Suport Examen

Suport examen
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ

2
Cuprins
1 SPAŢII VECTORIALE 5
2 TRANSFORMĂRI LINIARE 23
3 FUNCŢIONARE BILINIARE ŞI FUNCŢIONARE PĂTRATICE 45
4 VECTORI LIBERI ÎN SPAŢIUL AFIN EUCLIDIAN E3 57
5 GEOMETRIE ANALITICă ÎN E3 75
3
4
Capitolul 1
SPAŢII VECTORIALE
Problema 1.0.1 Pe mulţimea R3 definim operaţiile
1. x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 ), (∀) x, y ∈ R3 ,
2. kx = (kx1 , 0, kx3 ), (∀) k ∈ R, (∀) x ∈ R3 ,
3. kx = (kx1 , kx2 , x3 ), (∀) k ∈ R, (∀) x ∈ R3 .
Să se studieze dacă R3 are o structură de spaţiu vectorial real ı̂n raport cu operaţiile (1) şi (2)? Dar ı̂n
raport cu operaţiile (1) şi (3)?
Soluţie. Operaţia definită prin relaţia (1) este adunarea uzuală din R3 , deci (R3 , +) este grup comutativ.
Relaţia
1x = (1x1 , 0, 1x3 ) = (x1 , 0, x3 ) , (x1 , x2 , x3 ) = x
ne arată că ı̂n general axioma SV1) nu este ı̂ndeplinită, deci R3 ı̂mpreună cu operaţiile (1) şi (2) nu
formează un spaţiu vectorial.
Pentru ı̂nmulţirea cu scalari definită de (3) pentru orice k, l ∈ R şi x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 avem pe de o
parte
(k + l) x = ((k + l) x1 , (k + l) x2 , x3 )
iar pe de altă parte
kx + lx = (kx1 , kx2 , x3 ) + (lx1 , lx2 , x3 ) = ((k + l) x1 , (k + l) x2 , 2x3 )
ceea ce ne arată că ı̂n general axioma SV3) nu este ı̂ndeplinită, deci R3 nu este spaţiu vectorial nici
ı̂mpreună cu operaţiile (1) şi (3).
Problema 1.0.2 Să se determine numărul real α astfel ı̂ncât vectorii
v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 4, α) , v3 = (1, 1, 5)
să formeze o bază ı̂n R3 .
5
Soluţie. Dimensiunea spaţiului vectorial R3 este 3, deci orice bază este formată din trei vectori liniar
independenţi din R3 .
Prin urmare, vectorii
v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 4, α) , v3 = (1, 2, 5)
formează o bază ı̂n R3 dacă şi numai sunt liniar independenţi.

Reamintim că un sistem de vectori B = {u1 , u2 , u3 } ⊂ R3 este liniar independent dacă oricare ar fi
k1 , k2 , k3 ∈ R, astfel ı̂ncât
k 1 u 1 + k 2 u 2 + k 3 u 3 = 0R 3 ,
unde 0R3 = (0, 0, 0) este vectorul nul din R3 , atunci k1 = k2 = k3 = 0.

Metoda I. Dacă B = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este un sistem liniar independent, atunci dacă există k1 , k2 , k3 ∈
R, astfel ı̂ncât
k 1 v 1 + k 2 v 2 + k 3 v 3 = 0R 3 ,
rezultă k1 = k2 = k3 = 0. Avem
k1 (1, 2, 3) + k2 (2, 4, α) + k3 (1, 1, 5) = (0, 0, 0) ⇔
(k1 , 2k1 , 3k1 ) + (2k2 , 4k2 , αk2 ) + (k3 , k3 , 5k3 ) = (0, 0, 0) ⇔
(k1 + 2k2 + k3 , 2k1 + 4k2 + k3 , 3k1 + αk2 + 5k3 ) = (0, 0, 0) .

Egalitatea precedentă este echivalentă cu sistemul ı̂n necunoscutele k1 , k2 , k3

 k + 2k2 + k3 = 0
 1



 2k 1 + 4k2 + k3 = 0 . (1.0.1)

 3k1 + αk2 + 5k3 = 0
Acest sistem este omogen şi determinantul matricei asociată sistemului este
1 2 1
2 4 1 = α − 6, (∀) α ∈ R, (1.0.2)
3 α 5
deci sistemul (1.0.2) are doar soluţia nulă dacă şi numai dacă α − 6 , 0, adică α , 6.
Prin urmare, pentru orice α ∈ R\ {6} vectorii v1 , v2 , v3 sunt liniar independenţi.
Metoda II. Sistemul B = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este:
- un sistem liniar dependent dacă matricea având pe coloane componentele vectorilor din B are deter-
minantul 0;
- un sistem liniar independent dacă matricea având pe coloane componentele vectorilor din B are de-
terminantul diferit de 0.
În acest caz, determinantul este cel din relaţia (1.0.2) care este nenul pentru α , 6, deci B este sistem
liniar independent dacă α , 6.
Problema 1.0.3 Să se determine α real dacă vectorii v1 = (1, α, 0), v2 = (0, 1, 2), v3 = (2, 5, 2) sunt liniar
dependenţi.
6
Soluţie. Reamintim că un sistem de vectori B = {u1 , u2 , u3 } ⊂ R3 este liniar dependent dacă există
k1 , k2 , k3 ∈ R, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât
k 1 u 1 + k 2 u 2 + k 3 u 3 = 0R 3 ,
unde 0R3 = (0, 0, 0) este vectorul nul din R3 .

Metoda I. Sistemul B = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este un sistem liniar dependent dacă există k1 , k2 , k3 ∈ R, nu
toţi nuli, astfel ı̂ncât
k 1 v 1 + k 2 v 2 + k 3 v 3 = 0R 3 ⇔
k1 (1, α, 0) + k2 (0, 1, 2) + k3 (2, 5, 2) = (0, 0, 0) ⇔
(k1 , αk1 , 0) + (0, k2 , 2k2 ) + (2k3 , 5k3 , 2k3 ) = (0, 0, 0) ⇔
(k1 + 2k3 , αk1 + k2 + 5k3 , 2k2 + 2k3 ) = (0, 0, 0) .
Egalitatea precedentă este echivalentă cu sistemul ı̂n necunoscutele k1 , k2 , k3

 k + 2k3 = 0
 1



 αk1 + k2 + 5k3 = 0 . (1.0.3)

 2k2 + 2k3 = 0
Acest sistem este omogen şi conform ipotezei admite soluţii nenule, deci determinantul matricei
asociată sistemului este nul, adică
1 0 2
α 1 5 = 0 ⇒ 4α − 8 = 0 ⇒ a = 2. (1.0.4)
0 2 2
Prin urmare, pentru α = 2 sistemul (1.0.3) admite soluţii nenule, deci B = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este un
sistem liniar dependent.
Metoda II. Sistemul B = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este:
- un sistem liniar dependent dacă matricea având pe coloane componentele vectorilor din B are deter-
minantul 0;
- un sistem liniar independent dacă matricea având pe coloane componentele vectorilor din B are de-
terminantul diferit de 0.
În acest caz, determinantul este cel din relaţia (1.0.4) care este nul pentru α = 2, deci B este sistem
liniar dependent dacă α = 2.
Problema 1.0.4 Să se determine componentele vectorului v = (0, 3, −1) ı̂n raport cu baza
B = {v1 = (1, 1, 2) , v2 = (1, 1, 0) , v3 = (1, 0, 1)} .
Soluţie. Deoarece B este bază ı̂n R3 rezultă că există k1 , k2 , k3 ∈ R astfel ı̂ncât
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = v ⇔
k1 (1, 1, 2) + k2 (1, 1, 0) + k3 (1, 0, 1) = (0, 3, −1)

(k1 , k1 , 2k1 ) + (k2 , k2 , 0) + (k3 , 0, k3 ) = (0, 3, −1)
7
(k1 + k2 + k3 , k1 + k2 , 2k1 + k3 ) = (0, 3, −1)
de unde rezultă sistemul 
 k + k2 + k3 = 0
 1



 k1 + k2 = 3 .

 2k1 + k3 = −1
Scădem din prima ecuaţie pe a doua şi rezultă k3 = −3 şi introducem ı̂n a treia ecuaţie. Atunci k1 = 1,
deci din a doua ecuaţie rezultă k2 = 2.
Prin urmare,
v = v1 + 2v2 − 3v3 = (1, 2, −3)B ,
unde (1, 2, −3)B reprezintă componentele vectorului v ı̂n raport cu baza B.
Problema 1.0.5 Să se determine coordonatele vectorului v = (10, 2, 7) ı̂n baza {f 1 , f 2 , f 3 } a lui R3 , dacă
f 1 = (1, −1, 2) , f 2 = (2, 0, 1) , f 3 = (1, 1, 0) .
Soluţie. Deoarece B = {f 1 , f 2 , f 3 } este bază ı̂n R3 rezultă că există k1 , k2 , k3 ∈ R astfel ı̂ncât
k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3 = v ⇔
k1 (1, −1, 2) + k2 (2, 0, 1) + k3 (1, 1, 0) = (10, 2, 7)

(k1 , −k1 , 2k1 ) + (2k2 , 0, k2 ) + (k3 , k3 , 0) = (10, 2, 7)
(k1 + 2k2 + k3 , −k1 + k3 , 2k1 + k2 ) = (10, 2, 7)
 k + 2k2 + k3 = 10
 1



 −k1 + k3 = 2 .

 2k1 + k2 = 7
Din ultimele 2 ecuaţii rezultă
k2 = 7 − 2k1 şi k3 = 2 + k1
şi ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie obţinem
k1 + 2 (7 − 2k1 ) + 2 + k1 = 10
16 − 2k1 = 10 ⇒ 2k1 = 6 ⇒ k1 = 3.
Atunci
k2 = 7 − 2k1 = 1 şi k3 = 2 + k1 = 5,
deci
v = k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3 = 3f 1 + f 2 + 5f 3 = (3, 1, 5)B ,
unde (3, 1, 5)B reprezintă componentele vectorului v ı̂n raport cu baza B.
Problema 1.0.6 Să se studieze dacă vectorul v = (1, −2, 0, 3) este o combinaţie liniară a vectorilor
u1 = (3, 9, −4, −2) , u2 = (2, 3, 0, −1) , u3 = (2, −1, 2, 1) .
8
Soluţie. Verificăm dacă există α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât
αu1 + βu2 + γu3 = v.
Avem
α (3, 9, −4, −2) + β (2, 3, 0, −1) + γ (2, −1, 2, 1) = (1, −2, 0, 3) ,
(3α, 9α, −4α, −2α) + (2β, 3β, 0, −β) + (2γ, −γ, 2γ, γ) = (1, −2, 0, 3)
(3α + 2β + 2γ, 9α + 3β − γ, −4α + 2γ, −2α − β + γ) = (1, −2, 0, 3) .
Ultima relaţie se poate scrie şi sub formă de sistem



 3α + 2β + 2γ = 1

 9α + 3β − γ
 = −2
 .,


 −4α + 2γ = 0

 −2α − β + γ = 3
ı̂n necunoscutele α, β, γ. Dacă A este matricea sistemului, iar A este matricea extinsă, avem
   
 3 2 2   3 2 2 1 
   
 9 3 −1   9 3 −1 −2 
A =    şi A =   .
 −4 0 2   −4 0 2 0 
   
−2 −1 1 −2 −1 1 3
Deoarece
3 2 2 7 2 2
c1 +2c3 7 2
δ3 = 9 3 −1 = 7 3 −1 = 2( −1)3+3 = 14 , 0
7 3
−4 0 2 0 0 2
şi
3 2 2 1 7 2 2 1
9 3 −1 −2 c1 +2c3 7 3 −1 −2
det A = = =
−4 0 2 0 0 0 2 0
−2 −1 1 3 0 −1 1 3
7 2 1 7 2 1 7 2 1
l2 −l1 l2 +l3
=2 · ( −1)3+3 7 3 −2 = 2 0 1 −3 = 2 0 0 0 =0
0 −1 3 0 −1 3 0 −1 3
rezultă
rang (A) = rang A = 3.
Numărul de necunoscute fiind tot 3 rezultă că sistemul este compatibil unic determinat cu soluţia
nenulă, aşadar vectorul v este o combinaţie liniară a vectorilor u1 , u2 , u3 . Dacă se doreşte aflarea scala-
rilor α, β, γ se rezolvă sistemul format cu primele trei ecuaţii ale sistemului.
Problema 1.0.7 1.8.9. Să se studieze dependenţa liniara a următoarelor sisteme de vectori din R3 :
1. S1 = {(1, 1, 0) , (2, 3, 1) , (0, 1, 2)},
2. S2 = {(0, 1, 1) , (1, −2, 1) , (2, −2, 4)},
9
3. S3 = {(1, −1, 1) , (1, 1, −a) , (a, a, 1)}, a ∈ R.
Soluţie. O mulţime de vectori {v 1 , v 2 , ...,v n } este liniar independentă dacă orice combinaţie liniară
k1 v1 + k2 v2 + ... + kn vn = 0
implică egalitatea
k1 = ... = kn = 0.
Pentru vectorii
v1 = (1, 1, 0) , v2 = (2, 3, 1) , v3 = (0, 1, 2) ,
avem
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0
k1 (1, 1, 0) + k2 (2, 3, 1) + k3 (0, 1, 2) = (0, 0, 0)
(k1 , k1 , 0) + (2k2 , 3k2 , k2 ) + (0, k3 , 2k3 ) = (0, 0, 0)
(k1 + 2k2 , k1 + 3k2 + k3 , k2 + 2k3 ) = (0, 0, 0) .
Ultima relaţie poate fi scrisă sub forma unui sistem de ecuaţii

 k + 2k2 = 0
 1



 k1 + 3k2 + k3 = 0 ,

 k2 + 2k3 = 0
sistem liniar omogen cu necunoscutele k1 , k2 şi k3 , care admite doar soluţia banală dacă şi numai dacă
determinantul sistemului este nenul. Matricea sistemului este
 
 1 2 0 
 
A =  1 3 1 
 
0 1 2
şi
1 2 0 1 2 0
l2 −l1 1 1
det A = 1 3 1 = 0 1 1 = 1 · ( −1)1+1 = 1 , 0,
1 2
0 1 2 0 1 2
deci sistemul are doar soluţia banală
k1 = k2 = k3 = 0 ,
relaţie care implică liniar independenţa vectorilor v1 , v2 , v3 .
2) Matricea care are pe coloane coordonatele vectorilor
v1 = (0, 1, 1) , v2 = (1, −2, 1) , v3 = (2, −2, 4)
este  
 0 1 2 
 
A =  1 −2 −2  .
 
1 1 4
10
Deoarece
0 1 2 0 1 2
l2 −l3
det A = 1 −2 −2 = 0 −3 −6 =
1 1 4 1 1 4
1 2
= 1 · ( −1)1+3 = −6 + 6 = 0
−3 −6
rezultă rangA < 3 (pentru că nu există nici un minor de ordin mai mare sau egal cu 3 nenul). În plus
 
 0 1 2 
  1 −2
A =  1 −2 −2  , ∆2 = = 1+2 = 3 , 0
  1 1
1 1 4 
deci rangA = 2. Prin urmare doar doi vectori sunt liniar independenţi, deci mulţimea S2 este liniar
dependentă.
3) Matricea care are pe coloane coordonatele vectorilor
v1 = (1, −1, 1) , v2 = (1, 1, −a) , v3 = (a, a, 1) , a ∈ R
este  
 1 1 a 
 
A =  −1 1 a  .
 
1 −a 1
După cum s-a văzut la punctul anterior, mulţimea formată cu aceşti vectori este liniar independentă
doar dacă det A , 0.Avem
1 1 a 2 0 0
l1 −l2
det A = −1 1 a = −1 1 a =
1 −a 1 1 −a 1
1 a
= 2 · ( −1)1+1 = 2 1 + a2 , 0,
−a 1
oricare ar fi a ∈ R, deci sistemul de vectori S3 este liniar independent.
Problema 1.0.8 Să se studieze, ı̂n funcţie de m ∈ R, dependenţa liniară a următoarelor mulţimi de vectori:
1. S1 = {(1, 0, m) , (1, 2, 1) , (2, m, 2)} ⊂ R3 ;
2. S2 = {(1, 0, m, 2) , (0, 2, 1, m) , (1, 2, 1, 0) , (0, 1, 1, m)} ⊂ R4 .
Soluţie. Procedăm ca ı̂n problema anterioară. Considerăm matricea

 
 1 1 2 
 
A =  0 2 m 
 
m 1 2
11
şi calculăm
1 1 2 1 1 2
l3 −l1
det A = 0 2 m = 0 2 m =
m 1 2 m−1 0 0
1 2
= (m − 1) = (m − 1) (m − 4) .
2 m
Vectorii din S1 sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă
det A = 0 ⇔ (m − 1) (m − 4) = 0 ⇔ m = 1 sau m = 4,
iar dacă m , 1 şi m , 4, atunci vectorii sunt liniar independenţi. Matricea care se formează cu coordo-
natele vectorilor din sistemul S2 este
 
 1 0 1 0 
 
 0 2 2 1 
A =  
 m 1 1 1 


2 m 0 m
şi avem
1 0 1 0 1 0 1 0
0 2 2 1 c2 −c4 0 1 2 1
det A = = =
m 1 1 1 m 0 1 1
2 m 0 m 2 0 0 m
1 1 0 1 1 0
2+2 l2 −l1
= 1 · ( −1) m 1 1 = m−1 0 1 =
2 0 m 2 0 m
m−1 1
= 1 · ( −1)1+2 =
2 m

= − [(m − 1) · m − 2] = − m2 − m − 2 = −m2 + m + 2.
Vectorii din S2 sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă det A = 0, adică
−m2 + m + 2 = 0,
∆ = b 2 − 4ac = 1 + 8 = 9,
√
−b ± ∆ −1 ± 3
m1,2 = =
2a −2
⇔ m1 = 2 sau m2 = −1.
Astfel, dacă m ∈ { −1, 2} sistemul de vectori S2 este liniar dependent, ı̂n caz contrar sistemul de
vectori S2 este liniar independent.
12
Problema 1.0.9 Fie sistemul liniar independent {e1 , e2 , e3 } de vectori din spaţiul vectorial real V .
1. Să se arate că vectorii
f 1 = e1 + e2 + e3 , f 2 = e1 + 2e2 şi f 3 = e3
sunt liniar independenţi;
2. Să se arate că vectorii
g1 = e1 + 2e2 + e3 , g2 = 2e1 + e2 − 2e3 , g3 = 4e1 − e2 − 8e3
sunt liniar dependenţi.
Soluţie. 1) Considerăm combinaţia liniară
k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3 = 0.
Atunci
k1 (e1 + e2 + e3 ) + k2 (e1 + 2e2 ) + k3 e3 = 0
(k1 + k2 ) e1 + (k1 + 2k2 e2 ) + (k1 + k3 ) e3 = 0.
Deoarece e1 , e2 , e3 sunt liniar independenţi ı̂n ultima egalitate toţi coeficienţii trebuie sa fie 0, deci
rezultă sistemul 
 k1 + k2 = 0




 k1 + 2k2 = 0 ,

 k1 + k3 = 0
care admite numai soluţia banală k1 = k2 = k3 = 0. Prin urmare, f 1 , f 2 , f 3 sunt liniar independenţi.
2) Analog, dacă
k1 g1 + k2 g2 + k3 g3 = 0,
atunci
k1 (e1 + 2e2 + e3 ) + k2 (2e1 + e2 − 2e3 ) + k3 (4e1 − e2 − 8e3 ) = 0
k1 e1 + 2k1 e2 + k1 e3 + 2k2 e1 + k2 e2 − 2k2 e3 + 4k3 e1 − k3 e2 − 8k3 e3 = 0
(k1 + 2k2 + 4k3 ) e1 + (2k1 + k2 − k3 ) e2 + (k1 − 2k2 − 8k3 ) e3 = 0,
 k + 2k2 + 4k3 = 0
 1



 2k1 + k2 − k3 = 0 .

 k1 − 2k2 − 8k3 = 0
Acest sistem este liniar omogen şi are matricea
 
 1 2 4 
 
A =  2 1 −1  .
 
1 −2 −8
Deoarece
1 2 4 1 2 4
l3 +l1 c3 +2c1
det A = 2 1 −1 = 2 1 −1 =
1 −2 −8 2 0 −4
1 2 6
2 6
= 2 1 3 = 2( −1)3+1 = 2 (6 − 6) = 0,
1 3
2 0 0
rezultă că sistemul are şi soluţii nebanale, adică cei trei vectori sunt liniar dependenţi.
13
Problema 1.0.10 Fie {e1 , e2 , e3 } o mulţime de vectori liniar independenţi din spaţiul vectorial real V .
1. Să se studieze ı̂n funcţie de parametrul m ∈ R, dependenţa liniară a sistemului de vectori
S = {me1 + e3 , 2e1 + e2 + me3 , −3e2 + 3me3 } .
2. Pentru m = −1 să se descompună primul vector al lui S după ceilalţi doi vectori.
Soluţie. Considerăm combinaţia liniară
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0.
Atunci
k1 (me1 + e3 ) + k2 (2e1 + e2 + me3 ) + k3 ( −3e2 + 3me3 ) = 0,
k1 me1 + k1 e3 + 2k2 e1 + k2 e2 + k2 me3 − 3k3 e2 + 3k3 me3 = 0,
(k1 m + 2k2 ) e1 + (k2 − 3k3 ) e2 + (k1 + k2 m + 3k3 m) e3 = 0,
de unde din liniar independenţa vectorilor e1 , e2 , e3 obţinem sistemul liniar omogen

 k m + 2k2 = 0
 1



 k2 − 3k3 = 0 .

 k1 + mk2 + 3mk3 = 0
Matricea asociată acestui sistem este

 
 m 2 0 
 
A =  0 1 −3  .
 
1 m 3m
Dacă det A , 0 sistemul are numai soluţia k1 = k2 = k3 = 0 (soluţia banală), adică vectorii sunt liniar
independenţi.
Dacă det A = 0 sistemul admite şi alte soluţii, iar vectorii sunt liniar dependenţi. Deoarece
m 2 0 m 2 6
c3 +3c2 m 6
det A = 0 1 −3 = 0 1 0 = 1(−1)2+2 = 6m2 − 6,
1 6m
1 m 3m 1 m 6m
rezultă
det A = 0 ⇔ m2 − 1 = 0 ⇔ m = ±1.
În concluzie, pentru m , ±1 vectorii sunt liniar independenţi, iar pentru m = ±1 sunt liniar dependenţi.
2) Pentru m = −1 avem
v1 = −e1 + e3 , v2 = 2e1 + e2 − e3 şi v3 = −3e2 − 3e3 .
Dacă
v1 = αv2 + βv3 ,
atunci
−e1 + e3 = α (2e1 + e2 − e3 ) + β ( −3e2 − 3e3 ) ,
14
−e1 + e3 = 2αe1 + αe2 − αe3 − 3βe2 − 3βe3 ,
( −1 − α) e1 + ( −α + 3β) e2 + (1 + α + 3β) e3 = 0,
şi folosind liniar independenţa vectorilor e1 , e2 , şi e3 obţinem sistemul



 −1 − 2α = 0


 − α + 3β = 0 .

 1 + α + 3β = 0
care admite soluţia α = − 12 şi β = − 16 , deci
1 1
v1 = − v2 − v3 .
2 6
Problema 1.0.11 Să se studieze dacă vectorii
v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 3, 1) şi v3 = (3, 1, 2)
formează o bază ı̂n R3 . ı̂n caz afirmativ exprimaţi vectorul v = (3, 4, 5) ı̂n această bază.
Soluţie. Fiind ı̂n număr egal cu dimensiunea spaţiului vectorii daţi formează o bază dacă sunt liniar
independenţi. Considerăm combinaţia liniară
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0.
Atunci avem
k1 (1, 2, 3) + k2 (2, 3, 1) + k3 (3, 1, 2) = (0, 0, 0) ,
(k1 , 2k1 , 3k1 ) + (2k2 , 3k2 , k2 ) + (3k3 , k3 , 2k3 ) = (0, 0, 0) ,
(k1 + 2k2 + 3k3 , 2k1 + 3k2 + k3 , 3k1 + k2 + 2k3 ) = (0, 0, 0) .
Egalitatea precedentă se poate rescrie sub formă de sistem astfel

 k + 2k2 + 3k3 = 0
 1



 2k1 + 3k2 + k3 = 0 .

 3k1 + k2 + 2k3 = 0
Sistemul astfel obţinut este liniar omogen şi admite soluţii nebanale doar dacă determinantul siste-
mului este zero. În cazul de faţă determinantul sistemului este
1 2 3
∆ = 2 3 1 = 6 + 6 + 6 − 27 − 8 − 1 = −18 , 0,
3 1 2
deci sistemul admite doar soluţia banală
k1 = k2 = k3 = 0.
15
Prin urmare, vectorii v1 , v2 şi v3 sunt liniar independenţi şi fiind ı̂n număr egal cu dimensiunea
spaţiului determină o bază. Pentru exprimarea vectorului v ı̂n această bază considerăm egalitatea
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = v
din care se obţine sistemul 

 k + 2k2 + 3k3 = 3
 1



 2k1 + 3k2 + k3 = 4 .

 3k1 + k2 + 2k3 = 5
Acesta este un sistem liniar neomogen cu determinatul sistemului ∆ = −18, ceea ce ne spune că
admite soluţie unică. Pentru rezolvarea sistemului calculăm determinanţii
3 2 3 1 3 3 1 2 3
∆k1 = 4 3 1 = −24, ∆k2 = 2 4 1 = −6, ∆k3 = 2 3 4 = −6
5 1 2 3 5 2 3 1 5
şi apoi necunoscutele
∆ k1 −24 4 ∆k −6 1 ∆k −6 1
k1 = = = , k2 = 2 = = şik3 = 3 = = .
∆ −18 3 ∆ −18 3 ∆ −18 3
Astfel am găsit scrierea vectorului v in baza B = {v1 , v2 , v3 } şi anume

4 1 1 4 1 1
v = v1 + v2 + v3 = , , .
3 3 3 3 3 3 B
Problema 1.0.12 Să se studieze care din următoarele sisteme de vectori formează o bază ı̂n R4 :
1. S1 = {(1, 2, 3, 1), (2, 1, 0, 1), (0, 1, 2, 1), (1, 0, 2, 1)},
2. S2 = {(1, 2, 0, 0) , (1, 2, 1, 3) , ( −2, 0, 1, 1) , ( −2, 0, 0, −2)}.
În cazul ı̂n care unul dintre aceste sisteme formează bază, să se scrie vectorul x = (0, 1, 1, 2) ı̂n acea bază.
Soluţie. Baza canonică ı̂n R4 este
B0 = {e1 = (1, 0, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0, 0) , e3 = (0, 0, 1, 0) , e4 = (0, 0, 0, 1)}
care are patru elemente, deci orice altă bază are patru elemente. Astfel pentru a avea bază, avem ne-
voie de patru vectori liniar independenţi. Numărul de vectori liniar independenţi este egal cu rangul
matricei formată cu coordonatele vectorilor. Avem
 
 1 2 0 1 
 2 1 1 0 
A =   ,
 3 0 2 2 

 
1 1 1 1
16
1 2 0 1 1 2 0 1
2 1 1 0 l4 −l2 2 1 1 0
det A = = =
3 0 2 2 3 0 2 2
1 1 1 1 −1 0 0 1
2 2 0 1
2 2 0
c1 +c4 2 1 1 0 4+4
= = 1(−1) 2 1 1 =6,0
5 0 2 2
5 0 2
0 0 0 1

deci rang (A) = 4 . Prin urmare, avem 4 vectori liniar independenţi ı̂n număr egal cu dim R4 = 4, adică
S1 este o bază. Deoarece S1 este o bază, x admite o scriere unică
x = k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 + k4 v4 ,
unde k1 , k2 , k3 , k4 ∈ R, iar v1 , v2 , v3 , v4 ∈ S1 . Din egalităţile
(0, 1, 1, 2) = k1 (1, 2, 3, 1) + k2 (2, 1, 0, 1) + k3 (0, 1, 2, 1) + k4 (1, 0, 2, 1)
(0, 1, 1, 2) = (k1 + 2k2 + k4 , 2k1 + k2 + k3 , 3k1 + 2k3 + 2k4 , k1 + k2 + k3 + k4 )

rezultă sistemul liniar neomogen



 k1 + 2k2 + k4 = 0

 2k1 + k2 + k3 = 1

 .


 3k1 + k3 + 2 k4 = 1

 k1 + k2 + k3 + k4 = 2
Dacă notăm matricea sistemului cu A, atunci ∆ = det A = 6 , 0, de unde deducem că are soluţie unică.
Aceasta se poate determina cu ajutorul relaţiilor lui Cramer . Avem
0 2 0 1 0 2 0 1 0 2 0 1
1 1 1 0 l4 −l2 1 1 1 0 c4 −c1 1 1 1 −1
∆ k1 = = = =
1 0 2 2 1 0 2 2 1 0 2 1
2 1 1 1 1 0 0 1 1 0 0 0
2 0 1 3 1 3
4+1 c1 +c3
= 1 · ( −1) · 1 1 −1 = − 0 0 −1 = −8
c2 +c3
0 2 1 1 3 1
1 0 0 1 0 0 0 1
2 1 1
2 1 1 0 c1 −c4 2 1 1 0 1+4 l1 −2l2
∆ k2 = = = 1 · (−1) 1 1 2 =
3 1 2 2 1 1 2 2
0 2 1
1 2 1 1 0 2 1 1
0 −1 −3
−1 −3
=− 1 1 2 = −1 · (−1)2+1 = −1 + 6 = 5
2 1
0 2 1
17
1 2 0 1 1 2 0 1
1 2 1
2 1 1 0 c1 −2c3 0 0 1 0 c1 +c2
∆ k3 = = = 1 · (−1)2+3 1 −1 2 =
3 0 1 2 c2 −c3 1 −1 1 2 c2 −c3
−3 −1 1
1 1 2 1 −3 −1 2 1
3 2 5
3 5
=− 0 −1 0 = − (−1) (−1)2+2 = −3 + 20 = 17
−4 −1
−4 −1 −1
1 2 0 0 1 0 0 0
−3 1 1
2 1 1 1 c2 −2c1 2 −3 1 1 l2 −2l1
∆ k4 = = = 1 · (−1)1+1 −6 2 1 =
3 0 2 1 3 −6 2 1
−1 1 2
1 1 1 2 1 −1 1 2
−3 1 1
−3 1
= 0 0 −1 = −1(−1)2+3 = −3 + 1 = −2
−1 1
−1 1 2
deci
∆ k1 −8 4 ∆ k2 5
k1 = = = − , k2 = = ,
∆ 6 3 ∆ 6
∆k 17 ∆k −2 1
k3 = 3 = , k4 = 4 = =−
∆ 6 ∆ 6 3
Prin urmare,
4 5 17 1
x = − v1 + v2 + v3 − v4 .
3 6 6 3
b) Pentru sistemul S2 avem  
 1 1 −2 −2 
 
 2 2 0 0 
B =  
 0 1 1 0 


0 3 1 −2
1 1 −2 −2 1 0 −2 −2
2 2 0 0 c2 −c1 2 0 0 0
det B = = =
0 1 1 0 0 1 1 0
0 3 1 −2 0 3 1 −2
0 −2 −2 0 −2 −2
2+1 l3 −l1
= 2( −1) 1 1 0 = −2 1 1 0 =
3 1 −2 3 3 0
1 1
= −2 (−2) (−1)1+3 =0
3 3
deci rang (B) < 4 şi implicit vectorii nu sunt liniar independenţi, deci S2 nu este bază.
Problema 1.0.13 Considerăm ı̂n spaţiul vectorial R3 baza
B = {v1 = (1, 2, 0) , v2 = (1, 2, 3) , v3 = (0, 1, 1)}.
18
1. Să se determine matricea de trecere de la baza canonica B0 din R3 la baza B.
2. Dacă vectorul x ∈ R3 are ı̂n baza B reprezentarea analitică x = v1 − 2v2 + 3v3 , să se determine reprezen-
tarea analitică ı̂n baza canonică.
Soluţie. Matricea de trecere de la baza canonică B0 la baza B are pe coloane coordonatele vectorilor din
B scrise ı̂n baza canonică, adică  
 1 1 0 
(B0 , B) =  2 2 1  .
 
0 3 1
Formula după care se modifică coordonatele unui vector la schimbarea bazei este
(x)B0 = (B0 , B) · (x)B
şi ţinând cont de relaţia

 
 1 
 
x = v1 − 2v2 + 3v3 = (1, −2, 3)B ⇐⇒ (x)B =  −2  ,
 
3
avem     
 1 1 0   1   −1 
    
(x)B0 =  2 2 1   −2  =  1 
    
0 3 1 3 −3
de unde rezultă
x = (−1, 1, −3)B0 = −e1 + e2 − 3e3 .
Problema 1.0.14 În spaţiul vectorial R3 se dau bazele
B = {f 1 = (1, 1, 0) , f 2 = (1, 0, 0) , f 3 = (1, 1, 2)}
B′ = {g1 = (1, 1, 3) , g2 = (1, 1, 2) , g3 = (3, 2, 4)} .
1. Să se determine matricea de trecere de la baza B la B′ .
2. Să se determine coordonatele vectorului x = −2g1 + g2 + 3g3 ı̂n baza B.
3. Să se determine coordonatele vectorului y = −2f 1 + f 2 + 3f 3 ı̂n baza B′ .
Soluţie. 1) Pentru a găsi matricea de trecere de la B la B′ , scriem vectorii din B′ ı̂n funcţie de vectorii
din B. Din egalitatea
g1 = k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3
rezultă
(1, 1, 3) = k1 (1, 1, 0) + k2 (1, 0, 0) + k3 (1, 1, 2) = (k1 + k2 + k3 , k1 + k3 , 2k3 ) ,
19
de unde obţinem sistemul 
 k + k2 + k3 = 1
 1



 k1 + k3 = 1

 2k3 = 3
cu soluţia
3 1
k3 = , k1 = − şi k2 = 0.
2 2
Deci
1 3 1 3
g1 = − f 1 + 0f 2 + f 3 = − , 0, .
2 2 2 2 B
Din
g2 = k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3
se obţine un sistem asemănător cu cel de mai sus, ı̂n care se schimbă doar coloana termenilor liberi cu
coeficienţii lui g2 . Astfel obţinem sistemul

 k + k2 + k3 = 1
 1



 k1 + k3 = 1

 2k3 = 2
cu soluţia
k1 = 0, k2 = 0 şi k3 = 1,
deci
g2 = 0f 1 + 0f 2 + f 3 = (0, 0, 1)B .
Analog din
g3 = k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3
obţinem sistemul 
 k + k2 + k3 = 3
 1



 k1 + k3 = 2

 2k3 = 4
cu soluţia
k1 = 0, k2 = 1 şi k3 = 2,
de unde rezultă
g3 = 0f 1 + 1f 2 + 2f 3 = (0, 1, 2)B .
Prin urmare,  1   1 3 
 − 2 0 0   − 2 0 2 
(B, B′ ) =  0 0 1  =⇒ (B, B′ )t =  0 0 1  .
   
 3   
2 1 2 0 1 2
2) Înlocuind ı̂n
(x)B = (B, B′ ) · (x)B′
vectorul
xB′ = −g1 + g2 + 3g3 = (−2, 1, 3)B′ ,
20
avem  1    
 − 2 0 0   −2   1 
    
(x)B =  0 0 1   1  =  3  ⇒ x = (1, 3, 4)B = f 1 + 3f 2 + 4f 3
 3  3   
4
2 1 2
3) Avem
(y)B = (B, B′ ) · (y)B′ · ((B, B′ )) −1 · ⇒ (y)B′ = ((B, B′ )) −1 · (y)B

unde (B, B′ )t −1 = (B′ , B)t .
Pentru a calcula inversa matricei (B′ , B)t folosim metoda Gauss, care constă ı̂n scrierea matricei şi a
matricei unitate ı̂n aceeaşi matrice şi efectuarea de operaţii (numai cu liniile) asupra matricei obţinute
până când se ajunge ca ı̂n prima parte să avem matricea unitate. Ceea ce se obţine ı̂n cea de-a doua
parte a matricei este inversa matricei iniţiale.
Operaţiile permise ı̂n cadrul metodei Gauss sunt: adunări şi scăderi de linii şi ı̂nmulţiri ale liniilor
cu scalari. În cazul acestei probleme avem
 1 
 − 2 0 0 1 0 0 
 
 0 0 1 0 1 0  l3 +3l1
 3  →
2 1 2 0 0 1
(B, B′ )t I3
 1   
 − 2 0 0 1 0 0  l ·( −2)  1 0 0 −2 0 0  l ↔l
  1   2 3
 0 0 1 0 1 0  −→  0 0 1 0 1 0  −→
   
0 1 2 3 0 1 0 1 2 3 0 1
 
   1 0 0 −2 0 0 
 1 0 0 −2 0 0  l −2l  0 1 0 3 −2 1 

  2 3 
 0 1 2 3 0 1  −→ 0 0 1 0 1 0 .

 
0 0 1 0 1 0
I3 (B, B′ )t −1
Înlocuind vectorul
y = −2f 1 + 1f 2 + 3f 3 = (−2, 1, 3)B
ı̂n relaţia
(y)B′ = (B, B′ )t −1 · (y)B ,
avem     
 −2 0 0   −2   4 
    
(y)B′ =  3 −2 1   1  =  −5 
    
0 1 0 3 1
deci
y = 4g1 − 5g2 + g3 = (4, −5, 1)B′ .
Problema 1.0.15 Fie {e1 , e2 , e3 } o bază a spaţiului vectorial real V de dimensiune 3. Să se verifice dacă
vectorii
v1 = e1 + 2e2 + 2e3 , v2 = e1 + e2 + e3 , v3 = −e1 + e3 ,
formează de asemenea o bază a lui V . În caz afirmativ să se afle coordonatele vectorului u = 2e2 −e3 ı̂n această
bază.
21
Soluţie. Dacă
k 1 v 1 + k 2 v 2 + k 3 v 3 = 0V
atunci
k1 (e1 + 2e2 + 2e3 ) + k2 (e1 + e2 + e3 ) + k3 (−e1 + e3 ) = 0V
(k1 + k2 − k3 )e1 + (2k1 + k2 )e2 + (2k1 + k2 + k3 )e3 = 0V .
Vectorii e1 , e2 , e3 sunt liniari independenţi, deci rezultă sistemul

 k + k2 − k3 = 0
 1



 2k1 + k2 = 0

 2k1 + k2 + k3 = 0
ce admite doar soluţia banală. În concluzie vectorii v1 , v2 , v3 sunt liniar independenţi şi deoarece
dim V = 3 rezultă că formează o bază. Pentru a afla coordonatele lui u ı̂n baza v1 , v2 , v3 considerăm
egalitatea
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = u.
Atunci
(k1 + k2 − k3 ) e1 + (2k1 + k2 ) e2 + (2k1 + k2 + k3 ) e3 = 2e2 − e3
de unde obţinem sitemul 
 k + k2 − k3 = 0
 1



 2k 1 + k2 = 2 ,

 2k1 + k2 + k3 = −1
cu soluţia
k1 = 3, k2 = −6, k3 = −3.
Prin urmare,
u = 3v1 − 6v2 − 3v3 .
22
Capitolul 2
TRANSFORMĂRI LINIARE
Problema 2.0.1 Să se determine matricea Af asociată aplicaţiei liniare f : R2 → R2 ,
f (x, y) = (2x + y, 7x − 3y)
relativ la baza canonică a spaţiului vectorila R2 .
Soluţie. Baza canonică ı̂n R2 este B = {e1 = (1, 0) , e2 = (0, 1)}, iar matricea transformării liniare f este
!
a11 a12
Af =
a21 a22
unde elementele aij , i, j = 1, 2, se determină din relaţia
2
P
f (ei ) = aj i ej , i = 1, 2.
j=1
Avem
a11 e1 + a21 e2 = f (e1 ) ⇒
a11 (1, 0) + a21 (0, 1) = (2, 7) ⇒ (a11 , a21 ) = (2, 7) ⇒ a11 = 2 şi a21 = 7,
a12 e1 + a22 e2 = f (e2 ) ⇒
a12 (1, 0) + a22 (0, 1) = (1, −3) ⇒ (a12 , a22 ) = (1, −3) ⇒ a12 = 1 şi a22 = −3,
deci !
2 1
Af = .
7 −3
Problema 2.0.2 Fie aplicaţiile T , S : R3 → R2 , definite prin:
T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x2 − 2x3 , 2x1 + x3 ), (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ,
S(x1 , x2 , x3 ) = (x12 − 2, x2 + x3 ), (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

oricare ar fi (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 . Verificaţi dacă aplicaţiile date sunt liniare.
23
Soluţie. Aplicaţia T este liniară dacă sunt verificate relaţiile
T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R3 (2.0.1)
T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R3 . (2.0.2)

Fie x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 , arbitrar aleşi. Atunci
T (x + y) = T (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 ) =
= (x1 + y1 + x2 + y2 − 2(x3 + y3 ), 2(x1 + y1 ) + x3 + y3 ) = (2.0.3)
= (x1 + y1 + x2 + y2 − 2x3 − 3y3 , 2x1 + 2y1 + x3 + y3 ).
T (x) + T (y) = T (x1 , x2 , x3 ) + T (y1 , y2 , y3 ) =

= (x1 + x2 − 2x3 , 2x1 + x3 ) + (y1 + y2 − 2y3 , 2y1 + y3 ) = (2.0.4)
= (x1 + x2 − 2x3 + y1 + y2 − 2y3 , 2x1 + x3 + 2y1 + y3 ).
Din (2.0.3) şi (2.0.4) rezultă că relaţia (2.0.1) este adevărată, adică T este aditivă.
Fie x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 şi α ∈ R, arbitrar aleşi. Atunci
T (αx) = T (αx1 , α x2 , α x3 ) = (α x1 + α x2 − 2α x3 , 2α x1 + αx3 ).
αT (x) = α(x1 + x2 − 2x3 , 2x1 + x3 ) = (αx1 + αx2 − 2αx3 , 2αx1 + αx3 ).

deci rezultă că este verificată condiţia (2.0.2), adică T este omogenă. Prin urmare, aplicaţia T este
liniară.
Studiem dacă S este liniară. Dacă u = (2, 1, 0) şi v = (1, 0, 3), atunci
 
 
 
S (u + v) = S((2, 1, 0) + (1, 0, 3)) = S  3 , 1 , 3  =

|{z} |{z} |{z}
x1 x2 x3
= (32 − 2, 1 + 3) = (7, 4)
S(u) + S(v) = S (2, 1, 0) + S (1, 0, 3) = (22 − 2, 1 + 0) + (12 − 2, 0 + 3) =
= (2, 1) + (−1, 3) = (1, 4)

deci
S(u + v) , S(u) + S(v),
adică S nu este aditivă şi nici liniară.
Problema 2.0.3 Să se determine aplicaţia liniară T : R3 → R2 pentru care
T (e1 ) = (2, 0) , T (e2 ) = (−1, 3) şi T (e3 ) = (−1, −2) ,
unde B30 = {e1 , e2 , e3 } este baza canonică din R3 .
24
Soluţie. Fie x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 . Atunci
x = x1 e 1 + x2 e 2 + x3 e 3
şi din liniaritatea aplicaţiei T rezultă
T (x) = T (x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 ) = T (x1 e1 ) + T (x2 e2 ) + T (x3 e3 ) =
= x1 T (e1 ) + x2 T (e2 ) + x3 T (e3 ) = x1 (2, 0) + x2 (−1, 3) + x3 (−1, −2) =

= (2x1 , 0) + (−x2 , 3x2 ) + (−x3 , −2x3 ) = (2x1 − x2 − x3 , 3x2 − 2x3 ) ,
adică
T (x1 , x2 , x3 ) = (2x1 − x2 − x3 , 3x2 − 2x3 ) .
Problema 2.0.4 Considerăm transformările liniare T : R2 → R2 şi S : R2 → R3 având matricele

 
 0 2
!
1 2
T B20 , B20 = şi S B20 , B30 =  3 4 ,
3 4  
−1 3
unde B20 şi B30 sunt bazele canonice ı̂n R2 , respectiv R3 . Să se determine matricele transformărilor liniare
3T , −2S, S ◦ T , T −1 , şi S −1 .
Soluţie. Matricea aplicaţiei liniare 3T este

(3T ) B20 , B20 = 3T B20 , B20 ,
adică ! !
1 2 3 6
(3T ) B20 , B20 = 3· = .
3 4 9 12
Pentru transformarea liniară −2S matricea va fi

(−2S) B20 , B30 = S B20 , B30 ,
adică    
 0 2  0 −4
(−2S) B20 , B30
   
= (−2) ·  3 4 = −6 −8 .
   
−1 3 2 −6
Compunerea transformărilor liniare S ◦ T revine la a efectua produsul matricelor mS şi mT , adică
   
 0 2 1 2!  6 8 
(S ◦ T ) B20 , B30 = S B20 , B30 · T B20 , B20
   
=  3 4 · = 15 22 .
  3 4  
−1 3 8 10
25
O transformare liniară este inversabilă dacă şi numai dacă matricea asociată este inversabilă,
adică
2 3
determinantul matricei asociate transformării este nenul. Pentru S nu are sens det S B0 , B0 , deci re-
zultă că S nu admite transformare inversă. Pentru T , avem
1 2
det T B20 , B20 = = −2 , 0,
3 4
deci ı̂n acest caz matricea asociată transformării inverse T −1 este

−1
T −1 B20 , B20 = T B20 , B20 .
Scriem transpusa matricei !

1 3
t
T B20 , B20 = ,
2 4
şi calculăm matricea adjunctă !
∗ 4 −2
T B20 , B20 =
−3 1
şi obţinem ! !
−1
1
2 2 ∗
1 4 −2 −2 1
T B20 , B20 = T B0 , B0 = = 3 .
− 21

det T B20 , B20 −2 −3 1 2
Problema 2.0.5 Fie T , S : R3 → R3 două transformări liniare având matricele

   
1 2 1 2 3 1
S B30 , B30 = 1 1 0 şi T B30 , B30 = 1 1 2
   
1 0 0 2 3 0
unde B30 este baza canonică ı̂n R3 . Să se determine:

(S + T ) B30 , B30 , (2S + 3T ) B30 , B30 , (S ◦ T ) B30 , B30 , (T ◦ S) B30 , B30 ,

T −1 B30 , B30 , S −1 B30 , B30 , (T ◦ S)−1 B30 , B30 şi (S ◦ T )−1 B30 , B30 .
Soluţie.
Pentru
simplificarea scrierii pentru orice transformare liniară U : R3 → R3 vom nota mU =
U B30 , B30 .
Matricea transformării liniare S + T este
     
1 2 1 2 3 1 3 5 2
     
mS+T = mS + mT = 1 1 0 + 1 1 2 = 2 2 2 .
     
1 0 0 2 3 0 3 3 0
Pentru 2S + 3T calculăm matricea

   
1 2 1 2 3 1
   
m2S+3T = 2mS + 3mT = 2 · 1 1 0 + 3 · 1 1 2 =
   
1 0 0 2 3 0
26
     
2 4 2 6 9 3 8 13 5
     
= 2 2 0 + 3 3 6 = 5 5 6 .
     
2 0 0 6 9 0 8 9 0
Transformarea liniară S ◦ T are matricea
mS◦T = mS · mT ,
iar T ◦ S are matricea

mT ◦S = mT · mS ,
adică      
1 2 1 2 3 1 6 8 5
     
mS · mT = 1 1 0 · 1 1 2 = 3 4 3
     
1 0 0 2 3 0 2 3 1
     
2 3 1 1 2 1 6 7 2
     
mT · mS = 1 1 2 · 1 1 0 = 4 3 1 .
     
2 3 0 1 0 0 5 7 2
Transformarea T −1 are matricea
mT −1 = (mT )−1
2 3 1 0 0 1
l −l 1 1
det mT = 1 1 2 1= 3 1 1 2 = 1 · (−1)1+3 · = 1 · (3 − 2) = 1.
2 3
2 3 0 2 3 0
Dacă
Tij = (−1)i+j ∆ij ,
unde ∆ij este determinantul matricei care se obţine din mT tăind linia i şi coloana j, atunci
1 2 3 1
T11 = (−1)1+1 · = −6, T21 = (−1)2+1 · = 3,
3 0 3 0
3 1 1 2
T31 = (−1)3+1 · = 5, T12 = (−1)1+2 = 4,
1 2 2 0
2 1 2 1
T22 = (−1)2+2 = −2, T32 = (−1)3+2 = −3
2 0 1 2
1 1 2 3
T13 = (−1)1+3 = 1, T23 = (−1)2+3 · =0
2 3 2 3
2 3
T33 = (−1)3+3 · = −1,
1 1
   
T11 T12 T13  −6 4 1 
mT ∗ = T21 T22 T23  =  3 −2 0  ,
   
   
T31 T32 T33 5 −3 −1
 
−6 3 5 
t
(mT ∗ ) =  4 −2 −3 ,
 
 
1 0 −1
27
iar inversa este  
−6 3 5 
1 

(mT )−1 = · t (mT ∗ ) =  4 −2 −3 .
 
det mT  
1 0 −1
Pentru S −1 calculăm mS −1 = (mS )−1 . Avem
1 2 1
det mS = 1 1 0 = −1
1 0 0
şi dacă
Sij ∗ = (−1)i+j ∆ij ,
unde ∆ij este determinantul matricei care se obţine din mS tăind linia i şi coloana j, atunci
1 0 2 1 2 1
S ∗ 11 = (−1)1+1 = 0, S ∗ 21 = (−1)2+1 = 0, S ∗ 31 = (−1)3+1 · = −1,
0 0 0 0 1 0
1 0 1 1 1 1
S ∗ 12 = (−1)1+2 = 0, S ∗ 22 = (−1)2+2 · = −1, S ∗ 32 = (−1)3+2 · =1
1 0 1 0 1 0
1 1 1 2 1 2
S ∗ 13 = (−1)1+3 = −1, S ∗ 23 = (−1)2+3 = 2, S ∗ 33 = (−1)3+3 · = −1,
1 0 1 0 1 1
   
S11 S12 S13   0 0 −1
mS ∗ = S21 S22 S23  =  0 −1 2  ,
   
   
S31 S32 S33 −1 1 −1
 
 0 0 −1
(mS ∗ )t =  0 −1 1  ,
 
 
−1 2 −1
deci inversa este dată prin relaţia
   
1  0 0 −1 0 0 1 
(mS )−1 = · t (mS ∗ ) = (−1) ·  0 −1 1  = 0 1 −1 .
   
det mS    
−1 2 −1 1 −2 1
Deoarece T şi S sunt inversabile rezultă
(T ◦ S)−1 = S −1 ◦ T −1 şi (S ◦ T )−1 = T −1 ◦ S −1
care vor avea matricele

m(T ◦S)−1 = mS −1 · mT −1
şi
m(S◦T )−1 = mT −1 · mS −1 .
Prin urmare, obţinem
m(T ◦S)−1 = mS −1 · mT −1 =
28
     
0 0 1  −6 3 5   1 0 −1
     
= 0 1 −1 ·  4 −2 −3 =  3 −2 −2 ,
     
1 −2 1 1 0 −1 −13 7 10
m(S◦T )−1 = mT −1 ◦S −1 = mT −1 · mS −1 =
     
−6 3 5  0 0 1   5 −7 −4
     
=  4 −2 −3 · 0 1 −1 = −3 4 3  .
     
1 0 −1 1 −2 1 −1 2 0

Problema 2.0.6 Determinaţi matricea T B20 , B30 asociată transformării liniare T : R2 → R3 , definită prin
relaţia
T (x1 , x2 ) = (2x1 + x2 , 3x1 − 2x2 , 2x2 ),
ı̂n perechea de baze canonice ale spaţiilor date.
Soluţie. Matricea asociată unei transformări liniare are pe coloane coordonatele imaginilor vectorilor
din prima bază prin aplicaţia liniară, ı̂n baza din cel de-al doilea spaţiu.
Bazele canonice din R2 şi R3 sunt
B20 = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} ,
respectiv
B30 = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} .
Vectorii
T (e1 ) = T ( 1 , 0 ) = (2·1 + 0, 3·1 − 2·0, 2·0) = (2, 3, 0)
|{z} |{z}
x1 x2
T (e1 ) = T ( 0 , 1 ) = (2·0 + 1, 3·0 − 2·1, 2·1) = (1, −2, 2)

|{z} |{z}
x1 x2
vor reprezenta coloanele matricei asociată transformării liniare T , adică:

 
2 1 
T B20 , B30
 
= 3 −2 .
 
0 2
Problema 2.0.7 Determinaţi matricea asociată aplicaţiei liniare T : R3 → R3 , definită de
T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x2 , x2 + 2x3 , 3x1 + x3 )
ı̂n raport cu bazele

B1 = {u1 = (1, 1, 1), u2 = (1, 1, 0), u3 = (1, 0, 0)}
B2 = {v1 = (3, 2, 1, ), v2 = (2, 1, 0), v3 = (1, 0, 0)} .
29
Soluţie. Metoda 1. Matricea asociată unei transformări liniare are pe coloane coordonatele imaginilor
vectorilor din prima bază prin aplicaţia liniară, ı̂n baza din cel de-al doilea spaţiu.
Pentru a exprima vectorul
T (u1 ) = T (1, 1, 1) = (2, 3, 4)
ı̂n baza B2 , considerăm egalitatea
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = (2, 3, 4)
k1 (3, 2, 1) + k2 (2, 1, 0) + k3 (1, 0, 0) = (2, 3, 4),
(3k1 , 2k1 , k1 ) + (2k2 , k2 , 0) + (k3 , 0, 0) = (2, 3, 4),
(3k1 +2k2 + k3 , 2k1 + k2 , k1 ) = (2, 3, 4),
care ne conduce la sistemul: 
 3k + 2k2 + k3 = 2
 1



 2k1 + k2 = 3,

 k1 = 4
care admite soluţia
k1 = 4, k2 = 3 − 2k1 = −5 şi k3 = 2 − 3k1 − 2k2 = 0,
deci
T (u1 ) = (2, 3, 4) = (4, −5, 0)B2 .
Analog, pentru
T (u2 ) = T (1, 1, 0) = (2, 1, 3)
considerăm egalitatea
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = (2, 1, 3)
k1 (3, 2, 1) + k2 (2, 1, 0) + k3 (1, 0, 0) = (2, 1, 3),
(3k1 , 2k1 , k1 ) + (2k2 , k2 , 0) + (k3 , 0, 0) = (2, 1, 3),
(3k1 +2k2 + k3 , 2k1 + k2 , k1 ) = (2, 1, 3),
 3k + 2k2 + k3 = 2
 1



 2k1 + k2 = 1,

 k1 = 3
k1 = 3, k2 = 1 − 2k1 = −5 şi k3 = 2 − 3k1 − 2k2 = 3,
de unde rezultă
T (u2 ) = (2, 1, 3) = (3, −5, 3)B2 .
Pentru
T (u3 ) = T (1, 0, 0) = (1, 0, 3)
considerăm egalitatea
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = (1, 0, 3)
k1 (3, 2, 1) + k2 (2, 1, 0) + k3 (1, 0, 0) = (1, 0, 3),
30
(3k1 , 2k1 , k1 ) + (2k2 , k2 , 0) + (k3 , 0, 0) = (1, 0, 3),
(3k1 +2k2 + k3 , 2k1 + k2 , k1 ) = (1, 0, 3),
 3k + 2k2 + k3 = 1
 1



 2k1 + k2 = 0,

 k1 = 3
k1 = 3, k2 = 0 − 2k1 = −6 şi k3 = 1 − 3k1 − 2k2 = 4,
k1 = 3, k2 = −6 şi k3 = 4,
deci rezultă
T (u3 ) = (1, 0, 3) = (3, −6, 4)B2 .
Prin urmare,  
 4 3 3 
 
T (B1 , B2 ) = −5 −5 −6
 
0 3 4
Metoda 2. Dacă determinăm matricea mT şi matricele C1 , C2 de trecere de la baza canonică B30 din
R3 la bazele B1 , respectiv B2 , atunci matricea T (B1 , B2 ) asociată transformării liniare T ı̂n perechea de
baze B1 şi B2 va fi dată de egalitatea
−1
T (B1 , B2 ) = C2t · T B30 , B30 · C1t .
Avem
T (e1 ) = T (1, 0, 0) = (1, 0, 3) , T (e2 ) = T (0, 1, 0) = (1, 1, 0) ,
T (e3 ) = T (0, 0, 1) = (0, 2, 1),
de unde rezultă matricea asociată transformării liniare T ı̂n baza canonică
 
1 1 0
 
mT = 0 1 2 .
 
3 0 1
Matricea de trecere de la baza canonică B30 la baza B1 , are pe linii coordonatele vectorilor din B1 , adică
 
1 1 1
 
C1 = 1 1 0 ,
 
1 0 0
iar matricea de trecere de la baza canonică B30 la baza B2 , are pe linii coordonatele vectorilor din B2 ,
adică  
3 2 1
 
C2 = 2 1 0 .
 
1 0 0
31
−1
Pentru a calcula C2t este necesar să calculăm det C2t = −1, transpusa
 
t 3 2 1
C2t = C2 = 2 1 0 ,
 
 
1 0 0
şi adjuncta
 
∗  0 0 −1
C2t =  0 −1 2  ,
 
−1 2 −1
deci  
−1 0 0 1 
C2t
 
= 0 1 −1 .
 
1 −2 1
Prin urmare, −1
T (B1 , B2 ) = C2t · T B30 , B30 · C1t =
       
0 0 1  1 1 0 1 1 1  4 3 3 
       
= 0 1 −2 · 0 1 2 · 1 1 0 = −5 −5 −6 .
       
1 −2 1 3 0 1 1 0 0 0 3 4
Problema 2.0.8 Să se determine aplicaţia liniară T : R3 → R3 pentru care avem

T (3, 2, 1) = (1, 1, 1) , T (2, 1, 0) = (1, 1, 0) , T (1, 0, 0) = (1, 0, 0) .
Soluţie. Determinăm T (e1 ), T (e2 ) şi T (e3 ) . Avem
(1, 1, 1) = T (3, 2, 1) = T (3e1 + 2e2 + e3 ) = 3T (e1 ) + 2T (e2 ) + T (e3 )
(1, 1, 0) = T (2, 1, 0) = T (2e1 + e2 ) = 2T (e1 ) + T (e2 ) ,
(1, 0, 0) = T (1, 0, 0) = T (e1 ) .
Din ultima relaţie obţinem
T (e1 ) = (1, 0, 0) ,
de unde ı̂nlocuind ı̂n cea de-a doua egalitate obţinem
2 (1, 0, 0) + T (e2 ) = (1, 1, 0) ⇒ T (e2 ) = (−1, 1, 0) .
Prima relaţie devine
3T (e1 ) + 2T (e2 ) + T (e3 ) = (1, 1, 1)
3 (1, 0, 0) + 2 (−1, 1, 0) + T (e3 ) = (1, 1, 1)
din care obţinem
T (e3 ) = (0, −1, 1) .
ţinând cont de liniaritatea aplicaţiei T avem:
T (x) = T (x1 , x2 , x3 ) = x1 T (e1 ) + x2 T (e2 ) + x3 T (e3 ) =
= x1 (1, 0, 0) + x2 (−1, 1, 0) + x3 (0, −1, 1) = (x1 − x2 , x2 − x3 , x3 ) .
32
Problema 2.0.9 Să se arate că aplicaţia T : R2 → R3 ,
T (x1 , x2 ) = (x1 − x2 , x1 + x2 , x2 )
este liniară şi să se determine KerT .
T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R2
T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R2 .
Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 , arbitrar aleşi. Atunci
T (x + y) = T (x1 + y1 , x2 + y2 ) =
= ((x1 + y1 ) − (x2 + y2 ) , (x1 + y1 ) + (x2 + y2 ) , x2 + y2 ) =

= (x1 + y1 − x2 − y2 , x1 + y1 + x2 + y2 , x2 + y2 ).
T (x) + T (y) = T (x1 , x2 ) + T (y1 , y2 ) =
= (x1 − x2 , x1 + x2 , x2 ) + (y1 − y2 , y1 + y2 , y2 ) =
= (x1 + y1 − x2 − y2 , x1 + y1 + x2 + y2 , x2 + y2 ).
Din relaţiile precedente rezultă că
T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R2 ,
adică T este aditivă.

Fie x = (x1 , x2 ) ∈ R2 şi α ∈ R, arbitrar aleşi. Atunci
T (αx) = T (αx1 , α x2 ) = (α x1 − α x2 , α x1 + α x2 ,α x2 ),
αT (x) = α (x1 − x2 , x1 + x2 , x2 ) = (α x1 − α x2 , α x1 + α x2 ,α x2 ),
deci rezultă că
T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R2 ,
adică T este omogenă. Prin urmare, aplicaţia T este liniară.
Determinăm nucleul transformării T . Avem
n o
KerT = (x1 , x2 ) ∈ R2 | T (x1 , x2 ) = 0 =
n o
(x1 , x2 ) ∈ R2 | (x1 − x2 , x1 + x2 , x2 ) = (0, 0, 0) =
  





x 1 − x 2 = 0 


 2  
=
(x ,
1 2x ) ∈ R | 
x 1 + x 2 = 0 
 = {(0, 0)} = 0R2 .
  
  x2 = 0 
Egalitatea KerT = 0R2 ne arată că aplicaţia liniară T este injectivă.
33
Problema 2.0.10 Să se arate că aplicaţia T : R3 → R2 ,
T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 − x2 + x3 , 3x1 − 2x2 + x3 )
este liniară şi să se determine KerT .
T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R3
T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R3 .
Fie x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 , arbitrar aleşi. Atunci
T (x + y) = T (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 )
= ((x1 + y1 ) − (x2 + y2 ) + (x3 + y3 ) , 3 (x1 + y1 ) − 2 (x2 + y2 ) + (x3 + y3 )) =
= (x1 + y1 − x2 − y2 + x3 + y3 , 3x1 + 3y1 − 2x2 − 2y2 + x3 + y3 ),
T (x) + T (y) = T (x1 , x2 , x3 ) + T (y1 , y2 , y3 ) =

= (x1 − x2 + x3 , 3x1 − 2x2 + x3 ) + (y1 − y2 + y3 , 3y1 − 2y2 + y3 ) =
= (x1 + y1 − x2 − y2 + x3 + y3 , 3x1 + 3y1 − 2x2 − 2y2 + x3 + y3 ),
Din relaţiile precedente rezultă că
T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R3 ,
adică T este aditivă. Fie x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 şi α ∈ R, arbitrar aleşi. Atunci
T (αx) = T (αx1 , α x2 , α x3 ) = (αx1 − αx2 + αx3 , 3αx1 − 2αx2 + αx3 ) ,
αT (x) = α (x1 − x2 + x3 , 3x1 − 2x2 + x3 ) =

= (αx1 − αx2 + αx3 , 3αx1 − 2αx2 + αx3 ) ,
deci rezultă că
T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R2 ,
adică T este omogenă. Prin urmare, aplicaţia T este liniară.
Din definiţia nucleului obţinem
n o
KerT = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | T (x1 , x2 , x3 ) = 0 =
n o
= (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | (x1 − x2 + x3 , 3x1 − 2x2 + x3 ) = (0, 0) =
( ( )
3 x1 − x2 + x3 = 0
= (x1 , x2 , x3 ) ∈ R | .
3x1 − 2x2 + x3 = 0
Sistemul (
x1 − x2 + x3 = 0
,
3x1 − 2x2 + x3 = 0
34
este liniar omogen cu două ecuaţii şi trei necunoscute. Matricea sistemului este
!
1 −1 1
A=
3 −2 1
şi cum
1 −1
∆2 = = 1 , 0,
3 −2
rezultă că rangA = 2, deci x1 şi x2 sunt necunoscute principale iar x3 este necunoscută secundară.
Sistemul se rescrie:
( (
x1 − x2 = − x3 | · 2 2x1 − 2x2 = − x3 | · 2
⇒
3x1 − 2x2 = − x3 3x1 − 2x2 = − x3
şi scăzând din a doua ecuaţie pe prima obţinem
x1 = x3 ⇒ x2 = −x1 − x3 = .2x3 .
Atunci soluţia sistemului este 

x = m
 1



x2 = 2m , m ∈ R.

x3 = m
deci
KerT = {(m, 2m, m) | m ∈ R} .
Problema 2.0.11 Determinaţi KerT aplicaţiei liniare T : R3 → R3 ,
T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + 2x2 − x3 , x1 − x2 + x3 , 2x1 + x2 )
Soluţie. Din definiţia nucleului obţinem

n o
KerT = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | T (x1 , x2 , x3 ) = 0 =
n o
= (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | (x1 + 2x2 − x3 , x1 − x2 + x3 , 2x1 + x2 ) = (0, 0, 0) =
  





 x1 + 2x2 − x3 = 0  

 3  
=  (x 1 , x 2 , x 3 ) ∈ R | 
 x 1 − x 2 + x 3 = 0 
 .
 
2x1 + x2 
 = 0 
Sistemul 
 x + 2x2 − x3 = 0
 1



 x 1 − x 2 + x 3 = 0, ,

2x1 + x2 = 0
este liniar omogen cu trei ecuaţii şi trei necunoscute şi are matricea
 
1 2 −1
 
A = 1 −1 1  ,
 
2 1 0
35
al cărei rang este 2, deoarece
1 2 −1
1 2
∆2 = = −3 , 0, det A = 1 −1 1 = 0,
1 −1
2 1 0
deci rezultă că x1 şi x2 vor fi necunoscute principale, iar x3 = m, m ∈ R, parametru. Sistemul se rescrie

 x + 2x2 = m
 1



 x 1 − x 2 = − m, m ∈ R

 x3 = m
şi are soluţiile

m 2m
x1 = − , x2 = , x3 = m, m ∈ R.
3 3
În concluzie
m 2m
KerT = − , ,m | m ∈ R .
3 3
Problema 2.0.12 Fie aplicaţiile liniare S, T : R3 → R2 şi R : R2 → R3 având matricele:

! !

3 2
1 1 1
3 2
2 −1 3
S R ,R = , T R ,R = ,
1 1 0 2 1 −2
 
 0 1 
R R2 , R3
 
= −1 2  .
 
2 −1
1. Să se determine expresiile transformărilor liniare date;
2. Matricele asociate transformărilor 3S − 2T , S ◦ R şi R ◦ T ;
3. Să se calculeze T (1, −1, 4), R (−2, 3) şi (S ◦ R) (1, 1).
Soluţie. 1) Pentru a determina expresiile transformărilor liniare calculăm:

! x1  !

3 2
1 1 1   x1 + x2 + x3
(S (x))B2 = S R , R · (x)B3 = · x  = ,
0 0 1 1 0  2  x1 + x2
x3
de unde rezultă
S (x) = (x1 + x2 + x3 , x1 + x2 ) ,
! x1  !

3 2
2 −1 3   2x1 − x2 + 3x3
(T (x))B2 = T R , R · (x)B3 = · x  = .
0 0 2 1 −2  2  2x1 + x2 − 2x3
x3
de unde rezultă
T (x) = (2x1 − x2 + 3x3 , 2x1 + x2 − 2x3 ) ,
36
   
 0 1  x !  x2 
(R (x))B3 = R R2 , R3 · (x)B2 = −1 2  · 1 = −x1 + 2x2 
   
0 0   x2  
2 −1 2x1 − x2
de unde rezultă
R (x) = (x2 , −x1 + 2x2 , 2x1 − x2 ) .
2) Reamintim că dacă U, V ∈ L (X, Y ), atunci
(αT + βS) (E, F) = αT (E, F) + βS (E, F) , (∀) α , β ∈ K,
deci matricea asociată transformării 3S − 2T este

(3S − 2T ) R3 , R2 = 3S R3 , R2 − 2T R3 , R2 =
! ! !
1 1 1 2 −1 3 −1 5 −3
=3 −2 = ,
1 1 0 2 1 −2 −1 1 4
Reamintim că dacă T ∈ L (X, Y ) şi S ∈ L (Y , Z), atunci
(S ◦ T ) (E, G) = S (F, G) T (E, F) .
deci matricele asociate transformărilor S ◦ R şi R ◦ T sunt date prin relaţiile

3S R3 , R2 − 2T R3 , R2 , S R3 , R2 · R R2 , R3 , R R2 , R3 · T R3 , R2
adică
(S ◦ R) R2 , R3 = S R3 , R2 · R R2 , R3 =
!  0 1  !
1 1 1   1 2
= · −1 2  =
 ,
1 1 0   −1 3
2 −1

(R ◦ T ) R3 , R2 = R R2 , R3 · T R3 , R2 =
   
 0 1  2 −1 3 ! 2 1 −2
   
= −1 2  · = 2 3 −7 .
  2 1 −2  
2 −1 2 −3 8
3) Pentru a determina T (1, −1, 4) şi R (−2, 3) putem ı̂nlocui ı̂n expresiile determinate la punctul 1)
T ((1, −1, 4)) = (2·1 − (−1) + 3·4, 2·1 + (−1) − 2·4) = (15, −7) ,
R ((−2, 3)) = (3, − (−2) + 2·3, 2 (−2) − 3) = (3, 8, −7) ,

sau putem proceda ı̂n modul următor:
  !  1 
 1 
!

3 2  2 −1 3   15
(T (1, −1, 4))B2 = T R , R · −1 = · −1 = ⇒
0   2 1 −2   −7
4 4
T (1, −1, 4) = (15, −7) ,
37
  !  3 
! 0 1 
−2 

  −2  
(R (−2, 3))B3 = mR · = −1 2  · =  8  ⇒
0 3   3  
2 −1 −7
R (−2, 3) = (3, 8, −7) ,

Pentru a determina (S ◦ R) (1, 1) folosim matricea (S ◦ R) R2 , R3 determinată la punctul precedent
! ! ! !

2 3
1 1 2 1 3
((S ◦ R) (1, 1))B2 = (S ◦ R) R , R · = · = ⇒
0 1 −1 3 1 2
(S ◦ R) (1, 1) = (3, 2) .
Problema 2.0.13 Determinaţi vectorii din R3 care au ca imagine vectorul y = (−1, 0, 7) prin operatorul
liniar T ∈ L(R3 ) a cărui matrice ı̂n baza canonică din R3 este
 
1 2 −2
 
mT = 2 2 −2
 
2 1 1
Soluţie. Fie x ∈ R3 astfel ı̂ncât T (x) = y, adică

    
1 2 −2 x1  −1
    
mT · (x)B3 = (y)B2 ⇔ 2 2 −2 x2  =  0  ⇔
0 0     
2 1 1 x3 7

 x + 2x2 − 2x3 = −1
 1



2x 1 + 2x2 − 2x3 = 0 .

2x1 + x2 + x3 = 7
Soluţiile sistemului vor determina vectorii din R3 care au ca imagine vectorul (−1, 0, 7). Matricea
sistemului este mT şi
1 2 −2
det 2 2 −2 = −4 , 0
2 1 1
rezultă că sistemul are o singură soluţie. Scăzând din a doua ecuaţie pe prima obţinem x1 = 1 si
ı̂nlocuind sistemul devine (
2x2 − 2x3 = −2
,
x2 + x3 = 7
cu soluţia x2 = 3, x3 = 4.
Astfel, există un singur vector x = (1, 3, 4) ∈ R3 pentru care
T (1, 3, 4) = (−1, 0, 7) .
38

Problema 2.0.14 Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru operatorii liniari T , S ∈ L R2
care au asociate matricele
! !
1 0 1 −1
T B20 , B20 = , respectiv S B30 , B30 = .
−1 2 1 3
Soluţie. Pentru transformarea liniară T , polinomul caracteristic este

1−λ 0
P (λ) = det T B20 , B20 − λI2 = = λ2 − 3λ + 2.
−1 2 − λ
Ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 este

λ2 − 3λ + 2 = 0
şi are soluţiile λ1 = 1 şi λ2 = 2, care reprezintă valorile proprii pentru operatorul liniar T .
Pentru a determina vectorii proprii corespunzători valorilor λ1 şi λ2 rezolvăm ecuaţiile ecuaţiile
T ( x ) = λi x, i = 1, 2,
care sunt echivalente cu ecuaţiile
T (E, E) ( x) E = λi (x)E , i = 1, 2,
unde ( x)B2 este vectorul coloană al lui x ı̂n raport cu baza B20 .
0
În cazul primei valori proprii λ1 = 1, avem
T (E, E) ( x) E = λ1 (x)E ⇒
! ! ! ! !
1 0 x1 x1 x1 x1
=1 ⇒ =
−1 2 x2 x2 −x1 + 2x2 x2
şi se obţine sistemul liniar omogen (
x1 = x1
−x1 + 2x2 = x2
(
x1 = m
−x1 + x2 = 0 ⇒ x1 = x2 ⇒ m ∈ R.
x2 = m
Un vector propriu se află dând lui m o valoare reală arbitrară, spre exemplu pentru m = 1 se obţine
vectorul propriu (1, 1).
În cazul celei de-a doua valori proprii λ2 = 2, avem
T (E, E) ( x) E = λ2 (x)E ⇒
! ! ! ! !
1 0 x1 x1 x1 2x1
=2 ⇒ =
−1 2 x2 x2 −x1 + 2x2 2x2
se transcrie sub forma sistemului
( (
x1 = 2x1 x1 = 0
⇒ x1 = 0 ⇒ m ∈ R.
−x1 + 2x2 = 2x2 x2 = m
39
Pentru m = 1 se obţine vectorul propriu (0, 1).
Analog, polinomul caracteristic asociat operatorului liniar S este:
1 − λ −1
P (λ) = det(S B20 , B20 − λI2 ) = = λ2 − 4λ + 4,
1 3−λ
iar ecuaţia caracteristică

λ2 − 4λ + 4 = 0
are soluţiile λ1 = λ2 = 2. Pentru determinarea vectorilor proprii avem

S B20 , B20 (x)B2 = λ(x)B2 ,
0 0
echivalent cu ! ! !
1 −1 x1 x1
=2 ,
1 3 x2 x2
de unde obţinem sistemul (
− x1 − x2 = 0
x1 + x2 = 0
cu soluţiile (m, −m), m ∈ R.
Problema 2.0.15 Aplicaţia liniară T ∈ L(R3 ) are matricea

 
1 −2 1
T (R3 , R3 ) = 2 1 3
 
 
1 1 2
ı̂n baza canonică din R3 . Aflaţi valorile proprii, determinaţi subspaţiile sale invariante ı̂n R3 şi stabiliţi
dimensiunile acestora.
Soluţie. Calculăm polinomul caracteristic
1 − λ −2 1
3 3
P(λ) = det(T (R , R ) − λI3 ) = 2 1−λ 3 =
1 1 2−λ
= −λ3 + 4λ2 − 5λ + 2 = (1 − λ)(1 − λ)(2 − λ).

Rezolvând ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 obţinem soluţiile
λ1 = 1, λ2 = 1, λ3 = 2,
care sunt valorile proprii ale transformării liniare T .

Pentru prima valoare proprie λ1 = 1, determinarea vectorilor proprii revine la aflarea soluţiilor
ecuaţiei matriciale         
x1  x1  1 −2 1 x1  x1 
3 3         
T (R , R ) x2  = 1 x2  ⇒ 2
 1 3 x2  = x2 
        
x3 x3 1 1 2 x3 x3
40
       
1 −2 1 1 0 0 x1  0
       
2 1 3 − 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
1 1 2 0 0 0 x3 0
    
0 −2 1 x1  0
    
2 0 3 x2  = 0
    
1 1 1 x3 0
echivalentă cu 


 − 2x2 + x3 = 0


2x1 + + 3x3 = 0 . (2.0.5)

 x1 + x2 + x3 = 0
Matricea sistemului este  

0 −2 1
 
A = 2 0 3
 
1 1 1
şi deoarece
0 −2
∆2 = = 4 , 0,
2 0
rezultă că rangul matricei sistemului este 2, ceea ce ne spune că avem două necunoscute principale x1
şi x2 , iar x3 este necunoscuta secundară. Sistemul (2.0.5) se rescrie sub forma
( (
− 2x2 + x3 = 0 x = − 23 x3
⇒ 1
2x1 + + 3x3 = 0 x2 = 12 x3
cu ajutorul căruia deducem soluţiile




 x1 = − 23 t
x2 = 21 t , t ∈ R.




 x =t
3
Subspaţiul invariant determinat de λ1 = 1 va fi

3t t
V1 (T ) = − , ,t , t ∈ R ,
2 2
un vector propriu corespunzător valorii proprii λ1 este v1 = (−3, 1, 2) obţinut pentru t = 2, iar dimen-
siunea subspaţiului V1 (T ) este 1 (numărul de parametri).
Pentru valoarea proprie λ2 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
        
x1  x1  1 −2 1 x1  x1 
T (R3 , R3 ) x2  = 2 x2  ⇒ 2 1 3 x2  = 2 x2 
        
        
x3 x3 1 1 2 x3 x3
       
1 −2 1 1 0 0 x1  0
2 1 3 − 2 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
1 1 2 0 0 0 x3 0
41
    
−1 −2 1 x1  0
    
 2 −1 3 x2  = 0
    
1 1 0 x3 0
echivalentă cu 
−x − 2x2 + x3 = 0
 1



 2x1 − x2 + 3x3 = 0 . (2.0.6)

 x1 + x2 = 0
−1 −2 1
 
B =  2 −1 3
 
1 1 0
şi deoarece
−1 −2
∆2 = = 3 , 0,
2 1
rezultă că rangul matricei sistemului este 2, ceea ce ne spune că avem două necunoscute principale x1
şi x2 , iar x3 este necunoscuta secundară. Sistemul (2.0.6) se rescrie sub forma
( (
−x1 − 2x2 + x3 = 0 −x1 − 2x2 = −x3
⇒
x1 + x2 = 0 x1 + x2 = 0
şi adunând cele două ecuaţii obţinem
x2 = x3 ⇒ x1 = −x2 − x3 .
Prin urmare, sistemul (2.0.6) are soluţia


x = −t
 1



 x2 = t , t ∈ R.

 x3 = t
Subspaţiul invariant corespunzător este
V2 (T ) = {(−t, t, t) , t ∈ R},
iar un vector propriu este (−1, 1, 1) obţinut pentru t = 1 şi dim U (2) = 1.
Problema 2.0.16 Aflaţi spectrul Sp (T ) şi subspaţiile invariante ale operatorului liniar T ∈ L(R3 ) a cărui
matrice ı̂n baza canonică este  
−1 2 0
 
mT =  0 1 0 .
 
−1 1 1
Soluţie. Procedăm ca la problema anterioară.
−1 − λ 2 0
P(λ) = det(mT − λI3 ) = 0 1−λ 0 = (1 − λ)(−1 − λ)(1 − λ),
−1 1 1−λ
42
ceea ce ne arată că ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 are soluţiile
λ1 = 1, λ2 = 1, λ3 = −1,
adică
Sp (T ) = {−1, 1}.
Subspaţiul invariant U (1) reprezintă mulţimea soluţiilor ecuaţiei matriciale
   
x1  x1 
   
mT · x2  = 1 · x2 
   
x3 x3
echivalentă cu sistemul (
− 2x1 + 2x2 = 0
. (2.0.7)
− x1 + x2 = 0
Sistemul 2.0.7 este liniar omogen de două ecuaţii cu trei necunoscute x1 , x2 , x3 . Deoarece rangul
matricei sistemului 2.0.7 este 1 avem o necunoscută principală x1 şi doi parametrii
x2 = m, x3 = n, m, n ∈ R,
deci soluţiile sistemului sunt (m, m, n), m, n ∈ R, ceea ce ne spune că
U(1) = {(m, m, n), m, n ∈ R}
şi dim U (1) = 2. Subspaţiul invariant U (−1) este mulţimea soluţiilor ecuaţiei matriciale
   
x1  x1 
   
mT x2  = −1 x2 
   
x3 x3
echivalentă cu sistemul 


 2x2 = 0


 2x 2 = 0 (2.0.8)

− x1 + x2 + 2x3 = 0
Sistemul 2.0.8 este liniar omogen de trei ecuaţii cu trei necunoscute, are rangul matricei asociate
egal cu 2 ceea ce ne spune că avem două necunoscute principale x1 , x2 şi un parametru x3 = m, m ∈ R.
Soluţiile sistemului 2.0.8 sunt
x1 = 2m, x2 = 0, x3 = m, m ∈ R,
de unde rezultă
U(−1) = {(2m, 0, m), m ∈ R}
şi dim U(−1) = 1.
43
44
Capitolul 3
FUNCŢIONARE BILINIARE ŞI

FUNCŢIONARE PĂTRATICE
Problema 3.0.1 Fie T : R2 × R2 → R o formă biliniară definită prin

T (x, y) = 2x1 y 1 − x1 y 2 − 2x2 y 1 + 3x2 y 2 , (∀) x = x1 , x2 , y = y 1 , y 2 ∈ R2 .
1. Să se scrie matricea asociată lui T ı̂n baza canonică B0 ;
2. Să se determine matricea lui T ı̂n baza
B = {g1 = (2, 1) , g2 = (1, 1)} .
Soluţie. Matricea lui T ı̂ntr-o bază

B = {v1 , v2 } ⊂ R2
este
T (B) = aij ∈ M2 (R)
i,j
unde
aij = T vi , vj , i, j = 1, 2.

1) Dacă T (B0 ) = aij , unde
i,j

aij = T ei , ej , i, j = 1, 2,
atunci
a11 = T (e1 , e1 ) = T ((1, 0) , (1, 0)) = 2,
a12 = T (e1 , e2 ) = T ((1, 0) , (0, 1)) = −1,
a21 = T (e2 , e1 ) = T ((0, 1) , (1, 0)) = −2,
a22 = T (e2 , e2 ) = T ((0, 1) , (0, 1)) = 3,
deci !
2 −1
T (B0 ) = .
−2 3
45
Observaţie. Scrierea matricei asociate unei transformări biliniare ı̂n baza canonică se poate face şi
ı̂n modul următor
y1 y2 !
x1 2 −1 ,
x2 −2 3
unde ı̂n matrice pe poziţia i j
ij apare coeficientul termenului x y .
2) Avem T (B) = aij , unde
i,j
aij = T gi , gj , i, j = 1, 2.
Din egalităţile
a11 = T (g1 , g1 ) = T ((2, 1) , (2, 1)) = 8 − 2 − 4 + 3 = 5,
a12 = T (g1 , g2 ) = T ((2, 1) , (1, 1)) = 4 − 2 − 2 + 3 = 3,
a21 = T (g2 , g1 ) = T ((1, 1) , (2, 1)) = 4 − 1 − 4 + 3 = 2,
a22 = T (g2 , g2 ) = T ((1, 1) , (1, 1)) = 2 − 1 − 2 + 3 = 2,
rezultă că !
5 3
T (B) = .
2 2
Problema 3.0.2 Determinaţi matricea aplicaţiei biliniare T : R3 × R3 → R definită prin
T (x, y) = 2x1 y 1 + 2x1 y 2 + 3x1 y 3 − x2 y 1 + x2 y 3 + x3 y 3 ,

pentru orice x = x1 , x2 , x3 , y = y 1 , y 2 , y 3 ∈ R3 ı̂n baza
B = {(1, 2, 3) , (2, 3, 1) , (3, 1, 2)} .
Soluţie. Dacă
v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 3, 1) , v3 = (3, 1, 2)
şi
aij = T vi , vj , i, j = 1, 3,
atunci
T (B) = aij ∈ M3 (R) .
i,j=1,3
Deoarece
a11 = T (v1 , v1 ) = T ((1, 2, 3) , (1, 2, 3)) = 2 + 4 + 9 − 2 + 6 + 9 = 28,
a12 = T (v1 , v2 ) = T ((1, 2, 3) , (2, 3, 1)) = 4 + 6 + 3 − 4 + 2 + 3 = 14,
a13 = T (v1 , v3 ) = T ((1, 2, 3) , (3, 1, 2)) = 6 + 2 + 6 − 6 + 4 + 6 = 18,
a21 = T (v2 , v1 ) = T ((2, 3, 1) , (1, 2, 3)) = 4 + 8 + 18 − 3 + 9 + 3 = 39,
a22 = T (v2 , v2 ) = T ((2, 3, 1) , (2, 3, 1)) = 8 + 12 + 6 − 6 + 3 + 1 = 24,
a23 = T (v2 , v3 ) = T ((2, 3, 1) , (3, 1, 2)) = 12 + 4 + 12 − 9 + 6 + 2 = 27,
46
a31 = T (v3 , v1 ) = T ((3, 1, 2) , (1, 2, 3)) = 6 + 12 + 27 − 1 + 3 + 6 = 53,
a32 = T (v3 , v2 ) = T ((3, 1, 2) , (2, 3, 1)) = 12 + 18 + 9 − 2 + 1 + 2 = 40,
a33 = T (v3 , v3 ) = T ((3, 1, 2) , (3, 1, 2)) = 18 + 6 + 18 − 3 + 2 + 4 = 45,
atunci  
28 14 18
 
T (B) = 39 24 27 .
 
53 40 45
Problema 3.0.3 Să se determine forma biliniară T : R3 × R3 → R, a cărei matrice ı̂n baza canonică este
 
 2 −1 0 
 
T (B0 ) = −1 1 2 
 
0 2 −2
Soluţie. Deoarece
 
y1 
T (x, y) = x1 , x2 , x3
 
· T (B0 ) y2  ,
 
y3
rezultă    1  
1 2
 2 −1 0  y   2y − y 
T (x, y) = x1 , x2 , x3 −1 1 2  y 2  = x1 , x2 , x3 −y 1 + y 2 + 2y 3 

0 2 −2 y 3 2y 2 − 2y 3
    
sau echivalent
T (x, y) = 2x1 y 1 − x1 y 2 − x2 y 1 + x2 y 2 + 2x2 y 3 + 2x3 y 2 − 2x3 y 3 .
Problema 3.0.4 Forma biliniară T : R2 × R2 → R are ı̂n baza
B = {(3, 1) , (0, 2)}
matricea !
1 −1
T (B) = .
2 1
Să se determine imaginea prin aplicaţia T a perechii de vectori
(v1 = (3, 3) , v2 = (6, 0)) ,
exprimaţi ı̂n baza canonică din R3 .
Soluţie. Deoarece
T (v1 , v2 ) = (v1 )tB T (B) (v2 )B ,
este necesar să determinăm (v1 )B şi (v2 )B . Din relaţiile
v1 = (3, 3) = k1 (3, 1) + k2 (0, 2)
47
v2 = (6, 0) = t1 (3, 1) + t2 (0, 2)
rezultă ! !
1 2
(v1 )B = (1, 1)B = şi (v2 )B = (2, −1) = ,
1 −1
deci ı̂nlocuind ı̂n formulă, ! !
1 −1 2
T (v 1 , v2 ) = 1 1 = 6.
2 1 −1
Problema 3.0.5 Aduceţi la expresia canonică, folosind metoda valorilor proprii forma pătratică Q : R3 →
R, dată de
Q (x) = 2x1 2 + 2x2 2 + 3x3 2 + 6x1 x2 , (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
Soluţie. Fie B0 baza canonică din R3 . Matricea asociată formei pătratice ı̂n baza canonică este
 
2 3 0
 
Q (B0 ) = 3 2 0 .
 
0 0 3
Pentru valorile proprii, calculăm polinomul caracteristic
2−λ 3 0
P (λ) = det (Q (B0 ) − λI3 ) = 3 2−λ 0 =
0 0 3−λ
2−λ 3 h i
= (3 − λ) = (3 − λ) (2 − λ)2 − 32 =
3 2−λ
= (3 − λ) (5 − λ) (−1 − λ) .
Ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 devine
(3 − λ) (5 − λ) (−1 − λ) = 0
şi are soluţiile

λ1 = 3, λ2 = 5, λ3 = −1.
Astfel forma canonică a formei pătratice Q va fi
Q (x′ ) = 3x′ 1 2 + 5x′ 2 2 − x′ 3 2 .
Baza ı̂n care forma pătratică are expresia canonică se obţine prin ortonormarea unei baze formată cu
vectori proprii liniar independenţi.
Observaţia 3.0.6 Ordinea valorilor proprii ı̂n scrierea canonică este aceeaşi cu ordinea vectorilor proprii ı̂n
baza ortonormată.
48
Vectorii proprii se determină rezolvând sistemele
Q (B0 ) (v)B0 = λi (v)B0 , i = 1, 3,

 
v1 
 
unde (v)B0 = v2  este matricea coloană formată cu coordonatele vectorului v = (v1 , v2 , v3 ).
 
v3
Pentru λ1 = 3, avem
    
2 3 0 v1  v1 
    
3 2 0 v2  = 3 v2  ⇔
    
0 0 3 v3 v3



− v1 + 3v2 = 0

⇔  3v 1 − v 2 = 0

 − 0v3 = 0
iar sistemul admite soluţiile (0, 0, t) , t ∈ R. Alegem vectorul propriu f 1 = (0, 0, 1).
Dacă λ2 = 5, avem
    
2 3 0 v1  v1 
     
3 2 0 v2  = 5 v2  ⇔
    
0 0 3 v3 v3



 − 3v1 + 3v2 = 0

⇔  3v1 − 3v2 = 0,

 − 2v3 = 0
iar sistemul admite soluţiile (t, t, 0) , t ∈ R, dintre care păstrăm vectorul propriu f 2 = (1, 1, 0).
Pentru λ3 = −1, avem
    
2 3 0 v1  v1 
3 2 0 v2  = −1 v2  ⇔
     
0 0 3 v3 v3

 3v + 3v2 = 0
 1



 3v1 + 3v2 = 0 ,

 4v3 = 0
iar sistemul admite soluţiile (t, −t, 0) , t ∈ R şi pentru t = 1 găsim vectorul propriu f 3 = (1, −1, 0).
Pentru determinarea bazei ı̂n care forma pătratică Q are expresia canonică, ortonormalizăm baza
{f 1 , f 2 , f 3 } folosind procedeul Gram-Schmidt. Avem
g1 = f 1 = (0, 0, 1) ,
(f 2 , g1 ) 0
g2 = f 2 − g1 = (1, 1, 0) − (0, 0, 1) = (1, 1, 0) ,
(g1 , g1 ) 1
(f 3 , g1 ) (f , g )
g3 = f 3 − g1 − 3 2 g2 =
(g1 , g1 ) (g2 , g2 )
0 0
= (1, −1, 0) − (0, 0, 1) − (1, −1, 0) = (1, −1, 0) ,
1 2
49
cu ajutorul cărora calculăm
√ √ !
g (0, 0, 1) g (1, 1, 0) 2 2
h1 = 1 = = (0, 0, 1) , h2 = 2 = √ = , ,0 ,
kg1 k 1 kg2 k 2 2 2
√ √ !
g3 (1, −1, 0) 2 2
h3 = = √ = ,− ,0 .
kg3 k 2 2 2
Verificare. Matricea (B0 , B) de trecere de la baza iniţială (canonică) B0 la baza B = {h1 , h2 , h3 } are
pe linii coordonatele vectorilor din baza B, iar formula după care se modifică matricea asociată unei
forme pătratice când se schimbă baza este
A′ = T t · A · T .
Atunci
Q (B) = (B0 , B) Q (B0 ) (B0 , B)t = .
   √ √ 
 √0 0 1 2 3 0 0 2 2   
 2 √
2     √2 2
√   3 0 0 

 √2 2√
0 3 2 0 0 2 − 2  = 0 5 0  .
    2 2  0 0 −1
0 0 0 3 1 0
 2
2 − 22 0
Observaţie. Dacă s-au efectuat corect calculele Q (B) trebuie să fie o matrice diagonală, iar ele-
mentele de pe diagonală trebuie să fie coeficienţii pătratelor din expresia canonică (ı̂n acest caz chiar
valorile proprii).
Problema 3.0.7 Folosind metoda valorilor proprii, aduceţi la expresia canonică forma pătratică Q : R3 →
R definită prin
Q (x) = 4x1 2 + 4x2 2 + 4x3 3 + 6x1 x2 + 6x1 x3 + 6x2 x3 , (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
Soluţie. Matricea asociată formei pătratice este

 
4 3 3
 
Q (B0 ) = 3 4 3 ,
 
3 3 4
iar polinomul caracteristic este

P (λ) = det (Q (B0 ) − λI3 ) =
4−λ 3 3 10 − λ 10 − λ 10 − λ
l1 +l2 +l3
= 3 4−λ 3 = 3 4−λ 3 =
3 3 4−λ 3 3 4−λ
1 1 1 1 0 0
c2 −c1
= (10 − λ) 3 4 − λ 3 = (10 − λ) 3 1 − λ 0 = (10 − λ) (1 − λ)2 .
c3 −c1
3 3 4−λ 3 0 1−λ
Rezovând ecuaţia caracteristică se obţin valorile proprii
λ1 = 10, λ2 = λ3 = 1.
50
Astfel expresia canonică a formei pătratice este
Q (x′ ) = 10x′ 1 2 + x′ 2 2 + x′ 3 2 .
Pentru a găsi baza ı̂n care avem această expresie canonică, determinăm o bază formată cu vectori
proprii şi o ortonormăm.
Pentru λ1 = 10, avem     
4 3 3 v1  v1 
     
3 4 3 v2  = 10 v2  ⇔
    
3 3 4 v3 v3



−6v1 + 3v2 + 3v3 = 0


 3v1 − 6v2 + 3v3 = 0 ,

 3v1 + 3v2 − 6v3 = 0
de unde obţinem soluţiile (t, t, t) , t ∈ R, dintre care pentru t = 1determinăm vectorul propriu f 1 =
(1, 1, 1). În cazul λ = 1, avem
    
4 3 3 v1  v1 
3 4 3 v2  = 1 v2  ⇔
     
3 3 4 v3 v3

3v + 3v2 + 3v3 = 0
 1



3v1 + 3v2 + 3v3 = 0

3v1 + 3v2 + 3v3 = 0
de unde obţinem soluţiile
(m, n, −m − n) , m, n ∈ R,
dintre care alegem vectorii proprii liniar independenţi
f 2 = (1, 0, −1) şi f 3 = (0, 1, −1) .
Ortonormăm baza formată din vectorii f 1 , f 2 şi f 3 . Pentru ı̂nceput obţinem vectorii ortogonali
g1 = f 1 = (1, 1, 1) ,
(f 2 , g1 ) 0
g2 = f 2 − g1 = (1, 0, −1) − (1, 1, 1) = (1, 0, −1) ,
(g1 , g1 ) 3
(f 3 , g1 ) (f , g )
g3 = f 3 − g1 − 3 2 g2 =
(g1 , g1 ) (g2 , g2 )

0 1 1 1
= (0, 1, −1) − (1, 1, 1) − (1, 0, −1) = − , 1, − ,
3 2 2 2
cu ajutorul cărora obţinem vectorii ortonormali
√ √ √ !
g1 (1, 1, 1) 3 3 3
h1 = = √ = , , ,
kg1 k 3 3 3 3
√ √ !
g2 (1, 0, −1) 2 2
h2 = = √ = , 0, − ,
kg2 k 2 2 2
51
√ √ √ !
g − 12 , 1, − 21 6 6 6
h3 = 3 = √ = − , ,− .
kg3 k 6 6 3 6
2
Verificare. Matricea de trecere de la baza iniţială (canonică) B0 la baza B = {h1 , h2 , h3 } are pe linii
coordonatele vectorilor din cea de-a doua bază, deci
 √3 √3 √3   √3 √2 √ 
6
 3
 √ 3 3
√ 



 √3 2 −√ 6 
t  3 6 
(B0 , B) =  22 2
0 − √2  şi (B 0 , B) =  √3 0√ 3
 ,

√ √ √
 6 6 6
  3 2 6

−6 3 −6 3 −2 −6
iar formula după care se modifică matricea asociată unei forme pătratice când se schimbă baza este
Q (B) = (B0 , B) Q (B0 ) (B0 , B)t =

 √ √ √  √ √ √ 
3 3 3    3 2 6  

 √3 3 3
√   4 3 3  √3 2 −√6  10 0 0
2
=  − √22  3 4 3  √33 6  =  0 1 0 .
 
2
√
0
√
0√ 3
√   
  3 3 4  0 0 1
− 66 6
− 66 3 2 6

3 3 − 2 − 6
Problema 3.0.8 Folosind metoda Gauss determinaţi expresia canonică a formei pătratice Q : R3 → R, dată
prin relaţia
Q (x) = 2x1 x2 + 4x1 x3 + 8x2 x3 , (∀) x = (x1 , x2 ) ∈ R2 .
Soluţie. Deoarece forma pătratică nu conţine pătrate, efectuăm schimbarea de coordonate


 x = x′ 1 + x′ 2
 1



 x2 = x ′ 1 − x ′ 2 . (3.0.1)
x 3 = x ′ 3

Atunci
Q (x′ ) = 2 (x′ 1 + x′ 2 ) (x′ 1 − x′ 2 ) + 4 (x′ 1 + x′ 2 ) x′ 3 + 8 (x′ 1 − x′ 2 ) x′ 3
Q (x′ ) = 2x′ 1 2 − 2x′ 2 2 + 12x′ 1 x′ 3 − 4x′ 2 x′ 3 .
Formăm pătrate
1
Q (x′ ) = (2x′ 1 + 6x′ 3 )2 − 18x′ 3 2 − 2x′ 2 2 − 4x′ 2 x′ 3 ,
2
1 1
Q (x′ ) = (2x′ 1 + 6x′ 3 )2 − (2x′ 2 + 2x′ 3 )2 − 16x′ 3 2 ,
2 2
şi după ce efectuăm o nouă schimbare de coordonate
 ′
2x + 6x′ 3 = x′′ 1
 1



 2x 2 + 2x′ 3 = x′′ 2 .
′ (3.0.2)
x′ 3 = x′′ 3


se obţine expresia canonică a formei pătratice

1 1
Q (x′′ ) = x′′ 1 2 − x′′ 2 2 − 16x′′ 3 2 .
2 2
52
Pentru determinarea bazei ı̂n care forma pătratică are expresia canonică exprimăm coordonatele
iniţiale x1 , x2 , x3 ı̂n funcţie de cele finale x′′ 1 , x′′ 2 , x′′ 3 , scriem sub formă matriceală egalităţile obţinute
   ′′ 
x1  x 1 
x2  = C · x′′ 2 
   
   ′′ 
x3 x 3
iar vectorii bazei căutate se vor determina din

   
f 1  e1 
  t  
f 2  = C · e2  .
   
f3 e3
Din 3.0.2 avem  ′ 1 ′′

 x = 2x 1 − 3x′′ 3
 ′1

 1 ′′

 x2 = 2x 2 − x′′ 3
x ′ =

x′′ 3
3
şi ı̂nlocuind ı̂n 3.0.1 obţinem

 
x1 = 12 x′′ 1 + 12 x′′ 2 − 4x′′ 3 x = 1 ′′
2x 1 + 1 ′′
2x 2 − 4x′′ 3
 1

 

1 ′′ 1 ′′ ′′ 1 ′′ 1 ′′
− 2x′′ 3


 x2 = 2 x 1 − 2 x 2 − 2x 3  x2 = 2x 1 − 2x 2

 x3 = x 3 ′′ 
x3 = x′′ 3
sau sub formă matriceală   1 1   ′′ 

x1   2 2 −4 x 1 
x2  =  2 − 12 −2 x′′ 2  .
   1  
0 0 1 x′′ 3
    
x3
Astfel vectorii f 1 , f 2 , f 3 ai bazei B ı̂n care Q are expresia canonică se determină din
  1 1
 
f 1   2 2 0 e1 
   1  
f 2  =  2 − 21 0 e2  ,
    
f3 −4 −2 1 e3
adică
1 1 1 1
f 1 = e1 + e2 = , , 0 ,
2 2 2 2

1 1 1 1
f 2 = e1 − e2 = , − , 0 ,
2 2 2 2
f 3 = −4e1 − 2e2 + e3 = (−4, −2, 1) .
Problema 3.0.9 Aduceţi la expresia canonică forma pătratică Q : R3 → R, dată prin
Q (x) = x1 2 + 3x2 2 + 4x1 x2 + 10x1 x3 + 6x2 x3 , (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ,
prin metodele Gauss şi Jacobi.
53
Soluţie. Având pătrate ı̂n componenţă, cu metoda Gauss trecem direct la formarea pătratelor
Q (x) = (x1 + 2x2 + 5x3 )2 − 4x2 2 − 25x3 2 − 20x2 x3 + 3x2 2 + 6x2 x3 ,
Q (x) = (x1 + 2x2 + 5x3 )2 − x2 2 − 25x3 2 − 14x2 x3 ,

Q (x) = (x1 + 2x2 + 5x3 )2 − (x2 + 7x3 )2 + 49x3 2 − 25x3 2 ,
Q (x) = (x1 + 2x2 + 5x3 )2 − (x2 + 7x3 )2 + 24x3 2
şi efectuând schimbarea de coordonate



 x1 + 2x2 + 5x3 = x′ 1
x2 + 7x3 = x′ 2 ,



x3 = x ′ 3


obţinem expresia canonică a formei pătratice
Q (x′ ) = x′ 1 2 − x′ 2 2 + 24x′ 3 2 .

x = x′ 1 − 5x′ 2 + 9x′ 3
 1



x2 = x′ 2 − 7x′ 3 ⇔
x′ 3

x3 =
    ′ 
x1  1 −2 9  x 1 
⇔ x2  = 0 1 −7 x′ 2 
    
0 0 1 x′ 3
    
x3
deci     
f 1   1 0 0 e1 
    
f 2  = −2 1 0 e2  ,
    
f3 9 −7 1 e3
adică
f 1 = e1 = (1, 0, 0) ,
f 2 = −2e1 + e2 = (−2, 1, 0)
f 3 = 9e1 − 7e2 + e3 = (9, −7, 1)
sunt vectorii care formează baza ı̂n care forma pătratică este adusă la expresia canonică.
Pentru a determina forma canonică folosind metoda Jacobi, scriem matricea asociată formei
pătratice
 
1 2 5
 
Q (B0 ) = 2 3 3 ,
 
5 3 0
calculăm determinanţii minorilor de colţ superior stâng,
1 2 5
1 2
∆1 = 1, ∆2 = = −1, ∆3 = 2 3 3 = −24
2 3
5 3 0
54
şi scriem expresia canonică
1 ′ 2
Q (x′ ) = x′ 1 2 − x′ 2 2 + x
24 3
ţinând cont de formula
∆0 ′ 2 ∆1 ′ 2 ∆2 ′ 2
Q (x′ ) = x + x + x ,
∆1 1 ∆2 2 ∆3 3
unde ∆0 = 1.
Baza ı̂n care forma pătratică are expresia canonică este de forma
f 1 = (c11 , 0, 0) , f 2 = (c21 , c22 , 0) , f 3 = (c31 , c32 , c33 )
şi se determină din relaţiile

A f i , ej = δij , 1 ≤ j ≤ i ≤ 3,
unde A este forma polară asociată formei pătratice Q.
  
1 2 5 1
1 = A (f 1 , e1 ) = c11 0 0 2 3 3 0 = c11 ⇒ f 1 = (1, 0, 0) .
  
5 3 0 0
Din relaţiile   
1 2 5 1
 
0 = A (f 2 , e1 ) = c21 c22 0 2 3 3 0 = c21 + 2c22
  
5 3 0 0
  
1 2 5 0
 
1 = A (f 2 , e2 ) = c21 c22 0 2 3 3 1 = 2c21 + 3c22
  
5 3 0 0
rezultă sistemul (
c21 + 2c22 = 0
2c21 + 3c22 = 1
cu soluţia c21 = 2, c22 = −1, adică f 2 = (2, −1, 0).
Relaţiile   
1 2 5 1
 
0 = A (f 3 , e1 ) = c31 c32 c33 2 3 3 0 = c31 + 2c32 + 5c33 ,
  
5 3 0 0
  
1 2 5 0
 
0 = A (f 3 , e2 ) = c31 c32 c33 2 3 3 1 = 2c31 + 3c32 + 3c33
  
5 3 0 0
  
1 2 5 0
1 = A (f 3 , e3 ) = c31 c32 c33 2 3 3 0 = 5c31 + 3c32
  
5 3 0 1
ne conduc la sistemul 
 c + 2c32 + 5c33 = 0
 31



 2c31 + 3c32 + 3c33 = 0

 5c31 + 3c32 =1
55
ce admite soluţia
9 7 1
c31 = , c32 = − , c33 = ,
24 24 24

3 7 1
de unde avem f 3 = 8, − 24 , 24 .
56
Capitolul 4
VECTORI LIBERI ÎN SPAŢIUL AFIN

EUCLIDIAN E3
Problema 4.0.1 Se dau vectorii

−
v→ −→ −
→
1 = (1, 2, 3) ; v2 = (1, −1, 0) şi v3 = (1, 1, −1) .
Să se calculeze:
1. Normele −
v→ −→ −
→
1 , v2 , v3 ;
2. Produsele scalare ( −
v→ −→ − → − → −→ − →
1 , v2 ), ( v1 , v3 ), ( v2 , v3 );
3. Unghiurile formate de cei trei vectori;
4. Produsele vectoriale −
v→ −→ − → − → −→ − →
1 × v2 , v1 × v3 , v2 × v3 ;
5. Ariile paralelogramelor determinate de câte doi vectori ;
6. Volumul prismei determinate de cei trei vectori.
Soluţie. 1) Norma unui vector →

−
v = (a, b, c) se calculează cu formula
√
→
−
v = a2 + b 2 + c 2 .
Avem √ √
−
v→ 2 2 2
1 = 1 + 2 + 3 = 14,
−
→
q √
v2 = 12 + (−1)2 + 02 = 2,
−
→
q √
v3 = 12 + 12 + (−1)2 = 3.
2) Produsul scalar a doi vectori v = (a, b, c) şi v ′ = (a′ , b ′ , c ′ ) este dat de formula
→
−
(→
−
v , v ′ ) = a · a′ + b · b ′ + c · c ′ .
Avem
(−
v→ −→
1 , v2 ) = 1 · 1 + 2 · (−1) + 3 · 0 = −1,
57
(−
v→ −
→ −
→ − →
1 , v3 ) = 1 · 1 + 2 · 1 + 3 · (−1) = 0 ⇒ v1 ⊥ v3 ,
(−
v→, −
2 v→) = 1 · 1 + (−1) · 1 + 0 · (−1) = 0 ⇒ −
3 v→⊥ −v→.2 3
3) Cosinusul unghiului format de vectorii
→
− →
−
v = (a, b, c) şi v ′ = (a′ , b ′ , c ′ )
se găseşte cu ajutorul formulei

→
−
→
− (→
−v , v′ )
cos ∢(→
−
v , v′ ) = − ,
→
→
−
v · v′
deci √ !
−
→ −
→ (−
v→ −→
1 , v2 ) (−1) 1 7
cos ∢( v1 , v2 ) = − → −→ =√ √ = − √ ⇒ ∢(v1 , v2 ) = arccos −
v1 · v2 14 · 2 2 7 14
−
→ −
→ (−v→ −
→
1 , v3 ) 0
cos ∢ ( v1 , v3 ) = − → −
→ =√ √ = 0 ⇒ ∢(v1 , v3 ) = 90◦ ,
v1 · v3 14 · 3
−→ −→ (−v→ −
→
2 , v3 ) 0
cos ∢( v2 , v3 ) = −→ −
→ = √ √ = 0 ⇒ ∢(v2 , v3 ) = 90◦ .
v2 · v3 2· 3
4) Formula care se aplică pentru calcularea produsului vectorial a doi vectori
→
− →
−
v = (a, b, c) şi v ′ = (a′ , b ′ , c ′ )
este
→
− →− → −
→
− i j k →
− b c →− a c → − a b
→
−
v × v′ = a b c = i · ′ ′ − j · ′ ′ + k · ′ ′ ,
b c a c a b
a′ b ′ c ′
deci
→
− → − → −
i j k →− 2 3 → − 1 3 → − 1 2
−
v→ × −
→=
1 v 2 1 2 3 = i · −1 0 − j · 1 0 + k · 1 −1 =
1 −1 0
→− →− →−
= 3 i + 3 j − 3 k = (3, 3, −3)
→
− → − → −
i j k →− 2 3 → − 1 3 → − 1 2
−
v→ × −
→=
1 v 3 1 2 3 = i · 1 −1 − j · 1 −1 + k · 1 1 =
1 1 −1
→− − →
→ −
= −5 i + 4 j − k = (−5, 4, −1)
→
− → − → −
i j k − −1 0 →
→ − 1 0 → − 1 −1
−
→ −→
v2 × v3 = 1 −1 0 = i · − j · +k · =
1 −1 1 −1 1 1
1 1 −1
→− → − →−
= i + j + 2 k = (1, 1, 2)
58
5) Aria paralelogramului determinat de vectorii
→
− →
−
v = (a, b, c) şi v ′ = (a′ , b ′ , c ′ )
este dată prin relaţia

→
−
Avv ′ = →
−
v × v′ .
Prin urmare, q √ √
A v1 v2 = −
v→ −→
1 × v2 = 32 + 32 + (−3)2 = 27 = 3 3,
−
→ −
→
q √
Av1 v3 = v1 × v3 = (−5)2 + 42 + (−1)2 = 42,
√
A v2 v3 = −
v→ × → = 12 + 12 + 22 = √6.
−
v
2 3
6) Volumul paralelipipedului determinat de trei vectori este dat de modulul produsului mixt al celor
trei vectori, iar produsul mixt se calculează ca fiind determinantul matricei care are pe linii coordona-
tele vectorilor
1 2 3 1 3 3
−
→ −
→ −
→ c2 +c1 3 3
V = v1 , v2 , v3 = 1 −1 0 = 1 0 0 = 1 · (−1)3 = 9.
2 −1
1 1 −1 1 2 −1
Problema 4.0.2 Se dau vectorii:

−
v→ −→ −
→
1 = (2, −1, −1) , v2 = (−1, 2, −1) , v3 = (−1, −1, 2) .
Să se calculeze:;
1. normele −
v→ −→ −
→
1 , v2 , v3 ;
2. produsele scalare ( −
v→ −→ − → − → −→ − →
1 , v2 ), ( v1 , v3 ), ( v2 , v3 );
3. unghiurile formate de cei trei vectori ;
4. −
v→ −→ − → − → −→ − →
1 × v2 , v1 × v3 , v2 × v3 ;
5. Ariile paralelogramelor determinate de câte doi vectori ;
6. Volumul prismei determinate de cei trei vectori.

→ −→ − → .
7. − v1 + 3 −
v→
3 × 2 v 2 − v 3
Soluţie. Folosind formulele precizate ı̂n problema anterioară avem

Soluţie. 1)
−
→
q √
v = 22 + (−1)2 + (−1)2 = 6,
1
−
q √
v→2 = (−1)2 + 22 + (−1)2 = 6,
59
−
q √
v→
3 = (−1)2 + (−1)2 + 22 = 6.
2)
(−
v→ −→
1 , v2 ) = 2 · (−1) + (−1) · 2 + (−1) · (−1) = −2 − 2 + 1 = −3,
(−v→, −
1 v→) = 2 · (−1) + (−1) · (−1) + (−1) · 2 = −2 + 1 − 2 = −3,
3
(−
v→ −
→
2 , v3 ) = (−1) · (−1) + 2 · (−1) + (−1) · 2 = 1 − 2 − 2 = −3.
3)
−
→ −
→ (−
v→ −→
1 , v2 ) (−3) 3 1
cos ∢( v1 , v2 ) = −
→ −→ = √ √ = − = − ⇒ ∢(v1 , v2 ) = 120◦ ,
v1 · v2 6· 6 6 2
−
→ − →
cos ∢( −
v→ , →) = ( v1 , v3 ) = √(−3)
−
v
3 1
√ = − = − ⇒ ∢(v1 , v3 ) = 120◦
1 3 −
→
v1 · v3 −
→ 6· 6 6 2
−
→ −
→ (−
v→ −
→
2 , v3 ) (−3) 3 1
cos ∢( v2 , v3 ) = −→ −→ = √ √ = − = − ⇒ ∢(v2 , v3 ) = 120◦
v2 · v3 6· 6 6 2
4)
→− → − → −
i j k →− −1 −1 → − 2 −1 → − 2 −1
−
→ −→
v1 × v2 = 2 −1 −1 = i · − j · +k · =
2 −1 −1 −1 −1 2
−1 2 −1
→
− →
− →−
= 3 i + 3 j + 3 k = (3, 3, 3) ,
→− → − → −
i j k →− −1 −1 → − 2 −1 → − 2 −1
−
→ −
→
v1 × v3 = 2 −1 −1 = i · − j · +k ·
−1 2 −1 2 −1 −1
−1 −1 2
→− →
− →−
= −3 i − 3 j − 3 k = (−3, −3, −3) ,
→
− → − → −
i j k →
− 2 −1 → − −1 −1 → − −1 2
−v→
2 × v3 = −1 2 −1 = i · −1 2 − j · −1 2 + k · −1 −1
−1 −1 2
→
− →−
= 3 i + 3j + 3 k = (3, 3, 3) .
Observaţie. Egalitatea
−
v→ −→ −→
1 × v2 = v2 × v3
ne spune că există un vector perpendicular pe cei trei vectori, ceea ce s-ar traduce prin faptul că v1 , v2
şi v3 sunt coplanari.
5) Avem √
A v1 v2 = −
v→ × → = 32 + 32 + 32 = √27 = 3√3,
−
v
1 2
√ √ √
A v2 v3 = −v→ −
→ 2 2 2
2 × v3 = 3 + 3 + 3 = 27 = 3 3,
−
→ −
→
q √ √
Av1 v3 = v1 × v3 = (−3)2 + (−3)2 + (−3)2 = 27 = 3 3.
60
6) Avem
− 2 −1 −1 0 0 0
→ −
→ l1 +l2 +l3
V = v1 , v2 , v3 = −1 2 −1 = −1 2 −1 = 0.
−1 −1 2 −1 −1 2
Observaţie. Acest rezultat era de aşteptat deoarece, vectorii fiind coplanari paralelipipedul format
cu ei nu are ı̂nălţime. Astfel vedem că pentru a arăta că trei vectori sunt coplanari putem calcula pro-
dusul mixt; dacă acesta este zero răspunsul este afirmativ, daca nu este zero vectorii nu sunt coplanari.
7) Avem
−
v→ −
→
1 + 3 v3 = (2, −1, −1) + 3 (−1, −1, 2) = (2, −1, −1) + (−3, −3, 6) = (−1, −4, 5) ,
2−
v→ −
→
2 − v3 = 2 (−1, 2, −1) − (−1, −1, 2) = (−2, 4, −2) − (−1, −1, 2) = (−1, 5, −4) ,
→− → − → −
− i j k
v→ −
→ −→ − →
1 + 3 v3 × 2 v2 − v3 = −1 −4 5 =
−1 5 −4
→
− −4 5 → − −1 5 → − −1 −4
= i · − j · +k ·
5 −4 −1 −4 −1 5
→
− →
− →−
= −9 i − 9 j − 9 k = (−9, −9, −9) ,
− −→ − q √ √
→ −
→ →
v1 + 3 v3 × 2 v2 − v3 = (−9)2 + (−9)2 + (−9)2 = 3 · 92 = 9 3.
Problema 4.0.3 Determinaţi diagonalele paralelogramului determinat de vectorii
v1 = (2, 3, −1) şi −

v→2 = (1, −2, 5)
Soluţie. Dacă d1 şi d2 sunt diagonalele paralelogramului, atunci

−→ − −→ √ √
d1 = v→ −→
1 + v2 = (3, 1 , 4), d1 = 32 + 12 + 42 = 26 ,
−→ − −→
q √
d2 = v→ −→
1 − v2 = (1, 5 , − 6), d2 = 12 + 52 + (−6)2 = 62.
→
− →
−
Problema 4.0.4 Să se descompună vectorul →
−
v = 6 i + 4 j − 2k după direcţiile determinate de vectorii
− →
− → − →− −→ →
− − →
→ − → → − → − →−
v→ −
1 = 3 i − j + 2 k , v2 = 2 i + 2 j − k şi v3 = i − j + 2 k .
Soluţie. Trebuie să determinăm α, β, γ ∈ R, astfel ı̂ncât

→
−
v = α−
v→ −→ −
→
1 + β v2 + γ v3
adică
→
− →
− →
− →
− → − −
→
→
− − →
→ −
→− →− −
→
6 i +4 j −2k = α 3 i − j +2k +β 2 i +2 j − k +γ i − j +2k .
61
Identificând coeficienţii obţinem:
→
−
i : 6 = 3α + 2β + γ
→
−
j : 4 = −α + 2β − γ
k : −2 = 2α − β + 2γ
adică sistemul liniar:
3α + 2β + γ = 6
− α + 2β − γ = 4 .
2α − β + 2γ = −2
Pentru a rezolva sistemul calculăm determinantul sistemului
3 2 1 2 2 1
c1 −c3 2 −1
∆= −1 2 −1 = 0 2 −1 = 2 · (−1)1+1 · = 2 · (4 − 1) = 6,
−1 2
2 −1 2 0 −1 2
∆α - ı̂n ∆ ı̂nlocuim coloana coeficienţilor lui α cu coloana termenilor liberi,
6 2 1 6 2 1
l2 +2l3 6 2
∆α = 4 2 −1 = 0 0 3 = 3 · (−1)2+3 · = 6,
−2 −1
−2 −1 2 −2 −1 2
∆β - se obţine ı̂nlocuind ı̂n ∆ coloana coeficienţilor lui β cu coloana termenilor liberi.
3 6 1 2 6 1
c1 −c3 4 −1
∆β = −1 4 −1 = 0 4 −1 = 2 · (−1)1+1 · = 12,
−2 2
2 −2 2 0 −2 2
∆γ - se obţine ı̂nlocuind ı̂n ∆ coloana coeficienţilor lui γ cu coloana termenilor liberi.
3 2 6 3 2 6
l2 +2l3 2 6
∆γ = −1 2 4 = 3 0 0 = 3 · (−1)2+1 · = −6.
−1 −2
2 −1 −2 2 −1 −2
Atunci
∆α 6
α= = = 1,
∆ 6
∆β 12
β= = = 2,
∆ 6
∆γ −6
γ= = = −1,
∆ 6
deci
→
−
v =−
v→ −→ − →
1 + 2 v2 − v3 .

−
v = (3, 4, 5) după direcţiile determinate de vectorii,
−
v→ −→ −
→
1 = (1, 1, 0) , v2 = (1, 0, 1) şi v3 = (0, 1, 1) .
62
Soluţie. Trebuie să determinăm α, β, γ ∈ R, astfel ı̂ncât
v = αv1 + βv2 + γv3
adică
(3, 4, 5) = α (1, 1, 0) + β (1, 0, 1) + γ (0, 1, 1) ,
(α, α, 0) + (β, 0, β) + (0, γ, γ) = (3, 4, 5)
(α + β, α + γ, β + γ) = (3, 4, 5) .
Din ultima egalitate obţinem sistemul



α + β = 3


α + γ = 4

 β + γ = 5
pentru care avem
1 1 0 0 1 0
c1 −c2 1 1
∆= 1 0 1 = 1 0 1 = 1 · (−1)1+2 = −(1 + 1) = −2,
−1 1
0 1 1 −1 1 1
3 1 0 0 1 0
c1 −3c2 4 1
∆α = 4 0 1 = 4 0 1 = 1 · (−1)1+2 · = − (4 − 2) = −2,
2 1
5 1 1 2 1 1
1 3 0 1 0 0
c2 −3c1 1 1
∆β = 1 4 1 = 1 1 1 = 1 · (−1)1+1 · = 1 − 5 = −4,
5 1
0 5 1 0 5 1
1 1 3 1 1 −1
c3 −4c1 1 −1
∆γ = 1 0 4 = 1 0 0 = 1 · (−1)2+1 · = − (5 + 1) = −6.
1 5
0 1 5 0 1 5
Prin urmare,
∆α −2
α= = = 1,
∆ −2
∆β −4
β= = = 2,
∆ −2
∆γ −6
γ= = = 3,
∆ −2
deci
→
−
v =−
v→ −→ −
→
1 + 2 v2 + 3 v3 .

−
v = (1, 2, 1)după direcţiile determinate de vectorii,
−
v→ −→ −
→
1 = (1, 2, 3) , v2 = (−1, 1, 0) şi v3 = (1, −1, 0) .
63
Soluţie. Căutăm α, β, γ ∈ R, astfel ı̂ncât.
→
−
v = α−
v→ −→ −
→
1 + β v2 + γ v3
adică
α (1, 2, 3) + β (−1, 1, 0) + γ (1, −1, 0) = (1, 2, 1)
(α − β + γ, 2α + β − γ, 3α) = (1, 2, 1) .
Din ultima egalitate obţinem sistemul



 α − β + γ = 1


 2α + β − γ = 2 .

3α = 1
Adunând primele două ecuaţii avem (

3α = 3
,
3α = 1
ceea ce este imposibil, deci sistemul este incompatibil.
Observaţie. 1) Matricial faptul că sistemul este incompatibil reiese din relaţia rangA , rangA, unde
 
1 −1 1 
 
A = 2 1 −1
 
3 0 0
este matricea sistemului, iar  

1 −1 1 1
 
A = 2 1 −1 2
 
3 0 0 1
este matricea extinsă.
2) Explicaţia geometrică pentru incompatibilitatea sistemului este că vectorii −
v→ −→ −
→
1 , v2 şi v3 sunt
coplanari iar vectorul →−
v nu se află ı̂n acelaşi plan cu aceştia.
Problema 4.0.7 Se dau punctele
A (1, −1, 2) , B (2, 1, 0) şi C (3, 2, −6)
Se se determine:
−−→ −−→ −−→
1. AB , BC şi AC ;

−−→ −−→ −−→ −−→
2. AB , BC şi AB , AC ;
−e al direcţiei −
3. Versorul →
−→
AB ;
−−→ −−→
4. AB × AC .
64
Soluţie. Avem
−−→ →
− →
− →
− → − →
− →
−
AB = (2 − 1) i + (1 − (−1)) j + (0 − 2) k = i + 2 j − 2 k
−−→ →− →− →
− → − → − →−
BC = (3 − 2) i + (2 − 1) j + (−6 − 0) k = i + j − 6 k
−−→ →
− →
− →
− →− →− →−
AC = (3 − 1) i + (2 − (−1)) j + (−6 − 2) k = 2 i + 3 j − 8 k
deci q
−−→
AB = 12 + 22 + (−2)2 = 3.
−−→
q √
BC = 12 + 12 + (−6)2 = 38
−−→
q √
AC = 22 + 32 + (−8)2 = 77.
2) Conform definiţiei produsului scalar avem

−−→ −−→
AB , BC = 1 · 1 + 2 · 1 + (−2) · (−6) = 1 + 2 + 12 = 15,

−−→ −−→
AB , AC = 1 · 2 + 2 · 3 + (−2) · (−8) = 2 + 6 + 16 = 24.
3) Avem
−−→ →− →
− →−
−e = AB = i + 2 j − 2 k = 1 →
→ − 2→ − 2→−
−−→ i + j − k
AB 3 3 3 3
4) Conform definiţiei produsului vectorial avem

→ − →
− → −
−−→ −−→ i j k →− 2 −2 → − 1 −2 → − 1 2 →
− − →
→ −
AB × AC = 1 2 −2 = i · − j · +k · = −10 i + 4 j − k .
3 −8 2 −8 2 3
2 3 −8
A (1, 2, 0) , B (−1, 0, 3) şi C (2, 1, −1) .
Se cere aria triunghiului ABC şi ı̂nălţimea corespunzătoare vârfului A din triunghi.
Soluţie. Folosim formula

−−→ −−→
AB × AC
A∆ABC = .
2
Deoarece
−−→ →
− →
− →− →− →
− →−
AB = (−1 − 1) i + (0 − 2) j + (3 − 0) k = −2 i − 2 j + 3 k
−−→ →− →− →− → − → − → −
AC = (2 − 1) i + (1 − 2) j + (−1 − 0) k = i − j − k
65
rezultă
→
− →− →−
−−→ −−→ i j k →− −2 3 → − −2 3 → − −2 −2
AB × AC = −2 −2 3 = i · − j · +k ·
−1 −1 1 −1 1 −1
1 −1 −1
→
− → − →
−
= 5 i + j +4k
−−→ −−→ √ √
AB × AC = 52 + 12 + 42 = 42
deci
−−→ −−→ √
AB × AC 42
A∆ABC = .=
2 2
Pentru a afla ı̂nălţimea corespunzătoare vârfului A scriem aria triunghiului astfel:
−−→
BC · hA
A∆ABC =
2
şi ţinând cont de prima formulă pentru arie deducem
−−→ −−→
AB × AC
hA = −−→ .
BC
Avem
−−→ →
− →− →− →
− → − →−
BC = (2 − (−1)) i + (1 − 0) j + (−1 − 3) k = 3 i + j − 4 k ,
−−→
q √
BC = 32 + 12 + (−4)2 = 26
deci
−−→ −−→ √ r
AB × AC 42 21
hA = −−→ =√ = .
BC 26 13
A (1, 1, 0) , B (1, 0, 1) , C (0, 1, 1) şi D (2, 2, 2)
−−→ −−→ −−−→ −−→ −−→ −−−→

1. Să se scrie vectorii AB , AC , AD , BC , BD , CD ;
2. Determinaţi unghiurile triunghiurilor ABC şi DAB;
3. Calculaţi aria triunghiului ABC şi ı̂nălţimea corespunzătoare vârfului A;
4. Găsiţi volumul tetraedrului DABC şi aflaţi lungimea ı̂nălţimii coborâtă din D pe planul determinat de
A, B şi C.
66
Soluţie. 1) Avem
−−→ −−→ −−−→
AB = (0, −1, 1) , AC = (−1, 0, 1) , AD = (1, 1, 2) ,
−−→ −−→ −−−→
BC = (−1, 1, 0) , BD = (1, 2, 1) , CD = (2, 1, 1) .
2) Din relaţiile
−−→ −−→
AB , AC = 0 · (−1) + (−1) · 0 + 1 · 1 = 1
−−→ √ √
AB = 2, AC = 2
rezultă
−−→ −−→
AB , AC
[ = cos ∢ −−→ −−→ 1 1 [ ◦
cos BAC AB , AC = −−→ −−→ = √2 · √2 = 2 ⇒ BAC = 60
AB · AC
Pe de altă parte
−−→ −−→
BA = − AB = (0, 1, −1)
−−→ −−→
q √
BA = AB = 02 + 12 + (−1)2 = 2

−−→ −−→
BA , BC = 0 · (−1) + 1 · 1 + (−1) · 0,
−−→
q √
BC = (−1)2 + 12 + 02 = 2,
deci
−−→ −−→
BA , BC
[= 1 1 [ = 60◦ .
cos ABC −−→ −−→ = √ √ = ⇒ ABC
BA · BC 2· 2 2
[ putem urma aceeaşi cale sau putem folosi egalitatea

Pentru aflarea unghiului ACB
[ + ABC
BAC [ + ACB
[ = 180◦ ,
de unde rezultă Ĉ = 60◦ . Deoarece

−−−→ −−→
DA = (−1, −1, −2) şi DB = (−1, −2, −1)
rezultă √ √
−−−→ −−→ −−−→ −−→
DA = 6, DB = 6 şi DA , DB = 5,
deci
−−−→ −−→
DA , DB
[ = cos ∢ −
cos ADB
−−→ −−→
DA , DB = −−−→
5
=√ √ =
5
DA · DB 6· 6 6
adică
−−−→ −−→ 5
∢ DA , DB = arccos .
6
67
Analog, obţinem

−−−→ −−→√
AD , AB
−
−−→ −
−→
[ = cos ∢ AD , AB = 1 1 3
cos DAB −−−→ −−→ = √6 · √2 = 2√3 = 6 ,
AD · AB

−−→ −−→ √
BA , BD
−
−→ −
−→
[ = cos ∢ BA , BD = 1 1 3
cos ABD −−→ −−→ = √6 · √2 = 2√3 = 6 ,
BA · BD
deci √ ! √ !
[ = arccos 3 [ = arccos 3 .
DAB , ABD
6 6
Observaţie. Se putea observa că triunghiul ABD este isoscel deoarece
−−−→ −−→
DA = DB
deci rezultă că unghiurile A şi Bsunt egale (nu mai efectuam ultimele calcule necesare aflării unghiului
B).
A
−−→
BA hA
B −−→ C
BC
Figura 7.25
3) Avem relaţiile
−−→ −−→ −−→ −−→
BA × BC BA × BC
A∆ABC = şi hA = −−→
2 BC
unde
−−→ −−→ −−→
BA = − AB = (0, 1, −1) , BC = (−1, 1, 0) ,
−−→ −−→ i j k →− 1 −1 → − 0 −1 → − 0 1
BA × BC = 0 1 −1 = i · − j · +k · =
1 0 −1 0 −1 1
−1 1 0
→− → − → −
= i + j + k = (1, 1, 1) ,
deci √
−−→ −−→
BA × BC = 3.
Înlocuind ı̂n formule obţinem √

3
A∆ABC =
2
68
şi
√ √
36
hA = √ = .
2 2
Observaţie. În acest caz ∆ABC este echilateral de latură

√
l = AB = 2
iar aria şi ı̂nălţimea se pot calcula cu formulele

√ √ √
l2 3 2 3 3
S∆ = = =
4 4 2
şi
√ √
l 3 6
h∆ = = .
2 2

−−→ −−→ −−→
4) Modulul produsului mixt BA , BC , BD reprezintă volumul prismei determinată de vectorii
−−→ −−→ −−→

BA , BC şi BD ,
iar volumul tetraedrului ABCD este a şasea parte din acesta, deci
0 1 −1
1 −−→ −−→ −−→ 1 1 2
VABCD = BA , BC , BD = −1 1 0 = · 4 = .
6 6 6 3
1 2 1
Observaţie. Calculul determinantului se poate face cu regula lui Sarrus, regula triunghiului sau
aplicând proprietăţi pe linii sau coloane şi reducând ordinul. Spre exemplu:
0 1 −1 0 1 −1
c1 +c2 +c3 1 −1
−1 1 0 = 0 1 0 = 4 · (−1)3+1 = 4.
1 0
1 2 1 4 2 1
·HD
) √
VABCD = A∆ABC
3
2 2 4 4 3
⇒ A∆ABC · HD = 2 ⇒ HD = = √ =√ = .
VABCD = 32 A∆ABC 3 3 3
2
A (1, 0, 4) , B (1, 3, 7) , C (0, −1, 3) şi D (0, 2, −1) .
Să se arate că aceste puncte nu sunt coplanare, să se calculeze volumul tetraedrului ABCD şi ı̂nălţimea
dusă din D pe planul ABC.
69
Soluţie. Calculăm direct volumul tetraedrului ABCD ca fiind 16 din volumul prismei determinată de
−−→ −−→ −−−→
vectorii AB , AC şi AD .Dacă volumul este zero ı̂nseamnă că tetraedrul nu are ı̂nălţime adică punctele
se află ı̂n acelaşi plan. Avem
1 −−→ −−→ −−−→
VABCD = AB , AC , AD ,
6
unde →− →−
−−→ →− →− →
− →
−
AB = (1 − 1) i + (3 − 0) j + (7 − 4) k = 0 i + 3 j + 3 k = (0, 3, 3) ,
−−→ →
− →− →− →
− → − → −
AC = (0 − 1) i + (−1 − 0) j + (3 − 4) k = − i − j − k = (−1, −1, −1) ,
−−−→ →
− →
− →− →
− →− →
−
AD = (0 − 1) i + (2 − 0) j + (−1 − 4) k = − i + 2 j − 5 k = (−1, 2, −5) ,
0 3 3 −3 0 0
−−→ −−→ −−−→ l1 +3l2
AB , AC , AD = −1 −1 −1 = −1 −1 −1 =
−1 2 −5 −1 2 −5
−1 −1
= (−3) · (−1)1+1 = −21,
2 −5
deci
1 21 7
|−21| =
VABCD = = .
6 6 2
Volumul este nenul ceea ce ne spune că punctele sunt necoplanare. Deoarece
A∆ABC · HD
VABCD = ,
3
pentru a putea calcula ı̂nălţimea HD corespunzătoare bazei ABC, trebuie să calculăm
−−→ −−→
AB × AC
A∆ABC = .
2
Dar
→
− →− →−
−−→ −−→ i j k →
− 3 3 → − 0 3 → − 0 3
AB × AC = 0 3 3 = i − j +k =
−1 −1 −1 −1 −1 −1
−1 −1 −1
= 0i − 3j + 3k
deci √
−−→ −−→
AB × AC = 3 2
adică √
3 2
A∆ABC = .
2
Înlocuind ı̂n formula volumului avem
√ √ √
3 2
7 2 · HD 21 3 2 7 2
= ⇔ HD = : ⇔ HD = .
2 3 2 2 2
70
Problema 4.0.11 Fie ABCD un tetraedru şi notăm cu − n−→
A vectorul perpendicular pe faţa BCD, de mărime
cât aria feţei şi orientat ı̂n exteriorul tetraedrului. Să se arate că
−
n−→ −−→ −−→ −−→ → −
A + nB + nC + nD = 0 .
−−→ −−→
Soluţie. Conform definiţiei produsului vectorial a doi vectori vectorul BA × BC este perpendicular pe
−−→ −−→
faţa ABC orientat spre exteriorul tetraedrului şi mărimea sa, BA × BC , este egală cu aria paralelo-
−−→ −−→
gramului determinat de vectorii BA şi BC , deci
−−→ −−→
BA × BC = 2A∆ABC .
−
n−→ D
B
−
n−→
−
n−→ A
C
A C
−
n−→ −−→ −−→
D
BA × BC
B
−−→ −−→
Deoarece BA × BC şi −
n−→
D sunt perpendiculari pe acelaşi plan (ABC) şi au acelaşi sens rezultă că
− 1 −−→ −−→
n−→
D = 2 BA × BC .
Analog, demonstrăm că

− 1 −−→ −−→
n−→
A = 2 BC × BD ,
− 1 −−→ −−−→
n−→
B = 2 AC × AD ,
− 1− −−→ −−→
n−→
C = 2 AD × AB .
Din proprietăţile produsului vectorial a doi vectori rezultă

−
n−→ + −→ = 1 −
−
n
−→ −−→ 1 −−→ −−→ 1 −−→ −−→ −−→ −−→
BC × BD + BA × BC = BC × BD − BC × BA =.
A D 2 2 2

−−→ −−→ −−→
1 1 −−→ −
−−→
= BC × BD − BA = 2 BC × AD ,
2

−
−→ −
−
→ 1−
−−→ −−→ 1 −−→ −−−→ 1 −−−→ −−→ −−−→ −−→
nC + nB = 2 AD × AB + 2 AC × AD = 2 AD × AB − AD × AC = .

1 −−−→ −−→ −−→ 1 −−−→ −−→ 1 −−→ −−−→
= 2 AD × AB − AC = 2 AD × BC = − 2 BC × AD ,
deci
− −−→ −−−→ 1 −−→ −−−→ → −
n−→ −−→ −−→ −−→
A + nB + nC + nD =
1
2 BC × AD − 2 BC × AD = 0 .
71
→− −
Problema 4.0.12 Fie →
−
a , b ,→
c ∈ R3 . Să se arate că
→
− →− − →
2
a ·→−
a →
−a ·b → a · −c
→− →− → − − → →− − →
− − → − → − →
− −
a × b , b ×→
c , −c × →
−
a = → −
a , b ,→
c = b ·→ a b · b b ·→ c .
→
−c · →
− →−
a →
−c · b →
−c · →
−c
Soluţie. Conform definiţiei produsului mixt avem

→
− →− − → → − − →
− →
→−
a × b , b ×→ a = →
c , −c × →
− a × b · b ×→
− c × −c × →
−
a ,
Reamintim că dacă →

−
u,→
−
v şi →
−
w sunt vectori liberi din V3 , atunci
→
−
u × (→
−
v ×→
−
w ) = (→
−
u ·→
−
w )· →
−
v − (→
−
u ·→
−
v )· →
−
w,
deci pentru
→
− →− − →
u = b ×→
c, −
v =→
−c , →
−
w =→
−
a
obţinem →
− → →
− → →
− →
− →− →
− − →
− →
−
b × c × c × a = b × c · a · c − b × c · c ·→
− →
− −
a.
Dar → − → −
− → −c · → −c , − −c = 0 ⇒ →
b × −c · →
−c = → b ×→
−c = → b ,→ b ×→
−c · →
−c · →
−
a =0
deci → →
− → − →
b × c × c × a = b × c · a ·→
− →− →
− − →
− −c .
Atunci
→
− →− → − →− →
− →
− →
− →− →
− → −

→− →
−
a ×b,b × c,c × a = a ×b · b × c × c × a =
→− →
− → →− → →
− →
→− − →− →
− →−
= a ×b · b ×c ·a ·c = a ×b ·c · b ×c ·a = − − →
−
→− → →− → →− → →− →
→− →− − − →
−
= c · a × b · a · b × c = c,a,b · a,b,c = →− − −
− − →
→ − − → →− − → →− − → →− − 2
= →−c , →
−
a,b · →a , b ,→
c = −
a , b ,→
c · −
a , b ,→
c = −
a , b ,→
c .
Dacă →− −
→
−
a = ax , ay , az , b = bx , by , bz , →
c = cx , cy , cz ,
atunci
→ 2 → → ax ay az ax ay az
→
− − → − →
− − → − →
− − → −
a , b , c = a , b , c · a , b , c = bx by bz · bx by bz =
cx cy cz cx cy cz
ax ay az ax bx cx
= b x b y b z · ay by cy =
cx cy cz az bz cz
72
ax ·ax + a y ·ay + a z ·az ax ·bx + a y ·by + a z ·bz ax ·cx + a y ·cy + a z ·cz
= bx ·ax + b y ·ay + b z ·az bx ·bx + b y ·by + b z ·bz bx ·cx + b y ·cy + b z ·cz =
cx ·ax + c y ·ay + c z ·az cx ·bx + c y · b y + c z ·bz cx ·cx + c y ·cy + c z ·cz
→
− →− − →
a ·→−
a →
−
a ·b →a · −c
→
− − → − → − →
− −
= b ·→ a b · b b ·→ c .
→
−c · →
− →
− →− →
− →−
a c ·b c ·c

Problema 4.0.13 Fie a, b, c ∈ R3 , A = aij ∈ M3 (R) şi definim vectorii
i,j=1,3
u = a11 · a + a12 · b + a13 · c,
v = a21 · a + a22 · b + a23 · c,

w = a31 · a + a32 · b + a33 · c,
Să se arate că
(u, v, w) = det A · a, b, c ,
Soluţie. Dacă
a = ax , ay , az , b = bx , by , bz , c = cx , cy , cz ,
atunci
u = a11 ax + a12 bx + a13 cx , a11 ay + a12 by + a13 cy , a11 az + a12 bz + a13 cz ,

v = a21 ax + a22 bx + a23 cx , a21 ay + a22 by + a23 cy , a21 az + a22 bz + a23 cz ,

w = a31 ax + a32 bx + a33 cx , a31 ay + a32 by + a33 cy , a31 az + a32 bz + a33 cz .
Avem   
 a11 a12 a13   ax ay az 
  b b b 
det A · a, b, c =  a21 a22 a23   x y z  =
  
a31 a32 a33 cx cy cz
 
 a11 ax + a12 bx + a13 cx a11 ay + a12 by + a13 cy a11 az + a12 bz + a13 cz 
 
=  a21 ax + a22 bx + a23 cx a21 ay + a22 by + a23 cy a21 az + a22 bz + a23 cz  = (u, v, w) .


a31 ax + a32 bx + a33 cx a31 ay + a32 by + a33 cy a31 az + a32 bz + a33 cz
73
74
Capitolul 5
GEOMETRIE ANALITICă ÎN E3
Problema 5.0.1 Să se scrie ecuaţia planului care conţine punctul M (1, 2, 3) şi este paralel cu planul
(α) : 3x − 5y + 2z − 1 = 0.
Soluţie.
−
→
Reamintim că planul (γ) care trece prin punctul A (x0 , y0 , z0 ) şi are normala N (p, q, r) are ecuaţia
(γ) : p (x − x0 ) + q (y − y0 ) + r (z − z0 ) = 0.
−
→
Fie (β) planul căutat. Normala la planul (α) este N (3, −5, 2).
−
→
N
(α)
(β) · M (1, 2, 3)
−
→ −
→
Deoarece (β) || (α) şi N ⊥ (α) rezultă
 că N ⊥ (β),  deci (β) este planul ce trece prin
   
  −
→  
M  1 , 2 , 3  şi are normala N  3 , −5 , 2 . Atunci
|{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z}
x0 y0 z0 p q r
(β) : 3 (x − 1) − 5 (y − 2) + 2 (z − 3) = 0 =⇒ (β) : 3x − 5y + 2z + 1 = 0.
Problema 5.0.2 Ştiind că M (3, 4, 2) este proiecţia originii O (0, 0, 0) pe planul (α), scrieţi ecuaţia acestui
plan.
Soluţie. Deoarece M este proiecţia originii O pe planul (α) rezultă că vectorul
−−−→
OM = (xM − xO , yM − yO , zM − zO ) = (3, 4, 2)
75
este vector normal al planului (α) şi M ∈ (α).
z M
O
y
x
(α)
Ecuaţia planului determinat de un vector normal →

−
n = (p, q, r) şi un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) dat este
(α) : p(x − x0 ) + q(y − y0 ) + r(z − z0 ) = 0,
Înlocuind obţinem
(α) : 3 (x − 3) + 4 (y − 4) + 2 (z − 2) = 0
(α) : 3x − 9 + 4y − 16 + 2z − 4 = 0 =⇒ (α) : 3x + 4y + 2z − 29 = 0.
Problema 5.0.3 Să se scrie ecuaţia planului determinat de punctele A (1, 2, −1), B (2, 0, 1) şi C (2, 3, 4).
Soluţie. Ecuaţia planului (α) determinat de punctele M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 , y2 , z2 ) şi M3 (x3 , y3 , z3 ) este
 
 x y z 1 
 
 x y z 1 
(α) : det  1 1 1  = 0.
 x2 y 2 z 2 1 
 
x3 y3 z3 1
Atunci pentru
     
     
     
A  1 , 2 , −1  , B  2 , 0 , 1  şi C  2 , 3 , 4 
    
|{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z}
x1 y1 z1 x2 y2 z2 x3 y3 z3
avem  
 x y z 1 
 
1 2 −1 1 
(α) : det   = 0.
 2 0 1 1 
 
2 3 4 1
· A (1, 2, −1)
· C (2, 3, 4)
· B (2, 0, 1)
(α)
76
Avem
  l −l  
 x y z 1  l21 −l33  x − 2 y z−1 0 
 1 
2 −1 1  l4 −l3

 −1 2 −2

0  dezvoltăm după ultima coloană
det   = det   =
 2 0 1 1    2
 0 1 1 
  
2 3 4 1 0 3 3 0
x−2 y z−1
= (−1)3+4 −1 2 −2 = − (12x + 3y − 3z − 21)
0 3 3
deci ecuaţia planului (α) este
(α) : − (12x + 3y − 3z − 21) = 0 ⇒
(α) : 12x + 3y − 3z − 21 = 0.
Problema 5.0.4 Să se scrie ecuaţia planului determinat de punctul A (1, 0, 2) şi este paralel cu direcţiile
→
− →−
a (1, 0, 2) şi b (−1, 2, 3).
Soluţie. Ecuaţia planului (α) determinat de punctul M0 ( x 0 , y 0 , z 0 ) şi paralel cu direcţiile →

−
a (a x , a y , a z )
→−
şi b (b x , b y , b z ) este
 
 x − x 0 y − y 0 z − z 0 
 
(α) : det  a x ay a z  = 0.
 b b b 
x y z
→
−
a
→
−
b
· A (1, 2, −1)
(α)
Atunci pentru
     
   
 →
 
  →
−   − 



A  1 , 0 , 2  a  1 , 0 , 2  şi b  1 , 2 , 3 
 
|{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z}
 
x0 y0 z0 ax ay az bx by bz
avem  
 x − 1 y − 0 z − 2 
 
(α) : det  1 0 2  = 0 ⇒ (α) : 2z − y − 4x = 0.
 
1 2 3
77
Problema 5.0.5 Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin punctele
M1 (1, 2, 1) şi M2 (2, 3, 4)
şi este perpendicular pe planul α : 2x + 3y + z = 0.
Soluţie. Reamintim că ecuaţia planului (γ) trece prin M0 ( x 0 , y 0 , z 0 ) şi este paralel cu direcţiile
→
− →−
a (a , a , a ) şi b (b , b , b ) este
x y z x y z
 
 x − x 0 y − y 0 z − z 0 
 
det  a x ay a z  = 0.
 b by bz 
x
−−→
N1 d
−
→
N
•M2 (1, 2, −1)
(α) −−−−−−→
M1 (1, 2, −1) • M1 M2
(β)
−
→
Vectorul N (2, 3, 1) este vectorul normal al planului (α). Fie (β) planul căutat. Deoarece (β) ⊥ (α)
−−→ −−→ −
→ −−→ − →
rezultă că (β) conţine un vector N1 perpendicular pe (α). Atunci N1 ⊥ (α) şi N ⊥ (α), deci N1 || N şi
−−→ −−−−−−→
N1 || (β). În plus, pentru M1 (1, 2, 1),M2 (2, 3, 4) ∈ (β) avem M1 M2 || (β), unde
−−−−−−→
M1 M2 = (2 − 1)i + (3 − 2)j + (4 − 1)k = i + j + 3k = (1, 1, 3).
 
 
 
Prin urmare, planul (β) trece prin M1  1 , 2 , 1  şi este paralel cu direcţiile
|{z} |{z} |{z}
x0 y0 z0
−
→ −−−−−−→
N ( 2 , 3 , 1 ) şi M1 M2 ( 1 , 1 , 3 ), deci
|{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z}
ax ay az bx by bz
x−1 y −2 z−1
(β) : 2 3 1 =0
1 1 3
3 1 2 1 2 3
(β) : (x − 1) − (y − 2) + (z − 1) =0
1 3 1 3 1 1
(β) : 8(x − 1) − 5(y − 2) − (z − 1) = 0.
(β) : 8x − 5y − z + 3 = 0.
78
Problema 5.0.6 Să se scrie ecuaţia planului (γ) ce trece prin M0 (1, 2, 1) şi este perpendicular pe planele
(α) : 3x − 2y + 1 = 0 şi (β) : 2x + z − 3 = 0
Soluţie.
−
v→
1 −
−−→ v→
2
N1 −−→
N2
• (β)
(α)
M (1, 2, 1)
(γ)
−−→ −−→
Vectorul N1 (3, −2, 0) este vectorul normal al planului (α) şi N2 (2, 0, 1) este vectorul normal al pla-
nului (β). Fie (γ) planul căutat. Deoarece (γ) ⊥ (α) rezultă că (γ) conţine un vector −v→
1 perpendicular pe
−−→ −→ −−→ −
→ −−→
(α). Atunci N1 ⊥ (α) şi v1 ⊥ (α), deci N1 || v1 şi N1 || (β). Analog, din (γ) ⊥ (α) rezultă că (γ) conţine un
−−→ −−→ −−→ −−→
vector −v→ −
→
2 perpendicular pe (β), deci N2 ⊥ (β) şi v2 ⊥ (β), deci N2 || v21 şi N2 || (γ). Prin urmare, planul
−−→ −−→
(γ) trece prin M0 (1, 2, 1) şi este paralel cu direcţiile vectorilor N1 şi N2 , deci
x−1 y −2 z−1
(γ) : 3 −2 0 =0
2 0 1
−2 0 3 0 3 −2
(γ) : (x − 1) − (y − 2) + (z − 1) =0
0 1 2 1 2 0
(γ) : (x − 1)(−2) − (y − 2)3 + (z − 1)4 = 0
(γ) : −2x + 2 − 3y + 6 + 4z − 4 = 0
(γ) : −2x − 3y + 4z + 4 = 0.
Problema 5.0.7 Să se determine ecuaţiile canonice şi prametrice ale dreptei d ce trece prin punctele A (1, 0, 2)
şi B (2, −4, 2).
Soluţie. Deoarece zA = zB = 2 rezultă că ecuaţia canonică a dreptei d este

( ( (
z = zA z = 2 z = 2
x−x A y−y A ⇒ x−1 y−0 ⇒ .
x B −x A = y B −y A 2−1 = −4−0
−4 ( x − 1) = y
În plus, dacă notăm x = t din relaţia precedentă rezultă ecuaţia prametrică



 x = t

d : y = −4t + 4 , t ∈ R .

z = + 2
79
Problema 5.0.8 Să se determine ecuaţia planului (α) ce trece prin punctul P (−1, 1, 2) şi este perpendicular
pe dreapta PQ, unde Q (1, 2, 3).
Soluţie. Dreapta PQ are ecuaţia

x − xP y − yP z − zP
= = ⇒
xQ − xP yQ − yP zQ − zP
x − (−1) y − 1 z − 2 x+1 y −1 z−2

= = ⇒ = = ,
1 − (−1) 2 − 1 3 − 2 2 1 1
Q (2, −4, 2)
−−→
PQ
•P (−1, 1, 2)
(α)
deci →−
v = (2, 1, 1) este vector director al dreptei PQ. Cum PQ⊥ (α) rezultă că →
−
v este normal la planul
(α), deci (α) este determinat de punctul
 
 
 
P  −1 , 1 , 2 

|{z} |{z} |{z}
xP yP zP
şi normala
 
 
→
− 
v =  2 , 1 , 1  .


|{z} |{z} |{z}
p q r
Atunci
(α) : p (x − xP ) − q (y − yP ) + r (z − zP ) = 0
(α) : 2 (x − (−1)) + (y − 1) + (z − 2) = 0
(β) : 2x + y + z − 1 = 0.
Problema 5.0.9 Fie dreapta

(
x − y − 3z + 2 = 0
d: .
2x − y + 2z − 3 = 0
Determinaţi direcţia dreptei, alegeţi un punct de pe dreaptă şi scrieţi ecuaţiile carteziene ale dreptei.
80
Soluţie. Dreapta este dată ca intersecţie a două plane, pentru a găsi ecuaţiile parametrice, rezolvăm
parametric sistemul dat. Acesta are matricea
!
1 −1 −3
A=
2 −1 2
şi matricea extinsă !

1 −1 −3 −2
A= .
2 −1 2 3
Deoarece
1 −1
∆1 = = 1 , 0 ⇒ rang (A) = 2,
2 −1

atunci şi rang A = 2, iar sistemul este simplu nedeterminat. Dacă notăm z = t, t ∈ R, sistemul devine
(
x − y = 3t − 2
d: , t ∈ R.
2x − y = − 2t + 3
Prin scăderea ecuaţiilor obţinem
x = −5t + 5 =⇒ y = −8t + 7
adică 


 x = − 5t + 5

d :
 y = − 8t + 7 , t ∈ R,

z = t
ceea ce reprezintă ecuaţiile parametrice. Din ecuaţiile parametrice determinăm vectorul director
(coeficienţii lui t) →
−
v = (−5, −8, 1) şi determinăm un punct D (5, 7, 0) (cu coordonatele formate din ter-
menii liberi pentru t = 1) al dreptei d. Cunoscând aceste elemente putem scrie ecuaţiile carteziene ale
dreptei
x−5 y −7 z
d: = = .
−5 −8 1
Problema 5.0.10 Să se determine direcţia dreptei

(
x + y − z + 5 = 0
d1 : ,
2x − 2y − 6 = 0
şi să se studieze dacă este paralelă cu dreapta
x−3 y +2 z
d′ : = =
1 1 2
Soluţie. Dreapta d este dată ca intersecţie de două plane ceea ce ı̂nseamnă că se află şi ı̂n primul plan
şi ı̂n al doilea plan. Acest fapt ne dă informaţia că vectorul director al dreptei d este perpendicular pe
vectorii normali ai planelor date şi putem lua pe post de vector director produsul vectorial al acestora.
81
Vectorul normal planului
x+y −z+5 = 0
este −
n→
1 = (1, 1, −1), iar vectorul normal planului
2x − 2y − 6 = 0
este −
n→ →− −→ −→
2 = (2, −2, 0), deci vectorul director al dreptei va fi v = n1 × n2 ,, adică
i j k →− 1 −1 → − 1 −1 → − 1 1 →
− →
− →−
v = 1 1 −1 = i · − j · +k · = −2 i − 2 j − 4 k
−2 0 2 0 2 −2
2 −2 0
Prin urmare, →
−
v = (−2, −2, −4).
Vectorul director al dreptei
x−3 y +2 z
d′ : = =
1 1 2
→
−
este v ′ = (1, 1, 2). Deoarece v = −2v ′ , adică coordonatele lor sunt proporţionale
1 1 2
= = ,
−2 −2 −4
rezultă că vectorii sunt coliniari, deci dreptele d şi d ′ sunt paralele.
Problema 5.0.11 Să se determine ecuaţiile canonice şi ecuaţiile parametrice ale dreptei care trece prin punc-
tul A (2, 3, 1) şi este paralelă cu vectorul →
−
v = (3, −7, 4).
Soluţie. Metoda1. Ecuaţiile

canonice ale dreptei→ care trece prin punctul A (xA , yA , zA ) şi este paralelă
→
− −
cu vectorul v = vx , vy , vz ( parametrii vectorului v sunt toţi nenuli) sunt
x − xA y − yA z − zA
= = ,
vx vy vz
deci avem
x−2 y −3 z−1
= = .
3 −7 4
Pentru a determina ecuaţiile parametrice, vom considera egalităţile
x−2 y −3 z−1
= = = t, t ∈ R,
3 −7 4
de unde rezultă  x−2 


 3 = t 

 x = 3t + 2
 y−3 

 −7 = t, t∈R⇔
y = − 7t + 3 , t ∈ R.

 z−1 
4 = t  z = 4t + 1
Metoda 2.Ecuaţiile parametrice ale dreptei care trece prin punctul A (xA , yA , zA ) şi este paralelă cu
vectorul →
−
v = vx , vy , vz sunt



 x = v x · t + xA


 y = vy · t + yA , t ∈ R,

z = v · t + z
z A
82
deci ı̂n ipotezele problemei, A (2, 3, 1) şi →
−
v = (3, −7, 4), obţinem



 x = 3t + 2


 y = − 7t + 3 , t ∈ R.

z = 4t + 1
Problema 5.0.12 Să se determine ecuaţiile canonice şi prametrice ale dreptei d ce trece prin punctul
A (1, 0, 2) şi este paralelă cu dreapta de intersecţie a planelor
(α) : 3x + 2y + z − 5 = 0
(β) : x + y − z + 3 = 0
Soluţie. Pentru a determina ecuaţiile parametrice ale dreaptei d1 , dată ca intersecţie a planelor (α) şi
(β), rezolvăm parametric sistemul
(
3x + 2y + z − 5 = 0
d1 : .
x + y − z + 3 = 0
Matricea asociată sistemului este !

1 −1 −3
A=
2 −1 2
şi deoarece
1 −1
∆1 = = 1 , 0,
2 −1
rezultă că sistemul este compatibil nedeterminat cu necunoscutele principale x şi y, iar z este necunos-
cuta secundară. Atunci sistemul devine
( (
3x + 2y = − z + 5 3x + 2y = − z + 5
⇒
x + y = z − 3 |·2 2x + 2y = 2z − 6

x = −3z + 11
y = −x + z − 3 = 3z − 11 + z − 3 = 4z − 14
adică 


 x = −3 t + 11

d1 : 
 y = 4 z − 14 , t ∈ R,

z = t
ceea ce reprezintă ecuaţiile parametrice. Din ecuaţiile parametrice determinăm vectorul director al
dreptei d1 (coeficienţii lui t) →
−
v = (−3, 4, 1).
83
d1 d
−
v→
1
(α)
•A (1, 0, 2)
(β)
 Deoarece d1 ||d rezultă

 că →
−
v este vector director
 şi pentru dreapta
 d, deci dreapta d trece prin
   
  →−  
A  1 , 0 , 2  şi are vectorul director v =  −3 , 4 , 1 . Atunci ecuaţiile canonice sunt
|{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z}
xA yA zA p q r
d: = = ⇒
p q r
x−1 y −0 z−2
d: = = ,
−3 4 1
iar ecuaţiile parametrice sunt
 


 x = p t + x A 

 x = −3 t + 1
 
d :
y = q t + y A , t ∈ R, ⇒ d : 
 y = 4 t , t ∈ R.

z = r t + z A 
z = t + 2
Problema 5.0.13 Să se găsească proiecţia punctului A (2, 1, 1) pe planul
(α) : x + y + 3z + 5 = 0.
Care este distanţa de la A la (α).
Soluţie.
•A (2, 1, 1)
−−→
N1
•A′
(α)
Fie d dreapta perpendiculară pe planul (α) ce trece prin punctul A. Vectorul normal planului (α)
−
→ −
→ −
→
este N = (1, 1, 3) şi cum d este paralelă cu dreapta suport a normalei N , rezultă că N este vector
director pentru d. Atunci ecuaţia dreptei d este
x−2 y −1 z−1
= = .
1 1 3
84
Intersectând această dreaptă cu planul, obţinem un punct A′ care este proiecţia lui A pe planul (α).
Dacă
x−2 y −1 z−1
= = = t, t ∈ R,
1 1 3
obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei d



 x = t + 2

d: y = t + 1 , t∈R

 z = 3t + 1
şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia planului (α) rezultă:
(t + 2) + (t + 1) + 3(3t + 1) + 5 = 0 ⇔ 11t + 11 = 0 ⇔ t = −1.

′
Revenind la ecuaţiile parametrice găsim coordonatele proiecţiei A (1, 0, −2).
′
Deoarece A este proiecţia punctului A (2, 1, 1) pe planul (α) rezultă că
−−−→′ q
d (A, (α)) = AA = (xA′ − xA )2 + (yA′ − yA )2 + (zA′ − zA )2 =
q √
= (1 − 2)2 + (0 − 1)2 + (−2 − 1)2 = 11.
O altă metodă de a afla d (A, (α)) este prin formula
A x0 + B y0 + C z0 + D | 2+1+3+D | 11 √
d(M0 , (P)) = √ = √ =√ = 11,
A2 + B2 + C 2 22 + 12 + 32 11
unde A, B, C şi D se obţin din ecuaţia planului (α) astfel
(α) : 1 · x + 1 · y + 3 · z + 5 = 0.
|{z} |{z} |{z} |{z}
A B C D
Problema 5.0.14 Aflaţi distanţa de la punctul A (3, −1, 2) la dreapta

(
2x − y + z − 4 = 0
d:
x + y − z + 1 = 0
şi simetricul punctului A faţă de dreapta d.
Soluţie. Observaţie. Reamintim că mijlocul M unui segment AB, unde
A (xa , ya , za ) şi B (xb , yb , zb ) ,
este
xa + xb ya + yb za + zb
M , , ,
2 2 2
relaţie ce a fost folosită ı̂n problemă pentru aflarea simetricului.
85
d
A (2, 1, 1) M A′
• • •
→
−
v
Scriem ecuaţiile parametrice ale dreptei d (pentru a găsi vectorul director). Sistemul
(
2x − y + z − 4 = 0
(5.0.1)
x + y − z + 1 = 0
are matricea !
2 −1 1
A=
1 1 −1
şi cum
2 −1
∆1 = =3,0
1 1
rezultă că sistemul este simplu nedeterminat, adică x şi y sunt necunoscutele principale, iar z este
necunoscuta secundară. Sistemul devine
(
2x − y = − z + 4
d:
x + y = z − 1
şi prin adunarea ecuaţiilor obţinem
3x = 3 ⇒ x = 1 ⇒ y = −x + z − 1 = z − 2.
Atunci soluţiile sistemului sunt ecuaţiile parmetrice ale dreptei d, adică




 x = 0·t + 1

d :
 y = 1 · t − 2 , t ∈ R,

z = 1 · t + 0
deci vectorul director al dreptei d este →

−
v = (0, 1, 1). Fie M (x0 , y0 , z0 ) ∈ d astfel ı̂ncât AM⊥d. Această
relaţie are loc dacă şi numai dacă

−−−→ −
AM⊥→v ⇐⇒ AM , →
− v = 0.
Cum
−−−→
AM = (x0 − 3, y0 + 1, z0 − 2) ,

−−−→ →
AM , −
v = 0 · (x0 − 3) + 1 · (y0 + 1) + 1 · (z0 − 2) = y0 + z0 − 1. (5.0.2)
86
În plus, M ∈ d deci din relaţiile (5.0.1) şi (5.0.2) se obţine sistemul

 2x − y0 + z0 − 4 = 0
 0



 x0 + y0 − z0 + 1 = 0 .

 y0 + z0 − 1 = 0
Adunând primele două ecuaţii avem

3x0 − 3 = 0,
adică x0 = 1, şi ı̂nlocuind ı̂n ultimele două ecuaţii obţinem sistemul
(
y0 − z0 = − 2
,
y0 + z0 = 1
care are soluţia

1 3
y0 = − şi z0 = ,
2 2

adică M 1, − 21 , 32 . Vectorul determint de punctele A (3, −1, 2) şi M 1, − 12 , 23 este

−−−→ 1 1
AM = (xM − xA , yM − yA , zM − zA ) = −2, , − ,
2 2
deci distanţa de la A la d se calculează prin formula
2 2 √ √
r
−−−→ 2 1 1 18 3 2
AM = (−2) + + − = = .
2 2 2 2
Folosind faptul că M este mijlocul lui AA′ , unde A′ este simetricul lui A faţă de dreapta d, deter-
minăm coordonatele lui A′ (x1 , y1 , z1 ) din relaţiile
 x1 +xA  x1 +3 
 = xM  = 1  x = −1
2 2
 1

 
 

 y1 +yA  y1 −1 1
 2 = yM , ⇒  = −2 ⇒  y1 = 0
 z12+2
  
 z1 +zA = z
  3

z1 = 1
2 M 2 = 2
adică A′ (−1, 0, 1).
Problema 5.0.15 Să se determine ecuaţiile parametrice ale dreptei care trece prin punctul A (2, 3, 1) şi este
paralelă cu vectorul →
−
v = (3, −7, 4).
→
− carteziene ale dreptei care trece prin punctul A (xA , yA , zA ) şi este paralelă
Soluţie. Metoda1. Ecuaţiile
cu vectorul v = vx , vy , vz sunt
= = ,
vx vy vz
deci avem
x−2 y −3 z−1
= = .
3 −7 4
87
Pentru a determina ecuaţiile parametrice, vom considera egalităţile
x−2 y −3 z−1
= = = t, t ∈ R,
3 −7 4
de unde rezultă  x−2 


 3 = t 

 x = 3t + 2
 y−3 

 −7 = t , t ∈ R ⇔ 
y = − 7t + 3 , t ∈ R.

 z−1 
4 = t  z = 4t + 1
Metoda 2.Ecuaţiile parametrice ale dreptei care trece prin punctul A (xA , yA , zA ) şi este paralelă cu
vectorul →
−
v = vx , vy , vz sunt



 x = v x · t + xA


 y = vy · t + yA , t ∈ R,

z = v · t + z
z A
deci ı̂n ipotezele problemei obţinem




 x = 3t + 2


 y = − 7t + 3 , t ∈ R.

z = 4t + 1
Problema 5.0.16 Găsiţi un versor care este paralel cu dreapta




 x = 3t + 1

d : y = 4t − 2 , t ∈ R.

z = + 9
Soluţie. Din ecuaţiile parametrice ale dreptei




 x = 3·t + 1

d :
 y = 4 · t − 2 , t ∈ R.

z = 0 · t + 9
determinăm vectorul director al dreptei →

−
v = (3, 4, 0). Versorul care are aceeaşi direcţie cu v este deter-
minat prin formula
→
− →
− 1
−e = v = √
→ v
= (3, 4, 0) .
kvk 32 + 42 + 02 5
Prin urmare,
−e = 3 , 4 , 0 = 3 →
→ − 4→
i + j.
−
5 5 5 5
Observaţie. Deoarece relaţia de paralelism nu are legătură cu sensul rezulta că şi −e este un versor
care satisface relaţia cerută.
Problema 5.0.17 Verificaţi dacă următoarele perechi de drepte
88
 


 x = − t + 2 

 x = 7s − 1
 
1. d1 : 
y = 3t − 1 , t ∈ R şi d2 : 
y = − 3s + 8 , s ∈ R;

z = 
t z = s + 3
 


 x = t + 2 

 x = s + 1
 
2. d1 : 
y = − 3t + 1 , t ∈ R şi d :
2 y = − s , s ∈ R,
 
z = t + 1 z = − 3s + 5
se intersectează sau nu. În caz afirmativ determinaţi intersecţia lor:
Soluţie. 1) Egalăm coordonatele din ecuaţiile dreptelor şi obţinem sistemul




 − t + 2 = 7s − 1


 3t − 1 = − 3s + 8

 t = s + 3



− t − 7s = − 3


 3t + 3s = 9

 t − s = 3



 t + 7s = 3


 t + s = 3.

t − s = 3
Dacă acest sistem are soluţie unică, dreptele se intersectează intr-un punct; dacă este compatibil
nedeterminat, ecuaţiile reprezintă aceeaşi dreaptă iar dacă sistemul este incompatibil, dreptele nu se
intersectează (sunt paralele sau necoplanare). Matricea sistemului este
 
1 7 
 
A = 1 1  ,
 
1 −1
iar  
1 7 3
 
A = 1 1 3
 
1 −1 3
este matricea extinsă. Determinăm rangul acestor matrici.
Deoarece
1 7
∆1 = = −6 , 0 ⇒ rang (A) = 2
1 1
şi
1 7 3
∆ = 1 1 3 = 0 ⇒ rang A = 2
1 −1 3
rezultă că
rang (A) = rang A
89
şi egal cu numărul de necunoscute, deci sistemul este compatibil unic determinat.
Alegem două ecuaţii şi rezolvăm sistemul astfel format. Avem
(
t + s = 3
t − s = 3
deci t = 3, s = 0.
Înlocuind t = 3 ı̂n ecuaţia dreptei d1 (sau s = 0 ı̂n ecuaţia dreptei d2 ) găsim coordonatele punctului
de intersecţie al celor două drepte prin rezolvarea sistemului

 x = −1
 A



 yA = 8 .

 zA = 3
Prin urmare, dreptele d1 şi d2 se intersectează ı̂n punctul A (−1, 8, 3). 2) Procedı̂nd ca la punctul 1)
obţinem sistemul 


 t + 2 = s + 1


− 3t + 1 = − s ⇔

 t + 1 = − 3s + 5



 t − s = − 1


3t − s = 1.

 t + 3s = 4
1 −1
 
A = 3 −1 ,
 
1 3
iar matricea extinsă este  
1 −1 −1
 
A = 3 −1 1  .
 
1 3 4
Deoarece
1 −1
∆1 = =2,0
3 −1
1 −1 −1 1 0 0
c2 +c1 2 4
∆ = 3 −1 1 = 3 2 4 = (−1)1+1 · 1 · = 10 − 16 = −6 , 0
c3 +c1 4 5
1 3 4 1 4 5
rezultă că
rang (A) = 2 , 3 = rang A ,
deci sistemul este incompatibil ceea ce implică faptul dreptele nu se intersectează.
Problema 5.0.18 Fie dreapta (

x − y − 3z + 2 = 0
d: .
2x − y + 2z − 3 = 0
Determinaţi direcţia dreptei, alegeţi un punct de pe dreaptă şi scrieţi ecuaţiile carteziene ale dreptei.
90
Soluţie. Dreapta este dată ca intersecţie a două plane, pentru a găsi ecuaţiile parametrice, rezolvăm
parametric sistemul dat. Acesta are matricea
!
1 −1 −3
A=
2 −1 2
şi matricea extinsă !

1 −1 −3 −2
A= .
2 −1 2 3
Deoarece
1 −1
∆1 = = 1 , 0 ⇒ rang (A) = 2,
2 −1

atunci şi rang A = 2, iar sistemul este simplu nedeterminat. Dacă notăm z = t, t ∈ R, sistemul devine
(
x − y = 3t − 2
d: , t ∈ R.
2x − y = − 2t + 3

x = −5t + 5
y = −8t + 7
adică 


 x = − 5t + 5

d :
 y = − 8t + 7 , t ∈ R,

z = t
ceea ce reprezintă ecuaţiile parametrice. Din ecuaţiile parametrice determinăm vectorul director
(coeficienţii lui t)
→
−
v = (−5, −8, 1)
şi determinăm un punct D (5, 7, 0) (cu coordonatele formate din termenii liberi) al dreptei d. Cunoscând
aceste elemente putem scrie ecuaţiile carteziene ale dreptei
x−5 y −7 z
d: = = .
−5 −8 1
Problema 5.0.19 Fie A un punct dat, M un punct variabil şi v un vector arbitrar ales. Arătaţi că ecuaţia
AM × v = 0
reprezintă o ecuaţia unei dreapte.
Soluţie. Considerăm A (x0 , y0 , z0 ) şi v = (l, m, n) fixaţi şi M (x, y, z) variabil. Atunci
AM = (x − x0 , y − y0 , z − z0 ) ,
91
→
− →
− →
−
−−−→ → i j k
AM × −
v = x − x0 y − y0 z − z0 =
l m n
→− y − y0 z − z0 →− x − x0 z − z 0 →
− x − x0 y − y0
= i · − j · +k · =
m n l n l m
= [n (y − y0 ) − m (z − z0 )] · i + [l (z − z0 ) − n (x − x0 )] · j + [m (x − x0 ) − l (y − y0 )] · k.
Deoarece
−−−→ → →−
AM × −
v = 0,
→− → − → −
egalăm coeficienţii vectorilor i , j şi k cu zero. Obţinem sistemul



 n (y − y0 ) − m (z − z0 ) = 0


 l (z − z0 ) − n (x − x0 ) = 0

m (x − x0 ) − l (y − y0 ) = 0



 n (y − y0 ) = m (z − z0 )


 l (z − z0 ) = n (x − x0 )

m (x − x0 ) = l (y − y0 )
 y−y0


 m = z−z
n
0
 z−z 0 x−x0

 n = l
 x−x
 0 y−y 0
l = m
x − x0 y − y0 z − z0
= = .
l m n
Ultima relaţie reprezintă ecuaţia dreptei care are direcţia dată de →
−
v = (l, m, n) şi trece prin punctul
A (x0 , y0 z0 ).
Problema 5.0.20 Determinaţi unghiul dintre dreptele d1 şi d2 , date prin ecuaţiile
(
x + 2y + z − 1 = 0
d1 :
x − 2y + z − 1 = 0
şi (
x − y − z − 1 = 0
d2 : .
x − y + 2z + 1 = 0
Soluţie. Determinăm ecuaţiile parametrice ale dreptei

(
x + 2y + z − 1 = 0
d1 : .
x − 2y + z − 1 = 0
Sistemul prin care este dată dreapta are matricea

!
1 2 1
A= ,
1 −2 1
92
unde
1 2
∆1 = = −4 , 0,
1 −2
deci deducem că sistemul este compatibil deoarece rangul matricei sistemului este 2 şi este egal cu
rangul matricei extinse care nu poate fi mai mare decât 2.
Notăm z = t, t ∈ R, şi sistemul se rescrie sub forma
(
x + 2y = − t + 1
d1 : , t ∈ R.
x − 2y = − t + 1
Prin adunarea ecuaţiilor obţinem

2x = −2t + 2,
de unde rezultă
x = −t + 1 şi y = 0.
Prin urmare, ecuaţiile parametrice ale dreptei d1 sunt



 x = − 1·t + 1

d1 : 
y = 0 · t + 0 , t ∈ R,

z = 1·t + 0
de unde puten determina vectorul director al dreptei d1 ,

−
v→
1 = (−1, 0, 1) .
Pentru (
x − y − z − 1 = 0
d2 :
x − y + 2z + 1 = 0
avem matricea sistemului !
1 −1 −1
A= .
1 −1 2
Deoarece
1 −1
∆1 = = 0,
1 −1
1 −1
∆2 = = 3 , 0,
1 2
rezultă că
rang (A) = 2 = rang A ,
deci sistemul este compatibil cu x şi z necunoscute principale şi notând
y = t, t ∈ R
se obţine sistemul (
x − z = t + 1
d2 : , t ∈ R.
x + 2z = t − 1
93
Scădem prima ecuaţie din cea de-a doua ecuaţie şi obţinem 3z = −2, deci
2 1
z = − şi x = t + .
3 3
Sistemul 


 x = 1 · t + 13

d2 : 
y = 1·t + 0 , t ∈ R
z = 0 · t − 2

3
reprezintă ecuaţiile parametrice ale dreptei d2 , din care determinăm vectorul director
−
v→
2 = (1, 1, 0) .
Unghiul dintre cele două drepte este egal cu unghiul dintre cei doi vectori directori, ce se poate
calcula prin formula −
→, −
v →
v
− 1 2
cos ∢ (d1 , d2 ) = cos ∢ v→ −
→
1 , v2 = − → .
v→1 · v2
−
Cum − √ √
v→ →
− −
→ −
→
1 , v2 = −1, v1 = 2, v2 = 2,
obţinem
1
cos ∢ (d1 , d2 ) = − ,
2
adică
2π
∢ (d1 , d2 ) =.
3
Atenţie unghiul ar trebui să fie ascuţit, adică să luăm complementarul.
Problema 5.0.21 Aflaţi distanţa de la punctul A (3, −1, 2) la dreapta

(
2x − y + z − 4 = 0
d:
x + y − z + 1 = 0
şi simetricul punctului A faţă de dreapta d.
Soluţie. Scriem ecuaţiile parametrice ale dreptei d ( pentru a găsi vectorul director). Dacă
z = t, t ∈ R,
sistemul devine (
2x − y = − t + 4
d: , t ∈ R.
x + y = t − 1
Prin adunarea ecuaţiilor obţinem
3x = 3,
deci x = 1, y = t − 2 şi 


 x = 0·t + 1

d :
 y = 1 · t − 2 , t ∈ R.

z = 1 · t + 0
94
Din ecuaţiile parametrice determinăm vectorul director → −
v = (0, 1, 1). Fie M (x0 , y0 , z0 ) ∈ d astfel ı̂ncât
AM⊥d. Această relaţie are loc dacă şi numai dacă

→
− −−−→ →
−
AM⊥ v ⇐⇒ AM , v = 0.
Cum
−−−→
AM = (x0 − 3, y0 + 1, z0 − 2) ,

−−−→ →
−
AM , v = 0 · (x0 − 3) + 1 · (y0 + 1) + 1 · (z0 − 2) = y0 + z0 − 1
şi M ∈ d se obţine sistemul 
 2x − y0 + z0 − 4 = 0
 0



 x0 + y0 − z0 + 1 = 0 .

 y0 + z0 − 1 = 0
Adunând primele două ecuaţii avem
3x0 − 3 = 0,
adică x0 = 1, şi ı̂nlocuind ı̂n ultimele două ecuaţii obţinem sistemul
(
y0 − z0 = − 2
,
y0 + z0 = 1
care are soluţia
1 3
y0 = − şi z0 = ,
2 2

adică M 1, − 21 , 32 . Deoarece

−−−→ 1 1
AM = −2, , − ,
2 2
distanţa de la A la d se calculează cprin formula
2 2 √ √
r
−−−→ 2 1 1 18 3 2
AM = (−2) + + − = = .
2 2 2 2
Folosind faptul că M este mijlocul lui AA′ , unde A′ este simetricul lui A faţă de dreapta d, deter-
minăm coordonatele lui A′ (xa , ya , za ) din relaţiile
 xa +3
 = 1
 ya2−1



 2 = − 12 ,

 za +2 3
2 = 2
adică A′ (−1, 0, 1).

Observaţie. Reamintim că mijlocul unui segment AB, unde
A (xa , ya , za ) şi B (xb , yb , zb ) ,
este
xa + xb ya + yb za + zb
M , , ,
2 2 2
relaţie ce a fost folosită ı̂n problemă pentru aflarea simetricului.
95
Problema 5.0.22 Aflaţi distanţa dintre dreptele d1 şi d2 , dacă
( (
x + y − z − 1 = 0 x + 2y − z − 2 = 0
1. d1 : şi d2 :
2x + y − z − 2 = 0 x + 2y + 2z + 4 = 0
x y−2 z−1 x−2 y z−2

2. d1 : 1 = 2 = 3 şi d2 : 1 = 2 = 3
Soluţie. 1) Pentru sistemul (

x + y − z − 1 = 0
d1 : ,
2x + y − z − 2 = 0
matricea sistemului este !
1 1 −1
A=
2 1 −1
şi
1 1
∆1 = = −1 , 0,
2 1
deci sistemul este compatibil nedeterminat cu x şi y necunoscute principale. Notam
z = t, t ∈ R
şi obţinem un nou sistem (

x + y = t + 1
, t ∈ R,
2x + y = t + 2
cu soluţiile
x = 1, y = t, z = t, t ∈ R,
adică 


 x = 0·t + 1

d1 : 
 y = 1 · t + 0 , t ∈ R,

z = 1 · t + 0
reprezintă ecuaţiile parametrice ale dreptei d1 , din care obţinem vectorul director −
v→
1 = (0, 1, 1).
Pentru sistemul determinat de
(
x + 2y − z − 2 = 0
d2 : ,
x + 2y + 2z + 4 = 0
matricea sistemului este !

1 2 −1
A=
1 2 2
şi
1 2
∆1 = = 0,
1 2
1 −1
∆2 = = 3 , 0,
1 2
96
deci sistemul este compatibil nedeterminat cu x şi z necunoscute principale. Notam
y = t, t ∈ R,
şi obţinem un nou sistem (
x − z = − 2t + 2
, t∈R
x + 2z = − 2t − 4
cu soluţiile
x = −2t, y = t, z = −2, t ∈ R.
Prin urmare, 


 x = − 2·t + 0

d2 : 
y = 1 · t + 0 , t ∈ R,

z = 0·t − 2
reprezintă ecuaţiile parametrice ale dreptei d2 din care determinăm vectorul director −
v→
2 = (−2, 1, 0).
−→ −
→
Vectorul perpendicular pe v1 şi v2 este
i j k → − 1 1 → − 0 1 → − 0 1
→
−
n =−
v→ × −
→=
1 v 2 0 1 1 = i · − j · +k · =
1 0 −2 0 −2 1
−2 1 0
→
− →
− →−
= − i − 2 i + 2 k = (−1, −2, 2) .
Perpendiculara comună a dreptelor date este intersecţia a două plane (α) şi (β) care conţin vectorii
−
→
v2 , −
→n , respectiv −
v→ →−
1, n.
Scriem ecuaţia planului (α) determinat de − v→ →−
2 , n şi un punct de pe dreapta d2 , determinat din
ecuaţiile parametrice dând lui t o valoare, pentru t = 0 găsim
M (0, 0, −2) ∈ d2 .
Astfel avem
x−0 y −0 z+2
(α) : −2 1 0 =0
−1 −2 2
(α) : 2x + 4y + 5z + 10 = 0.
Intersectând (α) cu d1 obţinem punctul de pe dreapta d1 care se află pe perpendiculara comună a
dreptelor date. Avem 


 2x + 4y + 5z = − 10
 = 1
x

 , t∈R


 y = t

 z = t

deci t = − 34 . Rezultă că A 1, − 34 , − 43 este un punct de pe perpendiculara comună a dreptelor, ce se află
pe d1 .
Procedăm ca mai sus: scriem ecuaţia planului (β) determinat de − v→ →−
1 , n şi un punct de pe dreapta d1 .
Din ecuaţiile parametrice pentru t = 0 găsim
N (1, 0, 0) ∈ d1 .
97
Avem
x−1 y −0 z−0
(β) : 0 1 1 =0
−1 −2 2
(β) : 4x − y + z − 4 = 0.
Intersectând (β) cu d2 obţinem punctul de pe dreapta d2 care se află pe perpendiculara comună a
dreptelor date. Rezolvând sistemul



4x − y + z = − 4
 = − 2t
x

 , t ∈ R,


 y = t

 z = − 2

obţinem t = − 32 , deci B 43 , − 32 , −2 este un punct de pe perpendiculara comună a dreptelor ce se află pe
d2 .
−−→
Distanţa dintre d1 şi d2 este AB , unde

−−→ 1 2
AB = , , −2 ,
3 3
deci r
2 2 2 r
−−→ 1 2 2 9
AB = + + − = =1
3 3 3 9
2) Vectorii
v1 = (1, 2, 3) şi v2 = (1, 2, 3)
sunt vectorii directori ai dreptelor d1 şi d2 . Deoarece aceştia sunt egali rezultă că dreptele d1 şi d2 sunt
paralele, iar ı̂n acest caz, a calcula distanţa dintre cele două drepte revine la a calcula distanţa de la
un punct al unei drepte la cealaltă dreaptă ( noi vom calcula distanţa de la un punct al dreptei d1 la
dreapta d2 ).
În ecuaţia dreptei d1 luăm x = 1, se obţine
1 y −2 z−1
= = ,
1 2 3
de unde rezultă
y = 4, z = 4
adică A (1, 4, 4) ∈ d1 .
Alegem două puncte de pe dreapta d2 , pentru x = 1 avem
1 y z−2
− = =
1 2 3
relaţie din care găsim
y = −2, z = −1,
ceea ce ne spune că B (1, −2, −1) ∈ d2 .
98
Pentru x = 2 avem
y z−2
0= =
2 3
relaţie din care găsim
y = 0, z = 2,
deci C (2, 0, 2) ∈ d2 .
−−→ −−→ −−→
Calculăm BA × BC care reprezintă aria paralelogramului determinat de BA şi BC. Avem
−−→
BA = (0, 6, 5) , BC = (1, 2, 3)
deci
−−→ −−→ i j k 6 5 0 5 0 6
BA × BC = 0 6 5 = i −j +k =
2 3 1 3 1 2
1 2 3
= 8i + 5j − 6k.
Avem
−−→ −−→
q √ √
82 + 52 + (−6)2 = 125 = 5 5.
BA × BC =
√
Am determinat aria paralelogramului A = 5 5, dar aria se mai scrie şi
−−→
A = h · BC
unde √ √
−−→
BC = 12 + 22 + 32 = 14
deci obţinem √ √
5 5 5 70
h= √ = .
14 14
Această ı̂nălţime este chiar distanţa dintre cele două drepte.
Problema 5.0.23 Ecuaţiile de mişcare ale unui punct M (x, y, z) sunt



 x = − 4t + 3


 y = 3t + 5 , t ∈ R.

z = 12t − 2
Care este mărimea vitezei?
Soluţie. Vectorul viteză se obţine după formula
→
−
v = (ẋ (t) , ẏ (t) , ż (t)) = (−4, 3, 12)
unde
ẋ (t) , ẏ (t) , ż (t)
sunt derivatele coordonatelor in raport cu t. Mărimea vitezei este
→
−
q √
v = (−4)2 + 32 + 122 = 169 = 13.
99
Problema 5.0.24 Ecuaţiile de mişcare ale unui punct M (x, y, z) sunt



 x = − 2t + 5


 y = 2t − 3 , t ∈ R.

z = − t + 5
Care este distanţa parcursă de M ı̂ntre t1 = 0 şi t2 = 7?

Soluţie. Distanţa parcursă de un punct ı̂ntre două momente t1 şi t2 se calculează cu ajutorul formulei
Zt2 q
l= ẋ2 (t) + ẏ 2 (t) + ż 2 (t)dt.
t1
Deoarece
ẋ (t) = −2, ẏ (t) = 2, ż (t) = −1,
avem
Z7 q Z7
2 2 7
l= (−2) + 22 + (−1) dt = 3dt =3t = 21 .
0
0 0
Problema 5.0.25 Ştiind că M (3, 4, 2) este proiecţia originii O (0, 0, 0) pe planul (α), scrieţi ecuaţia acestui
plan.
−−−→ −
Soluţie. Metoda 1. Din ipoteză avem M = pr(α) O, deci OM⊥α şi OM = → n este vectorul normal la
planul α. Cum OM = (3, 4, 2) rezultă
(α) : 3x + 4y + 2z + d = 0,
unde constanta d se determină din condiţia ca
M (3, 4, 2) ∈ (α) .
Avem
3 · 3 + 4 · 4 + 2 · 2 + d = 0 ⇒ d = −29
deci
(α) : 3x + 4y + 2z − 29 = 0.
Metoda 2. Vectorul
−−−→
OM = (3, 4, 2)
este vector normal al planului (α) şi M ∈ (α). Ecuaţia planului determinat de un vector normal →
−
n =
(a, b, c) şi un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) dat este
(α) : a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c(z − z0 ) = 0,
Înlocuind obţinem
(α) : 3 (x − 3) + 4 (y − 4) + 2 (z − 2) = 0
(α) : 3x − 9 + 4y − 16 + 2z − 4 = 0
(α) : 3x + 4y + 2z − 29 = 0.
100
Problema 5.0.26 Să se scrie ecuaţia planului (γ) ce trece prin M0 (1, 2, 1) şi este perpendicular pe planele
(α) : 3x − 2y + 1 = 0 şi (β) : 2x + z − 3 = 0
Soluţie. Planul (γ) trece prin M0 (1, 2, 1) şi conţine vectorii normali ai planelor (α) şi (β), respectiv
−
n−→ −→
α = (3, −2, 0) şi nβ = (2, 0, 1).
Prin urmare,
x−1 y −2 z−1
(γ) : 3 −2 0 =0
2 0 1
−2 0 3 0 3 −2
(γ) : (x − 1) − (y − 2) + (z − 1) =0
0 1 2 1 2 0
(γ) : (x − 1)(−2) − (y − 2)3 + (z − 1)4 = 0
(γ) : −2x + 2 − 3y + 6 + 4z − 4 = 0
(γ) : −2x − 3y + 4z + 4 = 0.
Problema 5.0.27 Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin punctele
M1 (1, 2, 1) şi M2 (2, 3, 4)
şi este perpendicular pe planul

α : 2x + 3y + z = 0.
Soluţie. Planul căutat trebuie să conţină un vector normal planului α,
nα = (2, 3, 1).
Pentru a putea scrie ecuaţia planului este necesar să determinăm un vector şi un punct. În acest caz
−−−−−−→
pentru M1 (1, 2, 1) şi M1 M2 avem
−−−−−−→
M1 M2 = (2 − 1)i + (3 − 2)j + (4 − 1)k = i + j + 3k = (1, 1, 3)
deci
x−1 y −2 z−1
(β) : 2 3 1 =0
1 1 3
3 1 2 1 2 3
(β) : (x − 1) − (y − 2) + (z − 1) =0
1 3 1 3 1 1
(β) : 8(x − 1) − 5(y − 2) − (z − 1) = 0.
101
Problema 5.0.28 Să se determine parametrii λ şi µ astfel ı̂ncât planele
(α) : 2x − y + 3z − 1 = 0
(β) : x + 2y − z + µ = 0
(γ) : x + λy − 6z + 10 = 0.
1. să aibă un punct comun;
2. să aibă o dreaptă comună;
3. să se intersecteze după trei drepte distincte paralele.
Soluţie. 1) Trei plane au punct comun dacă sistemul format cu ecuaţiile planelor are soluţie unică.
Sistemul 


 2x − y + 3z = 1


 x + 2y − z = − µ

x + λy − 6z = − 10
are soluţie unică dacă şi numai dacă det A , 0 unde
 
2 −1 3 
 
A = 1 2 −1
 
1 λ −6
este matricea sistemului. Dar

2 −1 3 2 −1 0
c3 +c2 −c1
det A = 1 2 −1 = 1 2 0 = 5 (λ − 7)
1 λ −6 1 λ λ−7
deci det A , 0 dacă şi numai dacă
5(λ − 7) , 0 ⇔ λ − 7 , 0 ⇔ λ , 7.
2) Intersecţia planelor este o dreaptă dacă sistemul format cu ecuaţiile planelor este simplu nede-
terminat, adică
rang (A) = 2 = rang A ,
unde  
2 −1 3 
 
A = 1 2 −1
 
1 λ −6
şi  
2 −1 3 1 
 
A = 1 2 −1 −µ  .
 
1 λ −6 −10
Deoarece
2 −1
∆1 = = 5 , 0,
1 2
102
rezultă rang(A) ≥ 2, deci este necesar să impunem condiţia ca toţi minorii de ordin 3 să fie 0. Avem
2 −1 3
∆1 = 1 2 −1 = det A = 0,
1 λ −6
2 3 1
∆2 = 1 −1 −µ = det A = 0,
1 −6 −10
adică
λ − 7 = 0 ⇔ λ = 7.
45µ − 15 = 0 ⇔ µ = 3.
Verificăm dacă pentru λ = 7 şi µ = 3 ceilalţi minori de ordinul 3 sunt 0
2 −1 1
∆3 = 1 2 −3 = 0,
1 7 −10
−1 3 1
∆4 = 2 −1 −3 = 0.
7 −6 −10
Prin urmare, pentru λ = 7 şi µ = 3 avem

rang (A) = 2 = rang A
ceea ce ne spune că soluţia sistemului este o dreaptă.

3) Planele se intersectează după trei drepte distincte, ceea ce ne spune că sistemul format cu
ecuaţiile planelor nu are soluţii. Asta se ı̂ntâmplă când

rang (A) = 2 şi rang A = 3.

Din punctul 2) rezultă că rang A = 3 dacă şi numai dacă µ , 3, iar din punctul 1) rezultă rang (A) =
2 dacă şi numai λ = 7.
Problema 5.0.29 Să se găsească proiecţia punctului A (2, 1, 1) pe planul
x + y + 3z + 5 = 0.
Vectorul normal planului este → −
n = (1, 1, 3). Dreapta perpendiculară pe plan are vectorul director →
−
v =→
−
n,
deci ecuaţia perpendicularei care trece prin A (2, 1, 1)este
x−2 y −1 z−1
= = .
1 1 3
Intersectând această dreaptă cu planul, obţinem proiecţia lui A pe plan. Scriem ecuaţiile parametrice ale
dreptei:  x−2 


 1 = t 

 x = t + 2
 y−1 

 1 = t, t∈R ⇒   y = t + 1 , t∈R

 z−1 
3 = t  z = 3t + 1
103
Înlocuind ı̂n ecuaţia planului obţinem:
(t + 2) + (t + 1) + 3(3t + 1) + 5 = 0 ⇔ 11t + 11 = 0 ⇔ t = −1.

′
Revenind la ecuaţiile parametrice găsim coordonatele proiecţiei A (1, 0, −2).
Problema 5.0.30 Să se găsească ecuaţia unui plan care trece prin punctele
A (1, 0, −1) şi B (2, 1, 3)
şi este paralel cu vectorul →

−
v = (1, 1, −1).
Soluţie. Planul va fi paralel cu vectorii

−−→
AB = (1, 1, 4) şi →
−
v = (1, 1, −1)
şi trece prin A (1, 0, −1), deci are ecuaţia
x − 1 y − 0 z − (−1)
1 1 4 = 0.
1 1 −1
Dar
x − 1 y − 0 z − (−1)
1 1 4 = −5 (x − y − 1) ,
1 1 −1
deci ecuaţia planului este
x − y − 1 = 0.
Problema 5.0.31 Să se găsească un punct pe axa Oy situat la distanţe egale de planul
α : 3x − 4y + 25 = 0
şi de punctul M0 (4, 0, 3).
Soluţie. Metoda 1. Dacă M ∈ Oy, atunci

−−−−−→
MM0 = (4, −a, 3)
şi
−−−−−→
q √
MM0 = 42 + (−a)2 + 32 = a2 + 25.
Ecuaţia dreptei d perpendiculare pe planul (α) care trece prin M (0, a, 0) are vectorul director (v =
n = (3, −4, 0)), deci (x y−a
3 = −4
d: .
z = 0
104
Scriem ecuaţiile parametrice ale dreptei



 x = 3t


 y = − 4t + a ,

z = 0t + 0
şi le ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia planului (α) obţinem
3 · 3t − 4(−4t + a) + 25 = 0
9t + 16t − 4a + 25 = 0
25t = 4a − 25
4a − 25 4a
t= = − 1,
25 25
determinând astfel piciorul perpendicularei coborâte din M pe (α),

′ 12a 9a
M − 3, + 4, 0 .
25 25
Cum √
−−−−−→′
MM = a2 + 25
obţinem r r
2 2
−−−−−→′ 12a − 75 2 −16a + 100 2

12a 16a
MM = −3 + − +4 = + =
25 25 25 25
r
144a2 − 1800a + 5625 + 256a2 − 3200a + 10000
=
252
r
16a2 − 200a + 625
= .
25
−−−−−→ −−−−−→
Egalăm MM0 cu MM ′ şi ridicăm la pătrat. Avem:
16a2 − 200a + 625

= a2 + 25
25
16a2 − 200a + 625 = 25a2 + 625
−9a2 − 200a = 0
−a(9a + 200) = 0
deci
200
a = 0 sau a = − .
9
Astfel punctele care satisfac relaţiile cerute sunt:

200
M1 (0, 0, 0) şi M2 0, − ,0 .
9
105
Metoda 2. Pentru a calcula distanţa de la M (0, a, 0) la planul
(α) : 3x − 4y + 25 = 0
putem folosi şi formula
|3 · 0 − 4 · a + 25| |25 − 4a|
d(M, α) = q = .
2 2 2 5
3 + (−4) + 0
−−−−−→
Egalăm d(M, α) cu lungimea lui MM0 (adică MM0 ) şi obţinem
|25 − 4a| √ 2
= a + 25
5
(25 − 4a)2 16a2 − 200a + 625
= a2 + 25 ⇔ = a2 + 25
25 25
şi se continuă ca mai sus.
Problema 5.0.32 Să se găsească ecuaţia planului (α) care trece prin punctul M (1, −1, 4) şi este perpendi-
cular pe planele
(β) : 2x + y − z + 2 = 0 şi (γ) : x − y + 3z − 1 = 0.
Să se afle unghiul dintre planele (β) şi (γ).
Soluţie. Planul (α) este determinat de doi vectori, vectorii normali
−
n→ = (2, 1, −1) şi −
n−→ = (1, −1, 3)
β γ
ai planelor (β), respectiv (γ), şi de punctul M (1, −1, 4), deci
x − 1 y − (−1) z − 4
(α) : 2 1 −1 = 0.
1 −1 3
1 −1 2 −1 2 1
(α) : (x − 1) − (y + 1) + (z + 4) = 0.
−1 3 1 3 1 −1
(α) : 2x − 7y − 3z + 3 = 0.
Unghiul dintre planele (β) şi (γ) este unghiul dintre vectorii normali −
n→ −−→
β şi nγ , adică
−→ −−→
−→ −−→ nβ , nγ
cos ∢ nβ , nγ = −→ −−→ .
nβ nγ
Dar −→ −−→
nβ , nγ = 2 · 1 + 1 · (−1) + (−1) · 3 = −2
−
→
q √
nβ = 22 + 12 + (−1)2 = 6
−
−→
q √
nγ = 12 + (−1)2 + 32 = 11
deci → −−→ −2 −2
cos ∢ −
nβ , nγ = √ √ = √ .
6 · 11 66
106
Problema 5.0.33 Se dau dreptele
(
x + 4z + 1 = 0
d1 :
x − 4y + 9 = 0
(
y = 0
d2 : .
x + 2z + 4 = 0
Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune.
Soluţie. Perpendiculara comună a două drepte are direcţia dată de vectorul
n= −
v→ −
→
1 × v2 ,
unde − v→ −
→
1 şi v2 sunt vectorii directori ai dreptelor d1 şi d2 . Scriem ecuaţiile parametrice ale dreptelor d1
şi d2 , rezolvând sistemele prin care sunt date.
Pentru (
x + 4z + 1 = 0
d1 :
x − 4y + 9 = 0
avem ! !
1 0 4 1 0 4 −1
A1 = şi A1 = .
1 −4 0 1 −4 0 −9
Deoarece
1 0
∆1 = = −4 , 0
1 −4
rezultă
rang(A1 ) = 2 = rang A1
deci x, y sunt necunoscute principale, iar
z = t, t ∈ R
este necunoscută secundară (parametru). Din prima ecuaţie avem x = −4t − 1 şi ı̂nlocuind ı̂n cea de-a
doua găsim
−4t − 1 − 4y + 9 = 0
de unde obţinem y = −t + 2, adică



 x = − 4t − 1

d1 : 
 y = − t + 2 , t∈R.

z = t
Din ecuaţiile parametrice ale dreptei d1 determinăm −

v→
1 = (−4, − 1, 1) şi un punct M1 (−1, 2, 0) ∈ d1 .
Pentru sistemul (
y = 0
d2 : .
x + 2z + 4 = 0
avem ! !
0 1 0 0 1 0 0
A2 = şi A2 = .
1 0 2 1 0 2 −4
107
Deoarece
0 1
∆′ 1 = = −1 , 0
1 0
rezultă
rang (A2 ) = 2 = rang A2 ,
deci x, y sunt necunoscute principale, iar
z = t, t ∈ R
este necunoscută secundară (parametru). Din cea de-a doua ecuaţie avem x = −2t − 4, deci



 x = − 2t − 4

d2 : 
y = 0·t , t∈R.

z = t
Din sistemul precedent determinăm −

v→
2 = (−2, 0, 1) şi un punct M2 (−4, 0, 0) ∈ d2 . Prin urmare.
i j k
→
−
n =−
v→ × −
→=
1 v 2 −4 −1 1 =
−2 0 1
→− −1 1 → − −4 1 → − −4 −1 →
− →
− →
−
= i · − j · +k · = − i +2 j −2k
0 1 −2 1 −2 0
adică n = (−1, 2, −2).
Perpendiculara comună d, apare ca intersecţia a două plane, unul determinat de v1 , n şi M1 , celălalt
de v2 , n şi M2 . Scriem ecuaţiile celor două plane
x − (−1) y − 2 z − 0
∆= −4 −1 1 =0
−1 2 −2
şi
x − (−4) y − 0 z − 0
∆′ = −2 0 1 = 0.
−1 2 −2
Deoarece
x+1 y −2 z x+1 y −2 z
l3 +2l2 y −2 z
∆ = −4 −1 1 = −4 −1 1 = (−9) · (−1)3+1 · =
−1 1
−1 2 −2 −9 0 0
= −9 [(y − 2) · 1 − z · (−1)] = −9 (y − 2 + z)
x+4 y z
0 1 −2 1 −2 0
∆′ = −2 0 1 = (x + 4) · −y · +z· =
2 −2 −1 −2 −1 2
−1 2 −2
= (x + 4) · (−2) − y · 5 + z · (−4) = −2x − 5y − 4z − 8
108
rezultă că ecuaţiile căutate sunt
y +z−2 = 0
2x + 5 y + 4z + 8 = 0
Perpendiculara comună (
y + z − 2 = 0
d: .
2x + 5y + 4z + 8 = 0
este dreapta de intersecşie a planelor determinate anterior. Pentru a scrie ecuaţiile parametrice ale
dreptei d rezolvăm parametric sistemul
(
y + z − 2 = 0
.
2x + 5y + 4z + 8 = 0
Avem ! !
0 1 1 0 1 1 2
A= şi A = .
2 5 4 2 5 4 −8
Deoarece
0 1
= −2 , 0
2 5
rezultă
rang(A) = 2 = rang A
deci sistemul este compatibil simplu nedeterminat cu z = t, t ∈ R.
Deoarece y = −t + 2 rezultă
2x + 5 (−t + 2) + 4 + 8 = 0
deci x = 2t − 9. Prin urmare, ecuaţiile parametrice ale perpendicularei comune a dreptelor d1 şi d2 sunt
date prin sistemul  1
x = 2t − 9




y = − t + 2 , t ∈ R .
d1 : 

z = t
Problema 5.0.34 Să se scrie ecuaţiile planului ce trece prin dreapta de intersecţie a planelor
(α) : 3x + 2z − 5 = 0
(β) : 2x + y − 3z + 2 = 0,
şi are următoarea proprietate
1. trece prin punctul M0 (1, 2, 0):
2. este paralel cu axa Ox:
3. este perpendicular pe planul de ecuaţie

x − z − 5 = 0.
109
Soluţie. Pentru ı̂nceput determinăm ecuaţiile parametrice ale dreptei de intersecţie a planelor
(α) : 3x + 2z − 5 = 0
(β) : 2x + y − 3z + 2 = 0,
rezolvând parametric sistemul format din ecuaţiile planelor (α) şi (β). Avem
(
3x + 2y = 5
.
2x + y − 3z = − 2
Dacă notăm z = t, t ∈ R, sistemul devine

(
3x + 2y = 5
.
2x + y = 3t − 2
deci
x = −6t + 9 şi y = −9t + 16.
Prin urmare, 


 x = 6t − 9

d:  y = − 9t + 16 , t ∈ R ,

z = t
deci vectorul director al dreptei d este →−
v = (6, −9, 1).
−−−−−→
1) Alegem un punct M de pe dreapta d şi scriem ecuaţia planului determinat de →
−
v , MM0 şi M.
Acesta este chiar planul căutat de noi.
Pentru t = 2 avem
x = 3, y = −2 şi z = 2,
deci M (3, − 2, 2) şi
−−−−−→
MM0 = (−2, 4, − 2) .
Atunci ecuaţia planului căutat este
x − 3 y − (−2) z − 2
−2 4 −2 = 0
6 −9 1
4 −2 −2 −2 −2 4
(x − 3) · − (y + 2) · + (z − 2) · = 0
−9 1 6 1 6 −9
− 14 · (x − 3) − 10 · (y + 2) − 6 · (z − 2) = 0
7x + 5y + 3z − 17 = 0.
→−
2) Planul căutat este paralel cu vectorii →
−
v = (6, − 9, 1) şi i = (1, 0, 0) (vectorul director al dreptei
Ox) şi trece printr-un punct al dreptei d.
Dacă considerăm punctul M (3, −2, 2) determinat la punctul 1), atunci
x − 3 y − (−2) z − 2
6 −9 1 =0
1 0 0
110
y +2 z−2
1 · (−1)3+1 =0
−9 1
y + 9z − 16 = 0.
3) Din nou considerăm vectorul →
−
v = (6, −9, 1) şi punctul M (3, −2, 2). Pentru a avea un plan perpen-
dicular pe planul
x−y −5 = 0
al doilea vector va fi vectorul normal planului
x−y −5 = 0
adică →
−
n = (1, −1, 0). Avem
x−3 y +2 z−2
6 −9 1 = 0
1 −1 0
−9 1 6 1 6 −9
(x − 3) · − (y + 2) · + (z − 2) · = 0
−1 0 1 0 1 −1
1 · (x − 3) + 1 · (y + 2) + 3 · (z − 2) = 0
x + y + 3z − 7 = 0.
Problema 5.0.35 Să se arate că dreptele:
x−3 y −6 z−8
d1 : = =
4 1 2
x−6 y −4 z−2
d2 : = =
5 4 10
aparţin aceluiaşi plan. Să se găsească ecuaţia acestui plan.
Soluţie. Vectorii
−
v→ −
→
1 = (4, 1, 2) şi v2 = (5, 4, 10)
sunt directori ai dreptelor d1 şi d2 şi pentru că nu sunt proporţionali rezultă că d1 nu este paralelă cu
d2 .
Dacă se află ı̂n acelaşi plan, atunci ele se intersectează ı̂ntr-un punct M (x0 , y0 , z0 ). Determinăm acest
punct din ecuaţiile parametrice ale dreptelor.
Deoarece M ∈ d1 rezultă
x0 − 3 y0 − 6 z0 − 8
= = = t, t ∈ R
4 1 2
deci 
x0 = 4t + 3




 y0 = t + 6 , t ∈ R , (5.0.3)

 z0 = 2t + 8
111
Analog M ∈ d2 deci
x0 − 6 y0 − 4 z0 − 2
= = = s, s ∈ R
5 4 10
de unde rezultă 
 x = 5s + 6
 0



 y0 = 4s + 4 , s ∈ R . (5.0.4)

 z0 = 10s + 2
Din sistemele 5.0.3 şi 5.0.4 rezultă



4t + 3 = 5s + 6


 t + 6 = 4s + 4 , (5.0.5)

2t + 8 = 10s + 2
Din a doua ecuaţie a sistemului obţinem
t = 4s − 2
deci sistemul 5.0.5 devine (

4 (4s − 2) − 5s = 3
2 (4s − 2) − 10s = − 6
(
11s = 11
.
−2s = − 2
Prin urmare, s = 1, deci soluţia sistemului 5.0.5 este s = 1 şi t = 2.
Înlocuind t = 1 ı̂n sistemul 5.0.3 rezultă

 x = 11
 0



 y0 = 8 ,

 z0 = 12
adică dreptele se intersectează ı̂n punctul M (11, 8, 12), ceea ce ne spune că dreptele sunt coplanare,
iar planul va fi determinat de M, v1 şi v2 , adică are ecuaţia
x − 11 y − 8 z − 12
4 1 2 = 0
5 4 10
2 · (x − 11) − 30 · (y − 8) + 11 · (z − 12) = 0
2x − 30y + 11z + 86 = 0.
Problema 5.0.36 Să se scrie ecuaţia planului care trece prin dreapta de intersecţie a planelor
(P1 ) : 3x + 2y − 5 = 0
(P2 ) : 2y − z + 3 = 0
şi este echidistant faţă de punctele
M1 (1, 3, 0) şi M2 (1, 0, 3) .
112
Soluţie. Ecuaţia unui plan care trece prin dreapta de intersecţie a planelor (P1 ) şi (P2 ) este
(P) : 3x + 2y − 5 + α (2y − z + 3) = 0
(P) : 3x + (2 + 2α) y − αz + 3α − 5 = 0,
unde α ∈ R(constantă). Vectorul normal planului (P) este → −
n = (3, 2 + 2α, −α).
Formula distanţei de la un punct M (x0 , y0 , z0 ) la un plan
(α) : ax + by + cz + d = 0
este
ax0 + by0 + cz0 + d
d(M, (α)) = √ ,
a2 + b 2 + c 2
deci
|3 · 1 + (2 + 2α) · 3 − α · 0 + 3α − 5| |9α + 4|
d(M1 , P) = q =√
32 + (2 + 2α)2 + (−α)2 5α 2 + 8α + 13
|3 · 1 + (2 + 2α) · 0 − α · 3 + 3α − 5| |−2|
d(M2 , P) = q =√
32 + (2 + 2α)2 + (−α)2 5α 2 + 8α + 13
2
=√ .
5α 2 + 8α + 13
Din egalitatea
d (M1 , P) = d (M2 , P)
obţinem
|9α + 4| = 2 (5.0.6)
adică
9α + 4 = 2 sau 9α + 4 = −2.
n o
Prin urmare, soluţia ecuaţiei 5.0.6 este α ∈ − 92 , − 32 .
Pentru α = − 92 ecuaţia planului este

2 2 2
(P) : 3x + 2 + 2 · − ·y − − ·z+3· − −5 = 0 |·9
9 9 9
(P) : 27x + 14y + 2z − 51 = 0,

iar pentru α = − 32 avem

2 2 2
(P) : 3x + 2 + 2 · − ·y − − ·z+3· − −5 = 0
3 3 3
(P) : 9x + 2y + 2z − 21 = 0.
113
Problema 5.0.37 Pentru ce valori ale parametrilor λ şi µ dreapta



 x = 4t + 3

d :
y = − 4t + 1, t∈R ,

z = t − 3
aparţine planului
(α) : λx + 2y − 4z − µ = 0 ?
Soluţie. Dreapta d se află ı̂n planul (α) dacă orice punct al dreptei verifică ecuaţia planului adică:
λ · (4t + 3) + 2 · (−4t + 1) − 4(t − 3) − µ = 0, ∀t ∈ R
(4λ − 8 − 4) · t + 3λ + 2 + 12 − µ = 0, (∀) t ∈ R
4(λ − 3)t + 3λ − µ + 14 = 0, (∀) t ∈ R. (5.0.7)
Problema se poate rezolva ı̂n două moduri ı̂n două moduri:
I. Înlocuim pe t cu două valori (arbitrar alese), spre exemplu t = 0 şi t = 1, şi rezolvăm sistemul
format cu relaţiile obţinute: (
3λ − µ = − 14 (t = 0)
,
7λ − µ = − 2 (t = 1)
deci λ = 3 şi µ = 23.
II. Egalitatea 5.0.7 are loc pentru orice t ∈ R deci coeficienţii polinomului
4(λ − 3)t + 3λ − µ + 14
ı̂n necunoscuta t sunt nuli, adică avem sistemul

(
4λ − − 12 = 0
,
3λ − µ + 14 = 0
cu soluţia λ = 3 şi µ = 23.
Problema 5.0.38 Să se scrie ecuaţia unui plan care trece prin dreapta
(
x + y + z = 0
d1 : ,
2x − y + 3z = 0
şi este paralel cu dreapta

d2 : x = 2y = 3z.
Soluţie. Planul căutat va fi paralel cu vectorii directori ai dreptelor d1 şi d2 şi trece printr-un punct al
dreptei d1 .
Metoda I. Rezolvăm parametric (z = t, t ∈ R) sistemul prin care este dată dreapta d1 şi găsim
ecuaţiile parametrice ale acestei drepte din care determinăm vectorul director (coeficienţii lui t) şi
un punct (termenii liberi). La fel procedăm şi cu dreapta
(
x = 2y
d1 : .
x = 3z
114
Rezolvarea efectivă o lăsăm ı̂n seama cititorului.
Metoda II. Vectorii
−
n→ −→
1 = (1, 1, 1) şi n2 = (2, − 1, 3)
sunt vectorii normali ai planelor care au ca intersecţie d1 , adică

−
n→ −
→ −→ − →
1 ⊥ v1 şi n2 ⊥ v1 ,
unde v1 este vectorul director al dreptei d1 . Deoarece

−→ −→ −→ −→ −→ −→
n1 × n2 ⊥ n1 şi n1 × n2 ⊥ n2
considerăm vectorul
i j k
−
v→ = −
→× −→=
1 n 1 n 2 1 1 1 =
2 −1 3
→− 1 1 → − 1 1 → − 1 1 →
− → − →
−
= i · − j · +k · =4 i − j − 3k .
−1 3 2 3 2 −1
Se observă că O (0, 0, 0) aparţine ambelor plane, deci şi dreptei d1 . Pentru −
v→
2 , ı̂mpărţim relaţia prin
care este dată d2 cu 6 şi determinăm ecuaţiile carteziene
x y z
d2 : = = ,
6 3 2
deci −
v→
2 = (6, 3, 2).
Ecuaţia planului paralel cu
−
v→ −
→
1 = (4, − 1, −3) şi v2 = (6, 3, 2)
care trece prin O (0, 0, 0) este:

x−0 y −0 z−0
4 −1 −3 = 0
6 3 2
−1 −3 4 −3 4 −1
x· −y · +z· =0
3 2 6 2 6 3
7x − 26y + 18z = 0.
Problema 5.0.39 Să se găsească ecuaţia unui plan care trece prin origine şi prin perpendiculara coborâtă
din punctul A (1, −1, 0) pe dreapta
(
x = z + 3
d: .
y = − 2z − 3
115
Soluţie. Determinăm ecuaţiile parametrice ale dreptei pentru z = t, t ∈ R, deci avem sistemul



 x = t + 3

d :
y = − 2t − 3 , t ∈ R ,

z = t
şi găsim vectorul director al dreptei →

−
v = (1, −2, 1).
Scriem ecuaţia planului α perpendicular pe d, care trece prin A (1, −1, 0). Acesta are vectorul normal
n = v = (1, −2, 1) ,
deci
(α) : 1 · (x − 1) + (−2) · (y − (−1)) + 1 · (z − 0) = 0
(α) : x − 2y + z − 3 = 0.
Intersectăm planul (α) cu dreapta d pentru a afla proiecţia punctului A pe dreapta d. Avem
(t + 3) − 2 (−2t − 3) + t − 3 = 0
6t + 6 = 0
t = −1
deci proiecţia punctului A este punctul A′ (2, −1, −1).
Planul care trece prin O şi AA′ este determinat de trei puncte
O (0, 0, 0) , A (1, −1, 0) şi A′ (2, −1, −1)
şi are ecuaţia
x y z 1
0 0 0 1
= 0.
1 −1 0 1
2 −1 −1 1
Dar
x y z 1
x y z
0 0 0 1 2+4
= 1 · (−1) 1 −1 0 =
1 −1 0 1
2 −1 −1
2 −1 −1 1
−1 0 1 0 1 −1
=x −y +z = x + y + z,
−1 −1 2 −1 2 −1
deci ecuaţia planului căutat este
x + y + z = 0.
Problema 5.0.40 Să se afle coordonatele simetricelor punctului A (−1, 2, 0) faţă de planul
(α) : x + 2y − z + 1 = 0
şi faţă de dreapta
x+2 y +1 z−1
d: = = .
1 0 −1
116
Soluţie. Determinăm ecuaţia perpendicularei d ′ pe planul α care trece prin A (−1, 2, 0). Vectorul direc-
tor al acestei drepte este
→
−′ →
v =− n = (1, 2, −1),
deci
x+1 y −2 z
d′ : = = ,
1 2 −1
de unde obţinem ecuaţiile parametrice

x =

 t − 1
′ 
d :
 y = 2t + 2, t∈R .

z = − t
Intersectăm d ′ cu α,
d ′ ∩ α = A′′ ,

şi obţinem
(t − 1) + 2 (2t + 2) − (−t) + 1 = 0
6t + 4 = 0
2
t=− ,
3

adică A′′ − 53 , 32 , 32 . Considerăm simetricul lui A notat prin A′ (x′ , y ′ , z ′ ) şi coordonatele lui A′′ (ca mijloc
al segmentului AA′ ), sunt !
′ ′ ′
′′ x − 1 y + 2 z
A , , .
2 2 2
Avem
x′ − 1 5 10 7
= − ⇒ x′ − 1 = − ⇒ x′ = −
2 3 3 3
′
y +2 2 4 2
= ⇒ y′ + 2 = ⇒ y′ = −
2 3 3 3
z ′ 2 4
= ⇒ z′ = .
2 3 3

deci simetricul lui A faţă de planul α este A′ − 73 , − 32 , 43 .
Pentru a afla simetricul faţă de dreapta d, scriem ecuaţia planului care trece prin A şi este perpen-
dicular pe d, adică are vectorul normal
→
−
n =→
−
v = (1, 0, −1).
Avem
(β) : 1 · [x − (−1)] + 0 · (y − 2) + (−1) · (z − 0) = 0
(β) : x − z + 1 = 0
Intersectăm dreapta d cu (β) (ı̂nlocuind ecuaţiile parametrice ale dreptei ı̂n ecuaţia planului) şi
obţinem
x+2 y +1 z−1
d: = = =t
1 0 −1
117



 x = t − 2

d :
y = − 1, t∈R ,

z = − t + 1
şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia planului (β) avem
t − 2 − (−t + 1) + 1 = 0
2t − 2 = 0
t=1
Înlocuind t = 1 ı̂n ecuaţiile parametrice ale dreptei d găsim coordonatele proiecţiei punctului A pe
dreapta d, adică B′′ (−1, −1, 0).
Fie B′ (x′ , y ′ , z ′ ) simetricul lui A faţă de dreapta d. Atunci mijlocul lui AB′ este
′ ′ ′
!
′′ x − 1 y + 2 z
B , , ,
2 2 2
deci
x′ − 1
= −1 ⇒ x′ = −1
2
′
y +2
= −1 ⇒ y ′ = −4
2
z′
= 0 ⇒ z′ = 0
2
de unde rezultă B′ (−1, −4, 0).
Problema 5.0.41 Să se determine direcţia dreptei

(
x + y − z + 5 = 0
d1 : ,
2x − 2y − 6 = 0
şi să se studieze dacă este paralelă cu dreapta

x−3 y +2 z
d′ : = =
1 1 2
Soluţie. Dreapta d este dată ca intersecţie de două plane ceea ce ı̂nseamnă că se află şi ı̂n primul plan
şi ı̂n al doilea plan. Acest fapt ne dă informaţia că vectorul director al dreptei d este perpendicular pe
vectorii normali ai planelor date şi putem lua pe post de vector director produsul vectorial al acestora.
Vectorul normal planului
x+y −z+5 = 0
−
→
este n = (1, 1, −1), iar vectorul normal planului
1
2x − 2y − 6 = 0
este −
n→
2 = (2, −2, 0), deci vectorul director al dreptei va fi
→
−
v =−
n→ −→
1 × n2 ,
118
adică
i j k →
− 1 −1 → − 1 −1 → − 1 1 →
− →
− →−
v = 1 1 −1 = i · − j · +k · = −2 i − 2 j − 4 k
−2 0 2 0 2 −2
2 −2 0
Prin urmare, →
−
v = (−2, −2, −4).
Vectorul director al dreptei
x−3 y +2 z
d′ : = =
1 1 2
→
−
este v ′ = (1, 1, 2). Deoarece
v = −2v ′
rezultă că vectorii sunt coliniari, adică coordonatele lor sunt proporţionale
1 1 2
= = ,
−2 −2 −4
deci rezultă că dreptele d şi d ′ sunt paralele.
Problema 5.0.42 Două mobile M1 şi M2 se mişcă rectiliniu şi uniform pe dreptele D1 şi D2 . Dacă M este
mijlocul segmentului M1 M2 să se arate că M se mişcă rectiliniu şi uniform.

Soluţie. Dacă un mobil se mişcă rectiliniu uniform pe o dreaptă D cu viteza constantă → −v v ,v ,v ,
x y z
atunci ecuaţiile mişcării sunt 


 x = x0 + v x t


 y = y0 + vy t , t > 0,

z = z + v t
0 z
unde A (x0 , y0 , z0 ) este punctul iniţial şi t este timpul.
−
→ Dacă mobilele M1 şi M2− →
se mişcă rectiliniu
şi uniform pe dreptele D1 şi D2 cu vitezele constante
v1 v1,x , v1,y , v1,z , respectiv v2 v2,x , v2,y , v2,z , atunci ecuaţiile mişcării sunt

 x = x1 + v1,x t
 M1


D1 :  yM1 = y1 + v1,y t , t > 0,

z = z + v t
M1 1 1,z

 x = x2 + v2,x t
 M2


D1 :  yM2 = y2 + v2,y t , t > 0.

z = z + v t
M2 2 2,z
Considerând M mijlocul segmentului M1 M2 , atunci la momentul t avem
 x +x v1,x +v2,x


 xM = M1 2 M2 = x1 +x 2
2 + 2 t

 yM1 +yM2 y1 +y2 v1,y +v2,y

 yM = 2 = 2 + 2 t,
 zM = zM1 +zM2 = z1 +z2 + v1,z +v2,z t


2 2 2
deci M se mişcă rectiliniu şi uniform pe dreapta
 x +x v1,x +v2,x


 xM = M1 2 M2 = x1 +x
2 +
2
2 t

 yM1 +yM2 y1 +y2 v1,y +v2,y
D:  yM = 2 = 2 + 2 t , t > 0.
 zM1 +zM2 v1,z +v2,z
= z1 +z
 2
 zM = 2 2 + 2 t
119

Suport Examen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Examen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport examen

ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ

3 FUNCŢIONARE BILINIARE ŞI FUNCŢIONARE PĂTRATICE 45

4 VECTORI LIBERI ÎN SPAŢIUL AFIN EUCLIDIAN E3 57

5 GEOMETRIE ANALITICă ÎN E3 75

Problema 1.0.1 Pe mulţimea R3 definim operaţiile

2. kx = (kx1 , 0, kx3 ), (∀) k ∈ R, (∀) x ∈ R3 ,

3. kx = (kx1 , kx2 , x3 ), (∀) k ∈ R, (∀) x ∈ R3 .

kx + lx = (kx1 , kx2 , x3 ) + (lx1 , lx2 , x3 ) = ((k + l) x1 , (k + l) x2 , 2x3 )

Problema 1.0.2 Să se determine numărul real α astfel ı̂ncât vectorii

v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 4, α) , v3 = (1, 1, 5)

să formeze o bază ı̂n R3 .

formează o bază ı̂n R3 dacă şi numai sunt liniar independenţi.

unde 0R3 = (0, 0, 0) este vectorul nul din R3 , atunci k1 = k2 = k3 = 0.

k1 (1, 2, 3) + k2 (2, 4, α) + k3 (1, 1, 5) = (0, 0, 0) ⇔

(k1 , 2k1 , 3k1 ) + (2k2 , 4k2 , αk2 ) + (k3 , k3 , 5k3 ) = (0, 0, 0) ⇔

(k1 + 2k2 + k3 , 2k1 + 4k2 + k3 , 3k1 + αk2 + 5k3 ) = (0, 0, 0) .

unde 0R3 = (0, 0, 0) este vectorul nul din R3 .

B = {v1 = (1, 1, 2) , v2 = (1, 1, 0) , v3 = (1, 0, 1)} .

k1 (1, 1, 2) + k2 (1, 1, 0) + k3 (1, 0, 1) = (0, 3, −1)

f 1 = (1, −1, 2) , f 2 = (2, 0, 1) , f 3 = (1, 1, 0) .

k1 (1, −1, 2) + k2 (2, 0, 1) + k3 (1, 1, 0) = (10, 2, 7)

u1 = (3, 9, −4, −2) , u2 = (2, 3, 0, −1) , u3 = (2, −1, 2, 1) .

αu1 + βu2 + γu3 = v.

1. S1 = {(1, 1, 0) , (2, 3, 1) , (0, 1, 2)},

2. S2 = {(0, 1, 1) , (1, −2, 1) , (2, −2, 4)},

v1 = (0, 1, 1) , v2 = (1, −2, 1) , v3 = (2, −2, 4)

v1 = (1, −1, 1) , v2 = (1, 1, −a) , v3 = (a, a, 1) , a ∈ R

1. S1 = {(1, 0, m) , (1, 2, 1) , (2, m, 2)} ⊂ R3 ;

2. S2 = {(1, 0, m, 2) , (0, 2, 1, m) , (1, 2, 1, 0) , (0, 1, 1, m)} ⊂ R4 .

Soluţie. Procedăm ca ı̂n problema anterioară. Considerăm matricea

1. Să se studieze ı̂n funcţie de parametrul m ∈ R, dependenţa liniară a sistemului de vectori

S = {me1 + e3 , 2e1 + e2 + me3 , −3e2 + 3me3 } .

Soluţie. Considerăm combinaţia liniară

Matricea asociată acestui sistem este

v1 = −e1 + e3 , v2 = 2e1 + e2 − e3 şi v3 = −3e2 − 3e3 .

care admite soluţia α = − 12 şi β = − 16 , deci

Problema 1.0.11 Să se studieze dacă vectorii

v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 3, 1) şi v3 = (3, 1, 2)

deci sistemul admite doar soluţia banală

din care se obţine sistemul 

şi apoi necunoscutele

1. S1 = {(1, 2, 3, 1), (2, 1, 0, 1), (0, 1, 2, 1), (1, 0, 2, 1)},

2. S2 = {(1, 2, 0, 0) , (1, 2, 1, 3) , ( −2, 0, 1, 1) , ( −2, 0, 0, −2)}.

Soluţie. Baza canonică ı̂n R4 este

B0 = {e1 = (1, 0, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0, 0) , e3 = (0, 0, 1, 0) , e4 = (0, 0, 0, 1)}

unde k1 , k2 , k3 , k4 ∈ R, iar v1 , v2 , v3 , v4 ∈ S1 . Din egalităţile

(0, 1, 1, 2) = k1 (1, 2, 3, 1) + k2 (2, 1, 0, 1) + k3 (0, 1, 2, 1) + k4 (1, 0, 2, 1)

(0, 1, 1, 2) = (k1 + 2k2 + k4 , 2k1 + k2 + k3 , 3k1 + 2k3 + 2k4 , k1 + k2 + k3 + k4 )

Problema 1.0.13 Considerăm ı̂n spaţiul vectorial R3 baza

B = {v1 = (1, 2, 0) , v2 = (1, 2, 3) , v3 = (0, 1, 1)}.

(x)B0 = (B0 , B) · (x)B

şi ţinând cont de relaţia

Problema 1.0.14 În spaţiul vectorial R3 se dau bazele

B = {f 1 = (1, 1, 0) , f 2 = (1, 0, 0) , f 3 = (1, 1, 2)}

B′ = {g1 = (1, 1, 3) , g2 = (1, 1, 2) , g3 = (3, 2, 4)} .

1. Să se determine matricea de trecere de la baza B la B′ .

2. Să se determine coordonatele vectorului x = −2g1 + g2 + 3g3 ı̂n baza B.

3. Să se determine coordonatele vectorului y = −2f 1 + f 2 + 3f 3 ı̂n baza B′ .

Problema 2.0.1 Să se determine matricea Af asociată aplicaţiei liniare f : R2 → R2 ,

f (x, y) = (2x + y, 7x − 3y)

relativ la baza canonică a spaţiului vectorila R2 .

unde elementele aij , i, j = 1, 2, se determină din relaţia