Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C= − (5.47)
2C1 + (q − 1) 3 − C0 1
2C + (2 q + 1) 3 − C 0 q + 2
C1 = (1 + 0,6 i )C 0 (5.48)
în care:
i = tan şi (
q = i2 + 1) 1/ 2
+ i = tan 4 − 2
2
2
(5.49)
Notaţii: σ1, σ2, σ2 – tensiunile normale principale, MPa; A, B, C-constante ce depind de caracteristicile materialului; J1 – primul invariant
deviatoric al ecuaţiei lui Caucy; J2 – al doilea invariant deviatoric al ecuaţiei lui Caucy; C0, q – parametrii din criteriul Mhor-Coulomb; φ-
unghiul de frecare interioară.
Estimarea rezistenţei rocii utilizând relaţia (5.40) este similară cu aceea determinată de Wibols
şi Cook (1968). Modelul descris de ecuaţia (5.40) reprezintă criteriul energiei de deformare efective,
care este cunoscut ca fiind criteriul modificat Wiebols and Cook.
Criteriul de rupere Bresler-Pister a fost conceput iniţial pentru a estima rezistenţa betoanelor
la o solicitare multiaxială, fiind o continuare a criteriului de rupere Drucker-Prager şi utilizând trei
parametri [26]. Acest criteriu de rupere poate fi exprimat în funcţie de invarianţii de tensiune.
unde:
I1 = 1 + 2 + 3 (5.51)
6
J 2 = ( 1 − 2 ) + ( 2 − 3 ) + ( 3 − 1 )
1 2 2 2
(5.52)
c
A= + B c − C c2 (5.59)
3
t − c 4 b2 − b ( c + t ) + c t
B=
3 ( + ) 4 2 + 2 ( − ) − (5.53)
t c b b t c c t
Criteriul de 1 b (3 t − c ) − 2 c t
rupere C =
3 ( + ) 4 2 + 2 ( − ) − (5.54)
c
Bresler - t b b t c c t
Pister
Suprafaţa de cedare poate fi exprimată sub forma unei funcţii având expresia:
f (I 1 J 2 ) = 0 (5.55)
f =
1
6
( 1 − 2 ) + ( 2 − 3 ) + ( 1 − 3 )
2 2
2 1/ 2
−
(5.56)
− A − B( 1 + 2 + 3 ) − C ( 1 + 2 + 3 )
2
În funcţie de tensiunea echivalentă şi tensiunea medie, acest criteriu poate fi exprimat astfel:
e = A + B m + C m2 ; e = 3J 2 (5.57)
unde:
7