Seminar 3

Exerciţii rezolvate
1. Fie V = R2 . Pentru x, y ∈ V , definim x ⊕ y := x + y − (1, 1). Pentru x ∈ V şi α ∈ R,
definim α  x := α · x + (1 − α)(1, 1). Arătaţi că V are structură de spaţiu vectorial
peste R cu adunarea vectorilor ⊕ şi ı̂nmulţirea cu scalari .
Rezolvare: Se arată că (V, ⊕) are structură de grup comutativ cu elementul neutru
0V = (1, 1). Opusul vectorului x = (x1 , x2 ) este vectorul x = (2 − x1 , 2 − x2 ).
Verificăm axiomele ı̂nmulţirii cu scalari. Fie x, y ∈ V şi α ∈ R. Avem:

α  (x ⊕ y) = α  (x + y − (1, 1)) =
α(x + y − (1, 1)) + (1 − α)(1, 1) = α(x + y) + (1 − 2α(1, 1)).
(α  x) ⊕ (α  y) = (αx + (1 − α)(1, 1)) ⊕ (αy + (1 − α)(1, 1)) =
= α(x + y) + (1 − 2α(1, 1)).

În mod similar, se verifică şi celelalte axiome ale unui spaţiu vectorial.

2. În spaţiul vectorial real R3 se consideră vectorii v1 = (1, −2, 1)t , v2 = (1, 2, 3)t ,
v3 = (2, −2, 1)t , v4 = (2, 0, 4)t . Determinaţi natura mulţimilor de vectori {v1 , v2 , v3 },
{v1 , v3 , v4 } şi {v1 , v2 , v3 , v4 } (liniar independente, sisteme de generatori, baze?).
Rezolvare: Fie α1 , α2 , α3 ∈ R astfel ı̂ncât α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 = (0, 0, 0)t . Obţinem:

α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 = α1 (1, −2, 1)t + α2 (1, 2, 3)t + α3 (2, −2, 1)t =

= (α1 + α2 + 2α3 , −2α1 + 2α2 − 2α3 , α1 + 3α2 + α3 ) = (0, 0, 0)t ,

α1 + α2 + 2α3 = 0

de unde obţinem sistemul −2α1 + 2α2 − 2α3 = 0 . Matricea sistemului are deter-

α1 + 3α2 + α3 = 0

 
1 1 2
 
minantul −2 2 −1 = −8 6= 0, deci sistemul are soluţia unică α1 = α2 = α3 = 0.
1 3 1
Rezultă că {v1 , v2 , v3 } este o mulţime liniar independentă. Fiind o mulţime liniar
independentă cu 3 vectori ı̂ntr-un spaţiu vectorial de dimensiune 3, rezultă că este
bază. (Reamintim că ı̂ntr-un spaţiu vectorial de dimensiune n, o mulţime formată
din n vectori e bază ⇔ e liniar independentă ⇔ e sistem de generatori.)
 
1 1 2
Similar cu cazul anterior, considerăm matricea A = −2 2 0 ı̂n care am pus
1 3 4
vectorii v1 , v2 , v4 pe coloane. Aceasta are determinantul det A = 0, deci {v1 , v2 , v4 }
nu este liniar independentă. Prin urmare, nu e nici bază şi nici sistem de generatori.

1
  
 1 1
De observat că    = 4 6= 0, rezultă că rang(A) = 2. Cum minorul taie coloanele
−2 2
v1 , v2 , rezultă că v1 , v2 sunt liniar independenţi (verificaţi!). De asemenea, se poate
observa că v4 = v1 + v2 . Prin urmare, {v1 , v2 , v4 } este o mulţime liniar dependentă.
(Dacă notăm U = Sp{v1 , v2 , v4 }, atunci U = Sp{v1 , v2 } şi {v1 , v2 } este o bază ı̂n U .)
Cum {v1 , v2 , v3 } e bază, rezultă că {v1 , v2 , v3 , v4 } este sistem de generatori, ı̂nsă nu e
mulţime liniar independentă pentru că are 4 > 3 vectori.

3. Fie {v1 = (1, 2, 0)t , v2 = (−1, 0, 1)t } ⊂ R3 . Arătaţi că {v1 , v2 } este liniar indepen-
dentă şi completaţi mulţimea la o bază ı̂n R3 .
 
1 −1
Rezolvare: E suficient să observăm că matricea [v1 , v2 ] = 2 0  are rangul 2,
0 1
pentru a deduce că {v1 , v2 } este liniar independentă. Pentru a completa {v1 , v2 } la
o bază, trebuie să alegem un vector v3 ∈ R3 cu  det[v1 , v2 , v3 ] 6= 0. Putem alege de
1 −1 0
t
 
exemplu v3 = (0, 1, 0) . Atunci det[v1 , v2 , v3 ] = 2 0 1 = −1 6= 0, deci {v1 , v2 , v3 }
0 1 0 
e bază.

4. Fie {v1 = (1, 2, 0)t , v2 = (−1, 0, 1)t , v3 = (0, 2, 1)t , v4 = (0, 0, 2)t } ⊂ R3 . Arătaţi că
{v1 , v2 , v3 , v4 } este sistem de generatori şi extrageţi o bază.
Rezolvare: Este suficient să observăm că det[v1 , v2 , v4 ] 6= 0 pentru a deduce că
{v1 , v2 , v3 , v4 } e sistem de generatori, iar {v1 , v2 , v4 } e o bază. (Mulţimea {v1 , v2 , v3 }
nu e liniar independentă, deoarece v3 = v1 + v2 .)

5. Fie B1 = {u1 = (1, 0, 1)t , u2 = (0, 1, 1)t , u3 = (1, 1, 0)t } şi

B2 = {v1 = (1, 1, 1)t , v2 = (1, 1, 0)t , v3 = (1, 0, 0)t }.

(a) Arătaţi că B1 şi B2 sunt baze ı̂n R3 .

(b) Determinaţi matricea de trecere de la B1 la B2 .
(c) Fie v ∈ R3 cu vB1 = (1, 2, 3)t . Determinaţi vB2 .
 
1 0 1
 
Rezolvare: (a) Din 0 1 1 = −2 6= 0 rezultă că B1 este o bază ı̂n R3 . Similar se
1 1 0
arată că B2 e bază.
u3 şi v3 = 21
(b) Observăm că v1 = 21 (u1 + u2 + u3 ), v2 =  (u1 − u2 + u3 ). Prin urmare,
1 1
2
0 2
matricea de trecere de la B1 la B2 este C = 2 0 − 12 .
 1
1
2
1 12
(c) Avem vB2 = C −1 vB1 .

2
6. Fie subspaţiul U = {(x, y, z)t | x − y + z = 0} ⊂ R3 . Determinaţi o bază ı̂n U şi un
subspaţiu complementar U 0 .
Rezolvare: Notăm y = α şi z = β. Din x − y + z = 0, rezultă că
x = y − z = α − β, deci

U = {(α − β, α, β)t | α, β ∈ R} = Sp{u1 = (1, 1, 0)t , u2 = (−1, 0, 1)t }.

 
1 −1
Avem rang[u1 , u2 ] = rang 1 0  = 2, deci {u1 , u2 } e o mulţime liniar indepen-
0 1
dentă. Pe de altă parte, {u1 , u2 } este un sistem de generatori pentru U , deci {u1 , u2 }
e o bază a lui U .
Pentru a determina un subspaţiu complementar al lui U , completăm {u1 , u2 } la o
bază ı̂n R3 . Alegem de exemplu u3 = (0, 0, 1)t şi observăm că {u1 , u2 , u3 } este bază
1 −1 0
 
ı̂n R , deoarece det[u1 , u2 , u3 ] = 1 0 0 = 1 6= 0. Fie U 0 = Sp{u3 }. Atunci avem
3
0 1 1 
U + U = R şi cum dim(U ) = 2 iar dim(U 0 ) = 1, rezultă că U1 şi U2 au sumă directă,
0 3

deci U ⊕ U 0 = R3 . Cu alte cuvinte, U 0 este un subspaţiu complementar al lui U .

Observaţie: Din punct de vedere geometric, U este planul care trece prin origine,
de ecuaţie x − y + z = 0, iar U 0 este o dreaptă care intersectează U ı̂n origine.

7. Determinaţi o bază ı̂n U = {(a + 2b + c, a + 2b, 2c)t | a, b, c ∈ R}.

Rezolvare: Observăm că (a + b + c, a + b, c)t = a(1, 1, 0)t + b(2, 2, 0)t + c(1, 0, 2)t ,
deci U = Sp{v1 = (1, 1, 0)t , v2 = (2, 2, 0)t , v3 = (1, 0, 2)t }. Cum v2 = 2v1 , rezultă că
U = Sp{v1 , v3 }. Pe de altă parte, e uşor de observat că {v1 , v3 } e liniar independentă,
deci formează o bază ı̂n U .

8. Determinaţi un subspaţiu complementar al subspaţiului

(
x−y+z =0
U = {(x, y, z, t)t ∈ R3 | } ⊂ R4 .
x + y − z − 2t = 0

(
x − y = −α
Rezolvare: Notând z = α şi t = β, obţinem , de unde x = β şi
x + y = α + 2β
y = α + β. Prin urmare:

U = {(β, α + β, α, β)t | α, β ∈ R} = Sp{v1 = (0, 1, 1, 0)t , v2 = (1, 1, 0, 1)t }.

Este uşor de observat că {v1 , v2 } e liniar independentă, deci dim(U ) = 2. Pentru a
determina un subspaţiu complementar, trebuie să alege doi vectori v3 , v4 astfel ı̂ncât
det[v1 , v2 , v3 , v4 ] 6= 0. Putem alege de exeplu v3 = (0, 0, 1, 0)t şi v4 = (0, 0, 0, 1)t .
Atunci U 0 := Sp{v3 , v4 } e un subspaţiu complementar lui U .

3
   
a+b a−c
9. Fie subspaţiul U = | a, b, c ∈ R ⊂ M2 (R).
b+c c
   
2 0 1 0
(a) Arătaţi că A = ∈ U , dar B = ∈
/ U.
2 1 1 2
(b) Determinaţi o bază ı̂n U şi un subspaţiu complementar U 0 .
 
a+b a−c
Rezolvare: a) A ∈ U ⇔ (∃)a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât A = . Cu alte
b+c c


 a+b=2

a − c = 0
cuvinte, sistemul este compatibil. Într-adevăr, cum c = 1, rezultă


 b+c=2

c=1
a = c = 1 şi b = 2 − c = 1, iar a + b = 1 + 1 = 2 se verifică. Prin urmare, A ∈ U .


 a+b=1

a − c = 0
Pe de altă parte, sistemul nu este compatibil, deci B ∈ / U.


 b + c = 1

c=2
         
a+b a−c 1 1 1 0 0 −1 1 1
b) Avem =a +b +c . Notăm E1 = ,
 b+ c c  0 0 1 0 1 1 0 0
1 0 0 −1
E2 = şi E3 = . Din consideraţiile anterioare, rezultă că U =
1 0 1 1
Sp{E1 , E2 , E3 }.


 a+b=0
  
a − c = 0
a+b a−c
Prespunem că aE1 +bE2 +cE3 = = O2 . Rezultă . Cum
b+c c 
 b + c = 0


c=0
c = 0, obţinem b = −c = 0 şi a = c = 0. Deci {E1 , E2 , E3 } e liniar independentă,
prin urmare formează o bază ı̂n U .
Cum dim(U ) = 3, rezultă dim(U 0 ) = dim(R4 ) − dim(U ) = 4 − 3 = 1. Prin urmare,
pentru a determina un subspaţiu complementar, este suficient să alegem o matrice
care nu aparţine lui U . Putem lua, de exemplu:
  
0 a 0
U = Sp{B} = |a∈R .
a 2a

O altă metodă pentru a găsi un subspaţiu complementar e următoarea: Fie B ⊂

M2 (R) baza canonică. Căutăm E4 ∈ M2 (R) a.ı̂. det[(E1 )B , (E2 )B , (E3 )B , (E4 )B ] 6= 0.

4
  
1 0
De exemplu, putem alege E4 = E11 = . Atunci:
0 0
 
1 1 0 1

1 0 −1 0
det[(E1 )B , (E2 )B , (E3 )B , (E4 )B ] =  = 1 6= 0, deci U 0 := Sp{E4 }.
0 1 1 0
0 0 1 0

10. Fie subspaţiile U1 = Sp{(2, −1, 0, 7)t , (1, −1, 3, 7)t } ⊂ R4 şi

U2 = {(x, y, z, t)t | x − 2y + z = 0, x − y − z − t = 0} ⊂ R4

Determinaţi baze ı̂n U1 , U2 , U1 + U2 şi U1 ∩ U2 .

t t
Rezolvare:  Notăm u1 = (2, −1, 0, 7) şi u2 = (1, −1, 3, 7) . Cum rang[u1 , u2 ] = 2,
2 1 
pentru că  6= 0, rezultă că {u1 , u2 } este mulţime liniar independentă, deci
−1 −1
formează o bază a lui U1 = Sp{u1 , u2 }.
(  
x − 2y + z = 0 1 −2
 = 1 6= 0 este un minor principal.
Rezolvăm sistemul . 
x−y−z−t=0 1 −1
(
x − 2y = −α
Notăm z = α, t = β. Atunci , de unde rezultă x = 3α + 2β şi
x−y =α+β
y = 2α + β. Prin urmare, U2 = {(3α + 2β, 2α + β, α, β)t | α, β ∈ R}.
Rezultă U2 = Sp{u3 = (3, 2, 1, 0)t , u4 = (2, 1, 0, 1)t }. rang[u3 , u4 ] = 2, deci {u3 , u4 }
formează o bază ı̂n U2 . Avem U1 + U2 = Sp{u1 , u2 , u3 , u4 }.
Observăm că det[u1 , u2 , u3 , u4 ] = −14 6= 0, deci {u1 , u2 , u3 , u4 } este bază ı̂n U1 + U2 ,
adică dim(U1 + U2 ) = 4. Dar U1 + U2 ⊂ R4 , deci de fapt U1 + U2 = R4 . Din teorema
lui Grasmman, rezultă dim(U1 ∩ U2 ) = dim(U1 ) + dim(U2 ) − dim(U1 + U2 ) = 0, deci
U1 ∩ U2 = {(0, 0, 0, 0)t }.

Exerciţii propuse
1. Fie V = (0, ∞). Pentru x, y ∈ V , definim x ⊕ y := xy. Pentru x ∈ V şi α ∈ R,
definim α  x := xα . Arătaţi că V are structură de spaţiu vectorial peste R cu
adunarea vectorilor ⊕ şi ı̂nmulţirea cu scalari .

2. Fie B = {u1 = (3, 1, 1)t , u2 = (0, 2, 1)t , u3 = (0, 0, 1)t }. Arătaţi că B ⊂ R3 este o bază
şi scrieţi coordonatele vectorului v = (1, 2, 3)t ı̂n baza B.

3. În spaţiul vectorial real R3 se consideră vectorii v1 = (3, −1, 2)t , v2 = (1, 2, 1)t ,
v3 = (2, −2, 1)t , v4 = (1, 5, 4)t . Arătaţi că {v1 , v2 , v3 , v4 } este un sistem de generatori
şi extrageţi o bază din el.

5
 4. Arătaţi că {v1 = (2, 1, 0)t , v2 = (1, 2, 1)t } este liniar independentă şi completaţi-o la
o bază ı̂n R3 .

5. Fie a ∈ R. Arătaţi că mulţimea B = {(X − a)k | 0 ≤ k ≤ n} este o bază ı̂n Rn [X].
Dat un polinom f ∈ Rn [X], determinaţi descompunerea lui f ı̂n baza B.
Indicaţie: Folosiţi formula lui Taylor şi faptul că dacă f are gradul n, atunci f
(k)
coincide cu polinomul Taylor de ordin n asociat. Altfel spus, f = nk=0 f k!(a) (X−a)k .
P

6. Fie V1 şi V2 două spaţii vectoriale peste K, finit dimensionale. Arătaţi că:

dim(V1 × V2 ) = dim(V1 ) + dim(V2 ).

       
1 2 1 −1 0 0 0 −1
7. Fie matricele A1 = , A2 = , A3 = , A4 = .
0 0 1 0 2 5 a 4
Determinaţi a ∈ R astfel ı̂ncât {A1 , A2 , A3 , A4 } să fie o mulţime liniar dependentă şi
scrieţi A4 ca o combinaţie liniară de A1 , A2 şi A3 , ı̂n acest caz.

8. Arătaţi că mulţimea {1 + X, X + X 2 } este liniar independentă ı̂n spaţiul R2 [X], şi
completaţi-o la o bază.

9. Arătaţi că ı̂n spaţiul vectorial real F(R) = {f : R → R}, funcţiile: f1 (x) =
eax , f2 (x) = xeax , f3 (x) = x2 eax , x ∈ R sunt liniar independente, unde a ∈ R.
Arătaţi că funcţiile: g1 (x) = eax , g2 (x) = ebx , g3 (x) = ecx , x ∈ R, cu a, b, c ∈ R
distincte, sunt liniar independente. Cum aţi putea generaliza?

10. Fie R un inel comutativ unitar. Spunem că R are caracteristică n ≥ 1, dacă
1| + 1 +{z· · · + 1} = 0 şi n este cel mai mic număr natural nenul cu această propri-
n
etate. În caz contrar, spunem că R are caracteristică 0. Inelul Zn are caracteristică
n, dar Z, Q, R şi C au caracteristică 0. De observat că un corp K poate avea carac-
teristica 0 sau p > 0, unde p este un număr prim. Fie F un corp finit comutativ
de caracteristică p > 0. Arătaţi că F are structură de Zp -spaţiu vectorial. Dacă
dimZp (F ) = n ≥ 1, câte elemente are F ?

11. Fie B = {e1 = (1, 0, 0)t , e2 = (0, 1, 0)t , e3 = (0, 0, 1)t } baza canonică din R3 şi fie
B 0 = {e01 = (1, 0, 1)t , e02 = (1, −1, 0)t , e03 = (2, 0, 1)t }.

(a) Arătaţi că B 0 este o bază ı̂n R3 .

(b) Determinaţi matricea de trecere de la baza B 0 la baza B.
(c) Găsiţi coordonatele vectorului u = (1, 2, 3)t ı̂n baza B 0 .

12. În spaţiul vectorial R2 [X], considerăm mulţimile B1 = {1, 1 + X, 1 + X + X 2 } şi

B2 = {X, 1 − X, (1 − X)2 }. Arătaţi că B1 şi B2 sunt baze şi determinaţi matricea de
trecere de la B1 la B2 .

6
13. Decideţi care dintre următoarele submulţimi sunt subspaţii vectoriale:
(a) U1 = {(x, y, z)t ∈ R3 | x + 2y − z = 0}.
(b) U2 = {(x, y, z)t ∈ R3 | xy = 0}.
(c) U3 = {(x, y, z)t ∈ R3 | x − 2y + z = 1}.
(d) U4 = {(x, y, z)t ∈ R3 | x2 + y 2 = z 2 }.
14. Fie U = {(x, y, z)t ∈ R3 | x − y + z = 0} ⊂ R3 .
(a) Determinaţi o bază a lui U .
(b) Determinaţi un subspaţiu complementar.
15. Fie U = {(a + b + c, 2a − b, a − 2b − c)t | a, b, c ∈ R} ⊂ R3 . Determinaţi o bază ı̂n U .
16. Fie U = {(x, y, z, t)t ∈ R3 | x − y + z − t = 0}.
(a) Determinaţi o bază a lui U .
(b) Determinaţi un subspaţiu complementar U 0 .
  
a+b a−b
17. Fie U = | a, b, c ∈ R ⊂ M2 (R).
a + 2b + c c
(a) Arătaţi că U este subspaţiu vectorial.
(b) Determinaţi o bază ı̂n U .
(c) Determinaţi un subspaţiu complementar.
18. Fie U1 = Sp{(1, 2, 1)t , (−1, 1, 2)t } şi U2 = {(x, y, z)t | x − y + z = 0}. Determinaţi
baze ı̂n U1 , U2 , U1 + U2 şi U1 ∩ U2 .
19. Fie subspaţiile U1 = Sp{(2, −1, 0, 7)t , (1, −1, 3, 7)t } ⊂ R4 şi
x−2y+z=0
U2 = {(x, y, z, t)t ∈ R4 | x−y−z−t=0 } ⊂ R4 .
Determinaţi baze ı̂n subspaţiile U1 , U2 , U1 + U2 şi U1 ∩ U2 .
20. Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n. Fie U1 , U2 ⊂ V două subspaţii vectoriale
distincte cu dim(U1 ∩ U2 ) = n − 2 şi U1 + U2 = V . Determinaţi dim(U1 ) şi dim(U2 ).
21. Fie U1 = {A ∈ Mn (K) | At = A} şi U2 = {A ∈ Mn (K) | At = −A}.
(a) Arătaţi că U1 şi U2 sunt subspaţii ı̂n Mn (K).
(b) Arătaţi că U1 ⊕ U2 = Mn (K).
(c) Dată A ∈ Mn (K), determinaţi A1 ∈ U1 şi A2 ∈ U2 cu A = A1 + A2 .
22. Fie I = (−a, a) şi V = F(I, R) = {f : I → R}. Considerăm subspaţiile
U1 = {f ∈ F(I, R) | f pară } şi U2 = {f ∈ F(I, R) | f impară }.
Arătaţi că U1 ⊕ U2 = V .