SORIN MIREL STOIAN CAMELIA MĂDĂLINA MARTINESCU

PROBLEME DE
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
2
Cuprins

1 MATRICE ŞI SISTEME DE ECUAŢII 5

2 SPAŢII VECTORIALE 35

3 SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE 103

4 FORMA CANONICĂ JORDAN 125

5 TRANSFORMĂRI LINIARE 209

6 FUNCŢIONARE BILINIARE ŞI FUNCŢIONARE PĂTRATICE 253

7 VECTORI LIBERI ÎN SPAŢIUL AFIN EUCLIDIAN E3 271

8 GEOMETRIE ANALITICă ÎN E3 291

BIBLIOGRAFIE 347

3
4
Capitolul 1

MATRICE ŞI SISTEME DE ECUAŢII

Problema 1.0.1 Să se calculeze A + B, dacă

   
 2 3 1 3   4 1 2 −1 
   
A =  5 7 −1 2  şi B =  1 3 2 −2  .
   
1 4 2 −5 5 7 6 1
Soluţie. Avem
   
 2 3 1 3   4 1 2 −1 
   
A + B =  5 7 −1 2  +  1 3
  2 −2  = .
   
1 4 2 −5 5 7 6 1
   
 2 + 4 3 + 1 1 + 2 3 + (−1)   6 4 3 2 
   
=  5 + 1 7 + 3 −1 + 2 2 + (−2)  =  6 10 1 0  .

   
1 + 5 4 + 7 2 + 6 −5 + 1 6 11 8 −4

Problema 1.0.2 Fie matricele

 
   −1 1 1 
 1 2 1   
A =   şi B =  2 0 2  .
3 1 2  



3 4 3
Să se calculeze A · B. Se poate calcula produsul matricelor B şi A?

Soluţie. Deoarece numărul de coloane ale matricei A este 3, iar numărul de linii
ale matricei B este 3 rezultă că există produsul matricelor A şi B. Avem
 
   −1 1 1 
 1 2 1   
A · B =    2 0 2  =
3 1 2   

3 4 3

5
  
 1 · (−1) + 2 · 2 + 1 · 3 1 · 1 + 2 · 0 + 1 · 4 1 · 1 + 2 · 2 + 1 · 3 
=   =

3 · (−1) + 1 · 2 + 2 · 3 3 · 1 + 1 · 0 + 2 · 4 3 · 1 + 1 · 2 + 2 · 3
 
 6 5 8 
=   .
5 11 11 
Deoarece numărul de coloane ale matricei B este 3, iar numărul de linii ale
matricei A este 2 rezultă că nu există produsul matricelor B şi A.

Problema 1.0.3 Fie matricele

 
   −1 2 
 1 −1 2   
A =   şi B =  −1 1  .
2 3 1   
 
3 0
Să se calculeze A · B. Se poate calcula produsul matricelor B şi A?

Soluţie. Deoarece numărul de coloane ale matricei A este 3, iar numărul de linii
ale matricei B este 3 rezultă că există produsul matricelor A şi B. Avem
 
   1 2 
 1 −1 2   
A · B =    −1 1  =
2 3 1  
3 0
   
 1 · 1 + (−1) · (−1) + 2 · 3 1 · 2 + (−1) · 1 + 2 · 0   8 1 
=   =   .
2 · 1 + 3 · (−1) + 1 · 3 2·2+3·1+1·0   2 7 
Deoarece numărul de coloane ale matricei B este 3, iar numărul de linii ale
matricei A este 3 rezultă că există produsul matricelor B şi A. Avem
 
 1 2   
   1 −1 2 
B · A =  −1 1    =
  2 3 1 
3 0
   
 1 · 1 + 2 · 2 1 · (−1) + 2 · 3 1 · 2 + 2 · 1   5 5 4 
   
=  (−1) · 1 + 1 · 2 (−1) · (−1) + 1 · 3 (−1) · 2 + 1 · 1  =  1 4 −1  .
   
3·1+0·2 3 · (−1) + 0 · 3 3·2+0·1 3 −3 6

Problema 1.0.4 Fie

   
 2 −1   3 2 
A =   şi B =  
 −1 0  .
0 4 

Să se determine matricea A2 + 2AB + B2 .

6
Soluţie. Avem
A2 + 2AB + B2 =
        
 2 −1   2 −1   2 −1   3 2   3 2   3 2 
=     + 2     +    
  −1 0  =
0 4  0 4  0 4   −1 0   −1 0
       
 4 −6   7 4   7 6   25 8 
=   + 2   +   =  .
0 16  −4 0   −3 −2   −11 14 

 
 5 3 
Problema 1.0.5 Se dă matricea A =  . Să se calculeze An .

−4 −2

Soluţie. Avem
     
 5 3   1   5 3     1 0 
A =   = 2 − 1 
  −4 −2
 + 2 − 2 

1
 0 1
 =

−4 −2
   
= 21 − 1 A + 2 − 21 I 2 ,
    

 5 3 
 
 5 3 
 
 13 9 
A2 =     =   =
−4 −2   −4 −2   −12 −8 
   
   5 3     1 0     
= 2 − 1 
2  + 2 − 2 

2

 = 22 − 1 A + 2 − 22 I2 .

−4 −2 0 1
Demonstrăm prin inducţie matematică că propoziţia

P (n) : An = (2n − 1) A + (2 − 2n ) I2 ,

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Am demonstrat mai sus că P (1) şi P (2) sunt adevărate.
Pasul II. Presupunem că

P (n) : An = (2n − 1) A + (2 − 2n ) I2 ,

este adevărată şi demonstrăm că şi

   
P (n + 1) : An+1 = 2n+1 − 1 A + 2 − 2n+1 I2 ,

este adevărată. Din presupunerea făcută rezultă

An+1 = An A = [(2n − 1) A + (2 − 2n ) I2 ] A =

7
 = (2n − 1) A2 + (2 − 2n ) A =
h    i
= (2n − 1) 22 − 1 A + 2 − 22 I2 + (2 − 2n ) A =
   
= (3 · 2n − 3 − 2n + 2) A + 2 (1 − 2n ) I2 = 2n+1 − 1 A + 2 − 2n+1 I2

deci P (n + 1) este adevărată. Atunci presupunerea făcută este adevărată, deci

P (n) este adevărată pentru orice n ∈ N∗ . Prin urmare, avem

An = (2n − 1) A + (2 − 2n ) I2 , (∀) n ∈ N∗ .

 
 1 1 0 
 
Problema 1.0.6 Pentru matricea A =  0 1 1 , să se calculeze An , n ≥ 1.
 
0 0 1
 
 0 1 0 
 
Soluţie. Dacă B =  0 0 1  atunci A = I3 + B. Avem
 
0 0 0
    
 0 1 0   0 1 0   0 0 1 
     
B2 =  0 0 1   0 0 1  =  0 0 0 
     
0 0 0 0 0 0 0 0 0
  
 0 0 1   0 1 0 
   
B3 = B2 B =  0 0 0   0 0 1  = O3 ,
   
0 0 0 0 0 0
deci Bn = O3 , pentru orice n ≥ 3.
Matricele I3 şi B comută, deci pentru orice n ≥ 3 avem
n
P
An = (I3 + B)n = Cnk I3n−k Bk =
k=0

= Cn0 I3n + Cn1 I3n−1 B + Cn2 I3n−2 B2 + Cn3 I3n−3 B3 + ... + Cnn Bn =
n(n−1) 2
= Cn0 I3 + Cn1 B + Cn2 B2 = I3 + nB + 2 B =
       
 1 0 0   0 1 0   0 0 n(n−1)   1 n n(n−1)

     2   2 
=  0 1 0  + n  0 0 1  +  0 0 0  =  0 1
  n  .

       
0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1

8
 În plus, avem
   1(1−1)

 1 1 0   1 1 
   2 
A1 =  0 1 1  =  0 1 1  ,

   
0 0 1 0 0 1

A2 = (I3 + B)2 = I3 + 2B + B2 =
       2(2−1)

 1 0 0   0 1 0   0 0 1   1 2 
       2 
=  0 1 0  + 2  0 0 1  +  0 0 0  =  0 1 2  ,

       
0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1
deci  
n(n−1)
 1 n 
 2 
A =  0 1
n
n  , (∀) n ∈ N∗ .

 
0 0 1

Problema 1.0.7 Fie    

 1 2   
A =   şi B =  a b  .
0 1   0 2 

Determinaţi a şi b astfel ı̂ncât AB = BA.

Soluţie. Avem
     
 1 2   a b   a b   1 2 
AB = BA ⇒     = 
  0 2    ⇒

0 1 0 2 0 1
   
 a b + 4   a 2a + b 
  =   ⇒ 2a + b = b + 4 ⇒ a = 2, b ∈ R.
 0 2   0 2 

Problema 1.0.8 Să se rezolve ecuaţia matriceală

   
 3 1   1 1 
   
 1 3  X = X  1 1  .

 
 a b 
Soluţie. Dacă X =   atunci

c d
   
 3 1   
  X = X  1 1  ⇒
 1 3   1 1 

9
      
 3 1   a b   a b   1 1 
     
 1 3   c d  =  c d   1 1  ⇒
   
 3a + c 3b + d   a + b a + b 
   
 a + 3c b + 3d  =  c + d c + d  ⇒
 

 3a + c = a + b 
 2a + c = b

 


 


3b + d = a + b 
2b + d = a

 ⇒

 a + 3c = c + d 
 a + 2c = d

 


b + 3d = c + d 
b + 2d = c

Dacă adunăm prima ecuaţie cu a patra şi pe a doua cu a treia obţinem

 

 

2a + 2d = 0 a = −d

 ⇒ 
 b = −c
 2b + 2c = 0 

şi ı̂nlocuind ı̂n prima obţinem

2a + 2c = 0 ⇒ a = −c,

deci c = d = m şi a = b = −m, m ∈ R, adică

 
 −m −m 
X =   , m ∈ R.
m m 

Problema 1.0.9 Dacă  

 0 1 0 0 
 
 0 0 1 0 
 
A =   ,
 0 0 0 1 
 
 
1 0 0 0

să se calculeze B = A20 .

Soluţie. Avem
    
 0 1 0 0   0 1 0 0   0 0 1 0 
     
 0 0 1 0   0 0 1 0   0 0 0 1 
     
A = 
2
   =   ,
 0 0 0 1   0 0 0 1   1 0 0 0 
     
    
1 0 0 0 1 0 0 0 0 1 0 0

10
     
 0 0 1 0   0 1 0 0   0 0 0
1 
     
 0 0 0 1   0 0 1 0   1 0 0 
0

A3 = A2 A =   = ,
 1 0 0
 0   0 0 0 1   0 1 0 
0
     
0 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1
    
 0 0 0 1   0 1 0 0   1 0 0 0 
     
 1 0 0 0

  0
  0 1 0   0
  1 0 0 
A4 = A3 A =     =   = I4 ,
 0 1 0 0

  0
  0 0 1   0
  0 1 0 
    
0 0 1 0 1 0 0 0 0 0 0 1
deci
 5
B = A20 = A4 = I45 = I4 .

 
√  1 ε 
−1+i 3
Problema 1.0.10 Fie ε = şi A =  2 . Calculaţi
2
ε 1 

A + A2 + ... + An−1 .

Soluţie. Se observă că ε 3 = 1. Demonstrăm prin inducţie matematică că

propoziţia
 
 2 n−1 2 n−1 ε 
 
P (n) : An =  n−1 2 n−1

2 ε 2
este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .
Pasul I. Verificare. Pentru n = 1 avem
 
 1 ε 
P (1) : A =  2 
ε 1 

adevărată.
Pasul II. Presupunem că propoziţia
 
 2n−1 2n−1 ε 
P (n) : An =  n−1 2 

2 ε 2n−1

este adevărată şi demonstrăm că atunci şi propoziţia

 
 2n 2n ε 
P (n + 1) : An+1 =  n 2 

2 ε 2n

11
este adevărată. Folosind presupunerea făcută avem
  
 2n−1 2n−1 ε   1 ε 
An+1 = An · A =  n−1 2   
  ε 2 1  =
2 ε 2n−1

 
 2n−1 + 2n−1 ε 3 2n−1 ε + 2n−1 ε 
=  n−1 2  =

2 ε + 2n−1 ε 2 2n−1 ε 3 + 2n−1
   
 2n−1 + 2n−1 2n ε   2n 2n ε 
=   = 
  2n ε 2 2n
 ,

2n ε 2 2n−1 + 2n−1

deci P (n + 1) este adevărată. Atunci presupunerea făcută este adevărată, deci

 
 2n−1 2n−1 ε 
An =  n−1 2  , (∀) n ∈ N∗ .

2 ε 2n−1

Aşadar
A + A2 + ... + An−1 =
     
 1 ε   2 2ε   n−2 2n−2 ε 
=  2  +   + ... +  2  =
ε 1   2ε 2 2   2n−2 ε 2 2n−2 

   
 1 + 2 + .. + 2n−2 1 + 2 + .. + 2 n−2 ε   
=     = 1 + 2 + .. + 2n−2 A.

1 + 2 + .. + 2n−2 ε 2 1 + 2 + .. + 2n−2

Deoarece
2n−1 −1
1 + 2 + .. + 2n−2 = 2−1 = 2n−1 − 1

rezultă
 
A + A2 + ... + An−1 = 2n−1 − 1 A.

Problema 1.0.11 Să se calculeze determinantul

1 −1 2
3 1 0
−2 2 1

folosind metodele cunoscute.

12
Soluţie. Metoda lui Sarrus

1 −1 2
3 1 0 =
−2 2 1
1 −1 2
3 1 0
= 1 · 1 · 1 + 3 · 2 · 2 + (−2) · (−1) · 0 − (2 · 1 · (−2) + 0 · 2 · 1 + 1 · (−1) · 3) =
= 1 + 12 + 0 − (−4 + 0 − 3) = 20
Metoda triunghiului
1 −1 2
3 1 0 =
−2 2 1
= 1 · 1 · 1 + 3 · 2 · 2 + (−2) · (−1) · 0 − (2 · 1 · (−2) + 0 · 2 · 1 + 1 · (−1) · 3) =
= 1 + 12 + 0 − (−4 + 0 − 3) = 20.
Metoda lui Gauss
1 −1 2 1 −1
3 1 0 3 1 =
−2 2 1 −2 2
= 1 · 1 · 1 + 3 · 2 · 2 + (−2) · (−1) · 0 − (2 · 1 · (−2) + 0 · 2 · 1 + 1 · (−1) · 3) =
= 1 + 12 + 0 − (−4 + 0 − 3) = 20
Problema 1.0.12 Să se calculeze
1 3 2 4
−1 0 3 1
∆= .
2 2 4 5
1 3 −2 6
dezvoltându-l după linia 2 şi coloana 3.
Soluţie. Dezvoltându-l după linia 2 avem
3 2 4 1 2 4
2+1 2+2
∆= (−1) (−1) 2 4 5 + 0 · (−1) 2 4 5 +
3 −2 6 1 −2 6
1 3 4 1 3 2
2+3 2+4
+3 (−1) 2 2 5 + 1 · (−1) 2 2 4 .
1 3 6 1 3 −2

13
 Deoarece
3 2 4
2 4 5 = 3 · 4 · 6 + 2 · 3 · 5 + (−2) · 2 · 4 − 3 · 4 · 4 − (−2) · 3 · 5 − 2 · 2 · 6 = 44
3 −2 6

1 3 4
2 2 5 = 1 · 2 · 6 + 1 · 3 · 5 + 3 · 2 · 4 − 1 · 2 · 4 − 2 · 3 · 6 − 1 · 3 · 5 = −8
1 3 6
1 3 2
2 2 4 = 1 · 2 · (−2) + 1 · 3 · 4 + 3 · 2 · 2 − 1 · 2 · 2 − 2 · 3 · (−2) − 1 · 3 · 4 = 16,
1 3 −2
rezultă ∆ = 84.
Dezvoltându-l după coloana 3 avem

−1 0 1 1 3 4
1+3 2+3
∆= 2 (−1) 2 2 5 + 3 (−1) 2 2 5 +
1 3 6 1 3 6
1 3 4 1 3 4
3+3 3+4
+4 (−1) −1 0 1 + (−2) (−1) −1 0 1 .
1 3 6 2 2 5
Deoarece
−1 0 1
2 2 5 = (−1) · 2 · 6 + 0 · 1 · 5 + 2 · 3 · 1 − 1 · 1 · 2 − 2 · 0 · 6 − 3 · (−1) · 5 = 7
1 3 6

1 3 4
2 2 5 = 1 · 2 · 6 + 3 · 1 · 5 + 2 · 3 · 4 − 1 · 2 · 4 − 2 · 3 · 6 − 3 · 1 · 5 = −8
1 3 6
1 3 4
−1 0 1 = 1 · 0 · 6 + 3 · 1 · 1 + (−1) · 3 · 4 − 1 · 0 · 4 − (−1) · 3 · 6 − 1 · 1 · 3 = 6
1 3 6
1 3 4
−1 0 1 = 1 · 0 · 5 + 2 · 1 · 3 + 2 · (−1) · 4 − 2 · 0 · 4 − (−1) · 3 · 5 − 1 · 1 · 2 = 11,
2 2 5
rezultă ∆ = 84.

14
 14587 14597
Problema 1.0.13 Calculaţi .
29243 29253

Soluţie. Avem
14587 14597 C2 −C1 14587 10
= =
29243 29253 29243 10

14587 1
= 10 = 10 (14587 − 29243) = −146560,
29243 1
C2 −C1
unde prin ,, = ” ı̂nţelegem că din coloana 2 scădem coloana 1.

Problema 1.0.14 Să se rezolve ecuaţia

x 1 1
1 x 1 = 0,
2
m −m x

unde m ∈ R.

Soluţie. Avem
x 1 1
1 x 1 =0 (1.0.1)
m2 −m x
 
x 3 − m2 − m + 1 x + m2 − m = 0
 
x 3 − x − m2 − m x + m2 − m = 0
 
x 3 − x − m2 − m x + m2 − m = 0
   
x x2 − 1 − m2 − m (x − 1) = 0
  
(x − 1) x (x + 1) − m2 − m = 0
  
(x − 1) x2 + x − m2 − m = 0
deci
 
x − 1 = 0 sau x2 + x − m2 − m = 0.
Dacă x − 1 = 0 rezultă x1 = 1, iar dacă
 
x2 + x − m2 − m = 0 ⇒ x2 = −m şi x3 = m − 1,

deci soluţiile ecuaţiei (1.0.1) sunt 1, −m şi m − 1.

15
Problema 1.0.15 Pentru a, b, c ∈ R\ {0} calculaţi

a b c
b c a
a b c .
ab bc ca

Soluţie. Avem
a b c
b c a
a b c =
ab bc ca
 
= ba · b · ca + bc · c · ab + ac · a · bc − ac · b · ab + bc · a · ca + ba · c · bc =
 
= ca2 + ab 2 + bc 2 − cb 2 + a2 b + ac 2 =

= ca2 − cb 2 + ab 2 − a2 b + bc 2 − ac 2 =

= c (a − b) (a + b) + ab (b − a) + c 2 (b − a) =
   
= (a − b) ca + cb − ab − c 2 = (a − b) ca + cb − ab − c 2 =

= (a − b) (a (c − b) + c (b − c)) =

= (a − b) (b − c) (c − a) .

Problema 1.0.16 Calculaţi det f (A), unde f (X) = 2X 3 + 3X şi

 
 1 0 1 
 
A =  1 −2 −3  .
 
1 2 3

Soluţie. Avem
    
 1 0 1   1 0 1   2 2 4 
     
A2 =  1 −2 −3   1 −2 −3  =  −4 −2 −2  ,
     
1 2 3 1 2 3 6 2 4
    
 2 2 4   1 0 1   8 4 8 
     
A3 = A2 A =  −4 −2 −2   1 −2 −3  =  −8 0 −4  ,
     
6 2 4 1 2 3 12 4 12

16
deci    
 8 4 8   1 0 1 
   
f (A) = 2A3 + 3A = 2  −8 0 −4  + 3  1 −2 −3  =
   
12 4 12 1 2 3
 
 19 8 19 
 
=  −13 −6 −17  .
 
27 14 33
Atunci

19 8 19 19 8 0
C3 −C1 C1 −2C2
det f (A) = −13 −6 −17 = −13 −6 −4 =
27 14 33 27 14 6

3 8 0 3 8 0 3 8 0
L3 −L2
= −1 −6 −4 = −1 −6 −4 = 10 −1 −6 −4 =
−1 14 6 0 20 10 0 2 1

= 10 (−18 + 8 + 24) = 140,

C −C
unde prin ,, 3= 1 ” ı̂nţelegem că din coloana 3 scădem coloana 1, e.t.c..

Problema 1.0.17 Dacă z 3 = 1, z , 1, să se calculeze

z −z 0
D= 0 z 2 −1 .
1 z z+1

Soluţie. Din condiţiile z , 1 şi z 3 = 1 rezultă că z este rădăcina cubică a unităţii
diferită de 1, deci z 2 + z + 1 = 0.
Atunci
z −z 0
D= 0 z 2 −1 =
1 z z+1

= z 3 (z + 1) + z + z 2 = z + 1 + z + z 2 = z.
|{z} | {z }
=1 =0

17
Problema 1.0.18 (1.408) Să se calculeze determinantul

x a a a a
a x a a a
∆= a a x a a .
a a a x a
a a a a x

Soluţie. Avem

x a a a a x + 4a a a a a
a x a a a x + 4a x a a a
C1 +C2 +C3 +C4 +C5
∆= a a x a a = x + 4a a x a a =
a a a x a x + 4a a a x a
a a a a x x + 4a a a a x

L2 −L1
1 a a a a L3 −L1
1 x a a a L4 −L1
L5 −L1
= (x + 4a) 1 a x a a =
1 a a x a
1 a a a x

1 a a a a
0 x−a 0 0 0
∗
= (x + 4a) 0 0 x−a 0 0 =
0 0 0 x−a 0
0 0 0 0 x−a

x−a 0 0 0
0 x−a 0 0
= (x + 4a) (−1)1+1 =
0 0 x−a 0
0 0 0 x−a

1 0 0 0
0 1 0 0
= (x + 4a) (x − a)4 = (x + 4a) (x − a)4 ,
0 0 1 0
0 0 0 1
∗
unde la egalitatea ,,=” am dezvoltat determinantul după prima coloană.

18
Problema 1.0.19 Calculaţi

x y x+y
y x+y x .
x+y x y

Soluţie. Avem

x y x+y 2 (x + y) y x+y
C1 +C2 +C3
y x+y x = 2 (x + y) x + y x =
x+y x y 2 (x + y) x y

1 y x+y L1 −L3 0 y −x x
L2 −L3
= 2 (x + y) 1 x + y x = 2 (x + y) 0 y x−y =
1 x y 1 x y

∗ y −x x
= 2 (x + y) (−1)3+1 =
y x−y
h i    
= 2 (x + y) − (x − y)2 − xy = 2 (x + y) −x2 + xy − y 2 = −2 x3 + y 3 ,
∗
unde la pasul ,,=” am dezvoltat determinantul după prima coloană,

Problema 1.0.20 Să se stabilească rangul matricei

 
 2 3 5 4 
 
A =  −1 2 3 1  .
 
2 1 4 5

Soluţie. Deoarece matricea este nenulă avem rangA ≥ 1. În plus

2 3
∆1 = = 2 · 2 − (−1) · 3 = 7
−1 2

2 3 5
∆2 = −1 2 3 =
2 1 4
2 3 5
−1 2 3
= 2 · 2 · 4 + (−1) · 1 · 5 + 2 · 3 · 3 − (2 · 2 · 5 + 3 · 1 · 2 + 4 · 3 · (−1)) = 15 ,
deci rangA = 3 , deoarece min {3, 4} = 3 (3 este numărul de linii, iar 4 este numărul
de coloane), adică nu avem minori de ordin mai mare de 3.

19
Problema 1.0.21 Pentru ce valori ale lui a şi b matricea
 
 2 3 1 1 
 
A =  1 2 a 2 
 
1 1 1 b

are rangul doi.

Soluţie. Matricea A are rangul doi dacă are un minor de ordinul doi nenul şi orice
minor de ordinul trei este nul.
2 3
Se observă că = 1 şi
1 2

2 3 1 2 3 1
d1 = 1 2 a = a, d2 = 1 2 2 = b + 1,
1 1 1 1 1 b

2 1 1 3 1 1
d3 = 1 a 2 = 2ab − b − a − 1, d4 = 2 a 2 = 3ab − 2b − a − 2,
1 1 b 1 1 b
deci matricea A are rangul doi dacă minorii d1 , d2 , d3 şi d4 sunt nuli, adică


 a=0





 b+1 = 0

 ⇒ a = 0 şi b = −1.
 2ab − b − a − 1 = 0




3ab − 2b − a − 2 = 0

Problema 1.0.22 Să se demonstreze că matricea

 
 1 1 1 
 
A =  a b c 

 2 2 2 
a b c

este singulară dacă şi numai dacă a = b sau b = c sau a = c.

Soluţie. Determinantul det A este un determinant Vandermonde, deci

1 1 1
A = a b c = (b − a) (c − a) (c − b) .
a2 b 2 c 2

20
 Dacă dorim să-l calculăm, procedăm astfel

1 1 1 C2 −C1 1 0 0
C3 −C1
A= a b c = a b−a c−a =
a2 b 2 c 2 a2 b 2 − a2 c 2 − a2

b−a c−a
= (−1)1+1 =
(b − a) (b + a) (c − a) (c + a)

1 1
= (b − a) (c − a) = (b − a) (c − a) (c − b) .
b+a c+a
Matricea A este singulară dacă şi numai dacă

det A = 0 ⇔ (b − a) (c − a) (c − b) = 0 ⇔

a = b sau b = c sau a = c.

Problema 1.0.23 Calculaţi inversa matricei

 
 2 2 3 
 
 1 −1 0  . .
 
 
−1 2 1

Soluţie. Deoarece
2 2 3
det A = 1 −1 0 = −1 , 0
−1 2 1
rezultă că matricea A este inversabilă. Avem
   
 2 1 −1   δ11 δ12 δ13 
   
tA =   2 −1 2  şi A =  δ21 δ22 δ23
 ∗  ,
   
   
3 0 1 δ31 δ32 δ33

unde δij , i, j = 1, 3, este complementul algebric al elementului aij din matricea t A.

Avem
−1 2 2 2
δ11 = (−1)1+1 = −1, δ12 = (−1)1+2 = 4,
0 1 3 1

2 −1 1 −1
δ13 = (−1)1+3 = 3, δ21 = (−1)2+1 = −1,
3 0 0 1

21
 2 −1 2 1
δ22 = (−1)2+2 = 5, δ23 = (−1)2+3 = 3,
3 1 3 0

1 −1 2 −1
δ31 = (−1)3+1 = 1, δ32 = (−1)3+2 = −6,
−1 2 2 2

2 1
δ33 = (−1)3+3 = −4,
2 −1
deci  
 −1 4 3 
 
A∗ =  −1 5 3  ⇒
 
1 −6 −4
   
 −1 4 3   1 −4 −3 
   
A−1 = det1 A A∗ = −  −1 5 3  =  1 −5 −3  .
   
1 −6 −4 −1 6 4

Problema 1.0.24 Fie

     
 1 0 1   7 5 11   x y z 
     
 
A =  0 1 0  , B =  5 1 7  şi X =  z x y  .
  
     
1 0 2 10 8 15 y z x

Să se determine x, y, z ∈ R astfel ı̂ncât X să verifice relaţia AXA = B.

Soluţie. Deoarece
1 0 1
det A = 0 1 0 = 1 , 0
1 0 2
rezultă că matricea A este inversabilă. Avem
   
 1 0 1   δ11 δ12 δ13 
   
tA =  0 1 0  şi A∗ =  δ  ,
   21 δ22 δ23 
   
1 0 2 δ31 δ32 δ33

unde δij , i, j = 1, 3, este complementul algebric al elementului aij din matricea t A.

Avem
1 0 0 0
δ11 = (−1)1+1 = 2, δ12 = (−1)1+2 = 0,
0 2 1 2

22
 0 1 0 1
δ13 = (−1)1+3 = −1, δ21 = (−1)2+1 = 0,
1 0 0 2

1 1 1 0
δ22 = (−1)2+2 = 1, δ23 = (−1)2+3 = 0,
1 2 1 0

0 1 1 1
δ31 = (−1)3+1 = −1, δ32 = (−1)3+2 = 0,
1 0 0 0

1 0
δ33 = (−1)3+3 = 1,
0 1
deci    
 2 0 −1   2 0 −1 
   
A∗ =  0 1 0  ⇒ A−1 = 1
A ∗= 0 1 0  .
det A 
 
   
−1 0 1 −1 0 1
Atunci
AXA = B ⇒ A−1 AXAA−1 = A−1 BA−1 ⇒
   
 2 0 −1   7 5 11   2 0 −1 
     
X = A−1 BA−1 =  0 1 0   5 1 7   0 1 0  =
     
−1 0 1 10 8 15 −1 0 1
 
 1 2 3 
 
=  3 1 2 
 
2 3 1
deci x = 1, y = 2, z = 3.

Problema 1.0.25 Să se determine m real astfel ı̂ncât sistemul



 mx + y + z = 0




 x + my + 2z = 0


 x − y − z = 0

să aibă numai soluţia nulă (banală).

Soluţie. Matricea asociată sistemului



 mx + y + z = 0




 x + my + 2z = 0 (1.0.2)


 x − y − z = 0

23
este  
 m 1 1 
 
A =  1 m 2  .

 
1 −1 −1
Sistemul (1.0.2) este omogen, deci are numai soluţia nulă dacă şi numai dacă
det A , 0. Deoarece

m 1 1
1 m 2 = 0 ⇒ −m2 + m + 2 = 0 ⇒ m1 = −1 şi m2 = 2.
1 −1 −1

rezultă că sistemul (1.0.2) are numai soluţia nulă dacă m ∈ R\ {−1, 2}.

Problema 1.0.26 Să se determine m ∈ R astfel ı̂ncât sistemul



 x + my + z = 0




 mx + y + z = 0


 x + y + mz = 0

să aibă şi soluţii nenule (nebanale).

Soluţie. Matricea asociată sistemului



 x + my + z = 0




 mx + y + z = 0 (1.0.3)


 x + y + mz = 0

este  
 1 m 1 
 
A =  m 1 1  .
 
1 1 m
Sistemul (1.0.3) este omogen, deci are şi soluţii nenule dacă şi numai dacă
det A = 0. Atunci

1 m 1
m 1 1 = 0 ⇒ −m3 + 3m − 2 = 0 ⇒
1 1 m

m3 − m − 2m + 2 = 0
m (m − 1) (m + 1) − 2 (m − 1) = 0

24
 (m − 1) [m (m + 1) − 2] = 0
h i
(m − 1) m2 + m − 2 = 0
deci m − 1 = 0, adică m1 = 1, sau

m2 + m − 2 = 0 ⇒ m2 = −2 sau m3 = 1.

Prin urmare, sistemul (1.0.2) are şi soluţii nenule dacă m ∈ {−2, 1}.

Problema 1.0.27 Să se determine m ∈ R pentru care sistemul



 2x + y + mz = 1


 2

 x − y + m z = m


2x + (m + 1) z = m2

este compatibil.

Soluţie. Matricea, respectiv matricea extinsă, asociate sistemului



 2x + y + mz = 1




 x − y + m2 z = m


2x + (m + 1) z = m2
sunt    
 2 1 m   2 1 m 1 
   

A =  1 −1 m2  şi A =  1 −1 m2 m 
  
   
2 0 m+1 2 0 m + 1 m2
şi are determinantul
det A = 2m2 − m − 3.
Dacă det A , 0, atunci sistemul este compatibil determinat, deci presupunem
că
det A = 0 ⇒ 2m2 − m − 3 = 0 ⇒ m1 = −1 şi m2 = 23 .
n o 2 1
Atunci pentru m ∈ −1, 23 avem rangA = 2. Se observă = −3, deci
1 −1
2 1
dp = este un minor principal iar minorul caracteristic al sistemului este
1 −1

2 1 1
dc = 1 −1 m = −3m2 + 2m + 2.
2 0 m2

25
 Atunci
dc = −3 (−1)2 − 2 + 2 = −3, dacă m = −1,
 2
3
dc = −3 2 + 32 + 2 = − 13 3
4 , dacă m = 2 ,

Conform teoremei Rouché sistemul este compatibil dacă dc = 0, deci pentru

n o
m ∈ −1, 32 sistemul este incompatibil. Prin urmare, sistemul este compatibil pen-
n o
tru m ∈ R\ −1, 32 .

Problema 1.0.28 Determinaţi valorile parametrilor reali a, b, c astfel ı̂ncât sistemul



 2x − 3y + 4z − 5t = 1




 x + 9y + az + t = −2


5x − 6y + 10z − bt = c

să fie compatibil.

Soluţie. Matricea asociată sistemului



 2x − 3y + 4z − 5t = 1




 x + 9y + az + t = −2 (1.0.4)


5x − 6y + 10z − bt = c

este  
 2 −3 4 −5 
 
A =  1 9 a 1  .
 
5 −6 10 −b
Deoarece
2 −3
d2 = = 21
1 9
rezultă că rangA ≥ 2. Minorii de ordinul trei ai matricei sunt

2 −3 4
d31 = 1 9 a = 6 − 3a,
5 −6 10

2 −3 −5
d32 = 1 9 1 = 252 − 21b,
5 −6 −b

26
 2 4 −5
d33 = 1 a 1 = 25a + 4b − 2ab − 50,
5 10 −b

−3 4 −5
d34 = 9 a 1 = 36b − 30a + 3ab − 444.
−6 10 −b
Avem următoarele cazuri:
Cazul I. Dacă d31 , 0, adică a , 2, atunci sistemul (1.0.4) devine


 2x − 3y + 4z = 1 + 5t




 x + 9y + az = −2 − t


5x − 6y + 10z = c + bt

ı̂n care x, y, z sunt necunoscutele principale, iar t este necunoscuta secundară.

Sistemul anterior are determinantul matricei asociate d31 , 0, deci conform regu-
lii lui Cramer este compatibil determinat pentru orice b, c ∈ R. Atunci sistemul
(1.0.4) este compatibil nedeterminat pentru orice b, c ∈ R.
Cazul II. Dacă d32 , 0, adică b , 12, atunci sistemul (1.0.4) devine


 2x − 3y − 5t = 1 − 4z




 x + 9y + t = −2 − az


5x − 6y − bt = c − 10z

ı̂n care x, y, t sunt necunoscutele principale, iar z este necunoscuta secundară.

Sistemul anterior are determinantul matricei asociate d32 , 0, deci conform regu-
lii lui Cramer este compatibil determinat pentru orice a, c ∈ R. Atunci sistemul
(1.0.4) este compatibil nedeterminat pentru orice a, c ∈ R.
Cazul III. Dacă a = 2 şi b = 12, atunci

d31 = d32 = d33 = d34 = 0,

deci rangA = 2. Conform teoremei lui Rouché sistemul (1.0.4) este compatibil
dacă minorii caracteristici sunt nuli. În acest caz minorul principal poate fi ales
dp = d2 şi minorul caracteristic este

2 −3 1
1 9 −2 = 21c − 45,
5 −6 c

27
deci sistemul (1.0.4) este compatibil dacă c = 15
7 .
În concluzie, sistemul (1.0.4) este compatibil dacă a , 2, b, c ∈ R, sau b ,
12, a, c ∈ R, sau a = 2, b = 12, c = 15
7 .

Problema 1.0.29 Pentru ce valori ale lui m ∈ R sistemul



 x − my + z = 2




 x + y − mz = 2


2x − y + 3z = 4

este compatibil simplu nedeterminat?

Soluţie. Sistemul este compatibil simplu nedeterminat dacă este compatibil ne-
determinat şi are 2 necunoscute principale şi o necunoscută secundară. Matricea
asociată sistemului 

 x − my + z = 2




 x + y − mz = 2 (1.0.5)


2x − y + 3z = 4

este  
 1 −m 1 
 
A =  1 1 −m 
 
2 −1 3
şi are determinantul

1 −m 1
det A = 1 1 −m = 2m2 + 2m.
2 −1 3

Dacă det A , 0, atunci conform regulii lui Cramer sistemul este compatibil
determinat.
Presupunem că det A = 0. Atunci

2m2 + 2m = 0 ⇒ m1 = 0 şi m2 = −1.

Pentru m = 0 se observă că putem alege minorul principal

1 1
dp = = −3,
2 −1

28
iar minorul caracteristic este

1 0 2
dc = 1 1 2 = 0.
2 −1 4

Atunci, conform teoremei Rouché sistemul este compatibil simplu nedetermi-

nat cu soluţiile principale x, y şi soluţia secundară z.
Pentru m = −1 se observă că putem alege minorul principal

1 1
dp = = −3,
2 −1

iar minorul caracteristic este

1 −1 2
dc = 1 1 2 = 0.
2 −1 4

Atunci, conform teoremei Rouché sistemul este compatibil simplu nedetermi-

nat cu soluţiile principale x, y şi soluţia secundară z.
Pin urmare, sistemul (1.0.5) este compatibil simplu nedeterminat pentru m =
0 şi m = −1.

Problema 1.0.30 Se consideră sistemul



 mx + 2y − z = 2




 x + (m + 2) y − 2z = m+2.


 x + y + (m − 1) z = m + 2

Determinaţi m astfel ı̂ncât sistemul să fie compatibil.

Soluţie. Matricea asociată sistemului



 mx + 2y − z = 2




 x + (m + 2) y − 2z = m+2 (1.0.6)


 x + y + (m − 1) z = m + 2

este  
 m 2 −1 
 

A =  1 m + 2 −2  .

 
1 1 m−1

29
 Avem
m 2 −1
det A = 1 m + 2 −2 = m3 + m2 − m − 1,
1 1 m−1
deci
det A = 0 ⇔ m3 + m2 − m − 1 = 0

m2 (m + 1) − (m + 1) = 0
 
(m + 1) m2 − 1 = 0

(m + 1)2 (m − 1) = 0 ⇒ m = −1 sau m = 1.

Dacă det A , 0, adică m ∈ R\ {−1, 1}, atunci conform regulii lui Cramer siste-
mul (1.0.6) este compatibil determinat.
Dacă m = −1, atunci  
 −1 2 −1 
 
A =  1 1 −2 
 
1 1 −2
şi putem alege minorul principal

−1 2
dp = = −3 , 0.
1 1

Minorul caracteristic este

−1 2 2
dc = 1 1 1 = 0,
1 1 1

deci conform teoremei Rouché sistemul (1.0.6) este compatibil nedeterminat.

Dacă m = 1, atunci  
 1 2 −1 
 
A =  1 3 −2 
 
1 1 0
şi putem alege minorul principal

1 2
dp = = 1 , 0.
1 3

30
 Minorul caracteristic este
1 2 2
dc = 1 3 3 = 2,
1 1 3
deci conform teoremei Rouché sistemul (1.0.6) este incompatibil.
În concluzie, sistemul (1.0.6) este compatibil dacă m , 1.

Problema 1.0.31 Să se determine a ∈ R astfel ı̂ncât sistemul



x + 3y + 2z = 4





x + y + z = a



x + 2y + z = 2



x − y + 2z = −1

să aibă soluţie unică.

Soluţie. Matricea, respectiv matricea extinsă, asociate sistemului



x + 3y + 2z = 4





x + y + z = a

 (1.0.7)

x + 2y + z = 2



x − y + 2z = −1
sunt    
 1 3 2   1 3 2 4 
   
 1 1 1   1 1 1 a 
   
A =   şi A =   .
 1 2 1   1 2 1 2 
   
   
1 −1 2 1 −1 2 −1
Conform teoremei Kroneker-Capelli sistemul (1.0.7) este compatibil dacă

rangA = rangA.

Deoarece
1 3 2
d = 1 1 1 =1
1 2 1
rezultă rangA = 3 (deoarece matricea A are doar trei coloane), deci
1 3 2 4
1 1 1 a
rangA = 3 ⇔ = 0.
1 2 1 2
1 −1 2 −1

31
 Avem
L2 −L1
1 3 2 4 L3 −L1 1 3 2 4
L4 −L1
1 1 1 a L5 −L1 0 −2 −1 a − 4 ∗
= =
1 2 1 2 0 −1 −1 −2
1 −1 2 −1 0 −4 0 −5
−2 −1 a − 4
∗ 1+1
= (−1) −1 −1 −2 = 3 − 4a,
−4 0 −5
deci
rangA = 3 ⇔ 3 − 4a = 0 ⇒ a = 43 .
În concluzie, sistemul (1.0.7) este compatibil dacă a = 34 . În acest caz nu avem
soluţii secundare (deoarece rangul matricei A este egal cu numărul de necunos-
cute), deci pentru a = 43 sistemul (1.0.7) are o soluţie unică.

Problema 1.0.32 Fie A1 , A2 , ..., An mulţimi finite şi notăm

aij = Ai ∩ Aj , i, j = 1, n.
 
Să se arate că det aij ≥ 0.
i,j=1,n
n  
Soluţie. Notăm B = ∪ Ai = {x1 , ..., xn } şi definim matricea B = bij unde
1=1 i,j=1,n



1 , xk ∈ Ai ,
bik = 
 .
0 , xk < Ai .

Dacă |Ai | = pi ∈ {1, ..., n}, i = 1, n, atunci matricea B va avea pe linia i un număr
de pi valori de 1 şi 0 ı̂n rest, deci matricea BBt va avea pe poziţia (i, i), i = 1, n,
valoarea pi . Pentru i , j matricea B va avea pe linia i un număr de pi valori de 1
şi 0 ı̂n rest şi pe colona j un număr de pj valori de 1 şi 0 ı̂n rest. Atunci elementul
de pe poziţia (i, j) din matricea BBt va fi
n
P
bik bjk = Ai ∩ Aj
k=1

deoarece bik bjk = 1 dacă şi numai dacă xk ∈ Ai ∩ Aj .

Prin urmare, avem A = BBt , deci


det A = det BBt = det B ≥ 0.

32
Problema 1.0.33 Să se determine inversa matricei
 
 0 1 ... 1 1 
 
 1 0 ... 1 1 
 
 
A =  ·· ·· ·· ·· ·· 

 · · · · · 
 1 1 ... 0 1 
 
 
1 1 ... 1 0

Soluţie. Determinăm inversa prin transformări elementare. Avem

  
  0 1 ... 1 1   1 0 ... 0 0 
   
  1 0 ... 1 1   0 1 ... 0 0 
    
  · · · · ·   · · · · ·  l1 ←→ln
  · · · · ·   · · · · ·  ⇐⇒
  · · · · ·   · · · · · 
   
  1 1 ... 0 1   0 0 ... 1 0 
    
  
1 1 ... 1 0 0 0 ... 0 1
  
  1 1 ... 1 0   0 0 ... 0 1  l2 −l
     ·· 1
  1 0 ... 1 1   0 1 ... 0 0  ·
 
  · · · · ·    · · · · ·  ln −l1
  · · · · ·    · · · · ·  ⇐⇒
  · · · · ·    · · · · · 
  1 1 ... 0 1   0 0 ... 1 0 
 
    
0 1 ... 1 1 1 0 ... 0 0
  
  1 1 1 ... 1 1 0   0 0 ... 0 1  (−1)l 2
 
  0 −1 0 ... 0 0 1  
  ··
   0 1 ... 0 −1  ·
  · · · · · · ·   · · · · ·   (−1)ln−1
  · · · · · · ·   · · · · ·   ⇐⇒
  · · · · · · ·   · 
   · · · · 
  0 0 0 ... 0 −1 1   0 0 ... 1 −1 
    
 
0 1 1 ... 1 1 1 1 0 ... 0 0
  
  1 1 1 ... 1 0   0 0 ... 0 1 
   
  0 1 0 ... 0 0 −1   0 −1 ... 0 1 
  
  · · · · · · ·   · · · · ·   ln −l2 −...−ln−1
  · · · · · · ·   · · · · ·   ⇐⇒
  · · · · · · ·   · · · · ·  
  
  0 0 0 ... 0 1 −1   0 0 ... −1 1 
    
 
0 1 1 ... 1 1 1 1 0 ... 0 0
  
  1 1 1 ... 1 1 0   0 0 ... 0 1 
   
  0 1 0 ... 0 0 −1   0 −1 ... 0 1 
     1 ·l
  · · · · · · ·   · · · · ·  n−1 n
  · · · · · · ·   · · · · ·  ⇐⇒
  · · · · · · ·   · · · · · 
   
  0 0 0 ... 0 1 −1   0 0 ... −1 1 
    
  
0 0 0 ... 0 0 n − 1 1 1 ... 1 − (n − 2)

33
   
  1 1 1 ... 1 1 0   0 0 0 ... 0 1  l2 +l· n−1
   
  0 1 0 ... 0 0 −1   0 −1 0 ... 0 1 
·
·
   
  · · · · · · ·   · · · · · ·  ln−1 +ln−1
  · · · · · · ·   · · · · · ·  
 ⇐⇒
  · · · · · · ·   · · · · · · 
    
  0 0 0 ... 0 1 −1   0 0 0 ... −1 1 
    
  1 1 1 1 n−2 
0 0 0 ... 0 0 1 n−1 n−1 n−1 ... n−1 − n−1
  
  1 1 1 ... 1 1 0   0 0 0 ... 0 1 
   
  0 1 0 ... 0 0 0   1 − n−2 1 ... 1 1 
   n−1   l1 −l2 −...−ln−1
  · · · · · · ·   n−1 n−1 n−1 n−1

  · · · · · · ·   ·· ·
·
·
·
·
·
·
·
·
·  ⇐⇒
  · · · · · · ·   · · · · · · 
    1 1 1 n−2 1 
  0 0 0 ... 0 1 0   ... −
    n−1 n−1 n−1 n−1 n−1  
  1 1 1 1 n−2 
0 0 0 ... 0 0 1 n−1 n−1 n−1 ... n−1 − n−1
   n−2 1 1 1 1

  1 0 0 ... 0 0 0   − n−1 n−1 n−1 ... n−1 n−1  
   
  1 n−2 1 1 1 
  0 1 0 ... 0 0 0   n−1 − n−1 n−1 ... n−1 
  · · · · · · ·   · · · · ·
n−1
·


  · · · · · · ·   · · · · · ·  .
  · · · · · · ·   · · · · · · 
    1 1 1 n−2 1 
  0 0 0 ... 0 1 0   ... −
    n−1 n−1 n−1 n−1 n−1  
1 1 1 1 n−2 
0 0 0 ... 0 0 1 n−1 n−1 n−1 ... n−1 − n−1
Prin urmare, pentru orice n > 2 avem
 n−2 1 1 1 1

 − n−1 n−1 n−1 ... n−1 n−1 
 
 1 n−2 1 1 1 
 n−1 − n−1 n−1 ... n−1 n−1 
 
A−1 =  ·· ·
·
·
·
·
·
·
·
·
·  .

 · · · · · · 
 1 1 1
... − n−2 1 
 n−1 n−1 n−1 n−1 n−1 
 1 1 1 1 
n−1 n−1 n−1 ... n−1 − n−2
n−1

34
Capitolul 2

SPAŢII VECTORIALE

Problema 2.0.1 Să se arate că următoarele mulţimi sunt spaţii vectoriale reale:

1. mulţimea
n o
Rn = (x1 , x2 , ..., xn ) | xi ∈ R, i = 1, n
ı̂nzestrată cu operaţiile de adunare

x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn )

şi ı̂nmulţire cu un scalar

λx = (λx1 , λx2 , ..., λxn ) ,

unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Rn şi λ ∈ R;

2. mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente din R, notată prin

Mmn (R), ı̂nzestrată cu operaţiile de adunare a două matrice şi ı̂nmulţirea unei
matrice cu un scalar,

3. mulţimea funcţiilor definite pe o mulţime nenulă S cu valori ı̂n spaţiul vectorial

(X,R), notată prin
F = { f | f : S → X },
ı̂nzestrată cu operaţiile de adunare a două funcţii şi de ı̂nmulţire a unei funcţii
cu un scalar.

Soluţie. 1) Fie

x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn ) , z = (z1 , z2 , ..., zn ) ∈ Rn .

35
Verifcăm axiomele spaţiului vectorial:
A) Din relaţiile

(x + y) + z = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ) + (z1 , z2 , ..., zn ) =

= ((x1 + y1 ) + z1 , (x2 + y2 ) + z2 , ..., (xn + yn ) + zn ) =

= (x1 + (y1 + z1 ) , x2 + (y2 + z2 ) , ..., xn + (yn + zn )) =
= (x1 , x2 , ..., xn ) + (y1 + z1 , y2 + z2 , ..., yn + zn ) = x + (y + z)
rezultă
(x + y) + z = x + (y + z) ,
adică adunarea din Rn este asociativă.
EN) Fie e = (e1 , e2 , ..., en ) ∈ Rn astfel ı̂ncât

x + e = e + x = x, (∀) x ∈ R.

Avem
(x1 + e1 , x2 + e2 , ..., xn + en ) = (x1 , x2 , ..., xn )
deci
xi + ei = xi , i = 1, n ⇔ ei = 0, i = 1, n
adică
e = (0, 0, ..., 0) = 0 ∈ Rn
este elementul neutru faţă de adunarea din Rn .
ES) Fie
x = (x1 , x2 , ..., xn ) , x′ = (x′1 , x′2 , ..., x′n ) ∈ Rn ,
astfel ı̂ncât
x + x′ = x′ + x = 0.
Atunci
(x1 + x′1 , x2 + x′2 , ..., xn + x′n ) = (0, 0, ..., 0) ⇔
⇔ xi + x′i = 0, i = 1, n ⇔ x′i = −xi , i = 1, n,
adică
x′ = (−x1 , −x2 , ..., −xn ) = −x ∈ Rn
este simetricul elementului x ∈ Rn .
C) Fie
x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Rn .

36
 Deoarece

x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ) = (y1 + x1 , y2 + x2 , ..., yn + xn ) = y + x,

rezultă că operaţia de adunare din Rn este comutativă.

Din A), EN), ES) şi C) rezultă că Rn ı̂mpreună cu operaţia de adunare este
grup comutativ. Fie

x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Rn şi α, β ∈ R.

Atunci au loc relaţiile

1 · x = (1 · x1 , 1 · x2 , ..., 1 · xn ) = (x1 , x2 , ..., xn ) = x, (SV1)

α (βx) = α (βx1 , βx2 , ..., βxn ) = (α (βx1 ) , α (βx2 ) , ..., α (βxn )) = (SV1)

= ((αβ) x1 , (αβ) x2 , ..., (αβ) xn ) = (αβ) (x1 , x2 , ..., xn ) = (αβ) x

(α + β) x = ((α + β) x1 , (α + β) x2 , ..., (α + β) xn ) = (SV3)

= (αx1 + βx1 , αx2 + βx2 , ..., αxn + βxn ) = (αx1 , αx2 , ..., αxn ) + (βx1 , βx2 , ..., βxn ) =

= α (x1 , x2 , ..., xn ) + β (x1 , x2 , ..., xn ) = αx + βx

α (x + y) = α (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ) = (SV4)

(α (x1 + y1 ) , α (x2 + y2 ) , ..., α (xn + yn )) =

= (αx1 + αy1 , αx2 + αy2 , ..., αxn + αyn ) =

= (αx1 , αx2 , ..., αxn ) + (αy1 , αy2 , ..., αyn ) =

= α (x1 , x2 , ..., xn ) + α (y1 , y2 , ..., yn ) = αx + αy.

Deoarece Rn ı̂mpreună cu adunarea este grup comutativ iar ı̂nmulţirea cu

scalari ı̂ndeplineşte condiţiile SV1), SV2), SV3) şi SV4), putem spune că Rn este
spaţiu vectorial.
2) O matrice din Mmn (R)este de forma
 
 a11 a12 ... a1n 
 
 a a22 ... a2n 
 
a =  21 
 . . ... . 
 
 
am1 am2 ... amn

37
  
sau prescurtat a = aij i=1,m, pentru simplificarea scrierii vom folosi notaţia a =
h i j=1,n
aij .
A) Fie a, b, c ∈ Mmn (R). Din egalităţile
h i h i h i h i h i
(a + b) + c = aij + bij + cij = aij + bij + cij =
h  i h i
= aij + bij + cij = aij + bij + cij =
h  i h i h i h i h i h i
= aij + bij + cij = aij + bij + cij = aij + bij + cij = a + (b + c)
rezultă asociativitatea adunării matricelor.
EN) Fie e ∈ Mmn (R) astfel ı̂ncât

a+e = e+a = a

pentru orice a ∈ Mmn (R). Deoarece

h i h i
a + e = a ⇔ aij + eij = aij

rezultă că au loc relaţiile

aij + eij = aij , ∀i ∈ {1, 2, ..., m} , j ∈ {1, 2, ..., n} ,

adică
eij = 0, i = 1, m, j = 1, n.
Matricea cu toate elementele zero este elementul neutru faţă de operaţia de
adunare. Vom nota cu Omn această matrice.
ES) Fie a, a′ ∈ Mmn (R) astfel ı̂ncât

a + a′ = a′ + a = Omn .

Avem
h i
aij + a′ij = [0] ,
egalitate care scrisă pe componente devine

aij + a′ij = 0, i = 1, m, j = 1, n,

deci componentele matricei a′ , simetrica matricei a sunt date prin relaţiile

a′ij = −aij , i = 1, m, j = 1, n.

38
 Pentru a′ se va folosi şi notaţia −a.
C) Fie a, b ∈ Mmn (R). Avem
h i h i h i
a + b = aij + bij = aij + bij =
h i h i h i
= bij + aij = bij + aij = b + a.
Ultima egalitate scoate ı̂n evidenţă comutativitatea adunării matricelor.
Din A), EN), ES) şi C) rezultă că Mmn (R) ı̂mpreună cu operaţia de adunare a
matricelor este grup comutativ. Fie
h i h i
a = aij , b = bij ∈ Mmn (Rn ) şi α, β ∈ R.

Atunci au loc relaţiile

h i h i
1 · a = 1 · aij = aij = a (SV1)
h i h  i h i
α (βa) = α βaij = α βaij = αβaij = (SV2)
h i h i
= (αβ) aij = (αβ) aij = (αβ) a
h i h i h i h i
(α + β) a = (α + β) aij = αaij + βaij = αaij + βaij = (SV3)
h i h i
= α aij + +β aij = αa + βa
h i h  i h i
α (a + b) = α aij + bij = α aij + bij = αaij + αbij = (SV4)
h i h i
= α aij + α bij = αa + αb.
Deoarece Mmn (R) ı̂mpreună cu adunarea matricelor formează grup comu-
tativ, iar ı̂nmulţirea cu scalari ı̂ndeplineşte condiţiile SV1), SV2), SV3) şi SV4),
putem spune că Mmn (R) este spaţiu vectorial real.
3) Reamintim cum sunt definite adunarea funcţiilor şi ı̂nmulţirea unei funcţii cu
un scalar ı̂n mulţimea
F = { f | f : S → X }.
Fie f , g : S → X şi λ ∈ R, atunci funcţiile f + g, λf : S → X se definesc prin
relaţiile
(f + g) (x) = f (x) + g (x) , (∀) x ∈ S,
(λf ) (x) = λf (x) , (∀) x ∈ S.
Mai amintim şi faptul că două funcţii f , g : S → X sunt egale dacă şi numai
dacă
f (x) = g (x) , (∀) x ∈ S.

39
A) Fie f , g, h : S → X. Avem şirul de egalităţi

((f + g) + h) (x) = (f + g) (x) + h (x) =

= [f (x) + g (x)] + h (x) = f (x) + g (x) + h (x) =

= f (x) + [g (x) + h (x)] = f (x) + (g + h) (x) = (f + (g + h)) (x) , ∀x ∈ S,

care ne spune că

(f + g) + h = f + (g + h) ,

adică adunarea funcţiilor este asociativă.

EN) Fie e : S → X astfel ı̂ncât

f + e = e + f = f , (∀) f : S → X.

Ultima parte a egalităţii se poate scrie

(e + f ) (x) = f (x) , (∀) x ∈ S ⇔

e (x) + f (x) = f (x) , (∀) x ∈ S

⇔ e (x) = 0X , (∀) x ∈ S.

Am arătat că adunarea funcţiilor are element neutru şi anume funcţia care duce
toate elementele din S ı̂n 0X , elementul neutru al adunării din spaţiul vectorial
X.
ES) Fie f : S → X şi f ′ : S → X astfel ı̂ncât

f + f ′ = f ′ + f = e.

Atunci

(f ′ + f ) (x) = e (x) , (∀) x ∈ S ⇔ f ′ (x) + f (x) = 0, (∀) x ∈ S

⇔ f ′ (x) = −f (x) , (∀) x ∈ S ⇔ f ′ = −f ,

adică orice funcţie admite simetric faţă de adunare.

C) Fie f , g : S → X. Avem

(f + g) (x) = f (x) + g (x) = g (x) + f (x)

= (g + f ) (x) , (∀) x ∈ S,

40
adică
f +g = g +f .

Fie f , g : S → X şi α, β ∈ R. Atunci

(1f ) (x) = 1f (x) = f (x) , ∀x ∈ S ⇒ 1f = f (SV1)

Deoarece
(α (βf )) (x) = α (βf ) (x) = α (βf (x)) = αβf (x) =

= (αβ) f (x) = ((αβ) f ) (x) , (∀) x ∈ S

rezultă
α (βf ) = (αβ) f , (SV2)

iar din egalitatea

((α + β) f ) (x) = (α + β) f (x) = αf (x) + βf (x) = (αf ) (x) + (αg) (x) =

= (αf + βf ) (x) , (∀) x ∈ S

rezultă
(α + β) f = αf + βf . (SV3)

Pe de altă parte

(α (f + g)) (x) = α (f + g) (x) = α (f (x) + g (x)) = αf (x) + αg (x) =

= (αf ) (x) + (αg) (x) = (αf + αg) (x) , (∀) x ∈ S

de unde rezultă
α (f + g) = αf + αg. (SV4)

Toate condiţiile definiţiei spaţiului vectorial fiind ı̂ndeplinite rezultă că

mulţimea
F={f |f :S →X }

este un spaţiu vectorial real.

Problema 2.0.2 Pe mulţimea R3 definim operaţiile

1. x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 ), (∀) x, y ∈ R3 ,

2. kx = (kx1 , 0, kx3 ), (∀) k ∈ R, (∀) x ∈ R3 ,

41
 3. kx = (kx1 , kx2 , x3 ), (∀) k ∈ R, (∀) x ∈ R3 .

Să se studieze dacă R3 are o structură de spaţiu vectorial real ı̂n raport cu operaţiile
(1) şi (2)? Dar ı̂n raport cu operaţiile (1) şi (3)?

Soluţie. Operaţia definită prin relaţia (1) este adunarea uzuală din R3 , deci
(R3 , +) este grup comutativ.
Relaţia
1x = (1x1 , 0, 1x3 ) = (x1 , 0, x3 ) , (x1 , x2 , x3 ) = x
ne arată că ı̂n general axioma SV1) nu este ı̂ndeplinită, deci R3 ı̂mpreună cu
operaţiile (1) şi (2) nu formează un spaţiu vectorial.
Pentru ı̂nmulţirea cu scalari definită de (3) pentru orice k, l ∈ R şi x =
(x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 avem pe de o parte

(k + l) x = ((k + l) x1 , (k + l) x2 , x3 )

iar pe de altă parte

kx + lx = (kx1 , kx2 , x3 ) + (lx1 , lx2 , x3 ) = ((k + l) x1 , (k + l) x2 , 2x3 )

ceea ce ne arată că ı̂n general axioma SV3) nu este ı̂ndeplinită, deci R3 nu este
spaţiu vectorial nici ı̂mpreună cu operaţiile (1) şi (3).

Problema 2.0.3 Fie E un spaţiu vectorial al polinoamelor P ∈ R [X] de grad cel mult
′
3 astfel ı̂ncât P (1) = 0 şi P (1) = 0. Să se indice care din următorii vectori formează o
bază pentru E.
a) 1, (X − 1)3 ; b) (X − 1)2 , X (X − 1)2 ; c) X, (X − 1)2 ; d) X − 1, (X − 1)2 ; e) X −
1, (X − 1)3 ; f) X 2 − 1, (X − 1)2 .

Soluţie. Dacă P ∈ E are gradul cel mult 3 avem următoarele posibilităţi:

- P (X) = a, a ∈ R.
Cum P (1) = 0 rezultă a = 0, deci notăm P0 (X) = 0 (polinomul nul). Este evi-
dent că P0 (X) este vectorul nul al spaţiului vectorial E.
- P (X) = aX + b, a, b ∈ R, a , 0.
′
Avem P (1) = 0 şi P (1) = 0, deci
′
P (1) = a + b = 0 şi P (1) = a = 0,

ceea ce nu convine.
- P (X) = aX 2 + bX + c, a, b, c ∈ R, a , 0.

42
 ′
Avem P (1) = 0 şi P (1) = 0, deci
′
P (1) = a + b + c = 0 şi P (1) = 2a + b = 0 ⇒

b = −2a şi c = a, a ∈ R∗ ⇒
P (X) = aX 2 − 2aX + a = a (X − 1)2 , a ∈ R∗ .
- P (X) = aX 3 + bX 2 + cX + d, a, b, c, d ∈ R, a , 0.
′
Avem P (1) = 0 şi P (1) = 0, deci
′
P (1) = a + b + c + d = 0 şi P (1) = 3a + 2b + c = 0 ⇒

c = −3a − 2b şi d = 2a + b, a ∈ R, a , 0 ⇒
P (X) = aX 3 + bX 2 − (3a + 2b) X + 2a + b =
= aX 3 − 2aX 2 + aX + 2aX 2 − 4aX + 2a + bX 2 − 2bX + b =
= aX (X − 1)2 + 2a (X − 1)2 + b (X − 1)2 =
= aX (X − 1)2 + (2a + b) (X − 1)2 .
Prin urmare,

E = {P ∈ R [X] | P0 (X) = 0, P (X) = a (x − 1)2 sau

P (X) = aX (X − 1)2 + (2a + b) (X − 1)2 , a, b ∈ R},

deci dacă
P1 (X) = (X − 1)2 şi P2 (X) = X (X − 1)2 ,
atunci oricare ar fi P ∈ E există λ, β ∈ R astfel ı̂ncât

P (X) = αP1 (X) + βP2 (X) ,

adică sistemul B = (P1 , P2 ) generează spaţiul E (orice vector din E se scrie ca o

combinaţie liniară de vectori din B).
Demonstrăm că vectorii P1 şi P2 sunt liniar independenţi. Dacă există λ, β ∈ R
astfel ı̂ncât
αP1 (X) + βP2 (X) = P0 (X) = 0 ⇒
α (X − 1)2 + βX (X − 1)2 = 0 ⇒
βX 3 − (2β − α) X 2 + (β − 2α) X + α = 0,
deci α = β = 0, adică P0 şi P1 sunt liniar independenţi.

43
 Prin urmare, B este un sistem de generatori pentru E format din vectori liniar
independenţi, deci
 
B = (P0 , P1 ) = (X − 1)2 , X (X − 1)2

este o bază ı̂n E.

Problema 2.0.4 Să se determine numărul real α astfel ı̂ncât vectorii

v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 4, α) , v3 = (1, 1, 5)

să formeze o bază ı̂n R3 .

Soluţie. Dimensiunea spaţiului vectorial R3 este 3, deci orice bază este formată
din trei vectori liniar independenţi din R3 .
Prin urmare, vectorii

v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 4, α) , v3 = (1, 2, 5)

formează o bază ı̂n R3 dacă şi numai sunt liniar independenţi.

Reamintim că un sistem de vectori B = {u1 , u2 , u3 } ⊂ R3 este liniar independent
dacă oricare ar fi k1 , k2 , k3 ∈ R, astfel ı̂ncât

k 1 u 1 + k 2 u 2 + k 3 u 3 = 0R 3 ,

unde 0R3 = (0, 0, 0) este vectorul nul din R3 , atunci k1 = k2 = k3 = 0.

Metoda I. Dacă B = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este un sistem liniar independent, atunci
dacă există k1 , k2 , k3 ∈ R, astfel ı̂ncât

k 1 v 1 + k 2 v 2 + k 3 v 3 = 0R 3 ,

rezultă k1 = k2 = k3 = 0. Avem

k1 (1, 2, 3) + k2 (2, 4, α) + k3 (1, 1, 5) = (0, 0, 0) ⇔

(k1 , 2k1 , 3k1 ) + (2k2 , 4k2 , αk2 ) + (k3 , k3 , 5k3 ) = (0, 0, 0) ⇔

(k1 + 2k2 + k3 , 2k1 + 4k2 + k3 , 3k1 + αk2 + 5k3 ) = (0, 0, 0) .
Egalitatea precedentă este echivalentă cu sistemul ı̂n necunoscutele k1 , k2 , k3


 k1 + 2k2 + k3 = 0




 2k1 + 4k2 + k3 = 0 . (2.0.1)


 3k + αk + 5k = 0
1 2 3

44
 Acest sistem este omogen şi determinantul matricei asociată sistemului este

1 2 1
2 4 1 = α − 6, (∀) α ∈ R, (2.0.2)
3 α 5

deci sistemul (2.0.2) are doar soluţia nulă dacă şi numai dacă α − 6 , 0, adică
α , 6.
Prin urmare, pentru orice α ∈ R\ {6} vectorii v1 , v2 , v3 sunt liniar independenţi.
Metoda II. Sistemul B = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este:
- un sistem liniar dependent dacă matricea având pe coloane componentele vec-
torilor din B are determinantul 0;
- un sistem liniar independent dacă matricea având pe coloane componentele
vectorilor din B are determinantul diferit de 0.
În acest caz, determinantul este cel din relaţia (2.0.2) care este nenul pentru
α , 6, deci B este sistem liniar independent dacă α , 6.

Problema 2.0.5 Să se determine α real dacă vectorii v1 = (1, α, 0), v2 = (0, 1, 2), v3 =
(2, 5, 2) sunt liniar dependenţi.

Soluţie. Reamintim că un sistem de vectori B = {u1 , u2 , u3 } ⊂ R3 este liniar depen-

dent dacă există k1 , k2 , k3 ∈ R, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât

k 1 u 1 + k 2 u 2 + k 3 u 3 = 0R 3 ,

unde 0R3 = (0, 0, 0) este vectorul nul din R3 .

Metoda I. Sistemul B = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este un sistem liniar dependent dacă
există k1 , k2 , k3 ∈ R, nu toţi nuli, astfel ı̂ncât

k 1 v 1 + k 2 v 2 + k 3 v 3 = 0R 3 ⇔

k1 (1, α, 0) + k2 (0, 1, 2) + k3 (2, 5, 2) = (0, 0, 0) ⇔

(k1 , αk1 , 0) + (0, k2 , 2k2 ) + (2k3 , 5k3 , 2k3 ) = (0, 0, 0) ⇔
(k1 + 2k3 , αk1 + k2 + 5k3 , 2k2 + 2k3 ) = (0, 0, 0) .
Egalitatea precedentă este echivalentă cu sistemul ı̂n necunoscutele k1 , k2 , k3


 k1 + 2k3 = 0




 αk1 + k2 + 5k3 = 0 . (2.0.3)


 2k2 + 2k3 = 0

45
 Acest sistem este omogen şi conform ipotezei admite soluţii nenule, deci de-
terminantul matricei asociată sistemului este nul, adică

1 0 2
α 1 5 = 0 ⇒ 4α − 8 = 0 ⇒ a = 2. (2.0.4)
0 2 2

Prin urmare, pentru α = 2 sistemul (2.0.3) admite soluţii nenule, deci B =

{v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este un sistem liniar dependent.
Metoda II. Sistemul B = {v1 , v2 , v3 } ⊂ R3 este:
- un sistem liniar dependent dacă matricea având pe coloane componentele vec-
torilor din B are determinantul 0;
- un sistem liniar independent dacă matricea având pe coloane componentele
vectorilor din B are determinantul diferit de 0.
În acest caz, determinantul este cel din relaţia (2.0.4) care este nul pentru
α = 2, deci B este sistem liniar dependent dacă α = 2.

Problema 2.0.6 Să se indice care din următoarele afirmaţii relativ la vectorii din R3
este adevărată:
a) orice trei vectori formează o bază;
b) orice trei vectori liniar dependenţi formează o bază;
c) orice doi vectori sunt liniar independenţi;
d) dacă doi vectori sunt liniar independenţi, atunci ei generează ı̂ntreg spaţiul;
e) orice trei vectori liniar independenţi formează o bază;
f) orice vectori liniar independenţi formează o bază ı̂n R3 .

Soluţie. Au loc următoarele afirmaţii

1. Un sistem de vectori B ⊂ R3 este bază ı̂n R3 dacă şi numai vectorii din B
sunt liniar independenţi şi generează ı̂ntreg spaţiul R3 ;
2. Dimensiunea spaţiului vectorial este egal cu numărul de vectori din bază;
3. Dimensiunea spaţiului vectorial R3 este 3.
Din observaţiile anterioare rezultă că afirmaţia corectă este orice trei vectori
liniar independenţi formează o bază ı̂n R3 .

Problema 2.0.7 Să se determine componentele vectorului v = (0, 3, −1) ı̂n raport cu
baza
B = {v1 = (1, 1, 2) , v2 = (1, 1, 0) , v3 = (1, 0, 1)} .

46
Soluţie. Deoarece B este bază ı̂n R3 rezultă că există k1 , k2 , k3 ∈ R astfel ı̂ncât

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = v ⇔

k1 (1, 1, 2) + k2 (1, 1, 0) + k3 (1, 0, 1) = (0, 3, −1)

(k1 , k1 , 2k1 ) + (k2 , k2 , 0) + (k3 , 0, k3 ) = (0, 3, −1)

(k1 + k2 + k3 , k1 + k2 , 2k1 + k3 ) = (0, 3, −1)

de unde rezultă sistemul



 k1 + k2 + k3 = 0




 k1 + k2 = 3 .


 2k + k3 = −1
1

Scădem din prima ecuaţie pe a doua şi rezultă k3 = −3 şi introducem ı̂n a treia
ecuaţie. Atunci k1 = 1, deci din a doua ecuaţie rezultă k2 = 2.
Prin urmare,
v = v1 + 2v2 − 3v3 = (1, 2, −3)B ,

unde (1, 2, −3)B reprezintă componentele vectorului v ı̂n raport cu baza B.

Problema 2.0.8 Să se determine coordonatele vectorului v = (10, 2, 7) ı̂n baza

{f 1 , f 2 , f 3 } a lui R3 , dacă

f 1 = (1, −1, 2) , f 2 = (2, 0, 1) , f 3 = (1, 1, 0) .

Soluţie. Deoarece B = {f 1 , f 2 , f 3 } este bază ı̂n R3 rezultă că există k1 , k2 , k3 ∈ R astfel

ı̂ncât
k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3 = v ⇔

k1 (1, −1, 2) + k2 (2, 0, 1) + k3 (1, 1, 0) = (10, 2, 7)

(k1 , −k1 , 2k1 ) + (2k2 , 0, k2 ) + (k3 , k3 , 0) = (10, 2, 7)

(k1 + 2k2 + k3 , −k1 + k3 , 2k1 + k2 ) = (10, 2, 7)

de unde rezultă sistemul



 k1 + 2k2 + k3 = 10




 −k1 + k3 = 2 .


 2k + k = 7
1 2

47
 Din ultimele 2 ecuaţii rezultă

k2 = 7 − 2k1 şi k3 = 2 + k1

şi ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie obţinem

k1 + 2 (7 − 2k1 ) + 2 + k1 = 10

16 − 2k1 = 10 ⇒ 2k1 = 6 ⇒ k1 = 3.
Atunci
k2 = 7 − 2k1 = 1 şi k3 = 2 + k1 = 5,
deci
v = k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3 = 3f 1 + f 2 + 5f 3 = (3, 1, 5)B ,
unde (3, 1, 5)B reprezintă componentele vectorului v ı̂n raport cu baza B.

Problema 2.0.9 Mulţimea V = {f : Z2 → Z2 } formează un spaţiu vectorial peste Z2 .

Care este dimensiunea lui V ?

Soluţie. Avem V = {f 0 , f 1 , f 2 , f 3 } unde

   
f 0 0̂ = 0̂ şi f 0 1̂ = 0̂,
   
f 1 0̂ = 0̂ şi f 1 1̂ = 1̂,
   
f 2 0̂ = 1̂ şi f 2 1̂ = 0̂,
   
f 3 0̂ = 1̂ şi f 3 1̂ = 1̂.
Se observă că f 0 este vectorul nul al spaţiului vectorial V , adică

f 0 + f i = f i + f 0 = f i , i = 1, 3,

şi
f3 = f1 + f2,
deci vectorii f 1 şi f 2 generează pe V . În plus, dacă k1 , k2 ∈ Z2 astfel ı̂ncât

k1 f 1 + k2 f 2 = f 0 ⇒
       

 k1 f 1 0̂ + k2 f 2 0̂ = f 0 0̂ 
 k2 = 0̂
       ⇒

 
 ,
 k1 f 1 1̂ + k2 f 2 1̂ = f 0 1̂  k1 = 0̂
deci f 1 şi f 2 sunt liniar independenţi.
Prin urmare, sistemul B = (f 1 , f 2 ) este o bază ı̂n V , deci dimensiunea lui V este
2.

48
Problema 2.0.10 Corpul pătratic
√  n √ o
Q 2 = a + b 2| a, b ∈ Q
n √ o
este un spaţiu vectorial de dimensiune doi peste Q. Să se arate că mulţimea 1; 2 este
o bază a acestui spaţiu vectorial.
n √ o
Soluţie. Demonstrăm că 1; 2 este un sistem liniar independent. Dacă k1 , k2 ∈ Q
astfel ı̂ncât
√
k1 · 1 + k2 · 2 = 0,
√
rezultă că k1 = k2 = 0, deoarece ı̂n caz contrar avem 2 = − kk1 ∈ Q, ceea ce este
2
fals.
n √ o
Prin urmare, 1; 2 este un sistem liniar independent. În plus, pentru orice
√ √ 
a + b 2 ∈ Q 2 avem
√ √
a · 1 + b · 2 = a + b 2,
n √ o √ 
deci 1; 2 este un sistem de generatori pentru Q 2 .
n √ o √ 
În concluzie, 1; 2 este o bază ı̂n Q 2 .

Problema 2.0.11 (1.488) Fie e1 = (1, −1, 0), e2 = (1, 1, 0). Să se verifice ı̂n care din
cazurile următoare e1 , e2 , e3 sunt vectori liniar independenţi ı̂n R3 .
a) e3 = (0, 0, 1); b) e3 = (2, −2, 0); c) e3 = (0, 0, 0); d) e3 = (−2, 2, 0); e) e3 = (5, 5, 0); f)
e3 = (2, 3, 0).

Soluţie. Se calculează determinanţii matricelor care au pe coloane coordonatele

vectorilor e1 , e2 , e3 şi ı̂n cazul ı̂n care determinantul este nenul vectorii sunt li-
niar independenţi, iar dacă determinantul este nul, atunci vectorii sunt liniar
dependenţi.
Avem

1 1 0 1 1 2 1 1 0
−1 1 0 = 2 , 0, −1 1 −2 = 0, −1 1 0 = 0,
0 0 1 0 0 0 0 0 0

1 1 −2 1 1 5 1 1 2
−1 1 2 = 0, −1 1 5 = 0, −1 1 3 = 0,
0 0 0 0 0 0 0 0 0
deci pentru e3 = (0, 0, 1) vectorii e1 , e2 , e3 sunt liniar independenţi.

49
Problema 2.0.12 Să se arate că mulţimea tuturor şirurilor de numere reale con-
vergente formează un spaţiu vectorial real ı̂n raport cu adunarea a două şiruri şi
ı̂nmulţirea unui şir cu un număr real.

Soluţie. Fie (xn )n , (yn )n două şiruri cu elemente reale. Suma şirurilor (xn )n şi (yn )n
este prin definiţie şirul (tn )n , unde

tn = xn + yn , (∀) n ∈ N,

iar prin ı̂nmulţirea şirului (xn )n cu numărul real α se obţine şirul (rn )n , unde

rn = αxn , (∀) n ∈ N.

Din analiza matematică se cunoaşte că suma a două şiruri convergente este
un şir convergent, iar produsul unui şir convergent cu un număr real, este tot un
şir convergent. Verificăm axiomele grupului ı̂n raport cu adunarea şirurilor.
A) Oricare ar fi şirurile convergente (xn )n , (yn )n , (zn )n avem
h i
(xn )n + (yn )n + (zn )n = (xn + yn )n + (zn )n = ((xn + yn ) + zn )n =
h i
= (xn + (yn + zn ))n = (xn )n + (yn + zn )n = (xn )n + (yn )n + (zn )n .

EN) Fie (yn )n un şir convergent astfel ı̂ncât

(xn )n + (yn )n = (yn )n + (xn )n = (xn )n

pentru orice şir convergent (xn )n . Din egalitatea

(xn )n + (yn )n = (xn )n

rezultă
xn + yn = xn , (∀) n ∈ N ⇔ yn = 0, (∀) n ∈ N,

Prin urmare, elementul neutru pentru adunarea şirurilor convergente este şirul
nul, pe care ı̂l notăm (on )n şi care evident este convergent.
ES) Fie (xn )n un şir convergent arbitrar fixat şi (xn′ )n ⊂ R astfel ı̂ncât

(xn )n + (xn′ )n = (xn′ )n + (xn )n = (on )n .

Atunci
xn + xn′ = 0, (∀) n ∈ N,

50
adică există şirul convergent (xn′ )n = (−xn )n , care este simetricul şirului (xn )n .
C) Deoarece

(xn )n + (yn )n = (xn + yn )n = (yn + xn )n = (yn )n + (xn )n ,

pentru orice şiruri convergente (xn )n , (yn )n , rezultă că adunarea şirurilor con-
vergente este comutativă. Fiind verificate cele patru axiome putem afirma că
mulţimea şirurilor convergente ı̂mpreună cu adunarea şirurilor formează un
grup comutativ.
Arătăm ı̂n continuare că ı̂nmulţirea cu scalari ı̂ndeplineşte axiomele spaţiului
vectorial. Pentru orice siruri convergente (xn )n , (yn )n şi orice k, l ∈ N avem:

1 · (xn )n = (1 · xn )n = (xn )n , (SV!)

 
k l(xn )n = k(lxn )n = (k (lxn ))n = ((kl) xn )n = (kl) (xn )n , (SV2)

(k + l) (xn )n = ((k + l) xn )n = (kxn + lxn )n = (kxn )n + (lxn )n = k(xn )n + l(xn )n , (SV3)

h i
k (xn )n + (yn )n = k(xn + yn )n = (k (xn + yn ))n = (kxn + kyn )n = (SV4)

= (kxn )n + (kyn )n = k(xn )n + k(yn )n .

Deoarece sunt ı̂ndeplinite şi aceste patru axiome putem afirma că mulţimea
şirurilor convergente ı̂mpreună cu adunarea a două şiruri şi ı̂nmulţirea unui şir
cu un număr real formează un spaţiu vectorial real.

Problema 2.0.13 Să se stabilească dacă mulţimile

A = {p ∈ Rn [X] | (∃) q ∈ Rn [X] astfel ı̂ncât p (x) = q (x + 1) − q (x) , (∀) x ∈ R}

B = {p ∈ Rn [X] | p (x) = p (x + 1) , (∀) x ∈ R}

sunt subspaţii vectoriale ale spaţiului vectorial real al polinoamelor cu coeficienţi reali,
de grad cel mult n.

Soluţie. Adunarea polinoamelor şi ı̂nmulţirea cu scalari se definesc şi pentru po-
linoame la fel ca ı̂n cazul funcţiilor.
Trebuie să arătăm că p + g ∈ A şi kp ∈ A, pentru orice p, g ∈ A şi k ∈ R. Dacă
p, g ∈ A şi k ∈ R, atunci există q, r ∈ Rn [X] astfel ı̂ncât

p (x) = q (x + 1) − q (x) şi g (x) = r (x + 1) − r (x) , (∀) x ∈ R.

51
Atunci pentru orice x ∈ R avem

(p + g) (x) = p (x) + g (x) = q (x + 1) − q (x) + r (x + 1) − r (x) =

= (q + r) (x + 1) − (q + r) (x) ,
(kp) (x) = kp (x) = k [q (x + 1) − q (x)] = kq (x + 1) − kq (x) =
= (kq) (x + 1) − (kq) (x) ,
deci există polinomele q + r, kq ∈ Rn [X], astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ R avem

(p + g) (x) = (q + r) (x + 1) − (q + r) (x) ,

(kp) (x) = (kq) (x + 1) − (kq) (x) ,

adică p+g, kp ∈ A. Prin urmare, A este un subspaţiu vectorial al spaţiului vectorial
al polinoamelor cu coeficienţi reali, de grad cel mult n.
Analog procedăm şi pentru mulţimea B. Dacă p, g ∈ B şi k ∈ R, atunci

p (x) = p (x + 1) şi g (x) = g (x + 1) , (∀) x ∈ R,

deci

(p + g) (x) = p (x) + g (x) = p (x + 1) + g (x + 1) = (p + g) (x + 1) , (∀) x ∈ R

(kp) (x) = kp (x) = kp (x + 1) = (kp) (x + 1) , (∀) x ∈ R.

Din relaţiile precedente rezultă p + g, kp ∈ Rn [X], pentru orice p, g ∈ Rn [X] şi
oricare ar fi k ∈ R, deci B este subspaţiu vectorial al spaţiului vectorial al polinoa-
melor cu coeficienţi reali, de grad cel mult n.

Problema 2.0.14 Să se studieze dacă vectorul v = (1, −2, 0, 3) este o combinaţie li-
niară a vectorilor

u1 = (3, 9, −4, −2) , u2 = (2, 3, 0, −1) , u3 = (2, −1, 2, 1) .

Soluţie. Verificăm dacă există α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât

αu1 + βu2 + γu3 = v.

Avem

α (3, 9, −4, −2) + β (2, 3, 0, −1) + γ (2, −1, 2, 1) = (1, −2, 0, 3) ,

52
 (3α, 9α, −4α, −2α) + (2β, 3β, 0, −β) + (2γ, −γ, 2γ, γ) = (1, −2, 0, 3)

(3α + 2β + 2γ, 9α + 3β − γ, −4α + 2γ, −2α − β + γ) = (1, −2, 0, 3) .

Ultima relaţie se poate scrie şi sub formă de sistem



 3α + 2β + 2γ = 1





 9α + 3β − γ = −2

 .,

 −4α + 2γ = 0



 −2α − β + γ = 3

ı̂n necunoscutele α, β, γ. Dacă A este matricea sistemului, iar A este matricea

extinsă, avem
   
 3 2 2   3 2 2 1 
   
 9 3 −1   9 3 −1 −2 
   
A =   şi A =   .
 −4 0 2   −4 0 2 0 
   
   
−2 −1 1 −2 −1 1 3

Deoarece

3 2 2 7 2 2
c1 +2c3 3+3 7 2
δ3 = 9 3 −1 = 7 3 −1 = 2( −1) = 14 , 0
7 3
−4 0 2 0 0 2

şi
3 2 2 1 7 2 2 1
9 3 −1 −2 c1 +2c3 7 3 −1 −2
det A = = =
−4 0 2 0 0 0 2 0
−2 −1 1 3 0 −1 1 3

7 2 1 7 2 1 7 2 1
3+3 l2 −l1 l2 +l3
=2 · ( −1) 7 3 −2 = 2 0 1 −3 = 2 0 0 0 =0
0 −1 3 0 −1 3 0 −1 3
rezultă
 
rang (A) = rang A = 3.

Numărul de necunoscute fiind tot 3 rezultă că sistemul este compatibil unic
determinat cu soluţia nenulă, aşadar vectorul v este o combinaţie liniară a vecto-
rilor u1 , u2 , u3 . Dacă se doreşte aflarea scalarilor α, β, γ se rezolvă sistemul format
cu primele trei ecuaţii ale sistemului.

53
Problema 2.0.15 Fie W şi U subspaţiile din R4 generate sistemele de vectorii

B1 = {w1 = (2, 3, 11, 5) , w2 = (1, 1, 5, 2) , w3 = (0, 1, 1, 1)}

B2 = {u1 = (2, 1, 3, 2) , u2 = (1, 1, 3, 4) , u3 = (5, 2, 6, 2)} .

Să se arate că aceste subspaţii sunt suplementare şi să se găsească descompunerea vec-
torului v = (2, 0, 0, 3) ı̂n subspaţiile W şi U.

Soluţie. Deoarece matricea

 
 2 1 0 
 
 3 1 1 
 
 
 11 5 1 
 
 
5 2 1
2 1
formată din componentele vectorilor din B1 , are rangul doi cu minorul ,
3 1
0, deducem W = Sp {w1 , w2 } şi dim W = 2. Analog matricea
 
 2 1 5 
 
 1 1 2 
 
 
 3 3 6 
 
 
2 4 2

2 1
formată din componentele vectorilor din B2 , are rangul doi cu minorul ,
1 1
0, deci U = Sp {u1 , u2 } şi dim U = 2. Matricea
 
 2 1 0 2 1 5 
 
 3 1 1 1 1 2 
 
 
 11 5 1 3 3 6 
 
 
5 2 1 2 4 2
formată cu componentele vectorilor w1 , w2 , w3, u1 , u2 şi u3 are rangul 4 deoarece

2 1 2 1
3 1 1 1
, 0,
11 5 3 3
5 2 2 4

deci dim (W + U) = 4, de unde deducem W + U = R4 . Din relaţia

dim W + dim U = dim (W + U) + dim (W ∩ U )

54
deducem dim (W ∩ U ) = 0, adică W ∩ U = ∅, ceea ce ne spune că subspaţiile W şi
U sunt suplementare.
Pentru a găsi descompunerea vectorului v pe aceste subspaţii, considerăm
egalitatea
k1 w1 + k2 w2 + k3 u1 + k4 u2 = v
echivalentă cu

k1 (2, 3, 11, 5) + k2 (1, 1, 5, 2) + k3 (2, 1, 3, 2) + k4 (1, 1, 3, 4) = (2, 0, 0, 3)

şi cu sistemul 

 2k1 + k2 + 2k3 + k4 = 2





 3k1 + k2 + k3 + k4 = 0

 .

 11k1 + 5k2 + 3k3 + 3 k4 = 0



 5k1 + 2k2 + 2k3 + 4 k4 = 3
Soluţia sistemului este ( −1, 1, 1, 1), deci avem v = vW + vU , unde

vW = −w1 + w2 = ( −1, −2, −6, −3) ∈ W

vU = u1 + u2 = (3, 2, 6, 6) ∈ U.

Problema 2.0.16 Fie

u (x) = e x , x ∈ R.
Precizaţi perechea de funcţii v, w astfel ı̂ncât u, v, w să fie vectori liniar independenţi
ı̂n spaţiul vectorial al funcţiilor reale.
a) v (x) = xe x , w (x) = e 2x ;
b) v = 2u, w (x) = x;
c) v = 3u, w (x) = 1;
d) v (x) = w (x) = x;
e) v (x) = chx, w (x) = e x ;
f) v (x) = shx, w (x) = e −x .

Soluţie. Reamintim că un sistem de vectori v1 , ..., vn ı̂ntr-un spaţiu vectorial V

este liniar independent dacă oricare ar fi scalarii λ1 , ..., λn ∈ R cu proprietatea

λ1 v1 + ... + λn vn = 0V

rezultă λ1 = ... = λn = 0.

55
 Avem
- (b) v = 2u, deci vectorii u şi v sunt liniar dependenţi, ceea ce implică vectorii
u, v, w sunt liniar dependenţi;
- (c) v = 2u, deci vectorii u şi v sunt liniar dependenţi, ceea ce implică vectorii
u, v, w sunt liniar dependenţi;
- (d) v = w, deci vectorii v şi w sunt liniar dependenţi, ceea ce implică vectorii
u, v, w sunt liniar dependenţi;
- (e) u = w, deci vectorii u şi w sunt liniar dependenţi, ceea ce implică vectorii
u, v, w sunt liniar dependenţi;
x −x
- (f) v (x) = shx = e +e
2 = 12 u + 12 w, deci vectorii u, v, w sunt liniar dependenţi.
Presupunem că există λ1 , λ2 , λ3 ∈ R astfel ı̂ncât

λ1 u + λ2 v + λ3 w = 0,

unde 0 este funcţia identic nulă. Atunci

λ1 u (x) + λ2 v (x) + λ3 w (x) = 0, (∀) x ∈ R,

λ1 e x + λ2 xe x + λ3 e 2x = 0, (∀) x ∈ R,

e x (λ1 + λ2 x + λ3 e x ) = 0, (∀) x ∈ R,

λ1 + λ2 x + λ3 e x = 0, (∀) x ∈ R.

Atunci pentru x ∈ {0, 1, 2} se obţine sistemul omogen



 λ1 + λ3 = 0




 λ1 + λ2 + λ3 e = 0 .


 λ + 2λ + λ e 2 = 0
1 2 3

Determinantul matricei asociat sistemului este

1 0 1
1 1 e = e 2 − 2e + 1 = (e − 1)2 , 0,
1 2 e2

deci sistemul admite doar soluţia nulă, adică λ1 = λ2 = λ3 = 0. Prin urmare,

sistemul de vectori
u (x) = e x , v (x) = xe x , w (x) = e 2x

este liniar independent ı̂n spaţiul vectorial al funcţiilor reale.

56
Problema 2.0.17 Determinaţi dimensiunea subspaţiului vectorial

D = {(x, y, z) | x = y = z} ⊂ R3 .

Soluţie. Avem
D = {(x, y, z) | x = y = z} = {(x, x, x) | x ∈ R} ,

deci oricare ar fi v = (x, x, x) ∈ D avem v = x (1, 1, 1), adică vectorul (1, 1, 1) gene-
rează subspaţiul D.
Prin urmare, mulţimea formată din vectorul (1, 1, 1) formează o bază pentru
subspaţiul D şi dimensiunea lui D este 1.

Problema 2.0.18 Determinaţi dimensiunea subspaţiului vectorial

D = {(x, y, z) | x + y + z = 0} ⊂ R3 .

Soluţie. Se observă că

n o
D = {(x, y, z) | x + y + z = 0} = (x, y, −x − y) | (x, y) ∈ R2

Demonstrăm că vectorii (1, 0, −1) şi (0, 1, −1) formează o bază pentru D. Fie
λ1 , λ2 ∈ R astfel ı̂ncât

λ1 (1, 0, −1) + λ2 (0, 1, −1) = (0, 0, 0) ⇒

(λ1 , 0, −λ1 ) + (0, λ2 , −λ2 ) = (0, 0, 0) ⇒

(λ1 , λ2 , −λ1 − λ2 ) = (0, 0, 0) ⇒ λ1 = λ2 = 0,

deci vectorii (1, 0, −1) şi (0, 1, −1) sunt liniar independenţi.
Oricare ar fi v ∈ D, există (x, y) ∈ R2 astfel ı̂ncât v = (x, y, −x − y) şi

v = (x, y, −x − y) = x (1, 0, −1) + y (0, 1, −1) ,

deci vectorii (1, 0, −1) şi (0, 1, −1) generează spaţiul D.

Prin urmare, vectorii (2, 0, 1) şi (0, 2, 1) formează o bază ı̂n D şi dimensiunea
lui D este 2.

Problema 2.0.19 Fie V mulţimea polinoamelor din R [X] care au gradul cel mult 5
şi rădăcina 4. Să se determine dimensiunea spaţiului vectorial real V .

57
Soluţie. Un polinom f din R [X] care are rădăcina 5 este de forma

f = (X − 4) g,

unde g ∈ R [X], deci polinoamele de grad cel mult 5 care au rădăcina 4 pot avea
una din expresiile
 
f = (X − 4) aX 4 + bX 3 + cX 2 + dX + e ,
 
f = (X − 4) aX 3 + bX 2 + cX + d ,
 
f = (X − 4) aX 2 + bX + c ,

f = (X − 4) (aX + b) ,
f = a (X − 4) ,
unde a, b, c, d, e ∈ R, a , 0. Prin urmare, V este format din polinoamele având una
din expresiile de mai sus.
Vom demonstra că polinoamele

f 1 = (X − 4) , f 2 = X (X − 4) , f 3 = X 2 (X − 4) ,

f 4 = X 3 (X − 4) , f 5 = X 4 (X − 4)
formează o bază ı̂n V . Se observă că polinomul nul f 0 = 0 are rădăcina 4 şi este
elementul nul al spaţiului vectorial V .
Fie λ1 , λ2 , λ3 , λ4 , λ5 ∈ R astfel ı̂ncât

λ1 f 1 + λ2 f 2 + λ3 f 3 + λ4 f 4 + λ5 f 5 = f 0 .

Atunci

λ1 (X − 4) + λ2 f X (X − 4) + λ3 X 2 (X − 4) + λ4 X 3 (X − 4) + λ5 X 4 (X − 4) = 0

λ5 X 5 + (−4λ5 + λ4 ) X 4 + (−4λ4 + λ3 ) X 3 +
+ (−4λ3 + λ2 ) X 3 + (−4λ2 + λ1 ) X 2 − 4λ1 = 0
şi identificând coeficienţii rezultă sistemul


 λ5 = 0





 −4λ5 + λ4 = 0




 −4λ4 + λ3 = 0

 ⇒ λ1 = λ2 = λ3 = λ4 = λ5 = 0.

 −4λ 3 + λ 2 = 0



 −4λ2 + λ1 = 0




 −4λ = 0
1

58
 Prin urmare, vectorii f 1 , f 3 , f 3 , f 4 , f 5 sunt liniar independenţi.
Dacă
 
f = (X − 4) aX 4 + bX 3 + cX 2 + dX + e ,
atunci

f = aX 4 (X − 4) + bX 3 (X − 4) + cX 2 (X − 4) + dX (X − 4) + e (X − 4) =

f = af 5 + bf 4 + cf 3 + df 2 + ef 1 ,
adică f este generat de vectorii f 1 , f 3 , f 3 , f 4 , f 5 . Analog se arată că
 
f = (X − 4) aX 3 + bX 2 + cX + d = af 4 + bf 3 + cf 2 + df 1 ,
 
f = (X − 4) aX 2 + bX + c = af 4 + bf 3 + cf 2 ,

f = (X − 4) (aX + b) = af 2 + bf 1 ,
f = a (X − 4) = af 1 ,
deci vectorii f 1 , f 3 , f 3 , f 4 , f 5 formează un sistem de generatori pentru spaţiul V .
Atunci f 1 , f 3 , f 3 , f 4 , f 5 formează o bază ı̂n V , deci dimensiunea spaţiului vecto-
rial real V este 5.

Problema 2.0.20 Se notează cu S spaţiul vectorial real al tripletelor (x, y, z) ∈ R3

astfel ı̂ncât
x + y − 2z = 0.
Să se verifice care din vectorii următori formează bază pentru S.
a) (1, 1, 1); b) (2, 0, 1) şi (0, 2, 1); c) (2, 0, 1); d) (1, 1, 1) , (2, 0, 1) şi (0, 2, 1); e) (1, 0, 0) şi
(0, 1, 0); f) (1, −1, 0) şi (2, −2, 0).

Soluţie. Avem
S = {(x, y, z) | x + y − 2z = 0} ⊂ R3 .
Se observă că 0R3 = (0, 0, 0) ∈ S şi este vectorul nul pentru spaţiul S.
Pentru ca un sistem de vectori să formeze o bază pentru S, este necesar ca
vectorii să aparţină mulţimii S.
Se observă că vectorii (1, 0, 0) şi (0, 1, 0) nu aparţin spaţiului S, deci răspunsul
(e) nu este corect.
Presupunem că vectorul (1, 1, 1) ∈ S formează o bază pentru S. Atunci vectorul
(1, 1, 1) generează spaţiului S. Dar (0, 2, 1) ∈ S, deci există α ∈ R astfel ı̂ncât

α (1, 1, 1) = (0, 2, 1) ⇔ (α, α, α) = (0, 2, 1) .

59
 Se observă că ultima egalitate nu poate avea loc oricare ar fi α ∈ R, deci vecto-
rul (1, 1, 1) nu generează spaţiul S. Prin urmare, presupunerea făcută este falsă,
deci vectorul (1, 1, 1) nu formează o bază pentru S.
Presupunem că vectorul (2, 0, 1) ∈ S formează o bază pentru S. Atunci (2, 0, 1)
generează al spaţiului S. Dar (0, 2, 1) ∈ S, deci există α ∈ R astfel ı̂ncât

α (2, 0, 1) = (0, 2, 1) ⇔ (2α, 0, α) = (0, 2, 1) .

Se observă că ultima egalitate nu poate avea loc oricare ar fi α ∈ R, deci vecto-
rul (2, 0, 1) nu generează spaţiul S. Prin urmare, presupunerea făcută este falsă,
deci vectorul (2, 0, 1) nu formează o bază pentru S.
Presupunem că vectorii (1, −1, 0),(2, −2, 0) ∈ S formează o bază pentru S.
Atunci sistemul format din cei doi vectori generează spaţiului S. Dar (1, 1, 1) ∈ S,
deci există α, β ∈ R astfel ı̂ncât

α (1, −1, 0) + β (2, −2, 0) = (1, 1, 1) ⇔ (α + 2β, −α − 2β, 0) = (1, 1, 1) .

Se observă că ultima egalitate nu poate avea loc oricare ar fi α, β ∈ R, deci

vectorul sistemul format din vectorii (1, −1, 0) şi (2, −2, 0) nu generează spaţiul S.
Prin urmare, presupunerea făcută este falsă, deci vectorii (1, −1, 0) şi (2, −2, 0) nu
formează o bază pentru S.
Vectorii (1, 1, 1) , (2, 0, 1) şi (0, 2, 1) sunt liniar dependenţi deoarece
1 1
2 (2, 0, 1) + 2 (0, 2, 1) = (1, 1, 1) .

Prin urmare, aceşti vectori nu pot forma o bază pentru S.

Demonstrăm că vectorii (2, 0, 1) şi (0, 2, 1) formează o bază pentru S. Fie
λ1 , λ2 ∈ R astfel ı̂ncât

λ1 (2, 0, 1) + λ2 (0, 2, 1) = (0, 0, 0) ⇒

(2λ1 , 0, λ1 ) + (0, 2λ2 , λ2 ) = (0, 0, 0) ⇒

(2λ1 , 2λ2 , λ1 + λ2 ) = (0, 0, 0) ⇒ λ1 = λ2 = 0,
deci vectorii (2, 0, 1) şi (0, 2, 1) sunt liniar independenţi.
Deoarece
n o
S = {(x, y, z) | x + y − 2z = 0} = (2x, 2y, x + y) | (x, y) ∈ R2 ,

rezultă că oricare ar fi v ∈ S, există (x, y) ∈ R2 astfel ı̂ncât v = (2x, 2y, x + y) şi

v = (2x, 2y, x + y) = x (2, 0, 1) + y (0, 2, 1) ,

60
deci vectorii (2, 0, 1) şi (0, 2, 1) generează spaţiul S.
Prin urmare, vectorii (2, 0, 1) şi (0, 2, 1) formează o bază ı̂n S.

Problema 2.0.21 Să se determine dimensiunea spaţiului vectorial al matricelor sime-

trice din M3 (R).

Soluţie. Fie V spaţiului vectorial al matricelor simetrice din M3 (R). Se observă

că vectorul nul al lui V este O3 .
Considerăm matricele
     
 1 0 0   0 0 0   0 0 0 
     
A1 =  0 0 0  , A2 =  0 1 0  , A3 =  0 0 0 
     
0 0 0 0 0 0 0 0 1
     
 0 1 0   0 0 1   0 0 0 
     
A4 =  1 0 0  , A5 =  0 0 0  , A6 =  0 0 1  ,
     
0 0 0 1 0 0 0 1 0
şi B = {A1 , A2 , A3 , A4 , A5 , A6 }.
Fie λ1 , λ2 , λ3 , λ4 , λ5 , λ6 ∈ R astfel ı̂ncât

λ1 A1 + λ2 A2 + λ3 A3 + λ4 A4 + λ5 A5 + λ6 A6 = O3 ⇒
   
 λ1 λ4 λ5   0 0 0 
   
 λ λ λ  =  0 0 0  ,
 4 2 
6    
   
λ5 λ6 λ3 0 0 0
deci λ1 = λ2 = λ3 = λ4 = λ5 = λ6 = 0. Prin urmare, B este un sistem de vectori
liniar independenţi.
Dacă A ∈ V , atunci
 
 a11 a12 a13 
 
A =  a12 a22 a23  = a11 A1 + a22 A2 + a33 A3 + a12 A4 + a13 A5 + a23 A6 ,
 
a13 a23 a33
deci B este un sistem de generatori pentru V . Atunci B este o bază pentru V şi
dimensiunea lui V este 6.

Problema 2.0.22 Determinaţi numărul maxim de vectori liniar independenţi ı̂n

mulţimea soluţiilor sistemului



 x − y + 2z + 4t = 0

 .
 2x + y − 3z + t = 0

61
Soluţie. Notăm
  

 
 

  x − y + 2z + 4t = 0 
V =
(x, y, z, t) | 
 
 ⊂ R4 .
  2x + y − 3z + t = 0 

Fie α, β ∈ R şi (x1 , y1 , z1 , t1 ) , (x2 , y2 , z2 , t2 ) ∈ V . Atunci

α (x1 , y1 , z1 , t1 ) + β (x2 , y2 , z2 , t2 ) = (αx1 + βx2 , αy1 + βy2 , αz1 + βz2 , αt1 + βt2 ) .

Avem

(αx1 + βx2 ) − (αy1 + βy2 ) + 2 (αz1 + βz2 ) + 4 (αt1 + βt2 ) =

= αx1 − αy1 + 2αz1 + 4αt1 + βx2 − βy2 + 2βz2 + 4βt2 =

= α (x1 − y1 + 2z1 + 4t1 ) + β (x2 − y2 + 2z2 + 4t2 ) = 0,
2 (αx1 + βx2 ) + (αy1 + βy2 ) − 3 (αz1 + βz2 ) + (αt1 + βt2 ) =
= 2αx1 + αy1 − 3αz1 + αt1 + 2βx2 + βy2 − 3βz2 + βt2 =
= α (x1 + y1 − 3z1 + t1 ) + β (x2 + y2 − 3z2 + t2 ) = 0,
deci
α (x1 , y1 , z1 , t1 ) + β (x2 , y2 , z2 , t2 ) ∈ V ,
adică V este subspaţiu vectorial al lui R4 .
Matricea sistemului 


 x − y + 2z + 4t = 0


 2x + y − 3z + t = 0
este  
 1 −1 2 4 
A =  
2 1 −3 1 
şi are rangul 2, deci
dim V = 4 − rangA = 2.

Observaţia 2.0.23 Fie f 1 , f 2 , ..., f n ∈ C ∞ (R). Determinantul

 
(i−1)
w = det f j ,
i, j=1, n

se numeşte wronskianul funcţiilor f 1 , f 2 , ..., f n .

62
Problema 2.0.24 Să se studieze dependenţa următoarele sisteme din C ∞ (R).
n o
1. 1, cos 2x, cos2 x ,

2. {e x , e −x , ch x} ,
n o
3. e x , xe x , ..., xn−1 e x .

Să se arate că mulţimea {f 1 , f 2 , ..., f n } ⊂ C ∞ (R) este liniar dependentă dacă şi nu-
mai dacă wronskianul este nul.

Soluţie. Deoarece
cos 2x = 2cos2 x − 1, (∀) x ∈ R,
avem
1 + cos 2x − 2cos2 x = 0, (∀) x ∈ R,
n o
deci mulţimea 1, cos 2x, cos2 x este liniar dependentă. Din egalitatea

e x + e −x − 2chx = 0, (∀) x ∈ R,

se observă că mulţimea {e x , e −x , chx} este liniar dependentă.

n o
Pentru mulţimea e x , xe x , ..., xn−1 e x considerăm egalitatea

k1 e x + k2 xe x + ... + kn xn−1 e x = 0, (∀) x ∈ R.

Avem
 
e x k1 + k2 x + ... + kn xn−1 = 0, (∀) x ∈ R,
şi cum e x , 0,pentru orice x ∈ R, este necesar să aibă loc egalitatea

k1 + k2 x + ... + kn xn−1 = 0, (∀) x ∈ R,

egalitate posibilă numai când

k1 = k2 = ... = kn = 0.

În caz contrar membrul stâng ar reprezenta un polinom de grad cel mult n−1,
n o
care ar admite cel mult n−1 soluţii. Prin urmare, mulţimea e x , xe x , ..., xn−1 e x este
liniar independentă.
Dacă presupunem că funcţiile f 1 , f 2 , ..., f n ∈ C ∞ (R) sunt liniar dependente,
atunci există numerele k1 , k2 , ..., kn ∈ R nu toate nule astfel ı̂ncât

k1 f 1 (x) + k2 f 2 (x) + ... + kn f n (x) = 0, (∀) x ∈ R.

63
 Derivând de n − 1 ori ultima relaţie, obţinem

k 1 f 1 (k) (x) + k2 f 2 (k) (x) + ... + kn f n (k) (x) = 0, (∀) x ∈ R, k = 0, n − 1, (2.0.5)

ce reprezintă un sistem algebric liniar omogen ı̂n necunoscutele k1 , k2 , ..., kn care

admite soluţie nenulă, adică este necesar ca determinantul sistemului să fie nul.
Determinantul sistemului este chiar wronskianul funcţiilor f 1 , f 2 , ..., f n ∈
∞
C (R), deci  
(i−1)
w = det f j = 0.
i, j=1, n

Reciproc dacă  
(i−1)
w = det f j = 0,
i, j=1, n

atunci sistemul 2.0.5 admite soluţii nenule ceea ce ne spune că funcţiile

f 1 , f 2 , ..., f n ∈ C ∞ (R)

sunt liniar dependente.

Problema 2.0.25 1.8.9. Să se studieze dependenţa liniara a următoarelor sisteme de

vectori din R3 :

1. S1 = {(1, 1, 0) , (2, 3, 1) , (0, 1, 2)},

2. S2 = {(0, 1, 1) , (1, −2, 1) , (2, −2, 4)},

3. S3 = {(1, −1, 1) , (1, 1, −a) , (a, a, 1)}, a ∈ R.

Soluţie. O mulţime de vectori {v 1 , v 2 , ...,v n } este liniar independentă dacă orice

combinaţie liniară
k1 v1 + k2 v2 + ... + kn vn = 0

implică egalitatea
k1 = ... = kn = 0.

Pentru vectorii

v1 = (1, 1, 0) , v2 = (2, 3, 1) , v3 = (0, 1, 2) ,

avem
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0

64
 k1 (1, 1, 0) + k2 (2, 3, 1) + k3 (0, 1, 2) = (0, 0, 0)
(k1 , k1 , 0) + (2k2 , 3k2 , k2 ) + (0, k3 , 2k3 ) = (0, 0, 0)
(k1 + 2k2 , k1 + 3k2 + k3 , k2 + 2k3 ) = (0, 0, 0) .
Ultima relaţie poate fi scrisă sub forma unui sistem de ecuaţii


 k1 + 2k2 = 0




 k1 + 3k2 + k3 = 0 ,


 k2 + 2k3 = 0

sistem liniar omogen cu necunoscutele k1 , k2 şi k3 , care admite doar soluţia banală
dacă şi numai dacă determinantul sistemului este nenul. Matricea sistemului este
 
 1 2 0 
 
A =  1 3 1 
 
0 1 2

şi
1 2 0 1 2 0
l2 −l1 1 1
det A = 1 3 1 = 0 1 1 = 1 · ( −1)1+1 = 1 , 0,
1 2
0 1 2 0 1 2
deci sistemul are doar soluţia banală

k1 = k2 = k3 = 0 ,

relaţie care implică liniar independenţa vectorilor v1 , v2 , v3 .

2) Matricea care are pe coloane coordonatele vectorilor

v1 = (0, 1, 1) , v2 = (1, −2, 1) , v3 = (2, −2, 4)

este  
 0 1 2 
 
A =  1 −2 −2  .

 
1 1 4
Deoarece
0 1 2 0 1 2
l2 −l3
det A = 1 −2 −2 = 0 −3 −6 =
1 1 4 1 1 4

1 2
= 1 · ( −1)1+3 = −6 + 6 = 0
−3 −6

65
rezultă rangA < 3 (pentru că nu există nici un minor de ordin mai mare sau egal
cu 3 nenul). În plus
 
 0 1 2 
 
  1 −2
A =  1 −2 −2  , ∆2 = = 1+2 = 3 , 0
  1 1
 1 1 4 

deci rangA = 2. Prin urmare doar doi vectori sunt liniar independenţi, deci
mulţimea S2 este liniar dependentă.
3) Matricea care are pe coloane coordonatele vectorilor

v1 = (1, −1, 1) , v2 = (1, 1, −a) , v3 = (a, a, 1) , a ∈ R

este  
 1 1 a 
 
A =  −1 1 a  .
 
1 −a 1
După cum s-a văzut la punctul anterior, mulţimea formată cu aceşti vectori
este liniar independentă doar dacă det A , 0.Avem

1 1 a 2 0 0
l1 −l2
det A = −1 1 a = −1 1 a =
1 −a 1 1 −a 1

1 a  
= 2 · ( −1)1+1 = 2 1 + a2 , 0,
−a 1
oricare ar fi a ∈ R, deci sistemul de vectori S3 este liniar independent.

Problema 2.0.26 Să se studieze, ı̂n funcţie de m ∈ R, dependenţa liniară a

următoarelor mulţimi de vectori:

1. S1 = {(1, 0, m) , (1, 2, 1) , (2, m, 2)} ⊂ R3 ;

2. S2 = {(1, 0, m, 2) , (0, 2, 1, m) , (1, 2, 1, 0) , (0, 1, 1, m)} ⊂ R4 .

Soluţie. Procedăm ca ı̂n problema anterioară. Considerăm matricea

 
 1 1 2 
 
A =  0 2 m 
 
m 1 2

66
şi calculăm
1 1 2 1 1 2
l3 −l1
det A = 0 2 m = 0 2 m =
m 1 2 m−1 0 0

1 2
= (m − 1) = (m − 1) (m − 4) .
2 m
Vectorii din S1 sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă

det A = 0 ⇔ (m − 1) (m − 4) = 0 ⇔ m = 1 sau m = 4,

iar dacă m , 1 şi m , 4, atunci vectorii sunt liniar independenţi. Matricea care se
formează cu coordonatele vectorilor din sistemul S2 este
 
 1 0 1 0 
 
 0 2 2 1 
 
A =  
 m 1 1 1 
 
 
2 m 0 m

şi avem
1 0 1 0 1 0 1 0
0 2 2 1 c2 −c4 0 1 2 1
det A = = =
m 1 1 1 m 0 1 1
2 m 0 m 2 0 0 m

1 1 0 1 1 0
2+2 l2 −l1
= 1 · ( −1) m 1 1 = m−1 0 1 =
2 0 m 2 0 m

m−1 1
= 1 · ( −1)1+2 =
2 m
 
= − [(m − 1) · m − 2] = − m2 − m − 2 = −m2 + m + 2.

Vectorii din S2 sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă det A = 0, adică

−m2 + m + 2 = 0,

∆ = b 2 − 4ac = 1 + 8 = 9,
√
−b ± ∆ −1 ± 3
m1,2 = =
2a −2

67
 ⇔ m1 = 2 sau m2 = −1.

Astfel, dacă m ∈ { −1, 2} sistemul de vectori S2 este liniar dependent, ı̂n caz
contrar sistemul de vectori S2 este liniar independent.
 
Problema 2.0.27 Considerăm spaţiul vectorial C3 , +, · peste corpul numerelor reale
R. Să se arate că mulţimea de vectori

S = {(1, 0, 2) , (i, 1, 0) , (2i, 2, i + 1)}

este liniar independentă şi să se exprime vectorii (1, 2, 3) şi (1, i, 2i) sub formă de
combinaţii liniare de vectori ai lui S.

Soluţie. Pentru a studia liniar independenţa mulţimii S, considerăm egalitatea

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0,

unde k1 , k2 , k3 ∈ R. Avem

k1 (1, 0, 2) + k2 (i, 1, 0) + k3 (2i, 2, i + 1) = (0, 0, 0)

(k1 , 0, 2k1 ) + (ik2 , k2 , 0) + (2ik3 , 2k3 , (i + 1) k3 ) = (0, 0, 0)

(k1 + ik2 + 2ik3 , k2 + 2k3 , 2k1 + (i + 1) k3 ) = (0, 0, 0)

ceea ce este echivalent cu sistemul



 k1 + ik2 + 2ik3 = 0




 k2 + 2k3 = 0 .


 2k + ik + k =0
1 3 3

Deoarece k1 , k2 , k3 ∈ R rezultă


 k1 = 0





 k2 + 2k3 = 0



 k2 + 2k3 = 0



 2k1 + k3 = 0



 k3 = 0


 k1 = 0




 k2 = 0 .


 k = 0
3

68
deci mulţimea S este liniar independentă.
Pentru a exprima vectorii ı̂n funcţie de vectorii din S, considerăm relaţiile

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = v

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = w.
Aceste egalităţi ne vor conduce la sisteme de ecuaţii ı̂n care termenii liberi vor
fi coordonatele vectorilor v şi respectiv w. În primul caz avem


 k1 + ik2 + 2ik3 = 1




 k2 + 2k3 = 2 ⇔


 2k + ik + k = 3
1 3 3


 k1 = 1





 k2 + 2k3 = 0


=
 k2 + 2k3 = 2 ,



 2k1 + k3 = 0



 k3 = 0
care după cum uşor se observă din ecuaţiile 2 şi 3 este incompatibil, adică v nu
se poate scrie ca o combinaţie liniară de vectori din S.
A doua egalitate,
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = w,
ne conduce la sistemul


 k1 + ik2 + 2ik3 = 1




 k2 + 2k3 = i .


 2k + ik + k = 2i
1 3 3

Şi acest sistem este incompatibil deoarece ı̂n cea de-a doua ecuaţie membrul stâng
este un număr real, iar ı̂n membrul drept este un număr imaginar, deci nici vec-
torul w nu se poate exprima sub forma unei combinaţii liniare de vectori din S.

Observaţia 2.0.28 Chiar dacă mulţimea S este liniar independentă nu rezultă că este
şi sistem de generatori pentru C3 , adică Sp (S) , C3 .

Problema 2.0.29 Fie C 0 [0, 1] spaţiul vectorial al funcţiilor continue definite pe in-
tervalul [0, 1]. Să se studieze care dintre mulţimile din C 0 [0, 1], precizate mai jos, sunt
liniar independente?

69
 n o
1. S1 = f 1 (t) = t 2 , f 2 (t) = t, f 3 (t) = 1 ;
n o
2. S2 = f 1 (t) = 1 − t, f 2 (t) = t (1 − t) , f 3 (t) = 1 − t 2 ;

3. S3 = f 1 (t) = 1, f 2 (t) = e t , f 3 (t) = e −t .

Soluţie. 1) Considerăm egalitatea

k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3 = f 0 ,

unde f 0 : [0, 1] → R este funcţia identic nulă, adică

f 0 (x) = 0, (∀) x ∈ [0, 1].

Avem
k1 t 2 + k2 t + k3 · 1 = 0, (∀) t ∈ [0, 1] .
Partea stângă a acestei egalităţi este un polinom, iar acesta este identic nul
dacă şi numai dacă toţi coeficienţii sunt 0, adică

k1 = k2 = k3 = 0.

În concluzie, rezultă că vectorii din S1 sunt liniar independenţi.

2) Avem
 
k1 (1 − t) + k2 t (1 − t) + k3 1 − t 2 = 0, (∀) t ∈ [0, 1]
k1 − k1 t + k2 t − k2 t 2 + k3 − k3 t 2 = 0, (∀) t ∈ [0, 1]
( −k2 − k3 ) t 2 + ( −k1 + k2 ) t + (k1 + k3 ) · 1 = 0, (∀) t ∈ [0, 1] .
Folosind proprietatea amintită mai sus obţinem sistemul


 − k2 − k3 = 0




 −k 1 + k2 = 0 .


 2k + k3 = 0
1

Matricea sistemului este

 
 0 −1 −1 
 
A =  −1 1 0 

 
1 0 1

cu determinantul det A = 0, deci sistemul liniar omogen admite şi soluţii neba-
nale, adică vectorii sunt liniar dependenţi.

70
 Dacă se doreşte rezolvarea efectivă a sistemului se procedează după cum ur-
mează.
Determinăm rangA. Deoarece

0 −1
∆2 = = 0 − 1 = −1 , 0 ⇒ rangA = 2,
−1 1

vom avea două necunoscute principale şi un parametru k3 = m ∈ R. Sistemul

devine 

 − k2 = m




 −k1 + k2 = 0 , m ∈ R


 k = −m
1

care admite soluţiile

( −m, −m, m) , m ∈ R.

3) Fie k1 , k2 , k3 ∈ R astfel ı̂ncât

k1 · 1 + k2 · e t + k3 · e −t = 0, (∀) t ∈ [0, 1] .

Funcţia f : [0, 1] → R dată prin

f (t) = k1 + k2 e t + k3 e −t , (∀) t ∈ [0, 1]

este indefinit derivabilă. Dacă

f (t) = 0, (∀) t ∈ [0, 1]

atunci 

 f ′ (t) = 0 , (∀) t ∈ [0, 1]



 f ′′ (t) = 0 , (∀) t ∈ [0, 1]


 k2 e t − k3 e −t = 0


 , (∀) t ∈ [0, 1] .
 k2 e t + k3 e −t = 0

Adunând cele două ecuaţii rezultă

2k2 et = 0, (∀) t ∈ [0, 1]

deci k2 = 0. Prin urmare,

k3 e−t = 0, (∀) t ∈ [0, 1] ,

de unde rezultă k3 = 0. Deci S3 este liniar independent.

71
Problema 2.0.30 Fie sistemul liniar independent {e1 , e2 , e3 } de vectori din spaţiul vec-
torial real V .
1. Să se arate că vectorii

f 1 = e1 + e2 + e3 , f 2 = e1 + 2e2 şi f 3 = e3

sunt liniar independenţi;

2. Să se arate că vectorii

g1 = e1 + 2e2 + e3 , g2 = 2e1 + e2 − 2e3 , g3 = 4e1 − e2 − 8e3

sunt liniar dependenţi.

Soluţie. 1) Considerăm combinaţia liniară

k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3 = 0.

Atunci
k1 (e1 + e2 + e3 ) + k2 (e1 + 2e2 ) + k3 e3 = 0
(k1 + k2 ) e1 + (k1 + 2k2 e2 ) + (k1 + k3 ) e3 = 0.
Deoarece e1 , e2 , e3 sunt liniar independenţi ı̂n ultima egalitate toţi coeficienţii
trebuie sa fie 0, deci rezultă sistemul


 k1 + k2 = 0




 k1 + 2k2 = 0 ,


 k + k3 = 0
1

care admite numai soluţia banală k1 = k2 = k3 = 0. Prin urmare, f 1 , f 2 , f 3 sunt

liniar independenţi.
2) Analog, dacă
k1 g1 + k2 g2 + k3 g3 = 0,
atunci
k1 (e1 + 2e2 + e3 ) + k2 (2e1 + e2 − 2e3 ) + k3 (4e1 − e2 − 8e3 ) = 0
k1 e1 + 2k1 e2 + k1 e3 + 2k2 e1 + k2 e2 − 2k2 e3 + 4k3 e1 − k3 e2 − 8k3 e3 = 0
(k1 + 2k2 + 4k3 ) e1 + (2k1 + k2 − k3 ) e2 + (k1 − 2k2 − 8k3 ) e3 = 0,
de unde rezultă sistemul


 k1 + 2k2 + 4k3 = 0




 2k1 + k2 − k3 = 0 .


 k − 2k2 − 8k3 = 0
1

72
 Acest sistem este liniar omogen şi are matricea
 
 1 2 4 
 
A =  2 1 −1  .
 
1 −2 −8
Deoarece
1 2 4 1 2 4
l3 +l1 c3 +2c1
det A = 2 1 −1 = 2 1 −1 =
1 −2 −8 2 0 −4
1 2 6
2 6
= 2 1 3 = 2( −1)3+1 = 2 (6 − 6) = 0,
1 3
2 0 0
rezultă că sistemul are şi soluţii nebanale, adică cei trei vectori sunt liniar
dependenţi.

Problema 2.0.31 Fie {e1 , e2 , e3 } o mulţime de vectori liniar independenţi din spaţiul
vectorial real V .

1. Să se studieze ı̂n funcţie de parametrul m ∈ R, dependenţa liniară a sistemului

de vectori
S = {me1 + e3 , 2e1 + e2 + me3 , −3e2 + 3me3 } .

2. Pentru m = −1 să se descompună primul vector al lui S după ceilalţi doi vectori.

Soluţie. Considerăm combinaţia liniară

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0.

Atunci

k1 (me1 + e3 ) + k2 (2e1 + e2 + me3 ) + k3 ( −3e2 + 3me3 ) = 0,

k1 me1 + k1 e3 + 2k2 e1 + k2 e2 + k2 me3 − 3k3 e2 + 3k3 me3 = 0,

(k1 m + 2k2 ) e1 + (k2 − 3k3 ) e2 + (k1 + k2 m + 3k3 m) e3 = 0,
de unde din liniar independenţa vectorilor e1 , e2 , e3 obţinem sistemul liniar omo-
gen 

 k1 m + 2k2 = 0




 k2 − 3k3 = 0 .


 k + mk2 + 3mk3 = 0
1

73
 Matricea asociată acestui sistem este
 
 m 2 0 
 
A =  0 1 −3  .

 
1 m 3m
Dacă det A , 0 sistemul are numai soluţia k1 = k2 = k3 = 0 (soluţia banală),
adică vectorii sunt liniar independenţi.
Dacă det A = 0 sistemul admite şi alte soluţii, iar vectorii sunt liniar
dependenţi. Deoarece

m 2 0 m 2 6
c3 +3c2 m 6
det A = 0 1 −3 = 0 1 0 = 1(−1)2+2 = 6m2 − 6,
1 6m
1 m 3m 1 m 6m
rezultă
det A = 0 ⇔ m2 − 1 = 0 ⇔ m = ±1.
În concluzie, pentru m , ±1 vectorii sunt liniar independenţi, iar pentru m = ±1
sunt liniar dependenţi.
2) Pentru m = −1 avem

v1 = −e1 + e3 , v2 = 2e1 + e2 − e3 şi v3 = −3e2 − 3e3 .

Dacă
v1 = αv2 + βv3 ,
atunci
−e1 + e3 = α (2e1 + e2 − e3 ) + β ( −3e2 − 3e3 ) ,
−e1 + e3 = 2αe1 + αe2 − αe3 − 3βe2 − 3βe3 ,
( −1 − α) e1 + ( −α + 3β) e2 + (1 + α + 3β) e3 = 0,
şi folosind liniar independenţa vectorilor e1 , e2 , şi e3 obţinem sistemul


 −1 − 2α = 0




 − α + 3β = 0 .


 1 + α + 3β = 0

care admite soluţia α = − 12 şi β = − 16 , deci

1 1
v1 = − v2 − v3 .
2 6

74
Problema 2.0.32 Să se studieze dacă vectorii

v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 3, 1) şi v3 = (3, 1, 2)

formează o bază ı̂n R3 . ı̂n caz afirmativ exprimaţi vectorul v = (3, 4, 5) ı̂n această bază.

Soluţie. Fiind ı̂n număr egal cu dimensiunea spaţiului vectorii daţi formează o
bază dacă sunt liniar independenţi. Considerăm combinaţia liniară

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = 0.

Atunci avem
k1 (1, 2, 3) + k2 (2, 3, 1) + k3 (3, 1, 2) = (0, 0, 0) ,
(k1 , 2k1 , 3k1 ) + (2k2 , 3k2 , k2 ) + (3k3 , k3 , 2k3 ) = (0, 0, 0) ,
(k1 + 2k2 + 3k3 , 2k1 + 3k2 + k3 , 3k1 + k2 + 2k3 ) = (0, 0, 0) .
Egalitatea precedentă se poate rescrie sub formă de sistem astfel


 k1 + 2k2 + 3k3 = 0




 2k1 + 3k2 + k3 = 0 .


 3k + k + 2k3 = 0
1 2

Sistemul astfel obţinut este liniar omogen şi admite soluţii nebanale doar dacă
determinantul sistemului este zero. În cazul de faţă determinantul sistemului
este
1 2 3
∆ = 2 3 1 = 6 + 6 + 6 − 27 − 8 − 1 = −18 , 0,
3 1 2
deci sistemul admite doar soluţia banală

k1 = k2 = k3 = 0.

Prin urmare, vectorii v1 , v2 şi v3 sunt liniar independenţi şi fiind ı̂n număr
egal cu dimensiunea spaţiului determină o bază. Pentru exprimarea vectorului v
ı̂n această bază considerăm egalitatea

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = v

din care se obţine sistemul



 k1 + 2k2 + 3k3 = 3




 2k1 + 3k2 + k3 = 4 .


 3k + k + 2k3 = 5
1 2

75
 Acesta este un sistem liniar neomogen cu determinatul sistemului ∆ = −18,
ceea ce ne spune că admite soluţie unică. Pentru rezolvarea sistemului calculăm
determinanţii

3 2 3 1 3 3 1 2 3
∆k1 = 4 3 1 = −24, ∆k2 = 2 4 1 = −6, ∆k3 = 2 3 4 = −6
5 1 2 3 5 2 3 1 5

şi apoi necunoscutele

∆ k1 −24 4 ∆k −6 1 ∆k −6 1
k1 = = = , k2 = 2 = = şik3 = 3 = = .
∆ −18 3 ∆ −18 3 ∆ −18 3
Astfel am găsit scrierea vectorului v in baza B = {v1 , v2 , v3 } şi anume
 
4 1 1 4 1 1
v = v1 + v2 + v3 = , , .
3 3 3 3 3 3 B

Problema 2.0.33 Să se studieze care din următoarele sisteme de vectori formează o
bază ı̂n R4 :

1. S1 = {(1, 2, 3, 1), (2, 1, 0, 1), (0, 1, 2, 1), (1, 0, 2, 1)},

2. S2 = {(1, 2, 0, 0) , (1, 2, 1, 3) , ( −2, 0, 1, 1) , ( −2, 0, 0, −2)}.

În cazul ı̂n care unul dintre aceste sisteme formează bază, să se scrie vectorul x =
(0, 1, 1, 2) ı̂n acea bază.

Soluţie. Baza canonică ı̂n R4 este

B0 = {e1 = (1, 0, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0, 0) , e3 = (0, 0, 1, 0) , e4 = (0, 0, 0, 1)}

care are patru elemente, deci orice altă bază are patru elemente. Astfel pentru a
avea bază, avem nevoie de patru vectori liniar independenţi. Numărul de vectori
liniar independenţi este egal cu rangul matricei formată cu coordonatele vectori-
lor. Avem  
 1 2 0 1 
 
 2 1 1 0 
 
A =  ,
 3 0 2 2 
 
 
1 1 1 1

76
 1 2 0 1 1 2 0 1
2 1 1 0 l4 −l2 2 1 1 0
det A = = =
3 0 2 2 3 0 2 2
1 1 1 1 −1 0 0 1

2 2 0 1
2 2 0
c1 +c4 2 1 1 0 4+4
= = 1(−1) 2 1 1 =6,0
5 0 2 2
5 0 2
0 0 0 1
deci rang (A) = 4 . Prin urmare, avem 4 vectori liniar independenţi ı̂n număr egal
 
cu dim R4 = 4, adică S1 este o bază. Deoarece S1 este o bază, x admite o scriere
unică
x = k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 + k4 v4 ,

unde k1 , k2 , k3 , k4 ∈ R, iar v1 , v2 , v3 , v4 ∈ S1 . Din egalităţile

(0, 1, 1, 2) = k1 (1, 2, 3, 1) + k2 (2, 1, 0, 1) + k3 (0, 1, 2, 1) + k4 (1, 0, 2, 1)

(0, 1, 1, 2) = (k1 + 2k2 + k4 , 2k1 + k2 + k3 , 3k1 + 2k3 + 2k4 , k1 + k2 + k3 + k4 )

rezultă sistemul liniar neomogen



 k1 + 2k2 + k4 = 0





 2k1 + k2 + k3 = 1

 .

 3k1 + k3 + 2 k4 = 1



 k1 + k2 + k3 + k4 = 2

Dacă notăm matricea sistemului cu A, atunci ∆ = det A = 6 , 0, de unde deducem

că are soluţie unică. Aceasta se poate determina cu ajutorul relaţiilor lui Cramer
. Avem

0 2 0 1 0 2 0 1 0 2 0 1
1 1 1 0 l4 −l2 1 1 1 0 c4 −c1 1 1 1 −1
∆ k1 = = = =
1 0 2 2 1 0 2 2 1 0 2 1
2 1 1 1 1 0 0 1 1 0 0 0

2 0 1 3 1 3
4+1 c1 +c3
= 1 · ( −1) · 1 1 −1 = − 0 0 −1 = −8
c2 +c3
0 2 1 1 3 1

77
 1 0 0 1 0 0 0 1
2 1 1
2 1 1 0 c1 −c4 2 1 1 0 1+4 l1 −2l2
∆ k2 = = = 1 · (−1) 1 1 2 =
3 1 2 2 1 1 2 2
0 2 1
1 2 1 1 0 2 1 1

0 −1 −3
2+1 −1 −3
=− 1 1 2 = −1 · (−1) = −1 + 6 = 5
2 1
0 2 1

1 2 0 1 1 2 0 1
1 2 1
2 1 1 0 c1 −2c3 0 0 1 0 c1 +c2
∆ k3 = = = 1 · (−1)2+3 1 −1 2 =
3 0 1 2 c2 −c3 1 −1 1 2 c2 −c3
−3 −1 1
1 1 2 1 −3 −1 2 1

3 2 5
3 5
=− 0 −1 0 = − (−1) (−1)2+2 = −3 + 20 = 17
−4 −1
−4 −1 −1

1 2 0 0 1 0 0 0
−3 1 1
2 1 1 1 c2 −2c1 2 −3 1 1 l2 −2l1
∆ k4 = = = 1 · (−1)1+1 −6 2 1 =
3 0 2 1 3 −6 2 1
−1 1 2
1 1 1 2 1 −1 1 2

−3 1 1
−3 1
= 0 0 −1 = −1(−1)2+3 = −3 + 1 = −2
−1 1
−1 1 2
deci
∆ k1 −8 4 ∆ k2 5
k1 = = = − , k2 = = ,
∆ 6 3 ∆ 6
∆k 17 ∆k −2 1
k3 = 3 = , k4 = 4 = =−
∆ 6 ∆ 6 3
Prin urmare,
4 5 17 1
x = − v1 + v2 + v3 − v4 .
3 6 6 3
b) Pentru sistemul S2 avem
 
 1 1 −2 −2 
 
 2 2 0 0 
 
B =  
 0 1 1 0 
 
 
0 3 1 −2

78
 1 1 −2 −2 1 0 −2 −2
2 2 0 0 c2 −c1 2 0 0 0
det B = = =
0 1 1 0 0 1 1 0
0 3 1 −2 0 3 1 −2

0 −2 −2 0 −2 −2
2+1 l3 −l1
= 2( −1) 1 1 0 = −2 1 1 0 =
3 1 −2 3 3 0

1 1
= −2 (−2) (−1)1+3 =0
3 3
deci rang (B) < 4 şi implicit vectorii nu sunt liniar independenţi, deci S2 nu este
bază.

Problema 2.0.34 Considerăm ı̂n spaţiul vectorial R3 baza

B = {v1 = (1, 2, 0) , v2 = (1, 2, 3) , v3 = (0, 1, 1)}.

1. Să se determine matricea de trecere de la baza canonica B0 din R3 la baza B.

2. Dacă vectorul x ∈ R3 are ı̂n baza B reprezentarea analitică x = v1 − 2v2 + 3v3 , să
se determine reprezentarea analitică ı̂n baza canonică.

Soluţie. Matricea de trecere de la baza canonică B0 la baza B are pe coloane coor-

donatele vectorilor din B scrise ı̂n baza canonică, adică
 
 1 1 0 
 
(B0 , B) =  2 2 1  .
 
0 3 1

Formula după care se modifică coordonatele unui vector la schimbarea bazei

este
(x)B0 = (B0 , B) · (x)B

şi ţinând cont de relaţia

 
 1 
 
x = v1 − 2v2 + 3v3 = (1, −2, 3)B ⇐⇒ (x)B =  −2  ,
 
3

79
avem     
 1 1 0   1   −1 
     
(x)B0 =  2 2 1   −2  =  1 
     
0 3 1 3 −3
de unde rezultă
x = (−1, 1, −3)B0 = −e1 + e2 − 3e3 .

Problema 2.0.35 În spaţiul vectorial R3 se dau bazele

B = {f 1 = (1, 1, 0) , f 2 = (1, 0, 0) , f 3 = (1, 1, 2)}

B′ = {g1 = (1, 1, 3) , g2 = (1, 1, 2) , g3 = (3, 2, 4)} .

1. Să se determine matricea de trecere de la baza B la B′ .

2. Să se determine coordonatele vectorului x = −2g1 + g2 + 3g3 ı̂n baza B.

3. Să se determine coordonatele vectorului y = −2f 1 + f 2 + 3f 3 ı̂n baza B′ .

Soluţie. 1) Pentru a găsi matricea de trecere de la B la B′ , scriem vectorii din B′

ı̂n funcţie de vectorii din B. Din egalitatea

g1 = k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3

rezultă

(1, 1, 3) = k1 (1, 1, 0) + k2 (1, 0, 0) + k3 (1, 1, 2) = (k1 + k2 + k3 , k1 + k3 , 2k3 ) ,

de unde obţinem sistemul



 k1 + k2 + k3 = 1




 k1 + k3 = 1


 2k3 = 3

cu soluţia
3 1
k3 = , k1 = − şi k2 = 0.
2 2
Deci  
1 3 1 3
g1 = − f 1 + 0f 2 + f 3 = − , 0, .
2 2 2 2 B

80
Din
g2 = k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3

se obţine un sistem asemănător cu cel de mai sus, ı̂n care se schimbă doar coloana
termenilor liberi cu coeficienţii lui g2 . Astfel obţinem sistemul


 k1 + k2 + k3 = 1




 k1 + k3 = 1


 2k3 = 2

cu soluţia
k1 = 0, k2 = 0 şi k3 = 1,

deci
g2 = 0f 1 + 0f 2 + f 3 = (0, 0, 1)B .

Analog din
g3 = k1 f 1 + k2 f 2 + k3 f 3

obţinem sistemul


 k1 + k2 + k3 = 3




 k1 + k3 = 2


 2k3 = 4
cu soluţia
k1 = 0, k2 = 1 şi k3 = 2,

de unde rezultă
g3 = 0f 1 + 1f 2 + 2f 3 = (0, 1, 2)B .

Prin urmare,
 1   1 
 − 2 0 0   − 2 0 23 
   
(B, B′ ) =  0 0 1  =⇒ (B, B′ )t =  0 0 1  .
 3   
2 1 2 0 1 2

2) Înlocuind ı̂n
(x)B = (B, B′ ) · (x)B′

vectorul
xB′ = −g1 + g2 + 3g3 = (−2, 1, 3)B′ ,

81
avem
 1    
 − 2 0 0   −2   1 
     
(x)B =  0 0 1   1  =  3  ⇒ x = (1, 3, 4) = f + 3f + 4f
 B 1 2 3
 3     
2 1 2 3 4

3) Avem

(y)B = (B, B′ ) · (y)B′ · ((B, B′ )) −1 · ⇒ (y)B′ = ((B, B′ )) −1 · (y)B

 
unde (B, B′ )t −1 = (B′ , B)t .
Pentru a calcula inversa matricei (B′ , B)t folosim metoda Gauss, care constă ı̂n
scrierea matricei şi a matricei unitate ı̂n aceeaşi matrice şi efectuarea de operaţii
(numai cu liniile) asupra matricei obţinute până când se ajunge ca ı̂n prima parte
să avem matricea unitate. Ceea ce se obţine ı̂n cea de-a doua parte a matricei este
inversa matricei iniţiale.
Operaţiile permise ı̂n cadrul metodei Gauss sunt: adunări şi scăderi de linii şi
ı̂nmulţiri ale liniilor cu scalari. În cazul acestei probleme avem
 1 
 − 2 0 0 1 0 0 
 
 0 0 1 0 1 0 
 l3 +3l1
 3  →
2 1 2 0 0 1
(B, B′ )t I3
 1   
 − 2 0 0 1 0 0   1 0 0 −2 0 0 
  l1 ·( −2)   l2 ↔l3
 0 0 1 0 1 0  −→  0 0 1 0 1 0  −→

   
0 1 2 3 0 1 0 1 2 3 0 1
 
   1 0 0 −2 0 0 
 1 0 0 −2 0 0   

 0 1 2  l2 −2l3  0 1 0 3 −2 1 
 3 0 1  −→   .
  0 0 1 0 1 0
0 0 1 0 1 0  
I3 (B, B′ )t −1

Înlocuind vectorul

y = −2f 1 + 1f 2 + 3f 3 = (−2, 1, 3)B

ı̂n relaţia
 
(y)B′ = (B, B′ )t −1 · (y)B ,

82
avem     
 −2
 0 0   −2   4 
   
(y)B′ =  3 −2 1   1  =  −5 
     
0 1 0 3 1
deci
y = 4g1 − 5g2 + g3 = (4, −5, 1)B′ .

Problema 2.0.36 Fie M2 (R) mulţimea matricelor pătratice de ordinul doi cu ele-
mente reale.

1. Să se arate că M2 (R) ı̂nzestrată cu operaţiile uzuale de adunare a matricelor şi
ı̂nmulţire a matricelor cu scalari reali constituie un spaţiu vectorial peste corpul
numerelor reale R.

2. Arătaţi că sistemul

       

 
0  1 0   0 1
 , 
  0 0
 , 
  0 0
 ,  
B =  
 0 0
   0 0   1 0   0 1 


constituie o bază ı̂n acest spaţiu vectorial.

Soluţie. 1) Este un caz particular al problemei 2.0.1 punctul 2).

2) Arătăm că B0 este o mulţime liniar independentă şi un sistem de generatori.
Dacă          
 1 0   0 1   0 0   0 0   0 0 
k1   + k2        
 0 0  + k3  1 0  + k4  0 1  =  0 0 
0 0 
atunci          
 k1 0   0 k2   0 0   0 0   0 0 
      +   =  
 0 0  +  0 0  +  k 0   0 k   0 0 
3 4
   
 k1 k2   0 0 
  
 k k  =  0 0 
,
3 4
deci
k1 = k2 = k3 = k4 = 0.
 
 a b 
Prin urmare, vectorii din B0 sunt liniari independenţi. Fie   ∈ M2 (R)

c d
arbitrar aleasă. Atunci
         
 a b   a 0   0 b   0 0   0 0 
         
 c d  =  0 0  +  0 0  +  c 0  +  0 d  =

83
        
 1 0       
= a   + b  0 1  + c  0 0  + d  0 0 
0 0   0 0   1 0   0 1 

deci orice element din M2 (R) se poate scrie ca o combinaţie de elemente din B0
cea ce ı̂nseamnă că B0 formează un sistem de generatori. Pentru că B0 este un
sistem de generatori, liniar independent rezultă că B0 este o bază.

Problema 2.0.37 Fie R3 [x] spaţiul vectorial al polinoamelor de grad mai mic sau egal
decât 3, cu coeficienţi din corpul R, şi
n o
B = p1 (x) = x3 , p2 (x) = x2 (x + 1), p3 (x) = x(x + 1)2 , p4 (x) = (x + 1)3 ⊂ R3 [x] .

1. Să se arate că B formează o bază ı̂n R3 [x].

2. Să se determine matricea de trecere de la baza canonică

n o
B0 = p1 0 (x) = 1, p2 0 (x) = x, p3 0 (x) = x2 , p4 0 (x) = x3

din R3 [x] la baza B.

3. Să se exprime polinomul

p = p1 − p2 + p3 − p4
ı̂n baza canonică.

Soluţie. 1) Arătăm că B este un sistem liniar independent. Dacă

k1 p1 (x) + k2 p2 (x) + k3 p3 (x) + k4 p4 (x) = 0, (∀) x ∈ R,

atunci pentru orice x ∈ R au loc egalităţile

k1 x3 + k2 x2 (x + 1) + k3 x(x + 1)2 + k4 (x + 1)3 = 0

k1 x3 + k2 x3 + k2 x2 + k3 x3 + 2k3 x2 + k3 x + k4 x3 + 3k4 x2 + 3k4 x + k4 = 0

(k1 + k2 + k3 + k4 )x3 + (k2 + 2k3 + 3k4 )x2 + (k3 +3k4 )x + k4 = 0.
Un polinom este identic nul dacă toţi coeficienţii sunt 0, astfel din ultima
egalitate deducem sistemul


 k1 + k2 + k3 + k4 = 0





 k2 + 2k3 + 3k4 = 0

 .

 k3 + 3 k4 = 0



 k4 = 0

84
ce admite numai soluţia banală

k1 = k2 = k4 = k3 = 0,

deci p1 (x), p2 (x), p3 (x) şi p4 (x) sunt vectori liniari independenţi ı̂n R3 [x].
Fie
P(x) = a + bx + cx2 + dx3
un polinom oarecare din R3 [x]. Dacă are loc egalitatea

k1 p1 (x) + k2 p2 (x) + k3 p3 (x) + k4 x4 (x) = p(x), (∀) x ∈ R,

se obţine sistemul liniar



 k1 + k2 + k3 + k4 = d





 k2 + 2k3 + 3k4 = c

 .

 k3 + 3 k4 = b



 k4 = a

ı̂n necunoscutele k1 , k2 , k3 , k4 ∈ R. Deoarece determinantul sistemului este

1 1 1 1
0 1 2 3
∆= = 1 , 0,
0 0 1 3
0 0 0 1

rezultă că sistemul are soluţie unică, ceea ce ne spune că orice polinom din R3 [x]
se poate scrie ca o combinaţie liniară unică de polinoame din B, adică B este un
sistem de generatori. Pentru că B este un sistem de generatori şi o mulţime liniar
independentă rezultă că este o bază ı̂n R3 [x].
b) Scriem vectorii din B ı̂n funcţie de vectorii din B0 . Avem

p1 (x) = x3 = 0 · p1 0 (x) + 0 · p2 0 (x) + 0 · p3 0 (x) + 1 · p4 0 (x) = (0, 0, 0, 1)B0

p2 (x) = x2 (x + 1) = x3 + x2 =
= 0 · p1 0 (x) + 0 · p2 0 (x) + 1 · p3 0 (x) + 1 · p4 0 (x) = (0, 0, 1, 1)B0
p3 (x) = x(x + 1)2 = x3 + 2x2 + x =
= 0 · p1 0 (x) + 1 · p2 0 (x) + 2 · p3 0 (x) + 1 · p4 0 (x) = (0, 1, 2, 1)B0
p4 (x) = (x + 1)3 = x3 + 3x2 + 3x + 1

85
 = 1 · p1 0 (x) + 3 · p2 0 (x) + 3 · p3 0 (x) + 1 · p4 0 (x) = (1, 3, 3, 1)B0
deci matricea de trecere de la baza B0 la baza B este
 
 0 0 0 1 
 
 0 0 1 3 
(B0 , B) =   .
 0 1 2 3 
 
 
1 1 1 1

3) Deoarece
(P)B0 = (B0 , B) · (P)B
şi
P = p1 − p2 + p3 − p4 = (1, −1, 1, −1)B ,
avem      
 0 0 0 1   1   −1 
     
 0 0 1 3   −1   −2 
     
(P)B0 = (B0 , B)t · (P)B =   ·  = .
 0 1 2 3   1   −2 
    
  
1 1 1 1 −1 0
Prin urmare,

P = ( −1, −2, −2, 0)B0 = −1p1 0 − 2p2 0 − 2p3 0 + 0p3 0 ,

de unde rezultă
P (x) = −1 − 2x − 2x2 .

Problema 2.0.38 Fie {e1 , e2 , e3 } o bază a spaţiului vectorial real V de dimensiune 3.

Să se verifice dacă vectorii

v1 = e1 + 2e2 + 2e3 , v2 = e1 + e2 + e3 , v3 = −e1 + e3 ,

formează de asemenea o bază a lui V . În caz afirmativ să se afle coordonatele vectorului
u = 2e2 − e3 ı̂n această bază.

Soluţie. Dacă
k 1 v 1 + k 2 v 2 + k 3 v 3 = 0V
atunci
k1 (e1 + 2e2 + 2e3 ) + k2 (e1 + e2 + e3 ) + k3 (−e1 + e3 ) = 0V

86
 (k1 + k2 − k3 )e1 + (2k1 + k2 )e2 + (2k1 + k2 + k3 )e3 = 0V .
Vectorii e1 , e2 , e3 sunt liniari independenţi, deci rezultă sistemul


 k1 + k2 − k3 = 0




 2k1 + k2 = 0


 2k + k + k = 0
1 2 3

ce admite doar soluţia banală. În concluzie vectorii v1 , v2 , v3 sunt liniar

independenţi şi deoarece dim V = 3 rezultă că formează o bază. Pentru a afla
coordonatele lui u ı̂n baza v1 , v2 , v3 considerăm egalitatea

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = u.

Atunci

(k1 + k2 − k3 ) e1 + (2k1 + k2 ) e2 + (2k1 + k2 + k3 ) e3 = 2e2 − e3

de unde obţinem sitemul



 k1 + k2 − k3 = 0




 2k1 + k2 = 2 ,


 2k + k + k = −1
1 2 3

cu soluţia
k1 = 3, k2 = −6, k3 = −3.
Prin urmare,
u = 3v1 − 6v2 − 3v3 .

Problema 2.0.39 Fie submulţimile din Rn :


M1 = x = (x1 , x2 , ..., xn ) | x1 = xn ,

M2 = x = (x1 , x2 , ..., xn ) | x1 = x2 = ... = xn
M3 = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | x1 + x2 = 0} ,
M4 = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | x1 + x2 + ... + xn = 0}
Să se arate că aceste mulţimi sunt subspaţii vectoriale ı̂n Rn şi să se găsească di-
mensiunile acestor subspaţii.

87
Soluţie. Fie x, y ∈ M1 şi α ∈ R. Aunci

x = (x1 , x2 , ..., xn ), x1 = xn
 
y = y1 , y 2 , ..., y n , y 1 = yn .

deci avem
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn )

x1 + y1 = xn + yn ⇒ x + y ∈ M1 (2.0.6)

αx = (αx1 , αx2 , ....., αxn )

αx1 = αxn ⇒ αx ∈ M1 . (2.0.7)

Din 2.0.6 şi 2.0.7 rezultă că M1 este subspaţiu vectorial ı̂n Rn . Fie x ∈ M1 . Dacă

x = (x1 , x2 , .....xn ) = (x1 , x2 , ..., xn−1 , x1 ),

atunci
x = (x1 , 0, ....0, x1 ) + (0, x2 , ..., 0) + · · · · +(0, 0, ..., xn−1 , 0)

x = x1 (1, 0, ..., 0, 1) + x2 (0, 1, ..., 0) + · · · · +xn−1 (0, 0, ..., 0, 1, 0),

de unde rezultă că mulţimea

B1 = {(1, 0, ...., 0, 1), (0, 1, ..., 0), ...., (0, 0, ..., 0, 1, , 0)}

este o bază ı̂n M1 şi

dim M1 = |B1 | = n − 1

(am notat |B1 | = card (B1 ) = nr de elemente din B1 ).

Fie x, y ∈ M2 şi α ∈ R. Dacă

x = (x1 , x2 , ..., xn ), x1 = x2 = · · · = xn
 
y = y1 , y 2 , ..., y n , y1 = y2 = · · · = yn ,

atunci
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ),

x1 + y1 = x2 + y2 = · · · = xn + yn ⇒ x + y ∈ M2 ,

αx = (α x1 , α x2 , . . . , α xn ),

α x1 = α x2 = · · · = α xn ⇒ α x ∈ M 2 ,

88
deci M2 este subspaţiu vectorial ı̂n Rn . Fie x ∈ M2 . Atunci

x = (x1 , x2 , ..., xn ), x1 = x2 = ... = xn

deci
x = (x1 , x1 , . . . , x1 ) = x1 (1, 1, . . . , 1).

Prin urmare, B2 = {(1, 1, . . . , 1)} este o bază ı̂n M2 şi

dim M2 = |B2 | = 1.

Fie x, y ∈ M3 , α ∈ R. Pentru

x = (x1 , x2 , ..., xn ), x1 + x2 = 0
 
y = y1 , y 2 , ..., y n , y1 + y2 = 0,

avem
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn )

(x1 + y1 ) + (x2 + y2 ) = (x1 + x2 ) + (y1 + y2 ) = 0 ⇒ x + y ∈ M3 ,

αx = (α x1 , α x2 , . . . , α xn ),

α x1 + α x2 = α (x1 + x2 ) = 0 ⇒ α x ∈ M3 ,

deci M3 subspaţiu vectorial ı̂n Rn .

Fie x ∈ M3 . Dacă
x = (x1 , x2 , ..., xn ), x1 + x2 = 0

atunci x2 = −x1 , deci

x = (x1 , −x1 , x3 , ..., xn )

şi
x = (x1 , −x1 , 0, . . . , 0) + (0, 0, x3 , 0, . . . , 0) + . . . + xn (0, . . . , 0, 1) =

= x1 (1, −1, 0, . . . , 0) + x3 (0, 0, 1, 0, . . . , 0) + . . . + xn (0, . . . , 0, 1).

Prin urmare,

B3 = {(1, −1, 0, . . . , 0), (0, 0, 1, . . . , 0), (0, . . . , 0, 1)}

este o bază ı̂n M3 şi

dim M3 = |B3 | = n − 1.

89
 Dacă x, y ∈ M4 şi α ∈ R, unde

x = (x1 , x2 , ..., xn ), x1 + x2 + ... + xn = 0

 
y = y1 , y 2 , ..., y n , y1 + y2 + ... + yn = 0,

avem
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ),

(x1 + y1 ) + (x2 + y2 ) + · · · + (xn + yn ) = (x1 + x2 + ... + xn ) + (y1 + y2 + ... + yn ) = 0

α x = (α x1 , α x2 , . . . , α xn ),

α x1 + α x2 + · · · + α xn = α (x1 + x2 + ... + xn ) = 0,

deci x + y , α x ∈ M4 . Prin urmare, M4 este subspaţiu vectorial ı̂n Rn . Fie

x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ M4 .

Deoarece
xn = − x1 − x2 + −... − xn−1

rezultă
x = (x1 , x2 , ..., xn−1 , − x1 − x2 + −... − xn−1 ) =

= (x1 , 0, . . . , 0, −x1 ) + (0, x2 , 0, . . . , 0, −x2 ) + · · · + (0, . . . , 0, xn−1 , −xn−1 ) =

= x1 (1, 0, . . . , 0, −1) + x2 (0, 1, 0, . . . , 0, −1) + · · · + xn−1 (0, 0, . . . , 0, 1, −1),

deci o bază ı̂n M4 este

B4 = {(1, 0, . . . , 0, −1), (0, 1, 0, . . . , 0, −1), . . . , (0, . . . , 0, 1, −1)} ,

iar
dim M4 = |B4 | = n − 1.

Problema 2.0.40 Să se verifice dacă următoarele mulţimi de vectori din R3 definite
prin

M1 = x = (x1 , x2 , x3 ) | x1 = −x2 = x3 ,
n o
M2 = x = (x1 , x2 , x3 )) | x3 = 0 ,
n o
M3 = x = (x1 , x2 , x3 ) | x3 = 1 ,

90
 n o
M4 = x = (x1 , x2 , x3 ) | x1 = x2 −x3
n o
M5 = x = (x1 , x2 , x3 ) | x2 este un număr par ,

M6 = x = (x1 , x2 , x3 ) | x1 +x3 = a

unde a ∈ R, sunt subspaţii ale lui R3 . În caz afirmativ să se găsească o bază a
subspaţiului respectiv.

Soluţie. Fie x, y ∈ M1 şi α ∈ R, atunci

x = (x1 , x2 , x3 ), x1 = −x2 = x3

y = (y 1 , y 2 , y 3 ), y1 = −y 2 = y 3

Avem
   
x + y = x1 +y 1 , x2 +y 2 , x3 +y 3 , x1 + y1 = − x2 +y 2 = x3 + y3

αx = (αx1 , αx2 , αx3 ) , αx1 = −αx2 = αx3

deci x + y, αx ∈ M1 , adică M1 este subspaţiu vectorial ı̂n R3 .

Dacă x ∈ M1 , atunci x = (x1 , x2 , x3 ) şi x1 = −x2 = x3 , deci

x = (x1 , −x1 , x1 ) = x1 (1, −1, 1)

adică vectorul (1, −1, 1) generează subspaţiul M1 . Prin urmare, B = {(1, −1, 1)}
este o bază pentru M1 .
Dacă
x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y 1 , y 2 , y 3 ) ∈ M2 , x3 = y3 = 0,

şi α ∈ R, atunci
 
x + y = x1 +y 1 , x2 +y 2 , x3 +y 3 , x3 + y3 = 0,

αx = (αx1 , αx2 , αx3 ) , αx3 = 0,

deci x + y, αx ∈ M2 , adică M2 este subspaţiu vectorial ı̂n R3 . Pentru orice

 
x = x1 , x2 , x3 ∈ M2 , x3 = 0,

avem
x = (x1 , x2 , 0) = x1 (1, 0, 0) + x2 (0, 1, 0) ,

deci mulţimea {(1, 0, 0) , (0, 1, 0)} este un sistem de generatori liniari independenţi
pentru M2 , adică formează o bază ı̂n M2 .

91
 Fie
x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y 1 , y 2 , y 3 ) ∈ M3 , x3 = y3 = 1,
şi α ∈ R. Atunci
 
x + y = x1 +y 1 , x2 +y 2 , x3 +y 3 , x3 + y3 = 2 , 1,

deci x + y < M3 , adică M3 nu este subspaţiu vectorial ı̂n R3 .

Fie

x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y 1 , y 2 , y 3 ) ∈ M4 , x1 = x2 − x3 şi y1 = y2 − y3 ,

şi α ∈ R. Atunci
     
x + y = x1 +y 1 , x2 +y 2 , x3 +y 3 , x1 + y1 = x2 +y 2 − x3 +y 3

αx = (αx1 , αx2 , αx3 ) , αx1 = αx2 − αx3 ,

deci x + y, αx ∈ M4 . Prin urmare, M4 este subspaţiu vectorial ı̂n R3 .
Pentru orice x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ M4 , unde x1 = x2 − x3 , avem

x = (x2 −x3 , x2 , x3 ) = (x2 , x2 , 0) + (−x3 , 0, x3 ) = x2 (1, 1, 0) + x3 (−1, 0, 1)

deci vectorii (1, 1, 0) şi (−1, 0, 1) formează un sistem de generatori pentru M4 şi
fiind liniar independenţi, formează o bază ı̂n M4 .
Fie
x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ M5 , x2 = 2m, m ∈ Z,
şi α ∈ R. Atunci
αx = (αx1 , αx2 , αx3 ) , unde αx2 = α · 2m.
Pentru m = 1 şi α = 1/5 avem αx2 = 4/5 < M5 , deci M5 nu este subspaţiu
vectorial ı̂n R3 .
Dacă
x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y 1 , y 2 , y 3 ) ∈ M6 ,
atunci
x1 + x3 = a şi y1 + y3 = a.
Avem
 
x + y = x1 +y 1 , x2 +y 2 , x3 +y 3 ,
unde
 
x1 + y1 + x3 + y3 = (x1 +x3 ) + y1 +y 3 = a + a = 2a.
Pentru ca x + y să aparţină lui M6 este necesar ca 2a = a, adică a = 0. Prin
urmare, dacă a , 0 atunci x + y < M6 , deci M6 nu este subspaţiu vectorial ı̂n R3 .

92
Problema 2.0.41 În spaţiul vectorial R4 se consideră vectorii

v1 = (1, 1, 3, 1) , v2 = (2, 0, −1, 1) , v3 = (3, 1, 2, 2) .

Să se determine dimensiunea subspaţiului generat de vectorii daţi şi o bază a acestuia.

Soluţie. Dimensiunea unui subspaţiu generat de o mulţime de vectori daţi este

egală cu numărul de vectori liniar independenţi, deci este egal cu rangul matricei
care are pe coloane coordonatele vectorilor. Fie
 
 2 3 1 
 
 0 1 1 
 
A =  
 −1 2 3 
 
1 2 1

matricea ce are pe coloane coordonatele vectorilor daţi. Deoarece

2 3
∆1 = 2 , 0, ∆2 = = 2 , 0,
0 1

2 3 1 2 3 1
∆13 = 2
0 1 1 = 0, ∆3 = 0 1 1 = 0
−1 2 3 1 2 1

2 3 1 0 1 1
∆33 3
= −1 2 3 = 0, ∆3 = −1 2 3 = 0
1 2 1 1 2 1
rezultă că rang (A) = 2, deci dim Sp {v1 , v2 , v3 } = 2.
Pe de altă parte avem ∆2 = 2 , 0, deci vectorii v1 şi v2 sunt liniar independenţi,
de unde rezultă că sistemul B = {v1 , v2 } este o bază pentru Sp {v1 , v2 , v3 }.

Problema 2.0.42 Fie A ∈ Mn (R) o matrice cu proprietatea An = On şi C ∈ Mn,1 (R)

o coloană pentru care An−1 · C , On,1 . Să se arate că matricea cu coloanele C, A ·
C, ..., An−1 · C este inversabilă.

Soluţie. Din condiţia An = On rezultă

Am = Am−n An , On , (∀) k ≥ n, (2.0.8)

iar din condiţia An−1 · C , On,1 , rezultă că An−1 , On , deci

Ak−1 , On , (∀) k = 1, n − 1.

93
 Demonstrăm că matricele coloana C, A·C, ..., An−1 ·C formează un sistem liniar
independent ı̂n Mn,1 (R).
Fie scalarii λ0 , ..., λn−1 astfel ı̂ncât
 
λ0 C + λ1 (A · C) + ... + λp−1 An−1 · C = On,1 .

Înmulţind egalitatea precedentă cu A, A2 , ..., An−1 obţinem sistemul

  

 λ C + λ (A · C) + ... + λ A n−1 · C = O

 0 1 p−1
  n,1



 A λ0 C + λ1 (A · C) + ... + λp−1 A n−1 · C = On,1

   

 2 n−1

 A λ 0 C + λ 1 (A · C) + ... + λ p−1 A · C = On,1

 ⇒

 .....

   



 An−2 λ0 C + λ1 (A · C) + ... + λp−1 An−1 · C = On,1

   

An−1 λ0 C + λ1 (A · C) + ... + λp−1 An−1 · C = On,1

  

 λ0 C + λ1 (A · C) + ... + λp−1 An−1 · C = On,1

   



 A (λ C) + A (λ (A · C)) + ... + A λ A n−1 · C = O

 0 1
p−1   n,1

 2 2 2 n−1

 A (λ0 C) + A (λ1 (A · C)) + ... + A λp−1 A · C = On,1

 ⇒

 .....

   

 n−2 (λ C) + An−2 (λ (A · C)) + ... + An−2 λ n−1 · C = O

 A 0 1 p−1 A n,1

   
 n−1 n−1
A (λ0 C) + A (λ1 (A · C)) + ... + A n−1 λp−1 A n−1 · C = On,1
  

 λ C + λ (A · C) + ... + λ A n−1 · C = O

 0 1
  n−1 n,1



 (A 2
λ0 · C) + λ1 A · C + ... + λn−1 (A n · C) = On,1

      

 2 3 n+1

 λ 0 A · C + λ 1 A · C + ... + λ n−1 A · C = On,1

 ,

 .....

      

 p−2 · C + λ Ap−1 · C + ... + λ 2n−3 · C = O

λ 0 A A

   1 n−1
  n,1

 λ0 Ap−1 · C + λ1 (Ap · C) + ... + λn−1 A2n−2 · C = On,1

deci din relaţia (2.0.8) rezultă

  

 λ C + λ (A · C) + ... + λ A n−1 · C = O

 0 1
  p−1
  n,1



 2
λ0 (A · C) + λ1 A · C + ... + λn−2 A n−1 · C = On,1

      

 2 3 n−1

λ0 A · C + λ1 A · C + ... + λn−3 A · C = On,1

 .

 .....

    



 λ0 An−2 · C + λ1 An−1 · C = On,1

  

 λ An−1 · C = O
0 n,1

94
 Cum An−1 ·C , On,1 din ultima ecuaţie rezultă λ0 = 0 şi ı̂nlocuind ı̂n penultima
 
ecuaţie obţinem λ1 An−1 · C = On,1 , deci şi λ1 = 0. Repetând procedeul rezultă
că
λ0 = .. = λp−1 = 0,
deci vectorii
C, A · C, ..., An−1 · C
sunt liniar independenţi ı̂n Mn,1 (R). Atunci rangul matricei
 
C, A · C, ..., An−1 · C

având coloanele matricele de mai sus este n, deci

 
det C, A · C, ..., An−1 · C , 0,
 
de unde rezultă că matricea C, A · C, ..., An−1 · C este inversabilă.

Problema 2.0.43 (SV) În spaţiul vectorial R3 considerăm dreptele

x y
D1 : x = y = z, D2 : x = 2y = 3z, D3 : α = β = γz .

Să se determine condiţiile ı̂n care R3 = D1 ⊕ D2 ⊕ D3 .

Soluţie. Presupunem că R3 = D1 ⊕D2 ⊕D3 . Atunci pentru orice (x, y, z) ∈ R3 , există
unici (xi , yi , zi ) ∈ Di , i = 1, 3, astfel ı̂ncât

(x, y, z) = (x1 , y1 , z1 ) + (x2 , y2 , z2 ) + (x3 , y3 , z3 ) . (2.0.9)

În plus, avem

Di ∩ Dj = {(0, 0, 0)} , i = 1, 3, i , j.
Dacă
x = y = z = k,
x = 2y = 3z = t,
x y z
α = β = γ = s,
atunci din relaţia (2.0.9) rezultă sistemul compatibil determinat


 k + t + αs = x




 k + 21 t + βs = y


 k + 13 t + γs = z

95
deci determinantul matricei asociate sistemului este nenul. Cum

1 1 α
2 1 1
∆ = 1 21 β = β − α − γ,
3 6 2
1 31 γ

rezultă că R3 = D1 ⊕ D2 ⊕ D3 dacă

2
3β − 16 α − 12 γ , 0.

Problema 2.0.44 Poate fi organizat grupul (Q, +) ca spaţiu vectorial peste corpul
 
Zp , +, · (p prim).
 
Soluţie. Presupunem că (Q, +) este spaţiu vectorial peste corpul Zp , +, · . Atunci
există o aplicaţie externă φ : Zp ×Q→ Q care verifică axiomele spaţiului vectorial,
deci   
  
    

φ b 1 , 1 = φ b
1 + ... + b 0, 1 = 0,
| {z } 
p ori
  
  
b      
1 , 1 = φ b
φ 1 + ... + b 1, 1 + ... + φ b
1, 1 = 1 + ... + 1 = p,
| {z }  | {z }
| {z }
p ori p ori
p ori

adică p = 0, ceea ce este fals. Prin urmare, presupunerea făcută este falsă, deci
 
(Q, +) nu poate fi organizat ca spaţiu vectorial peste corpul Zp , +, · .

Problema 2.0.45 Poate fi organizat grupul (Q, +) ca spaţiu vectorial peste corpul
(R, +, ·)?

Soluţie. Presupunem că (Q, +) este spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ·) şi fie
q ∈ Q∗ . Atunci există o aplicaţie externă φ : R × Q→ Q care verifică axiomele
spaţiului vectorial şi considerăm aplicaţia σ : Z × Q→ Q definită prin relaţia

σ (a) = φ (a, q) , (∀) a ∈ R.

Fie a, b ∈ R astfel ı̂ncât

σ (a) = σ (b) ⇒ φ (a, q) = φ (b, q) ⇒ φ (a − b, q) = 0.

96
 Cum q , 0 rezultă a − b = 0, adică a = b, deci σ este injectivă. Atunci cardR ≤
cardQ, ceea ce este fals, deoarece R este nenumărabilă, iar Q este numărabilă.
Prin urmare, presupunerea făcută este falsă, deci (Q, +) nu poate fi organizat ca
spaţiu vectorial peste corpul (R, +, ·).

Problema 2.0.46 Fie F = {f n |n ∈ N} un şir de polinoame, f n ∈ R [X] astfel ca

gradf n = n, n ∈ N şi f 0 , 0. Să se arate că F formează o bază a lui R [X] peste
R.

Soluţie. R [X] este un spaţiu infinit dimensional peste R. Fie B = {xn |n ∈ N} ⊂

R [X]. Pentru orice

gm (x) = am xm + ... + a1 x + a0 ∈ R [X] , am , 0

se observă că gm este o combinaţie liniară a polinoamelor din B, deci B generează

spaţiul R [X].
Fie n ∈ N arbitrar fixat. Pentru orice α0 , α1 , ..., αn ∈ R cu proprietatea

αn xn + ... + α1 x + α0 = 0

rezultă că α0 = α1 = ... = αn , deoarece ı̂n caz contrar rezultă că polinomul

αn xn + ... + α1 x + α0

are o infinitate de rădăcini, ceea ce este fals. Prin urmare, vectorii 1, x, ..., xn sunt
liniari independenţi. Cum n ∈ N a fost arbitrar ales, rezultă că pentru orice n ∈ N
vectorii 1, x, ..., xn sunt liniari independenţi ı̂n R [X], deci B este o bază ı̂n R [X].
Atunci pentru orice m ∈ N avem gradf m = m, deci există unici

αm,0 , αm,1 , ..., αm,n ∈ R

astfel ı̂ncât
f m = αm,m xm + ... + αm,1 x + αm,0 .

Fie n ∈ N arbitrar fixat. Pentru orice m ∈ {0, 1, ..., n} avem

f m = αm,0 + αm,1 x + ... + αm,m xm =

n
P
= αm,0 + αm,1 x + ... + αm,m xm + 0 · xm + ... + 0 · xn = am,k xk ,
k=0

97
unde αm,k = 0, dacă k ∈ {m + 1, ..., n}. Matriceal relaţiile precedente se scriu sub
forma    
 f 0   x0 
   
 f   x 
 1   1 
   
  = A  

  
 f n−1   xn−1 
   
 f   x 
n n
Atunci matricea
 
 α0,0 0 ... 0 0 
 
 α1,0 α1,1 ... 0 0 
   
 
A = αi,j =  . . . 

i,j=1,n  
 αn−1,0 αn−1,1 ... αn−1,n−1 0 
 
 αn,0 αn,1 ... αn,n−1 αn,n 

n
Q
are determinantul ∆ = ak,k , 0, deci rangA = n + 1. Prin urmare, vectorii
k=0
f 0 , f 1 , ..., f n sunt liniar independenţi. În plus, avem
   
 x0   f 0 
   
 x   f 
 1   1 
   
  = A−1   .
   
   
 xn−1   f n−1 
   
 x   f 
n n

Cum n ∈ N a fost arbitrar fixat rezultă, că vectorii f 0 , f 1 , ..., f n sunt liniar
independenţi pentru orice n ∈ N.
Pentru orice

gm (x) = bm xm + ... + b1 x + b0 ∈ R [X] , bm , 0

avem
   
 x0   f0 
   
 x1   f1 
    
  



gm (x) = b0 b1 ... bm   = b0 b1 ... bm A−1  
   
   
 xn−1   f n−1 
   
 xn   fn 

deci F generează spaţiul R [X]. Prin urmare, F este un sistem liniar independent
care generează spaţiul R [X], deci F este o bază ı̂n R [X].

98
Problema 2.0.47 Să se arate că M2 (R) = V1 ⊕ V2 , unde
     

   
 
 

 a b    c d 
 | c, d ∈ R
V1 =  
 
 | a, b ∈ R  şi V =    .

 −b a 
 2
 d −c
  


Soluţie. Dacă
   
 a1 b1   a2 b2 
A1 =   , A2 =  
 −b a  ∈ V2 şi λ ∈ R
−b1 a1  2 2

atunci
     
 a1 b1   a2 b2   a1 + a2 b1 + b2 
A1 + A2 =   + 
 
 = 
 
 ∈ V1 ,

−b1 a1 −b2 a2 − (b1 + b2 ) a1 + a2
   
 a1 b1   λa1 λb1 
λA1 = λ   =   ∈ V1 ,
−b1 a1   −λb1 λa1 
deci V1 este subspaţiu vectorial al lui M2 (R). Analog, se demonstrează că V2 este
subspaţiu vectorial
  al lui M2 (R).
 x y 
Fie X =   ∈ M2 (R) şi presupunem că există
z t 
   
 a b   
A =   ∈ V1 şi B =  c d  ∈ V1
−b a   d −c 

astfel ı̂ncât
         
 x y   a b   c d   x y   a + c b + d 
      ⇒   =   ⇒
 z t  =  −b a  +  d −c   z t   d −b a−c 


 a+c = x





b + d = y


d − b = z




a−c = t
Din prima şi a patra ecuaţie rezultă

x+t x−t
a= 2 şi c = 2

iar din ecuaţiile 2 şi 3 rezultă

y+z y−z
d= 2 şi b = 2 .

99
  
 x y 
Prin urmare, pentru orice X =   ∈ M2 (R) există
z t 
 y−z
  y+z

 x+t 
 

x−t 
A =  y−z
2 2  ∈ V şi B = 
x+t 
 1
2
 y+z 2
x−t 
 ∈ V2

− 2 2 2 − 2

astfel ı̂ncât X = A + B, deci

M2 (R) = V1 + V2 . (2.0.10)

Dacă  
 x y 
A =   ∈ V1 ∩ V2 ⇒
z t 
   

  x y  
 x=t


 A =   ∈ V1 ⇒  

  z t  
z = −y
 

   ⇒ x = y = z = t = 0 ⇒ A = O2 .
 

 A = 


x y 
 ∈ V2 ⇒   x = −t

   
z=y
z t
Prin urmare, V1 ∩ V2 = {O2 } şi din relaţia (2.0.10) rezultă M2 (R) = V1 ⊕ V2 .

Problema 2.0.48 Să se arate că ı̂n spaţiul vectorial real C [0, 2π] funcţiile

1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ..., cos nx, sin nx,

sunt liniar independente.

Soluţie. Funcţiile

1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ..., cos nx, sin nx,

sunt liniar independente ı̂n C [0, 2π], dacă pentru orice

α, β1 , ..., βn , γ1 , ..., γn ∈ R

astfel ı̂ncât
n
P n
P
α ·1+ βi · cos (ix) + γj · sin (jx) = 0. (2.0.11)
i=1 j=1
avem
α = β1 = ... = βn = γ1 = ... = γn = 0.
Pentru orice m, p ∈ N∗ , m , p, avem
R 2π R 2π
1
0
sin (mx) sin (px) dx = 0 2
[cos ((m − p) x) − cos ((m + p) x)] dx =

100
 h i
= 1 1
2 m−p
1
sin ((m − p) x) − m+p sin ((m + p) x) |2π
x=0 = 0,
R 2π R 2π
1
0
cos (mx) cos (px) dx = 0 2
[cos ((m + p) x) + cos ((m − p) x)] dx =
h i
= 21 m+p
1 1
sin ((m + p) x) + m−p sin ((m − p) x) |2π
x=0 = 0.

În plus, avem

R 2π R 2π  
0
sin (mx) sin (mx) dx = 0
1
2 [1 − cos (2mx)] dx = 1
2
1
x − 2m sin (2mx) |2π
x=0 = π,
R 2π R 2π  
0
cos (mx) cos (mx) dx = 0
1
2 [1 + cos (2mx)] dx = 1
2
1
x + 2m sin (2mx) |2π
x=0 = π,

deci 
R 2π 

0 , m,p
0
sin (mx) sin (px) dx = 
 , (2.0.12)
π , m=p

R 2π 

0 , m,p
0
cos (mx) cos (px) dx = 
 . (2.0.13)
π , m=p
Mai mult, pentru orice m, p ∈ N∗ avem
R 2π R 2π
1
sin (mx) cos (px) dx = 0 2
[sin ((m + p) x) + sin ((m − p) x)] dx =
0 h i
1 1
= 2 m−p cos ((m − p) x) − m+p1
cos ((m + p) x) |2π
x=0 = (2.0.14)
h i
1
= 21 m−p (cos (2π (m − p)) − cos 0) − m+p1
(cos (2π (m + p)) − cos 0) = 0.

Din relaţia (2.0.11) rezultă

 
R 2π  n
P n
P 
0 = 0 α · 1 + βi · cos (ix) + γj · sin (jx) dx =
i=1 j=1

R 2π n
P R 2π n
P R 2π
=α 0
1dx + βi 0
cos (ix) dx + γj 0
sin (jx) dx =
i=1 j=1
n
P n
P
βi γi
= αx|2π
x=0 + i cos (ix) |2π
x=0 − j cos (jx) |2π
x=0 = απ,
i=1 j=1

deci α = 0. Atunci relaţia (2.0.11) devine

n
P n
P
βi · cos (ix) + γj · sin (jx) = 0. (2.0.15)
i=1 j=1

Fie p ∈ {1, ..., n}, arbitrar fixat. Atunci din relaţia precedentă rezultă
n
P n
P
βi · cos (ix) cos (px) + γj · sin (jx) cos (px) = 0 ⇒
i=1 j=1

101
  
R 2π  P
n n
P 
0 = 0  βi · cos (ix) cos (px) + γj · sin (jx) cos (px) dx =
i=1 j=1
n
P R 2π n
P R 2π
= βi 0
cos (ix) cos (px) dx + γj 0
sin (jx) cos (px) dx = πβp ,
i=1 j=1

unde la ultima egalitate am folosit relaţiile (2.0.13) şi (2.0.14). Cum p ∈ {1, ..., n} a
fost arbitrar ales rezultă
β1 = ... = βn = 0.
Analog din relaţia (2.0.15) rezultă
n
P n
P
βi · cos (ix) sin (px) + γj · sin (jx) sin (px) = 0 ⇒
i=1 j=1
 
R 2π  P
n n
P 
0 = 0  βi · cos (ix) sin (px) + γj · sin (jx) sin (px) dx =
i=1 j=1
n
P R 2π n
P R 2π
= βi 0
cos (ix) sin (px) dx + γj 0
sin (jx) sin (px) dx = πγp ,
i=1 j=1

unde la ultima egalitate am folosit relaţiile (2.0.12) şi (2.0.14). Cum p ∈ {1, ..., n} a
fost arbitrar ales rezultă
γ1 = ... = γn = 0.
Prin urmare,
α = β1 = ... = βn = γ1 = ... = γn = 0,
deci funcţiile
1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ..., cos nx, sin nx,
sunt liniar independente ı̂n C [0, 2π].

102
Capitolul 3

SPAŢII VECTORIALE EUCLIDIENE

Problema 3.0.1 Să se verifice dacă aplicaţia <, >: R2 × R2 → R, dată prin

< x, y >= x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 3x2 y2 , (∀) x = (x1 , x2 ) , y = (y1 , y2 ) ∈ R2

este un produs scalar pe R2 .

Soluţie. Vom studia dacă aplicaţia verifică proprietăţile PS1 )-PS4 ). Pentru orice
x = (x1 , x2 ) ∈ R2 avem

< x, x >= x1 x1 − x1 x2 − x2 x1 + 3x2 x2 = x12 − 2x1 x2 + 3x22 = (x1 − x2 )2 + 2x22 > 0

şi
< x, x >= 0 ⇔ (x1 − x2 )2 + 2x22 = 0 ⇔ x1 = x2 = 0 ⇔ x = 0R2 ,
deci PS1 ) este verificată.
Deoarece aplicaţia <, > este reală este evident că este verificată şi proprietatea
PS2 ). Fie
x = (x1 , x2 ) , y = (y1 , y2 ) , z = (z1 , z2 ) ∈ R2 şi α ∈ R
arbitrar fixaţi. Atunci

< αx, y >= αx1 y1 − αx1 y2 − αx2 y1 + 3αx2 y2 =

= α (x1 y1 − x1 y2 − x2 y1 + 3x2 y2 ) = α < x, y >

< x + y, z >= (x1 + y1 ) z1 − (x1 + y1 ) z2 − (x2 + y2 ) z1 + 3 (x2 + y2 ) z2 =
= x1 z1 − x1 z2 − x2 z1 + 3x2 z2 + y1 z1 − y1 z2 − y2 z1 + 3y2 z2 =< x, z > + < y, z >,
deci <, > satisface condiţiile PS3 ) şi PS4 ). Prin urmare, este un produs scalar real
pe R2 .

103
Problema 3.0.2 Fie (X, d) un spaţiu metric. Atunci

d (x, y) − d (z, y) 6 d (x, z) , (∀) x, y, z ∈ X.

Soluţie. Inegalitatea din enunţ este echivalentă cu

− d (x, z) 6 d (x, y) − d (z, y) 6 d (x, z) , (∀) x, y, z ∈ X. (3.0.1)

Din proprietatea D3 ) a metricii d, pentru orice x, y, z ∈ X. avem

d (z, y) 6 d (x, y) + d (x, z) ,

respectiv
d (x, y) 6 d (z, y) + d (x, z)
de unde rezultă
−d (x, z) 6 d (x, y) − d (z, y) ,
respectiv
d (x, y) − d (z, y) 6 d (x, z) .
Prin urmare, are loc relaţia 3.0.1.

Problema 3.0.3 Fie R = R∪{ −∞, ∞} dreapta reală extinsă şi funcţia f : R → [ −1, 1],
definită prin relaţia
 x



 1+|x| , x ∈ ( −∞, ∞)

f (x) = 
 1 , x=∞ .


 −1 , x = −∞
Să se arate că aplicaţia d : R × R → R, definită prin relaţia

d (x, y) = f (x) − f (y) , (∀) x, y ∈ R,

este o metrică pe R.

Soluţie. Pozitivitatea aplicaţiei d este evidentă. În plus, se observă că avem

d (x, y) = 0 ⇔ f (x) = f (y) ⇔ x = y

deci proprietatea D1 ) este ı̂ndeplinită. Din proprietăţile funcţiei modul rezultă

imediat D2 ) şi obţinem

f (x) − f (y) 6 | f (x) − f (z) | + f (z) − f (y) , (∀) x, y ∈ R,

ceea ce este echivelent cu

d (x, y) 6 d (x, z) + d (z, y) , (∀) x, y ∈ R.

Prin urmare D3 ) este satisfăcută şi d este o metrică.

104
Problema 3.0.4 Să se demonstreze că aplicaţia k·k∞ : Rn → R, definită prin

kxk∞ = max |xi | , (∀) x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ Rn ,

i=1,n

este o normă pe Rn .

Soluţie. Pozitivitatea aplicaţiei este evidentă. Pe de altă parte avem

kxk∞ = 0 ⇔ max |xi | = 0 ⇔

i=1,n

⇔ |xi | = 0, (∀) i = 1, n ⇔ x = 0,

deci N1 ) este satisfăcută. Proprietatea N2 ) rezultă imediat din relaţiile

k α xk∞ = max | α xi | = max | α | |xi | = | α | max |xi | = | α | k α xk∞ ,

i=1,n i=1,n i=1,n

oricare ar fi x = (x1 , x2 , ..., xn ) ∈ Rn şi α ∈ R.

Din inegalitatea

xi + yi 6 | xi | + yi , (∀) xi , yi ∈ Rn , (∀) i = 1, n,

rezultă
xi + yi 6 max | xi | + max yi , (∀) xi , yi ∈ R, (∀) i = 1, n.
i=1,n i=1,n

Atunci

max xi + yi 6 max | xi | + max yi , (∀) xi , yi ∈ R, (∀) i = 1, n,

i=1,n i=1,n i=1,n

de unde rezultă proprietatea N3 )

x+y ∞
= max xi + yi 6 max | xi | + max yi = k x k∞ + y ∞
, (∀) x, y ∈ R.
i=1,n i=1,n i=1,n

Prin urmare, k·k∞ este o normă pe Rn .

Problema 3.0.5 Fie K = R sau C.

1. Arătaţi că:

|z − w| |z| + |w| |z| |w|

6 6 + , (∀) z, w ∈ K.
1 + |z − w| 1 + |z| + |w| 1 + |z| 1 + |w|

105
 2. Să se arate că aplicaţia d : Kn → R, definită prin
n
X 1 xk − yk
d (x, y) = ,
2k 1 + xk − yk
k=1

unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) , y = (y1 , y2 , ..., yn ) ∈ Kn , este o metrică pe Kn .

3. Să se studieze dacă există o normă pe spaţiul Kn astfel ı̂ncât această normă
induce metrica d ( adică d (x, y) = x − y )?

Soluţie. 1) Vom demonstra că

|z − w| |z| + |w|
6 , (∀) z, w ∈ K.
1 + |z − w| 1 + |z| + |w|
Avem
|z − w| |z| + |w| 1 1
6 ⇔ 1− 6 1− ⇔
1 + |z − w| 1 + |z| + |w| 1 + |z − w| 1 + |z| + |w|
1 1
6 ⇔ |z − w| 6 |z| + |w| .
1 + |z| + |w| 1 + |z − w|
Din ultima inegalitate obţinem

|z − w| |z| + |w|
6 , (∀) z, w ∈ K.
1 + |z − w| 1 + |z| + |w|
Deoarece
|z| + |w| |z| |w|
6 + ⇔ |z| |w| > 0,
1 + |z| + |w| 1 + |z| 1 + |w|
rezultă
|z| + |w| |z| |w|
6 + , (∀) z, w ∈ K.
1 + |z| + |w| 1 + |z| 1 + |w|
Deci
|z − w| |z| + |w| |z| |w|
6 6 + , (∀) z, w ∈ K
1 + |z − w| 1 + |z| + |w| 1 + |z| 1 + |w|
2) Vom studia dacă aplicaţia d verifică proprietăţile metricii. Din proprietăţile
modulului rezultă
n
X 1 xk − yk
d (x, y) = > 0, (∀) x, y ∈ Kn ,
2k 1 + xk − yk
k=1

n
X 1 xk − yk
d (x, y) = = 0 ⇔ xk − yk = 0, k = 1, n
2k 1 + xk − yk
k=1

106
 ⇔ xk = yk , k = 1, n ⇔ x = y

deci proprietatea D1 ) este verificată. Pe de altă parte din egalităţile

xk − yk = yk − xk , k = 1, n,

rezultă
d (x, y) = d (y, x) , (∀) x, y ∈ Kn ,

adică D2 ) este verificată. Inegalitatea de la punctul 1) implică

(xk − zk ) − (yk − zk ) |xk − zk | yk − zk

6 + , k = 1, n,
1 + (xk − zk ) − (yk − zk ) 1 + |xk − zk | 1 + yk − zk

deci
d (x, y) 6 d (x, z) + d (z, y) , (∀) x, y ∈ Kn

În concluzie d este o metrică pe Kn .

3) Presupunem că există o normă k·k : Kn → R, astfel ı̂ncât

d (x, y) = x − y , (∀) x, y ∈ Kn .

Pentru orice α ∈ K, | α | > 1, avem

| α xk | |α xk | | α | | xk | | xk |
= < = |α | ,
1 + | α xk | 1 + |α | |xk | 1 + | xk | 1 + | xk |

de unde rezultă
kα xk = d (α x, 0Kn ) =
|α xk | | xk |
= < |α | = |α | d (x, 0K ) = |α | k x k .
1 + |α xk | 1 + | xk |
Prin urmare, nu este verificată proprietatea N2 ) şi nu există o normă definită
pe Kn astfel ı̂ncăt metrica d.

Problema 3.0.6 Fie (X, k·k) un spaţiu vectorial normat şi x, y ∈ X, astfel ı̂ncât

x + y = kxk + y .

Să se arate că pentru orice a, b > 0 avem

ax + by = a k x k + b y .

107
Soluţie. Din proprietatăţilor N2 ) şi N3 ) ale normei avem

ax + by 6 a kxk + b y ,
   
a kxk + b y = a kxk + y + b kxk + y − a y − bkxk =
= (a + b) (x + y) − a y − b k x k = (ax + by) + ay + bx − a y − b k x k 6
6 ax + by + ay + k bx k − a y − b k x k = ax + by
de unde rezultă egalitatea

ax + by = a k x k + b y .

Problema 3.0.7 Determinaţi o bază ortonormală a subspaţiului X ⊂ C3 generat de

vectorii v1 = (1, i, 0) şi v2 = (1, 2, 1 − i).

Soluţie. Spaţiul C3 este ı̂nzestrat cu produsul euclidian uzual. Se verifică imediat

că vectorii v1 şi v2 sunt liniar independenţi, deci dim X = dim Sp (v1 , v2 ) = 2.
Vom aplica procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Prima dată vom de-
termina versorul vectorului v1 . Avem
√
kv1 k2 =< v1 , v1 >= 1 · 1 + i · (−i) + 0 · 0 = 2 ⇒ kv1 k = 2

de unde obţinem versorul

!
v1 1 i
u1 = = √ , √ ,0 .
kv1 k 2 2
Următorul pas constă ı̂n determinarea vectorului
!
v1 1 i
u1 = = √ , √ ,0 .
kv1 k 2 2
w2 = v2 − < v2 , u1 > u1 =
* !+ !
1 i 1 i
= (1, 2, 1 − i) − (1, 2, 1 − i) , √ , √ , 0 √ , √ , 0 =
2 2 2 2
!  
1 − 2i 1 i 1 + 2i 2 − i
= (1, 2, 1 − i) − √ √ , √ ,0 = , ,1 − i .
2 2 2 2 2
Atunci    
1 + 2i 2 − i 1 + 2i 2 − i
kw2 k2 = , ,1 − i , , ,1 − i =
2 2 2 2

108
 1 + 2i 1 − 2i 2 − i 2 + i 5 5 18
= + + (1 − i) (1 + i) = + + 2 = ,
2 2 2 2 4 4 4
√
18
deci kw2 k = 2 şi obţinem versorul său din relaţia
√  
w2 2 18 1 + 2i 2 − i
u2 = = , ,1 − i =
kw2 k 18 2 2
√ √ √ !
18 18 2 18
= (1 + 2i) , (2 − i) , (1 − i) .
18 18 18
Prin urmare, baza ortonormată căutată este
( ! √ √ √ !)
1 i 18 18 2 18
{u1 , u2 } = √ , √ , 0 , (1 + 2i) , (2 − i) , (1 − i) .
2 2 18 18 18

Problema 3.0.8 Fie (X, <, >) un spaţiu euclidian peste corpul K. Demonstraţi că dacă
vectorii u, v ∈ X sunt ortogonali atunci αu⊥βv pentru orice α, β ∈ K.

Soluţie. Soluţie. Fie α, β ∈ K arbitrar fixaţi. Atunci

< αu, βv >= αβ < u, v >= 0,

deci αu⊥βv.

Problema 3.0.9 Să se determine vectorul u = (x, y, z) ∈ R3 ortogonal pe sistemul

S = {v = (1, 1, 2) , w = (0, 1, 3)} ⊂ R3 .

Soluţie. Vectorii v şi w sunt liniar independenţi ı̂n R3 , deci pentru a determina
vectorul u este necesar să rezolvăm sistemul
 

 

 < u, v >= 0  < (x, y, z) , (1, 1, 2) >= 0

 ⇔ 
 ⇔
 < u, w >= 0  < (x, y, z) , (0, 1, 3) >= 0



 x + y + 2z = 0


 y + 3z = 0
Sistemul este compatibil nedeterminat şi dacă notăm z = t ∈ R, atunci obţinem
soluţia
x = t, y = −3t şi z = t, unde t ∈ R.
Prin urmare, orice vector de forma (t, −3t, t) , t ∈ R este ortogonal pe sistemul
S.

109
Problema 3.0.10 Să se arate că forma pătratică
n
P 1
Q (x) = i+j−1 xi xj , (∀) x ∈ Rn
i,j=1

este pozitiv definită.

Soluţie. Deoarece
i + j − 2 ≥ 0, i, j = 1, n,
rezultă
R1
1
i+j−1 = 0
t i+j−2 dt, i, j = 1, n,
deci
n
P n R 1
P  n R 1
P 
1
Q (x) = i+j−1 xi xj = 0
t i+j dt xi xj = 0
t i+j x i xj dt =
i,j=1 i,j=1 i,j=1
    !2
R 1  P
n  n 
R 1  P   R1 P
n
= 0  t xi xj  dt = 0 
i+j t xi t xj  dt = 0
i j i
t xi dt.
i,j=1 i,j=1 i=1

Pentru orice x ∈ Rn şi t ∈ [0, 1] avem

!2
n
P
t i xi > 0,
i=1

deci !2
R1 P
n
Q (x) = 0
ti x i dt > 0, (∀) x ∈ Rn ,
i=1
adică Q este pozitiv definită.
 
Problema 3.0.11 Fie A = aij o matrice simetrică pozitiv definită. Să se arate
i,j=1,n
că pentru orice k < n matricea cu liniile i1 , ..., ik şi coloanele i1 , ..., ik este pozitiv defi-
nită.
 
Soluţie. Deoarece matricea A = aij este pozitiv definită rezultă că
i,j=1,n

n
P
(x)t A (x) = aij xi xj > 0, (∀) x = (x1 , ..., xn ) ∈ Rn .
i,j=1

Notăm cu B matricea cu liniile i1 , ..., ik şi colooanele i1 , ..., ik . Se observă că dacă
C ∈ Mn,k (R) este matricea având pe linii vectorii ei1 , ..., eik din baza canonică a
spaţiului Rn atunci
C t AC = B,

110
deci pentru orice vector y = (y1 , ..., yk ) ∈ Rk avem

(y)t B (y) = (y)t C t AC (y) = (C (y))t A (C (y)) .

Cum C (y) ∈ Rn din relaţia (3) rezultă

(y)t B (y) = (C (y))t A (C (y)) > 0, (∀) y = (y1 , ..., yk ) ∈ R,

deci B este pozitiv definită.

Problema 3.0.12 În spaţiul euclidian (R [X] , < ·, · >) unde

R1
< f , g >= −1
f (x) g (x) dx, (∀) f , g ∈ R [X] ,

să se arate că polinoamele

h n i(n)
f n (x) = x2 − 1 , n ∈ N,

formează o bază ortogonală. Determinaţi o bază ortonormată.

Soluţie. Vom demonstra că polinoamele

h n i(n)
f n (x) = x2 − 1 , n ∈ N∗ ,

verifică relaţia
 
x2 − 1 f n′′ (x) + 2xf n′ (x) = n (n + 1) f n .

Fie funcţia f : R → R, definită prin

 n
f (x) = x2 − 1 , (∀) x ∈ R.

Atunci
 n
f ′ (x) = 2nx x2 − 1 , (∀) x ∈ R ⇒
   n
x2 − 1 f ′ (x) = 2nx x2 − 1 = 2nxf (x) , (∀) x ∈ R. (3.0.2)

Aplicăm formula lui Leibniz de derivare a produsului a două funcţii

n
P
(g (x) h (x))(n) = Cnk g (n−k) (x) h(k) (x) , (∀) x ∈ R
k=0

avem
  (n+1)
x2 − 1 f ′ (x) = (2nxf (x))(n+1) , (∀) x ∈ R.

111
 n+1
P  (n−k) n+1
P k (n−k)
k
Cn+1 x2 − 1 (x) (f ′ (x))(k) = 2n Cn+1 x (x) f (k) (x) , (∀) x ∈ R. (3.0.3)
k=0 k=0
Deoarece
 (n+1−k)
x2 − 1 = 0, (∀) k ∈ {0, 1, ..., n − 2} ,
 (n+1−k)
x2 − 1 = 0, (∀) k ∈ {0, 1, ..., n − 1} ,
din relaţia (3.0.3) rezultă
n+1
P  (n−k)
k
Cn+1 x2 − 1 (x) (f ′ (x))(k) (x) =
k=n−2

n+1
P k
= 2n Cn+1 x(n−k) (x) f (k) (x) (x) , (∀) x ∈ R,
k=n−1
 (2)  ′  
n−1 2
Cn+1 x − 1 (f ′ (x))(n−1) + Cn+1 n
x2 − 1 (f ′ (x))(n) + Cn+1n+1 2
x − 1 (f ′ (x))(n+1) =
 
n n
= 2n Cn+1 x′ f (n) (x) + Cn+1 xf (n+1) (x)
 
n (n + 1) f (n) (x) + 2x (n + 1) f (n+1) (x) + x2 − 1 f (n+2) (x) =

= 2n (n + 1) f (n) (x) + 2nxf (n+1) (x)

 
x2 − 1 f (n+2) (x) + 2xf (n+1) (x) − n (n + 1) f (n) (x) = 0
 
x2 − 1 f (n+2) (x) + 2xf (n+1) (x) − n (n + 1) f (n) (x) = 0
  ′′  ′
x2 − 1 f (n) (x) + 2x f (n) (x) − n (n + 1) f (n) (x) = 0
 
x2 − 1 f n′′ (x) + 2xf n′ (x) − n (n + 1) f n (x) = 0
 
x2 − 1 f n′′ (x) + 2xf n′ (x) = n (n + 1) f n .
 
1 − x2 f n′′ (x) − 2xf n′ (x) + n (n + 1) f n (x) = 0. (3.0.4)
Atunci pentru m, n ∈ N∗ , m , n, avem
 
1 − x2 f m′′ (x) − 2xf m′ (x) + m (m + 1) f m (x) = 0,
 
1 − x2 f n′′ (x) − 2xf n′ (x) + n (n + 1) f n (x) = 0.
Înmulţim prima egalitate cu f n (x), a doua cu f m (x) şi scăzând cele două relaţii
obţinem
 
1 − x2 [f m′′ (x) f n (x) − f n′′ (x) f m (x)] − 2x (f m′ (x) f n (x) − f n′ (x) f m (x)) +
(3.0.5)
+ [m (m + 1) − n (n + 1)] f m (x) f n (x) = 0.

112
 Se observă că
  ′
1 − x2 (f m′ (x) f n (x) − f n′ (x) f m (x)) =
 
= 1 − x2 [f m′′ (x) f n (x) − f n′′ (x) f m (x)] − 2x (f m′ (x) f n (x) − f n′ (x) f m (x)) ,
deci relaţia (3.0.5) devine
  ′
1 − x2 (f m′ (x) f n (x) − f n′ (x) f m (x)) + [m (m + 1) − n (n + 1)] f m (x) f n (x) = 0,
  ′
[m (m + 1) − n (n + 1)] f m (x) f n (x) = − 1 − x2 (f m′ (x) f n (x) − f n′ (x) f m (x)) ⇒
R1
−1
[m (m + 1) − n (n + 1)] f m (x) f n (x) dx =
R 1   ′
= − −1 1 − x2 (f m′ (x) f n (x) − f n′ (x) f m (x)) dx ⇒
R1
[m (m + 1) − n (n + 1)] −1 f m (x) f n (x) dx =
 
= − 1 − x2 (f m′ (x) f n (x) − f n′ (x) f m (x)) |x=1
x=−1 = 0

şi cum m , n rezultă că

R1
< f m , f n >= f (x) f n (x) dx
−1 m
= 0.

Prin urmare, polinoamele f m (x) şi f n (x), m, n ∈ N∗ , m , n, sunt ortogonale.

În plus, pentru orice n ∈ N∗ din relaţia (3.0.4) rezultă
  ′
−n (n + 1) f n (x) = 1 − x2 f n′ (x) ⇒
R1 R 1   
f (x) = − 1
1 − x 2 f ′ (x) ′ dx =
−1 n n(n+1) −1 n
 
= 1 − x2 f n′ (x) |x=1
x=−1 = 0,

deci
R1
< f 1 , f n >=< 1, f n >= f (x) dx
−1 n
= 0.
Am demonstrat mulţimea F = {f n |n ∈ N} este ortogonală, deci F este un sis-
tem liniar independent ı̂n R [X].
Este evident că polinomul f n , n ∈ N∗ , este un polinom de grad n. În R [X]
considerăm baza
B = {xn |n ∈ N} ⊂ R [X] .
Fie n ∈ N arbitrar fixat. Pentru orice m ∈ {0, 1, ..., n} avem

f m = αm,0 + αm,1 x + ... + αm,m xm =

113
 n
P
= αm,0 + αm,1 x + ... + αm,m xm + 0 · xm + ... + 0 · xn = am,k xk ,
k=0

unde αm,k = 0, dacă k ∈ {m + 1, ..., n}. Dacă

 
 α0,0 0 ... 0 0 
 
 α1,0 α1,1 ... 0 0 
   
 
A = αi,j =  . . . 

i,j=1,n  
 αn−1,0 αn−1,1 ... αn−1,n−1 0 
 
 αn,0 αn,1 ... αn,n−1 αn,n 

atunci relaţiile precedente se scriu sub forma

   
 f 0   x0 
 


 x


 f 1   1 
 
   
  = A  

   
 f   x
 n−1   n−1 

   
fn xn

şi cum α0,0 , ..., αn,n sunt nenuli rezultă că A este inversabilă, deci
   
 x0   f0 
   
 x1   f1 
   
   
  = A−1   .
   
   
 xn−1   f n−1 
   
 xn   fn 

Pentru orice

gm (x) = bm xm + ... + b1 x + b0 ∈ R [X] , bm , 0

avem
   
 x0   f0 
   
 x1   f1 
    
  



gm (x) = b0 b1 ... bm   = b0 b1 ... bm A−1  
   
   
 xn−1   f n−1 
   
 xn   fn 

deci F generează spaţiul R [X]. Prin urmare, F este un sistem liniar independent
ortogonal care generează spaţiul R [X], deci F este o bază ortogonală ı̂n R [X].

114
 Vom demonstra că
R1 2((2n)!!)2
< f n , f n >= f (x) f n (x) dx =
−1 n (2n+1)
.

Avem
R1 R1
f (x) f n (x) dx =
−1 n
[f (x)](n) [f (x)](n) dx =
−1
R1
= [f (x)](n) [f (x)](n−1) |1x=−1 − −1 [f (x)](n+1) [f (x)](n−1) dx
deci aplicând relaţia (3.0.2) rezultă
R1 R1
−1 n
f (x) f n (x) dx = − −1
[f (x)](n+1) [f (x)](n−1) dx.

Repetând procedeul de n − 1 ori obţinem

R1 R
n 1
−1
f n (x) f n (x) dx = (−1) −1
[f (x)](2n) f (x) dx
 n
şi cum x2 − 1 este un polinom de grad 2n rezultă [f (x)](2n) = (2n)!, deci
R1 R1
f (x) f n (x) dx = (−1)n
−1 n −1
(2n)!f (x) dx =
R1   R  
= (−1)n (2n)! x 2 − 1 n dx = (2n)! 1 1 − x 2 n dx f pară
=
−1 −1
R 1 n
= 2 (2n)! 0 1 − x2 dx.
Fie
R 1 
In = 1 − x 2 n dx.
0
Integrând prin părţi avem
R 1 n  n R 1 n−1
In = 0 1 − x2 dx = x 1 − x2 |1x=0 + 2n 0 1 − x2 x2 dx =
R 1    n−1
= 2n 0
1 − 1 − x2 1 − x2 x2 dx = 2nIn−1 − 2nIn
deci
2n (2n)!! (2n)!!
In = 2n+1 In−1 = ... = I
(2n+1)!! 0
= (2n+1)!!
.
Atunci
R1 (2n)!! 2((2n)!!)2
< f n , f n >= f (x) f n (x) dx
−1 n
= 2 (2n)! (2n+1)!! = (2n+1)
.

Deoarece F = {f n |n ∈ N} este o bază ortogonală ı̂n R [X] rezultă că dacă

1 (2n+1)
gn = <f n ,f n > f n = f , n ∈ N,
2((2n)!!)2 n

atunci G = {gn |n ∈ N} este o bază ortogonormată ı̂n R [X].

115
  
Problema 3.0.13 Fie A = aij ∈ Mn (R) o matrice simetrică cu toate valorile
i,j=1,n
proprii strict pozitive. Să se arate că

aii ajj > a2ij , (∀) i, j = 1, n, i , j.

Soluţie. Fie λ1 , ..., λn valorile proprii strict pozitive ale lui A şi f : Rn → Rn forma
pătratică care are matricea A. Aplicând metoda transformărilor ortogonale există
o bază B astfel ı̂ncât
n
P
f (x) = λi (xi )2 ,
i,j=1

unde x = (x1 , ..., xn ) ı̂n baza B, deci f este pozitiv definită, adică

f (x) > 0, (∀) x ∈ Rn ⇒ (x)tB A (x)B > 0, (∀) x ∈ Rn .

Fie B0 = {e1 , ..., en } baza canonică ı̂n Rn . Pentru i, j = 1, n şi α, β ∈ R avem

 t  
0 ≤ αei + βej A αei + βej = α 2 aii + β 2 ajj + 2αβaij .
B0 B0

Dacă a = 1şi β = ±1 relaţia precedentă devine

0 ≤ aii + ajj ± 2αβaij ⇒ ±2aij ≤ aii + ajj , i, j = 1, n.

Atunci
0 ≤ aii + ajj , i, j = 1, n,
deci cel mult un element aii , i, j = 1, n, este negativ. În plus, dacă aii = 0, atunci

(ei )tB0 A (ei )B0 = aii = 0,

ceea ce contrazice pozitivitatea matricei A.

Presupunem că aii > 0 Atunci
 t    
0 ≤ −aij ei + aii ej A −aij ei + aii ej = aii ajj aii − aji aij ,
B0 B0

deci
ajj aii − aji aij > 0 ⇒ aii ajj > a2ij , (∀) i, j = 1, n, i , j.

Problema 3.0.14 Pe spaţiul vectorial Mm,n (C) definim

< A, B >= T r (A · B∗ ) .


Să se arate că Mm,n (C) , < ·, · > este spaţiu euclidian.

116
    
Soluţie. Fie A = aij , B = bij ∈ Mm,n (C). Atunci
i=1,m i=1,m
j=1,n j=1,n

 t  
B∗ = B = b ji ∈ Mn,m (C) ,
j=1,n
i=1,m

deci
m P
P n
T r (A · B∗ ) = aij bij .
i=1j=1

Demonstrăm că aplicaţia ,,< ·, · >” verifică condiţiile produsului scalar.

Pentru orice
     
A = aij , B = bij , C = cij ∈ Mm,n (C)
i=1,m i=1,m i=1,m
j=1,n j=1,n j=1,n

şi λ ∈ C avem
n 
m P
P 
< A + C, B >= T r ((A + C) · B∗ ) = aij + cij b ij =
i=1j=1

P n
m P m P
P n
= aij bij + cij bij =
i=1j=1 i=1 j=1

= T r (A · B∗ ) + T r (A · B∗ ) =< A, B > + < C, B >,

n 
m P
P 
< λA, B >= T r ((λA) · B∗ ) = λaij b ij =
i=1j=1

m P
P n
=λ aij b ij = λT r (A · B∗ ) =< A, B >,
i=1j=1

P n
m P n P
P m
< A, B >= T r (A · B∗ ) = aij b ij = bij aij = T r (B · A∗ ) = < B, A >,
i=1j=1 j=1i=1

P n
m P m P
P n 2
< A, A >= T r (A · A∗ ) = aij aij = aij ≥ 0,
i=1j=1 i=1j=1

P n
m P 2
< A, A >= 0 ⇔ aij = 0 ⇔ aij = 0, i = 1, m, j = 1, n ⇔ A = Om,n ,
i=1j=1


deci aplicaţia ,,< ·, · >” este un produs scalar pe Mm,n (C) şi Mm,n (C) , < ·, · > este
spaţiu euclidian.

117
Problema 3.0.15 În spaţiul R [X] definim produsul scalar
R∞ 2
< f , g >= −∞
e −x f (x) g (x) dx, (∀) f , g ∈ R [X] ,

Să se arate că polinoamele

2
 2 (n)
f n (x) = e x e −x , n ∈ N,

formează o bază ortogonală. Să se determine o bază ortonormată ştiind că

R∞ √
e −x2 dx = π.
−∞

Soluţie. Vom demonstra că polinoamele lui Hermite

2
 2 (n)
Hn (x) = (−1)n e x e −x , n ∈ N∗ , (∀) x ∈ R,

verifică relaţia

Hn+2 (x) = 2xHn+1 (x) − 2 (n + 1) Hn (x) , n ∈ N∗ , , (∀) x ∈ R.

Avem 
2
 2 (n) ′
Hn′ (x) = (−1)n e x e −x =
     ′ 
n x2 −x 2 (n) −x 2 (n)
= (−1) e 2x e + e =
 !
2
 
2 (n)
 (n)
2 ′
= (−1)n e x 2x e −x + e −x =
     
2 2 (n) 2 (n)
= (−1)n e x 2x e −x + −2xe −x =
     
2 2 (n) 2 (n)
= (−1)n e x 2x e −x − 2 xe −x .

Aplicând formula lui Leibniz de derivare a produsului a două funcţii

n
P
(g (x) h (x))(n) = Cnk g (n−k) (x) h(k) (x) , (∀) x ∈ R
k=0

avem  (n) n  2 (k)

2 P
xe −x = Cnk (x)(n−k) (x) e −x
k=0

şi deoarece
(x)(n−k) = 0, (∀) k ∈ {0, 1, ..., n − 2} ,

118
rezultă
 2
(n)  2 (n−1)  2 (n)
xe −x = n e −x + x e −x .
Atunci pentru n ≥ 2 avem
 2 (n)   (n−1)
2 2 2 ′
Hn (x) = (−1)n e x e −x = (−1)n e x e −x =

2
 
2 (n−1)
= (−1)n e x −2xe −x =
2
 
2 (n−1) 2
 
2 (n−1) ∗
= (−1)n+1 2e x xe −x = (−1)n+1 2e x xe −x =
  2 (n−2)  2 (n−1) 
2
= (−1)n+1 2e x (n − 1) e −x + x e −x =

2
 2 (n−2) 2
 2 (n−1)
= (−1)n+1 2e x (n − 1) e −x + (−1)n+1 2xe x e −x =
      2 (n−1) 
2 2 (n−2) 2
= −2 (n − 1) (−1)n−2 e x ne −x + 2x (−1)n−1 e x e −x =

= 2xHn−1 − 2 (n − 1) Hn−2 ,
∗
unde la egalitatea ,,=” aplicăm formula lui Leibniz de derivare a produsului a
două funcţii.
Aşadar

Hn+2 (x) = 2xHn+1 (x) − 2 (n + 1) Hn (x) , n ∈ N, (∀) x ∈ R. (3.0.6)

Folosind această relaţie şi

H0 = 1, H1 = 2x,

prin inducţie matematică se demonstreză că Hn (x) este un polinom de gradul n

şi coeficientul lui xn este 2n .
În plus, tot prin inducţie matematică se demonstrează că
2
lim e −x f (x) = 0
x→±∞

unde f este un polinom de grad n, n ∈ N.

Presupunem că m < n. Integrând prin părţi avem
R∞ 2
< Hn , Hm >= −∞
e −x Hn (x) Hm (x) dx =
R∞   R  
= e −x2 H (x) (−1)n e x2 e −x2 (n) dx = (−1)n ∞ H (x) e −x2 (n) dx =
−∞ m −∞ m

119
  2 (n−1) R
n ∞
 
′ −x2 (n−1)
(−1) =n Hm (x) e −x |∞
−∞ − (−1) −∞
(Hm (x)) e dx.
Cum (−1)n Hm (x) este un polinom de grad n − 1 rezultă
 2 (n) 2
lim e −x = lim (−1)n Hm (x) e −x = 0,
x→±∞ x→±∞

deci
R∞  
′ −x2 (n−1)
< Hn , Hm >= (−1)n+1 −∞
(Hm (x)) e dx.
Repetând procedeul obţinem
R∞ 2
< Hn , Hm >= (−1)2n −∞
(Hm (x))(n) e −x dx = 0,

deoarece Hm (x) este un polinom de grad m < n.

Dacă m = n repetând procedeul de mai sus obţinem
R∞ 2
< Hn , Hn >= (−1)2n −∞ (Hn (x))(n) e −x dx,

şi cum Hn (x) este un polinom de gradul n şi coeficientul lui xn este 2n rezultă
(Hn (x))(n) = 2n , deci
R∞ 2 R∞ 2 √
< Hn , Hn >= −∞ (Hn (x))(n) e −x dx = 2n −∞ e −x dx = 2n π.

Prin urmare, pentru orice n, m ∈ N avem

R∞ 2 R∞ 2
< f n , f m >= −∞ e −x f n (x) f m (x) dx = −∞ e −x Hn (x) Hm (x) dx =

= (−1)n+m < Hn , Hm >= 0, m , n,

R∞ 2
< f n , f m >= −∞ e −x f n (x) f n (x) dx =
R∞ 2 √
= −∞
e −x Hn (x) Hn (x) dx = (−1)2n < Hn , Hn >= 2n π,
Am demonstrat mulţimea F = {f n |n ∈ N} este ortogonală, deci F este un sis-
tem liniar independent ı̂n R [X].
În R [X] considerăm baza

B = {xn |n ∈ N} ⊂ R [X] .

Fie n ∈ N arbitrar fixat. Pentru orice m ∈ {0, 1, ..., n} avem

f m = αm,0 + αm,1 x + ... + αm,m xm =

n
P
= αm,0 + αm,1 x + ... + αm,m xm + 0 · xm + ... + 0 · xn = am,k xk ,
k=0

120
unde αm,k = 0, dacă k ∈ {m + 1, ..., n}. Dacă
 
 α0,0 0 ... 0 0 
 
 α α1,1 ... 0 0 
   1,0 
 
A = αi,j =  . . . 

i,j=1,n  
 α ... αn−1,n−1 0 
 n−1,0 αn−1,1 
 
αn,0 αn,1 ... αn,n−1 αn,n

atunci relaţiile precedente se scriu sub forma

   
 f 0   x0 
   
 f   x 
 1   1 
   
  = A  
   

 f   x 
 n−1   n−1 
   
fn xn

şi cum α0,0 , ..., αn,n sunt nenuli rezultă că A este inversabilă, deci
   
 x0   f 0 
   
 x   f 
 1   1 
   
  = A−1   .
   
   
 xn−1   f n−1 
   
 x   f 
n n

Pentru orice

gm (x) = bm xm + ... + b1 x + b0 ∈ R [X] , bm , 0

avem
   
 x0   f0 
   
 x1   f1 
    
  



gm (x) = b0 b1 ... bm   = b0 b1 ... bm A−1  
   
   
 xn−1   f n−1 
   
 xn   fn 

deci F generează spaţiul R [X]. Prin urmare, F este un sistem liniar independent
ortogonal care generează spaţiul R [X], deci F este o bază ortogonală ı̂n R [X], iar
dacă
gn = <f 1,f > f n = 2n1√π f n , n ∈ N,
n n

atunci G = {gn |n ∈ N} este o bază ortogonormată ı̂n R [X].

121
Problema 3.0.16 (Identitatea de polarizare) Fie (X, <, >) un spaţiu euclidian com-
plex. Să se arate că:
2
1) x + y = k x k 2 + y 2 + 2Re < x, y >, (∀) x, y ∈ X;
 
2 2 2 2
2) < x, y >= 14 x + y − x − y + i x + y − i x − iy .

Soluţie. 1) Avem
2
x+y =< x + y, x + y >=< x, x > + < x, y > + < y, x > + < y, y >=

=< x, x > + < x, y > +< x, y >+ < y, y >= k x k 2 + y 2

+ 2Re < x, y >,

2) Avem
2
x+y = k x k2 + y 2 + < x, y > + < y, x >,
deci ı̂nlocuind pe y cu −y, iy şi −iy obţinem
2
x−y = k x k2 + y 2 + < x, −y > + < −y, x >=

= k x k2 + y 2 − < x, y > − < y, x >,

2
x + iy = k x k 2 + iy 2 + < x, iy > + < iy, x >=

= k x k2 + y 2−i < x, y > +i < y, x >,

2
x − iy = k x k 2 + −i y 2 + < x, −iy > + < −iy, x >=

= k x k2 + y 2+i < x, y > −i < y, x > .

Atunci
2
i x + iy =ik x k 2 + i y 2 + < x, y > − < y, x >,
2
i x − iy = i k x k2 + i y 2 − < x, y > + < y, x >,
deci
2 2 2 2
x+y − x−y +i x+y − i x − iy =

= k x k2 + y 2 + < x, y > + < y, x > −

 
− k x k2 + y 2 − < x, y > − < y, x > +

+i k x k 2 + i y 2 + < x, y
> − < y, x > −
 
− i k x k2 + i y 2 − < x, y > + < y, x > = 4 < x, y > .

122
  
Problema 3.0.17 Fie A = aij ∈ Mm,n (R) o matrice simetrică pozitiv definită.
i=1,m
j=1,n
Să se arate că funcţia < ·, · >A : Rn → R definită prin
n
P
< X, Y >A = aij xi yj ,
i,i=1

este un produs scalar pe Rn .

Soluţie. Demonstrăm că aplicaţia ,,< ·, · >”A verifică condiţiile din definiţia produ-
sului scalar.
Deoarece A este pozitiv definită rezultă
n
P
< X, X >A = aij xi xj = XAX t > 0, (∀) X ∈ Rn \ {0Rn } ,
i,i=1

< X, X >A = 0 ⇔ X = 0Rn .

Matricea A este simetrică deci
n
P n
P
< X, Y >A = aij xi yj = aji yj xi =< Y , X >A , (∀) X, Y ∈ Rn .
i,i=1 i,i=1

În plus, avem

!
n
P n
P
< αX, Y >A = aij (αxi ) yj = α aij xi yj = α < X, Y >A , (∀) X ∈ Rn ,
i,i=1 i,i=1

n
P n 
P 
< X + Y , Z >A = aij (xi + yi ) zj = aij xi zj + aij yi zj =
i,i=1 i,i=1
n
P n
P
= aij xi zj + aij yi zj =< X, Z >A + < Y , Z >A , (∀) X, Y , Z ∈ Rn .
i,i=1 i,i=1

Din relaţiile precedente rezultă că funcţia este un produs scalar pe Rn .

123
124
Capitolul 4

FORMA CANONICĂ JORDAN

Problema 4.0.1 Să se arate că matricea A este diagonalizabilă

 
5 −3 2
 
A = 6 −4 4 .
 
4 −4 5

Soluţie. Reamintim că o matrice A ∈ Mn (R) este diagonalizabilă dacă ea este

semenea cu o matrice diagonală, adică există o matrice P ∈ Mn (R) astfel ı̂ncât
mtricea P −1 AP să fie diagonală. În plus, dacă A are n valori distincte atunci A
este diagonalizabilă.
Determinăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

5−λ −3 2
l1 −l2
PA (λ) = det(A − λI3 ) = 6 −4 − λ 4 =
4 −4 5−λ

−1 − λ 1 + λ −2 −1 − λ 0 −2
c2 +c1
= 6 −4 − λ 4 = 6 2−λ 4 =
4 −4 5−λ 4 0 5−λ

−1 − λ −2
= (−1)2+2 (2 − λ) =
4 5−λ
 
= (2 − λ) λ2 − 4λ + 3 = (2 − λ) (1 − λ) (3 − λ) .

Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ (2 − λ) (1 − λ) (3 − λ) = 0,

125
obţinem valorile proprii distincte λ1 = 1, λ2 = 2 şi λ3 = 3, deci matricea A este
diagonalizabilă.

Problema 4.0.2 Să se determine forma canonică, matricea de pasaj şi An , n ∈ N∗ ,

pentru matricea  
 3 1 −1
 
A = −3 −1 3  .
 
−2 −2 4

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A.
Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

3−λ 1 −1
PA (λ) = det(A − λI3 ) = −3 −1 − λ 3 =
−2 −2 4−λ

= −λ3 + 6λ2 − 12λ + 8 = − (λ − 2)3 .

Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ − (λ − 2)3 = 0,

obţinem valorea proprie λ = 2, având ordinul de multiplicitate algebrică 3.

Determinăm vectorii proprii. Rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   3 1 −1 x1  x1 
       
AX = λX, unde X = x2  ⇒ −3 −1 3  x2  = 2 x2  ⇒
       
x3 −2 −2 4 x3 x3
       
 3 1 −1 1 0 0 x1  0
       
⇒ −3 −1 3  − 2 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
−2 −2 4 0 0 1 x3 0
    
 1 1 −1 x1  0
     
⇒ −3 −3 3  x2  = 0 ⇒
     
−2 −2 2 x3 0


 x1 + x2 − x3 = 0




 −3x1 − 3x2 + 3x3 = 0 (4.0.1)


−2x − 2x + 2x = 0
1 2 3

126
 x1 + x2 − x3 = 0 = 0.
Prin urmare, sistemul omogen (4.0.1) este compatibil nedeterminat având ne-
cunoscuta principală x1 , iar x2 şi x3 sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

 x1 = −t + s




 x2 = t , t, s ∈ R.


 x =s
3
deci putem alege vectorii proprii liniar independenţi u1 = (1, 2, 0) şi u2 = (1, 2, 1).
Atunci    
0 −1
   
X1 = 1 şi X2 =  3 
 
   
1 2
Se observă că dimensiunea subspaţiului V2 este 2 (numărul de necunoscute
secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 2,
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 3. Determinăm un vector asociat
din sistemul  ′
x1 
 
(A − λI3 ) X2 = X2 , unde X2 = x2′  ⇒
′ ′
 ′ 
x3
  ′   
 1 1 −1 x1  −1
    
−3 −3 3  x′  =  3  ⇒
   2   
     
−2 −2 2 x3′ 2


 x1′ + x2′ − x3′ = −1




 −3x1′ − 3x2′ + 3x3′ = 2 ⇒ (4.0.2)


 ′ ′
−2x1 − 2x2 + 2x3 = 1 ′

x1′ + x2′ − x3′ = −1.

Prin urmare, sistemul omogen (4.0.2) este compatibil nedeterminat având ne-
cunoscuta principală x1′ , iar x2′ şi x3′ sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

 x1′ = −1 − t + s




 x2′ = t , t, s ∈ R.


 x3′ = s
 
0
 
de unde rezultă vectorul asociat X2′ = 0.
 
1

127
 Atunci forma Jordan a matricei A este
 
2 0 0
 
JA = 0 2 1 ,
 
0 0 2

iar matricea de pasaj este

 
0 −1 0
 
P = (X1 |X2 |X2′ ) = 1 3 0 .
 
1 2 1

În aceste condiţii avem A = PJA P −1 . Determinăm inversa matricei P prin

transformări elementare. Avem
   
 0 −1 0 1 0 0  1 2 1 0 0 1
  1 ↔l3   l2 −l1
 1 3 0 0 1 0 l⇐⇒  1 3 0 0 1 0 ⇐⇒
   
   
1 2 10 0 1 0 −1 0 1 0 0
   
 1 2 1 0 0 1   1 2 1 0 0 1 
  l3 +l2   (−1)·l3
 0 1 −1 0 1 −1 ⇐⇒  0 1 −1 0 1 −1 ⇐⇒

   
0 −1 0 1 0 0 0 0 −1 1 1 −1
   
 1
 2 1 0 0 1  l1 −l3  1 2 0 1 1 0
 0  l2 +l3   l1 −2l3
 1 −1 0 1 −1 ⇐⇒  0 1 0 −1 0 0 ⇐⇒
   
0 0 1 −1 −1 1 0 0 1 −1 −1 1
 
 1 0 0 3 1 0
 
 0 1 0 −1 0 0 ,

 
0 0 1 −1 −1 1
deci  
 3 1 0 
 
P −1 =  −1 0 0  .
 
−1 −1 1
Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.

128
 Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .
Calculăm JAn , n ∈ N∗ . Dacă notăm
   
2 0 0 0 0 0
   
B = 0 2 0 şi D = 0 0 1 ,
   
0 0 2 0 0 0

atunci JA = B + D. În plus, se verifică imediat că BD = DB şi

 
2n 0 0 
 
Bn =  0 2n 0  , (∀) n ∈ N∗ ,
 
0 0 2n

D n = O3 , (∀) n ≥ 2,
deci folosind formula binomului lui Newton pentru orice n ≥ 2 avem

JAn = (B + D)n = Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D + Cn2 Bn−2 D 2 + ... + Cnn−1 B1 D n−1 + Cnn D n =
   n−1  
2n 0 0  2 0 0 0 0 0
     
= Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D =  0 2n 0  + n 0 2 0 0 0 1 =
     
0 0 2n 0 0 2 0 0 0
    
2n 0 0  2n−1 0 0  0 0 0
     
=  0 2n 0  + n  0 2n−1 0  0 0 1 =
     
0 0 2n 0 0 2n−1 0 0 0
     
2n 0 0   0 0 0  2n 0 0 
     

=  0 2 n 
0  + n  0 0 2 n−1  
 =  0 2 2 n , n n−1
     
n   n 
0 0 2 0 0 0 0 0 2
Prin urmare, avem
 
3n 0 0 
 
JAn =  0 (−2)n (−2)n−1 n , (∀) n ≥ 1,
 
0 0 (−2)n

129
deci    
0 −1
 0 3n 0 0   3 1 0 
  
An = PJAn P −1 = 1 3 0  0 2n 2n−1 n  −1 0 0  =
     
1 2 1 0 0 2n −1 −1 1
 

 2n−1 (n + 2) 2n−1 n −2n−1 n 

=  3n+1 − 3 · 2n−1 (n + 1) 3n − 3 · 2n−1 n 3 · 2n−1 n  , (∀) n ∈ N∗ .
 
3n+1 − 2n (n + 3) 3n − 2n (n + 1) 2n (n + 1)

Problema 4.0.3 Să se determine şirurile (xn )n∈N , (yn )n∈N , (zn )n∈N definite prin
relaţiile de recurenţă 

 xn+1 = xn − 5yn − 3zn




 yn+1 = −xn − 3yn − 3zn , n ∈ N


z
n+1 = 3xn + 15yn + 11zn

unde
x0 = 0, y0 = 1, z0 = −1

Soluţie. Sistemul 

 xn+1 = xn − 5yn − 3zn




 yn+1 = −xn − 3yn − 3zn , n ∈ N


z
n+1 = 3xn + 15yn + 11zn

se poate scrie sub formă matriceală

    
xn+1   1 −5 −3 xn 
    
y  = −1 −3 −3 y  , n ∈ N
 n+1     n 
     
zn+1 3 15 11 zn

deci        
xn  xn−1  x0  0
       
 
yn  = A yn−1  = ... = A y0  = A 1 , n ∈ N,
n   n
       
       
zn zn−1 z0 1
unde  
 1 −5 −3
 
A = −1 −3 −3 .
 
3 15 11
Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru matricea
A.

130
 Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este
 
1 − λ −5 −3 
 
PA (λ) = det(A − λI3 ) =  −1 −3 − λ −3  = −λ3 + 9λ2 − 24λ + 20 =
 
3 15 11 − λ

= − (λ − 5) (λ − 2)2 .
Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ − (λ − 5) (λ − 2)2 = 0,

obţinem valorea obţinem valorile proprii λ1 = 5 şi λ2 = 2, având ordinele de

multiplicitate algebrică 1, respectiv 2.
Determinăm vectorii proprii pentru fiecare valoare proprie.
Pentru λ1 = 5 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ1 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
 1 −5 −3 x1  x1 
     
−1 −3 −3 x  = 5 x  ⇒
   2   2 
     
3 15 11 x3 x3
       
 1 −5 −3 1 0 0 x1  0
       
⇒ −1 −3 −3 − 5 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
3 15 11 0 0 1 x3 0
    
 −4 −5 −3  x1  0
     
⇒  −1 −8 −3  x2  = 0 ⇒
     
3 15 6 x3 0


 −4x1 − 5x2 − 3x3 = 0




 −x − 8x2 − 3x3 = 0 (4.0.3)
 1

3x + 15x + 6x = 0
1 2 3

Matricea asociată sistemului este

 
−4 −5 −3
 
C = −1 −8 −3 = A − λ1 I3
 
3 15 6

131
şi cum λ1 este valoare proprie pentru A rezultă că det C = 0. Deoarece

−4 −5
∆1 = = 27 , 0
−1 −8

rezultă că sistemul omogen (4.0.3) este compatibil nedeterminat având necunos-
cutele principale x1 şi x2 , iar x3 este necunoscută secundară. Sistemul se rescrie
 

 

4x1 + 5x2 + 3x3 = 0 4x1 + 5x2 = −3x3

 ⇒ 

 x1 + 8x2 + 3x3 = 0  x1 + 8x2 = −3x3 | · (−4)

şi adunând cele două ecuaţii obţinem

1 1
−27x2 = 9x3 ⇒ x2 = − x3 ⇒ x1 = − x3 ⇒
3 3


 x1 = − 13 t




 x2 = − 31 t , t ∈ R.


 x =t
3

Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ1 = 5 este

1 1
V5 = {(− t, − t, t)| t ∈ R}.
3 3
Un vector propriu pentru   valorea proprie λ1 = 5 se obţine pentru t = 3, adică
−1
 
u = (−1, −1, 3), deci X1 = −1.
 
3
Pentru λ2 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ2 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
 1 −5 −3 x1  x1 
    
−1 −3 −3 x  = 2 x  ⇒
   2   2 
     
3 15 11 x3 x3
       
 1 −5 −3 1 0 0 x1  0
       
⇒ −1 −3 −3 − 2 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
3 15 11 0 0 1 x3 0

132
     
 −1 −5 −3  x1  0
     
⇒  −1 −5 −3  x2  = 0 ⇒
     
3 15 9 x3 0


 −x1 − 5x2 − 3x3 = 0




 −x1 − 5x2 − 3x3 = 0 ⇒ (4.0.4)


3x + 15x + 9x = 0
1 2 3

x1 + 5x2 + 3x3 = 0.
Soluţia sistemului omogen (4.0.4) este


 x1 = −5t − 3s




 x2 = t , t, s ∈ R.


 x3 = s

Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ2 = 2 este

V2 = {(−5t − 3s, t, s)| t, s ∈ R},

deci obţinem vectorii proprii

   
−5 −3
   
X2 =  1  şi X3 =  0  .
   
0 1

Atunci forma Jordan a matricei A este

 
5 0 0
 
JA = 0 2 0 ,
 
0 0 2

iar matricea de pasaj este

 
−1 −5 −3
 
P = (X1 |X2 |X3 ) = −1 1 0  .
 
3 0 1

şi  
 1 5 
 3 31 
P −1 =  1
3
8
31  .

 
−1 −5 −2

133
 Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .

Este evident că

 n  
5 0 0 5n 0 0 
   
JAn = 0 2 0 =  0 2n 0  , (∀) n ∈ N∗ ,
   
0 0 2 0 0 2n

deci    
−1 −5 −3 5n 0 0   1 5
     3 3 1 

An = PJAn P −1 = −1 1 0   0 2n 0   1
3
8
3 1  =
     
3 0 1 0 0 2n −1 −5 −2
 4 
 3 2n − 13 5n 35 2n − 53 5n 2n − 5n 
 
=  13 2n − 13 5n 38 2n − 53 5n 2n − 5n  , (∀) n ∈ N∗ .

 
5n − 2n 5n+1 − 5 · 2n 3 · 5n − 2n+1
Atunci
     4 n 1 n 5 n 5 n
 
xn 
 
0 
   32 − 35 32 − 35 2n − 5n   0 
  
y  = An 1 =  1 n 1 n 8 n 5 n
2n − 5n   1  =
 n     32 − 35 32 − 35   
       
zn 1 5n − 2 n 5n+1 − 5 · 2n 3 · 5n − 2n+1 −1
 2 n 2 n

 32 − 35

 
=  5 n 2 n
32 − 35


 
−3 · 2n+1 + 2 · 5n

134
deci 

 xn = 32 2n − 23 5n




 yn = 53 2n − 23 5n , (∀) n ∈ N.


z = −3 · 2n+1 + 2 · 5n
n

Problema 4.0.4 Să se determine forma canonică Jordan, matricea de pasaj şi An , n ∈
N∗ , pentru matricea  
 4 6 −3
 
A = −1 −1 1  .
 
1 2 0

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A.
Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

4−λ 6 −3 1−λ 6 −3
c1 +c3
PA (λ) = det(A − λI3 ) = −1 −1 − λ 1 = 0 −1 − λ 1 =
1 2 −λ 1−λ 2 −λ

1 6 −3 1 6 −3
l3 −l1
= (1 − λ) 0 −1 − λ 1 = (1 − λ) 0 −1 − λ 1 =
1 2 −λ 0 −4 3−λ

−1 − λ 1
= (1 − λ) = (1 − λ)3
−4 3−λ
Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ − (λ − 2)3 = 0,

obţinem valorea proprie λ = 1, având ordinul de multiplicitate algebrică 3.

Determinăm vectorii proprii. Rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λX, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
 4 6 −3 x1  x1 
    
−1 −1 1  x  = x  ⇒
   2   2 
     
1 2 0 x3 x3

135
        
 4 6 −3 1 0 0 x1  0
       
⇒ −1 −1 1  − 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
1 2 0 0 0 1 x3 0
    
 3 6 −3  x1  0
     
⇒  −1 −2 1  x2  = 0 ⇒
     
1 2 −1 x3 0


3x1 + 6x2 − 3x3 = 0




 −x1 − 2x2 + x3 = 0 (4.0.5)


 x + 2x − x = 0
1 2 3
x1 + 2x2 − x3 = 0.
Prin urmare, sistemul omogen (4.0.5) este compatibil nedeterminat având ne-
cunoscuta principală x1 , iar x2 şi x3 sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

 x1 = −2t + s




 x2 = t , t, s ∈ R.


 x =s
3

deci putem alege vectorii proprii liniar independenţi u1 = (−2, 1, 0) şi u2 =

(3, −1, 1). Atunci    
−2  3 
   
 
X1 =  1  şi X2 = −1
   
0 1
Se observă că dimensiunea subspaţiului V1 este 2 (numărul de necunoscute
secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 2,
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 3. Determinăm un vector asociat
din sistemul  ′
x1 
 
(A − λI3 ) X2 = X2 , unde X2 = x2′  ⇒
′ ′
 ′ 
x3
  ′   
 3 6 −3  x1   3 
    
 −1 −2 1  x′  = −1 ⇒
   2   
     
1 2 −1 x3′ 1


 3x1′ + 6x2′ − 3x3′ = 3


 ′

−x1 − 2x2′ + x3′ = −1 ⇒ (4.0.6)

 ′
 ′
x1 + 2x2 − x3 = 1′

136
 x1′ + 2x2′ − x3′ = 1.

Prin urmare, sistemul omogen (4.0.6) este compatibil nedeterminat având ne-
cunoscuta principală x1′ , iar x2′ şi x3′ sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

 x1′ = 1 − 2t + s




 x2′ = t , t, s ∈ R.


 ′
x =s
3
 
1
 
de unde rezultă vectorul asociat X2 = 0.
′
 
0
Atunci forma Jordan a matricei A este
 
1 0 0
 
JA = 0 1 1 ,
 
0 0 1

iar matricea de pasaj este

 
−2 3 1
 
P = (X1 |X2 |X2′ ) =  1 −1 0 .
 
0 1 0

cu inversa  
 3 1 0 
 
P −1 =  −1 0 0  .
 
−1 −1 1
Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

137
rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .
Calculăm JAn , n ∈ N∗ . Dacă notăm
   
1 0 0 0 0 0
   
B = 0 1 0 şi D = 0 0 1 ,
   
0 0 1 0 0 0

atunci JA = B + D. În plus, se verifică imediat că BD = DB şi

 
1 0 0
 
Bn = 0 1 0 , (∀) n ∈ N∗ ,
 
0 0 1

D n = O3 , (∀) n ≥ 2,
deci folosind formula binomului lui Newton pentru orice n ≥ 2 avem

JAn = (B + D)n = Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D + Cn2 Bn−2 D 2 + ... + Cnn−1 B1 D n−1 + Cnn D n =
   n−1  
1 0 0 1 0 0 0 0 0
     
= Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D = 0 1 0 + n 0 1 0 0 0 1 =
     
0 0 1 0 0 1 0 0 0
    
1 0 0 1 0 0 0 0 0
     
= 0 1 0 + n 0 1 0 0 0 1 =
     
0 0 1 0 0 1 0 0 0
     
1 0 0  0 0 0  1 0 0
     
= 0 1 0 + n  0 0 1  = 0 1 n ,
     
0 0 1 0 0 0 0 0 1
Prin urmare, avem  
1 0 0
 
JAn = 0 1 n , (∀) n ≥ 1,
 
0 0 1
deci    
−2 3 1 1 0 0  3 1 0 
     
An = PJAn P −1 =  1 −1 0 0 1 n  −1 0 0  =
     
0 1 0 0 0 1 −1 −1 1

138
  
 −3n − 10 −3n − 3 3n + 1 
 
=  n + 4 n+1 −n  , (∀) n ∈ N∗ .

 
−n − 1 −n n

Problema 4.0.5 Să se determine forma canonică Jordan, forma canonică reală, ma-
tricele de pasaj şi An , n ∈ N∗ , pentru matricea
 
 0 1 0
 
A = −1 2 1 .
 
2 −1 2

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A. Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

−λ 1 0
PA (λ) = det(A − λI3 ) = −1 2 − λ 1 = −λ3 + 4λ2 − 6λ + 4 =
2 −1 2 − λ
 
= (λ − 2) −λ2 + 2λ − 2

şi rezolvând ecuaţia caracteristică

 
PA (λ) = 0 ⇔ (λ − 2) −λ2 + 2λ − 2 = 0,

obţinem valorile proprii λ1 = 1 + i, λ2 = 1 − i şi λ3 = 2.

Determinăm vectorii proprii pentru fiecare valoare proprie.
Pentru λ1 = 1 + i rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ1 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
     
 0 1 0 x1  x1 
     
−1 2 1 x  = (1 + i) x  ⇒
   2   2 
     
2 −1 2 x3 x3
       
 0 1 0 1 0 0 x1  0
       
⇒ −1 2 1 − (1 + i) 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
2 −1 2 0 0 1 x3 0

139
     
 −1 − i 1 0  x1  0
     

⇒  −1 1 − i 1  x2  = 0 ⇒
     
2 −1 1 − i x3 0


 − (1 + i) x1 + x2 = 0




 −x1 + (1 − i) x2 + x3 = 0 (4.0.7)


 2x − x + (1 − i) x = 0
1 2 3
Din prima ecuaţie obţinem x2 = (1 + i) x1 şi ı̂nlocuind ı̂n următoarele două
rezultă sistemul 


−x1 + (1 − i) (1 + i) x1 + x3 = 0

 ⇒
 2x1 − (1 + i) x1 + (1 − i) x3 = 0

x1 + x3 = 0 ⇒ x1 = −x3 ⇒ x2 = − (1 + i) x3
Prin urmare, soluţia sistemului (4.0.7) este


 x1 = −t




x2 = − (1 + i) t , t ∈ C.


 x3 = t
iar subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ1 = 1 + i este

V1+i = {(−t, − (1 + i) t, t)| t ∈ R}.

Un vector propriu pentru valorea  proprie  λ1 = 1 + i se obţine pentru t = 1,

 −1 
 
adică u = (−1, −1 − i, 1), deci X1 = −1 − i . Deoarece A este matrice reală rezultă
 
1
că vectorul  
 −1 
 
X2 = X1 = −1 + i 
 
1
este vector propriu pentru valoarea proprie λ2 = λ1 = 1 − i.
Pentru λ3 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ1 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
 0 1 0 x1  x1 
     
−1 2 1 x  = 2 x  ⇒
   2   2 
     
2 −1 2 x3 x3

140
        
 0 1 0 1 0 0 x1  0
       
−1 2 1 − 2 0 1 0 x  ⇒ 0
     2   
       
2 −1 2 0 0 1 x3 0
 

 −2x1 + x2 = 0  
 x1 = t

 
 x = x 

  1 3 

 −x1 + x3 = 0 ⇒   ⇒  x2 = 2t , t ∈ R. (4.0.8)

 x2 = 2x3 

 2x − x = 0 x =t
1 2 3
Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ3 = 2 este

V2 = {t, 2t, t)| t ∈ R}.

şi un vector propriu pentru  valorea proprie λ3 = 2 se obţine pentru t = 1, adică

1
 
u = (1, 2, 2), deci X3 = 2.
 
1
Atunci forma Jordan a matricei A este
 
1 + i 0 0 
 

JA =  0 1 − i 0 ,
 
0 0 2
iar matricea de pasaj este
 
 −1 −1 1 
 

P = (X1 |X2 |X3 ) = −1 − i −1 + i 2 .
 
1 1 1
Conform teoremei de diagonalizare a blocurilor matricea canonică reală a ma-
tricei A este matricea
   
 Reλ1 Imλ1 0   1 1 0
(R)    
JA = −Imλ1 Reλ1 0  = −1 1 0
   
0 0 λ3 0 0 2
cu matricea de pasaj asociată
 
−1 0 1
 
P (R) = ((ReX1 |ImX1 |X3 )) = −1 −1 2 .
 
1 0 1
Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia
 n  −1
(R)
P (n) : An = P (R) JA P (R)

141
este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .
Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
(R)
 −1
(R)
P JA P (R) , deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
  −1 n   −1 
(R) (R)
An+1 = An A = P (R) JA P (R) · P (R) JA P (R) =
 n   −1   −1   n+1  −1
(R) (R)
= P (R) JA P (R) P (R) JA P (R) = P (R) JA P (R) ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
 n  −1
(R) (R)
n
A =P JA P (R) , (∀) n ∈ N∗ .

Avem     
 2  1 1
 0  1 1 0  0 2 0 
(R)    
JA = −1 1 0 −1 1 0 =  −2 0 0 
     
0 0 2 0 0 2 0 0 4
    
 3  0 2 0   1 1 0  −2 2 0 
(R)     
JA =  −2 0 0  −1 1 0 =  −2 −2 0 
     
0 0 4 0 0 2 0 0 8
    
 4  −2 2 0   1 1 0  −4 0 0 

(R)    
JA =  −2 −2 0  −1 1 0 =  0 −4 0 

     
0 0 8 0 0 2 0 0 16
    
 4  −2 2 0   1 1 0  −4 0 0 

(R)    
JA =  −2 −2 0  −1 1 0 =  0 −4 0 

     
0 0 8 0 0 2 0 0 16
deci  n  
 4k  −4 0 0   (−4)n 0 0 
(R)    
JA =  0 −4 0  =  0 (−4)n 0 
   
0 0 16 0 0 16n
 4k+1  4k
(R) (R) (R)
JA = JA JA =
    

 (−4)n 0 0   1 1 0  (−4)n (−4)n 0 

   
=  0 (−4) n
0  −1 1 0 =  (−4) n+1
(−4)n
0 

 n
    
0 0 16 0 0 2 0 0 2 · 16n

142
   
 4k+2  4k  2  (−4)n 0 0   0 2 0 
(R) (R) (R)    
JA = JA JA =  0  (−4) n
0   −2 0 0  =
   
0 0 16n 0 0 4
 n

 0 2 (−4) 0 
 

=  −2 (−4) n
0 0 
 
0 0 4 · 16n
 n
 
 4k+3  4k  3   (−4) 0 0   −2 2 0 
(R) (R) (R)    
JA = JA JA =  0 (−4) n
0   −2 −2 0  =
   
0 0 16n 0 0 8
 
 −2 (−4)n 2 (−4)n 0 
 

=  −2 (−4) −2 (−4) n n
0 
 
0 0 8 · 16n
Valorile lui An se obţin din calculele precedente.

Problema 4.0.6 Să se determine forma canonică Jordan, matricea de pasaj şi An , n ∈
N∗ , pentru matricea  
 4 1 1 
 
A = −2 1 −2 .
 
1 1 4

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A.
Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

4−λ 1 1 3−λ 1 1
c1 −c2
PA (λ) = det(A − λI3 ) = −2 1 − λ −2 = −3 + λ 1 − λ −2 =
1 1 4−λ 0 1 4−λ

1 1 1 1 1 1
l2 +l1
= (3 − λ) −1 1 − λ −2 = (3 − λ) 0 2 − λ −1 =
0 1 4−λ 0 1 4−λ

2 − λ −1  
= (3 − λ) = (3 − λ) λ2 − 6λ + 9 = − (λ − 3)3
1 4−λ
Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ − (λ − 3)3 = 0,

143
obţinem valoarea proprie λ = 3, având ordinul de multiplicitate algebrică 3.
Determinăm vectorii proprii. Rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λX, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
 4 1 1  x1  x1 
    
−2 1 −2 x  = 3 x  ⇒
   2   2 
     
1 1 4 x3 x3
       
 4 1 1  1 0 0 x1  0
       
⇒ −2 1 −2 − 3 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
1 1 4 0 0 1 x3 0
    
 1 1 1  x1  0
     
⇒  −2 −2 −2  x2  = 0 ⇒
     
1 1 1 x3 0


 x1 + x2 + x3 = 0




 −2x1 − 2x2 − 2x3 = 0 (4.0.9)


 x +x +x = 0
1 2 3

x1 + x2 + x3 = 0.

Prin urmare, sistemul omogen (4.0.9) este compatibil nedeterminat având ne-
cunoscuta principală x1 , iar x2 şi x3 sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

 x1 = −t − s




 x2 = t , t, s ∈ R.


 x =s
3

deci putem alege vectorii proprii liniar independenţi u1 = (−1, 1, 0) şi u2 =

(1, −2, 1). Atunci
   
−1  1 
   
 
X1 =  1  şi X2 = −2
   
0 1
Se observă că dimensiunea subspaţiului V3 este 2 (numărul de necunoscute
secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 2,

144
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 3. Determinăm un vector asociat
din sistemul  ′
x1 
 
(A − λI3 ) X2 = X2 , unde X2 = x2′  ⇒
′ ′
 ′ 
x3
  ′   
 1 1 1  x1   1 
    
 −2 −2 −2  x′  = −2 ⇒
   2   
   ′   
1 1 1 x3 1


 x1′ + x2′ + x3′ = 1




−2x1′ − 2x2′ − 2x3′ = −2 ⇒ (4.0.10)


 x +x +x = 1
′ ′ ′
1 2 3

x1′ + x2′ + x3′ = 1.

Prin urmare, sistemul omogen (4.0.10) este compatibil nedeterminat având
necunoscuta principală x1′ , iar x2′ şi x3′ sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

 x1′ = 1 − t − s




 x2′ = t , t, s ∈ R.


 x′ = s
3
 
1
 
de unde rezultă vectorul asociat X2 = 0.
′
 
0
Atunci forma Jordan a matricei A este
 
3 0 0
 
JA = 0 3 1 ,
 
0 0 3

iar matricea de pasaj este

 
−1 1 1
 
P = (X1 |X2 |X2′ ) =  1 −2 0 .
 
0 1 0

iar  
 0 1 2 
 
P −1 =  0 0 1  .
 
1 1 1

145
 Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .
Calculăm JAn , n ∈ N∗ . Dacă notăm
   
3 0 0 0 0 0
   
B = 0 3 0 şi D = 0 0 1 ,
   
0 0 3 0 0 0

atunci JA = B + D. În plus, se verifică imediat că BD = DB şi

 
3 0 0
 
Bn = 0 3 0 , (∀) n ∈ N∗ ,
 
0 0 3

D n = O3 , (∀) n ≥ 2,

deci folosind formula binomului lui Newton pentru orice n ≥ 2 avem

JAn = (B + D)n = Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D + Cn2 Bn−2 D 2 + ... + Cnn−1 B1 D n−1 + Cnn D n =
 n  n−1  
3 0 0 3 0 0 0 0 0
     
= Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D = 0 3 0 + n 0 3 0 0 0 1 =
     
0 0 3 0 0 3 0 0 0
    
3n 0 0  3n−1 0 0  0 0 0
     
=  0 3n 0  + n  0 3n−1 0  0 0 1 =
     
0 0 3n 0 0 3n−1 0 0 0

146
      
3n 0 0   0 0 0  3n 0 0 
     
  
=  0 3n 0  + n  0 0 3n−1  =  0 3n n3n−1  ,
  
     
0 0 3n 0 0 0 0 0 3 n

Prin urmare, avem

 
3n 0 0 
 
JA =  0 3n n3n−1  , (∀) n ≥ 1,
n 
 
0 0 3n

deci    
−1 1 1 3n 0 0   0 1 2 
     
An = PJAn P −1 =  1 −2 0  0 3n n3n−1   0 0 1  =
     
0 1 0 0 0 3n 1 1 1
 
 3n−1 n + 3n 3 n−1 n 3 n−1 n 
 
=  −2 · 3n−1 n 3n − 2 · 3n−1 n −2 · 3n−1 n  =
 
3n−1 n 3n−1 n 3n−1 n + 3n
 
 3n−1 (n + 3) 3 n−1 n 3 n−1 n 
 

=  −2 · 3n−1 n 3n−1 (3 − 2n) −2 · 3n−1 n  , (∀) n ∈ N∗ .
 
3n−1 n 3n−1 n 3n−1 (n + 3)

Problema 4.0.7 Să se reducă la forma canonică Jordan matricea

 
a 0 a 
 
A = 0 a 0 , a ∈ R.
 
0 0 a

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A.
calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

a−λ 0 a
PA (λ) = det(A − λI3 ) = 0 a−λ 0 = (a − λ)3
0 0 a−λ

Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ (a − λ)3 = 0,

obţinem valoarea proprie λ = a, având ordinul de multiplicitate algebrică 3.

147
 Determinăm vectorii proprii. Rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λX, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
a 0 a  x1  x1 
     
0 a 0 x2  = a x2  ⇒
     
    
0 0 a x3 x3
       
a 0 a  1 0 0 x1  0
       
⇒ 0 a 0 − a 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
0 0 a 0 0 1 x3 0
    
0 0 a  x1  0
     
⇒ 0 0 0 x2  = 0 ⇒ 0 · x1 + 0 · x2 + ax3 = 0.
     
0 0 0 x3 0
Soluţia ecuaţiei este 

 x1 = t




 x2 = s , t, s ∈ R.


x = 0
3
deci putem alege vectorii proprii liniar independenţi u1 = (0, 0, 1) şi u2 = (0, 1, 0).
Atunci    
0 1
   
 
X1 = 1 şi X2 = 0
   
0 0
Se observă că dimensiunea subspaţiului Va este 2 (numărul de necunoscute
secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 2,
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 3. Determinăm un vector asociat
din sistemul
 ′     
x1  0 0 a  x1′  1
       
(A − λI3 ) X2′ = X2 , unde X2′ = x2′  ⇒ 0 0 0 x2′  = 0 ⇒
 ′       
x3 0 0 0 x3′ 0
0 · x1′ + 0 · x2′ + ax3′ = 1.
care are soluţia 

 x1′ = t


 ′

 x2 = s , t, s ∈ R.

 ′ 1
x3 = a

148
  
 1 
 
de unde rezultă vectorul asociat X2 =  0 .
′
 1 
a
Atunci forma canonică Jordan a matricei A este
 
a 0 0
 
JA = 0 a 1 ,
 
0 0 a

iar matricea de pasaj este

 
0 1 0 
 
P = (X1 |X2 |X2′ ) = 1 0 0  ,
 
0 0 1a
cu  
0 1 0
 
P −1 = 1 0 0 .
 
0 0 a
În aceste condiţii avem A = PJA P −1 .

Problema 4.0.8 (J-10) Să se determine forma canonică Jordan, matricea de pasaj şi
An , n ∈ N∗ , pentru matricea  
5 6 −15
 
A = 1 4 −5  .
 
1 2 −3

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A.
Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

5−λ 6 −15 5−λ 6 −15

l3 −l2
PA (λ) = det(A − λI3 ) = 1 4−λ −5 = 1 4−λ −5 =
1 2 −3 − λ 0 −2 + λ 2 − λ

5−λ 6 −15 5−λ −9 −15

c2 +c1
= (2 − λ) 1 4 − λ −5 = (2 − λ) 1 −1 − λ −5 =
0 −1 1 0 0 1

5−λ −9  
= (2 − λ) = (2 − λ) λ2 − 4λ + 4 = − (λ − 2)3
1 −1 − λ

149
 Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ − (λ − 2)3 = 0,

obţinem valoarea proprie λ = 2, având ordinul de multiplicitate algebrică 3.

Determinăm vectorii proprii. Rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λX, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
5 6 −15 x1  x1 
     
1 4 −5  x  = 2 x  ⇒
   2   2 
     
1 2 −3 x3 x3
       
5 6 −15 1 0 0 x1  0
       
⇒ 1 4 −5  − 2 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
1 2 −3 0 0 1 x3 0
    
 3 6 −15  x1  0
     
⇒  1 2 −5  x2  = 0 ⇒
     
1 2 −5 x3 0


3x1 + 6x2 − 15x3 = 0




 x1 + 2x2 − 5x3 = 0 (4.0.11)


 x + 2x − 5x = 0
1 2 3

x1 + 2x2 − 5x3 = 0.

Prin urmare, sistemul omogen (4.0.11) este compatibil nedeterminat având

necunoscuta principală x1 , iar x2 şi x3 sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

 x1 = −2t + 5s




 x2 = t , t, s ∈ R.


 x3 = s
deci putem alege vectorii proprii liniar independenţi u1 = (−2, 1, 0) şi u2 =
(1, −2, 1). Atunci
   
−2 3
   
X1 =  1  şi X2 = 1
   
0 1

150
 Se observă că dimensiunea subspaţiului V2 este 2 (numărul de necunoscute
secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 2,
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 3. Determinăm un vector asociat
din sistemul
 ′     
x1   1 1 1  x1′  3
       
(A − λI3 ) X2′ = X2 , unde X2′ = x2′  ⇒  −2 −2 −2  x2′  = 1 ⇒
 ′     ′   
x3 1 1 1 x3 1


 3x1′ + 6x2′ − 15x3′ = 3


 ′

 x1 + 2x2′ − 5x3′ = 1 ⇒ (4.0.12)


 x′ + 2x′ − 5x′ = 1
1 2 3

x1′ + 2x2′ − 5x3′ = 1.

Prin urmare, sistemul omogen (4.0.12) este compatibil nedeterminat având

necunoscuta principală x1′ , iar x2′ şi x3′ sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

x1′ = 1 − 2t + 5s




 x2′ = t , t, s ∈ R.


 ′
x3 = s
 
1
 
de unde rezultă vectorul asociat X2 = 0.
′
 
0
Atunci forma Jordan a matricei A este
 
2 0 0
 
JA = 0 2 1 ,
 
0 0 2

iar matricea de pasaj este

 
−2 3 1
 
P = (X1 |X2 |X2′ ) =  1 1 0 .
 
0 1 0

iar  
0 1 −1
 
P −1 = 0 0 1  .
 
1 2 −5

151
 Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .
Calculăm JAn , n ∈ N∗ . Dacă notăm
   
2 0 0 0 0 0
   
B = 0 2 0 şi D = 0 0 1 ,
   
0 0 2 0 0 0

atunci JA = B + D. În plus, se verifică imediat că BD = DB şi

 
2 0 0
 
Bn = 0 2 0 , (∀) n ∈ N∗ ,
 
0 0 2

D n = O3 , (∀) n ≥ 2,

deci folosind formula binomului lui Newton pentru orice n ≥ 2 avem

JAn = (B + D)n = Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D + Cn2 Bn−2 D 2 + ... + Cnn−1 B1 D n−1 + Cnn D n =
 n  n−1  
2 0 0 2 0 0 0 0 0
     
= Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D = 0 2 0 + n 0 2 0 0 0 1 =
     
0 0 2 0 0 2 0 0 0
    
2n 0 0  2n−1 0 0  0 0 0
     
=  0 2n 0  + n  0 2n−1 0  0 0 1 =
     
0 0 2n 0 0 2n−1 0 0 0

152
      
2n 0 0   0 0 0  2n 0 0 
     
  
=  0 2n 0  + n  0 0 2n−1  =  0 2n n · 2n−1  ,
  
     
0 0 2n 0 0 0 0 0 2 n

Prin urmare, avem

 
2n 0 0 
 
n 
JA =  0 2 n · 2  , (∀) n ≥ 1,
n n−1
 
0 0 2n

deci    
−2 3 1 2n 0 0  0 1 −1
     
An = PJAn P −1 =  1 1 0  0 2n n · 2n−1  0 0 1  =
     
0 1 0 0 0 2n 1 2 −5
 
 3 · 2n−1 n + 2n 6 · 2n−1 n −15 · 2n−1 n 
 
=  2n−1 n 2 · 2n−1 n + 2n −5 · 2n−1 n  =

 
2n−1 n 2 · 2n−1 n 2n − 5 · 2n−1 n

Problema 4.0.9 Să se determine forma canonică Jordan, matricea de pasaj şi An , n ∈
N∗ , pentru matricea  
 3 −4 2 
 
A =  2 −3 1  .
 
−4 4 −3

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A.
Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

3−λ −4 2
l1 +l2
PA (λ) = det(A − λI3 ) = 2 −3 − λ 1 =
−4 4 −3 − λ

−1 − λ −4 2 1 −4 2
l2 −l1
= −1 − λ −3 − λ 1 = − (1 + λ) 1 −3 − λ 1 =
0 4 −3 − λ 0 4 −3 − λ

1 −4 2
1−λ −1
= − (1 + λ) 0 1 − λ −1 − (1 + λ) =
4 −3 − λ
0 4 −3 − λ

153
  
= − (1 + λ) λ2 + 2λ + 1 = − (λ + 1)3 .
Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ − (λ + 1)3 = 0,

obţinem valoarea proprie λ = −1, având ordinul de multiplicitate algebrică 3.

Determinăm vectorii proprii. Rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λX, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
 3 −4 2  x1  x1 
    
 2 −3 1  x  = − x  ⇒
   2   2 
     
−4 4 −3 x3 x3
       
 3 −4 2  1 0 0 x1  0
       
⇒  2 −3 1  + 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
−4 4 −3 0 0 1 x3 0
    
 4 −4 2  x1  0
     
⇒  2 −2 1  x2  = 0 ⇒
     
−4 4 −2 x3 0


4x − 4x2 + 2x3 = 0

 1


 2x1 − 2x2 + x3 = 0 (4.0.13)


4x − 4x + 2x = 0
1 2 3
2x1 − 2x2 + x3 = 0.
Prin urmare, sistemul omogen (4.0.13) este compatibil nedeterminat având
necunoscuta principală x3 , iar x1 şi x2 sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

 x1 = t




 x2 = s , t, s ∈ R.


x = −2t + 2s
3

deci putem alege vectorii proprii liniar independenţi u1 = (1, 0, −2) şi u2 =
(2, 1, −2). Atunci    
 1   2 
   
X1 =  0  şi X2 =  1 
   
−2 −2

154
 Se observă că dimensiunea subspaţiului V−1 este 2 (numărul de necunoscute
secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 2,
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 3. Determinăm un vector asociat
din sistemul  ′
x1 
 
(A − λI3 ) X2 = X2 , unde X2 = x2′  ⇒
′ ′
 ′ 
x3
  ′   
 4 −4 2  x1   2 
     
 2 −2 1  x′  =  1  ⇒
   2   
   ′   
−4 4 −2 x3 −2


 4x1′ − 4x2′ + 2x3′ = 2




 2x1′ − 2x2′ + x3′ = 1 ⇒ (4.0.14)


−4x′ + 4x′ − 2x′ = −2
1 2 3

2x1′ − 2x2′ + x3′ = 1.

Prin urmare, sistemul omogen (4.0.14) este compatibil nedeterminat având

necunoscuta principală x3′ , iar x1′ şi x2′ sunt necunoscute secundare. Soluţia siste-
mului este 

 x1′ = t




 x2′ = s , t, s ∈ R.


x′ = 1 − 2t + 2s
3
 
0
 
de unde rezultă vectorul asociat X2 = 0.
′
 
1
Atunci forma Jordan a matricei A este
 
−1 0 0 
 
JA =  0 −1 1  ,
 
0 0 −1

iar matricea de pasaj este

 
 1 2 0
 
P = (X1 |X2 |X2′ ) =  0 1 0 .
 
−2 −2 1

155
 iar  
1 −2 0
 
P −1 = 0 1 0 .
 
2 −2 1
Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .
Calculăm JAn , n ∈ N∗ . Dacă notăm
   
2 0 0 0 0 0
   
B = 0 2 0 şi D = 0 0 1 ,
   
0 0 2 0 0 0

atunci JA = B + D. În plus, se verifică imediat că BD = DB şi

 
2 0 0
 
Bn = 0 2 0 , (∀) n ∈ N∗ ,
 
0 0 2

D n = O3 , (∀) n ≥ 2,
deci folosind formula binomului lui Newton pentru orice n ≥ 2 avem

JAn = (B + D)n = Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D + Cn2 Bn−2 D 2 + ... + Cnn−1 B1 D n−1 + Cnn D n =
 n  n−1  
−1 0 0  −1 0 0  0 0 0
     
= Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D =  0 −1 0  + n  0 −1 0  0 0 1 =
     
0 0 −1 0 0 −1 0 0 0

156
     
(−1)n 0 0  (−1)n−1 0 0  0 0 0
     
=  0 2n 0  + n  0 (−1)n−1 0  0 0 1 =
     
0 0 2n 0 0 (−1)n−1 0 0 0
   
(−1)n 0 0   0 0 0 
   

=  0 (−1) n  
0  + n  0 0 (−1) n−1  =

 n  
 
0 0 (−1) 0 0 0
 
(−1)n 0 0 
 
=  0 (−1) n · (−1)  ,
n n−1
 
0 0 (−1)n
Prin urmare, avem
 
(−1)n 0 0 
 
n
JA =  0 (−1) n · (−1)  , (∀) n ≥ 1,
n n−1
 
0 0 (−1)n
deci
   
 1 2 0 (−1)n 0 0  1 −2 0
     
An = PJAn P −1 =  0 1 0  0 (−1)n n · (−1)n−1  0 1 0 =
     
−2 −2 1 0 0 (−1)n 2 −2 1
 
 4 (−1)n−1 n + (−1)n −4 (−1) n−1
n 2 (−1) n−1
n 
 
=  2 (−1)n−1 n (−1)n − 2 (−1)n−1 n (−1)n−1 n  =

 n−1 n−1 n n−1 
−4 (−1) n 4 (−1) n (−1) − 2 (−1) n
 
 (−1)n−1 (4n − 1) 4 (−1) n
n 2 (−1) n−1
n 
 

=  2 (−1) n n−1 n
(−1) (1 + 2n) (−1) n  , (∀) n ∈ N∗ .
n−1
 
4 (−1)n n 4 (−1)n−1 n (−1)n (1 + 2n)
 
 3 · 2n−1 n + 2n 3 · 2n n −15 · 2 n−1 n 

 
=  
 n−1
2 n 2 (n + 1) −5 · 2 n  , (∀) n ∈ N∗ .
n n−1
 
2n−1 n 2n n 2n−1 (2 − 5n)

Problema 4.0.10 Să se că există 2 matrice B, C ∈ M3 (R) astfel ca

An = 2n · B + 3n · C, (∀) n ∈ N∗ .

unde  
 3 −1 1 
 
A = −2 4 −2 .
 
−2 2 0

157
Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-
tricea A.
Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

3 − λ −1 1
l2 −l3
PA (λ) = det(A − λI3 ) = −2 4 − λ −2 =
−2 2 −λ

3 − λ −1 1 3 − λ −1 0
c3 +c2
= 0 2 − λ −2 + λ = 0 2−λ 0 =
−2 2 −λ −2 2 2−λ

3−λ 0
= (−1)2+2 (2 − λ) = (3 − λ) (2 − λ)2 .
−2 2 − λ
Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ (3 − λ) (2 − λ)2 = 0,

obţinem valorile proprii λ1 = 3 şi λ2 = 2, având ordinele de multiplicitate alge-

brică 1, respectiv 2.
Determinăm vectorii proprii pentru fiecare valoare proprie.
Pentru λ1 = 3 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ1 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
 3 −1 1  x1  x1 
    
−2 4 −2 x  = 3 x  ⇒
   2   2 
    
−2 2 0 x3 x3
       
 3 −1 1  1 0 0 x1  0
       
⇒ −2 4 −2 − 3 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
−2 2 0 0 0 1 x3 0
    
 0 −1 1  x1  0
     
⇒  −2 1 −2  x2  = 0 ⇒
     
−2 2 −3 x3 0

158
 

 −x2 + x3 = 0




 −2x1 + x2 − 2x3 = 0 (4.0.15)


−2x + 2x − 3x = 0
1 2 3

Matricea asociată sistemului este

 
 0 −1 1 
 
A1 = −2 1 −2 = A − λ1 I3
 
−2 2 −3

şi cum λ1 este valoare proprie pentru A rezultă că det A1 = 0. Deoarece

0 −1
∆1 = = −2 , 0
−2 1

rezultă că sistemul omogen (4.0.15) este compatibil nedeterminat având necunos-
cutele principale x1 şi x2 , iar x3 este necunoscută secundară. Sistemul se rescrie
  

 
 

 −x2 + x3 = 0  x2 = x3  x2 = x3

 ⇒ 
 ⇒ 
 ⇒
−2x1 + x2 − 2x3 = 0 2x1 = x2 − 2x3 = −x3 x1 = − x23


x1 = − 2t




 x2 = t , t ∈ R.


 x =t
3

Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ1 = 3 este

t
V3 = {(− , t, t)| t ∈ R}.
2
Un vector propriu pentru   valorea proprie λ1 = 3 se obţine pentru t = 2, adică
−1
 
u = (−1, 2, 2), deci X1 =  2 .
 
2
Pentru λ2 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ2 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
 3 −1 1  x1  x1 
     
−2 4 −2 x  = 2 x  ⇒
   2   2 
     
−2 2 0 x3 x3

159
        
 3 −1 1  1 0 0 x1  0
       
⇒ −2 4 −2 − 2 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
−2 2 0 0 0 1 x3 0
    
 1 −1 1  x1  0
     
⇒  −2 2 −2  x2  = 0 ⇒
     
−2 2 −2 x3 0


 x1 − x2 + x3 = 0




 −2x1 + 2x2 − 2x3 = 0 ⇔ x1 − x2 + x3 = 0.


−2x + 2x − 2x = 0
1 2 3
Ecuaţia anterioară este compatibilă nedeterminată având necunoscuta princi-
pală x1 şi necunoscutele secundare x2 şi x3 , deci soluţia sistemului este


 x1 = t − s




 x = t , t, s ∈ R.
 2

 x =s
3

Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ2 = −2 este

V−2 = {(t − s, t, s)| t, s ∈ R},

care este subspaţiu vectorial de dimensiune 2. Deoarece dimensiunea algebrică

a valorii λ2 = 2 este egală cu dimensiunea geometrică, pentru valoarea proprie
λ2 = 2 putem alege vectorii proprii liniar independenţi u = (1, 1, 0) ( pentru t = 1
şi s = 0) şi u = (−1, 0, 1) ( pentru t = 0 şi s = 12). Prin urmare, avem
   
1 −1
   
 
X2 = 1 şi X3 =  0 
   
0 1

Atunci forma Jordan a matricei A este

 
3 0 0
 
JA = 0 2 0 ,
 
0 0 2

iar matricea de pasaj este

 
−1 1 −1
 
P = (X1 |X2 |X3 ) =  2 1 0  .
 
2 0 1

160
 În aceste condiţii avem A = PJA P −1 . Determinăm inversa matricei P prin
transformări elementare. Avem
   
 −1 1 −1 1 0 0  1 −1 1 −1 0 0
  (−1)·l1   l2 −2l1
 2 1 0 0 1 0 ⇐⇒  2 1 0 0 1 0 ⇐⇒
   
   
2 0 1 0 0 1 2 0 1 0 0 1
   
 1 −1 1 −1 0 0  1 −1 1 −1 0 0 1
  3 −2l1   3 ·l2
 0 3 −2 −2 1 0 l⇐⇒  0 3 −2 2 1 0 ⇐⇒
   
   
2 0 1 0 0 1 0 2 −1 2 0 1
   
 1 −1 1 −1 0 0  1 −1 1 −1 0 0
  3 −2l2   3·l3
 0 1 − 2 2 1 0 l⇐⇒  0 1 − 2 2 1
0  ⇐⇒
 3 3 3 
 
 3 3 3 
   1 2 2

0 2 −1 2 0 1 0 0 3 3 −3 1
   
 1 −1 1 −1 0 0 2  1 −1 1 −1 0 0
  l2 + 3 l3   l1 +l2 −l3
 0 1 − 23 23 1
0  ⇐⇒  0 1 0 2 −1 2 ⇐⇒
 3   
0 0 1 2 −2 3 0 0 1 2 −2 3
 
 1 0 0 −1 1 −1
 
 0 1 0 2 −1 2 
 
 
0 0 1 2 −2 3
deci  
−1 1 −1
 
P −1 =  2 −1 2  .
 
2 −2 3
Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .

161
 Se verifică imediat că
 
3n 0 0 
 
JAn =  0 2n 0  , (∀) n ∈ N∗ ,
 
0 0 2n

deci avem
   
−1 1 −1 3n 0 0  −1 1 −1
     
An = PJAn P −1 =  2 1 0   0 2n 0   2 −1 2  =
     
2 0 1 0 0 2n 2 −2 3
 

 3n 2n − 3 n 3n − 2n 

=  2n+1 − 2 · 3n 2 · 3n − 2n 2n+1 − 2 · 3n  , (∀) n ∈ N∗ .

 n+1 
2 − 2 · 3n 2 · 3n − 2n+1 2 · 3n − 2n
Se observă că dacă
   
 0 1 −1   1 −1 1 
   
B =  2 −1 2  şi C =  −2 2 −2  ,
   
2 −2 −1 −2 2 2

atunci    
 0 1 −1   1 −1 1 
   
2n · B + 3n · C = 2n  2 −1 2  + 3n  −2 2 −2  =,
   
2 −2 −1 −2 2 2
 

 3n 2n − 3n 3n − 2 n 

=  2n+1 − 2 · 3n 2 · 3n − 2n 2n+1 − 2 · 3n  = An , (∀) n ∈ N∗ .

 n+1 
2 − 2 · 3n 2 · 3n − 2n+1 2 · 3n − 2n

Problema 4.0.11 Să se determine şirurile (xn )n∈N , (yn )n∈N , (zn )n∈N definite prin
relaţiile de recurenţă


 xn+1 = −3xn − yn + zn




yn+1 = 5xn − 2yn + 4zn , n ∈ N


 z
n+1 = 5xn + yn + zn

unde
x0 = 1, y0 = −1, z0 = 1

162
Soluţie. Sistemul 

 xn+1 = −3xn − yn + zn




yn+1 = 5xn − 2yn + 4zn , n ∈ N


 z
n+1 = 5xn + yn + zn

se poate scrie sub formă matriceală

    
xn+1  −3 −1 1 xn 
    
y  =  5 −2 4 y  , n ∈ N
 n+1     n 
    
zn+1 5 1 1 zn

deci        
xn  xn−1  x0  0
       
y  = A y  = ... = An y  = An 1 , n ∈ N,
 n   n−1   0   
       
zn zn−1 z0 1
unde  
−3 −1 1
 
A =  5 −2 4 .
 
5 1 1
Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru matricea
A.
Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

−3 − λ −1 1 −3 − λ −1 1
l3 −l2
PA (λ) = det(A − λI3 ) = 5 −2 − λ 4 = 5 −2 − λ 4 =
5 1 1−λ 0 3 + λ −3 − λ

−3 − λ −1 1 −3 − λ 0 1
c2 +c3
= (3 + λ) 5 −2 − λ 4 = (3 + λ) 5 2−λ 4 =
0 1 −1 0 0 −1

−3 − λ 0 1
−3 − λ 0
= (3 + λ) (2 − λ) 5 1 4 = − (3 + λ) (2 − λ) = (3 + λ)2 (2 − λ)
5 1
0 0 −1
Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ (3 + λ)2 (2 − λ) = 0,

obţinem valorea obţinem valorile proprii λ1 = 2 şi λ2 = −3, având ordinele de

multiplicitate algebrică 1, respectiv 2.

163
 Determinăm vectorii proprii pentru fiecare valoare proprie.
Pentru λ1 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ1 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
−3 −1 1 x1  x1 
    
 5 −2 4 x  = 2 x  ⇒
   2   2 
     
5 1 1 x3 x3
       
−3 −1 1 1 0 0 x1  0
       
⇒  5 −2 4 − 2 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
5 1 1 0 0 1 x3 0
    
 −5 −1 1  x1  0
     
⇒  5 −4 4  x2  = 0 ⇒
     
5 1 −1 x3 0


 −5x1 − x2 + x3 = 0




5x1 − 4x2 + 4x3 = 0 (4.0.16)


 5x + x − x = 0
1 2 3

Matricea asociată sistemului este

 
−4 −5 −3
 
C = −1 −8 −3 = A − λ1 I3
 
3 15 6

şi cum λ1 este valoare proprie pentru A rezultă că det C = 0, deci sistemul omogen
(4.0.16) este compatibil nedeterminat. Adunând primele două ecuaţii obţinem

−5x2 + 5x3 = 0 ⇒ x2 = x3 ⇒ x1 = 0 ⇒


x1 = 0




 x2 = t , t ∈ R.


x = t
3

Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ1 = 2 este

V2 = {(0, t, t)| t ∈ R}.

164
 Un vector propriu pentru  valorea proprie λ1 = 2 se obţine pentru t = 1, adică
0
 
u = (0, 1, 1), deci X1 = 1.
 
1
Pentru λ2 = −3 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ2 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
−3 −1 1 x1  x1 
     
 5 −2 4 x  = −3 x  ⇒
   2   2 
     
5 1 1 x3 x3
       
−3 −1 1 1 0 0 x1  0
       
⇒  5 −2 4 + 3 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
5 1 1 0 0 1 x3 0
    
 0 −1 1  x1  0
     
⇒  5 1 4  x2  = 0 ⇒
     
5 1 4 x3 0


 −x2 + x3 = 0




 5x1 + x2 + 4x3 = 0 ⇒ (4.0.17)


5x + x + 4x = 0
1 2 3

Matricea asociată sistemului este

 
 0 −1 1 
 
D =  5 1 4  = A − λ2 I3
 
5 1 4

şi cum λ2 este valoare proprie pentru A rezultă că det D = 0, deci sistemul omo-
gen (4.0.17) este compatibil nedeterminat. Se observă că

−x2 + x3 = 0 ⇒ x2 = x3 ⇒ 5x1 + 5x3 = 0 ⇒ x1 = −x3

deci soluţia sistemului (4.0.17) este



 x1 = −t




 x2 = t , t ∈ R.


 x =t
3

165
 Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ2 = −3 este

V−3 = {(−t, t, t)| t ∈ R}.

deci obţinem vectoriul propriu

 
−1
 
X2 =  1 
 
1

Se observă că dimensiunea subspaţiului V−3 este 1 (numărul de necunoscute

secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 1,
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 2. Determinăm un vector asociat
din sistemul  ′
x1 
 
(A − λ2 I3 ) X2′ = X2 , unde X2′ = x2′  ⇒
 ′ 
x3
    
 0 −1 1  x1′  −1
    
 5 1 4  x′  =  1  ⇒
   2   
     
5 1 4 x3′ 1


 −x2′ + x3′ = −1


 ′

 5x + x2′ + 4x3′ = 1 . (4.0.18)
 1′

5x + x′ + 4x′ = 1
1 2 3
Matricea asociată sistemului este
 
 0 −1 1 
 
B =  5 1 4  = A − λ2 I3
 
5 1 4

şi cum λ2 este valoare proprie pentru A rezultă că det B = 0. Deoarece

0 −1 −1
0 −1
∆1 = = 5 , 0 şi ∆2 = 5 1 1 = 0,
5 1
5 1 1

rezultă că sistemul (4.0.18) este compatibil nedeterminat având necunoscutele

principale x1 şi x2 , iar x3 este necunoscută secundară. Se observă că

−x2′ + x3′ = −1 ⇒ x2′ = x3′ + 1 ⇒ 5x1′ + 5x3′ = 0 ⇒ x1′ = −x3′

166
 

 x1′ = −t


 ′

 x2 = t + 1 , t ∈ R.


 x′ = t
3
 
−1
 
de unde pentru t = 1 rezultă vectorul asociat X2 =  2 .
′
 
1
Atunci forma Jordan a matricei A este
 
2 0 0 
 
JA = 0 −3 1  ,
 
0 0 −3

iar matricea de pasaj este

 
0 −1 −1
 
P = (X1 |X2 |X3 ) = 1 1 2  .
 
1 1 1

şi
 
 1 0 1 
 
P =  −1 −1 1
−1  .

 
0 1 −1

Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .

167
 Calculăm JAn , n ∈ N∗ . Dacă notăm
   
2 0 0  0 0 0
   
B = 0 −3 0  şi D = 0 0 1 ,
   
0 0 −3 0 0 0

atunci JA = B + D. În plus, se verifică imediat că BD = DB şi

 
2n 0 0 
 
B =  0 (−3)
n n
0  , (∀) n ∈ N∗ ,
 
0 0 (−3)n

D n = O3 , (∀) n ≥ 2,

deci folosind formula binomului lui Newton pentru orice n ≥ 2 avem

JAn = (B + D)n = Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D + Cn2 Bn−2 D 2 + ... + Cnn−1 B1 D n−1 + Cnn D n =

= Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D =

    
2n 0 0  2n−1 0 0  0 0 0
     
=  0 (−3)n 0  + n  0 (−3)n−1 0  0 0 1 =
     
0 0 (−3)n 0 0 (−3)n−1 0 0 0
   
2n 0 0   0 0 0 
   

=  0 (−3) n  
0  +  0 0 (−3) n  =
n−1
   
0 0 (−3)n 0 0 0
 
 2n 0 0 
 
=  0 (−3) (−3) n  ,
 n n−1
 
0 0 (−3)n
Prin urmare, avem
 
 2n 0 0 
 

JA =  0 (−3) (−3)n−1 n
n n  , (∀) n ≥ 1,

 
0 0 (−3)n

deci
   
0 −1 −1  2n 0 0   1 0 1 
     
  
A = PJA P = 1 1 2   0 (−3) (−3)n−1 n
n n −1 n   −1 −1 1  =
  
     
1 1 1 0 0 (−3)n 0 1 −1

168
  
 (−3)n − (−3) n−1
n (−3) n−1
n 
 
=  2n − (−3) (−3) n + (−3) 2n − (−3) n − (−3)  =
 n n−1 n n−1 n
 n 
2 − (−3)n (−3)n−1 n 2n − (−3)n−1 n
 
 (−3)n − (−3) n−1
n (−3) n−1
n 
 
=  2n − (−3) (−3) (n − 3) 2n − (−3) (n − 3)  .
 n n−1 n−1
 n 
2 − (−3)n (−3)n−1 n 2n − (−3)n−1 n
Atunci    
xn   1 
   
y  = An −1 =
 n   
   
zn 1
  
 (−3)n − (−3)n−1 n (−3)n−1 n   1 
   
=  2n − (−3)n (−3)n−1 (n − 3) 2n − (−3)n−1 (n − 3)  −1 =
  
 n   
2 − (−3)n (−3)n−1 n 2n − (−3)n−1 n 1
 
 2 (−3)n−1 n + (−3)n 
 
=  2n+1 − (−3)n−1 (2n − 9) 
 n+1 
2 − (−3)n−1 (2n − 3)
deci 


 xn = (−3)n−1 (2n − 3)



yn = 2n+1 − (−3)n−1 (2n − 9) , (∀) n ∈ N.


z = 2n+1 − (−3)n−1 (2n − 3)
n

Problema 4.0.12 Să se determine An , n ∈ N∗ şi ln A, unde

 
 4 5 −2
 
A = −2 −2 1  .
 
−1 −1 1

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A.
Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este
 
4 − λ 5 −2 
 
PA (λ) = det(A − λI3 ) =  −2 −2 − λ 1  =
 
−1 −1 1−λ

= −λ3 + 3λ2 − 3λ + 1 = − (λ − 1)3

169
 Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ − (λ − 1)3 = 0,

obţinem valoarea proprie λ = 1, având ordinul de multiplicitate algebrică 3.

Determinăm vectorii proprii. Rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λX, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
 4 5 −2 x1  x1 
    
−2 −2 1  x  = x  ⇒
   2   2 
     
−1 −1 1 x3 x3
       
 4 5 −2 1 0 0 x1  0
       
⇒ −2 −2 1  − 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
−1 −1 1 0 0 1 x3 0
    
 3 5 −2  x1  0
     
⇒  −2 −3 1  x2  = 0 ⇒
     
−1 −1 0 x3 0


 3x1 + 5x2 − 2x3 = 0




 −2x1 − 3x2 + x3 = 0 ⇒ (4.0.19)


 −x1 − x2 = 0

x1 = −x2 ⇒ x2 − x3 = 0 ⇒ x2 = x3

Soluţia sistemului omogen (4.0.19) este



x1 = −t




 x2 = t , t ∈ R.


 x =t
3

 
−1
 
deci pentru t = 1 obţinem X1 =  1 .
 
1
Se observă că dimensiunea subspaţiului V1 este 1 (numărul de necunoscute
secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 1,

170
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 3. Determinăm vectorii asociat
din ecuaţiile
 ′  ′′ 
x1  x1 
   
′ ′′ ′ ′  ′ 
(A − λI3 ) X1 = X1 şi (A − λI3 ) X1 = X1 , unde X1 = x2  , X1 = x2′′ 
′′
 ′   ′′ 
x3 x3

Avem     
 3 5 −2  x1′  −1
     
(A − λI3 ) X1′ = X1 ⇒  −2 −3 1  x2′  =  1  ⇒
   ′   
−1 −1 0 x3 1


 3x′ + 5x′ − 2x′ = −1

 1 ′ 2 ′ 3′


 −2x1 − 3x2 + x3 = 1 (4.0.20)


 −x1′ − x2′ = 1
Matricea asociată sistemului este
 
 3 5 −2 
 
B =  −2 −3 1  = A − I3
 
−1 −1 0

şi cum λ = 1 este valoare proprie pentru A rezultă că det B = 0. Deoarece

3 5 −1
5 −9
∆1 = = −1 , 0 şi ∆2 = −2 −3 1 = 0,
6 −11
−1 −1 1

rezultă că sistemul (4.0.20) este compatibil nedeterminat având necunoscutele

principale x1 şi x2 , iar x3 este necunoscută secundară. Sistemul se rescrie
 

 ′ ′ ′ 
 ′ ′ ′
 3x1 + 5x2 − 2x3 = −1 3x1 + 5x2 = 2x3 − 1

 ⇒ 
 ⇒
−2x1′ − 3x2′ + x3′ = −1 2x1′ + 3x2′ = 2x3′ + 1

x1′ = −x3′ − 2, x2′ = x3′ + 1

Soluţia sistemului omogen (4.0.20) este



x1′ = −t − 2


 ′

 x2 = t + 1 , t ∈ R.


 x3′ = t

171
  
−3
 
de unde rezultă vectorul asociat X1 =  2 .
′
 
1
Analog     
 3 5 −2  x1′′  −3
     
(A − λI3 ) X1′′ = X1′ ⇒  −2 −3 1  x2′′  =  2  ⇒
   ′′   
−1 −1 0 x3 1


 3x1′′ + 5x2′′ − 2x3′′ = −3




 −2x1′′ − 3x2′′ + x3′′ = 2 . (4.0.21)


 −x1′′ − x2′′ = 1
Matricea asociată sistemului este
 
 3 5 −2 
 
B =  −2 −3 1  = A − λI3
 
−1 −1 0
şi cum λ este valoare proprie pentru A rezultă că det B = 0. Deoarece
3 5 −3
3 5
∆1 = = −1 , 0 şi ∆2 = −2 −3 2 = 0,
−2 −3
−1 −1 1
rezultă că sistemul (4.0.21) este compatibil nedeterminat având necunoscutele
principale x1 şi x2 , iar x3 este necunoscută secundară. Sistemul se rescrie
 

3x ′′
+ 5x ′′
− 2x ′′
= −3 
 ′′ ′′ ′′
 1 2 3 3x1 + 5x2 = 2x3 + 3

 ⇒ 
 ⇒
 −2x1′′ − 3x2′′ + x3′′ = 2  2x1′′ + 3x2′′ = x3′′ − 2

x1′′ = −x3′′ − 1, x2′′ = x3′′

deci soluţia sistemului este


x1′′ = −t − 1




 x2′′ = t , t ∈ R.


 x′ = t
3
 
−2
 
de unde rezultă vectorul asociat X1 =  1 . Atunci forma Jordan a matricei A
′′
 
1
este  
1 1 0
 
JA = 0 1 1 ,
 
0 0 1

172
iar matricea de pasaj este
 
−1 −3 −2
 
P = (X1 |X1′ |X1′′ ) =  1 2 1  ,
 
1 1 1
cu  
 1 1 1 
 
P −1 =  0 1 −1 .
 
−1 −2 1
Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .
Calculăm JAn , n ∈ N∗ . Dacă notăm
   
2 0 0 0 1 0
   
B = 0 2 0 şi D = 0 0 1 ,
   
0 0 2 0 0 0

atunci JA = B + D. În plus, se verifică imediat că BD = DB şi

 
2 0 0
 
Bn = 0 2 0 , (∀) n ∈ N∗ ,
 
0 0 2

D n = O3 , (∀) n ≥ 3,
deci folosind formula binomului lui Newton pentru orice n ≥ 2 avem

JAn = (B + D)n = Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D + Cn2 Bn−2 D 2 + ... + Cnn−1 B1 D n−1 + Cnn D n =

173
 = Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D + Cn2 Bn−2 D 2 =
 n  n−1    n−2  
1 0 0  1 0 0 0 1 0 1 0 0 0 0 1
      n(n−1)    
= 0 1 0  + n 0 1 0 0 0 1 + 2 0 1 0 0 0 0 =
         
0 0 −1 0 0 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0
       
1 0 0 0 n 0 0 0 n(n−1) 
 
1 n
n(n−1)
2 

     2  
  
   
= 0 1 0 + 0 0 n + 0 0  0  = 0 1 n  .
       
0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1
Prin urmare, avem
 n(n−1)

1 n 2 

 
JA = 0 1
n
n  , (∀) n ≥ 1,

 
0 0 1

deci    
−1 −3 −2 1 n n(n−1) 
 
 1 1 1 
   2 
  
n n −1 
A = PJA P =  1 2 1  0 1   n   0 1 −1 =
     
1 1 1 0 0 1 −1 −2 1
 
 3n + 21 n (n − 1) + 1 5n + n (n − 1) −2n − 1
n (n − 1) 
 2 
=  −2n − 21 n (n − 1) 1 − n (n − 1) − 3n n + 12 n (n − 1)  =

 
−n − 21 n (n − 1) −n − n (n − 1) 1
2 n (n − 1) + 1
 1 
 2 n2 + 52 n + 1 n (n + 4) − 1
n (n − 5) 
 2 
 1
=  − 2 n (n + 3) −n − 2n + 1 2 1
n (n + 1)  , (∀) n ∈ N∗ .
2 
 1 2 1 2 1

2 n (n + 1) −n 2 n − 2 n + 1
Avem
∞
P (−1)k+1
ln (A) = ln (I3 + (A − I3 )) = k (A − I3 )k .
k=1

Se observă că
     
 4 5 −2 1 0 0  3 5 −2 
     
A − I3 = −2 −2 1  − 0 1 0 =  −2 −3 1  ,
     
−1 −1 1 0 0 1 −1 −1 0
    
 3 5 −2   3 5 −2   1 2 −1 
     
(A − I3 )2 =  −2 −3 1   −2 −3 1  =  −1 −2 1  ,
     
−1 −1 0 −1 −1 0 −1 −2 1

174
     
 1 2 −1   3 5 −2   0 0 0 
     
(A − I3 )3 =  −1 −2 1   −2 −3 1  =  0 0 0  ,
     
−1 −2 1 −1 −1 0 0 0 0
deci ∞
P (−1)k+1 (−1)1+1 (−1)2+1
ln (A) = k (A − I3 )k = 1 (A − I3 )1 + 2 (A − I3 )2 =
k=1
     
 3 5 −2   1 2 −1   25 4 − 32 
(−1)1+1 
  (−1)2+1    
= 1  −2 −3 1  + 2  −1 −2 1  =  − 32 −2 21  .

     1 
−1 −1 0 −1 −2 1 − 2 0 − 21

Problema 4.0.13 Să se determine forma canonică Jordan, forma canonică reală şi
matricele de pasaj pentru matricea
 
0 0 1
 
A = 2 0 1 .
 
1 −1 1

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A. Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

−λ 0 1
PA (λ) = det(A − λI3 ) = 2 −λ 1 =
1 −1 1 − λ
 
= −λ3 + λ2 − 2 = (λ + 1) 2λ − λ2 − 2
şi rezolvând ecuaţia caracteristică
 
PA (λ) = 0 ⇔ (λ + 1) 2λ − λ2 − 2 = 0,

obţinem valorile proprii λ1 = 1 + i, λ2 = 1 − i şi λ3 = −1.

Determinăm vectorii proprii pentru fiecare valoare proprie.
Pentru λ1 = 1 + i rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ1 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
0 0 1 x1  x1 
     
2 0 1 x  = (1 + i) x  ⇒
   2   2 
     
1 −1 1 x3 x3

175
        
0 0 1 1 0 0 x1  0
       
2 0 1 − (1 + i) 0 1 0 x  = 0 ⇒
     2   
       
1 −1 1 0 0 1 x3 0
    
 −1 − i 0 1  x1  0
     
 2 −1 − i 1  x  = 0 ⇒
   2   
     
1 −1 −i x3 0


 − (1 + i) x1 + x3 = 0




 2x1 − (1 + i) x2 + x3 = 0 (4.0.22)


 x − x − ix = 0
1 2 3

Din ultima ecuaţie obţinem x3 = (1 + i) x1 şi ı̂nlocuind ı̂n următoarele două

rezultă sistemul, 


2x1 − (1 + i) x2 + (1 + i) x1 = 0

 ⇒
 x1 − x2 − i (1 + i) x1 = 0



(3 + i) x1 − (1 + i) x2 = 0

 ⇒ x2 = (2 − i) x1 ,
 (2 − i) x1 − x2 = 0

deci soluţia sistemului (4.0.22) este



 x1 = t




 x2 = (2 − i) t , t ∈ C.


x = (1 + i) t
3

iar subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ1 = 1 + i este

V1+i = {(t, (2 − i) t, (1 + i) t)| t ∈ R}.

Un vector propriu pentru valorea  proprie

 λ1 = 1 + i se obţine pentru t = 1,
 1 
 
adică u = (1, 2 − i, 1 + i), deci X1 = 2 − i . Deoarece A este matrice reală rezultă că
 
1+i
vectorul  
 1 
 
X2 = X1 = 2 + i 
 
1−i

este vector propriu pentru valoarea proprie λ2 = λ1 = 1 − i.

176
 Pentru λ3 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ3 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
0 0 1 x1  x1 
    
2 0 1 x  = −1 x  ⇒
   2   2 
     
1 −1 1 x3 x3
       
0 0 1 1 0 0 x1  0
       
2 0 1 + 0 1 0 x  ⇒ 0
     2   
       
1 −1 1 0 0 1 x3 0
 

 x1 + x3 = 0  
 x = −t

 
x1 = −x3 
 1
  

 2x1 + x2 + x3 = 0 ⇒   ⇒  x2 = t , t ∈ R.

  x2 = x3 

x − x + 2x = 0  x =t
1 2 3 3
Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ3 = −1 este

V2 = {−t, t, t)| t ∈ R}.

şi un vector propriu pentru   valorea proprie λ3 = −1 se obţine pentru t = 1, adică

−1
 
u = (−1, 1, 1), deci X3 =  1 .
 
1
Atunci forma Jordan a matricei A este
 
1 + i 0 0 
 
JA =  0 1 − i 0  ,

 
0 0 −1
iar matricea de pasaj este
 
 1 1 −1 
 
P = (X1 |X2 |X3 ) = 2 − i 2 + i 1  .

 
1+i 1−i 1
Conform teoremei de diagonalizare a blocurilor matricea canonică reală a ma-
tricei A este matricea
   
 Reλ1 Imλ1 0   1 1 0 
(R)    
JA = −Imλ1 Reλ1 0  = −1 1 0 
   
0 0 λ3 0 0 −1

177
cu matricea de pasaj asociată
 
1 0 −1
 
P (R) = ((ReX1 |ImX1 |X3 )) = 2 −1 1  .
 
1 1 1

Problema 4.0.14 Să se determine forma canonică Jordan, forma canonică reală, ma-
tricele de pasaj şi An , n ∈ N∗ , pentru matricea
 
4 6 −15
 
A = 3 4 −12 .
 
2 3 −8

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A. Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

4−λ 6 −15  
PA (λ) = det(A − λI3 ) = 3 4 − λ −12 = −λ3 + 1 = − (λ − 1) λ2 + λ + 1
2 3 −8 − λ

şi rezolvând ecuaţia caracteristică

 
PA (λ) = 0 ⇔ − (λ − 1) λ2 + λ + 1 = 0,
√ √
obţinem valorile proprii λ1 = − 21 + 23 i, λ2 = − 21 − 23 i şi λ3 = 1.
Determinăm vectorii
√
proprii pentru fiecare valoare proprie.
1 3
Pentru λ1 = − 2 + 2 i rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ1 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
4 6 −15 x1    x1 
    √  
3 4 −12 x  = − 1 + 3 i x  ⇒
   2  2 2  2 
     
2 3 −8 x3 x3
       
4 6 −15   
 1 0 0  x1  0
  √      
3 4 −12 − − 1 + 3 i 0 1 0 x  = 0 ⇒
  2 2 
   2   
       
2 3 −8 0 0 1 x3 0

178
  √    
 9 3  x1  0
 2 − 2 i 6 −15     
√
     
⇒  3 9
− 3
i −12  x2  = 0 ⇒
 2 2 √     
 3  x  0
2 3 − 15
2 − 2 i 3
 √ 

 9
− 3


 2 2 i x1 + 6x2 − 15x3 = 0

  √ 
 9 3
3x1 + 2 − 2 i x2 − 12x

 3=0

 √ 

 3
 2x1 + 3x2 − 15 2 + 2 i x3 = 0

Soluţia sistemului anterior este

  √ 

 x1 = 2 − 23 i t
3



  √ 



x2 = 2 + 23 i t , t ∈ C.
3



 x3 = t

iar subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valorii proprii λ1 = 1 + i este

 √   √ 
V1+i = {( 23 − 23 i t, 32 + 23 i t, t)| t ∈ R}.
√
Un vector propriu pentru valorea proprie λ1 = − 21 + 23 i se obţine pentru t = 1,
 √ 
 3 3
 √ √  −
 2 √2 

 
adică u = 23 − 23 , 32 + 23 , 1 , deci X1 =  3 + 3 . Deoarece A este matrice reală
 2 2 
 
1
rezultă că vectorul  √ 
 3 + 3 
 2 √2 
 
X2 = X1 =  3 − 3 
 2 2 
 
1
√
3
este vector propriu pentru valoarea proprie λ2 = λ1 = − 12 − 2 i.
Pentru λ3 = 1 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ2 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
4 6 −15 x1  x1 
    
3 4 −12 x  = x  ⇒
   2   2 
     
2 3 −8 x3 x3

179
        
4 6 −15 1 0 0 x1  0
       
3 4 −12 − 0 1 0 x  ⇒ 0
     2   
       
2 3 −8 0 0 1 x3 0
  

3x1 + 6x2 − 15x3 = 0 
 x1 + 2x2 − 5x3 = 0 
 x1 = 3t

 
 

  

3x1 + 3x2 − 12x3 = 0 ⇒   x + x2 − 4x3 = 0 ⇒   x2 = t , t ∈ R.

  1
 

 2x + 3x − 9x = 0 2x + 3x − 9x = 0 x =t
1 2 3 1 2 3 3

Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ3 = 1 este

V1 = {3t, t, t)| t ∈ R}.

şi un vector propriu pentru   valorea proprie λ3 = 1 se obţine pentru t = 1,

3
 
adică u = (3, 1, 1), deci X3 = 1.
 
1
Atunci forma Jordan a matricei A este
 √ 
− 1 + 3 i 0 0 
 2 2 √ 
 
JA = 
 0 − 2 − 2 i 0 ,
1 3
 
0 0 1

iar matricea de pasaj este

 √ √ 
 3 − 3 i 3
+ 3
i 3
 2 √2 2 √2 
P = (X1 |X2 |X3 ) =  3 + 3 i 3
− 3
1 .
 2 2 2 2 i 

1 1 1

Conform teoremei de diagonalizare a blocurilor matricea canonică reală a ma-

tricei A este matricea
   √ 
 Reλ1 Imλ1 0   − 12 + 23 0
(R)    √ 
JA = −Imλ1 Reλ1 0  = − 3 − 1 0
   2 2 

0 0 λ3 0 0 1

cu matricea de pasaj asociată

 √ 
 3 − 3 3
 2 √2 
 
P (R) = ((ReX1 |ImX1 |X3 )) =  3 3
1 .
 2 2 

1 0 1

180
 Deoarece
    
4 6 −15 4 6 −15  4 3 −12 
    
A = 3
2
4 −12 3 4 −12 =  0 −2 3 
     
2 3 −8 2 3 −8 1 0 −2
    
 4 3 −12  4 6 −15  1 0 0 
    
A =  0
3
−2 3  3 4 −12 =  0 1 0  = I3
     
1 0 −2 2 3 −8 0 0 1
rezultă că pentru orice k ∈ N avem
 k
A3k = A3 = I3 ,
 
4 6 −15
 k  
A 3k+1 = A A = A = 3
3
4 −12 ,
 
2 3 −8
 
 4 3 −12 
 k  
A 3k+2 = A A = A =  0
3 2 2
−2 3  .
 
1 0 −2

Problema 4.0.15 (J-23) Să se determine şirurile (xn )n∈N , (yn )n∈N , (zn )n∈N definite
prin relaţiile de recurenţă


xn+1 = −3xn + 4yn + 2zn




 yn+1 = −xn + 2yn + zn , n ∈ N


z
n+1 = −5xn + 4yn + 4zn

unde
x0 = 1, y0 = 1, z0 = 2.

Soluţie. Sistemul 

xn+1 = −3xn + 4yn + 2zn




 yn+1 = −xn + 2yn + zn , n ∈ N


z
n+1 = −5xn + 4yn + 4zn
se poate scrie sub formă matriceală
    
xn+1  −3 4 2 xn 
    
y  = −1 2 1 y  , n ∈ N
 n+1     n 
     
zn+1 −5 4 4 zn

181
deci        
xn  xn−1  x0  1
       
y  = A y  = ... = An y  = An 1 , n ∈ N,
 n   n−1   0   
       
zn zn−1 z0 2
unde  
−3 4 2
 
A = −1 2 1 .
 
−5 4 4
Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru matricea
A.
Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

−3 − λ 4 2
2
PA (λ) = det(A − λI3 ) = −1 2−λ 1 = −λ3 + 3λ2 − 4 = − (λ + 1) (λ − 2) .
−5 4 4−λ

Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ (λ + 1) (λ − 2)2 = 0,

obţinem valorea obţinem valorile proprii λ1 = −1 şi λ2 = 2, având ordinele de

multiplicitate algebrică 1, respectiv 2.
Determinăm vectorii proprii pentru fiecare valoare proprie.
Pentru λ1 = −1 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ1 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
−3 4 2 x1  x1 
    
−1 2 1 x  = −1 x  ⇒
   2   2 
     
−5 4 4 x3 x3
       
−3 4 2 1 0 0 x1  0
       
⇒ −1 2 1 + 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
−5 4 4 0 0 1 x3 0
    
 −2 4 2  x1  0
     
⇒  −1 3 1  x2  = 0 ⇒
     
−5 4 5 x3 0

182
 

−2x1 + 4x2 + 2x3 = 0




 −x1 + 3x2 + x3 = 0 .


−5x + 4x + 5x = 0
1 2 3

Dacă din prima ecuaţie scădem a doua ecuaţie ı̂nmulţită cu 2 rezultă

−2x2 = 0 ⇒ x2 = 0 ⇒ x1 = x3 ,

deci soluţia sistemului este 


 x1 = t




x = 0 , t ∈ R.
 2

x = t
3

Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ1 = −1 este

V−1 = {(t, 0, t)| t ∈ R}.

Un vector propriu pentru  valorea proprie λ1 = −1 se obţine pentru t = 1, adică

1
 
u = (1, 0, 1), deci X1 = 0.
 
1
Pentru λ2 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
 
x1 
 
AX = λ2 X, unde X = x2  ⇒
 
x3
    
−3 4 2 x1  x1 
    
−1 2 1 x  = 2 x  ⇒
   2   2 
     
−5 4 4 x3 x3
       
−3 4 2 1 0 0 x1  0
       
  
⇒ −1 2 1 − 2 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
−5 4 4 0 0 1 x3 0
    
 −5 4 2  x1  0
     
⇒  −1 0 1  x2  = 0 ⇒
     
−5 4 2 x3 0


 −5x1 + 4x2 + 2x3 = 0




 −x1 + x3 = 0 ⇒ (4.0.23)


−5x + 4x + 2x = 0
1 2 3

183
 x1 = x3 ⇒ x2 = 43 x3 ,
Soluţia sistemului omogen (4.0.23) este


 x1 = t




 x2 = 43 t , t ∈ R.


 x =t
3

Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ2 = 2 este

V2 = {(t, 34 t, t)| t ∈ R},

deci obţinem vectoriul propriu

 
4
 
X2 = 3
 
4

Se observă că dimensiunea subspaţiului V2 este 1 (numărul de necunoscute

secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 1,
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 2. Determinăm un vector asociat
din sistemul
 ′     
x1   −5 4 2  x1′  4
       
(A − λI3 ) X2′ = X2 , unde X2′ = x2′  ⇒  −1 0 1  x2′  = 3 ⇒
 ′       
x3 −5 4 2 x3′ 4


−5x1′ + 4x2′ + 2x3′ = 4




 −x1′ + x3′ = 3 . (4.0.24)


−5x + 4x + 2x = 4
′ ′ ′
1 2 3

x1′ = x3′ − 3 ⇒ x2′ = 43 x3′ − 11

4 ,

deci soluţia sistemului (4.0.24) este



 x1′ = t − 3


 ′ 3

 x = t − 11 , t ∈ R.
 2 ′4

4
 x =t
3
 
−2
 
de unde pentru t = 1 rezultă vectorul asociat X2′ = −2.
 
1

184
 Atunci forma Jordan a matricei A este
 
−1 0 0
 
JA =  0 2 1 ,
 
0 0 2
iar matricea de pasaj este
 
1 4 −2
 
P = (X1 |X2 |X3 ) = 0 3 −2 ,
 
1 4 1
cu  11 
 9 − 34 − 29 
 
P −1 = − 29 31 2   .
 1 9  
1 
−3 0 3
Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .
Calculăm JAn , n ∈ N∗ . Dacă notăm
   
−1 0 0 0 0 0
   
B =  0 2 0 şi D = 0 0 1 ,
   
0 0 2 0 0 0

atunci JA = B + D. În plus, se verifică imediat că BD = DB şi

 
(−1)n 0 0 
 
Bn =  0 2n 0  , (∀) n ∈ N∗ ,
 
0 0 2n

185
 D n = O3 , (∀) n ≥ 2,

deci folosind formula binomului lui Newton pentru orice n ≥ 2 avem

JAn = (B + D)n = Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D + Cn2 Bn−2 D 2 + ... + Cnn−1 B1 D n−1 + Cnn D n =
   n−1  
(−1)n 0 0  (−1) 0 0 0 0 0
     
= Cn0 Bn + Cn1 Bn−1 D =  0 2n 0  + n  0 2 0 0 0 1 =
     
0 0 2n 0 0 2 0 0 0
    
(−1)n 0 0  (−1)n−1 0 0  0 0 0
     
=  0 2n 0  + n  0 2n−1 0  0 0 1 =
     
0 0 2n 0 0 2n−1 0 0 0
     
(−1)n 0 0   0 0 0  (−1)n 0 0 
     

=  0  
2n 0  + n  0 0 2n−1  =  0   2n 2n−1 n ,
     
0 0 2n 0 0 0 0 0 2n
Prin urmare, avem
 
(−1)n 0 0 
 
n 
JA =  0 2 2 n , (∀) n ≥ 1,
n n−1
 
0 0 2n

deci     11 
1 4 −2 (−1)n 0 0   9 − 43 − 29 
     
An = PJAn P −1 = 0 3 −2  0 2 
2n 2n−1 n − 92 31 9
 =

   n
  1 1 

1 4 1 0 0 2 −3 0 3
 n 1 n+1 n



11
9 (−1) − 9 2 (3n + 1) 4 n 4
3 2 − 3 (−1)
1 n+1
92 (3n + 1) − 92 (−1)n 

=  n−1
−2 n 2n 2n−1 n 

 n 1 n+1 n 
11
9 (−1) − 9 2 (3n + 11) 4 n 4
3 2 − 3 (−1)
1 n+1
92 (3n + 11) − 29 (−1)n
Atunci    
xn  1
   
y  = An 1 =
 n   
   
zn 2
 n 1 n+1 n
 


11
9 (−1) − 9 2 (3n + 1) 4 n 4
3 2 − 3 (−1)
1 n+1
92 (3n + 1) − 92 (−1)n
 1
  
=  n−1
−2 n 2n 2n−1 n  1 =
  
 11 n 1 n+1 4 n 4 n 1 n+1 2 n    
9 (−1) − 9 2 (3n + 11) 3 2 − 3 (−1) 92 (3n + 11) − 9 (−1) 2

186
  


1 n+1
92 (3n + 7) − 59 (−1)n 

=  2n−1 (n + 2)  , (∀) n ∈ N∗ .

 
1 n+1
92 (3n + 17) − 59 (−1)n
deci 


 xn = 91 2n+1 (3n + 7) − 95 (−1)n



 yn = 2n−1 (n + 2) , (∀) n ∈ N.


 1 n+1
zn = 9 2 (3n + 17) − 9 (−1)5 n

 
π
Problema 4.0.16 Să se determine e A şi sin 6A , unde
 
 5 −3 2 
 
A =  6 −4 4  .
 
4 −4 5

Soluţie. Determinăm forma canonică Jordan şi matricea de pasaj pentru A.

Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

5−λ −3 2 3 − λ −3 + λ 3 − λ
l1 −l2 +l3
PA (λ) = det(A − λI3 ) = 6 −4 − λ 4 = 6 −4 − λ 4 =
4 −4 5−λ 4 −4 5−λ

1 −1 1 l2 +l1 1 0 0
l3 −l1
= (3 − λ) 6 −4 − λ 4 = (3 − λ) 6 2 − λ −1 =
4 −4 5−λ 4 0 1−λ
2 − λ −1
= (3 − λ) = (3 − λ) (2 − λ) (1 − λ)
0 1−λ
şi rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ (3 − λ) (2 − λ) (1 − λ) = 0,

obţinem valorile proprii λ1 = 1, λ2 = 2 şi λ3 = 3, având ordinele de multiplicitate

algebrică 1.
Determinăm vectorii proprii pentru fiecare valoare proprie.
Pentru λ1 = 1 rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   5 −3 2  x1  x1 
       
AY = λ1 Y , unde Y = x2  ⇒  6 −4 4  x2  = x2  ⇒
       
x3 4 −4 5 x3 x3

187
        
 5 −3 2  1 0 0 x1  0
       
⇒  6 −4 4  − 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
4 −4 5 0 0 1 x3 0
    
 4 −3 2  x1  0
     
⇒  6 −5 4  x2  = 0 ⇒
     
4 −4 4 x3 0


4x1 − 3x2 + 2x3 = 0




6x1 − 5x2 + 4x3 = 0 (4.0.25)


4x − 4x + 4x = 0
1 2 3

Matricea asociată sistemului este

 
 4 −3 2 
 
C =  6 −5 4  = A − λ1 I3
 
4 −4 4

şi cum λ1 este valoare proprie pentru A rezultă că det C = 0, deci sistemul (4.0.25)
este compatibil nedeterminat. Dacă din prima ecuaţie o scădem pe ultima rezultă

−x2 + 2x3 = 0 ⇒ x2 = 2x3 ⇒ x1 = x3 .

Prin urmare, soluţia sistemului (4.0.25) este



 x1 = t




x = 2t , t ∈ R.
 2

x =t
3

deci, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ1 = 1 este

V1 = {(t, 2t, t)| t ∈ R}.

Un vector propriu pentru  valorea proprie λ1 = 1 se obţine pentru t = 1, adică

1
 
u = (1, 2, 1), deci X1 = 2.
 
1
Pentru λ2 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   5 −3 2  x1  x1 
       
AY = λ2 Y , unde Y = x2  ⇒  6 −4 4  x2  = 2 x2  ⇒
       
x3 4 −4 5 x3 x3

188
        
 5 −3 2 1 0 0 x1  0
       
⇒  6 −4 4  − 2 0 1 0 x  = 0 ⇒
    2   
       
4 −4 5 0 0 1 x3 0
    

 3 −3 2  x1  0
   
⇒  6 −6 4  x2  = 0 ⇒
     
4 −4 3 x3 0


3x1 − 3x2 + 2x3 = 0




6x − 6x2 + 4x3 = 0 (4.0.26)
 1

4x − 4x + 3x = 0
1 2 3

Matricea asociată sistemului este

 
 3 −3 2 
 
D =  6 −6 4  = A − λ2 I3
 
4 −4 3

şi cum λ2 este valoare proprie pentru A rezultă că det D = 0, deci sistemul (4.0.26)
este compatibil nedeterminat. Dacă din ultima ecuaţie o scădem pe prima rezultă

x1 − x2 + x3 = 0 ⇒ x3 = 0 ⇒ x1 = x2 .

Prin urmare, soluţia sistemului (4.0.26) este



 x1 = t




 x2 = t , t ∈ R.


x = 0
3

deci, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ2 = 2 este

V2 = {(t, t, 0)| t ∈ R}.

Un vector propriupentru  valorea proprie λ2 = 2 se obţine pentru t = 1, adică

1
 
v = (1, 1, 0), deci X2 = 1.
 
0
Pentru λ3 = 3 rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   5 −3 2  x1  x1 
       
AY = λ3 Y , unde Y = x2  ⇒  6 −4 4  x2  = 3 x2  ⇒
       
x3 4 −4 5 x3 x3

189
        
 5 −3 2 1 0 0 x1  0
       
⇒  6 −4 4  − 3 0 1 0 x  = 0 ⇒
    2   
       
4 −4 5 0 0 1 x3 0
    
 2 −3 2  x1  0
    
⇒  6 −7 4  x2  = 0 ⇒
     
4 −4 2 x3 0


2x − 3x2 + 2x3 = 0

 1


6x1 − 7x2 + 4x3 = 0 (4.0.27)


4x − 4x + 2x = 0
1 2 3
Matricea asociată sistemului este
 
 2 −3 2 
 
E =  6 −7 4  = A − λ3 I3
 
4 −4 2

şi cum λ3 este valoare proprie pentru A rezultă că det E = 0, deci sistemul
(4.0.27) este compatibil nedeterminat. Dacă din ultima ecuaţie o scădem pe
prima ı̂nmulţită cu 2 rezultă
1
2x2 − 2x3 = 0 ⇒ x2 = x3 ⇒ x1 = x3 .
2
Prin urmare, soluţia sistemului (4.0.27) este


 x1 = 12 t




 x2 = t , t ∈ R.


 x =t
3

deci, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ3 = 3 este

V3 = {( 12 t, t, t)| t ∈ R}.

Un vector propriu pentru  valorea proprie λ3 = 3 se obţine pentru t = 2, adică

1
 
w = (1, 2, 2), deci X2 = 2.
 
2
Prin urmare, forma Jordan a matricei A este
 
1 0 0
 
JA = 0 2 0 ,
 
0 0 3

190
iar matricea de pasaj este
 
1 1 1
 
P = (X1 |X2 |X3 ) = 2 1 2
 
1 0 2
cu  
−2 2 −1
 
P −1 =  2 −1 0  .
 
1 −1 1
Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .
Cum  n  
1 0 0 1 0 0 
   
JAn = 0 2 0 = 0 2n 0 
   
0 0 3 0 0 3n
rezultă
   
1
 1 1 1 0 0  −2 2 −1
  
A = PJA P = 2
n n −1
1 2 0 2n 0   2 −1 0  =
     
1 0 2 0 0 3n 1 −1 1
 
 2n+1 + 3n − 2 2 − 3 n − 2n 3n − 1 
 
=  2n+1 + 2 · 3n − 4 4 − 2 · 3 n − 2 n 2 · 3n − 2  , (∀) n ∈ N∗ .

 
2 · 3n − 2 2 − 2 · 3n 2 · 3n − 1
Reamintim că ∞
P 1 n
ex = n! x ,
n=1

191
deci
∞
P 1 n
eA = n! A =
n=1
 P ∞ ∞
P ∞
P ∞
P ∞
P ∞
P ∞
P ∞
P 
 2 1 n
2 + 1 n
3 − 2 1
2 1
− 1 n
3 − 1 n
2 1 n
3 − 1 
 n! n! n! n! n! n! n! n! 
 n=1 n=1 n=1 n=1 n=1 n=1 n=1 n=1 
 P 
 2 ∞ 1 2n + 2 P ∞
1 n
3 − 4
∞
P 1
4
∞
P 1
− 2
∞
P 1 n
3 −
∞
P 1 n
2 2
∞
P 1 n
3 − 2
∞
P 1 
=   =
 n=1 n! n=1
n!
n=1
n!
n=1
n!
n=1
n!
n=1
n!
n=1
n!
n=1
n! 
 ∞
P ∞
P P∞ ∞
P ∞
P P∞ 
 1 n 1 1 1 n 1 n 1 
 2 n! 3 − 2 n! 2 n! − 2 n! 3 2 n! 3 − n!

n=1 n=1 n=1 n=1 n=1 n=1
 
 2e 2 + e 3 − 2e 2e − e 3 − e 2 e3 − e 
 
=  2e 2 + 2e 3 − 4e 4e − 2e 3 − e 2 2e 3 − 2e  .

 
2e 3 − 2e 2e − 2e 3 2e 3 − e
Reamintim că
∞
P (−1)n+1 2n+1
sin x = (2n+1)!
x ,
n=0

deci
  ∞
P  2n+1
(−1)n+1 π
π
sin 6A = (2n+1)! 6
A =
n=0
 
 2 · 22n+1 + 32n+1 − 2 2 − 32n+1 − 22n+1 3n − 1 
∞
P  
(−1)n+1 π 2n+1 
 
=  2 · 22n+1 + 2 · 32n+1 − 4 4 − 2 · 32n+1 − 22n+1 2 · 32n+1 − 2  =
(2n+1)! 6  
n=0  
2 · 32n+1 − 2 2 − 2 · 32n+1 2 · 32n+1 − 1
                 
 2 sin 2π + sin 3π − 2 sin π6 2 sin π6 − sin 3π 2π
6 − 2 sin  6  sin 3π π
6  − sin 6  
  6 6       
=  2 sin 2π6 + 2 sin
3π
− 4 sin π6 4 sin π6 − 2 sin 3π6 − sin
π
2 sin 3π − 2 sin π6  =

  6      6 6    
2 sin 3π
6 − 2 sin 6
π
2 sin π6 − 2 sin 3π6 2 sin 3π
6 − sin 6
π

           
 2 sin π3 + sin π2 − 1 1 − sin π
2− 2 sin π3 sin π2 − 21 
          
=  2 sin π3 + 2 sin π2 − 2 2 − 2 sin π2 − sin π3 2 sin π2 − 1  =

       
2 sin π2 − 1 1 − 2 sin π2 2 sin π2 − 1
 √ √ 1

 3 − 3 
 √ √ 2 
=  3 − 12 3 1  .
 
1 −1 1

Problema 4.0.17 (J-25) Să se determine ln A şi e A−I3

 
 −5 2 10 
 
A =  −4 2 7  .
 
−3 1 6

192
Soluţie. Avem
∞
P (−1)n
ln (x) = n (x − 1)n , (∀) x > 0,
n=1
∞
P xn
ex = n! , (∀) x ∈ R,
n=1
deci ∞
P (−1)n
ln (A) = ln (I3 − (A − I3 )) = n (A − I3 )n .
n=1
∞
P (A−I3 )n
e A−I3 = n! .
n=1
Se observă că
    
 −6 2 10   −6 2 10   −2 0 4 
     
(A − I3 )2 =  −4 1 7   −4 1 7  =  −1 0 2  ,
     
−3 1 5 −3 1 5 −1 0 2
    
 −2 0 4   −6 2 10   0 0 0 
     
(A − I3 )3 = (A − I3 )2 (A − I3 ) =  −1 0 2   −4 1 7  =  0 0 0  ,
     
−1 0 2 −3 1 5 0 0 0
deci ∞
P (−1)n 1 (−1)
2
ln (A) = n (A − I3 )n = −1
1 (A − I3 ) + 2 (A − I3 )2 =
n=1
     
 −6 2 10   −2 0 4   5 −2 −8 
     

= −  −4 1 7  + 2  −1 0
 1
2  =  7 −1
  2 −6  .

     5 
−3 1 5 −1 0 2 2 −1 −4
     
 −6 2 10   −2 0 4   −7 2 12 
∞
P (A−I3 )n
     
e A−I3 = = 
 −4 1 7 
 + 1  −1 0 2  =  − 92 1 8  .
n! 
 
 2 
n=1      
−3 1 5 −1 0 2 − 72 1 6

Problema 4.0.18 Să se determine funcţiile derivabile x, y, z : R → R care verifică sis-

temul de ecuaţii diferenţiale


 x′ (t) = 3x (t) + y (t)


 ′

y (t) = −4x (t) + z (t) , t ∈ R.

 ′
 z (t) = 4x (t) + y (t)

având condiţiile x (0) = y (0) = 1 şi z (0) = 1

193
Soluţie. Sistemul


 x′ (t) = 3x (t) + y (t)


 ′

y (t) = −4x (t) + z (t) , t ∈ R. (4.0.28)
 ′

 z (t) = 4x (t) + y (t)

este un sistem liniar omogen cu coeficienţi constanţi. Dacă notăm cu

   
 3 1 0 x (t)
   
A = −4 0 1 şi X = X (t) = y (t) ,
   
4 1 0 z (t)

atunci forma vectorială a sistemului (4.0.28) este

X ′ = AX.

Soluţia sistemului este

 
c1 
 
X (t) = e · C, unde C = c2  este un vector constant arbitrar.
A·t
 
c3

Determinăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

3−λ 1 0 3−λ 1 0
l2 +l3
PA (λ) = det(A − λI3 ) = −4 −λ 1 = 0 1−λ 1−λ =
4 1 −λ 4 1 −λ

3−λ 1 0  
= (1 − λ) 0 1 1 = (1 − λ) λ2 − 2λ + 1 = (1 − λ)3
4 1 −λ
Rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ (1 − λ)3 = 0,

obţinem valoarea proprie λ = 1, având ordinul de multiplicitate algebrică 3.

Determinăm vectorii proprii. Rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   3 1 0 x1  x1 
       
AX = λX, unde X = x2  ⇒ −4 0 1 x2  = x2  ⇒
       
x3 4 1 0 x3 x3

194
        
 3
 1 0 1 0 0 x1  0
      
⇒ −4 0 1 − 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
4 1 0 0 0 1 x3 0
    
 2 1 0  x1  0
    
⇒  −4 −1 1  x2  = 0 ⇒
     
4 1 −1 x3 0


 2x1 + x2 = 0




 x − x − 4x1 = 0 ⇒ (4.0.29)
 3 2

4x + x − x = 0
1 2 3

⇒ x1 = 21 x3 ⇒ x2 = −x3 .

Soluţia sistemului omogen (4.0.29) este



 x1 = 21 t




x = −t , t ∈ R,
 2

 x =t
3

 
 1 
 
deci pentru t = 2 obţinem X1 = −2.
 
2
Se observă că dimensiunea subspaţiului V1 este 1 (numărul de necunoscute
secundare ale sistemului), deci dimensiunea geometrică a valorii proprii este 1,
mai mică decât dimensiunea algebrică care este 3. Determinăm vectorii asociat
din ecuaţiile
 ′  ′′ 
x1  x1 
   
(A − λI3 ) X1 = X1 şi (A − λI3 ) X1 = X1 , unde X1 = x2  , X1 = x2′′ 
′ ′′ ′ ′  ′  ′′
 ′   ′′ 
x3 x3

Avem     
 2 1 0  x1′   1 
     
(A − λI3 ) X1′ = X1 ⇒  −4 −1 1  x2′  = −2 ⇒
     
4 1 −1 x3′ 2


 2x1′ + x2′ = 1


 ′

x3 − x2′ − 4x1′ = −2 ⇒

 ′
 4x1 + x2′ − x3′ = 2

195
 1 1
x1′ = x3′ + , x2′ = −x3′
2 2
deci soluţia sistemului este


 x1′ = 12 t + 21


 ′

 x2 = −t , t ∈ R.


 x′ = t
3
 
 1 
 
de unde rezultă vectorul asociat X1 = −1.
′
 
1
Analog    ′′   
 2 1 0  x1   1 
    
(A − λI3 ) X1′′ = X1′ ⇒  −4 −1 1  x2′′  = −1 ⇒
     
4 1 −1 x3′′ 1


 2x1′′ + x2′′ = 1


 ′′

x3 − x2′′ − 4x1′′ = −1 ⇒

 ′′
 4x1 + x2′′ − x3′′ = 1
1
x1′′ = x3′′ , x2′′ = 1 − x3′′ ,
2
deci soluţia sistemului este


 x1′′ = 12 t


 ′′

x2 = −t + 1 , t ∈ R.


 x′′ = t
3
 
 1 
 
de unde rezultă vectorul asociat X1 = −1. Atunci forma Jordan a matricei A este
′′
 
2
 
1 1 0
 
JA = 0 1 1 ,
 
0 0 1

iar matricea de pasaj este

 
 1 1 1 
 
P = (X1 |X1′ |X1′′ ) = −2 −1 −1 ,
 
2 1 2

196
cu:  
−1 0 1 
 
P −1 =  1 −1 −1 .
 
1 1 0
Atunci    
e t te t t 2 e t  1 t t 2 
   
e JA ·t =  0 e t te t  = e t 0 1 t  ,
   
0 0 et 0 0 1
deci
     
 1 1 1   1 t t 2  −1 0 1 
      
e A·t = P · e JA ·t · P −1 = −2 −1 −1 e t 0 1 t   1 −1 −1 =
      
2 1 2 0 0 1 1 1 0
 
 t 2 + 2t + 1 t2 −t 
 
t 2 2  ,
= e  −2t − 3t t − 2t 2t − 1 
 2 
2t + 3t + 1 2t 2 − t + 1 1 − 2t
iar soluţia generală a sistemului se obţine din relaţia
    
x (t)  t 2 + 2t + 1 t2 −t  c1 
     
y (t) = X (t) = e At · C = e t  −2t 2 − 3t t − 2t 2 2t − 1  c  =
     2 
   2   
z (t) 2t + 3t + 1 2t 2 − t + 1 1 − 2t c3
   
 c e t t 2 + 2t + 1 − tc e t + t 2 c e t 
 1 3 2 
     
=  c3 e (2t − 1) − c1 e 2t + 3t + c2 e t − 2t 2
t t 2 t
 ,
     
 c e t 2t 2 − t + 1 + c e t 2t 2 + 3t + 1 − c e t (2t − 1) 
2 1 3

adică
  
 x (t) = c e t t 2 + 2t + 1 − tc e t + t 2 c e t

 1
 3
 2
 

 t t 2 t 2

 y (t) = c 3 e (2t − 1) − c 1 e 2t + 3t + c 2 e t − 2t , t ∈ R.

    
z (t) = c e t 2t 2 − t + 1 + c e t 2t 2 + 3t + 1 − c e t (2t − 1)
2 1 3

Din condiţiile iniţiale

 

 x (0) = 1 
 c1 = 1

 

 

 y (0) = 1 ⇒ 
 −c3 = 1 ⇒

 

 z (0) = 1  c =1
2

197
   
 x (t) = e t t 2 + 2t + 1 + te t + t 2 e t

    

 t (2t − 1) − e t 2t 2 + 3t + e t t − 2t 2

 y (t) = −e , t∈R⇒

    
z (t) = e t 2t 2 − t + 1 + e t 2t 2 + 3t + 1 + e t (2t − 1)


 x (t) = e t (t + 1) (2t + 1)

  
 t 4t + 4t 2 − 1 , t ∈ R.

 y (t) = −e


 z (t) = e t (2t + 1)2

Problema 4.0.19 Să se determine forma canonică Jordan, forma canonică reală, ma-
tricele de pasaj şi An , n ∈ N∗ , pentru matricea
 
 3 7 −3 
 
A = −2 −5 2  .
 
−4 −10 3

Soluţie. Determinăm forma canonică JA şi matricea de asemănare P pentru ma-

tricea A. Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

3−λ 7 −3  
PA (λ) = det(A − λI3 ) = −2 −5 − λ 2 = −λ3 + λ2 − λ + 1 = − (λ − 1) λ2 + 1
−4 −10 3 − λ

şi rezolvând ecuaţia caracteristică

 
PA (λ) = 0 ⇔ − (λ − 1) λ2 + 1 = 0,

obţinem valorile proprii λ1 = i, λ2 = −i şi λ3 = 1.

Determinăm vectorii proprii pentru fiecare valoare proprie.
Pentru λ1 = i rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   3 7 −3  x1  x1 
       
AX = λ1 X, unde X = x2  ⇒ −2 −5 2  x2  = i x2  ⇒
       
x3 −4 −10 3 x3 x3
       
 3 7 −3  1 0 0 x1  0
       
−2 −5 2  − i 0 1 0 x  = 0 ⇒
     2   
       
−4 −10 3 0 0 1 x3 0
    
 3 − i 7 −3  x1  0
    
⇒  −2 −5 − i 2  x2  = 0 ⇒
     
−4 −10 3 − i x3 0

198
 

 (3 − i) x1 + 7x2 − 3x3 = 0




 −2x1 − (5 + i) x2 + 2x3 = 0


−4x − 10x + (3 − i) x = 0
1 2 3

Soluţia sistemului anterior este

  
 1

x 1 = − − i t

  2 
1 1

 x2 = 2 − 2 i t , t ∈ C.


 x3 = t

iar subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valorii proprii λ1 = i este

   
1
V1+i = {(− 2 − i t, 12 − 21 i t, t)| t ∈ R}.

Un vector propriu pentru valorea  1 proprie  λ1 = i se obţine pentru t = 1, adică

− 2 + i 
   
u = − 2 + i, 2 − 2 i, 1 , deci X1 =  21 − 12 i . Deoarece A este matrice reală rezultă că
1 1 1
 
1
vectorul  1 
− 2 − i 
 
X2 = X1 =  21 + 12 i 
 
1

este vector propriu pentru valoarea proprie λ2 = λ1 = −i.

Pentru λ3 = 1 rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   3 7 −3  x1  x1 
       
AX = λ2 X, unde X = x2  ⇒ −2 −5 2  x2  = x2  ⇒
  
       
x3 −4 −10 3 x3 x3
       
 3 7 −3  1 0 0 x1  0
       
−2 −5 2  − 0 1 0 x  ⇒ 0
     2   
       
−4 −10 3 0 0 1 x3 0
  

 2x1 + 7x2 − 3x3 = 0 
 2x1 + 7x2 − 3x3 = 0 
 x1 = −2t

 
 

  

 −2x1 − 6x2 + 2x3 = 0 ⇒  −2x1 − 6x2 + 2x3 = 0 ⇒   x2 = t , t ∈ R.

 
 

−4x − 10x + 2x = 0  −2x − 5x + x = 0  x =t
1 2 3 1 2 3 3

Prin urmare, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ3 = 1 este

V1 = {−2t, t, t)| t ∈ R}.

199
 şi un vector propriu pentru  valorea proprie λ3 = 1 se obţine pentru t = 1,
−2
 
adică u = (−2, 1, 1), deci X3 =  1 .
 
1
Atunci forma Jordan a matricei A este
 
 i 0 0
 
JA = 0 −i 0 ,
 
0 0 1

iar matricea de pasaj este

 1 
− 2 + i − 21 − i −2
 
P = (X1 |X2 |X3 ) =  12 − 21 i 12 + 12 i 1  .
 
1 1 1

Conform teoremei de diagonalizare a blocurilor matricea canonică reală a ma-

tricei A este matricea
   
 Reλ1 Imλ1 0   0 1 0
(R)    
JA = −Imλ1 Reλ1 0  = −1 0 0
   
0 0 λ3 0 0 1

cu matricea de pasaj asociată

 1 
− 2 1 −2
 
P (R) = ((ReX1 |ImX1 |X3 )) =  21 − 12 1  .
 
1 0 1

Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

 n  −1
(R)
P (n) : An = P (R) JA P (R)

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
(R)
 −1
(R)
P JA P (R) , deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
  −1 n   −1 
n+1 n (R) (R) (R) (R) (R) (R)
A = A A = P JA P · P JA P =
 n   −1
   −1
  n+1  −1
(R) (R)
= P (R) JA P (R) P (R) JA P (R) = P (R) JA P (R) ,

200
rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
 n  −1
(R)
An = P (R) JA P (R) , (∀) n ∈ N∗ .

(R)
DeoareceJA
    
 2   0 1 0 
   0 1 0   −1 0 0 
(R)      
JA = −1 0 0 −1 0 0 =  0 −1 0 

     
0 0 1 0 0 1 0 0 1
    
 3  2  −1 0 0   0 1 0  0 −1 0 
(R) (R) (R)      
JA = JA JA =  0 −1 0  −1
  0 0 =  1 0 0 
     
0 0 1 0 0 1 0 0 1
    
 4  4  0 −1 0   0 1 0  1 0 0 
(R) (R) (R)     
JA = JA JA =  1 0 0  −1 0 0 =  0 1 0 
     
0 0 1 0 0 1 0 0 1
rezultă că pentru orice k ∈ N avem
 4k  4 !k
(R) (R)
JA = JA = I3 ,

 
 4k+1  4 !k  0 1 0
(R) (R) (R)  
JA = JA JA = −1 0 0 ,
 
0 0 1
 
 4k+2  !
4 k  2  2  −1 0 0 

(R) (R) (R) (R) 
JA = JA JA = JA =  0 −1 0  ,

 
0 0 1
 
 4k+3  4 !k  3  3  0 −1 0 

(R) (R) (R) (R) 
JA = JA JA = JA =  1 0 0  .

 
0 0 1

În plus, avem

 
 2 4 0
 −1  
P (R) = −2 −6 2
 
−2 −4 1

201
deci
 1   
 4k  − 2 1 −2  1 0 0   2 4 0
(R)
−1      
A4k = P (R) JA P (R) =  21 − 12 1   0 1 0  −2 −6 2 = I3 ,
     
1 0 1 0 0 1 −2 −4 1
 4k+1  −1
(R)
A4k+1 = P (R) JA P (R) =
 1     
− 2 1 −2  0 1 0  2 4 0  3 7 −3 
       
=  21 − 12 1  −1 0 0 −2 −6 2 =  −2 −5 2  ,

       
1 0 1 0 0 1 −2 −4 1 −4 −10 3
 4k+2  −1
(R)
A4k+2 = P (R) JA P (R) =
 1     
− 2 1
 −2  −1 0 0   2 4 0  7 16 −4 

   
=  21 − 12 1   0 −1 0  −2 −6 2 =  −4 −9 2  ,

       
1 0 1 0 0 1 −2 −4 1 −4 −8 1
 4k+1  −1
(R)
A4k+1 = P (R) JA P (R) =
 1     
− 2 1 −2  0 −1 0   2 4 0  5 9 −1 
     
=  21 − 21 1   1 0 0  −2 −6 2 =  −2 −3 0  .

       
1 0 1 0 0 1 −2 −4 1 0 2 −1

   
π π
Problema 4.0.20 Să se determine cos 6A şi sin 6A , unde
 
 4 −1 −2 
 
A =  2 1 −2  .
 
1 −1 1

Soluţie. Determinăm forma canonică Jordan şi matricea de pasaj pentru A.

Calculăm valorile proprii ale matricei A. Polinomul caracteristic este

4 − λ −1 −2 1 − λ −1 + λ −1 + λ
l1 −l2 −l3
PA (λ) = det(A − λI3 ) = 2 1 − λ −2 = 2 1−λ −2 =
1 −1 1 − λ 1 −1 1−λ

1 −1 −1 l2 +l1 1 0 0
l3 +l1
= (1 − λ) 2 1 − λ −2 = (3 − λ) 2 3 − λ 0 =
1 −1 1 − λ 1 0 2−λ

202
 3 − λ −1
= (1 − λ) = (1 − λ) (2 − λ) (3 − λ)
0 2−λ
şi rezolvând ecuaţia caracteristică

PA (λ) = 0 ⇔ (1 − λ) (2 − λ) (3 − λ) = 0,

obţinem valorile proprii λ1 = 1, λ2 = 2 şi λ3 = 3, având ordinele de multiplicitate

algebrică 1.
Determinăm vectorii proprii pentru fiecare valoare proprie.
Pentru λ1 = 1 rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   4 −1 −2  x1  x1 
       
AY = λ1 Y , unde Y = x2  ⇒  2 1 −2  x2  = x2  ⇒
       
x3 1 −1 1 x3 x3
       
 4 −1 −2  1 0 0 x1  0
       
⇒  2 1 −2  − 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
1 −1 1 0 0 1 x3 0
    
 3 −1 −2  x1  0
     
⇒  2 0 −2  x2  = 0 ⇒
     
1 −1 0 x3 0


3x1 − x2 − 2x3 = 0




 2x1 − 2x3 = 0 (4.0.30)


 x −x = 0
1 2
Matricea asociată sistemului este
 
 3 −1 −2 
 
C =  2 0 −2  = A − λ1 I3
 
1 −1 0

şi cum λ1 este valoare proprie pentru A rezultă că det C = 0, deci sistemul (4.0.30)
este compatibil nedeterminat. Se observă că soluţia sistemului este


x =t

 1


x2 = t , t ∈ R.


x = t
3

deci, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ1 = 1 este

V1 = {(t, t, t)| t ∈ R}.

203
 Un vector propriu pentru  valorea proprie λ1 = 1 se obţine pentru t = 1, adică
1
 
u = (1, 2, 1), deci X1 = 1.
 
1
Pentru λ2 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   4 −1 −2  x1  x1 
       
AY = λ2 Y , unde Y = x2  ⇒  2 1 −2  x2  = 2 x2  ⇒
       
x3 1 −1 1 x3 x3
       
 4 −1 −2  1 0 0 x1  0
       
⇒  2 1 −2  − 2 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
1 −1 1 0 0 1 x3 0
    
 2 −1 −2  x1  0
     
⇒  2 −1 −2  x2  = 0 ⇒
     
1 −1 −1 x3 0


2x1 − x2 − 2x3 = 0




2x1 − x2 − 2x3 = 0 (4.0.31)


 x −x −x = 0
1 2 3

Matricea asociată sistemului este

 
 2 −1 −2 
 
D =  2 −1 −2  = A − λ2 I3
 
1 −1 −1

şi cum λ2 este valoare proprie pentru A rezultă că det D = 0, deci sistemul (4.0.31)
este compatibil nedeterminat. Dacă din prima ecuaţie o scădem pe ultima rezultă

x1 − x3 = 0 ⇒ x1 = x3 ⇒ x2 = 0.

Prin urmare, soluţia sistemului (4.0.31) este



 x1 = t




 x2 = 0 , t ∈ R.


x = t
3

deci, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ2 = 2 este

V2 = {(t, 0, t)| t ∈ R}.

204
 Un vector propriupentru  valorea proprie λ2 = 2 se obţine pentru t = 1, adică
1
 
v = (1, 0, 1), deci X2 = 0.
 
1
Pentru λ3 = 3 rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x1   4 −1 −2  x1  x1 
       
AY = λ3 Y , unde Y = x2  ⇒  2 1 −2  x2  = 3 x2  ⇒
       
x3 1 −1 1 x3 x3
       
 4 −1 −2  1 0 0 x1  0
       
⇒  2 1 −2  − 3 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
1 −1 1 0 0 1 x3 0
    
 1 −1 −2  x1  0
     
⇒  2 −2 −2  x2  = 0 ⇒
     
1 −1 −2 x3 0


 x1 − x2 − 2x3 = 0




2x1 − 2x2 − 2x3 = 0 (4.0.32)


 x − x − 2x = 0
1 2 3

Matricea asociată sistemului este

 
 1 −1 −2 
 
E =  2 −2 −2  = A − λ3 I3
 
1 −1 −2

şi cum λ3 este valoare proprie pentru A rezultă că det E = 0, deci sistemul (4.0.32)
este compatibil nedeterminat. Dacă din a doua ecuaţie o scădem pe prima rezultă

x1 − x2 = 0 ⇒ x1 = x2 ⇒ x3 = 0.

Prin urmare, soluţia sistemului (4.0.32) este



 x1 = t




 x2 = t , t ∈ R.


x = 0
3

deci, subspaţiul vectorilor proprii asociaţi valoriii proprii λ3 = 3 este

V3 = {(t, t, 0)| t ∈ R}.

205
 Un vector propriu pentru   valoarea proprie λ3 = 3 se obţine pentru t = 1, adică
1
 
w = (1, 1, 0), deci X2 = 1.
 
0
Prin urmare, forma Jordan a matricei A este
 
1 0 0
 
JA = 0 2 0 ,
 
0 0 3

iar matricea de pasaj este

 
1 1 1
 
P = (X1 |X2 |X3 ) = 1 0 1
 
1 1 0

cu  
−1 1 1 
 
P −1 =  1 −1 0  .
 
1 0 −1
Prin inducţie matematică demonstrăm că pentru orice n ∈ N∗ propoziţia

P (n) : An = PJAn P −1

este adevărată pentru orice n ∈ N∗ .

Pasul I. Verificare. Din procedeul de jordanizare al matricei A rezultă A =
PJA P, deci P (1) este adevărată.
Pasul II. Presupunem că P (n) este adevărată şi demonstrăm că atunci şi
P (n + 1) este adevărată. Deoarece
     
An+1 = An A = PJAn P −1 · PJA P −1 = PJAn P −1 P JA P −1 = PJAn+1 P −1 ,

rezultă că P (n + 1) este adevărată, deci presupunerea făcută este adevărată pentru
orice n ∈ N∗ , adică
An = PJAn P −1 , (∀) n ∈ N∗ .

Cum  n  
1 0 0 1 0 0 
   
JAn = 0 2 0 = 0 2n 0 
   
0 0 3 0 0 3n

206
rezultă    
1 1 1 1 0 0  −1 1 1 
     
An = PJAn P −1 = 1 0 1 0 2n 0   1 −1 0  =
     
1 1 0 0 0 3n 1 0 −1
 
 2n + 3n − 1 1 − 2n 1 − 3n 
 
=  3n − 1 1 1 − 3n  , (∀) n ∈ N∗ .
 
2n − 1 1 − 2n 1
Reamintim că
∞
P (−1)n+1 2n+1
sin x = (2n+1)!
x ,
n=0
∞
P (−1)n 2n
cos x = (2n)!
x ,
n=0

deci
  ∞
P (−1)n
 2n
π π
cos 6A = (2n)! 6 A =
n=0
 
 22n + 32n − 1 1 − 22n 1 − 32n 
∞
P   
(−1)n π 2n 

=  3 2n − 1 1 1 − 3 2n 
 =
(2n)! 6 
 
n=0  2n 2n

2 −1 1−2 1
               

 cos 2 · π6 + cos 3 · π6 − cos π6 cos π6 − cos 2 · π6 cos π6 − cos 3 · π6 

           
=  cos 3 · π6 − cos π6 cos π6 cos π6 − cos 3 · π6  =
           
 cos 2 · π6 − cos π6 cos π6 − cos 2 · π6 cos π6 

     √ √   √   
 cos π + cos π − 3 3
− cos π 3
− cos π 

 3   2 √ 2 2 √ 3 √2  2  
 π 3 3 3 π 
=  cos 2 − 2 2 2 − cos 2  =
   √ √   √ 
 cos π3 − 23 3
− cos π 3 
2 3 2
 √ √ √ 
 21 − 23 3
2 √−
1 3 
 √ 2 √2 
 
=  − 23 3 3  .
 √ √ 2 √2 
 1 3 3 1 3 
2 − 2 2 − 2 2
  ∞
P  2n+1
(−1)n π
π
sin 6A = (2n+1)! 6
A =
n=0
 
 22n + 32n − 1 1 − 22n 1 − 32n 
∞
P  
(−1)n π 2n+1 
 
=  32n − 1 1 1 − 32n  =
(2n+1)! 6  
n=0  
22n − 1 1 − 22n 1

207
                
 sin 2 · π6 + sin 3 · π6 − sin π6 sin π6 − sin 2 · π6 sin π6 − sin 3 · π6 
           
 
=  sin 3 · π6 − sin π6 sin π6 sin π6 − sin 3 · π6  =
           
 sin 2 · π6 − sin π6 sin π6 − sin 2 · π6 sin π6 
         
 sin π3 + sin π2 − 12 12 − sin π3 12 − sin π2 
     
 π 1 1 1 π 
=  sin 2 − 2 2   2 − sin 2   =
   
 sin π
− 1 1
− sin π 1
3 2 2 3 2
 √ √ 
3 3

 2 + 12 1
2 − 2 − 21 

 
=  1 1
− 12  .
 √ 2 2√ 
 3 1 1 3 1 
2 −2 2 − 2 2

208
Capitolul 5

TRANSFORMĂRI LINIARE

Problema 5.0.1 Să se indice care din aplicaţiile f : R2 → R următoare sunt liniare.
a) f (x, y) = x + y 2 ; b) f (x, y) = −x − y ; c) f (x, y) = x + y ; d) f (x, y) = −2x;
e) f (x, y) = xy; f) f (x, y) = x + y = 1?.

Soluţie. O aplicaţie f : R2 → R este liniară dacă

f (a (x1 , y1 ) + b (x2 , y2 )) = af (x1 , y1 ) + bf (x2 , y2 ) , ⇔

f (ax1 + bx2 , ay1 + by2 ) = f (x1 , y1 ) + bf (x2 , y2 ) ,

pentru orice (x1 , y1 ) , (x2 , y2 ) ∈ R2 şi (∀) a, b ∈ R.

a) Avem
f (ax1 + bx2 , ay1 + by2 ) = ax1 + bx2 + (ay1 + by2 )2 =

= ax1 + bx2 + a2 y12 + 2aby1 y2 + b 2 y22 ,

af (x1 , y1 ) + bf (x2 , y2 ) = ax1 + ay12 + bx2 + by22 ,

deci f nu este liniară.

b) Avem
f (ax1 + bx2 , ay1 + by2 ) = −ax1 − bx2 − ay1 + by2 ,

af (x1 , y1 ) + bf (x2 , y2 ) = −ax1 − a y1 − bx2 − b y2 ,

deci f nu este liniară.

c) Avem
f (ax1 + bx2 , ay1 + by2 ) = ax1 + bx2 + ay1 + by2 ,

af (x1 , y1 ) + bf (x2 , y2 ) = a x1 + y1 + b x2 + y2 ,

209
deci f nu este liniară.
d) Avem
f (ax1 + bx2 , ay1 + by2 ) = −2 (ax1 + bx2 ) =

= −2ax1 − 2bx2 = af (x1 , y1 ) + bf (x2 , y2 ) ,

deci f este liniară.

e) Avem
f (ax1 + bx2 , ay1 + by2 ) = (ax1 + bx2 ) (ay1 + by2 ) ,

af (x1 , y1 ) + bf (x2 , y2 ) = ax1 y1 + bx2 y2 ,

deci f nu este liniară.

Problema 5.0.2 Să se determine matricea Af asociată aplicaţiei liniare f : R2 → R2 ,

f (x, y) = (2x + y, 7x − 3y)

relativ la baza canonică a spaţiului vectorila R2 .

Soluţie. Baza canonică ı̂n R2 este B = {e1 = (1, 0) , e2 = (0, 1)}, iar matricea trans-
formării liniare f este
 
 a11 a12 
Af =  
a a  21 22

unde elementele aij , i, j = 1, 2, se determină din relaţia

2
P
f (ei ) = aj i ej , i = 1, 2.
j=1

Avem
a11 e1 + a21 e2 = f (e1 ) ⇒

a11 (1, 0) + a21 (0, 1) = (2, 7) ⇒ (a11 , a21 ) = (2, 7) ⇒ a11 = 2 şi a21 = 7,

a12 e1 + a22 e2 = f (e2 ) ⇒

a12 (1, 0) + a22 (0, 1) = (1, −3) ⇒ (a12 , a22 ) = (1, −3) ⇒ a12 = 1 şi a22 = −3,

deci  
 2 1 
Af =   .

7 −3

210
Problema 5.0.3 Se consideră matricea
 
 1 2 
A =   .

2 −3

Să se determine perechea (p, q) de numere reale astfel ı̂ncât notând cu f : R2 → R2

aplicaţia liniară asociată lui A ı̂n baza canonică din R2 , să aibă loc relaţia

f ◦ f = pf + qI ,

unde I este aplicaţia identică.

Soluţie. Baza canonică ı̂n R2 este B = {e1 = (1, 0) , e2 = (0, 1)}. Dacă f = (f 1 , f 2 ), unde
f 1 , f 2 : R2 → R, este aplicaţia liniară asociată lui A ı̂n baza canonică din R2 , atunci
are loc relaţia matriceală
      
 f 1 (x, y)   1 2   x   x + 2y 
      
 f (x, y)  =  2 −3   y  =  2x − 3y  ,
1

deci
f (x, y) = (x + 2y, 2x − 3y) , (∀) (x, y) ∈ R2 .
Atunci
(f ◦ f ) (x, y) = f (f (x, y)) = f (x + 2y, 2x − 3y) =
= ((x + 2y) + 2 (2x − 3y) , 2 (x + 2y) − 3 (2x − 3y)) =
= (5x − 4y, 13y − 4x) , (∀) (x, y) ∈ R2 ,
pf (x, y) + qI (x, y) = p (x + 2y, 2x − 3y) + q (x, y) =
= (px + 2py, 2px − 3py) + (qx, qy) =
= (px + qx + 2py, 2px + qy − 3py) ,
deci
f ◦ f = pf + qI ⇔
(5x − 4y, 13y − 4x) = (px + qx + 2py, 2px + qy − 3py) , (∀) (x, y) ∈ R2 , ⇔



 5x − 4y = px + qx + 2py

 , (∀) (x, y) ∈ R2 . (5.0.1)
 13y − 4x = 2px + qy − 3py
Dacă x = 0 şi y = 1, sistemul precedent devine
 

 

 −4 = 2p  p = −2

 ⇒ 
 .
 13 = q − 3p  q=7

211
 Pentru p = −2 şi q = 7 relaţia (5.0.1) devine



 5x − 4y = −2x + 7x − 4y


 13y − 4x = −4x + 7y + 6y

şi este adevărată pentru orice (x, y) ∈ R2 .

Prin urmare, pentru (m, n) = (−2, 7) avem

f ◦ f = pf + qI .

Problema 5.0.4 Fie aplicaţiile T , S : R3 → R2 , definite prin:

T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x2 − 2x3 , 2x1 + x3 ), (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ,

S(x1 , x2 , x3 ) = (x12 − 2, x2 + x3 ), (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

oricare ar fi (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 . Verificaţi dacă aplicaţiile date sunt liniare.

Soluţie. Aplicaţia T este liniară dacă sunt verificate relaţiile

T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R3 (5.0.2)

T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R3 . (5.0.3)

Fie x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 , arbitrar aleşi. Atunci

T (x + y) = T (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 ) =
= (x1 + y1 + x2 + y2 − 2(x3 + y3 ), 2(x1 + y1 ) + x3 + y3 ) = (5.0.4)
= (x1 + y1 + x2 + y2 − 2x3 − 3y3 , 2x1 + 2y1 + x3 + y3 ).

T (x) + T (y) = T (x1 , x2 , x3 ) + T (y1 , y2 , y3 ) =

= (x1 + x2 − 2x3 , 2x1 + x3 ) + (y1 + y2 − 2y3 , 2y1 + y3 ) = (5.0.5)
= (x1 + x2 − 2x3 + y1 + y2 − 2y3 , 2x1 + x3 + 2y1 + y3 ).
Din (5.0.4) şi (5.0.5) rezultă că relaţia (5.0.2) este adevărată, adică T este adi-
tivă.
Fie x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 şi α ∈ R, arbitrar aleşi. Atunci

T (αx) = T (αx1 , α x2 , α x3 ) = (α x1 + α x2 − 2α x3 , 2α x1 + αx3 ).

αT (x) = α(x1 + x2 − 2x3 , 2x1 + x3 ) = (αx1 + αx2 − 2αx3 , 2αx1 + αx3 ).

212
deci rezultă că este verificată condiţia (5.0.3), adică T este omogenă. Prin urmare,
aplicaţia T este liniară.
Studiem dacă S este liniară. Dacă u = (2, 1, 0) şi v = (1, 0, 3), atunci
 
 
 
S (u + v) = S((2, 1, 0) + (1, 0, 3)) = S  3 , 1 , 3  =

|{z} |{z} |{z}
x1 x2 x3

= (32 − 2, 1 + 3) = (7, 4)

S(u) + S(v) = S (2, 1, 0) + S (1, 0, 3) = (22 − 2, 1 + 0) + (12 − 2, 0 + 3) =

= (2, 1) + (−1, 3) = (1, 4)

deci
S(u + v) , S(u) + S(v),

adică S nu este aditivă şi nici liniară.

Problema 5.0.5 Să se determine aplicaţia liniară T : R3 → R2 pentru care

T (e1 ) = (2, 0) , T (e2 ) = (−1, 3) şi T (e3 ) = (−1, −2) ,

unde B30 = {e1 , e2 , e3 } este baza canonică din R3 .

Soluţie. Fie x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 . Atunci

x = x1 e 1 + x2 e 2 + x3 e 3

şi din liniaritatea aplicaţiei T rezultă

T (x) = T (x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 ) = T (x1 e1 ) + T (x2 e2 ) + T (x3 e3 ) =

= x1 T (e1 ) + x2 T (e2 ) + x3 T (e3 ) = x1 (2, 0) + x2 (−1, 3) + x3 (−1, −2) =

= (2x1 , 0) + (−x2 , 3x2 ) + (−x3 , −2x3 ) = (2x1 − x2 − x3 , 3x2 − 2x3 ) ,

adică
T (x1 , x2 , x3 ) = (2x1 − x2 − x3 , 3x2 − 2x3 ) .

213
Problema 5.0.6 Considerăm transformările liniare T : R2 → R2 şi S : R2 → R3
având matricele
 
   2
  1 2    0 
T B0 , B0 = 
2 2  şi S B , B =  3
2 3
4 ,
3 4 0 0 
 
−1 3

unde B20 şi B30 sunt bazele canonice ı̂n R2 , respectiv R3 . Să se determine matricele
transformărilor liniare 3T , −2S, S ◦ T , T −1 , şi S −1 .

Soluţie. Matricea aplicaţiei liniare 3T este

   
(3T ) B20 , B20 = 3T B20 , B20 ,

adică    
  1 2 3 6 
(3T ) B20 , B20 = 3 ·   =   .
3 4 9 12
Pentru transformarea liniară −2S matricea va fi
   
(−2S) B20 , B30 = S B20 , B30 ,

adică    
 0 2  0 −4
     
(−2S) B20 , B30 = (−2) ·  3 4 = −6 −8 .
   
−1 3 2 −6
Compunerea transformărilor liniare S ◦ T revine la a efectua produsul matri-
celor mS şi mT , adică
   
 0 2    6 8 
        1 2  
(S ◦ T ) B20 , B30 = S B20 , B30 · T B20 , B20 =  3 4 ·   = 15 22 .
  3 4   
 
−1 3 8 10

O transformare liniară este inversabilă dacă şi numai dacă matricea asociată
este inversabilă, adică determinantul matricei asociate transformării este nenul.
 
Pentru S nu are sens det S B20 , B30 , deci rezultă că S nu admite transformare in-
versă. Pentru T , avem

  1 2
det T B20 , B20 = = −2 , 0,
3 4

214
deci ı̂n acest caz matricea asociată transformării inverse T −1 este
    −1
T −1 B20 , B20 = T B20 , B20 .

Scriem transpusa matricei

 
  1 3
t
T B20 , B20 =   ,
2 4
şi calculăm matricea adjunctă
 
   4 −2
2 2 ∗
T B0 , B0 =  
−3 1 
şi obţinem
   
  1  ∗ 1 
 4 −2 
 
 −2 1 
T −1 B20 , B20 =  T B20 , B20 = 

 = 
  3 1
 .

2 2
det T B0 , B0 −2 −3 1 2 − 2

Problema 5.0.7 Fie T , S : R3 → R3 două transformări liniare având matricele

   
1 2 1 2 3 1
       
S B30 , B30 = 1 1 0 şi T B30 , B30 = 1 1 2
   
1 0 0 2 3 0

unde B30 este baza canonică ı̂n R3 . Să se determine:

       
(S + T ) B30 , B30 , (2S + 3T ) B30 , B30 , (S ◦ T ) B30 , B30 , (T ◦ S) B30 , B30 ,
         
T −1 B30 , B30 , S −1 B30 , B30 , (T ◦ S)−1 B30 , B30 şi (S ◦ T )−1 B30 , B30 .

Soluţie. Pentru simplificarea scrierii pentru orice transformare liniară U : R3 →

 
R3 vom nota mU = U B30 , B30 .
Matricea transformării liniare S + T este
     
1 2 1 2 3 1 3 5 2
     
mS+T = mS + mT = 1 1 0 + 1 1 2 = 2 2 2 .
     
1 0 0 2 3 0 3 3 0
Pentru 2S + 3T calculăm matricea
   
1 2 1 2 3 1
   
m2S+3T = 2mS + 3mT = 2 · 1 1 0 + 3 · 1 1 2 =
   
1 0 0 2 3 0

215
      
2 4 2 6 9 3 8 13 5
     
= 2 2 0 + 3 3 6 = 5 5 6 .
     
2 0 0 6 9 0 8 9 0
Transformarea liniară S ◦ T are matricea

mS◦T = mS · mT ,

iar T ◦ S are matricea

mT ◦S = mT · mS ,
adică      
1 2 1 2 3 1 6 8 5
     
mS · mT = 1 1 0 · 1 1 2 = 3 4 3
     
1 0 0 2 3 0 2 3 1
     
2 3 1 1 2 1 6 7 2
     
mT · mS = 1 1 2 · 1 1 0 = 4 3 1 .
     
2 3 0 1 0 0 5 7 2
Transformarea T −1 are matricea

mT −1 = (mT )−1

2 3 1 0 0 1
l1 −l3 1 1
det mT = 1 1 2 = 1 1 2 = 1 · (−1)1+3 · = 1 · (3 − 2) = 1.
2 3
2 3 0 2 3 0
Dacă
Tij = (−1)i+j ∆ij ,
unde ∆ij este determinantul matricei care se obţine din mT tăind linia i şi coloana
j, atunci
1 2 3 1
T11 = (−1)1+1 · = −6, T21 = (−1)2+1 · = 3,
3 0 3 0

3 1 1 2
T31 = (−1)3+1 · = 5, T12 = (−1)1+2 = 4,
1 2 2 0

2 1 2 1
T22 = (−1)2+2 = −2, T32 = (−1)3+2 = −3
2 0 1 2

1 1 2 3
T13 = (−1)1+3 = 1, T23 = (−1)2+3 · =0
2 3 2 3

216
 2 3
T33 = (−1)3+3 · = −1,
1 1
   
T11 T12 T13  −6 4 1 
   
mT ∗ = T21 T22 T23  =  3 −2 0  ,
   
T31 T32 T33 5 −3 −1
 
−6 3 5 
 
t
(mT ∗ ) =  4 −2 −3 ,
 
1 0 −1
iar inversa este  
−6 3 5 
1  
(mT )−1 = · t (mT ∗ ) =  4 −2 −3 .
det mT  
1 0 −1
Pentru S −1 calculăm mS −1 = (mS )−1 . Avem

1 2 1
det mS = 1 1 0 = −1
1 0 0
şi dacă
Sij ∗ = (−1)i+j ∆ij ,
unde ∆ij este determinantul matricei care se obţine din mS tăind linia i şi coloana
j, atunci

1 0 2 1 2 1
S ∗ 11 = (−1)1+1 = 0, S ∗ 21 = (−1)2+1 = 0, S ∗ 31 = (−1)3+1 · = −1,
0 0 0 0 1 0

1 0 1 1 1 1
S ∗ 12 = (−1)1+2 = 0, S ∗ 22 = (−1)2+2 · = −1, S ∗ 32 = (−1)3+2 · =1
1 0 1 0 1 0
1 1 1 2 1 2
S ∗ 13 = (−1)1+3 = −1, S ∗ 23 = (−1)2+3 = 2, S ∗ 33 = (−1)3+3 · = −1,
1 0 1 0 1 1
   
S11 S12 S13   0 0 −1
   
mS ∗ = S21 S22 S23  =  0 −1 2  ,
   
S31 S32 S33 −1 1 −1
 
 0 0 −1
 
(mS ∗ )t =  0 −1 1  ,
 
−1 2 −1

217
deci inversa este dată prin relaţia
   
 0 0 −1 0 0 1 
1    
(mS )−1 = · t (mS ∗ ) = (−1) ·  0 −1 1  = 0 1 −1 .
det mS    
−1 2 −1 1 −2 1

Deoarece T şi S sunt inversabile rezultă

(T ◦ S)−1 = S −1 ◦ T −1 şi (S ◦ T )−1 = T −1 ◦ S −1

care vor avea matricele

m(T ◦S)−1 = mS −1 · mT −1
şi
m(S◦T )−1 = mT −1 · mS −1 .
Prin urmare, obţinem

m(T ◦S)−1 = mS −1 · mT −1 =
     
0 0 1  −6 3 5   1 0 −1
     
   
= 0 1 −1 ·  4 −2 −3 =  3 −2  −2 ,
     
1 −2 1 1 0 −1 −13 7 10
m(S◦T )−1 = mT −1 ◦S −1 = mT −1 · mS −1 =
     
−6 3 5  0 0 1   5 −7 −4
     
=  4 −2 −3 · 0 1 −1 = −3 4 3  .
     
1 0 −1 1 −2 1 −1 2 0

 
Problema 5.0.8 Determinaţi matricea T B20 , B30 asociată transformării liniare T :
R2 → R3 , definită prin relaţia

T (x1 , x2 ) = (2x1 + x2 , 3x1 − 2x2 , 2x2 ),

ı̂n perechea de baze canonice ale spaţiilor date.

Soluţie. Matricea asociată unei transformări liniare are pe coloane coordonatele

imaginilor vectorilor din prima bază prin aplicaţia liniară, ı̂n baza din cel de-al
doilea spaţiu.
Bazele canonice din R2 şi R3 sunt

B20 = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)} ,

218
respectiv
B30 = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} .

Vectorii

T (e1 ) = T ( 1 , 0 ) = (2·1 + 0, 3·1 − 2·0, 2·0) = (2, 3, 0)

|{z} |{z}
x1 x2

T (e1 ) = T ( 0 , 1 ) = (2·0 + 1, 3·0 − 2·1, 2·1) = (1, −2, 2)

|{z} |{z}
x1 x2

vor reprezenta coloanele matricei asociată transformării liniare T , adică:

 
2 1 
   
T B20 , B30 = 3 −2 .
 
0 2

Problema 5.0.9 Determinaţi matricea asociată aplicaţiei liniare T : R3 → R3 , defi-

nită de
T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x2 , x2 + 2x3 , 3x1 + x3 )

ı̂n raport cu bazele

B1 = {u1 = (1, 1, 1), u2 = (1, 1, 0), u3 = (1, 0, 0)}

B2 = {v1 = (3, 2, 1, ), v2 = (2, 1, 0), v3 = (1, 0, 0)} .

Soluţie. Metoda 1. Matricea asociată unei transformări liniare are pe coloane co-
ordonatele imaginilor vectorilor din prima bază prin aplicaţia liniară, ı̂n baza din
cel de-al doilea spaţiu.
Pentru a exprima vectorul

T (u1 ) = T (1, 1, 1) = (2, 3, 4)

ı̂n baza B2 , considerăm egalitatea

k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = (2, 3, 4)

k1 (3, 2, 1) + k2 (2, 1, 0) + k3 (1, 0, 0) = (2, 3, 4),

(3k1 , 2k1 , k1 ) + (2k2 , k2 , 0) + (k3 , 0, 0) = (2, 3, 4),

219
 (3k1 +2k2 + k3 , 2k1 + k2 , k1 ) = (2, 3, 4),
care ne conduce la sistemul:


 3k1 + 2k2 + k3 = 2




 2k + k2 = 3,
 1

k = 4
1

care admite soluţia

k1 = 4, k2 = 3 − 2k1 = −5 şi k3 = 2 − 3k1 − 2k2 = 0,

deci
T (u1 ) = (2, 3, 4) = (4, −5, 0)B2 .
Analog, pentru
T (u2 ) = T (1, 1, 0) = (2, 1, 3)
considerăm egalitatea
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = (2, 1, 3)
k1 (3, 2, 1) + k2 (2, 1, 0) + k3 (1, 0, 0) = (2, 1, 3),
(3k1 , 2k1 , k1 ) + (2k2 , k2 , 0) + (k3 , 0, 0) = (2, 1, 3),
(3k1 +2k2 + k3 , 2k1 + k2 , k1 ) = (2, 1, 3),
de unde obţinem sistemul


 3k1 + 2k2 + k3 = 2




 2k1 + k2 = 1,


k = 3
1

care admite soluţia

k1 = 3, k2 = 1 − 2k1 = −5 şi k3 = 2 − 3k1 − 2k2 = 3,

de unde rezultă
T (u2 ) = (2, 1, 3) = (3, −5, 3)B2 .
Pentru
T (u3 ) = T (1, 0, 0) = (1, 0, 3)
considerăm egalitatea
k1 v1 + k2 v2 + k3 v3 = (1, 0, 3)

220
 k1 (3, 2, 1) + k2 (2, 1, 0) + k3 (1, 0, 0) = (1, 0, 3),

(3k1 , 2k1 , k1 ) + (2k2 , k2 , 0) + (k3 , 0, 0) = (1, 0, 3),

(3k1 +2k2 + k3 , 2k1 + k2 , k1 ) = (1, 0, 3),

de unde obţinem sistemul



 3k1 + 2k2 + k3 = 1




 2k1 + k2 = 0,


k = 3
1

care admite soluţia

k1 = 3, k2 = 0 − 2k1 = −6 şi k3 = 1 − 3k1 − 2k2 = 4,

k1 = 3, k2 = −6 şi k3 = 4,

deci rezultă
T (u3 ) = (1, 0, 3) = (3, −6, 4)B2 .

Prin urmare,  
 4 3 3 
 
T (B1 , B2 ) = −5 −5 −6
 
0 3 4
Metoda 2. Dacă determinăm matricea mT şi matricele C1 , C2 de trecere de la
baza canonică B30 din R3 la bazele B1 , respectiv B2 , atunci matricea T (B1 , B2 ) aso-
ciată transformării liniare T ı̂n perechea de baze B1 şi B2 va fi dată de egalitatea
 −1  
T (B1 , B2 ) = C2t · T B30 , B30 · C1t .

Avem
T (e1 ) = T (1, 0, 0) = (1, 0, 3) , T (e2 ) = T (0, 1, 0) = (1, 1, 0) ,

T (e3 ) = T (0, 0, 1) = (0, 2, 1),

de unde rezultă matricea asociată transformării liniare T ı̂n baza canonică

 
1 1 0
 
mT = 0 1 2 .
 
3 0 1

221
Matricea de trecere de la baza canonică B30 la baza B1 , are pe linii coordonatele
vectorilor din B1 , adică  
1 1 1
 
C1 = 1 1 0 ,
 
1 0 0
iar matricea de trecere de la baza canonică B30 la baza B2 , are pe linii coordonatele
vectorilor din B2 , adică  
3 2 1
 
C2 = 2 1 0 .
 
1 0 0
 −1
Pentru a calcula C2t este necesar să calculăm det C2t = −1, transpusa
 
3 2 1
 t  
C2t = C2 = 2 1 0 ,
 
1 0 0

şi adjuncta
 
 0 0 −1
 ∗  
C2t =  0 −1 2  ,
 
−1 2 −1
deci  
0 0 1 
 −1  
C2t = 0 1 −1 .
 
1 −2 1
Prin urmare,
 −1  
T (B1 , B2 ) = C2t · T B30 , B30 · C1t =
       
0 0 1  1 1 0 1 1 1  4 3 3 
       
= 0 1 −2 · 0 1 2 · 1 1 0 = −5 −5 −6 .
       
1 −2 1 3 0 1 1 0 0 0 3 4

Problema 5.0.10 Să se arate că următoarele aplicaţii T : C → C şi S : C4 → C4

T (z) = z, (∀) z ∈ K
 
S (z) = iz 1 + iz 2 + z 3 , z 1 + z 4 , 0, 2iz 4 , (∀) z = (z 1 , z 2 , z 3 , z 4 ) ∈ C4 ,

222
unde z = x − iy este conjugatul complex pentru z = x + iy, sunt aplicaţii liniare şi să se
scrie matricea fiecăreia ı̂n baza canonică {1, i} a spaţiului vectorial C peste corpul de
scalari R, respectiv ı̂n baza canonică

{(1, 0, 0, 0) , (0, 1, 0, 0) , (0, 0, 1, 0) , (0, 0, 0, 1)}

a spaţiului vectorial C4 definit peste corpul C.

Soluţie. Deoarece

T (z1 + z2 ) = z1 + z2 = z1 + z2 = T (z1 ) + T (z2 ), (∀) z1 , z2 ∈ C

T (αz) = α z = α · z = α z = α · T (z), (∀) α ∈ R, (∀) z ∈ C,

rezultă că T este o aplicaţie liniară. Din egalităţile

T (1) = 1 = 1 = 1 · 1 + 0 · i = (1, 0)B ,

T (i) = i = −i = 0 · 1 + (−1) · i = (0, −1)B ,

rezultă matricea asociată aplicaţiei liniare T , adică
 
1 0 
mT =   .
0 −1
Deoarece pentru orice z, t ∈ C4 şi orice α ∈ C avem

S(z + t) = S(z 1 + t 1 , z 2 + t 2 , z 3 + t 3 , z 4 + t 4 ) =

= (iz 1 + it 1 + iz 2 + it 2 + z 3 + t 3 , z 1 + t 1 + z 4 + t 4 , 0 , 2iz 4 + 2it 4 ) =

= (iz1 + iz2 + z3 , z1 + z4 , 0 , 2iz4 ) + (it1 + it2 + t3 , t1 + t4 , 0, 2it4 ) = S(z) + S(t),
S(αz) = S(αz 1 , αz 2 , αz 3 , αz 4 ) = (iαz 1 + iα z 2 + αz 3 , αz 1 + αz 4 , 0 , 2iαz 4 ) =
= α (iz 1 + iz 2 + z 3 , z 1 + z 4 , 0 , 2iz 4 ) = α S(z),
rezultă că aplicaţia S este liniară. Din egalităţile

S(1, 0, 0, 0) = (i, 1, 0, 0), S(0, 1, 0, 0) = (i, 0, 0, 0),

S(0, 0, 1, 0) = (1.0, 0, 0), S(0, 0, 0, 1) = (0, 1, 0, 2i),

se obţine matricea mS asociată transformării liniare S ı̂n baza canonică dată,
 
 i i 1 0 
 
1 0 0 1 
 
mS =  .
0 0 0 0 
 
0 0 0 2i

223
Problema 5.0.11 Fie aplicaţia T : M2 (R) → M2 (R),definită prin

T (x) = x · C, (∀) x ∈ M2 (R),

unde  
 1 −1
C =   .
−1 1 
Să se verifice dacă aplicaţia T este liniară şi să se determine matricea asociată ı̂n baza
canonică din M2 (R).

Soluţie. Deoarece

T (x + y) = (x + y) · C = x · C + y · C = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ M2 (R)

T (α x) = (α x) · C = α x · C = α · T (x), (∀) α ∈ R, (∀) x ∈ M2 (R),

rezultă că T este o aplicaţie liniară. Baza canonică din M2 (R) este
       

  1 0   0 1   0 1   0 0  
       
B0 =  
 
 , 
 
 , 
 
 , 
  .
 0 0 0 0 0 0 0 1  

Deoarece        
1 0 1 0  1 −1 1 −1
T   =   ·   =   =
0 0 0 0 −1 1  0 0 
       
1 0 0 1 0 0 0 0
= 1 ·   + (−1) ·      
0 0 + 0 · 1 0 + 0 1 = (1, −1, 0, 0)B0 ,
0 0
      
0 1 0 1  1 −1 −1 1
T   =     =   =
0 0 0 0 −1 1   0 0
       
1 0 0 1 0 0 0 0
= −1 ·   + 1 ·      
0 0 + 0 · 1 0 + 0 · 0 1 = (−1, 1, 0, 0)B0 ,
0 0
       
0 0 0 0  1 −1 0 0 
T   =   ·   =   =
1 0 1 0 −1 1  1 −1
       
1 0 0 1 0 0 0 0
= 0 ·   + 0 · 
 
 + 1 · 
 
 + (−1) 
 
 = (0, 0, 1, −1)
0 0 0 0 1 0 0 1 B0

       
0 0 0 0  1 −1  0 0
T   =   ·   =   =
0 1 0 1 −1 1  −1 1

224
        
1 0 0 1 0 0 0 0
= 0 ·   + 0 ·      
0 0 + (−1) 1 0 + 1 · 0 1 = (0, 0, −1, 1)B0
0 0
rezultă că matricea asociată transformării T ı̂n baza canonică B0 din M2 (R) este
 
 1 −1 0 0 
 
−1 1 0 0 
 
mT =  .
 0 0 1 −1
 
 
0 0 −1 1

Problema 5.0.12 Fie T : R3 → R2 o aplicaţie liniară definită prin

T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + 2x2 , 3x3 ) , (∀) (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

Să se determine nucleul şi imaginea aplicaţiei liniare şi dimensiunile acestora ca
subspaţii vectoriale ı̂n R3 , respectiv R2 .

Soluţie. Nucleul aplicaţiei liniare este dat de mulţimea

n o
KerT = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | T (x1 , x2 , x3 ) = (0, 0) =
n o
= (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | (x1 + 2x2 , 3x3 ) = (0, 0) ,

care reprezintă chiar mulţimea soluţiilor sistemului:




x1 + 2x2 = 0

 .
 3x3 = 0

Sistemul este liniar omogen de două ecuaţii cu trei necunoscute, deci este
nedeterminat. Dacă notăm
x2 = m, m ∈ R,

soluţiile sistemului vor fi

(−2m, m, 0) , m ∈ R,

deci
KerT = {(−2m, m, 0) | m ∈ R} .

Din egalitatea
(−2m, m, 0) = m(−2, 1, 0)

225
rezultă că (−2, 1, 0) este un generator pentru KerT şi fiind nenul deducem că este
o bază ı̂n KerT , ceea ce ne spune că

dim(KerT ) = 1.

Conform definiţiei avem

n o
ImT = (y 1 , y 2 ) ∈ R2 | (∃) (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 astfel ı̂ncât T (x1 , x2 , x3 ) = (y 1 , y 2 ) ,

adică ImT este formată din acele elemente (y 1 , y 2 ) pentru care sistemul



x1 + 2x2 = y1

 . (5.0.6)
 3x3 = y2

este compatibil (admite soluţii). Matricea sistemului este

 
1 2 0
A =   ,
0 0 3

iar matricea extinsă are forma

 
1 2 0 y1 
A =  
0 0 3 y2 

Pentru orice y1, y2 ∈ R avem

2 0
∆2 = = 6 , 0 ⇒ rangA = 2 = rangA,
0 3
 
deci sistemul 5.0.6 are soluţii oricare ar fi y 1 , y 2 ∈ R2 . Prin urmare

ImT = R2 şi dim (ImT ) = 2,

iar o bază se poate lua B20 , baza canonică din R2 .

Problema 5.0.13 Să se determine aplicaţia liniară T : R3 → R3 pentru care avem

T (3, 2, 1) = (1, 1, 1) , T (2, 1, 0) = (1, 1, 0) , T (1, 0, 0) = (1, 0, 0) .

Soluţie. Determinăm T (e1 ), T (e2 ) şi T (e3 ) . Avem

(1, 1, 1) = T (3, 2, 1) = T (3e1 + 2e2 + e3 ) = 3T (e1 ) + 2T (e2 ) + T (e3 )

226
 (1, 1, 0) = T (2, 1, 0) = T (2e1 + e2 ) = 2T (e1 ) + T (e2 ) ,
(1, 0, 0) = T (1, 0, 0) = T (e1 ) .
Din ultima relaţie obţinem

T (e1 ) = (1, 0, 0) ,

de unde ı̂nlocuind ı̂n cea de-a doua egalitate obţinem

2 (1, 0, 0) + T (e2 ) = (1, 1, 0) ⇒ T (e2 ) = (−1, 1, 0) .

Prima relaţie devine

3T (e1 ) + 2T (e2 ) + T (e3 ) = (1, 1, 1)

3 (1, 0, 0) + 2 (−1, 1, 0) + T (e3 ) = (1, 1, 1)

din care obţinem
T (e3 ) = (0, −1, 1) .
ţinând cont de liniaritatea aplicaţiei T avem:

T (x) = T (x1 , x2 , x3 ) = x1 T (e1 ) + x2 T (e2 ) + x3 T (e3 ) =

= x1 (1, 0, 0) + x2 (−1, 1, 0) + x3 (0, −1, 1) = (x1 − x2 , x2 − x3 , x3 ) .

Problema 5.0.14 Să se arate că aplicaţia T : R2 → R3 ,

T (x1 , x2 ) = (x1 − x2 , x1 + x2 , x2 )

este liniară şi să se determine KerT .

Soluţie. Aplicaţia T este liniară dacă sunt verificate relaţiile

T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R2

T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R2 .
Fie x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 , arbitrar aleşi. Atunci

T (x + y) = T (x1 + y1 , x2 + y2 ) =

= ((x1 + y1 ) − (x2 + y2 ) , (x1 + y1 ) + (x2 + y2 ) , x2 + y2 ) =

227
 = (x1 + y1 − x2 − y2 , x1 + y1 + x2 + y2 , x2 + y2 ).

T (x) + T (y) = T (x1 , x2 ) + T (y1 , y2 ) =

= (x1 − x2 , x1 + x2 , x2 ) + (y1 − y2 , y1 + y2 , y2 ) =
= (x1 + y1 − x2 − y2 , x1 + y1 + x2 + y2 , x2 + y2 ).
Din relaţiile precedente rezultă că

T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R2 ,

adică T este aditivă.

Fie x = (x1 , x2 ) ∈ R2 şi α ∈ R, arbitrar aleşi. Atunci

T (αx) = T (αx1 , α x2 ) = (α x1 − α x2 , α x1 + α x2 ,α x2 ),

αT (x) = α (x1 − x2 , x1 + x2 , x2 ) = (α x1 − α x2 , α x1 + α x2 ,α x2 ),
deci rezultă că
T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R2 ,
adică T este omogenă. Prin urmare, aplicaţia T este liniară.
Determinăm nucleul transformării T . Avem
n o
KerT = (x1 , x2 ) ∈ R2 | T (x1 , x2 ) = 0 =
n o
(x1 , x2 ) ∈ R2 | (x1 − x2 , x1 + x2 , x2 ) = (0, 0, 0) =
  

 
x1 − x2 = 0  

 
 

 2  
=
(x 1 , x 2 ) ∈ R | 
x 1 + x 2 = 0 
 = {(0, 0)} = 0R2 .

 
 

  x2 = 0 

Egalitatea KerT = 0R2 ne arată că aplicaţia liniară T este injectivă.

Problema 5.0.15 Să se arate că aplicaţia T : R3 → R2 ,

T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 − x2 + x3 , 3x1 − 2x2 + x3 )

este liniară şi să se determine KerT .

Soluţie. Aplicaţia T este liniară dacă sunt verificate relaţiile

T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R3

T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R3 .

228
 Fie x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 , arbitrar aleşi. Atunci

T (x + y) = T (x1 + y1 , x2 + y2 , x3 + y3 )
= ((x1 + y1 ) − (x2 + y2 ) + (x3 + y3 ) , 3 (x1 + y1 ) − 2 (x2 + y2 ) + (x3 + y3 )) =
= (x1 + y1 − x2 − y2 + x3 + y3 , 3x1 + 3y1 − 2x2 − 2y2 + x3 + y3 ),

T (x) + T (y) = T (x1 , x2 , x3 ) + T (y1 , y2 , y3 ) =

= (x1 − x2 + x3 , 3x1 − 2x2 + x3 ) + (y1 − y2 + y3 , 3y1 − 2y2 + y3 ) =
= (x1 + y1 − x2 − y2 + x3 + y3 , 3x1 + 3y1 − 2x2 − 2y2 + x3 + y3 ),
Din relaţiile precedente rezultă că

T (x + y) = T (x) + T (y), (∀) x, y ∈ R3 ,

adică T este aditivă. Fie x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 şi α ∈ R, arbitrar aleşi. Atunci

T (αx) = T (αx1 , α x2 , α x3 ) = (αx1 − αx2 + αx3 , 3αx1 − 2αx2 + αx3 ) ,

αT (x) = α (x1 − x2 + x3 , 3x1 − 2x2 + x3 ) =

= (αx1 − αx2 + αx3 , 3αx1 − 2αx2 + αx3 ) ,

deci rezultă că
T (α x) = α T (x), (∀) α ∈ R, x ∈ R2 ,

adică T este omogenă. Prin urmare, aplicaţia T este liniară.

Din definiţia nucleului obţinem
n o
KerT = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | T (x1 , x2 , x3 ) = 0 =
n o
= (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | (x1 − x2 + x3 , 3x1 − 2x2 + x3 ) = (0, 0) =
  

 
 x − x + x = 0 

 3  1 2 3 
= (x 1 , x 2 , x 3 ) ∈ R | 
 .
 3x1 − 2x2 + x3 = 0  

Sistemul 


 x1 − x2 + x3 = 0

 ,
3x1 − 2x2 + x3 = 0

este liniar omogen cu două ecuaţii şi trei necunoscute. Matricea sistemului este
 
1 −1 1
A =  
3 −2 1

229
şi cum
1 −1
∆2 = = 1 , 0,
3 −2
rezultă că rangA = 2, deci x1 şi x2 sunt necunoscute principale iar x3 este necu-
noscută secundară. Sistemul se rescrie:
 

 

 x1 − x2 = − x3 | · 2 2x1 − 2x2 = − x3 | · 2

 ⇒ 

3x1 − 2x2 = − x3 3x1 − 2x2 = − x3

şi scăzând din a doua ecuaţie pe prima obţinem

x1 = x3 ⇒ x2 = −x1 − x3 = .2x3 .

Atunci soluţia sistemului este



x1 = m




x2 = 2m , m ∈ R.


x = m
3

deci
KerT = {(m, 2m, m) | m ∈ R} .

Problema 5.0.16 Determinaţi KerT aplicaţiei liniare T : R3 → R3 ,

T (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + 2x2 − x3 , x1 − x2 + x3 , 2x1 + x2 )

Soluţie. Din definiţia nucleului obţinem

n o
KerT = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | T (x1 , x2 , x3 ) = 0 =
n o
= (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | (x1 + 2x2 − x3 , x1 − x2 + x3 , 2x1 + x2 ) = (0, 0, 0) =
  

 
 x + 2x2 − x3 = 0  

 
 1 

 3  
=  (x1 , x2 , x3 ) ∈ R | 
 x1 − x2 + x3 = 0   .

 
 

 2x + x2 = 0 
1

Sistemul 

 x1 + 2x2 − x3 = 0




 x 1 − x 2 + x 3 = 0, ,


2x + x = 0
1 2

230
este liniar omogen cu trei ecuaţii şi trei necunoscute şi are matricea
 
1 2 −1
 
A = 1 −1 1  ,
 
2 1 0

al cărei rang este 2, deoarece

1 2 −1
1 2
∆2 = = −3 , 0, det A = 1 −1 1 = 0,
1 −1
2 1 0

deci rezultă că x1 şi x2 vor fi necunoscute principale, iar x3 = m, m ∈ R, parame-

tru. Sistemul se rescrie


 x1 + 2x2 = m




 x1 − x2 = − m, m ∈ R


 x3 = m

şi are soluţiile

m 2m
x1 = − , x2 = , x3 = m, m ∈ R.
3 3
În concluzie   
m 2m
KerT = − , ,m | m ∈ R .
3 3

Problema 5.0.17 Fie aplicaţiile liniare S, T : R3 → R2 şi R : R2 → R3 având matri-

cele:    
  1 1 1   2 −1 3 
3 2 3 2
S R , R =   , T R , R =  
2 1 −2 ,
1 1 0
 
 0 1 
   
R R2 , R3 = −1 2  .
 
2 −1

1. Să se determine expresiile transformărilor liniare date;

2. Matricele asociate transformărilor 3S − 2T , S ◦ R şi R ◦ T ;

3. Să se calculeze T (1, −1, 4), R (−2, 3) şi (S ◦ R) (1, 1).

231
Soluţie. 1) Pentru a determina expresiile transformărilor liniare calculăm:
 
  x1   
  1 1 1   x1 + x2 + x3 
3 2
(S (x))B2 = S R , R · (x)B3 =   · x2  =   ,
0 0 1 1 0    x1 + x2 
x3

de unde rezultă
S (x) = (x1 + x2 + x3 , x1 + x2 ) ,
 
  x1   
  2 −1 3    2x1 − x2 + 3x3 
3 2
(T (x))B2 = T R , R · (x)B3 =   · x2  =   .
0 0 2 1 −2   2x1 + x2 − 2x3 
x3
de unde rezultă
T (x) = (2x1 − x2 + 3x3 , 2x1 + x2 − 2x3 ) ,
   
 0 1     x 2 
    x1   
(R (x))B3 = R R , R · (x)B2 = −1 2  ·   = −x1 + 2x2 
2 3
0 0   x2  
2 −1 2x1 − x2
de unde rezultă
R (x) = (x2 , −x1 + 2x2 , 2x1 − x2 ) .
2) Reamintim că dacă U, V ∈ L (X, Y ), atunci

(αT + βS) (E, F) = αT (E, F) + βS (E, F) , (∀) α , β ∈ K,

deci matricea asociată transformării 3S − 2T este

     
(3S − 2T ) R3 , R2 = 3S R3 , R2 − 2T R3 , R2 =
     
1 1 1 2 −1 3  −1 5 −3
= 3   − 2    
2 1 −2 = −1 1 4  ,
1 1 0
Reamintim că dacă T ∈ L (X, Y ) şi S ∈ L (Y , Z), atunci

(S ◦ T ) (E, G) = S (F, G) T (E, F) .

deci matricele asociate transformărilor S ◦ R şi R ◦ T sunt date prin relaţiile

           
3S R3 , R2 − 2T R3 , R2 , S R3 , R2 · R R2 , R3 , R R2 , R3 · T R3 , R2

adică
     
(S ◦ R) R2 , R3 = S R3 , R2 · R R2 , R3 =

232
  
   0 1   
1 1 1    1 2

=   · −1 2  =  
 −1 3 ,
1 1 0  
2 −1
     
(R ◦ T ) R3 , R2 = R R2 , R3 · T R3 , R2 =
   
 0 1    2 1 −2
  2 −1 3   
= −1 2  ·   = 2 3 −7 .
  2 1 −2  

2 −1 2 −3 8
3) Pentru a determina T (1, −1, 4) şi R (−2, 3) putem ı̂nlocui ı̂n expresiile determi-
nate la punctul 1)

T ((1, −1, 4)) = (2·1 − (−1) + 3·4, 2·1 + (−1) − 2·4) = (15, −7) ,

R ((−2, 3)) = (3, − (−2) + 2·3, 2 (−2) − 3) = (3, 8, −7) ,

sau putem proceda ı̂n modul următor:

   
 1     1   
    2 −1 3     15 
(T (1, −1, 4))B2 = T R3 , R2 · −1 =   · −1 =   ⇒
0
  2 1 −2   −7
4 4

T (1, −1, 4) = (15, −7) ,

   
   0 1     3 
−2   −2  
(R (−2, 3))B3 = mR ·   = −1 2  ·   =  8  ⇒
0 3   3  
2 −1 −7
R (−2, 3) = (3, 8, −7) ,
 
Pentru a determina (S ◦ R) (1, 1) folosim matricea (S ◦ R) R2 , R3 determinată la
punctul precedent
       
  1  1 2 1 3
((S ◦ R) (1, 1))B2 = (S ◦ R) R2 , R3 ·   =   ·   =   ⇒
0 1 −1 3 1 2

(S ◦ R) (1, 1) = (3, 2) .

Problema 5.0.18 Fie baza B = {f 1 , f 2 } ı̂n R2 şi vectorii

x1 = 2f 1 + f 2 , x2 = f 1 − f 2 ,

233
 y1 = 4f 1 + f 2 , y2 = 2f 1 + 2f 2 .
 
Să se determine operatorul liniar T ∈ L R2 care satisface relaţiile:

T (xi ) = yi , i = 1, 2.

Soluţie. Liniaritatea operatorului T implică egalitatea

T (x1 ) = T (2f 1 + f 2 ) = 2T (f 1 ) + T (f 2 )

deci din relaţia T (x1 ) = y1 rezultă că

2T (f 1 ) + T (f 2 ) = 4f 1 + f 2 . (5.0.7)

ı̂n acelaşi mod din egalităţile

T (x2 ) = T (f 1 − f 2 ) = T (f 1 ) − T (f 2 )

şi
T (x2 ) = y2 = 2f 1 + 2f 2
se obţine
T (f 1 ) − T (f 2 ) = 2f 1 + 2f 2 . (5.0.8)
Din ecuaţiile 5.0.7 şi 5.0.8, rezultă un sistem ı̂n necunoscutele T (f 1 ) şi T (f 2 )

2T (f 1 ) + T (f 2 ) = 4f 1 + f 2
.
T (f 1 ) − T (f 2 ) = 2f 1 + 2f 2

Adunând relaţiile avem:

3T (f 1 ) = 6f 1 + 3f 2 ⇐⇒ T (f 1 ) = 2f 1 + f 2 ,

şi ı̂nlocuind ı̂n prima ecuaţie obţinem

4f 1 + 2f 2 + T (f 2 ) = 4f 1 + f 2 ,

de unde rezultă T (f 2 ) = −f 2 . Din egalităţile

T (f 1 ) = 2f 1 + f 2 şi T (f 2 ) = −f 2

obţinem matricea  
2 0 
T (B, B) =   ,
1 −1
asociată aplicaţiei liniare T ı̂n baza B = {f 1 , f 2 }.

234
Problema 5.0.19 Determinaţi vectorii din R3 care au ca imagine vectorul y =
(−1, 0, 7) prin operatorul liniar T ∈ L(R3 ) a cărui matrice ı̂n baza canonică din R3
este  
1 2 −2
 
mT = 2 2 −2
 
2 1 1

Soluţie. Fie x ∈ R3 astfel ı̂ncât T (x) = y, adică

    
1 2 −2 x1  −1
     
mT · (x)B3 = (y)B2 ⇔ 2 2 −2 x2  =  0  ⇔
0 0      
2 1 1 x3 7


 x1 + 2x2 − 2x3 = −1




2x1 + 2x2 − 2x3 = 0 .


2x + x + x3 = 7
1 2

Soluţiile sistemului vor determina vectorii din R3 care au ca imagine vectorul

(−1, 0, 7). Matricea sistemului este mT şi

1 2 −2
det 2 2 −2 = −4 , 0
2 1 1

rezultă că sistemul are o singură soluţie. Scăzând din a doua ecuaţie pe prima
obţinem x1 = 1 si ı̂nlocuind sistemul devine



2x2 − 2x3 = −2

 ,
 x2 + x3 = 7

cu soluţia x2 = 3, x3 = 4.
Astfel, există un singur vector x = (1, 3, 4) ∈ R3 pentru care

T (1, 3, 4) = (−1, 0, 7) .

Problema 5.0.20 Fie A ∈ Mn (R) o matrice antisimetrică. Să se arate că

det A ≥ 0.

235
Soluţie. Matricea A este antisimetrică, deci At = −A. Demonstrăm că orice valoare
proprie a maticei A este 0 sau pur imaginară. Dacă λ ∈ C este o valoare proprie
pentru matricea A atunci există matricea coloană nenulă X ∈ Mn,1 (C) astfel ı̂ncât

AX = λX (5.0.9)

Prin conjugarea complexă a acestei ecuaţii avem

AX = λ X ⇔ AX = λ X (5.0.10)
t
deoarece elementele lui A sunt reale. Înmulţind ecuaţia (5.0.9) la stânga cu X şi
ecuaţia (5.0.10) la stânga cu X t obţinem
t t
X AX = λX X şi X t AX = λX t X. (5.0.11)

Având ı̂n vedere că At = −A şi proprietăţile transpusei unei matrici, adică (AB)t =

t
Bt At şi At = A, din relaţiile (5.0.11) rezultă egalităţile
t t t  t
λX X = X AX = −X At X = − AX X =
 t  t t  t  t  t t  t t
= − AX X = − X AX = − X AX = − λX t X = −λ X X.

Prin urmare, obţinem ecuaţia

  t
λ + λ X X = 0. (5.0.12)

Deoarece  
 x1 
 
 . 
 
  t
X =  .  ∈ Mn1 (R) şi X = ( x 1 , ..., xn ) ∈ M1n (R) ,
 
 . 
 
 
xn
rezultă
t
X X = x 1 x 1 + ... + x n xn = | x 1 | 2 + ... + | x n | 2 > 0,

deci relaţia 5.0.12 are loc dacă λ = −λ = 0, adică λ este este 0 sau un număr
complex pur imaginar.
Polinomul caracteristic al matricei A notat prin PA (λ) = det (A − λIn ) este un
polinom cu coeficienţi reali (A ∈ Mn (R)), deci dacă λ este o rădăcina complexă
a sa, atunci şi conjugata λ este de semenea o rădăcină pentru PA (λ), deci putem

236
presupune că λ1 , λ1 , ..., λk , λk sunt rădăcinile nenule şi pur imaginare ale polino-
mului caracteristic PA (λ). Atunci
k
Y k
Y
det A = λi · λi = |λi |2 ≥ 0.
i=1 i=1

Problema 5.0.21 Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru operatorii
 
liniari T , S ∈ L R2 care au asociate matricele
   
   1 0   1 −1
2 2 3 3
T B0 , B0 =   , respectiv S B , B =  
1 3  .
−1 2 0 0

Soluţie. Pentru transformarea liniară T , polinomul caracteristic este

    1−λ 0
P (λ) = det T B20 , B20 − λI2 = = λ2 − 3λ + 2.
−1 2 − λ

Ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 este

λ2 − 3λ + 2 = 0

şi are soluţiile λ1 = 1 şi λ2 = 2, care reprezintă valorile proprii pentru operatorul
liniar T .
Pentru a determina vectorii proprii corespunzători valorilor λ1 şi λ2 rezolvăm
ecuaţiile ecuaţiile
T ( x ) = λi x, i = 1, 2,
care sunt echivalente cu ecuaţiile

T (E, E) ( x) E = λi (x)E , i = 1, 2,

unde ( x)B2 este vectorul coloană al lui x ı̂n raport cu baza B20 .
0
În cazul primei valori proprii λ1 = 1, avem

T (E, E) ( x) E = λ1 (x)E ⇒
        
 1 0 x1  x1   x 1  x1 
    = 1   ⇒    
−1 2 x  x  −x + 2x  = x 
2 2 1 2 2
şi se obţine sistemul liniar omogen


 x1 = x1



 −x1 + 2x2 = x2

237
 


 x1 = m
−x1 + x2 = 0 ⇒ x1 = x2 ⇒ 
 m ∈ R.
 x2 = m
Un vector propriu se află dând lui m o valoare reală arbitrară, spre exemplu
pentru m = 1 se obţine vectorul propriu (1, 1).
În cazul celei de-a doua valori proprii λ2 = 2, avem

T (E, E) ( x) E = λ2 (x)E ⇒
        
 1 0 x1  x1   x 
 2x 
      1   1 

−1 2 x  = 2 x  ⇒ −x + 2x  = 2x 
2 2 1 2 2
se transcrie sub forma sistemului
 

 = 2x 

 x 1 1  x1 = 0

 ⇒ x 1 = 0 ⇒ 
 m ∈ R.
 −x1 + 2x2 = 2x2  x2 = m

Pentru m = 1 se obţine vectorul propriu (0, 1).

Analog, polinomul caracteristic asociat operatorului liniar S este:
  1 − λ −1
P (λ) = det(S B20 , B20 − λI2 ) = = λ2 − 4λ + 4,
1 3−λ
iar ecuaţia caracteristică
λ2 − 4λ + 4 = 0
are soluţiile λ1 = λ2 = 2. Pentru determinarea vectorilor proprii avem
 
S B20 , B20 (x)B2 = λ(x)B2 ,
0 0

echivalent cu     
1 −1 x1  x1 
    
1 3  x  = 2 x  ,
2 2
de unde obţinem sistemul



− x 1 − x 2 = 0


 x1 + x2 = 0

cu soluţiile (m, −m), m ∈ R.

Problema 5.0.22 Aplicaţia liniară T ∈ L(R3 ) are matricea

 
1 −2 1
 
T (R3 , R3 ) = 2 1 3
 
1 1 2

238
ı̂n baza canonică din R3 . Aflaţi valorile proprii, determinaţi subspaţiile sale invariante
ı̂n R3 şi stabiliţi dimensiunile acestora.

Soluţie. Calculăm polinomul caracteristic

1 − λ −2 1
3 3
P(λ) = det(T (R , R ) − λI3 ) = 2 1−λ 3 =
1 1 2−λ

= −λ3 + 4λ2 − 5λ + 2 = (1 − λ)(1 − λ)(2 − λ).

Rezolvând ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 obţinem soluţiile

λ1 = 1, λ2 = 1, λ3 = 2,

care sunt valorile proprii ale transformării liniare T .

Pentru prima valoare proprie λ1 = 1, determinarea vectorilor proprii revine la
aflarea soluţiilor ecuaţiei matriciale
        
x1  x1  1 −2 1 x1  x1 
         
T (R3 , R3 ) x2  = 1 x2  ⇒ 2 1 3 x2  = x2 
         
x3 x3 1 1 2 x3 x3
       
1 −2 1 1 0 0 x1  0
       
2 1 3 − 0 1 0 x  = 0 ⇒
     2   
       
1 1 2 0 0 0 x3 0
    
0 −2 1 x1  0
     
2 0 3 x2  = 0
     
1 1 1 x3 0
echivalentă cu 

 − 2x2 + x3 = 0




2x1 + + 3x3 = 0 . (5.0.13)


x + x2 + x3 = 0
1
Matricea sistemului este  
0 −2 1
 
A = 2 0 3
 
1 1 1
şi deoarece
0 −2
∆2 = = 4 , 0,
2 0

239
rezultă că rangul matricei sistemului este 2, ceea ce ne spune că avem două necu-
noscute principale x1 şi x2 , iar x3 este necunoscuta secundară. Sistemul (5.0.13)
se rescrie sub forma
 

 − 
 3
 2x 2 + x 3 = 0 x 1 = − 2 x 3

 ⇒ 

2x1 + + 3x3 = 0  x2 = 21 x3

cu ajutorul căruia deducem soluţiile



 x1 = − 32 t




 x2 = 21 t , t ∈ R.


 x =t
3

Subspaţiul invariant determinat de λ1 = 1 va fi

  
3t t
V1 (T ) = − , , t , t ∈ R ,
2 2
un vector propriu corespunzător valorii proprii λ1 este v1 = (−3, 1, 2) obţinut pen-
tru t = 2, iar dimensiunea subspaţiului V1 (T ) este 1 (numărul de parametri).
Pentru valoarea proprie λ2 = 2 rezolvăm ecuaţia matriceală
        
x1  x1  1 −2 1 x1  x1 
         
3 
3  
T (R , R ) x2  = 2 x2  ⇒ 2 1 3 x2  = 2 x2 
         
x3 x3 1 1 2 x3 x3
       
1 −2 1 1 0 0 x1  0
       
2 1 3 − 2 0 1 0 x2  = 0 ⇒
       
       
1 1 2 0 0 0 x3 0
    
−1 −2 1 x1  0
     
 2 −1 3 x2  = 0
     
1 1 0 x3 0
echivalentă cu 

−x1 − 2x2 + x3 = 0




 2x − x2 + 3x3 = 0 . (5.0.14)
 1

x + x2 = 0
1

Matricea sistemului este  

−1 −2 1
 
B =  2 −1 3
 
1 1 0

240
şi deoarece
−1 −2
∆2 = = 3 , 0,
2 1
rezultă că rangul matricei sistemului este 2, ceea ce ne spune că avem două necu-
noscute principale x1 şi x2 , iar x3 este necunoscuta secundară. Sistemul (5.0.14)
se rescrie sub forma
 

 

−x1 − 2x2 + x3 = 0 −x1 − 2x2 = −x3

 ⇒ 

 x1 + x2 = 0  x1 + x2 = 0

şi adunând cele două ecuaţii obţinem

x2 = x3 ⇒ x1 = −x2 − x3 .

Prin urmare, sistemul (5.0.14) are soluţia



x1 = −t




 x2 = t , t ∈ R.


 x =t
3

Subspaţiul invariant corespunzător este

V2 (T ) = {(−t, t, t) , t ∈ R},

iar un vector propriu este (−1, 1, 1) obţinut pentru t = 1 şi dim U (2) = 1.

Problema 5.0.23 Aflaţi spectrul Sp (T ) şi subspaţiile invariante ale operatorului li-
niar T ∈ L(R3 ) a cărui matrice ı̂n baza canonică este
 
−1 2 0
 
mT =  0 1 0 .
 
−1 1 1

Soluţie. Procedăm ca la problema anterioară.

−1 − λ 2 0
P(λ) = det(mT − λI3 ) = 0 1−λ 0 = (1 − λ)(−1 − λ)(1 − λ),
−1 1 1−λ

ceea ce ne arată că ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 are soluţiile

λ1 = 1, λ2 = 1, λ3 = −1,

241
adică
Sp (T ) = {−1, 1}.
Subspaţiul invariant U (1) reprezintă mulţimea soluţiilor ecuaţiei matriciale
   
x1  x1 
   
mT · x2  = 1 · x2 
   
x3 x3
echivalentă cu sistemul 


− 2x1 + 2x2 = 0

 . (5.0.15)
− x1 + x2 = 0
Sistemul 5.0.15 este liniar omogen de două ecuaţii cu trei necunoscute
x1 , x2 , x3 . Deoarece rangul matricei sistemului 5.0.15 este 1 avem o necunoscută
principală x1 şi doi parametrii

x2 = m, x3 = n, m, n ∈ R,

deci soluţiile sistemului sunt (m, m, n), m, n ∈ R, ceea ce ne spune că

U(1) = {(m, m, n), m, n ∈ R}

şi dim U (1) = 2. Subspaţiul invariant U (−1) este mulţimea soluţiilor ecuaţiei ma-
triciale    
x1  x1 
   
mT x2  = −1 x2 
 
   
x3 x3
echivalentă cu sistemul


 2x2 = 0




 2x2 = 0 (5.0.16)


− x + x + 2x3 = 0
1 2

Sistemul 5.0.16 este liniar omogen de trei ecuaţii cu trei necunoscute, are ran-
gul matricei asociate egal cu 2 ceea ce ne spune că avem două necunoscute prin-
cipale x1 , x2 şi un parametru x3 = m, m ∈ R. Soluţiile sistemului 5.0.16 sunt

x1 = 2m, x2 = 0, x3 = m, m ∈ R,

de unde rezultă
U(−1) = {(2m, 0, m), m ∈ R}
şi dim U(−1) = 1.

242
Problema 5.0.24 Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru endomor-
fismul T : C[0, ∞) → C[0, ∞),

T (f ) = F, (∀) f ∈ C[0, ∞),

unde F este primitiva lui f cu proprietatea F (0) = 0.

Soluţie. Funcţia f ∈ C[0, ∞), f , 0, este vector propriu pentru endomorfismul T

dacă există λ ∈ R astfel ı̂ncât T (f ) = λf . Atunci

F (x) = λf (x) , (∀) x ∈ [0, ∞). (5.0.17)

Se observă că dacă λ = 0, atunci

F (x) = 0, (∀) x ∈ [0, ∞) ⇒ f (x) = 0, (∀) x ∈ [0, ∞),

deci λ = 0 nu poate fi valoare proprie a lui T . Pentru λ , 0 ı̂nmulţim relaţia

x
eλ
(5.0.17) ı̂n ambii membrii cu λ şi obţinem
x
x
eλ
λ F (x) − e λ f (x) = 0, (∀) x ∈ [0, ∞) ⇒
 x ′ x
e λ F (x) = 0, (∀) x ∈ [0, ∞) ⇒ e λ F (x) = c, (∀) x ∈ [0, ∞).
Dar F (0) = 0, deci
x
c = F (0) = 0 ⇒ e λ F (x) = 0, (∀) x ∈ [0, ∞).

Cum
x
e λ , 0, (∀) x ∈ [0, ∞) ⇒ F (x) = 0, (∀) x ∈ [0, ∞) ⇒ f (x) = 0, (∀) x ∈ [0, ∞),

ceea ce nu convine deoarece f , 0. Prin urmare, endomorfismul T nu are valori

proprii şi vectori proprii.

Problema 5.0.25 Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru endomor-
fismul T : C ∞ (R) → C ∞ (R),

T (f ) (x) = f ′ (x) − f (x) , (∀) x ∈ R.

Soluţie. Funcţia f ∈ C ∞ (R), f , 0, este vector propriu pentru endomorfismul T

dacă există λ ∈ R astfel ı̂ncât T (f ) = λf . Atunci

f ′ (x) − f (x) = λf (x) , (∀) x ∈ R ⇒ f ′ (x) − (λ + 1) f (x) = 0, (∀) x ∈ R ⇒

243
  ′
f ′ (x) e −(λ+1) − (λ + 1) f (x) e −(λ+1) = 0, (∀) x ∈ R ⇒ f (x) e −(λ+1) = 0, (∀) x ∈ R ⇒

f (x) e −(λ+1) = c, (∀) x ∈ R ⇒ f (x) = ce λ+1 , (∀) x ∈ R,

unde c ∈ R. Se observă că pentru orice λ ∈ R avem f (x) ∈ C ∞ (R), deci mulţimea
valorilor proprii ai lui T este R, iar pentru fiecare valoare proprie λ vectorii pro-
prii sunt funcţiile
f (x) = ce λ+1 , (∀) x ∈ R,

unde c ∈ R∗ .

Problema 5.0.26 Să se determine valorile proprii nenule şi vectorii proprii cores-
punzători pentru endomorfismul T : C [0, 2π] → C [0, 2π]
R 2π
T (f ) (x) = 0
cos (x − y) f (y) dy.

Soluţie. Se observă că

R 2π R 2π
T (f ) (x) = 0
cos (x + y) f (y) dy = 0
(cos x cos y + sin x sin y) f (y) dy =
R 2π R 2π
= 0 cos x cos yf (y) dy + 0 sin x sin yf (y) dy =
R 2π R 2π
= cos x · 0 cos yf (y) dy + sin x · 0 sin yf (y) dy, (∀) x ∈ [0, 2π] .
Prin urmare, pentru orice f ∈ C [0, 2π] există şi sunt unice constantele reale
R 2π R 2π
af = 0
cos yf (y) dy şi bf = 0
sin yf (y) dy

astfel ı̂ncât
T (f ) (x) = af · cos x + bf · sin x, (∀) x ∈ [0, 2π] .

Atunci

ImT ⊂ V = Span {g0 , g1 } = {f ∈ C [0, 2π] | f = αg0 + βg1 , α, β ∈ R} ,

unde
g0 (x) = cos x şi g1 (x) = sin x, (∀) x ∈ [0, 2π] .

Dacă λ ∈ R este o valoare proprie a endomorfismului T atunci pentru orice

vector propriu f asociat valorii proprii λ avem T (f ) = λf , deci

λf ∈ V ⇒ f ∈ V .

244
 Prin urmare, valorile proprii ale endomorfismului T sunt aceleaşi cu valorile
proprii ale restricţiei T : V → V

T (f ) = T (f ) , (∀) f ∈ V .

Multimea de funcţii B = {g0 , g1 } formează o bază ı̂n V , deci matricea asociată

lui T ı̂n raport cu baza B este determinată din relaţiile
R 2π R 2π
T (g0 ) (x) = cos x · 0 cos y · g0 (y) dy + sin x · 0 sin y · g0 (y) dy =
R 2π R 2π
= cos x · 0 cos y · cos ydy + sin x · 0 sin y · cos ydy =
R 2π sin2 y
= cos x · 0 21 (1 + cos 2y) + sin x · 2 |2π y=0 =
y sin 2y
= cos x · 2 |2π 2π
y=0 + cos x · 4 |y=0 = π cos x = πg0 (x)
R 2π R 2π
T (g1 ) (x) = cos x · 0 cos y · g1 (y) dy + sin x · 0 sin y · g1 (y) dy =
R 2π R 2π
= cos x · 0 cos y · sin ydy + sin x · 0 sin y · sin ydy =
sin2 y
R 2π
= cos x · 2 |2π 1
y=0 + sin x · 0 2 (1 − cos 2y) dy =
y sin 2y 2π
= + sin x · 2 |2π
y=0 − sin x · 4 |y=0 = π sin x = πg1 (x)
adică  
 π 0 
T (B) =   .

0 π
Matricea T (B) este diagonală, deci λ = π este valorea proprie ale lui T (B),
având ordinul de multiplicitate algebrică 2.
Pentru λ = π rezolvăm ecuaţia matriceală
      
x   π 0  x1   
T (B) X = λX, unde X =  1  ⇒     = π x1  ⇒
x2 0 π  x  x 
2 2



 x1 = t
⇒  t, s ∈ R,
x2 = s
deci vectorii proprii ai matricei T (B), asociaţi valorii proprii λ = π, sunt



 x1 = t

 , t, s ∈ R,
x2 = s

cărora le corespund funcţiile

f t,s (x) = tg0 (x) + sg1 (x) = t cos x + s sin x, t, s ∈ R∗ .

245
Problema 5.0.27 Să se determine aplicaţiile liniare T : R2 → R2 cu proprietatea
ker T =ImT .

Soluţie. Se observă că pentru orice x ∈ R2 , avem

T (x) ∈ ImT = ker T ⇒ (T ◦ T ) (x) = T (T (x)) = 0R2 .

Fie B = {e1 = (1, 0) , e2 = (0, 1)} baza canonică pe R2 şi

 
 a b 
T (B, B) =   , a, b, c, d ∈ R,
c d 
matricea asociată lui T . Atunci
      
 1   a b   1   a 
(T (1, 0))B = T (B, B)   =     =   ⇒
0 c d  0   c 
      
 1   a b   a   a2 + bc 
T (B, B) T (B, B)   =     =   ⇒
0 c d   c   ac + cd 
     

 a2 + bc   1   0 
  = T (B, B) T (B, B)   = ((T ◦ T ) (1, 0))B =   ⇒
ac + cd 0 0


a2 + bc = 0


 . (5.0.18)
ac + cd = 0
Analog
      
 0   a b   0   b 
(T (0, 1))B = T (B, B)   =     =   ⇒
1 c d  1   d 
      
 0   a b   b   ab + bd 
T (B, B) T (B, B)   =     =   ⇒
1 c d   d   d 2 + bc 
     
 ab + bd   0   0 
  = T (B, B) T (B, B)   = ((T ◦ T ) (0, 1))B =   ⇒
 2
d + bc 1 0



 ab + bd = 0

 . (5.0.19)
 d 2 + bc = 0
Din relaţiile (5.0.18) şi (5.0.19) rezultă
 

 a 2 + bc = 0 
 a2 + bc = 0

 


 


 ac + cd = 0 
 (a + d) c = 0

 ⇒ 
 .
ab + bd = 0
 (a + d) b = 0


 


 d 2 + bc = 0 
 d 2 + bc = 0

246
 Dacă scădem din prima ecuaţie ultima rezultă

a2 − d 2 = 0 ⇒ a = ±d.

Presupunem că b , 0. Atunci

a + d = 0 ⇒ d = −a,
2
a2 + bc = 0 ⇒ c = − ab ,
deci  
 a b 
T (B, B) =  a2  , a, c, b ∈ R, b , 0.

− b −a
Dacă b = 0, atunci sistemul devine


 a2 = 0


 ⇒a=d =0⇒c∈R
(a + d) c = 0

deci  
 0 0 
T (B, B) =   , c ∈ R∗ ,

c 0
deoarece dacă c = 0, atunci T este aplicaţia nulă şi avem

ImT (B, B) = (0, 0) , R2 = ker T .

Problema 5.0.28 Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru endomor-
fismul T : RR → RR ,

T (f ) (x) = f (x + 1) + f (x) , x ∈ R.

Soluţie. Demonstrăm că Spect (T ) = R\ {1}.

,,⊇” Fie λ ∈ R\ {1}. Considerăm funcţia nenulă g : R → R


 x
 (λ − 1) , x ∈ Z
g (x) = 
 .
 0 , x ∈ R\Z

Se observă că

T (g) (x) = g (x + 1) + g (x) = (λ − 1)x+1 + (λ − 1)x = λ (λ − 1)x = λg (x) , x ∈ Z,

247
 T (g) (x) = g (x + 1) + g (x) = 0 + 0 = λ0 = λg (x) , x ∈ R\Z,

deci
T (g) (x) = λg (x) , x ∈ R,

de unde rezultă că λ ∈ Spect (T ).

,,⊆” Fie λ ∈ Spect (T ). Presupunem că λ = 1 ∈ Spect (T ), deci există f : R → R,
nenulă, astfel ı̂ncât T (f ) = f . Atunci

f (x + 1) + f (x) = f (x) , x ∈ R, ⇒

f (x + 1) = 0, x ∈ R ⇒ f ≡ 0

ceea ce este fals. Prin urmare, presupunerea făcută este falsă, deci Spect (T ) ⊆
R\ {1}.
Din incluziunile anterioare rezultă Spect (T ) = R\ {1}.
Fie λ ∈ Spect (T ) şi notăm

Aλ = {g : [0, 1] → R | g (1) = (λ − 1) g (0)} .

Demonstrăm că mulţimea vectorilor proprii asociaţi valorii proprii λ este

n o
Sλ = f : R → R | (∃) g ∈ Aλ , g , 0, a.ı̂. f (x) = (λ − 1)[x] g ({x}) , (∀) x ∈ R ,

unde [x] şi {x} reprezintă partea ı̂ntreagă, respectiv partea fracţionară a lui x.
Dacă f ∈ Sλ , atunci se observă că f , 0, deoarece λ ∈ R\ {1} şi g , 0. În plus,
avem
f (x + 1) + f (x) = (λ − 1)[x+1] g ({x + 1}) + (λ − 1)[x] g ({x}) =

f (x + 1) + f (x) = (λ − 1)[x] (λ − 1) g ({x}) + (λ − 1)[x] g ({x}) =

= λ (λ − 1)[x] g ({x}) = λf (x) ,

deci
T (f ) (x) = λf (x) , (∀) x ∈ R,

adică f este un vector propiu pentru λ.

Reciproc, dacă f : R → R este un vector propriu asociat lui λ, atunci

T (f ) (x) = λf (x) , (∀) x ∈ R ⇒

f (x + 1) + f (x) = λf (x) , (∀) x ∈ R.

248
 Dacă g = f /[0,1] : [0, 1] → R, atunci din relaţia precedentă rezultă

f (1) + f (0) = λf (0) ⇒ f (1) = (λ − 1) f (0) ⇒ g (1) = (λ − 1) g (0) .

Verificăm că
f (x) = (λ − 1)[x] g ({x}) , (∀) x ∈ R.
Fie x ∈ R, arbitrar fixat. Dacă x ∈ R+ , atunci

f (x) = (λ − 1) f (x − 1) = ... = (λ − 1)[x] f ({x}) = (λ − 1)[x] g ({x}) ,

iar dacă x ∈ R− atunci

g ({x}) = f ({x}) = (λ − 1) f ({x} − 1) = ... = (λ − 1)−[x] f ({x} + [x]) = (λ − 1)−[x] f (x) ⇒

f (x) = (λ − 1)[x] g ({x}) ,

deci
f (x) = (λ − 1)[x] g ({x}) , (∀) x ∈ R.
Prin urmare, f ∈ Sλ , deci Sλ este mulţimea vectorilor proprii asociaţi valorii
proprii λ.
În concluzie, Spect (T ) = R\ {1} şi Sλ este mulţimea vectorilor proprii asociaţi
valorii propii λ.

Problema 5.0.29 Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii pentru endomor-
   
fismul T : C ∞ 0, π2 → C ∞ 0, π2 ,

f ′ (x)
 
T (f ) (x) = sin x , (∀) x ∈ 0, π2 .
 
Soluţie. Funcţia f ∈ C ∞ 0, π2 , f , 0, este vector propriu pentru endomorfismul
T dacă există λ ∈ R astfel ı̂ncât T (f ) = λf . Atunci
f ′ (x)
 
sin x = λf (x) , (∀) x ∈ R ⇒ f ′ (x) − λ sin xf (x) = 0, (∀) x ∈ 0, π2 ⇒
 
f ′ (x) e λ cos x − λ sin xf (x) e λ cos x = 0, (∀) x ∈ 0, π2 ⇒
 ′  
f (x) e λ cos x = 0, (∀) x ∈ 0, π2 ⇒
 
f (x) e λ cos x = c, (∀) x ∈ 0, π2 ⇒
 
f (x) = ce −λ cos x , (∀) x ∈ 0, π2 ,

249
  
unde c ∈ R. Se observă că pentru orice λ ∈ R avem f (x) ∈ C ∞ 0, π2 , deci mulţimea
valorilor proprii ai lui T este R, iar pentru fiecare valoare proprie λ vectorii pro-
prii sunt funcţiile
f (x) = ce −λ cos x , (∀) x ∈ R,
unde c ∈ R∗ .

Problema 5.0.30 Să se arate că polinoamele Legendre

h n i(n)
Pn (x) = x2 − 1 , n ∈ N∗ ,

sunt vectori proprii pentru endomorfismul T : R [x] → R [x],

 
T (f ) (x) = x2 − 1 f ′′ (x) + 2xf ′ (x) .

Soluţie. Vom demonstra că polinoamele Legendre

h n i(n)
Pn (x) = x2 − 1 , n ∈ N∗ ,

verifică relaţia
 
x2 − 1 Pn′′ (x) + 2xPn′ (x) = n (n + 1) Pn .
Fie funcţia f : R → R, definită prin
 n
f (x) = x2 − 1 , (∀) x ∈ R.

Atunci
 n
f ′ (x) = 2nx x2 − 1 , (∀) x ∈ R ⇒
   n
x2 − 1 f ′ (x) = 2nx x2 − 1 = 2nxf (x) , (∀) x ∈ R.
Aplicăm formula lui Leibniz de derivare a produsului a două funcţii
n
P
(g (x) h (x))(n) = Cnk g (n−k) (x) h(k) (x) , (∀) x ∈ R
k=0

avem
  (n+1)
x2 − 1 f ′ (x) = (2nxf (x))(n+1) , (∀) x ∈ R.
n+1
P  (n+1−k) n+1
P k (n+1−k) (k)
k
Cn+1 x2 − 1 (f ′ (x))(k) = 2n Cn+1 x f (x) , (∀) x ∈ R. (5.0.20)
k=0 k=0
Deoarece
 (n+1−k)
x2 − 1 = 0, (∀) k ∈ {0, 1, ..., n − 2} ,

250
 x(n+1−k) = 0, (∀) k ∈ {0, 1, ..., n − 1} ,

din relaţia (5.0.20) rezultă

n+1
P  (n−k) n+1
P k (n−k)
k
Cn+1 x2 − 1 (x) (f ′ (x))(k) (x) = 2n Cn+1 x (x) f (k) (x) (x) , (∀) x ∈ R,
k=n−2 k=n−1

 (2)  ′  
n−1 2
Cn+1 x − 1 (f ′ (x))(n−1) + Cn+1 n
x2 − 1 (f ′ (x))(n) + Cn+1n+1 2
x − 1 (f ′ (x))(n+1) =
 
n n
= 2n Cn+1 x′ f (n) (x) + Cn+1 xf (n+1) (x)
 
n (n + 1) f (n) (x) + 2x (n + 1) f (n+1) (x) + x2 − 1 f (n+2) (x) =

= 2n (n + 1) f (n) (x) + 2nxf (n+1) (x)

 
x2 − 1 f (n+2) (x) + 2xf (n+1) (x) = n (n + 1) f (n) (x)
 
x2 − 1 Pn′′ (x) + 2xPn′ (x) = n (n + 1) Pn .

Prin urmare,

T (Pn ) (x) = Pn′′ (x) + 2xPn′ (x) = n (n + 1) Pn (x) ,

deci n (n + 1) este valoare proprie şi Pn (x) este vectorul propriu asociat valorii
proprii n (n + 1) pentru endomorfismul T .

Problema 5.0.31 Fie V un spaţiu vectorial, T : V → V o aplicaţie liniară şi p ∈ N∗

cu proprietatea T p = 0. Dacă există x0 ∈ V astfel ı̂ncât T p−1 (x0 ) , 0V , să se arate că
vectorii
x0 , T (x0 ) , T 2 (x0 ) , ..., T p−1 (x0 )

sunt liniar independenţi.

Soluţie. Deoarece T este aplicaţie liniară rezultă că T (0V ) = 0V , deci

T m (x0 ) = T m−p (T p (x0 )) = 0V , (∀) m ∈ N∗ , m > p.

În plus, pentru orice k ∈ {1, ..., p − 2} avem T k (x0 ) , 0V , deoarece ı̂n caz contrar ar
rezulta că T p−1 (x0 ) , 0V , ceea ce contrazice ipoteza.
Fie scalarii λ0 , .., λp−1 astfel ı̂ncât

λ0 x0 + λ1 T (x0 ) + ... + λp−1 T p−1 (x0 ) = 0V ⇒

251
 

 λ0 x0 + λ1 T (x0 ) + ... + λp−1 T p−1 (x0 ) = 0V

  

 p−1 (x ) = 0

 T λ 0 x 0 + λ 1 T (x 0 ) + ... + λ T 0

  p−1
 V

 2 p−1

 T λ0 x0 + λ1 T (x0 ) + ... + λp−1 T (x0 ) = 0V

 ⇒

 .....

  


T p−2 λ0 x0 + λ1 T (x0 ) + ... + λp−1 T p−1 (x0 ) = 0V


  

T p−1 λ0 x0 + λ1 T (x0 ) + ... + λp−1 T p−1 (x0 ) = 0V


 λ0 x0 + λ1 T (x0 ) + ... + λp−1 T p−1 (x0 ) = 0V

  

 p λ p−1 (x ) = 0

 T (λ x
0 0 ) + T (λ 1 T (x 0 )) + ... + T T 0

  p−1  V

 2 2 2 p−1

 T (λ0 x0 ) + T (λ1 T (x0 )) + ... + T λp−1 T (x0 ) = 0V

 ⇒

 .....

  

T p−2 (λ x ) + T p−2 (λ T (x )) + ... + T p−2 λ T p−1 (x ) = 0

 0 0 1 0 p−1 0 V

  

T p−1 (λ0 x0 ) + T p−1 (λ1 T (x0 )) + ... + T p−1 λp−1 T p−1 (x0 ) = 0V


 λ0 x0 + λ1 T (x0 ) + ... + λp−1 T p−1 (x0 ) = 0V






 λ0 T (x0 ) + λ1 T 2 (x0 ) + ... + λp−1 T p (x0 ) = 0V


 λ0 T 2 (x0 ) + λ1 T 3 (x0 ) + ... + λp−1 T p+1 (x0 ) = 0V


 ,

 .....



λ0 T p−2 (x0 ) + λ1 T p−1 (x0 ) + ... + λp−1 T 2p−3 (x0 ) = 0V




 λ T p−1 (x ) + λ T p (x ) + ... + λ T 2p−2 (x ) = 0
0 0 1 0 p−1 0 V

deci din relaţia (5) rezultă



 λ0 x0 + λ1 T (x0 ) + ... + λp−1 T p−1 (x0 ) = 0V






 λ0 T (x0 ) + λ1 T 2 (x0 ) + ... + λp−2 T p−1 (x0 ) = 0V


λ0 T 2 (x0 ) + λ1 T 3 (x0 ) + ... + λp−3 T p−1 (x0 ) = 0V


 .

 .....



 λ0 T p−2 (x0 ) + λ1 T p−1 (x0 ) = 0V




 λ0 T p−1 (x0 ) = 0V

Cum T p−1 (x0 ) , 0V din ultima ecuaţie rezultă λ0 = 0 şi ı̂nlocuind ı̂n penultim
ecuaţie obţinem λ1 T p−1 (x0 ) = 0V , deci şi λ1 = 0. Repetând procedeul rezultă că
λ0 = .. = λp−1 = 0, deci vectorii

x0 , T (x0 ) , T 2 (x0 ) , ..., T p−1 (x0 )

sunt liniar independenţi.

252
Capitolul 6

FUNCŢIONARE BILINIARE ŞI

FUNCŢIONARE PĂTRATICE

Problema 6.0.1 Fie T : R2 × R2 → R o formă biliniară definită prin

   
T (x, y) = 2x1 y 1 − x1 y 2 − 2x2 y 1 + 3x2 y 2 , (∀) x = x1 , x2 , y = y 1 , y 2 ∈ R2 .

1. Să se scrie matricea asociată lui T ı̂n baza canonică B0 ;

2. Să se determine matricea lui T ı̂n baza

B = {g1 = (2, 1) , g2 = (1, 1)} .

Soluţie. Matricea lui T ı̂ntr-o bază

B = {v1 , v2 } ⊂ R2

este
 
T (B) = aij ∈ M2 (R)
i,j

unde
 
aij = T vi , vj , i, j = 1, 2.
 
1) Dacă T (B0 ) = aij , unde
i,j
 
aij = T ei , ej , i, j = 1, 2,

atunci
a11 = T (e1 , e1 ) = T ((1, 0) , (1, 0)) = 2,

253
 a12 = T (e1 , e2 ) = T ((1, 0) , (0, 1)) = −1,

a21 = T (e2 , e1 ) = T ((0, 1) , (1, 0)) = −2,

a22 = T (e2 , e2 ) = T ((0, 1) , (0, 1)) = 3,

deci  
 2 −1
T (B0 ) =   .
−2 3 
Observaţie. Scrierea matricei asociate unei transformări biliniare ı̂n baza ca-
nonică se poate face şi ı̂n modul următor

y1 y2
 
x1  2 −1,
 
x2 −2 3 

unde ı̂n matrice pe poziţia ij apare coeficientul termenului xi y j .

 
2) Avem T (B) = aij , unde
i,j
 
aij = T gi , gj , i, j = 1, 2.

Din egalităţile

a11 = T (g1 , g1 ) = T ((2, 1) , (2, 1)) = 8 − 2 − 4 + 3 = 5,

a12 = T (g1 , g2 ) = T ((2, 1) , (1, 1)) = 4 − 2 − 2 + 3 = 3,

a21 = T (g2 , g1 ) = T ((1, 1) , (2, 1)) = 4 − 1 − 4 + 3 = 2,

a22 = T (g2 , g2 ) = T ((1, 1) , (1, 1)) = 2 − 1 − 2 + 3 = 2,

rezultă că  
5 3
T (B) =   .
2 2

Problema 6.0.2 Determinaţi matricea aplicaţiei biliniare T : R3 × R3 → R definită

prin
T (x, y) = 2x1 y 1 + 2x1 y 2 + 3x1 y 3 − x2 y 1 + x2 y 3 + x3 y 3 ,
   
pentru orice x = x1 , x2 , x3 , y = y 1 , y 2 , y 3 ∈ R3 ı̂n baza

B = {(1, 2, 3) , (2, 3, 1) , (3, 1, 2)} .

254
Soluţie. Dacă
v1 = (1, 2, 3) , v2 = (2, 3, 1) , v3 = (3, 1, 2)

şi
 
aij = T vi , vj , i, j = 1, 3,

atunci
 
T (B) = aij ∈ M3 (R) .
i,j=1,3

Deoarece

a11 = T (v1 , v1 ) = T ((1, 2, 3) , (1, 2, 3)) = 2 + 4 + 9 − 2 + 6 + 9 = 28,

a12 = T (v1 , v2 ) = T ((1, 2, 3) , (2, 3, 1)) = 4 + 6 + 3 − 4 + 2 + 3 = 14,

a13 = T (v1 , v3 ) = T ((1, 2, 3) , (3, 1, 2)) = 6 + 2 + 6 − 6 + 4 + 6 = 18,

a21 = T (v2 , v1 ) = T ((2, 3, 1) , (1, 2, 3)) = 4 + 8 + 18 − 3 + 9 + 3 = 39,

a22 = T (v2 , v2 ) = T ((2, 3, 1) , (2, 3, 1)) = 8 + 12 + 6 − 6 + 3 + 1 = 24,

a23 = T (v2 , v3 ) = T ((2, 3, 1) , (3, 1, 2)) = 12 + 4 + 12 − 9 + 6 + 2 = 27,

a31 = T (v3 , v1 ) = T ((3, 1, 2) , (1, 2, 3)) = 6 + 12 + 27 − 1 + 3 + 6 = 53,

a32 = T (v3 , v2 ) = T ((3, 1, 2) , (2, 3, 1)) = 12 + 18 + 9 − 2 + 1 + 2 = 40,

a33 = T (v3 , v3 ) = T ((3, 1, 2) , (3, 1, 2)) = 18 + 6 + 18 − 3 + 2 + 4 = 45,

atunci  
28 14 18
 
T (B) = 39 24 27 .
 
53 40 45

Problema 6.0.3 Fie R2 [x] spaţiul polinoamelor cu coeficienţi reali de grad cel mult
2. Arătaţi că aplicaţia F : R2 [x] × R2 [x] → R, definită prin

Z1
F (f , g) = f (x) g (x) dx
0

este biliniară. Să se determine matricea asociată lui F ı̂n raport cu baza canonică din
R2 [x].

255
Soluţie. Având ı̂n vedere proprietăţile integralei definite obţinem
Z1 Z1
F (f 1 + f 2 , g) = (f 1 + f 2 ) (x) · g (x) dx = [f 1 (x) + f 2 (x)] · g (x) dx =
0 0

Z1 Z1
= f 1 (x) g (x) dx + f 2 (x) g (x) dx = F (f 1 , g) + F (f 2 , g) ,
0 0
Z1 Z1
F (α f , g) = (α f ) (x) g (x) dx = α · f (x) g (x) dx =
0 0
Z1
=α· f (x) g (x) dx = α · F (f , g) ,
0
pentru orice α ∈ R şi oricare ar fi f 1 , f 2 , g ∈ R2 [x], deci F este liniară ı̂n primul
argument.
Analog se arată că F este liniară ı̂n al doilea argument, deci F este biliniară.
Baza canonică din R2 [x] este
n o
B0 = 1, x, x2

şi pentru a determina matricea asociată lui F ı̂n această bază vom calcula:
Z1
a11 = F (1, 1) = 1dx = x|10 = 1,
0

Z1
x2 1 1
a12 = F (1, x) = xdx = | = ,
2 0 2
0

  Z1
2 x3 1 1
a13 = F 1, x = x2 dx = | = ,
3 0 3
0
Z1
1
a21 = F (x, 1) = xdx = ,
2
0
Z1
1
a22 = F (x, x) = x2 dx = ,
3
0

256
   Z1
x4 1 1
a23 = F x, x2 = x3 dx = | = ,
4 0 4
0

  Z1
1
a31 = F x2 , 1 = x2 dx = ,
3
0

  Z1
2 1
a32 = F x , x = x3 dx =
4
0
1
  Z x5 1
a33 = F x , x = x4 dx = |10 = ,
2 2
5 5
0
astfel  
 1 1 1
 2 3
F (B0 ) =  21 1 1 .
 1 3 4 
1 1
3 4 5

Problema 6.0.4 Să se determine forma biliniară T : R3 × R3 → R, a cărei matrice ı̂n

baza canonică este  
 2 −1 0 
 
T (B0 ) = −1 1 2 
 
0 2 −2

Soluţie. Deoarece  
y1 
   
T (x, y) = x , x , x · T (B0 ) y2  ,
1 2 3
 
y3
rezultă
    
 2 −1 0  y 1   2y 1 − y 2 
         
T (x, y) = x1 , x2 , x3 −1 1 2  y 2  = x1 , x2 , x3 −y 1 + y 2 + 2y 3 
     
0 2 −2 y 3 2y 2 − 2y 3

sau echivalent

T (x, y) = 2x1 y 1 − x1 y 2 − x2 y 1 + x2 y 2 + 2x2 y 3 + 2x3 y 2 − 2x3 y 3 .

257
Problema 6.0.5 Forma biliniară T : R2 × R2 → R are ı̂n baza

B = {(3, 1) , (0, 2)}

matricea  
1 −1
T (B) =   .
2 1
Să se determine imaginea prin aplicaţia T a perechii de vectori

(v1 = (3, 3) , v2 = (6, 0)) ,

exprimaţi ı̂n baza canonică din R3 .

Soluţie. Deoarece
T (v1 , v2 ) = (v1 )tB T (B) (v2 )B ,
este necesar să determinăm (v1 )B şi (v2 )B . Din relaţiile

v1 = (3, 3) = k1 (3, 1) + k2 (0, 2)

v2 = (6, 0) = t1 (3, 1) + t2 (0, 2)

rezultă    
1  2 
(v1 )B = (1, 1)B =   şi (v2 )B = (2, −1) =   ,
1 −1
deci ı̂nlocuind ı̂n formulă,
  
  1 −1  2 
T (v 1 , v2 ) = 1 1     = 6.
2 1  −1

Problema 6.0.6 Aduceţi la expresia canonică, folosind metoda valorilor proprii forma
pătratică Q : R3 → R, dată de

Q (x) = 2x1 2 + 2x2 2 + 3x3 2 + 6x1 x2 , (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

Soluţie. Fie B0 baza canonică din R3 . Matricea asociată formei pătratice ı̂n baza
canonică este  
2 3 0
 
Q (B0 ) = 3 2 0 .
 
0 0 3

258
 Pentru valorile proprii, calculăm polinomul caracteristic

2−λ 3 0
P (λ) = det (Q (B0 ) − λI3 ) = 3 2−λ 0 =
0 0 3−λ

2−λ 3 h i
= (3 − λ) = (3 − λ) (2 − λ)2 − 32 =
3 2−λ

= (3 − λ) (5 − λ) (−1 − λ) .

Ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 devine

(3 − λ) (5 − λ) (−1 − λ) = 0

şi are soluţiile

λ1 = 3, λ2 = 5, λ3 = −1.

Astfel forma canonică a formei pătratice Q va fi

Q (x′ ) = 3x′ 1 2 + 5x′ 2 2 − x′ 3 2 .

Baza ı̂n care forma pătratică are expresia canonică se obţine prin ortonormarea
unei baze formată cu vectori proprii liniar independenţi.

Observaţia 6.0.7 Ordinea valorilor proprii ı̂n scrierea canonică este aceeaşi cu ordi-
nea vectorilor proprii ı̂n baza ortonormată.

Vectorii proprii se determină rezolvând sistemele

Q (B0 ) (v)B0 = λi (v)B0 , i = 1, 3,

 
v1 
 
unde (v)B0 = v2  este matricea coloană formată cu coordonatele vectorului v =
 
v3
(v1 , v2 , v3 ).
Pentru λ1 = 3, avem
    
2 3 0 v1  v1 
     
3 2 0 v  = 3 v  ⇔
   2   2 
     
0 0 3 v3 v3

259
 

− v1 + 3v2 = 0



⇔
 3v1 − v2 = 0


 − 0v3 = 0
iar sistemul admite soluţiile (0, 0, t) , t ∈ R. Alegem vectorul propriu f 1 =
(0, 0, 1).
Dacă λ2 = 5, avem
    
2 3 0 v1  v1 
     
3 2 0 v2  = 5 v2  ⇔

     
0 0 3 v3 v3


 − 3v1 + 3v2 = 0



⇔
 3v1 − 3v2 = 0,


 − 2v3 = 0
iar sistemul admite soluţiile (t, t, 0) , t ∈ R, dintre care păstrăm vectorul propriu
f 2 = (1, 1, 0).
Pentru λ3 = −1, avem
    
2 3 0 v1  v1 
    
3 2 0 v  = −1 v  ⇔
   2   2 
     
0 0 3 v3 v3


 3v1 + 3v2 = 0




 3v1 + 3v2 = 0 ,


 4v = 0
3

iar sistemul admite soluţiile (t, −t, 0) , t ∈ R şi pentru t = 1 găsim vectorul propriu
f 3 = (1, −1, 0).
Pentru determinarea bazei ı̂n care forma pătratică Q are expresia canonică,
ortonormalizăm baza {f 1 , f 2 , f 3 } folosind procedeul Gram-Schmidt. Avem

g1 = f 1 = (0, 0, 1) ,

(f 2 , g1 ) 0
g2 = f 2 − g1 = (1, 1, 0) − (0, 0, 1) = (1, 1, 0) ,
(g1 , g1 ) 1
(f 3 , g1 ) (f , g )
g3 = f 3 − g1 − 3 2 g2 =
(g1 , g1 ) (g2 , g2 )
0 0
= (1, −1, 0) − (0, 0, 1) − (1, −1, 0) = (1, −1, 0) ,
1 2

260
cu ajutorul cărora calculăm
√ √ !
g (0, 0, 1) g (1, 1, 0) 2 2
h1 = 1 = = (0, 0, 1) , h2 = 2 = √ = , ,0 ,
kg1 k 1 kg2 k 2 2 2
√ √ !
g3 (1, −1, 0) 2 2
h3 = = √ = ,− ,0 .
kg3 k 2 2 2
Verificare. Matricea (B0 , B) de trecere de la baza iniţială (canonică) B0 la baza
B = {h1 , h2 , h3 } are pe linii coordonatele vectorilor din baza B, iar formula după
care se modifică matricea asociată unei forme pătratice când se schimbă baza este

A′ = T t · A · T .

Atunci
Q (B) = (B0 , B) Q (B0 ) (B0 , B)t = .
   √ √   
 0 0 1 2 3 0 0 22 2  
 3 0 0 
 √
 2
√     √ √ 
2   
 2 2
2
0 3 2 0 0 2 − 2  = 0 5 0  .
   2 2 
 √ √       
 2  
2 − 22 0 0 0 3 1 0 0 0 0 −1
Observaţie. Dacă s-au efectuat corect calculele Q (B) trebuie să fie o matrice
diagonală, iar elementele de pe diagonală trebuie să fie coeficienţii pătratelor din
expresia canonică (ı̂n acest caz chiar valorile proprii).

Problema 6.0.8 Folosind metoda valorilor proprii, aduceţi la expresia canonică forma
pătratică Q : R3 → R definită prin

Q (x) = 4x1 2 + 4x2 2 + 4x3 3 + 6x1 x2 + 6x1 x3 + 6x2 x3 , (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

Soluţie. Matricea asociată formei pătratice este

 
4 3 3
 
Q (B0 ) = 3 4 3 ,
 
3 3 4

iar polinomul caracteristic este

P (λ) = det (Q (B0 ) − λI3 ) =

4−λ 3 3 10 − λ 10 − λ 10 − λ
l1 +l2 +l3
= 3 4−λ 3 = 3 4−λ 3 =
3 3 4−λ 3 3 4−λ

261
 1 1 1 1 0 0
c2 −c1
= (10 − λ) 3 4 − λ 3 = (10 − λ) 3 1 − λ 0 = (10 − λ) (1 − λ)2 .
c3 −c1
3 3 4−λ 3 0 1−λ
Rezovând ecuaţia caracteristică se obţin valorile proprii

λ1 = 10, λ2 = λ3 = 1.

Astfel expresia canonică a formei pătratice este

Q (x′ ) = 10x′ 1 2 + x′ 2 2 + x′ 3 2 .

Pentru a găsi baza ı̂n care avem această expresie canonică, determinăm o bază
formată cu vectori proprii şi o ortonormăm.
Pentru λ1 = 10, avem
    
4 3 3 v1  v1 
     
3 4 3 v2  = 10 v2  ⇔
     
    
3 3 4 v3 v3


−6v1 + 3v2 + 3v3 = 0




 3v − 6v2 + 3v3 = 0 ,
 1

 3v + 3v − 6v = 0
1 2 3

de unde obţinem soluţiile (t, t, t) , t ∈ R, dintre care pentru t = 1determinăm

vectorul propriu f 1 = (1, 1, 1). În cazul λ = 1, avem
    
4 3 3 v1  v1 
    
3 4 3 v  = 1 v  ⇔
   2   2 
     
3 3 4 v3 v3


3v1 + 3v2 + 3v3 = 0




3v1 + 3v2 + 3v3 = 0


3v + 3v + 3v = 0
1 2 3

de unde obţinem soluţiile

(m, n, −m − n) , m, n ∈ R,

dintre care alegem vectorii proprii liniar independenţi

f 2 = (1, 0, −1) şi f 3 = (0, 1, −1) .

262
 Ortonormăm baza formată din vectorii f 1 , f 2 şi f 3 . Pentru ı̂nceput obţinem
vectorii ortogonali
g1 = f 1 = (1, 1, 1) ,
(f 2 , g1 ) 0
g2 = f 2 − g1 = (1, 0, −1) − (1, 1, 1) = (1, 0, −1) ,
(g1 , g1 ) 3
(f 3 , g1 ) (f , g )
g3 = f 3 − g1 − 3 2 g2 =
(g1 , g1 ) (g2 , g2 )
 
0 1 1 1
= (0, 1, −1) − (1, 1, 1) − (1, 0, −1) = − , 1, − ,
3 2 2 2
cu ajutorul cărora obţinem vectorii ortonormali
√ √ √ !
g1 (1, 1, 1) 3 3 3
h1 = = √ = , , ,
kg1 k 3 3 3 3
√ √ !
g2 (1, 0, −1) 2 2
h2 = = √ = , 0, − ,
kg2 k 2 2 2
  √ √ √ !
g3 − 12 , 1, − 21 6 6 6
h3 = = √ = − , ,− .
kg3 k 6 6 3 6
2
Verificare. Matricea de trecere de la baza iniţială (canonică) B0 la baza B =
{h1 , h2 , h3 } are pe linii coordonatele vectorilor din cea de-a doua bază, deci
 √ √ √  √ √ √ 
3 3 3   33 2

  − 66 
√3 3 3√    √ 2 √ 
 2  6 
(B0 , B) =  2
0 − 2  şi (B0 , B)t =  33 0  ,
 2
√ √ √   √3 √ 3√  
  
− 66 3
6
− 66 3 − 2
2
− 66

iar formula după care se modifică matricea asociată unei forme pătratice când se
schimbă baza este
Q (B) = (B0 , B) Q (B0 ) (B0 , B)t =
 √ √ √    √3 √2 √   
 33 3 3 
 
 4 3 3 
 
 − 6
 
 10 0 0 
 √ 3 √ 
3     √ 3 2 √ 
6   
 2
=  2 0 −

2
 3 4 3  3 0 6 
 =  0 1 0 .
 √ √  
√2 
 
  √3 √ 
3    
 6 
   
√ 
  
6 6 3 3 4 3 2 6 0 0 1
−6 3 − 6 3 − 2 − 6

Problema 6.0.9 Folosind metoda Gauss determinaţi expresia canonică a formei

pătratice Q : R3 → R, dată prin relaţia

Q (x) = 2x1 x2 + 4x1 x3 + 8x2 x3 , (∀) x = (x1 , x2 ) ∈ R2 .

263
Soluţie. Deoarece forma pătratică nu conţine pătrate, efectuăm schimbarea de
coordonate 

 x1 = x′ 1 + x′ 2




 x2 = x′ 1 − x′ 2 . (6.0.1)


x = x′ 3
3

Atunci

Q (x′ ) = 2 (x′ 1 + x′ 2 ) (x′ 1 − x′ 2 ) + 4 (x′ 1 + x′ 2 ) x′ 3 + 8 (x′ 1 − x′ 2 ) x′ 3

Q (x′ ) = 2x′ 1 2 − 2x′ 2 2 + 12x′ 1 x′ 3 − 4x′ 2 x′ 3 .

Formăm pătrate

1
Q (x′ ) = (2x′ 1 + 6x′ 3 )2 − 18x′ 3 2 − 2x′ 2 2 − 4x′ 2 x′ 3 ,
2
1 1
Q (x′ ) = (2x′ 1 + 6x′ 3 )2 − (2x′ 2 + 2x′ 3 )2 − 16x′ 3 2 ,
2 2
şi după ce efectuăm o nouă schimbare de coordonate


2x′ 1 + 6x′ 3 = x′′ 1




 2x′ 2 + 2x′ 3 = x′′ 2 . (6.0.2)


 x′ 3 = x′′ 3

se obţine expresia canonică a formei pătratice

1 1
Q (x′′ ) = x′′ 1 2 − x′′ 2 2 − 16x′′ 3 2 .
2 2
Pentru determinarea bazei ı̂n care forma pătratică are expresia canonică ex-
primăm coordonatele iniţiale x1 , x2 , x3 ı̂n funcţie de cele finale x′′ 1 , x′′ 2 , x′′ 3 ,
scriem sub formă matriceală egalităţile obţinute
   
x1  x′′ 1 
   
x  = C · x′′ 
 2   2 
   ′′ 
x3 x 3

iar vectorii bazei căutate se vor determina din

   
f 1  e1 
   
f  = C t · e  .
 2   2 
   
f3 e3

264
 Din 6.0.2 avem 
 x′ 1 = 1 ′′
− 3x′′ 3


 2x 1
 ′ 1 ′′

 x2 = 2x 2 − x′′ 3

 ′
 x3 = x′′ 3
şi ı̂nlocuind ı̂n 6.0.1 obţinem
 
 x1 = 12 x′′ 1 + 12 x′′ 2 − 4x′′ 3 x1 = 1 ′′
+ 1 ′′
− 4x′′ 3





 2x 1 2x 2
 

 x = 1 x′′ − 1 x′′ − 2x′′ 3  x2 = 1 ′′
2x 1 − 1 ′′
2x 2 − 2x′′ 3
 2 2 1 2 ′′ 2
 

 x3 = x 3 x3 = x′′ 3

sau sub formă matriceală

  1 1  
x1   2 2 −4 x′′ 1 
    
x  =  1 − 1 −2 x′′  .
 2   2 2   2 
     
x3 0 0 1 x′′ 3

Astfel vectorii f 1 , f 2 , f 3 ai bazei B ı̂n care Q are expresia canonică se determină

din   1  
f 1   2 1  e1 
   2 0  
f  =  1 − 1 0 e  ,
 2   2 2   2 
     
f3 −4 −2 1 e3
adică  
1 1 1 1
f 1 = e1 + e2 = , , 0 ,
2 2 2 2
 
1 1 1 1
f 2 = e1 − e2 = , − , 0 ,
2 2 2 2
f 3 = −4e1 − 2e2 + e3 = (−4, −2, 1) .

Problema 6.0.10 Aduceţi la expresia canonică forma pătratică Q : R3 → R, dată

prin

Q (x) = x1 2 + 3x2 2 + 4x1 x2 + 10x1 x3 + 6x2 x3 , (∀) x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ,

prin metodele Gauss şi Jacobi.

Soluţie. Având pătrate ı̂n componenţă, cu metoda Gauss trecem direct la forma-
rea pătratelor

Q (x) = (x1 + 2x2 + 5x3 )2 − 4x2 2 − 25x3 2 − 20x2 x3 + 3x2 2 + 6x2 x3 ,

265
 Q (x) = (x1 + 2x2 + 5x3 )2 − x2 2 − 25x3 2 − 14x2 x3 ,

Q (x) = (x1 + 2x2 + 5x3 )2 − (x2 + 7x3 )2 + 49x3 2 − 25x3 2 ,

Q (x) = (x1 + 2x2 + 5x3 )2 − (x2 + 7x3 )2 + 24x3 2

şi efectuând schimbarea de coordonate



 x1 + 2x2 + 5x3 = x′ 1




 x2 + 7x3 = x′ 2 ,


 x3 = x ′ 3

obţinem expresia canonică a formei pătratice

Q (x′ ) = x′ 1 2 − x′ 2 2 + 24x′ 3 2 .


x1 = x′ 1 − 5x′ 2 + 9x′ 3




x2 = x′ 2 − 7x′ 3 ⇔


x = x′ 3
3
    
x1  1 −2 9  x′ 1 
     
⇔ x2  = 0 1 −7 x′ 2 
     
x3 0 0 1 x′ 3
deci     
f 1   1 0 0 e1 
    
f  = −2 1 0 e  ,
 2     2 
     
f3 9 −7 1 e3
adică
f 1 = e1 = (1, 0, 0) ,

f 2 = −2e1 + e2 = (−2, 1, 0)

f 3 = 9e1 − 7e2 + e3 = (9, −7, 1)

sunt vectorii care formează baza ı̂n care forma pătratică este adusă la expresia
canonică.
Pentru a determina forma canonică folosind metoda Jacobi, scriem matricea
asociată formei pătratice
 
1 2 5
 
Q (B0 ) = 2 3 3 ,
 
5 3 0

266
calculăm determinanţii minorilor de colţ superior stâng,

1 2 5
1 2
∆1 = 1, ∆2 = = −1, ∆3 = 2 3 3 = −24
2 3
5 3 0

şi scriem expresia canonică

1 ′ 2
Q (x′ ) = x′ 1 2 − x′ 2 2 + x
24 3
ţinând cont de formula
∆0 ′ 2 ∆1 ′ 2 ∆2 ′ 2
Q (x′ ) = x + x + x ,
∆1 1 ∆2 2 ∆3 3
unde ∆0 = 1.
Baza ı̂n care forma pătratică are expresia canonică este de forma

f 1 = (c11 , 0, 0) , f 2 = (c21 , c22 , 0) , f 3 = (c31 , c32 , c33 )

şi se determină din relaţiile

 
A f i , ej = δij , 1 ≤ j ≤ i ≤ 3,

unde A este forma polară asociată formei pătratice Q.

  
1 2 5 1
     
1 = A (f 1 , e1 ) = c11 0 0 2 3 3 0 = c11 ⇒ f 1 = (1, 0, 0) .
   
5 3 0 0

Din relaţiile
  
1 2 5 1
     
0 = A (f 2 , e1 ) = c21 c22 0 2 3 3 0 = c21 + 2c22
   
5 3 0 0
  
1 2 5 0
     
1 = A (f 2 , e2 ) = c21 c22 0 2 3 3 1 = 2c21 + 3c22
   
5 3 0 0
rezultă sistemul 


 c21 + 2c22 = 0


2c21 + 3c22 = 1

267
cu soluţia c21 = 2, c22 = −1, adică f 2 = (2, −1, 0).
Relaţiile
  
1 2 5 1
     
0 = A (f 3 , e1 ) = c31 c32 c33 2 3 3 0 = c31 + 2c32 + 5c33 ,
   
5 3 0 0
  
1 2 5 0
     
0 = A (f 3 , e2 ) = c31 c32 c33 2 3 3 1 = 2c31 + 3c32 + 3c33
   
5 3 0 0
  
1 2 5 0
     
1 = A (f 3 , e3 ) = c31 c32 c33 2 3 3 0 = 5c31 + 3c32
   
5 3 0 1
ne conduc la sistemul 

 c31 + 2c32 + 5c33 = 0




 2c31 + 3c32 + 3c33 = 0


 5c + 3c =1
31 32

ce admite soluţia
9 7 1
c31 = , c32 = − , c33 = ,
24 24 24
 
7
de unde avem f 3 = 83 , − 24 1
, 24 .

Problema 6.0.11 Fie A1 , A2 , ..., An mulţimi finite şi notăm aij = Ai ∩ Aj . Să se arate
n
P
că forma pătratică aij xi xj este pozitiv semidefinită.
1,j=1

n
Soluţie. Notăm B = ∪ Ai şi
1=1

n
P
Q (x1 , ..., xn ) = aij xi xj , (∀) (x1 , ..., xn ) ∈ Rn .
i,j=1

Dacă ϕi este funcţia caracteristică a mulţimii A, i = 1, n, definită prin




1 , x ∈ Ai ,
ϕAi (x) = 

0 , x < Ai .

atunci
ϕAi ∩Aj = ϕAi ϕAj şi ϕA2 i = ϕAi , i, j = 1, n.

268
 Avem
P
aij = ϕAi (x) ϕAj (x) , i, j = 1, n,
x∈B
şi pentru orice (x1 , ..., xn ) ∈ Rn rezultă
!
n
P n
P P
Q (x1 , ..., xn ) = aij xi xj = ϕAi (x) ϕAj (x) xi xj =
1,j=1 i,j=1 x∈B
 
n P
P P  Pn 
= ϕAi (x) ϕAj (x) xi xj =  ϕAi (x) ϕAj (x) xi xj  =
i,j=1x∈B x∈B i,j=1
  !2
P  Pn    P P
n
=  
ϕAi (x) xi ϕAj (x) xj  = ϕAi (x) xi ≥ 0.
x∈B i,j=1 x∈B i=1
n
P
Prin urmare, forma pătratică aij xi xj este pozitiv semidefinită.
1,j=1

269
270
Capitolul 7

VECTORI LIBERI ÎN SPAŢIUL AFIN

EUCLIDIAN E3

Problema 7.0.1 Se dau vectorii

−
v→ −→ −
→
1 = (1, 2, 3) ; v2 = (1, −1, 0) şi v3 = (1, 1, −1) .

Să se calculeze:

1. Normele −
v→ −→ −
→
1 , v2 , v3 ;

2. Produsele scalare ( −
v→ −→ − → − → −→ − →
1 , v2 ), ( v1 , v3 ), ( v2 , v3 );

3. Unghiurile formate de cei trei vectori;

4. Produsele vectoriale −
v→ −→ − → − → −→ − →
1 × v2 , v1 × v3 , v2 × v3 ;

5. Ariile paralelogramelor determinate de câte doi vectori ;

6. Volumul prismei determinate de cei trei vectori.

Soluţie. 1) Norma unui vector →

−
v = (a, b, c) se calculează cu formula
√
→
−
v = a2 + b 2 + c 2 .

Avem
√ √
−
v→ = 12 + 22 + 32 = 14,
1
q √
−
→
v2 = 12 + (−1)2 + 02 = 2,

271
 q √
−
v→ 12 + 12 + (−1)2 = 3.
3 =

2) Produsul scalar a doi vectori v = (a, b, c) şi v ′ = (a′ , b ′ , c ′ ) este dat de formula
→
−
(→
−
v , v ′ ) = a · a′ + b · b ′ + c · c ′ .

Avem
(−
v→ −→
1 , v2 ) = 1 · 1 + 2 · (−1) + 3 · 0 = −1,

(−
v→ −
→ −
→ − →
1 , v3 ) = 1 · 1 + 2 · 1 + 3 · (−1) = 0 ⇒ v1 ⊥ v3 ,

(−
v→ −
→ −→ − →
2 , v3 ) = 1 · 1 + (−1) · 1 + 0 · (−1) = 0 ⇒ v2 ⊥ v3 .

3) Cosinusul unghiului format de vectorii

→
− →
−
v = (a, b, c) şi v ′ = (a′ , b ′ , c ′ )

se găseşte cu ajutorul formulei

→
−
→
− (→
−v , v′ )
cos ∢(→
−
v , v′ ) = − ,
→
→
−
v · v′

deci
√ !
−
→ −
→ (−
v→ −→
1 , v2 ) (−1) 1 7
cos ∢( v1 , v2 ) = −
→ −→ =√ √ = − √ ⇒ ∢(v1 , v2 ) = arccos −
v1 · v2 14 · 2 2 7 14

−
→ − →
cos ∢ ( −
v→ , →) = ( v1 , v3 ) = √ 0 √ = 0 ⇒ ∢(v , v ) = 90◦ ,
−
v
1 3 −
v→ −
→ 1 3
1 · v3 14 · 3

−
→ −
→ (−
v→ −
→
2 , v3 ) 0
cos ∢( v2 , v3 ) = −→ −→ = √ √ = 0 ⇒ ∢(v2 , v3 ) = 90◦ .
v2 · v3 2· 3
4) Formula care se aplică pentru calcularea produsului vectorial a doi vectori

→
− →
−
v = (a, b, c) şi v ′ = (a′ , b ′ , c ′ )

este
→
− →− → −
i j k
→
− →
− − b c →
→ − a c → − a b
v × v′ = a b c = i · ′ ′ − j · ′ ′ + k · ′ ′ ,
b c a c a b
a′ b ′ c ′

272
deci
→ − →
− → −
i j k
−
→ −
→ →− 2 3 → − 1 3 → − 1 2
v1 × v2 = 1 2 3 = i · − j · +k · =
−1 0 1 0 1 −1
1 −1 0
→− →− →−
= 3 i + 3 j − 3 k = (3, 3, −3)
→ − →
− → −
i j k
−
→ −
→ →− 2 3 → − 1 3 → − 1 2
v1 × v3 = 1 2 3 = i · − j · +k · =
1 −1 1 −1 1 1
1 1 −1
→
− − →
→ −
= −5 i + 4 j − k = (−5, 4, −1)
→ − →
− → −
i j k
−
→ −
→ →
− −1 0 → − 1 0 → − 1 −1
v2 × v3 = 1 −1 0 = i · − j · +k · =
1 −1 1 −1 1 1
1 1 −1
→− → − →−
= i + j + 2 k = (1, 1, 2)

5) Aria paralelogramului determinat de vectorii

→
− →
−
v = (a, b, c) şi v ′ = (a′ , b ′ , c ′ )

este dată prin relaţia

→
−
Avv ′ = →
−
v × v′ .

Prin urmare,
q √ √
A v1 v2 = −
v→ −→
1 × v2 = 32 + 32 + (−3)2 = 27 = 3 3,
q √
A v1 v3 = −
v→ −
→
1 × v3 = (−5)2 + 42 + (−1)2 = 42,
√
A v2 v3 = −
v→ × → = 12 + 12 + 22 = √6.
−
v
2 3

6) Volumul paralelipipedului determinat de trei vectori este dat de modulul pro-

dusului mixt al celor trei vectori, iar produsul mixt se calculează ca fiind deter-
minantul matricei care are pe linii coordonatele vectorilor

−  1 2 3 1 3 3
→ −
→ −
→ c2 +c1 3 3
V = v1 , v2 , v3 = 1 −1 0 = 1 0 0 = 1 · (−1)3 = 9.
2 −1
1 1 −1 1 2 −1

273
Problema 7.0.2 Se dau vectorii:

−
v→ −→ −
→
1 = (2, −1, −1) , v2 = (−1, 2, −1) , v3 = (−1, −1, 2) .

Să se calculeze:;

1. normele −
v→ −→ −
→
1 , v2 , v3 ;

2. produsele scalare ( −
v→ −→ − → − → −→ − →
1 , v2 ), ( v1 , v3 ), ( v2 , v3 );

3. unghiurile formate de cei trei vectori ;

4. −
v→ −→ − → − → −→ − →
1 × v2 , v1 × v3 , v2 × v3 ;

5. Ariile paralelogramelor determinate de câte doi vectori ;

6. Volumul prismei determinate de cei trei vectori.

→   −→ − → .
7. − v1 + 3 −
v→
3 × 2 v 2 − v 3

Soluţie. Folosind formulele precizate ı̂n problema anterioară avem

Soluţie. 1) q
−
→ √
v = 22 + (−1)2 + (−1)2 = 6,
1
q √
−
v→ (−1)2 + 22 + (−1)2 = 6,
2 =
q √
−
→
v3 = (−1)2 + (−1)2 + 22 = 6.

2)
(−
v→ −→
1 , v2 ) = 2 · (−1) + (−1) · 2 + (−1) · (−1) = −2 − 2 + 1 = −3,

(−
v→ −
→
1 , v3 ) = 2 · (−1) + (−1) · (−1) + (−1) · 2 = −2 + 1 − 2 = −3,

(−
v→ −
→
2 , v3 ) = (−1) · (−1) + 2 · (−1) + (−1) · 2 = 1 − 2 − 2 = −3.

3)

−
→ −
→ (−
v→ −→
1 , v2 ) (−3) 3 1
cos ∢( v1 , v2 ) = −
→ −→ = √ √ = − = − ⇒ ∢(v1 , v2 ) = 120◦ ,
v1 · v2 6· 6 6 2

−
→ −
→ (−
v→ −
→
1 , v3 ) (−3) 3 1
cos ∢( v1 , v3 ) = −
→ −→ = √ √ = − = − ⇒ ∢(v1 , v3 ) = 120◦
v1 · v3 6· 6 6 2

274
 −→ − →
cos ∢( −
v→ , →) = ( v2 , v3 ) = √(−3)
−
v
3 1
√ = − = − ⇒ ∢(v2 , v3 ) = 120◦
2 3 −
→
v2 · v3 −
→ 6· 6 6 2

4)
→
− →− →
−
i j k
−
→ −
→ →− −1 −1 → − 2 −1 → − 2 −1
v1 × v2 = 2 −1 −1 = i · − j · +k · =
2 −1 −1 −1 −1 2
−1 2 −1
→
− →
− →−
= 3 i + 3 j + 3 k = (3, 3, 3) ,
→
− →− → −
i j k
−
→ −
→ →
− −1 −1 → − 2 −1 → − 2 −1
v1 × v3 = 2 −1 −1 = i · − j · +k ·
−1 2 −1 2 −1 −1
−1 −1 2
→− →
− →−
= −3 i − 3 j − 3 k = (−3, −3, −3) ,
→
− →− → −
i j k
−
→ →− 2 −1 → − −1 −1 → − −1 2
v2 × v3 = −1 2 −1 = i · − j · +k ·
−1 2 −1 2 −1 −1
−1 −1 2
→
− →−
= 3 i + 3j + 3 k = (3, 3, 3) .

Observaţie. Egalitatea
−
v→ −→ −→
1 × v2 = v2 × v3

ne spune că există un vector perpendicular pe cei trei vectori, ceea ce s-ar traduce
prin faptul că v1 , v2 şi v3 sunt coplanari.
5) Avem
√ √ √
A
v1 v2 = −1v→ × −
2v→ = 32 + 32 + 32 = 27 = 3 3,
√
A v2 v3 = −
v→ × → = 32 + 32 + 32 = √27 = 3√3,
−
v
2 3
q √ √
−
→ −
→
Av1 v3 = v1 × v3 = (−3)2 + (−3)2 + (−3)2 = 27 = 3 3.

6) Avem

−  2 −1 −1 0 0 0
→ −
→ l1 +l2 +l3
V = v1 , v2 , v3 = −1 2 −1 = −1 2 −1 = 0.
−1 −1 2 −1 −1 2

Observaţie. Acest rezultat era de aşteptat deoarece, vectorii fiind coplanari

paralelipipedul format cu ei nu are ı̂nălţime. Astfel vedem că pentru a arăta că

275
trei vectori sunt coplanari putem calcula produsul mixt; dacă acesta este zero
răspunsul este afirmativ, daca nu este zero vectorii nu sunt coplanari.
7) Avem

−
v→ −
→
1 + 3 v3 = (2, −1, −1) + 3 (−1, −1, 2) = (2, −1, −1) + (−3, −3, 6) = (−1, −4, 5) ,

2−
v→ −
→
2 − v3 = 2 (−1, 2, −1) − (−1, −1, 2) = (−2, 4, −2) − (−1, −1, 2) = (−1, 5, −4) ,
→− → − → −
−    i j k
→ −
→ −
→ −
→
v1 + 3 v3 × 2 v2 − v3 = −1 −4 5 =
−1 5 −4

→− −4 5 → − −1 5 → − −1 −4
= i · − j · +k ·
5 −4 −1 −4 −1 5
→
− →
− →−
= −9 i − 9 j − 9 k = (−9, −9, −9) ,
−   −→ −  q √ √
→ −
→ →
v1 + 3 v3 × 2 v2 − v3 = (−9)2 + (−9)2 + (−9)2 = 3 · 92 = 9 3.

Problema 7.0.3 Determinaţi diagonalele paralelogramului determinat de vectorii

v1 = (2, 3, −1) şi −

v→2 = (1, −2, 5)

Soluţie. Dacă d1 şi d2 sunt diagonalele paralelogramului, atunci

−→ − −→ √ √
d1 = v→ −→
1 + v2 = (3, 1 , 4), d1 = 32 + 12 + 42 = 26 ,
q √
−→ − −→
d2 = v→ −→
1 − v2 = (1, 5 , − 6), d2 = 12 + 52 + (−6)2 = 62.

→
− →
−
Problema 7.0.4 Să se descompună vectorul →
−
v = 6 i + 4 j − 2k după direcţiile deter-
minate de vectorii

− →
− → − →− −→ →
− − →
→ − → → − → − →−
v→ −
1 = 3 i − j + 2 k , v2 = 2 i + 2 j − k şi v3 = i − j + 2 k .

Soluţie. Trebuie să determinăm α, β, γ ∈ R, astfel ı̂ncât

→
−
v = α−
v→ −→ −
→
1 + β v2 + γ v3

276
adică
→
−  −
→  −  −
→
− →
− →
− → − →
− − →
→ →− →− →
6 i +4 j −2k = α 3 i − j +2k +β 2 i +2 j − k +γ i − j +2k .

Identificând coeficienţii obţinem:

→
−
i : 6 = 3α + 2β + γ
→
−
j : 4 = −α + 2β − γ
k : −2 = 2α − β + 2γ

adică sistemul liniar:

3α + 2β + γ = 6
− α + 2β − γ = 4 .
2α − β + 2γ = −2

Pentru a rezolva sistemul calculăm determinantul sistemului

3 2 1 2 2 1
c1 −c3 2 −1
∆ = −1 2 −1 = 0 2 −1 = 2 · (−1)1+1 · = 2 · (4 − 1) = 6,
−1 2
2 −1 2 0 −1 2

∆α - ı̂n ∆ ı̂nlocuim coloana coeficienţilor lui α cu coloana termenilor liberi,

6 2 1 6 2 1
l2 +2l3 6 2
∆α = 4 2 −1 = 0 0 3 = 3 · (−1)2+3 · = 6,
−2 −1
−2 −1 2 −2 −1 2

∆β - se obţine ı̂nlocuind ı̂n ∆ coloana coeficienţilor lui β cu coloana termenilor

liberi.
3 6 1 2 6 1
c1 −c3 4 −1
∆β = −1 4 −1 = 0 4 −1 = 2 · (−1)1+1 · = 12,
−2 2
2 −2 2 0 −2 2

∆γ - se obţine ı̂nlocuind ı̂n ∆ coloana coeficienţilor lui γ cu coloana termenilor

liberi.
3 2 6 3 2 6
l2 +2l3 2 6
∆γ = −1 2 4 = 3 0 0 = 3 · (−1)2+1 · = −6.
−1 −2
2 −1 −2 2 −1 −2

Atunci
∆α 6
α= = = 1,
∆ 6

277
 ∆β12
β= =
= 2,
∆ 6
∆γ −6
γ= = = −1,
∆ 6
deci
→
−
v =−
v→ −→ − →
1 + 2 v2 − v3 .

Problema 7.0.5 Să se descompună vectorul → −v = (3, 4, 5) după direcţiile determinate

de vectorii,
−
v→ −→ −
→
1 = (1, 1, 0) , v2 = (1, 0, 1) şi v3 = (0, 1, 1) .

Soluţie. Trebuie să determinăm α, β, γ ∈ R, astfel ı̂ncât

v = αv1 + βv2 + γv3

adică
(3, 4, 5) = α (1, 1, 0) + β (1, 0, 1) + γ (0, 1, 1) ,
(α, α, 0) + (β, 0, β) + (0, γ, γ) = (3, 4, 5)
(α + β, α + γ, β + γ) = (3, 4, 5) .
Din ultima egalitate obţinem sistemul


α + β = 3




α + γ = 4


 β + γ = 5

pentru care avem

1 1 0 0 1 0
c1 −c2 1 1
∆= 1 0 1 = 1 0 1 = 1 · (−1)1+2 = −(1 + 1) = −2,
−1 1
0 1 1 −1 1 1

3 1 0 0 1 0
c1 −3c2 4 1
∆α = 4 0 1 = 4 0 1 = 1 · (−1)1+2 · = − (4 − 2) = −2,
2 1
5 1 1 2 1 1

1 3 0 1 0 0
c2 −3c1 1 1
∆β = 1 4 1 = 1 1 1 = 1 · (−1)1+1 · = 1 − 5 = −4,
5 1
0 5 1 0 5 1

278
 1 1 3 1 1 −1
c3 −4c1 1 −1
∆γ = 1 0 4 = 1 0 0 = 1 · (−1)2+1 · = − (5 + 1) = −6.
1 5
0 1 5 0 1 5
Prin urmare,
∆α −2
α= = = 1,
∆ −2
∆β −4
β= = = 2,
∆ −2
∆γ −6
γ= = = 3,
∆ −2
deci
→
−
v =−
v→ −→ −
→
1 + 2 v2 + 3 v3 .

Problema 7.0.6 Să se descompună vectorul → −v = (1, 2, 1)după direcţiile determinate

de vectorii,
−
v→ = (1, 2, 3) , −
v→ = (−1, 1, 0) şi −
v→ = (1, −1, 0) .
1 2 3

Soluţie. Căutăm α, β, γ ∈ R, astfel ı̂ncât.

→
−
v = α−
v→ −→ −
→
1 + β v2 + γ v3

adică
α (1, 2, 3) + β (−1, 1, 0) + γ (1, −1, 0) = (1, 2, 1)

(α − β + γ, 2α + β − γ, 3α) = (1, 2, 1) .

Din ultima egalitate obţinem sistemul



 α − β + γ = 1




 2α + β − γ = 2 .


3α = 1

Adunând primele două ecuaţii avem




3α = 3

 ,
3α = 1

ceea ce este imposibil, deci sistemul este incompatibil.

279
 Observaţie. 1) Matricial faptul că sistemul este incompatibil reiese din relaţia
rangA , rangA, unde  
1 −1 1 
 
A = 2 1 −1
 
3 0 0
este matricea sistemului, iar
 
1 −1 1 1
 
A = 2 1 −1 2
 
3 0 0 1

este matricea extinsă.

2) Explicaţia geometrică pentru incompatibilitatea sistemului este că vectorii
−
→
v1 , −
v→ −
→ →−
2 şi v3 sunt coplanari iar vectorul v nu se află ı̂n acelaşi plan cu aceştia.

Problema 7.0.7 Se dau punctele

A (1, −1, 2) , B (2, 1, 0) şi C (3, 2, −6)

Se se determine:
−−→ −−→ −−→
1. AB , BC şi AC ;
   
−−→ −−→ −−→ −−→
2. AB , BC şi AB , AC ;

−e al direcţiei −
3. Versorul →
−→
AB ;
−−→ −−→
4. AB × AC .

Soluţie. Avem
−−→ →− →
− →
− → − →
− →−
AB = (2 − 1) i + (1 − (−1)) j + (0 − 2) k = i + 2 j − 2 k
−−→ →− →− →
− → − → − →
−
BC = (3 − 2) i + (2 − 1) j + (−6 − 0) k = i + j − 6 k
−−→ →− →
− →
− →− →
− →−
AC = (3 − 1) i + (2 − (−1)) j + (−6 − 2) k = 2 i + 3 j − 8 k
deci q
−−→
AB = 12 + 22 + (−2)2 = 3.
q √
−−→
BC = 12 + 12 + (−6)2 = 38

280
 q √
−−→
AC = 22 + 32 + (−8)2 = 77.
2) Conform definiţiei produsului scalar avem
 
−−→ −−→
AB , BC = 1 · 1 + 2 · 1 + (−2) · (−6) = 1 + 2 + 12 = 15,
 
−−→ −−→
AB , AC = 1 · 2 + 2 · 3 + (−2) · (−8) = 2 + 6 + 16 = 24.

3) Avem
−−→ →− →
− →−
−e = AB = i + 2 j − 2 k = 1 →
→ − 2→ − 2→−
−−→ i + j − k
AB 3 3 3 3

4) Conform definiţiei produsului vectorial avem

→ − →
− → −
i j k
−−→ −−→ →− 2 −2 → − 1 −2 → − 1 2 →
− − →
→ −
AB × AC = 1 2 −2 = i · − j · +k · = −10 i + 4 j − k .
3 −8 2 −8 2 3
2 3 −8

Problema 7.0.8 Se dau punctele

A (1, 2, 0) , B (−1, 0, 3) şi C (2, 1, −1) .

Se cere aria triunghiului ABC şi ı̂nălţimea corespunzătoare vârfului A din tri-
unghi.

Soluţie. Folosim formula

−−→ −−→
AB × AC
A∆ABC = .
2
Deoarece
−−→ →− →− →− →
− →
− →−
AB = (−1 − 1) i + (0 − 2) j + (3 − 0) k = −2 i − 2 j + 3 k
−−→ →− →− →− → − → − → −
AC = (2 − 1) i + (1 − 2) j + (−1 − 0) k = i − j − k
rezultă
→
− →− →−
i j k
−−→ −−→ →− −2 3 → − −2 3 → − −2 −2
AB × AC = −2 −2 3 = i · − j · +k ·
−1 −1 1 −1 1 −1
1 −1 −1

281
 →
− → − →
−
= 5 i + j +4k
−−→ −−→ √ √
AB × AC = 52 + 12 + 42 = 42

deci
−−→ −−→ √
AB × AC 42
A∆ABC = = .
2 2
Pentru a afla ı̂nălţimea corespunzătoare vârfului A scriem aria triunghiului
astfel:
−−→
BC · hA
A∆ABC =
2
şi ţinând cont de prima formulă pentru arie deducem
−−→ −−→
AB × AC
hA = −−→ .
BC

Avem
−−→ →− →− →− →
− → − →−
BC = (2 − (−1)) i + (1 − 0) j + (−1 − 3) k = 3 i + j − 4 k ,
q √
−−→
BC = 32 + 12 + (−4)2 = 26

deci
−−→ −−→ √ r
AB × AC 42 21
hA = −−→ =√ = .
BC 26 13

Problema 7.0.9 Se dau punctele

A (1, 1, 0) , B (1, 0, 1) , C (0, 1, 1) şi D (2, 2, 2)

−−→ −−→ −−−→ −−→ −−→ −−−→

1. Să se scrie vectorii AB , AC , AD , BC , BD , CD ;

2. Determinaţi unghiurile triunghiurilor ABC şi DAB;

3. Calculaţi aria triunghiului ABC şi ı̂nălţimea corespunzătoare vârfului A;

4. Găsiţi volumul tetraedrului DABC şi aflaţi lungimea ı̂nălţimii coborâtă din D
pe planul determinat de A, B şi C.

282
Soluţie. 1) Avem
−−→ −−→ −−−→
AB = (0, −1, 1) , AC = (−1, 0, 1) , AD = (1, 1, 2) ,
−−→ −−→ −−−→
BC = (−1, 1, 0) , BD = (1, 2, 1) , CD = (2, 1, 1) .

2) Din relaţiile
 
−−→ −−→
AB , AC = 0 · (−1) + (−1) · 0 + 1 · 1 = 1

−−→ √ √
AB = 2, AC = 2

rezultă
 
−−→ −−→
  AB , AC
[ = cos ∢ −−→ −−→ 1 1 [ ◦
cos BAC AB , AC = −−→ −−→ = √2 · √2 = 2 ⇒ BAC = 60
AB · AC

Pe de altă parte
−−→ −−→
BA = − AB = (0, 1, −1)
q √
−−→ −−→
BA = AB = 02 + 12 + (−1)2 = 2
 
−−→ −−→
BA , BC = 0 · (−1) + 1 · 1 + (−1) · 0,
q √
−−→
BC = (−1)2 + 12 + 02 = 2,

deci  
−−→ −−→
BA , BC
[= 1 1 [ ◦
cos ABC −−→ −−→ = √2 · √2 = 2 ⇒ ABC = 60 .
BA · BC

[ putem urma aceeaşi cale sau putem folosi ega-

Pentru aflarea unghiului ACB
litatea
[ + ABC
BAC [ + ACB
[ = 180◦ ,

de unde rezultă Ĉ = 60◦ . Deoarece

−−−→ −−→
DA = (−1, −1, −2) şi DB = (−1, −2, −1)

rezultă  
−−−→ √ −−→ √ −−−→ −−→
DA = 6, DB = 6 şi DA , DB = 5,

283
deci  
−−−→ −−→
  DA , DB
[ = cos ∢ −
cos ADB
−−→ −−→
DA , DB = −−−→
5
=√ √ =
5
DA · DB 6· 6 6

adică    
−−−→ −−→ 5
∢ DA , DB = arccos .
6
Analog, obţinem
 
−−−→ −−→√
  AD , AB
−
−−→ −
−→
[ = cos ∢ AD , AB = 1 1 3
cos DAB −−−→ −−→ = √6 · √2 = 2√3 = 6 ,
AD · AB
 
−−→ −−→ √
  BA , BD
[ −−→ −−→ 1 1 3
cos ABD = cos ∢ BA , BD = −−→ −−→ = √6 · √2 = 2√3 = 6 ,
BA · BD

deci √ ! √ !
[ = arccos 3 [ = arccos 3 .
DAB , ABD
6 6
Observaţie. Se putea observa că triunghiul ABD este isoscel deoarece
−−−→ −−→
DA = DB

deci rezultă că unghiurile A şi Bsunt egale (nu mai efectuam ultimele calcule
necesare aflării unghiului B).
A
−−→
BA hA

B −−→ C
BC
Figura 7.25

3) Avem relaţiile
−−→ −−→ −−→ −−→
BA × BC BA × BC
A∆ABC = şi hA = −−→
2 BC

unde
−−→ −−→ −−→
BA = − AB = (0, 1, −1) , BC = (−1, 1, 0) ,

284
 i j k
−−→ −−→ →
− 1 −1 → − 0 −1 → − 0 1
BA × BC = 0 1 −1 = i · − j · +k · =
1 0 −1 0 −1 1
−1 1 0
→
− → − → −
= i + j + k = (1, 1, 1) ,
deci
−−→ −−→ √
BA × BC = 3.
Înlocuind ı̂n formule obţinem
√
3
A∆ABC =
2
şi √ √
63
hA = √ = .
2 2
Observaţie. În acest caz ∆ABC este echilateral de latură
√
l = AB = 2

iar aria şi ı̂nălţimea se pot calcula cu formulele

√ √ √
l2 3 2 3 3
S∆ = = =
4 4 2
şi √ √
l 3 6
h∆ = = .
2 2
 
−−→ −−→ −−→
4) Modulul produsului mixt BA , BC , BD reprezintă volumul prismei de-
terminată de vectorii
−−→ −−→ −−→
BA , BC şi BD ,
iar volumul tetraedrului ABCD este a şasea parte din acesta, deci

  0 1 −1
1 −−→ −−→ −−→ 1 1 2
VABCD = BA , BC , BD = −1 1 0 = · 4 = .
6 6 6 3
1 2 1
Observaţie. Calculul determinantului se poate face cu regula lui Sarrus, re-
gula triunghiului sau aplicând proprietăţi pe linii sau coloane şi reducând ordi-
nul. Spre exemplu:
0 1 −1 0 1 −1
c1 +c2 +c3 1 −1
−1 1 0 = 0 1 0 = 4 · (−1)3+1 = 4.
1 0
1 2 1 4 2 1

285
  √
·HD 
VABCD = A∆ABC
3

 2 2 4 4 3
2 
 ⇒ A∆ABC · HD = 2 ⇒ HD = = √ =√ = .
VABCD = 3  A∆ABC 3 3 3
2

Problema 7.0.10 Se dau punctele

A (1, 0, 4) , B (1, 3, 7) , C (0, −1, 3) şi D (0, 2, −1) .

Să se arate că aceste puncte nu sunt coplanare, să se calculeze volumul tetraedrului
ABCD şi ı̂nălţimea dusă din D pe planul ABC.

Soluţie. Calculăm direct volumul tetraedrului ABCD ca fiind 16 din volumul pris-
−−→ −−→ −−−→
mei determinată de vectorii AB , AC şi AD .Dacă volumul este zero ı̂nseamnă că
tetraedrul nu are ı̂nălţime adică punctele se află ı̂n acelaşi plan. Avem
 
1 −−→ −−→ −−−→
VABCD = AB , AC , AD ,
6
unde
−−→ →− →− →− →
− →
− →−
AB = (1 − 1) i + (3 − 0) j + (7 − 4) k = 0 i + 3 j + 3 k = (0, 3, 3) ,
−−→ →− →
− →− →
− → − → −
AC = (0 − 1) i + (−1 − 0) j + (3 − 4) k = − i − j − k = (−1, −1, −1) ,
−−−→ →
− →− →
− →
− →− →−
AD = (0 − 1) i + (2 − 0) j + (−1 − 4) k = − i + 2 j − 5 k = (−1, 2, −5) ,

  0 3 3 −3 0 0
−−→ −−→ −−−→ l1 +3l2
AB , AC , AD = −1 −1 −1 = −1 −1 −1 =
−1 2 −5 −1 2 −5

−1 −1
= (−3) · (−1)1+1 = −21,
2 −5
deci
1 21 7
|−21| =
VABCD = = .
6 6 2
Volumul este nenul ceea ce ne spune că punctele sunt necoplanare. Deoarece
A∆ABC · HD
VABCD = ,
3
pentru a putea calcula ı̂nălţimea HD corespunzătoare bazei ABC, trebuie să cal-
culăm
−−→ −−→
AB × AC
A∆ABC = .
2

286
 Dar
→
− →− →−
i j k
−−→ −−→ →
− 3 3 → − 0 3 → − 0 3
AB × AC = 0 3 3 = i − j +k =
−1 −1 −1 −1 −1 −1
−1 −1 −1

= 0i − 3j + 3k

deci
−−→ −−→ √
AB × AC = 3 2

adică √
3 2
A∆ABC = .
2
Înlocuind ı̂n formula volumului avem
√ √ √
3 2
7 2 · HD 21 3 2 7 2
= ⇔ HD = : ⇔ HD = .
2 3 2 2 2

Problema 7.0.11 Fie ABCD un tetraedru şi notăm cu − n−→

A vectorul perpendicular pe
faţa BCD, de mărime cât aria feţei şi orientat ı̂n exteriorul tetraedrului. Să se arate că

−
n−→ −−→ −−→ −−→ → −
A + nB + nC + nD = 0 .

−−→ −−→
Soluţie. Conform definiţiei produsului vectorial a doi vectori vectorul BA × BC
este perpendicular pe faţa ABC orientat spre exteriorul tetraedrului şi mărimea
−−→ −−→ −−→
sa, BA × BC , este egală cu aria paralelogramului determinat de vectorii BA şi
−−→
BC , deci
−−→ −−→
BA × BC = 2A∆ABC .
−
n−→ D
B
−
n−→
−
n−→ A
C

A C
−
n−→ −−→ −−→
D
BA × BC
B

287
 −−→ −−→
Deoarece BA × BC şi − n−→
D sunt perpendiculari pe acelaşi plan (ABC) şi au
acelaşi sens rezultă că
− −−→ −−→
n−→ = 1 BA × BC .
D 2
Analog, demonstrăm că
− 1 −−→ −−→
n−→
A = 2 BC × BD ,

− 1 −−→ −−−→
n−→
B = 2 AC × AD ,
− 1− −−→ −−→
n−→
C = 2 AD × AB .

Din proprietăţile produsului vectorial a doi vectori rezultă

 
−
n−→ + −→ = 1 −
−
n
−→ −−→ 1 −−→ −−→ 1 −−→ −−→ −−→ −−→
BC × BD + BA × BC = BC × BD − BC × BA =.
A D 2 2 2
   
−−→ −−→ −−→
1 −−→ −−−→
= BC × BD − BA = 12 BC × AD ,
2
 
−
−→ −
−
→ 1−
−−→ −−→ 1 −−→ −−−→ 1 −−−→ −−→ −−−→ −−→
nC + nB = 2 AD × AB + 2 AC × AD = 2 AD × AB − AD × AC = .
      
1 −−−→ −−→ −−→ 1 −−−→ −−→ 1 −−→ −
−−→
= 2 AD × AB − AC = 2 AD × BC = − 2 BC × AD ,

deci    
− −−→ −−−→ 1 −−→ −−−→ → −
n−→ −−→ −−→ −−→
A + nB + nC + nD =
1
2 BC × AD − 2 BC × AD = 0 .

→− −
Problema 7.0.12 Fie →
−
a , b ,→
c ∈ R3 . Să se arate că
→
− →− − →
    a ·→−
a →
−a ·b → a · −c
→− → − − → →− − 2
→− →
− − → − → − →
− −
a × b , b ×→
c , −c × →
−
a = → −
a , b ,→
c = b ·→ a b · b b ·→ c .
→
−c · →
− →−
a →
−c · b →
−c · →
−c

Soluţie. Conform definiţiei produsului mixt avem

 →− → − − →   →−  →
− −  → 
→−
a × b , b ×→
c , −c × →
−
a = → −
a × b · b ×→c × −c × →
−
a ,

Reamintim că dacă →

−
u,→
−
v şi →
−
w sunt vectori liberi din V3 , atunci
→
−
u × (→
−
v ×→
−
w ) = (→
−
u ·→
−
w )· →
−
v − (→
−
u ·→
−
v )· →
−
w,

deci pentru
→
− →− − →
u = b ×→
c, −
v =→
−c , →
−
w =→
−
a

288
obţinem
→
− →    →
− →   →
− →  
− →− →
− − →
− →
−
b × c × c × a = b × c · a · c − b × c · c ·→
− →
− −
a.

Dar
→
− →  →
− →   → − →  →
− →  
b × c · c = c · b × c = c , b , c = 0 ⇒ b × c · c ·→
− →
− →− − →
− − − →
− −
a =0

deci →  
− →  →
− − → 
b × −c × →−c × →
−
a = b ×→c ·−
a ·→−c .

Atunci
 →− → − − →   →−  →
− −  → 
→−
a × b , b ×→
c , −c × →
−
a = → −
a × b · b ×→c × −c × →
−
a =
 →−  →
− − →   →−  −  →
− − → 
= →−
a × b · b ×→ c ·−a ·→−c = → −
a × b ·→c · b ×→ c ·− a =
  →−  → →− →   →−  → →
− → 
→− →− − − →
− →
−
= c · a × b · a · b × c = c,a,b · a,b,c = − −

 −  →
→ →
− →   →− →   →− →   →− → 2
→− →
− − − →
− − →
− − →
−
= c,a,b · a,b,c = a,b,c · a,b,c = a,b,c . −

Dacă
→
−   →−   −  
a = ax , ay , az , b = bx , by , bz , →
c = cx , cy , cz ,
atunci

 → 2  →   →  ax ay az ax ay az
→
− − → − →
− − → − →
− − → −
a , b , c = a , b , c · a , b , c = bx by bz · bx by bz =
cx cy cz cx cy cz

ax ay az ax bx cx
= b x b y b z · ay by cy =
cx cy cz az bz cz

ax ·ax + a y ·ay + a z ·az ax ·bx + a y ·by + a z ·bz ax ·cx + a y ·cy + a z ·cz

= bx ·ax + b y ·ay + b z ·az bx ·bx + b y ·by + b z ·bz bx ·cx + b y ·cy + b z ·cz =
cx ·ax + c y ·ay + c z ·az cx ·bx + c y · b y + c z ·bz cx ·cx + c y ·cy + c z ·cz
→
− →− − →
a ·→−
a →
−a ·b → a · −c
→
− − → − → − →
− −
= b ·→ a b · b b ·→ c .
→
−c · →
− →−
a →
−c · b →
−c · →
−c

289
  
Problema 7.0.13 Fie a, b, c ∈ R3 , A = aij ∈ M3 (R) şi definim vectorii
i,j=1,3

u = a11 · a + a12 · b + a13 · c,

v = a21 · a + a22 · b + a23 · c,

w = a31 · a + a32 · b + a33 · c,

Să se arate că
 
(u, v, w) = det A · a, b, c ,

Soluţie. Dacă
     
a = ax , ay , az , b = bx , by , bz , c = cx , cy , cz ,

atunci
 
u = a11 ax + a12 bx + a13 cx , a11 ay + a12 by + a13 cy , a11 az + a12 bz + a13 cz ,
 
v = a21 ax + a22 bx + a23 cx , a21 ay + a22 by + a23 cy , a21 az + a22 bz + a23 cz ,
 
w = a31 ax + a32 bx + a33 cx , a31 ay + a32 by + a33 cy , a31 az + a32 bz + a33 cz .
Avem   
   ax ay az 
   a11 a12 a13   
det A · a, b, c =  a21 a22 a23   b b b  =
  x y z 
   
a31 a32 a33 cx cy cz
 
 a11 ax + a12 bx + a13 cx a11 ay + a12 by + a13 cy a11 az + a12 bz + a13 cz 
 
=  a21 ax + a22 bx + a23 cx a21 ay + a22 by + a23 cy a21 az + a22 bz + a23 cz  = (u, v, w) .

 
a31 ax + a32 bx + a33 cx a31 ay + a32 by + a33 cy a31 az + a32 bz + a33 cz

290
Capitolul 8

GEOMETRIE ANALITICă ÎN E3

Problema 8.0.1 Să se scrie ecuaţia planului care conţine punctul M (1, 2, 3) şi este
paralel cu planul
(α) : 3x − 5y + 2z − 1 = 0.

Soluţie.
Reamintim că planul (γ) care trece prin punctul A (x0 , y0 , z0 ) şi are normala
−
→
N (p, q, r) are ecuaţia

(γ) : p (x − x0 ) + q (y − y0 ) + r (z − z0 ) = 0.
−
→
Fie (β) planul căutat. Normala la planul (α) este N (3, −5, 2).

−
→
N

(α)

(β) · M (1, 2, 3)

−
→ −
→
Deoarece
 (β) || (α) şi N ⊥ (α) rezultă că N ⊥ (β), deci (β) esteplanul ce trece
   
  → 
− 
prin M  1 , 2 , 3  şi are normala N  3 , −5 , 2 . Atunci
 
|{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z}
x0 y0 z0 p q r

(β) : 3 (x − 1) − 5 (y − 2) + 2 (z − 3) = 0 =⇒ (β) : 3x − 5y + 2z + 1 = 0.

291
Problema 8.0.2 Ştiind că M (3, 4, 2) este proiecţia originii O (0, 0, 0) pe planul (α),
scrieţi ecuaţia acestui plan.

Soluţie. Deoarece M este proiecţia originii O pe planul (α) rezultă că vectorul
−−−→
OM = (xM − xO , yM − yO , zM − zO ) = (3, 4, 2)

este vector normal al planului (α) şi M ∈ (α).

z M

O
y
x
(α)

Ecuaţia planului determinat de un vector normal →

−
n = (p, q, r) şi un punct
M0 (x0 , y0 , z0 ) dat este

(α) : p(x − x0 ) + q(y − y0 ) + r(z − z0 ) = 0,

Înlocuind obţinem

(α) : 3 (x − 3) + 4 (y − 4) + 2 (z − 2) = 0

(α) : 3x − 9 + 4y − 16 + 2z − 4 = 0 =⇒ (α) : 3x + 4y + 2z − 29 = 0.

Problema 8.0.3 Să se scrie ecuaţia planului determinat de punctele A (1, 2, −1),
B (2, 0, 1) şi C (2, 3, 4).

Soluţie. Ecuaţia planului (α) determinat de punctele M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 , y2 , z2 )

şi M3 (x3 , y3 , z3 ) este
 
 x y z 1 
 
 x y z 1 
 1 1 1 
(α) : det   = 0.
 x2 y 2 z 2 1 
 
 
x3 y3 z3 1
Atunci pentru
     
     
     
A  1 , 2 , −1  , B  2 , 0 , 1  şi C  2 , 3 , 4 
|{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z}
x1 y1 z1 x2 y2 z2 x3 y3 z3

292
avem  
 x y z 1 
 
 1 2 −1 1 

(α) : det   = 0.
 2
 0 1 1 
 
2 3 4 1

· A (1, 2, −1)

· C (2, 3, 4)
· B (2, 0, 1)

(α)

Avem
   
 x y z 1  l1 −l3  x − 2 y z−1 0 
  l2 −l3  
 1 
2 −1 1  l4 −l3  −1 2 −2 0  dezvoltăm după ultima coloană
 
det   = det   =
 2
 0 1 1   2
 0 1 1 
   
2 3 4 1 0 3 3 0

x−2 y z−1
3+4
= (−1) −1 2 −2 = − (12x + 3y − 3z − 21)
0 3 3
deci ecuaţia planului (α) este

(α) : − (12x + 3y − 3z − 21) = 0 ⇒

(α) : 12x + 3y − 3z − 21 = 0.

Problema 8.0.4 Să se scrie ecuaţia planului determinat de punctul A (1, 0, 2) şi este
→−
paralel cu direcţiile →
−
a (1, 0, 2) şi b (−1, 2, 3).

Soluţie. Ecuaţia planului (α) determinat de punctul M0 ( x 0 , y 0 , z 0 ) şi paralel cu

→−
direcţiile →
−
a (a x , a y , a z ) şi b (b x , b y , b z ) este
 
 x − x 0 y − y 0 z − z 0 
 
(α) : det  a x ay a z  = 0.
 
bx by bz

293
 →
−
a
→
−
b

· A (1, 2, −1)

(α)

Atunci pentru
     
   
 →




  → 
  −  
A  1 , 0 , 2  − a  1 , 0 , 2  şi b  1 , 2 , 3 
|{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z}
 
x0 y0 z0 ax ay az bx by bz

avem  
 x − 1 y − 0 z − 2 
 
(α) : det  1 0 2  = 0 ⇒ (α) : 2z − y − 4x = 0.
 
1 2 3

Problema 8.0.5 Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin punctele

M1 (1, 2, 1) şi M2 (2, 3, 4)

şi este perpendicular pe planul α : 2x + 3y + z = 0.

Soluţie. Reamintim că ecuaţia planului (γ) trece prin M0 ( x 0 , y 0 , z 0 ) şi este paralel
→−
cu direcţiile →
−
a (a x , a y , a z ) şi b (b x , b y , b z ) este
 
 x − x 0 y − y 0 z − z 0 
 
det  a x ay a z  = 0.
 
bx by bz
−−→
N1 d
−
→
N
•M2 (1, 2, −1)
(α) −−−−−−→
M1 (1, 2, −1) • M1 M2
(β)

294
 −→
Vectorul N (2, 3, 1) este vectorul normal al planului (α). Fie (β) planul
−−→
căutat. Deoarece (β) ⊥ (α) rezultă că (β) conţine un vector N1 perpendicular
−−→ −
→ −−→ −
→ −−→
pe (α). Atunci N1 ⊥ (α) şi N ⊥ (α), deci N1 || N şi N1 || (β). În plus, pentru
−−−−−−→
M1 (1, 2, 1),M2 (2, 3, 4) ∈ (β) avem M1 M2 || (β), unde
−−−−−−→
M1 M2 = (2 − 1)i + (3 − 2)j + (4 − 1)k = i + j + 3k = (1, 1, 3).
 
 
 
Prin urmare, planul (β) trece prin M1  1 , 2 , 1  şi este paralel cu

|{z} |{z} |{z}
x0 y0 z0
−
→ −−−−−−→
direcţiile N ( 2 , 3 , 1 ) şi M1 M2 ( 1 , 1 , 3 ), deci
|{z} |{z} |{z} |{z} |{z} |{z}
ax ay az bx by bz

x−1 y −2 z−1
(β) : 2 3 1 =0
1 1 3

3 1 2 1 2 3
(β) : (x − 1) − (y − 2) + (z − 1) =0
1 3 1 3 1 1
(β) : 8(x − 1) − 5(y − 2) − (z − 1) = 0.

(β) : 8x − 5y − z + 3 = 0.

Problema 8.0.6 Să se scrie ecuaţia planului (γ) ce trece prin M0 (1, 2, 1) şi este per-
pendicular pe planele

(α) : 3x − 2y + 1 = 0 şi (β) : 2x + z − 3 = 0

Soluţie.
−
v→
1 −
−−→ v→
2
N1 −−→
N2

• (β)
(α)
M (1, 2, 1)
(γ)

295
 −−→ −−→
Vectorul N1 (3, −2, 0) este vectorul normal al planului (α) şi N2 (2, 0, 1) este
vectorul normal al planului (β). Fie (γ) planul căutat. Deoarece (γ) ⊥ (α) rezultă
−−→
că (γ) conţine un vector − v→ −
→
1 perpendicular pe (α). Atunci N1 ⊥ (α) şi v1 ⊥ (α),
−−→ → −−→
deci N1 || −v1 şi N1 || (β). Analog, din (γ) ⊥ (α) rezultă că (γ) conţine un vector −
v→
2
−−→ −
→ −−→ −−→ −−→
perpendicular pe (β), deci N2 ⊥ (β) şi v2 ⊥ (β), deci N2 || v21 şi N2 || (γ). Prin
−−→
urmare, planul (γ) trece prin M0 (1, 2, 1) şi este paralel cu direcţiile vectorilor N1
−−→
şi N2 , deci
x−1 y −2 z−1
(γ) : 3 −2 0 =0
2 0 1

−2 0 3 0 3 −2
(γ) : (x − 1) − (y − 2) + (z − 1) =0
0 1 2 1 2 0

(γ) : (x − 1)(−2) − (y − 2)3 + (z − 1)4 = 0

(γ) : −2x + 2 − 3y + 6 + 4z − 4 = 0

(γ) : −2x − 3y + 4z + 4 = 0.

Problema 8.0.7 Să se determine ecuaţiile canonice şi prametrice ale dreptei d ce trece
prin punctele A (1, 0, 2) şi B (2, −4, 2).

Soluţie. Deoarece zA = zB = 2 rezultă că ecuaţia canonică a dreptei d este

  

 z = zA 
 

  z = 2  z = 2

 x−x A y−y A ⇒
 x−1 y−0 ⇒
 .
 x B −x A = y B −y A
 2−1 = −4−0
 −4 ( x − 1) = y

În plus, dacă notăm x = t din relaţia precedentă rezultă ecuaţia prametrică


 x = t



d :
y = −4t + 4 , t ∈ R .


z = + 2

Problema 8.0.8 Să se determine ecuaţia planului (α) ce trece prin punctul P (−1, 1, 2)
şi este perpendicular pe dreapta PQ, unde Q (1, 2, 3).

296
Soluţie. Dreapta PQ are ecuaţia
x − xP y − yP z − zP
= = ⇒
xQ − xP yQ − yP zQ − zP

x − (−1) y − 1 z − 2 x+1 y −1 z−2

= = ⇒ = = ,
1 − (−1) 2 − 1 3 − 2 2 1 1
Q (2, −4, 2)

−−→
PQ

•P (−1, 1, 2)

(α)

deci →−
v = (2, 1, 1) este vector director al dreptei PQ. Cum PQ⊥ (α) rezultă că →
−
v
este normal la planul (α), deci (α) este determinat de punctul
 
 
 
P  −1 , 1 , 2 
|{z} |{z} |{z}
xP yP zP

şi normala  
 
→
−  
v =  2 , 1 , 1  .

|{z} |{z} |{z}
p q r

Atunci
(α) : p (x − xP ) − q (y − yP ) + r (z − zP ) = 0
(α) : 2 (x − (−1)) + (y − 1) + (z − 2) = 0
(β) : 2x + y + z − 1 = 0.

Problema 8.0.9 Fie dreapta




 x − y − 3z + 2 = 0
d :
 .
2x − y + 2z − 3 = 0

Determinaţi direcţia dreptei, alegeţi un punct de pe dreaptă şi scrieţi ecuaţiile carte-
ziene ale dreptei.

297
Soluţie. Dreapta este dată ca intersecţie a două plane, pentru a găsi ecuaţiile
parametrice, rezolvăm parametric sistemul dat. Acesta are matricea
 
1 −1 −3
A =  
2 −1 2 
şi matricea extinsă  
1 −1 −3 −2
A =   .
2 −1 2 3 
Deoarece
1 −1
∆1 = = 1 , 0 ⇒ rang (A) = 2,
2 −1
 
atunci şi rang A = 2, iar sistemul este simplu nedeterminat. Dacă notăm z =
t, t ∈ R, sistemul devine



x − y = 3t − 2
d :
 , t ∈ R.
2x − y = − 2t + 3

Prin scăderea ecuaţiilor obţinem

x = −5t + 5 =⇒ y = −8t + 7

adică 

 x = − 5t + 5



d :
 y = − 8t + 7 , t ∈ R,


z = t
ceea ce reprezintă ecuaţiile parametrice. Din ecuaţiile parametrice determinăm
vectorul director (coeficienţii lui t) →
−
v = (−5, −8, 1) şi determinăm un punct
D (5, 7, 0) (cu coordonatele formate din termenii liberi pentru t = 1) al dreptei
d. Cunoscând aceste elemente putem scrie ecuaţiile carteziene ale dreptei
x−5 y −7 z
d: = = .
−5 −8 1

Problema 8.0.10 Să se determine direcţia dreptei




x + y − z + 5 = 0
d1 : 
 ,
2x − 2y − 6 = 0
şi să se studieze dacă este paralelă cu dreapta
x−3 y +2 z
d′ : = =
1 1 2

298
Soluţie. Dreapta d este dată ca intersecţie de două plane ceea ce ı̂nseamnă că se
află şi ı̂n primul plan şi ı̂n al doilea plan. Acest fapt ne dă informaţia că vectorul
director al dreptei d este perpendicular pe vectorii normali ai planelor date şi
putem lua pe post de vector director produsul vectorial al acestora.
Vectorul normal planului

x+y −z+5 = 0

este −
n→
1 = (1, 1, −1), iar vectorul normal planului

2x − 2y − 6 = 0

este −
n→ →− −→ −→
2 = (2, −2, 0), deci vectorul director al dreptei va fi v = n1 × n2 ,, adică

i j k
→− 1 −1 → − 1 −1 → − 1 1 →
− →
− →−
v = 1 1 −1 = i · − j · +k · = −2 i − 2 j − 4 k
−2 0 2 0 2 −2
2 −2 0

Prin urmare, →
−
v = (−2, −2, −4).
Vectorul director al dreptei

x−3 y +2 z
d′ : = =
1 1 2
→
−
este v ′ = (1, 1, 2). Deoarece v = −2v ′ , adică coordonatele lor sunt proporţionale

1 1 2
= = ,
−2 −2 −4
rezultă că vectorii sunt coliniari, deci dreptele d şi d ′ sunt paralele.

Problema 8.0.11 Să se determine ecuaţiile canonice şi ecuaţiile parametrice ale drep-
tei care trece prin punctul A (2, 3, 1) şi este paralelă cu vectorul →
−
v = (3, −7, 4).

Soluţie. Metoda 1. Ecuaţiile canonice ale dreptei care trece prin punctul
 
A (xA , yA , zA ) şi este paralelă cu vectorul →
−
v = vx , vy , vz ( parametrii vectorului →
−
v
sunt toţi nenuli) sunt
x − xA y − yA z − zA
= = ,
vx vy vz
deci avem
x−2 y −3 z−1
= = .
3 −7 4

299
 Pentru a determina ecuaţiile parametrice, vom considera egalităţile

x−2 y −3 z−1
= = = t, t ∈ R,
3 −7 4
de unde rezultă
 x−2 

 = t 
 x = 3t + 2
 3
 y−3 

 

 −7 = t, t∈R⇔
y = − 7t + 3 , t ∈ R.

 

 z−1
= t z = 4t + 1
4

Metoda 2. Ecuaţiile parametrice ale dreptei care trece prin punctul

 
A (xA , yA , zA ) şi este paralelă cu vectorul →
−
v = vx , vy , vz sunt


 x = v x · t + xA




y = vy · t + yA , t ∈ R,


z = v · t + z
z A

deci ı̂n ipotezele problemei, A (2, 3, 1) şi →

−
v = (3, −7, 4), obţinem


 x = 3t + 2




 y = − 7t + 3 , t ∈ R.


z = 4t + 1

Problema 8.0.12 Să se determine ecuaţiile canonice şi prametrice ale dreptei d ce
trece prin punctul A (1, 0, 2) şi este paralelă cu dreapta de intersecţie a planelor

(α) : 3x + 2y + z − 5 = 0

(β) : x + y − z + 3 = 0

Soluţie. Pentru a determina ecuaţiile parametrice ale dreaptei d1 , dată ca

intersecţie a planelor (α) şi (β), rezolvăm parametric sistemul



3x + 2y + z − 5 = 0
d1 : 
 .
x + y − z + 3 = 0

Matricea asociată sistemului este

 
1 −1 −3
A =  
2 −1 2 

300
şi deoarece
1 −1
∆1 = = 1 , 0,
2 −1
rezultă că sistemul este compatibil nedeterminat cu necunoscutele principale x
şi y, iar z este necunoscuta secundară. Atunci sistemul devine
 

 − 

 3x + 2y = z + 5 3x + 2y = − z + 5

 ⇒ 

x + y = z − 3 |·2 2x + 2y = 2z − 6

Prin scăderea ecuaţiilor obţinem

x = −3z + 11

y = −x + z − 3 = 3z − 11 + z − 3 = 4z − 14

adică 

 x = −3 t + 11



d1 : 
 y = 4 z − 14 , t ∈ R,


z = t
ceea ce reprezintă ecuaţiile parametrice. Din ecuaţiile parametrice determinăm
vectorul director al dreptei d1 (coeficienţii lui t) →
−
v = (−3, 4, 1).

d1 d
−
v→
1

(α)
•A (1, 0, 2)
(β)

Deoarece d1 ||d rezultă că →−

v este vector director şi pentru dreapta d,
 
 
deci dreapta d trece prin A  1 , 0 , 2  şi are vectorul director →
 −
v =
|{z} |{z} |{z}
xA yA zA
 
 
 
 −3 , 4 , 1 . Atunci ecuaţiile canonice sunt
|{z} |{z} |{z}
 
p q r

x − xA y − yA z − zA
d: = = ⇒
p q r

301
 x−1 y −0 z−2
d: = = ,
−3 4 1
iar ecuaţiile parametrice sunt
 

 x = p t + x 
 x = −3 t + 1

 A 

 
d :
y = q t + y A , t ∈ R, ⇒ d : 
 y = 4 t , t ∈ R.

 

z = r t + z z = t + 2
A

Problema 8.0.13 Să se găsească proiecţia punctului A (2, 1, 1) pe planul

(α) : x + y + 3z + 5 = 0.

Care este distanţa de la A la (α).

Soluţie.
•A (2, 1, 1)

−−→
N1
•A′

(α)

Fie d dreapta perpendiculară pe planul (α) ce trece prin punctul A. Vectorul

−
→
normal planului (α) este N = (1, 1, 3) şi cum d este paralelă cu dreapta suport a
−
→ −
→
normalei N , rezultă că N este vector director pentru d. Atunci ecuaţia dreptei d
este
x−2 y −1 z−1
= = .
1 1 3
Intersectând această dreaptă cu planul, obţinem un punct A′ care este proiecţia
lui A pe planul (α). Dacă

x−2 y −1 z−1
= = = t, t ∈ R,
1 1 3
obţinem ecuaţiile parametrice ale dreptei d


 x = t + 2



d: 
y = t + 1 , t∈R


 z = 3t + 1

302
şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia planului (α) rezultă:

(t + 2) + (t + 1) + 3(3t + 1) + 5 = 0 ⇔ 11t + 11 = 0 ⇔ t = −1.

′
Revenind la ecuaţiile parametrice găsim coordonatele proiecţiei A (1, 0, −2).
′
Deoarece A este proiecţia punctului A (2, 1, 1) pe planul (α) rezultă că
−−−→′ q
d (A, (α)) = AA = (xA′ − xA )2 + (yA′ − yA )2 + (zA′ − zA )2 =
q √
= (1 − 2)2 + (0 − 1)2 + (−2 − 1)2 = 11.
O altă metodă de a afla d (A, (α)) este prin formula
A x0 + B y0 + C z0 + D | 2+1+3+D | 11 √
d(M0 , (P)) = √ = √ =√ = 11,
A2 + B2 + C 2 22 + 12 + 32 11
unde A, B, C şi D se obţin din ecuaţia planului (α) astfel

(α) : 1 · x + 1 · y + 3 · z + 5 = 0.
|{z} |{z} |{z} |{z}
A B C D

Problema 8.0.14 Aflaţi distanţa de la punctul A (3, −1, 2) la dreapta




2x − y + z − 4 = 0
d :

x + y − z + 1 = 0

şi simetricul punctului A faţă de dreapta d.

Soluţie. Observaţie. Reamintim că mijlocul M unui segment AB, unde

A (xa , ya , za ) şi B (xb , yb , zb ) ,

este  
xa + xb ya + yb za + zb
M , , ,
2 2 2
relaţie ce a fost folosită ı̂n problemă pentru aflarea simetricului.
d

A (2, 1, 1) M A′
• • •

→
−
v

303
 Scriem ecuaţiile parametrice ale dreptei d (pentru a găsi vectorul director).
Sistemul 


2x − y + z − 4 = 0

 (8.0.1)
x + y − z + 1 = 0
are matricea  
2 −1 1 
A =  
1 1 −1
şi cum
2 −1
∆1 = =3,0
1 1
rezultă că sistemul este simplu nedeterminat, adică x şi y sunt necunoscutele
principale, iar z este necunoscuta secundară. Sistemul devine



2x − y = − z + 4
d :

x + y = z − 1

şi prin adunarea ecuaţiilor obţinem

3x = 3 ⇒ x = 1 ⇒ y = −x + z − 1 = z − 2.

Atunci soluţiile sistemului sunt ecuaţiile parmetrice ale dreptei d, adică



 x = 0·t + 1



d :
 y = 1 · t − 2 , t ∈ R,


z = 1 · t + 0

deci vectorul director al dreptei d este → −v = (0, 1, 1). Fie M (x0 , y0 , z0 ) ∈ d astfel
ı̂ncât AM⊥d. Această relaţie are loc dacă şi numai dacă
 
→− −−−→ →
−
AM⊥ v ⇐⇒ AM , v = 0.

Cum
−−−→
AM = (x0 − 3, y0 + 1, z0 − 2) ,
 
−−−→ →
AM , −
v = 0 · (x0 − 3) + 1 · (y0 + 1) + 1 · (z0 − 2) = y0 + z0 − 1. (8.0.2)

În plus, M ∈ d deci din relaţiile (8.0.1) şi (8.0.2) se obţine sistemul


 2x0 − y0 + z0 − 4 = 0




 x0 + y0 − z0 + 1 = 0 .


 y0 + z0 − 1 = 0

304
 Adunând primele două ecuaţii avem

3x0 − 3 = 0,

adică x0 = 1, şi ı̂nlocuind ı̂n ultimele două ecuaţii obţinem sistemul




y0 − z0 = − 2

 ,
y0 + z0 = 1

care are soluţia

1 3
y0 = − şi z0 = ,
2 2
   
adică M 1, − 21 , 32 . Vectorul determint de punctele A (3, −1, 2) şi M 1, − 12 , 32 este
 
−−−→ 1 1
AM = (xM − xA , yM − yA , zM − zA ) = −2, , − ,
2 2
deci distanţa de la A la d se calculează prin formula
r
 2   2 √ √
−−−→ 1 1 18 3 2
AM = (−2)2 + + − = = .
2 2 2 2
Folosind faptul că M este mijlocul lui AA′ , unde A′ este simetricul lui A faţă
de dreapta d, determinăm coordonatele lui A′ (x1 , y1 , z1 ) din relaţiile
 x +x  x +3 

 1 A
= xM 
 1
= 1 
 x1 = −1

 2 
 2 

 y1 +yA  y1 −1 

 2 = yM , ⇒ 
 2 = − 12 ⇒ 
 y1 = 0
 z +z
 
 

 1 A = z  z1 +2 = 3 z = 1
2 M 2 2 1

adică A′ (−1, 0, 1).

Problema 8.0.15 Să se determine ecuaţiile parametrice ale dreptei care trece prin
punctul A (2, 3, 1) şi este paralelă cu vectorul →
−
v = (3, −7, 4).

Soluţie. Metoda 1. Ecuaţiile carteziene ale dreptei care trece prin punctul
 
A (xA , yA , zA ) şi este paralelă cu vectorul →
−
v = vx , vy , vz sunt

x − xA y − yA z − zA
= = ,
vx vy vz

deci avem
x−2 y −3 z−1
= = .
3 −7 4

305
 Pentru a determina ecuaţiile parametrice, vom considera egalităţile

x−2 y −3 z−1
= = = t, t ∈ R,
3 −7 4
de unde rezultă
 x−2 

 = t 
 x = 3t + 2

 3 

 y−3 

 −7 = t, t∈R⇔
y = − 7t + 3 , t ∈ R.

 

 z−1 = t z = 4t + 1
4

Metoda 2. Ecuaţiile parametrice ale dreptei care trece prin punctul

 
A (xA , yA , zA ) şi este paralelă cu vectorul →
−
v = vx , vy , vz sunt


 x = v x · t + xA




y = vy · t + yA , t ∈ R,


z = v · t + z
z A

deci ı̂n ipotezele problemei obţinem



 x = 3t + 2




 y = − 7t + 3 , t ∈ R.


z = 4t + 1

Problema 8.0.16 Găsiţi un versor care este paralel cu dreapta



 x = 3t + 1



d :y = 4t − 2 , t ∈ R.


z = + 9

Soluţie. Din ecuaţiile parametrice ale dreptei



 x = 3·t + 1



d :
 y = 4 · t − 2 , t ∈ R.


z = 0 · t + 9

determinăm vectorul director al dreptei → −

v = (3, 4, 0). Versorul care are aceeaşi
direcţie cu v este determinat prin formula
→
− →
− 1
−e = v = √
→ v
= (3, 4, 0) .
kvk 32 + 42 + 02 5

306
 Prin urmare,  
→−e = 3 , 4 , 0 = 3 →− 4→
i + j.
−
5 5 5 5
Observaţie. Deoarece relaţia de paralelism nu are legătură cu sensul rezulta
că şi −e este un versor care satisface relaţia cerută.

Problema 8.0.17 Verificaţi dacă următoarele perechi de drepte

 

 x = − t + 2 
 x = 7s − 1

 

 
1. d1 : 
y = 3t − 1 , t ∈ R şi d2 : 
y = − 3s + 8 , s ∈ R;

 

z = t z = s + 3
 

 x = t + 2 
 x = s + 1

 

 
2. d1 : 
y = − 3t + 1 , t ∈ R şi d2 : 
y = − s , s ∈ R,

 

z = t + 1  z = − 3s + 5

se intersectează sau nu. În caz afirmativ determinaţi intersecţia lor:

Soluţie. 1) Egalăm coordonatele din ecuaţiile dreptelor şi obţinem sistemul



 − t + 2 = 7s − 1




 3t − 1 = − 3s + 8


 t = s + 3


− t − 7s = − 3




 3t + 3s = 9


 t − s = 3


 t + 7s = 3




 t + s = 3.


t − s = 3
Dacă acest sistem are soluţie unică, dreptele se intersectează intr-un punct;
dacă este compatibil nedeterminat, ecuaţiile reprezintă aceeaşi dreaptă iar dacă
sistemul este incompatibil, dreptele nu se intersectează (sunt paralele sau neco-
planare). Matricea sistemului este
 
1 7 
 
A = 1 1  ,
 
1 −1

307
iar  
1 7 3
 
A = 1 1 3
 
1 −1 3
este matricea extinsă. Determinăm rangul acestor matrici.
Deoarece
1 7
∆1 = = −6 , 0 ⇒ rang (A) = 2
1 1
şi
1 7 3  
∆ = 1 1 3 = 0 ⇒ rang A = 2
1 −1 3
rezultă că
 
rang (A) = rang A
şi egal cu numărul de necunoscute, deci sistemul este compatibil unic determi-
nat.
Alegem două ecuaţii şi rezolvăm sistemul astfel format. Avem



t + s = 3


t − s = 3

deci t = 3, s = 0.
Înlocuind t = 3 ı̂n ecuaţia dreptei d1 (sau s = 0 ı̂n ecuaţia dreptei d2 ) găsim
coordonatele punctului de intersecţie al celor două drepte prin rezolvarea siste-
mului 

xA = −1




 yA = 8 .


z = 3
A
Prin urmare, dreptele d1 şi d2 se intersectează ı̂n punctul A (−1, 8, 3). 2) Pro-
cedı̂nd ca la punctul 1) obţinem sistemul


 t + 2 = s + 1




− 3t + 1 = − s ⇔


 t + 1 = − 3s + 5


 t − s = − 1




3t − s = 1.


 t + 3s = 4

308
 Matricea sistemului este  
1 −1
 
A = 3 −1 ,
 
1 3
iar matricea extinsă este  
1 −1 −1
 
A = 3 −1 1  .
 
1 3 4
Deoarece
1 −1
∆1 = =2,0
3 −1
1 −1 −1 1 0 0
c2 +c1 2 4
∆ = 3 −1 1 = 3 2 4 = (−1)1+1 · 1 · = 10 − 16 = −6 , 0
c3 +c1 4 5
1 3 4 1 4 5
rezultă că
 
rang (A) = 2 , 3 = rang A ,
deci sistemul este incompatibil ceea ce implică faptul dreptele nu se intersec-
tează.

Problema 8.0.18 Fie dreapta




 x − y − 3z + 2 = 0
d :
 .
2x − y + 2z − 3 = 0

Determinaţi direcţia dreptei, alegeţi un punct de pe dreaptă şi scrieţi ecuaţiile carte-
ziene ale dreptei.

Soluţie. Dreapta este dată ca intersecţie a două plane, pentru a găsi ecuaţiile
parametrice, rezolvăm parametric sistemul dat. Acesta are matricea
 
1 −1 −3
A =  
2 −1 2 
şi matricea extinsă  
1 −1 −3 −2
A =   .
2 −1 2 3 
Deoarece
1 −1
∆1 = = 1 , 0 ⇒ rang (A) = 2,
2 −1

309
  
atunci şi rang A = 2, iar sistemul este simplu nedeterminat. Dacă notăm z =
t, t ∈ R, sistemul devine



x − y = 3t − 2
d :
 , t ∈ R.
2x − y = − 2t + 3

Prin scăderea ecuaţiilor obţinem

x = −5t + 5

y = −8t + 7

adică 

 x = − 5t + 5



d :
 y = − 8t + 7 , t ∈ R,


z = t
ceea ce reprezintă ecuaţiile parametrice. Din ecuaţiile parametrice determinăm
vectorul director (coeficienţii lui t)
→
−
v = (−5, −8, 1)

şi determinăm un punct D (5, 7, 0) (cu coordonatele formate din termenii liberi) al
dreptei d. Cunoscând aceste elemente putem scrie ecuaţiile carteziene ale dreptei

x−5 y −7 z
d: = = .
−5 −8 1

Problema 8.0.19 Fie A un punct dat, M un punct variabil şi v un vector arbitrar
ales. Arătaţi că ecuaţia
AM × v = 0

reprezintă o ecuaţia unei dreapte.

Soluţie. Considerăm A (x0 , y0 , z0 ) şi v = (l, m, n) fixaţi şi M (x, y, z) variabil. Atunci

AM = (x − x0 , y − y0 , z − z0 ) ,
→
− →
− →
−
i j k
−−−→ →
−
AM × v = x − x0 y − y0 z − z0 =
l m n

310
 →− y − y0 z − z0 →− x − x0 z − z 0 →
− x − x0 y − y0
= i · − j · +k · =
m n l n l m

= [n (y − y0 ) − m (z − z0 )] · i + [l (z − z0 ) − n (x − x0 )] · j + [m (x − x0 ) − l (y − y0 )] · k.

Deoarece
−−−→ → →
−
AM × − v = 0,
→− → − → −
egalăm coeficienţii vectorilor i , j şi k cu zero. Obţinem sistemul


 n (y − y0 ) − m (z − z0 ) = 0




 l (z − z0 ) − n (x − x0 ) = 0


m (x − x ) − l (y − y ) = 0
0 0



 n (y − y0 ) = m (z − z0 )




 l (z − z0 ) = n (x − x0 )


m (x − x ) = l (y − y0 )
0
 y−y z−z0

 0
=

 m n
 z−z0 x−x0

 n = l

 y−y0
 x−x0 =
l m
x − x0 y − y0 z − z0
= = .
l m n
Ultima relaţie reprezintă ecuaţia dreptei care are direcţia dată de →
−
v = (l, m, n)
şi trece prin punctul A (x0 , y0 z0 ).

Problema 8.0.20 Determinaţi unghiul dintre dreptele d1 şi d2 , date prin ecuaţiile



x + 2y + z − 1 = 0
d1 : 

x − 2y + z − 1 = 0

şi



x − y − z − 1 = 0
d2 : 
 .
x − y + 2z + 1 = 0

Soluţie. Determinăm ecuaţiile parametrice ale dreptei




x + 2y + z − 1 = 0
d1 : 
 .
x − 2y + z − 1 = 0

311
 Sistemul prin care este dată dreapta are matricea
 
1 2 1
A =   ,
1 −2 1

unde
1 2
∆1 = = −4 , 0,
1 −2
deci deducem că sistemul este compatibil deoarece rangul matricei sistemului
este 2 şi este egal cu rangul matricei extinse care nu poate fi mai mare decât 2.
Notăm z = t, t ∈ R, şi sistemul se rescrie sub forma



x + 2y = − t + 1
d1 : 
 , t ∈ R.
x − 2y = − t + 1

Prin adunarea ecuaţiilor obţinem

2x = −2t + 2,

de unde rezultă
x = −t + 1 şi y = 0.
Prin urmare, ecuaţiile parametrice ale dreptei d1 sunt


 x = − 1·t + 1



d1 : 
y = 0 · t + 0 , t ∈ R,


z = 1·t + 0

de unde puten determina vectorul director al dreptei d1 ,

−
v→
1 = (−1, 0, 1) .

Pentru 


x − y − z − 1 = 0
d2 : 

x − y + 2z + 1 = 0
avem matricea sistemului  
1 −1 −1
A =   .
1 −1 2 
Deoarece
1 −1
∆1 = = 0,
1 −1

312
 1 −1
∆2 = = 3 , 0,
1 2
rezultă că
 
rang (A) = 2 = rang A ,

deci sistemul este compatibil cu x şi z necunoscute principale şi notând

y = t, t ∈ R

se obţine sistemul 


x − z = t + 1
d2 : 
 , t ∈ R.
x + 2z = t − 1

Scădem prima ecuaţie din cea de-a doua ecuaţie şi obţinem 3z = −2, deci

2 1
z = − şi x = t + .
3 3
Sistemul 

 x = 1 · t + 13



d2 : 
y = 1·t + 0 , t ∈ R


z = 0 · t − 2
3
reprezintă ecuaţiile parametrice ale dreptei d2 , din care determinăm vectorul di-
rector
−
v→2 = (1, 1, 0) .

Unghiul dintre cele două drepte este egal cu unghiul dintre cei doi vectori
directori, ce se poate calcula prin formula
− →
→, −
−  v 1 v 2
cos ∢ (d1 , d2 ) = cos ∢ v→ −
→
1 , v2 = − .
→
v1 · − v→2

Cum
− → √ √
v→ − −
→ −
→
1 , v2 = −1, v1 = 2, v2 = 2,

obţinem
1
cos ∢ (d1 , d2 ) = − ,
2
adică
2π
∢ (d1 , d2 ) = .
3
Atenţie unghiul ar trebui să fie ascuţit, adică să luăm complementarul.

313
Problema 8.0.21 Aflaţi distanţa de la punctul A (3, −1, 2) la dreapta



2x − y + z − 4 = 0
d :

x + y − z + 1 = 0

şi simetricul punctului A faţă de dreapta d.

Soluţie. Scriem ecuaţiile parametrice ale dreptei d ( pentru a găsi vectorul direc-
tor). Dacă
z = t, t ∈ R,
sistemul devine 


2x − y = − t + 4
d :
 , t ∈ R.
x + y = t − 1
Prin adunarea ecuaţiilor obţinem

3x = 3,

deci x = 1, y = t − 2 şi 

 x = 0·t + 1



d :
 y = 1 · t − 2 , t ∈ R.


z = 1 · t + 0

Din ecuaţiile parametrice determinăm vectorul director → −

v = (0, 1, 1). Fie
M (x0 , y0 , z0 ) ∈ d astfel ı̂ncât AM⊥d. Această relaţie are loc dacă şi numai dacă
 
→
− −−−→ → −
AM⊥ v ⇐⇒ AM , v = 0.

Cum
−−−→
AM = (x0 − 3, y0 + 1, z0 − 2) ,
 
−−−→ →
−
AM , v = 0 · (x0 − 3) + 1 · (y0 + 1) + 1 · (z0 − 2) = y0 + z0 − 1

şi M ∈ d se obţine sistemul



 2x0 − y0 + z0 − 4 = 0




 x0 + y0 − z0 + 1 = 0 .


 y0 + z0 − 1 = 0

Adunând primele două ecuaţii avem

3x0 − 3 = 0,

314
adică x0 = 1, şi ı̂nlocuind ı̂n ultimele două ecuaţii obţinem sistemul



y0 − z0 = − 2

 ,
y0 + z0 = 1

care are soluţia

1 3
y0 = − şi z0 = ,
2 2
 
adică M 1, − 21 , 32 . Deoarece
 
−−−→ 1 1
AM = −2, , − ,
2 2
distanţa de la A la d se calculează cprin formula
r
 2   2 √ √
−−−→ 2 1 1 18 3 2
AM = (−2) + + − = = .
2 2 2 2
Folosind faptul că M este mijlocul lui AA′ , unde A′ este simetricul lui A faţă
de dreapta d, determinăm coordonatele lui A′ (xa , ya , za ) din relaţiile
 x +3

 a
= 1

 2
 ya −1

 2 = − 12 ,


 za +2 = 3
2 2

adică A′ (−1, 0, 1).

Observaţie. Reamintim că mijlocul unui segment AB, unde

A (xa , ya , za ) şi B (xb , yb , zb ) ,

este  
xa + xb ya + yb za + zb
M , , ,
2 2 2
relaţie ce a fost folosită ı̂n problemă pentru aflarea simetricului.

Problema 8.0.22 Aflaţi distanţa dintre dreptele d1 şi d2 , dacă

 

 

x + y − z − 1 = 0 x + 2y − z − 2 = 0
1. d1 : 
 şi d :
2 
2x + y − z − 2 = 0 x + 2y + 2z + 4 = 0

x y−2 z−1 x−2 y z−2

2. d1 : 1 = 2 = 3 şi d2 : 1 = 2 = 3

315
Soluţie. 1) Pentru sistemul



x + y − z − 1 = 0
d1 : 
 ,
2x + y − z − 2 = 0

matricea sistemului este  

1 1 −1
A =  
2 1 −1
şi
1 1
∆1 = = −1 , 0,
2 1
deci sistemul este compatibil nedeterminat cu x şi y necunoscute principale. No-
tam
z = t, t ∈ R
şi obţinem un nou sistem



x + y = t + 1

 , t ∈ R,
2x + y = t + 2

cu soluţiile
x = 1, y = t, z = t, t ∈ R,
adică 

 x = 0·t + 1



d1 : 
 y = 1 · t + 0 , t ∈ R,


z = 1 · t + 0

reprezintă ecuaţiile parametrice ale dreptei d1 , din care obţinem vectorul director
−
v→
1 = (0, 1, 1).
Pentru sistemul determinat de



x + 2y − z − 2 = 0
d2 : 
 ,
x + 2y + 2z + 4 = 0

matricea sistemului este  

1 2 −1
A =  
1 2 2
şi
1 2
∆1 = = 0,
1 2

316
 1 −1
∆2 = = 3 , 0,
1 2
deci sistemul este compatibil nedeterminat cu x şi z necunoscute principale. No-
tam
y = t, t ∈ R,
şi obţinem un nou sistem



x − z = − 2t + 2

 , t∈R
x + 2z = − 2t − 4

cu soluţiile
x = −2t, y = t, z = −2, t ∈ R.
Prin urmare, 

 x = − 2·t + 0



d2 : 
y = 1 · t + 0 , t ∈ R,


z = 0·t − 2
reprezintă ecuaţiile parametrice ale dreptei d2 din care determinăm vectorul di-
rector −
v→
2 = (−2, 1, 0).
Vectorul perpendicular pe − v→ −
→
1 şi v2 este

i j k
→
− −
→ −
→ →− 1 1 → − 0 1 → − 0 1
n = v1 × v2 = 0 1 1 = i · − j · +k · =
1 0 −2 0 −2 1
−2 1 0
→
− →
− →−
= − i − 2 i + 2 k = (−1, −2, 2) .
Perpendiculara comună a dreptelor date este intersecţia a două plane (α) şi
(β) care conţin vectorii −
v→ →− −
→→ −
2 , n , respectiv v1 , n .
Scriem ecuaţia planului (α) determinat de − v→ →−
2 , n şi un punct de pe dreapta d2 ,
determinat din ecuaţiile parametrice dând lui t o valoare, pentru t = 0 găsim

M (0, 0, −2) ∈ d2 .

Astfel avem
x−0 y −0 z+2
(α) : −2 1 0 =0
−1 −2 2
(α) : 2x + 4y + 5z + 10 = 0.

317
 Intersectând (α) cu d1 obţinem punctul de pe dreapta d1 care se află pe per-
pendiculara comună a dreptelor date. Avem



2x + 4y + 5z = − 10



 = 1
x

 , t∈R

 y = t



 z = t
 
deci t = − 43 . Rezultă că A 1, − 34 , − 34 este un punct de pe perpendiculara comună
a dreptelor, ce se află pe d1 .
Procedăm ca mai sus: scriem ecuaţia planului (β) determinat de − v→ →−
1 , n şi un
punct de pe dreapta d1 . Din ecuaţiile parametrice pentru t = 0 găsim

N (1, 0, 0) ∈ d1 .

Avem
x−1 y −0 z−0
(β) : 0 1 1 =0
−1 −2 2
(β) : 4x − y + z − 4 = 0.
Intersectând (β) cu d2 obţinem punctul de pe dreapta d2 care se află pe per-
pendiculara comună a dreptelor date. Rezolvând sistemul


 4x − y + z = − 4





x = − 2t

 , t ∈ R,

 y = t



 z = − 2
 
obţinem t = − 23 , deci B 43 , − 32 , −2 este un punct de pe perpendiculara comună a
dreptelor ce se află pe d2 .
−−→
Distanţa dintre d1 şi d2 este AB , unde
 
−−→ 1 2
AB = , , −2 ,
3 3
deci r
  2   2  2 r
−−→ 1 2 2 9
AB = + + − = =1
3 3 3 9
2) Vectorii
v1 = (1, 2, 3) şi v2 = (1, 2, 3)

318
sunt vectorii directori ai dreptelor d1 şi d2 . Deoarece aceştia sunt egali rezultă
că dreptele d1 şi d2 sunt paralele, iar ı̂n acest caz, a calcula distanţa dintre cele
două drepte revine la a calcula distanţa de la un punct al unei drepte la cealaltă
dreaptă ( noi vom calcula distanţa de la un punct al dreptei d1 la dreapta d2 ).
În ecuaţia dreptei d1 luăm x = 1, se obţine

1 y −2 z−1
= = ,
1 2 3
de unde rezultă
y = 4, z = 4

adică A (1, 4, 4) ∈ d1 .
Alegem două puncte de pe dreapta d2 , pentru x = 1 avem

1 y z−2
− = =
1 2 3
relaţie din care găsim
y = −2, z = −1,

ceea ce ne spune că B (1, −2, −1) ∈ d2 .

Pentru x = 2 avem
y z−2
0= =
2 3
relaţie din care găsim
y = 0, z = 2,

deci C (2, 0, 2) ∈ d2 .
−−→ −−→
Calculăm BA × BC care reprezintă aria paralelogramului determinat de
−−→
BA şi BC. Avem
−−→
BA = (0, 6, 5) , BC = (1, 2, 3)

deci
i j k
−−→ −−→ 6 5 0 5 0 6
BA × BC = 0 6 5 = i −j +k =
2 3 1 3 1 2
1 2 3

= 8i + 5j − 6k.

Avem q
−−→ −−→ √ √
BA × BC = 82 + 52 + (−6)2 = 125 = 5 5.

319
 √
Am determinat aria paralelogramului A = 5 5, dar aria se mai scrie şi
−−→
A = h · BC

unde
−−→ √ √
BC = 12 + 22 + 32 = 14

deci obţinem
√ √
5 5 5 70
h= √ = .
14 14
Această ı̂nălţime este chiar distanţa dintre cele două drepte.

Problema 8.0.23 Ecuaţiile de mişcare ale unui punct M (x, y, z) sunt



 x = − 4t + 3




y = 3t + 5 , t ∈ R.


z = 12t − 2

Care este mărimea vitezei?

Soluţie. Vectorul viteză se obţine după formula

→
−
v = (ẋ (t) , ẏ (t) , ż (t)) = (−4, 3, 12)

unde
ẋ (t) , ẏ (t) , ż (t)

sunt derivatele coordonatelor in raport cu t. Mărimea vitezei este

q √
→
−
v = (−4)2 + 32 + 122 = 169 = 13.

Problema 8.0.24 Ecuaţiile de mişcare ale unui punct M (x, y, z) sunt



 x = − 2t + 5




y = 2t − 3 , t ∈ R.


z = − t + 5

Care este distanţa parcursă de M ı̂ntre t1 = 0 şi t2 = 7?

320
Soluţie. Distanţa parcursă de un punct ı̂ntre două momente t1 şi t2 se calculează
cu ajutorul formulei
Zt2 q
l= ẋ2 (t) + ẏ 2 (t) + ż 2 (t)dt.
t1

Deoarece
ẋ (t) = −2, ẏ (t) = 2, ż (t) = −1,
avem
Z7 q Z7
2 2 7
l= (−2) + 22 + (−1) dt = 3dt =3t = 21 .
0
0 0

Problema 8.0.25 Ştiind că M (3, 4, 2) este proiecţia originii O (0, 0, 0) pe planul (α),
scrieţi ecuaţia acestui plan.
−−−→ −
Soluţie. Metoda 1. Din ipoteză avem M = pr(α) O, deci OM⊥α şi OM = →
n este
vectorul normal la planul α. Cum OM = (3, 4, 2) rezultă

(α) : 3x + 4y + 2z + d = 0,

unde constanta d se determină din condiţia ca

M (3, 4, 2) ∈ (α) .

Avem
3 · 3 + 4 · 4 + 2 · 2 + d = 0 ⇒ d = −29
deci
(α) : 3x + 4y + 2z − 29 = 0.
Metoda 2. Vectorul
−−−→
OM = (3, 4, 2)
este vector normal al planului (α) şi M ∈ (α). Ecuaţia planului determinat de un
vector normal →−
n = (a, b, c) şi un punct M0 (x0 , y0 , z0 ) dat este

(α) : a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c(z − z0 ) = 0,

Înlocuind obţinem

(α) : 3 (x − 3) + 4 (y − 4) + 2 (z − 2) = 0

321
 (α) : 3x − 9 + 4y − 16 + 2z − 4 = 0

(α) : 3x + 4y + 2z − 29 = 0.

Problema 8.0.26 Să se scrie ecuaţia planului (γ) ce trece prin M0 (1, 2, 1) şi este per-
pendicular pe planele

(α) : 3x − 2y + 1 = 0 şi (β) : 2x + z − 3 = 0

Soluţie. Planul (γ) trece prin M0 (1, 2, 1) şi conţine vectorii normali ai planelor
(α) şi (β), respectiv
−
n−→ = (3, −2, 0) şi −
n→ = (2, 0, 1).
α β

Prin urmare,
x−1 y −2 z−1
(γ) : 3 −2 0 =0
2 0 1

−2 0 3 0 3 −2
(γ) : (x − 1) − (y − 2) + (z − 1) =0
0 1 2 1 2 0

(γ) : (x − 1)(−2) − (y − 2)3 + (z − 1)4 = 0

(γ) : −2x + 2 − 3y + 6 + 4z − 4 = 0

(γ) : −2x − 3y + 4z + 4 = 0.

Problema 8.0.27 Să se scrie ecuaţia planului ce trece prin punctele

M1 (1, 2, 1) şi M2 (2, 3, 4)

şi este perpendicular pe planul

α : 2x + 3y + z = 0.

Soluţie. Planul căutat trebuie să conţină un vector normal planului α,

nα = (2, 3, 1).

322
 Pentru a putea scrie ecuaţia planului este necesar să determinăm un vector şi
−−−−−−→
un punct. În acest caz pentru M1 (1, 2, 1) şi M1 M2 avem
−−−−−−→
M1 M2 = (2 − 1)i + (3 − 2)j + (4 − 1)k = i + j + 3k = (1, 1, 3)

deci
x−1 y −2 z−1
(β) : 2 3 1 =0
1 1 3

3 1 2 1 2 3
(β) : (x − 1) − (y − 2) + (z − 1) =0
1 3 1 3 1 1
(β) : 8(x − 1) − 5(y − 2) − (z − 1) = 0.

Problema 8.0.28 Să se determine parametrii λ şi µ astfel ı̂ncât planele

(α) : 2x − y + 3z − 1 = 0

(β) : x + 2y − z + µ = 0

(γ) : x + λy − 6z + 10 = 0.

1. să aibă un punct comun;

2. să aibă o dreaptă comună;

3. să se intersecteze după trei drepte distincte paralele.

Soluţie. 1) Trei plane au punct comun dacă sistemul format cu ecuaţiile planelor
are soluţie unică. Sistemul


 2x − y + 3z = 1




 x + 2y − z = − µ


 x + λy − 6z = − 10

are soluţie unică dacă şi numai dacă det A , 0 unde

 
2 −1 3 
 
A = 1 2 −1
 
1 λ −6

323
este matricea sistemului. Dar

2 −1 3 2 −1 0
c3 +c2 −c1
det A = 1 2 −1 = 1 2 0 = 5 (λ − 7)
1 λ −6 1 λ λ−7

deci det A , 0 dacă şi numai dacă

5(λ − 7) , 0 ⇔ λ − 7 , 0 ⇔ λ , 7.

2) Intersecţia planelor este o dreaptă dacă sistemul format cu ecuaţiile plane-

lor este simplu nedeterminat, adică
 
rang (A) = 2 = rang A ,

unde  
2 −1 3 
 
A = 1 2 −1
 
1 λ −6
şi  
2 −1 3 1 
 
A = 1 2 −1 −µ  .
 
1 λ −6 −10
Deoarece
2 −1
∆1 = = 5 , 0,
1 2
rezultă rang(A) ≥ 2, deci este necesar să impunem condiţia ca toţi minorii de
ordin 3 să fie 0. Avem

2 −1 3
∆1 = 1 2 −1 = det A = 0,
1 λ −6

2 3 1
∆2 = 1 −1 −µ = det A = 0,
1 −6 −10
adică
λ − 7 = 0 ⇔ λ = 7.
45µ − 15 = 0 ⇔ µ = 3.

324
 Verificăm dacă pentru λ = 7 şi µ = 3 ceilalţi minori de ordinul 3 sunt 0

2 −1 1
∆3 = 1 2 −3 = 0,
1 7 −10

−1 3 1
∆4 = 2 −1 −3 = 0.
7 −6 −10
Prin urmare, pentru λ = 7 şi µ = 3 avem
 
rang (A) = 2 = rang A

ceea ce ne spune că soluţia sistemului este o dreaptă.

3) Planele se intersectează după trei drepte distincte, ceea ce ne spune că sis-
temul format cu ecuaţiile planelor nu are soluţii. Asta se ı̂ntâmplă când
 
rang (A) = 2 şi rang A = 3.
 
Din punctul 2) rezultă că rang A = 3 dacă şi numai dacă µ , 3, iar din punc-
tul 1) rezultă rang (A) = 2 dacă şi numai λ = 7.

Problema 8.0.29 Să se găsească proiecţia punctului A (2, 1, 1) pe planul

x + y + 3z + 5 = 0.

Vectorul normal planului este → −n = (1, 1, 3). Dreapta perpendiculară pe plan are
→− →−
vectorul director v = n , deci ecuaţia perpendicularei care trece prin A (2, 1, 1)este
x−2 y −1 z−1
= = .
1 1 3
Intersectând această dreaptă cu planul, obţinem proiecţia lui A pe plan. Scriem
ecuaţiile parametrice ale dreptei:
 x−2 

 = t 
 x = t + 2
 1
 y−1 

 

 1 = t, t∈R ⇒   y = t + 1 , t∈R

 

 z−1
= t  z = 3t + 1
3

Înlocuind ı̂n ecuaţia planului obţinem:

(t + 2) + (t + 1) + 3(3t + 1) + 5 = 0 ⇔ 11t + 11 = 0 ⇔ t = −1.

′
Revenind la ecuaţiile parametrice găsim coordonatele proiecţiei A (1, 0, −2).

325
Problema 8.0.30 Să se găsească ecuaţia unui plan care trece prin punctele

A (1, 0, −1) şi B (2, 1, 3)

şi este paralel cu vectorul →

−
v = (1, 1, −1).

Soluţie. Planul va fi paralel cu vectorii

−−→
AB = (1, 1, 4) şi →
−
v = (1, 1, −1)

şi trece prin A (1, 0, −1), deci are ecuaţia

x − 1 y − 0 z − (−1)
1 1 4 = 0.
1 1 −1

Dar
x − 1 y − 0 z − (−1)
1 1 4 = −5 (x − y − 1) ,
1 1 −1
deci ecuaţia planului este
x − y − 1 = 0.

Problema 8.0.31 Să se găsească un punct pe axa Oy situat la distanţe egale de planul

α : 3x − 4y + 25 = 0

şi de punctul M0 (4, 0, 3).

Soluţie. Metoda 1. Dacă M ∈ Oy, atunci

−−−−−→
MM0 = (4, −a, 3)

şi q
−−−−−→ √
MM0 = 42 + (−a)2 + 32 = a2 + 25.
Ecuaţia dreptei d perpendiculare pe planul (α) care trece prin M (0, a, 0) are
vectorul director (v = n = (3, −4, 0)), deci


 x y−a
 3 = −4
d:   .
z = 0

326
 Scriem ecuaţiile parametrice ale dreptei


 x = 3t




 y = − 4t + a ,


z = 0t + 0

şi le ı̂nlocuim ı̂n ecuaţia planului (α) obţinem

3 · 3t − 4(−4t + a) + 25 = 0

9t + 16t − 4a + 25 = 0

25t = 4a − 25
4a − 25 4a
t= = − 1,
25 25
determinând astfel piciorul perpendicularei coborâte din M pe (α),
 
12a 9a
M′ − 3, + 4, 0 .
25 25
Cum
−−−−−→′ √
MM = a2 + 25

obţinem
r r
 2  2    
−−−−−→′ 12a 16a 12a − 75 2 −16a + 100 2
MM = −3 + − +4 = + =
25 25 25 25
r
144a2 − 1800a + 5625 + 256a2 − 3200a + 10000
=
252
r
16a2 − 200a + 625
= .
25
−−−−−→ −−−−−→
Egalăm MM0 cu MM ′ şi ridicăm la pătrat. Avem:

16a2 − 200a + 625

= a2 + 25
25

16a2 − 200a + 625 = 25a2 + 625

−9a2 − 200a = 0

−a(9a + 200) = 0

327
deci
200
a = 0 sau a = − .
9
Astfel punctele care satisfac relaţiile cerute sunt:
 
200
M1 (0, 0, 0) şi M2 0, − ,0 .
9
Metoda 2. Pentru a calcula distanţa de la M (0, a, 0) la planul

(α) : 3x − 4y + 25 = 0

putem folosi şi formula

|3 · 0 − 4 · a + 25| |25 − 4a|

d(M, α) = q = .
2 2 2 5
3 + (−4) + 0

−−−−−→
Egalăm d(M, α) cu lungimea lui MM0 (adică MM0 ) şi obţinem

|25 − 4a| √ 2
= a + 25
5

(25 − 4a)2 16a2 − 200a + 625

= a2 + 25 ⇔ = a2 + 25
25 25
şi se continuă ca mai sus.

Problema 8.0.32 Să se găsească ecuaţia planului (α) care trece prin punctul
M (1, −1, 4) şi este perpendicular pe planele

(β) : 2x + y − z + 2 = 0 şi (γ) : x − y + 3z − 1 = 0.

Să se afle unghiul dintre planele (β) şi (γ).

Soluţie. Planul (α) este determinat de doi vectori, vectorii normali

−
n→ −−→
β = (2, 1, −1) şi nγ = (1, −1, 3)

ai planelor (β), respectiv (γ), şi de punctul M (1, −1, 4), deci

x − 1 y − (−1) z − 4
(α) : 2 1 −1 = 0.
1 −1 3

328
 1 −1 2 −1 2 1
(α) : (x − 1) − (y + 1) + (z + 4) = 0.
−1 3 1 3 1 −1
(α) : 2x − 7y − 3z + 3 = 0.

Unghiul dintre planele (β) şi (γ) este unghiul dintre vectorii normali −
n→
β şi
−
−
→
nγ , adică
 −→ −−→
 −→ −−→ nβ , nγ
cos ∢ nβ , nγ = −→ −−→ .
nβ nγ
Dar
 −→ −−→
nβ , nγ = 2 · 1 + 1 · (−1) + (−1) · 3 = −2
q √
−
→
nβ = 22 + 12 + (−1)2 = 6
q √
−
−→
nγ = 12 + (−1)2 + 32 = 11

deci
 → −−→ −2 −2
cos ∢ −
nβ , nγ = √ √ = √ .
6 · 11 66

Problema 8.0.33 Se dau dreptele




x + 4z + 1 = 0
d1 : 

x − 4y + 9 = 0


 y = 0

d2 : 
 .
x + 2z + 4 = 0
Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune.

Soluţie. Perpendiculara comună a două drepte are direcţia dată de vectorul

n= −
v→ −
→
1 × v2 ,

unde −v→ −
→
1 şi v2 sunt vectorii directori ai dreptelor d1 şi d2 . Scriem ecuaţiile para-
metrice ale dreptelor d1 şi d2 , rezolvând sistemele prin care sunt date.
Pentru 


x + 4z + 1 = 0
d1 : 

x − 4y + 9 = 0

329
avem    
1 0 4 1 0 4 −1
A1 =   şi A1 =  
1 −4 0 −9 .
1 −4 0
Deoarece
1 0
∆1 = = −4 , 0
1 −4
rezultă
 
rang(A1 ) = 2 = rang A1
deci x, y sunt necunoscute principale, iar

z = t, t ∈ R

este necunoscută secundară (parametru). Din prima ecuaţie avem x = −4t − 1 şi
ı̂nlocuind ı̂n cea de-a doua găsim

−4t − 1 − 4y + 9 = 0

de unde obţinem y = −t + 2, adică



 x = − 4t − 1



d1 : 
 y = − t + 2 , t∈R.


z = t

Din ecuaţiile parametrice ale dreptei d1 determinăm −v→

1 = (−4, − 1, 1) şi un
punct M1 (−1, 2, 0) ∈ d1 .
Pentru sistemul 

 y = 0

d2 : 
 .
x + 2z + 4 = 0
avem    
0 1 0 0 1 0 0 
A2 =   şi A2 = 
 
 .
1 0 2 1 0 2 −4
Deoarece
0 1
∆′ 1 = = −1 , 0
1 0
rezultă
 
rang (A2 ) = 2 = rang A2 ,
deci x, y sunt necunoscute principale, iar

z = t, t ∈ R

330
este necunoscută secundară (parametru). Din cea de-a doua ecuaţie avem x =
−2t − 4, deci 

x = − 2t − 4



d2 : 
y = 0·t , t∈R.


z = t

Din sistemul precedent determinăm −

v→ = (−2, 0, 1) şi un punct
2
M2 (−4, 0, 0) ∈ d2 . Prin urmare.

i j k
→
− −
→ −
→
n = v1 × v2 = −4 −1 1 =
−2 0 1

→− −1 1 → − −4 1 → − −4 −1 →
− →
− →
−
= i · − j · +k · = − i +2 j −2k
0 1 −2 1 −2 0
adică n = (−1, 2, −2).
Perpendiculara comună d, apare ca intersecţia a două plane, unul determinat
de v1 , n şi M1 , celălalt de v2 , n şi M2 . Scriem ecuaţiile celor două plane

x − (−1) y − 2 z − 0
∆= −4 −1 1 =0
−1 2 −2

şi
x − (−4) y − 0 z − 0
′
∆ = −2 0 1 = 0.
−1 2 −2
Deoarece

x+1 y −2 z x+1 y −2 z
l3 +2l2 y −2 z
∆ = −4 −1 1 = −4 −1 1 = (−9) · (−1)3+1 · =
−1 1
−1 2 −2 −9 0 0

= −9 [(y − 2) · 1 − z · (−1)] = −9 (y − 2 + z)
x+4 y z
′ 0 1 −2 1 −2 0
∆ = −2 0 1 = (x + 4) · −y · +z· =
2 −2 −1 −2 −1 2
−1 2 −2
= (x + 4) · (−2) − y · 5 + z · (−4) = −2x − 5y − 4z − 8

331
rezultă că ecuaţiile căutate sunt

y +z−2 = 0

2x + 5 y + 4z + 8 = 0

Perpendiculara comună


 y + z − 2 = 0

d :
 .
2x + 5y + 4z + 8 = 0

este dreapta de intersecşie a planelor determinate anterior. Pentru a scrie

ecuaţiile parametrice ale dreptei d rezolvăm parametric sistemul


 y + z − 2 = 0


 .
2x + 5y + 4z + 8 = 0

Avem    
0 1 1 0 1 1 2 
A =   şi A = 
 
 .
2 5 4 2 5 4 −8
Deoarece
0 1
= −2 , 0
2 5

rezultă
 
rang(A) = 2 = rang A

deci sistemul este compatibil simplu nedeterminat cu z = t, t ∈ R.

Deoarece y = −t + 2 rezultă

2x + 5 (−t + 2) + 4 + 8 = 0

deci x = 2t − 9. Prin urmare, ecuaţiile parametrice ale perpendicularei comune a

dreptelor d1 şi d2 sunt date prin sistemul

 x = 1
− 9


 2t

d1 : 
y = − t + 2 , t∈R.


z = t

332
Problema 8.0.34 Să se scrie ecuaţiile planului ce trece prin dreapta de intersecţie a
planelor
(α) : 3x + 2z − 5 = 0
(β) : 2x + y − 3z + 2 = 0,

şi are următoarea proprietate

1. trece prin punctul M0 (1, 2, 0):

2. este paralel cu axa Ox:

3. este perpendicular pe planul de ecuaţie

x − z − 5 = 0.

Soluţie. Pentru ı̂nceput determinăm ecuaţiile parametrice ale dreptei de

intersecţie a planelor
(α) : 3x + 2z − 5 = 0
(β) : 2x + y − 3z + 2 = 0,

rezolvând parametric sistemul format din ecuaţiile planelor (α) şi (β). Avem



3x + 2y = 5

 .
2x + y − 3z = − 2

Dacă notăm z = t, t ∈ R, sistemul devine




3x + 2y = 5

 .
2x + y = 3t − 2

deci
x = −6t + 9 şi y = −9t + 16.
Prin urmare, 

 x = 6t − 9



d: 
y = − 9t + 16 , t ∈ R ,


z = t
deci vectorul director al dreptei d este →
−
v = (6, −9, 1).
1) Alegem un punct M de pe dreapta d şi scriem ecuaţia planului determinat
→− −−−−−→
de v , MM0 şi M. Acesta este chiar planul căutat de noi.

333
 Pentru t = 2 avem
x = 3, y = −2 şi z = 2,
deci M (3, − 2, 2) şi
−−−−−→
MM0 = (−2, 4, − 2) .
Atunci ecuaţia planului căutat este

x − 3 y − (−2) z − 2
−2 4 −2 = 0
6 −9 1

4 −2 −2 −2 −2 4
(x − 3) · − (y + 2) · + (z − 2) · = 0
−9 1 6 1 6 −9
− 14 · (x − 3) − 10 · (y + 2) − 6 · (z − 2) = 0
7x + 5y + 3z − 17 = 0.
→−
2) Planul căutat este paralel cu vectorii →
−
v = (6, − 9, 1) şi i = (1, 0, 0) (vectorul
director al dreptei Ox) şi trece printr-un punct al dreptei d.
Dacă considerăm punctul M (3, −2, 2) determinat la punctul 1), atunci

x − 3 y − (−2) z − 2
6 −9 1 =0
1 0 0

y +2 z−2
1 · (−1)3+1 =0
−9 1
y + 9z − 16 = 0.
3) Din nou considerăm vectorul →
−v = (6, −9, 1) şi punctul M (3, −2, 2). Pentru a
avea un plan perpendicular pe planul

x−y −5 = 0

al doilea vector va fi vectorul normal planului

x−y −5 = 0

adică →
−
n = (1, −1, 0). Avem

x−3 y +2 z−2
6 −9 1 = 0
1 −1 0

334
 −9 1 6 1 6 −9
(x − 3) · − (y + 2) · + (z − 2) · = 0
−1 0 1 0 1 −1
1 · (x − 3) + 1 · (y + 2) + 3 · (z − 2) = 0

x + y + 3z − 7 = 0.

Problema 8.0.35 Să se arate că dreptele:

x−3 y −6 z−8
d1 : = =
4 1 2
x−6 y −4 z−2
d2 : = =
5 4 10
aparţin aceluiaşi plan. Să se găsească ecuaţia acestui plan.

Soluţie. Vectorii
−
v→ −
→
1 = (4, 1, 2) şi v2 = (5, 4, 10)

sunt directori ai dreptelor d1 şi d2 şi pentru că nu sunt proporţionali rezultă că
d1 nu este paralelă cu d2 .
Dacă se află ı̂n acelaşi plan, atunci ele se intersectează ı̂ntr-un punct
M (x0 , y0 , z0 ). Determinăm acest punct din ecuaţiile parametrice ale dreptelor.
Deoarece M ∈ d1 rezultă

x0 − 3 y0 − 6 z0 − 8
= = = t, t ∈ R
4 1 2
deci 

 x = 4t + 3

 0


 y0 = t + 6 , t ∈ R , (8.0.3)


 z = 2t + 8
0

Analog M ∈ d2 deci

x0 − 6 y0 − 4 z0 − 2
= = = s, s ∈ R
5 4 10
de unde rezultă 

 x0 = 5s + 6




 y0 = 4s + 4 , s ∈ R . (8.0.4)


 z = 10s + 2
0

335
 Din sistemele 8.0.3 şi 8.0.4 rezultă


4t + 3 = 5s + 6




 t + 6 = 4s + 4 , (8.0.5)


2t + 8 = 10s + 2

Din a doua ecuaţie a sistemului obţinem

t = 4s − 2

deci sistemul 8.0.5 devine



4 (4s − 2) − 5s = 3



2 (4s − 2) − 10s = − 6



 11s = 11

 .
−2s = − 2
Prin urmare, s = 1, deci soluţia sistemului 8.0.5 este s = 1 şi t = 2.
Înlocuind t = 1 ı̂n sistemul 8.0.3 rezultă


 x = 11

 0


 y0 = 8 ,


 z = 12
0

adică dreptele se intersectează ı̂n punctul M (11, 8, 12), ceea ce ne spune că drep-
tele sunt coplanare, iar planul va fi determinat de M, v1 şi v2 , adică are ecuaţia

x − 11 y − 8 z − 12
4 1 2 = 0
5 4 10
2 · (x − 11) − 30 · (y − 8) + 11 · (z − 12) = 0
2x − 30y + 11z + 86 = 0.

Problema 8.0.36 Să se scrie ecuaţia planului care trece prin dreapta de intersecţie a
planelor
(P1 ) : 3x + 2y − 5 = 0
(P2 ) : 2y − z + 3 = 0
şi este echidistant faţă de punctele

M1 (1, 3, 0) şi M2 (1, 0, 3) .

336
Soluţie. Ecuaţia unui plan care trece prin dreapta de intersecţie a planelor (P1 ) şi
(P2 ) este
(P) : 3x + 2y − 5 + α (2y − z + 3) = 0
(P) : 3x + (2 + 2α) y − αz + 3α − 5 = 0,
unde α ∈ R(constantă). Vectorul normal planului (P) este → −n = (3, 2 + 2α, −α).
Formula distanţei de la un punct M (x0 , y0 , z0 ) la un plan

(α) : ax + by + cz + d = 0

este
ax0 + by0 + cz0 + d
d(M, (α)) = √ ,
a2 + b 2 + c 2
deci
|3 · 1 + (2 + 2α) · 3 − α · 0 + 3α − 5| |9α + 4|
d(M1 , P) = q =√
32 + (2 + 2α)2 + (−α)2 5α 2 + 8α + 13

|3 · 1 + (2 + 2α) · 0 − α · 3 + 3α − 5| |−2|
d(M2 , P) = q =√
32 + (2 + 2α)2 + (−α)2 5α 2 + 8α + 13

2
=√ .
5α 2 + 8α + 13
Din egalitatea
d (M1 , P) = d (M2 , P)
obţinem
|9α + 4| = 2 (8.0.6)
adică
9α + 4 = 2 sau 9α + 4 = −2.
n o
Prin urmare, soluţia ecuaţiei 8.0.6 este α ∈ − 92 , − 32 .
Pentru α = − 29 ecuaţia planului este
      
2 2 2
(P) : 3x + 2 + 2 · − ·y − − ·z+3· − −5 = 0 |·9
9 9 9
(P) : 27x + 14y + 2z − 51 = 0,
iar pentru α = − 32 avem
      
2 2 2
(P) : 3x + 2 + 2 · − ·y − − ·z+3· − −5 = 0
3 3 3
(P) : 9x + 2y + 2z − 21 = 0.

337
Problema 8.0.37 Pentru ce valori ale parametrilor λ şi µ dreapta


 x = 4t + 3



d :y = − 4t + 1 , t ∈ R ,


z = t − 3

aparţine planului
(α) : λx + 2y − 4z − µ = 0 ?

Soluţie. Dreapta d se află ı̂n planul (α) dacă orice punct al dreptei verifică ecuaţia
planului adică:

λ · (4t + 3) + 2 · (−4t + 1) − 4(t − 3) − µ = 0, ∀t ∈ R

(4λ − 8 − 4) · t + 3λ + 2 + 12 − µ = 0, (∀) t ∈ R
4(λ − 3)t + 3λ − µ + 14 = 0, (∀) t ∈ R. (8.0.7)
Problema se poate rezolva ı̂n două moduri ı̂n două moduri:
I. Înlocuim pe t cu două valori (arbitrar alese), spre exemplu t = 0 şi t = 1, şi
rezolvăm sistemul format cu relaţiile obţinute:



3λ − µ = − 14 (t = 0)

 ,
7λ − µ = − 2 (t = 1)

deci λ = 3 şi µ = 23.

II. Egalitatea 8.0.7 are loc pentru orice t ∈ R deci coeficienţii polinomului

4(λ − 3)t + 3λ − µ + 14

ı̂n necunoscuta t sunt nuli, adică avem sistemul




4λ − − 12 = 0

 ,
3λ − µ + 14 = 0

cu soluţia λ = 3 şi µ = 23.

Problema 8.0.38 Să se scrie ecuaţia unui plan care trece prin dreapta



x + y + z = 0
d1 : 
 ,
2x − y + 3z = 0

şi este paralel cu dreapta

d2 : x = 2y = 3z.

338
Soluţie. Planul căutat va fi paralel cu vectorii directori ai dreptelor d1 şi d2 şi
trece printr-un punct al dreptei d1 .
Metoda I. Rezolvăm parametric (z = t, t ∈ R) sistemul prin care este dată
dreapta d1 şi găsim ecuaţiile parametrice ale acestei drepte din care determinăm
vectorul director (coeficienţii lui t) şi un punct (termenii liberi). La fel procedăm
şi cu dreapta 


x = 2y
d1 :   .
x = 3z
Rezolvarea efectivă o lăsăm ı̂n seama cititorului.
Metoda II. Vectorii
−
n→ −→
1 = (1, 1, 1) şi n2 = (2, − 1, 3)

sunt vectorii normali ai planelor care au ca intersecţie d1 , adică

−
n→ −
→ −→ − →
1 ⊥ v1 şi n2 ⊥ v1 ,

unde v1 este vectorul director al dreptei d1 . Deoarece

 −→ −→ −→  −→ −→ −→
n1 × n2 ⊥ n1 şi n1 × n2 ⊥ n2

considerăm vectorul
i j k
−
→ −
→ −
→
v1 = n1 × n2 = 1 1 1 =
2 −1 3
→− 1 1 → − 1 1 → − 1 1 →
− → − →
−
= i · − j · +k · =4 i − j − 3k .
−1 3 2 3 2 −1
Se observă că O (0, 0, 0) aparţine ambelor plane, deci şi dreptei d1 . Pentru −v→2,
ı̂mpărţim relaţia prin care este dată d2 cu 6 şi determinăm ecuaţiile carteziene
x y z
d2 : = = ,
6 3 2
deci −v→ = (6, 3, 2).
2
Ecuaţia planului paralel cu
−
v→ −
→
1 = (4, − 1, −3) şi v2 = (6, 3, 2)

care trece prin O (0, 0, 0) este:

x−0 y −0 z−0
4 −1 −3 = 0
6 3 2

339
 −1 −3 4 −3 4 −1
x· −y · +z· =0
3 2 6 2 6 3

7x − 26y + 18z = 0.

Problema 8.0.39 Să se găsească ecuaţia unui plan care trece prin origine şi prin per-
pendiculara coborâtă din punctul A (1, −1, 0) pe dreapta



x = z + 3
d :
 .
y = − 2z − 3

Soluţie. Determinăm ecuaţiile parametrice ale dreptei pentru z = t, t ∈ R, deci

avem sistemul 

 x = t + 3



d : y = − 2t − 3 , t ∈ R ,


z = t

şi găsim vectorul director al dreptei →

−
v = (1, −2, 1).
Scriem ecuaţia planului α perpendicular pe d, care trece prin A (1, −1, 0).
Acesta are vectorul normal
n = v = (1, −2, 1) ,

deci
(α) : 1 · (x − 1) + (−2) · (y − (−1)) + 1 · (z − 0) = 0

(α) : x − 2y + z − 3 = 0.

Intersectăm planul (α) cu dreapta d pentru a afla proiecţia punctului A pe

dreapta d. Avem
(t + 3) − 2 (−2t − 3) + t − 3 = 0

6t + 6 = 0

t = −1

deci proiecţia punctului A este punctul A′ (2, −1, −1).

Planul care trece prin O şi AA′ este determinat de trei puncte

O (0, 0, 0) , A (1, −1, 0) şi A′ (2, −1, −1)

340
şi are ecuaţia
x y z 1
0 0 0 1
= 0.
1 −1 0 1
2 −1 −1 1
Dar
x y z 1
x y z
0 0 0 1 2+4
= 1 · (−1) 1 −1 0 =
1 −1 0 1
2 −1 −1
2 −1 −1 1

−1 0 1 0 1 −1
=x −y +z = x + y + z,
−1 −1 2 −1 2 −1
deci ecuaţia planului căutat este

x + y + z = 0.

Problema 8.0.40 Să se afle coordonatele simetricelor punctului A (−1, 2, 0) faţă de

planul
(α) : x + 2y − z + 1 = 0

şi faţă de dreapta

x+2 y +1 z−1
d: = = .
1 0 −1
Soluţie. Determinăm ecuaţia perpendicularei d ′ pe planul α care trece prin
A (−1, 2, 0). Vectorul director al acestei drepte este
→
−′ →
v =−
n = (1, 2, −1),

deci
x+1 y −2 z
d′ : = = ,
1 2 −1
de unde obţinem ecuaţiile parametrice


 x = t − 1


′ 
d :
 y = 2t + 2 , t ∈ R .


z = − t

341
Intersectăm d ′ cu α,

d ′ ∩ α = A′′ ,

şi obţinem
(t − 1) + 2 (2t + 2) − (−t) + 1 = 0

6t + 4 = 0
2
t=− ,
3
 
adică A′′ − 53 , 32 , 23 . Considerăm simetricul lui A notat prin A′ (x′ , y ′ , z ′ ) şi coordo-
natele lui A′′ (ca mijloc al segmentului AA′ ), sunt
′ ′ ′
!
′′ x − 1 y + 2 z
A , , .
2 2 2

Avem
x′ − 1 5 10 7
= − ⇒ x′ − 1 = − ⇒ x′ = −
2 3 3 3
′
y +2 2 4 2
= ⇒ y′ + 2 = ⇒ y′ = −
2 3 3 3
z′ 2 4
= ⇒ z′ = .
2 3 3
 
deci simetricul lui A faţă de planul α este A′ − 73 , − 32 , 43 .
Pentru a afla simetricul faţă de dreapta d, scriem ecuaţia planului care trece
prin A şi este perpendicular pe d, adică are vectorul normal

→
−
n =→
−
v = (1, 0, −1).

Avem
(β) : 1 · [x − (−1)] + 0 · (y − 2) + (−1) · (z − 0) = 0

(β) : x − z + 1 = 0

Intersectăm dreapta d cu (β) (ı̂nlocuind ecuaţiile parametrice ale dreptei ı̂n

ecuaţia planului) şi obţinem

x+2 y +1 z−1
d: = = =t
1 0 −1


 x = t − 2



d :
y = − 1, t∈R ,


z = − t + 1

342
şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia planului (β) avem

t − 2 − (−t + 1) + 1 = 0

2t − 2 = 0
t=1
Înlocuind t = 1 ı̂n ecuaţiile parametrice ale dreptei d găsim coordonatele
proiecţiei punctului A pe dreapta d, adică B′′ (−1, −1, 0).
Fie B′ (x′ , y ′ , z ′ ) simetricul lui A faţă de dreapta d. Atunci mijlocul lui AB′ este
′ ′ ′
!
′′ x − 1 y + 2 z
B , , ,
2 2 2
deci
x′ − 1
= −1 ⇒ x′ = −1
2
y′ + 2
= −1 ⇒ y ′ = −4
2
z′
= 0 ⇒ z′ = 0
2
de unde rezultă B′ (−1, −4, 0).

Problema 8.0.41 Să se determine direcţia dreptei




x + y − z + 5 = 0
d1 : 
 ,
2x − 2y − 6 = 0

şi să se studieze dacă este paralelă cu dreapta

x−3 y +2 z
d′ : = =
1 1 2
Soluţie. Dreapta d este dată ca intersecţie de două plane ceea ce ı̂nseamnă că se
află şi ı̂n primul plan şi ı̂n al doilea plan. Acest fapt ne dă informaţia că vectorul
director al dreptei d este perpendicular pe vectorii normali ai planelor date şi
putem lua pe post de vector director produsul vectorial al acestora.
Vectorul normal planului

x+y −z+5 = 0

este −
n→
1 = (1, 1, −1), iar vectorul normal planului

2x − 2y − 6 = 0

343
este −
n→
2 = (2, −2, 0), deci vectorul director al dreptei va fi

→
−
v =−
n→ −→
1 × n2 ,

adică
i j k
→− 1 −1 → − 1 −1 → − 1 1 →
− →
− →−
v = 1 1 −1 = i · − j · +k · = −2 i − 2 j − 4 k
−2 0 2 0 2 −2
2 −2 0

Prin urmare, →
−
v = (−2, −2, −4).
Vectorul director al dreptei
x−3 y +2 z
d′ : = =
1 1 2
→
−
este v ′ = (1, 1, 2). Deoarece
v = −2v ′
rezultă că vectorii sunt coliniari, adică coordonatele lor sunt proporţionale
1 1 2
= = ,
−2 −2 −4
deci rezultă că dreptele d şi d ′ sunt paralele.

Problema 8.0.42 Două mobile M1 şi M2 se mişcă rectiliniu şi uniform pe dreptele D1
şi D2 . Dacă M este mijlocul segmentului M1 M2 să se arate că M se mişcă rectiliniu şi
uniform.

Soluţie. Dacă un mobil se mişcă rectiliniu uniform pe o dreaptă D cu viteza con-

 
stantă →
−
v vx , vy , vz , atunci ecuaţiile mişcării sunt


 x = x0 + v x t




 y = y0 + vy t , t > 0,


z = z + v t
0 z

unde A (x0 , y0 , z0 ) este punctul iniţial şi t este timpul.

Dacă mobilele M1 şi M2 se mişcă rectiliniu şi uniform pe dreptele D1 şi D2 cu
  → v , v , v , atunci ecuaţiile
vitezele constante − v→
1 v , v ,
1,x 1,y 1,zv , respectiv −
v 2 2,x 2,y 2,z
mişcării sunt 

xM1 = x1 + v1,x t



D1 :  yM1 = y1 + v1,y t , t > 0,


z = z + v t
M1 1 1,z

344
 

xM2 = x2 + v2,x t



D1 : 
 yM2 = y2 + v2,y t , t > 0.


z = z + v t
M2 2 2,z

Considerând M mijlocul segmentului M1 M2 , atunci la momentul t avem

 x +x v1,x +v2,x


 xM = M1 2 M2 = x1 +x
2 +
2
2 t

 yM1 +yM2 y1 +y2 v1,y +v2,y

 y = = 2 + 2 t,
 M zM 2+zM

 z = 1 2 = z1 +z2 + v1,z +v2,z t
M 2 2 2

deci M se mişcă rectiliniu şi uniform pe dreapta

 x +x v +v


 xM = M1 2 M2 = x1 +x
2
2
+ 1,x 2 2,x t

 y +y y +y v +v
D:  yM = M1 2 M2 = 1 2 2 + 1,y 2 2,y t , t > 0.


 z = zM1 +zM2 = z1 +z2 + v1,z +v2,z t
M 2 2 2

345
346
Bibliografie

[1] Albu, A.G, Obădeanu, V., Popescu, P., Rado, F., Smaranda, J., Geometrie pen-
tru perfecţionarea profesorilor, Ed.Did. şi Ped, Bucureşti, 1983.

[2] Boja, N., Stanciu,T., Suciu, Gh., Geometrie Analitică şi Diferenţială, Editura
Politehnică- Timişoara, 1980.

[3] Gheorghiu, O.Em., Cı̂rstici, B.D., Geometrie Analitică şi Diferenţială, Ed. Did.
şi Ped., Bucureşti, 1968.

[4] Finkbeiner, D.T., Introduction to Matrices and Linear Transformations, W.H.

Freeman and Company, 1960.

[5] Kaye, R., Wilson, R., Linear Algebra, Oxford University Press, 2003.

[6] Kecs, W.W., Toma, A., Algebră Liniară şi Geometrie analitică, Teorie, Exemple,
Probleme, Ed. Destin, 1998.

[7] Hadley, G., Linear Algebra, Narosa Publishing House, 1997.

[8] Miron, R., Introducere Vectorială ı̂n Geometria Analitică Plană, Ed. Did. şi Ped,
Bucureşti, 1970

[9] Potcovaru G., Matematici superioare- Algebră, Ed. Universităţii din Bucureşti,
2000.

[10] Rendi, D. M., Mihuţ, I., Algebră Liniară, Geometrie Analitică şi Diferenţială,
Ed Politehnica, Timişoara, 2001.

[11] Udrişte, C., Probleme de Algebră Liniară, Geometrie Analitică şi Diferenţială,
Ed Did şi Ped, Bucureşti, 1976.

[12] Udrişte, C., Radu, C., Dicu, C, Mălăncioiu, O., Probleme de Algebră. Geometrie
şi Ecuaţii Diferenţiale, Ed.Did. şi Ped., Bucureşti, 1981

347
[13] Udrişte, C., Radu, C., Dicu, C., Mălăncioiu, O., Algebră, Geometrie şi Ecuaţii
Diferenţiale, Ed Did şi Ped, Bucureşti, 1982.

[14] Vinberg, E.B., A Course in Algebra, Graduate Studies in Mathematics, Vol.56,

A.M.S, 2003.

348