pe cele două direcţii respectiv egale (  y   x ) sunt simetrice faţă de
prima bisectoare.

2. Studiul răspunsului elastic al sistemelor nesimetrice cu un nivel utilizând spectre de

raspuns conform codului romanesc de proiectare

Răspunsul seismic este studiat pentru două tipuri de spectre de răspuns ale acceleraţiei absolute,
întâlnite în componenţa spectrelor de proiectare din majoritatea codurilor: constante (independente
de perioadă) sau hiperbolice (cu viteză constantă).
~
Forţele tăietoare normalizate şi momentul de torsiune normalizat S x , S y , M t sau M tR depind
de: forma spectrului acceleraţiilor (constant sau hiperbolic), raportul pulsaţiilor din sistemul
necuplat torsional   x şi  y  x , excentricităţile statice ex /r şi ey /r şi fracţiunea din
amortizarea critică  .
~
Dacă sistemul este necuplat torsional (ex = ey = 0), atunci S x =1, Sy = 0 şi M tR = 0.
Cuplarea torsională determină apariţia momentului de torsiune, a forţei tăietoare pe direcţie
perpendiculară pe a mişcării Sy şi scăderea valorii forţei tăietoare pe direcţia mişcării S x .
Au fost analizate sisteme având diferite valori ale rapoartelor pulsaţiilor  y  x şi   x ,
excentricităţi egale pe x şi pe y cu valori de 0.1r, 0.2r şi 0.5r, fracţiunea din amortizarea critică de
5% şi acţiunea seismică reprezentată prin spectru constant, rezultând următoarele concluzii:
 Pentru valori mici ale excentricităţilor pe y (ey/r = 0.1..0.2) forţa tăietoare de bază pe direcţia
mişcării are valori de: Sx = (0.75..1)Sx0 , valorile minime corespunzând excentricităţilor mici
pe x şi pentru  x =1. Forţa tăietoare pe direcţie perpendiculară pe a mişcării are valori
~
Sy=(0..0.33)Sx0, iar M tR are valori cuprinse între 1 şi 4 pentru spectrul constant şi între 0 si

4
 4 pentru spectrul hiperbolic, cu maxime pentru aceeaşi situaţie ca şi aceea ce corespunde
extremelor lui Sx.
 Pentru valori medii ale excentricităţilor pe y (ey/r = 0.5) rezultă următoarele intervale pentru
mărimile de răspuns:

Sx  0.65 Sx0
Sy  0.6 Sx0 pentru spectrul constant şi Sy  0.36
~
M tR  1.7
 Forţa tăietoare pe direcţie perpendiculară pe direcţia excitaţiei seismice poate avea valori
semnificative; pentru valori mari ale excentricităţii ey/r, poate avea valori comparabile cu
cele ale forţei tăietoare pe direcţia mişcării seismice a terenului.
 Pentru excentricităţi mari se observă translatarea extremelor către valori mai mari decât 1
ale raportului   x şi chiar cu paliere pentru valorile extreme
 Se observă că zonele “sensibile”, pentru care se obţin valori maxime sau minime ale
2
răspunsului, sunt chiar acelea pentru care  1 şi pentru care importanţa termenilor de
1
cuplare modală în răspunsul total este mai mare.
 Diferenţe între răspunsurile corespunzătoare celor două tipuri de spectre apar numai pentru
valori mari ale excentricităţilor

3. Studiul răspunsului elastic al sistemelor nesimetrice cu un nivel utilizând înregistrările

accelerațiilor în diferite amplasamente generate de cutremure din sursa Vrancea

Se consideră sistemul cu un nivel prezentat anterior, caracterizat prin rigidităţi la translaţie

identice pe x şi pe y, din punctul de vedere al valorii (  x   y ) şi al distribuţiei ( ex= ey) şi o
fracţiune din amortizarea critică de 5%.
Planşeul considerat este de formă pătrată, cu latura de 10m. Sistemul a fost solicitat de
acceleraţii ale terenului înregistrate în diferite amplasamente în timpul cutremurelor vrâncene din
1977, 1986 şi 1990.
Au fost considerate sisteme având perioada de translaţie în mişcarea necuplată torsional
cuprinsă între 0.1 şi 3 s. Pentru fiecare dintre aceste valori şi pentru diferite excentricităţi (de la 0.1r
la 0.6r) sistemul ecuaţiilor de condiţie a fost integrat numeric şi au fost determinate valorile maxime
(spectrale) ale mărimilor de răspuns : forţă tăietoare de bază pe direcţia mişcării şi pe direcţie
perpendiculară pe a mişcării, momente de torsiune şi deplasări ale extremităţilor planşeului..
Mărimile de răspuns au fost normalizate cu mărimile corespunzătoare din sistemul necuplat
torsional (forţă tăietoare de bază, respectiv deplasare în centrul de masă ). Din punctul de vedere al
rigiditatăţii la torsiune au fost considerate sisteme flexibile torsional (   x =0.5), cu aceeaşi
rigiditate la torsiune şi la translaţie (   x =1) sau rigide torsional (   x =1.5;2).
Ca şi în cazul reprezentării mişcării prin spectre de răspuns, prezentat anterior, se poate
observa faptul că S x scade, iar Sy creşte în mişcarea cuplată torsional. Cazul   x  1
amplifică efectul cuplării torsionale, reducând forţa seismică de pe direcţia mişcării cu aproximativ
50% pentru perioade de translaţie T 1.5 s şi crescând forţa tăietoare pe direcţie perpendiculară pe a
mişcării la valori de aproape 80% din cea a sistemului necuplat pentru perioade T  1.1 s. Este
evidentă dependenţa valorilor maxime de perioada sistemului, cu vârfuri spectrale cunoscute din
compoziţia spectrală a mişcării seismice.
Pentru sisteme flexibile din punct de vedere torsional (  x =0.5 şi  x =1),
amplificările deplasărilor faţă de sistemul simetric sunt foarte mari chiar şi pentru excentricităţi mici
(de 1.5-2 ori pentru e=0.1r, de 2-5 ori pentru e=0.2r, de 5-10 ori pentru e=0.3r). Pentru aceste
sisteme, nu se mai poate defini extremitatea flexibilă, respectiv rigidă, aşa cum prevăd codurile de

5
proiectare. Pentru diferite perioade ale sistemului necuplat, capătul rigid poate deveni flexibil şi
invers. Acest fenomen apare datorită faptului că la momentul de timp la care apare valoarea maximă
a deplasării unei anumite extremităţi, semnul componentei de translaţie este opus semnului rotirii.
Pentru sistemele rigide torsional ( x =1.5;2), se poate observa că deplasările normalizate sunt
aproape independente de perioada sistemului necuplat, în situaţia excentricităţilor mici. Pentru
excentricităţi mari, apar vârfuri spectrale.

4. Studiul răspunsului inelastic al sistemelor nesimetrice cu un nivel

Numeroase cercetări au fost făcute pentru a studia răspunsul torsional al clădirilor atât în
domeniul elastic, cât şi în domeniul postelastic de comportare. Rezultatele studiilor în domeniul
postelastic nu sunt întotdeauna compatibile unul cu celălalt, fapt ce poate fi atribuit complexităţii
fenomenului de torsiune şi numărului mare de parametri ce guvernează acest fenomen. De multe
ori, rezultatele obţinute de un anumit studiu sunt aplicabile numai pentru modelul considerat,
valorilor parametrilor şi ipotezelor utilizate. O consecinţă a inconsistenţei rezultatelor o constituie şi
faptul că prevederile codurilor de proiectare din diferite ţări privind fenomenul de torsiune sunt
diferite şi au suferit diverse modificări de-a lungul timpului.
Efectul disimetriilor structurale asupra răspunsului sistemelor cu un nivel este identificat prin
compararea răspunsului dinamic al sistemului nesimetric cu cel al sistemului corespondent simetric
pentru o gamă largă de parametri structurali - perioada necuplată de translaţie, raportul dintre
perioada de torsiune şi cea de translaţie, excentricitatea rigidităţii,factorul de curgere.
Parametrii de interes ai răspunsului inelastic sunt deplasările maxime , ductilităţile elementelor,
atât a celor situate pe partea flexibilă, cât şi a celor de pe partea rigidă. Aceşti parametri au fost
normalizaţi faţă de mărimile corespunzătoare din sistemul echilibrat torsional.
Disimetriile structurale produc deformaţii de torsiune, care nu apar în sistemele având simetrie
în plan; modifică valorile deplasărilor (de translaţie), rezultând deformaţii mai mari sau mai mici
decât cele ale sistemului corespondent simetric; în general valoarea maximă a deformaţiei unui
element este mai mare decât cea a respectivului element din sistemul corespondent.
Efectul disimetriilor structurale asupra deformaţiilor de translaţie şi de torsiune pentru sisteme
cu comportare elastică depind semnificativ de perioada de vibraţie necuplată în mişcarea de
translaţie, mai ales pentru excitaţii de tip accelerogramă, şi sunt mai pronunţate pentru perioadele
medii, din zonele spectrale cu viteze predominante şi în vecinătatea regiunilor spectrale de tranziţie.
Dependenţa efectelor disimetriilor structurale de perioda de vibraţie este mai puţin pronunţată
pentru sistemele cu copmportare inelastică şi descreşte odată cu scăderea rezistenţei la curgere.
Deformaţia laterală a sistemelor cu perioade joase (zona acceleraţiilor predominante) şi a celor
cu perioade înalte (zona deplasărilor predominante) este foarte puţin afectată de prezenţa
disimetriilor structurale sau de comportarea inelastică. Amplificarea dinamică a deformaţiilor de
torsiune este foarte diferită pentru sistemele cu comportare elastică faţă de cele cu comportare
inelastică.
Deformaţia dinamică de torsiune a sistemelor elastice este egală cu valoarea ei statică
(deformaţia datorată lui S0 aplicată la o distanţă es ) pentru sistemele cu perioade foarte scurte şi
zero pentru sisteme cu perioade foarte lungi. Totuşi, sistemele cu perioade foarte lungi sau foarte
scurte prezintă de regulă deformaţii de torsiune foarte mici în domeniul postelastic de comportare.
Efectul disimetriilor structurale asupra răspunsului sistemelor cu comportare elastică depinde într-o
mare măsură de raportul dintre frecvenţele necuplate dintre mişcarea de translaţie şi cea de torsiune,
fiind mai pronunţate pentru sistemele cu aceste frecvenţe apropiate.
În particular, o amplificare dinamică considerabilă apare pentru sistemele având acest raport
aproximativ unu, această amplificare fiind mai mare pentru sistemele cu disimetrii mici. Modificările
deformaţiilor laterale sunt mai mari pentru sisteme cu disimetrii structurale mari. Datorită curgerii, vârful
raportului ed/es , care apare pentru valori ale raportului frecvenţelor necuplate aproximativ egal cu
unitatea, devine mai mic, însemnând o amplificare dinamică mai mică şi o dependenţă mai puţin

6
 accentuată de raportul frecvenţelor. Odată cu descreşterea rezistenţei la curgere, deformaţia de
torsiune descreşte şi devine aproape independentă de raportul es/r.
Deformaţia laterală a sistemelor foarte rigide din punct de vedere torsional (valori mari ale

raportului
 x ) este foarte puţin afectată de disimetriile structurale şi efectul dinamic este

aproximativ acelaşi cu cel static. În particular, pentru sisteme cu
 x  2 , răspunsul normalizat
este independent de excentricitatea rigidităţii, efectele disimetriilor asupra deplasărilor laterale şi
amplificarea dinamică pot fi neglijate. Această concluzie este valabilă atât pentru sisteme cu
comportare elastică, cât şi pentru cele cu comportare inelastică.

5. Dezvoltarea unui program de calcul pentru determinarea răspunsului sistemelor

nesimetrice
. Pentru integrarea ecuaţiilor de mişcare şi determinarea valorilor maxime a fost elaborat un
program de calcul în Visual Basic utilizând baze de date Excel.

6. Concretizarea studiilor în articole publicate în volumele conferinţelor internaţionale

Studiile s-au concretizat în două articole publicate în volumele unor importante conferinţe
internaţionale, şi anume:
R.Enache, S.Demetriu, E.Albota – Torsional coupling effects for structures exposed to
Vrancea earthquakes, 7th European Conference on Structural Dynamics, 7-9 iulie 2008,
Southampton, Marea Britanie
R.Enache, S.Demetriu, E.Albota – Torsional response in buildings exposed to ground
motions induced by Vrancea earthquakes, 14th World Conference on Earthquake
Engineering, 12-17 octombrie 2008, Beijing, China

Colectiv cercetare

Director de proiect: Conf.dr.ing. Ruxandra Enache

Membri: Prof.dr.ing. Sorin Demetriu

S.l.dr.ing. Emil Albota

Asist.drd.ing.Georgiana Ionica