Cibernetică, statistică şi informatică economică

A LGEBR Ă LINIAR Ă
Demonstraţii ale unor rezultate matematice

Vegheş Ovidiu

email: ovidiuvro2012@gmail.com

2021.01

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 1 / 15

 Cuprins

1 Probleme date la examen în anii precedenţi

Examen 2020.ian (1)
Examen 2020.ian (2)
Examen 2020.ian (3)
Examen 2020.ian (4)
Examen 2019.ian, 2020.ian (5)
Examen 2019.ian (6)
Examen 2016.ian (7)
Examen 2020.ian (8)
Examen 2020.ian (9)

2 Bibliografie

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 2 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2020.ian (1)

Examen algebră 2020.ian

Varianta A. În spaţiul vectorial R2 , R se consideră B = (b1 = (−3, 2) , b2 = (−6, 5)) şi

vectorul x = (3, −5). Să se arate că B este reper în R2 , R , iar folosind metoda pivotării să se

determine [x]B vectorul coordonatelor lui x în reperul B.

Soluţie. E = (e1 = (1, 0) , e2 = (0, 1)) este reperul canonic din spaţiul vectorial real R2 .

e1 e2 b1 b2 x
e1 1 0 −3 −6 3
e2 0 1 2 5 −5 B = (b1 , b2 ) este reper (deci {b1 , b2 } bază)
3 3 −9 pentru că am aplicat de 2 ori lema schimbului
e1 1 2 0 2 2 singular plecând de la reperul canonic E.
b1 1 −5
0 2 1 5 2 Coordonatele vectorilor se determină conform
2
b2 2
1 0 1 −3 aceleaşi leme.
3
b1 −5 1 0 5
3 −2
−5
b1 3 −2 1 0 5
b2 2 0 1 −3
3 1
"Identificarea coordonatelor lui x în reperul (b1 , b2 ):"
 
5
[x]B = [x](b ,b ) = . Relaţia vectorială echivalentă cu scrierea matriceală este x = 5b1 + (−3) b2
1 2 −3
(adică (3, −5) = 5 (−3, 2) + (−3) (−6, 5)).
Observaţie. Conform teoremei privind modificarea coordonatelor unui vector la schimbarea reperelor avem
 −5    
−2 3 5
[b2 ]E −1 [x]E =
 
[x]B = [b1 ]E 3 = .
2 −5 −3
3 1

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 3 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2020.ian (2)

Examen algebră 2020.ian

Varianta A. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R3 , R ,

V (x) = x12 + 5x22 − 4x32 − 2x1 x2 + 4x2 x3 + 2x3 x1 , unde x = (x1 , x2 , x3 ) .

Aflaţi, folosind metoda Jacobi, o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura ei.
Soluţie. Identificăm matricea A care verifică condiţia V (x) = [x]TE A [x]E , ∀x ∈ R3 , unde E este reperul cano-
nic din R3 . Fie φV (x, y ) = [x]TE A [y ]E , ∀x, y ∈ R3 . Folosind scrierea matriceală constatăm că φV verifică
axiomele: i) φV (x1 + x2 , y ) = φV (x1 , y ) + φV (x2 , y ), ∀x1 , x2 , y ∈ R3 ; ii) φV (αx, y ) = αφV (x, y ), ∀x, y ∈ R3 ,
∀α ∈ R; iii) φV (x, y ) = φV (y , x), ∀x, y ∈ R3 . În consecinţă φV este o funcţională biliniară simetrică, V este
forma pătratică obţinută din φV , iar [V ]E(1) = [φV ]E,E
(1)
= A.
   
x 1 1 −1 1
x1 x2 x3 A  x2 , x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 este verificată, unde A =  −1
 
V (x) = 5 2 .
x3 1 2 −4
 
 1 −1 
Fie ∆0 = 1, ∆1 = 1, ∆2 =   = 4, ∆3 = det A = −29. Obţinem
−1 5 
∆0 2 ∆1 2 ∆2 2 2 1 2 4 2  T
σ (x) = ∆1 (y1 ) + ∆2 (y2 ) + ∆3 (y3 ) = (y1 ) + 4 (y2 ) − 29 (y3 ) , unde [x]F = y1 y2 y3 .

Am considerat că F = (f1 = (c1,1 , 0, 0) , f2 = (c2,1, c2,2 , 0) , f3 = (c3,1 , c3,2 , c3,3 )) este reperul formei cano-
nice determinat de metoda Jacobi. Avem sgnV = 1(−) , 0(0) , 2(+) şi V este o funcţională pătratică nedefinită.
  
Observaţie. F = f1 = (1, 0, 0) , f2 = 41 , 14 , 0 , f3 = 29 7 3
, −4


, 29 29 se obţine prin rezolvarea sistemelor

  ϕV (e1 , f3 ) = 0
ϕV (e1 , f2 ) = 0
{ϕV (e1 , f1 ) = 1 ϕV (e2 , f3 ) = 0 .
ϕV (e2 , f2 ) = 1  ϕ (e , f ) = 1
V 3 3

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 4 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2020.ian (3)

Examen algebră 2020.ian

Varianta A. Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului să se determine soluţia
y 0 (x) = 5z (x)

generală a sistemului de ecuaţii diferenţiale liniare , unde x ∈ R.
z 0 (x) = 5y (x)
   
y 0 5
Soluţie. Etapa 0: Fie Z = . Forma matriceală este Z 0 = AZ , ∀x ∈ I ⊆ R, cu A = .
z 5 0
 
   (1) (1)
0−λ 5  = λ2 − 25 = (λ + 5) (λ − 5) = 0 ⇒ σ (A) = −5, 5 .
Etapa 1:
 
Pas 1. PA (λ) = 
5 0−λ   

    x1 = −α
5 5 5x1 + 5x2 = 0
Pas 2. I) Pentru λ = −5, avem B−5 = A + 5I2 = . Sistemul are soluţia x2 = α .
5 5 5x1 + 5x2 = 0
α ∈ R

   
  −1   −1
Obţinem ker B−5 = spanR . dimR ker B−5 = 1 =ordinul de multiplicitate pentru λ = −5. Alegem f1 = .
1 1

    x1 = β
−5 5 −5x1 + 5x2 = 0
I) Pentru λ = 5, avem B5 = A − 5I2 = . Sistemul are soluţia x2 = β .
5 −5 5x1 − 5x2 = 0
β ∈ R

   

1
1
Obţinem ker B5 = spanR . dimR ker B5 = 1 = ordinul de multiplicitate pentru λ = 5. Alegem f2 = .
1 1
 
     −1 1
0 5 −1 1 −5 0
Pas 3. Punem în evidenţă relaţia A = CDC −1 : A = =  2 2 .
5 0 1 1 0 5 1 1
2
   20
−1 v1 0 v1 = −5v1
Etapa 2: Notăm V = C Z , cu V = şi obţinem sistemul V = DV adică .
v2 v20 = 5v2
−5x

v1 (x) = c1 e
Etapa 3: Soluţia sistemului generală a sistemului este , cu x ∈ I = R.
v2 (x) = c2 e5x
−5x
+ c2 e5x

y (x) = −c1 e
Etapa 4: Din Z = CV obţinem , cu x ∈ I = R şi c1 , c2 constante reale fixate.
z (x) = c1 e−5x + c2 e5x
Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 5 / 15
 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2020.ian (4)

Examen algebră 2020.ian

Varianta A. Se consideră subspaţiul X = spanR ({(1, 1, −2) , (1, 1, −1)}) în R3 , R . Să se

găsească o bază ortonormată pentru X (folosind procedura Gram–Schmidt). Să se determine

proiecţia ortogonală vectorului v = (4, 2, −1) pe X.
Soluţie. Fie e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (0, 0, 1) şi E = (e1 , e2 , e3 ) reperul canonic din spaţiul
vectorial real R3 . Acest reper este ortonormat în R3 înzestrat cu produsul scalar canonic (adică GE = I3 ).
Etapa 1: X = spanR ({a1 , a2 }), unde a1 = (1, 1, −2), a2 = (1, 1, −1).
Rezultă că X este un subspaţiu vectorial în R3 (fiind acoperirea liniară a unei mulţimi nevide de vectori), iar
{a1 , a2 } este sistem de generatori  pentru X (conform
 definiţiei).
  1 1
Avem rang [a1 ]E , [a2 ]E = rang  1 1  = 2 = număr de vectori. Folosind o consecinţă a teoremei
−2 −1
rangului rezultă că {a1 , a2 } este liniar independentă.
În consecinţă {a1 , a2 } este o bază în X şi dimR X = 2.
Etapa 2-Pasul 1: Vom determina, prin metoda Gram-Schmidt, vectorii ce construiesc o bază ortogonală
h1 = a1 = (1, 1, −2) ,
(
{h1 , h2 } a subspaţiului vectorial X: ha ,h i
.
h2 = a2 − 2 1 h1 = (1, 1, −1) − 46 (1, 1, −2) = 31 , 31 , 31 .
hh1 ,h1 i
Etapa 2-Pasul 2: Vom determina, prin nomare, vectorii ce construiesc o bază ortonormată {u1 , u2 } a
  
−2
 u1 = kh1 k h1 = √16 (1, 1, −2) = √16 , √16 , √6 ,

1
subspaţiului vectorial X: 1 1 1 1 1

 1 1 1

 u2 = kh k h2 = q 3 3 , 3 , 3 = √3 , √3 , √3 .

2 9  
Etapa 3: PrX (v ) = hv , u1 i u1 + hv , u2 i u2 = √8 · u1 + √5 · u2 = 43 , 43 , −8 + 53 , 53 , 53 = (3, 3, 1).


6 3 3

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 6 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2019.ian, 2020.ian (5)

Examene algebră
Varianta A. Fie B1 = {p1 = X − 3, p2 = X + 1}, B2 = {q1 = −4X + 6, q2 = 6X − 9},
B3 = {t1 = 4X + 1, t2 = 3X − 2, t3 = X + 4} considerate în (R1 [X ] , R) spaţiul vectorial al
polinoamelor de grad cel mult unu, cu coeficienţi numere reale şi nedeterminata X . Să se
studieze care dintre mulţimi este bază a spaţiului vectorial considerat. [ex.2020-Var.A]
Soluţie. Folosim consecinţele teoremeirangului.Fie E = (e1 = X , e2 = 1) reperul canonic din (R1 [X ] , R).
  1 1 număr de vectori
rang [p1 ]E , [p2 ]E = rang =2= ⇒ B1 bază.
−3 1 dimR R1 [X ]
 
  −4 6
rang [q1 ]E , [q2 ]E = rang = 1 6= număr de vectori ⇒ B2 nu este bază.
6 −9
 
  4 3 1
rang [t1 ]E , [t2 ]E , [t3 ]E = rang = 2 6= număr de vectori ⇒ B3 nu este bază.
1 −2 4

Varianta A. Se consideră CR ([0, 1]) spaţiul vectorial al funcţiilor reale continue definite pe
intervalul [0, 1] dotat cu produsul scalar hf , gi = 01 f (t) g (t) dt. Să se calculeze hf , gi şi
R

, g) pentru f (x) = x 2 − x + 1 şi g (x) = x 2 + x. [ex.2019-Var.A]

cos (f[
R    R    
Soluţie. hf , gi = 01 t 2 − t + 1 t 2 + t dt = 01 t 4 + t dt = 51 t 5 + 12 t 2 |10 = 10
7
.
R1 2 2 R1 4   
hf , f i = 0 t − t + 1 dt = 0 t − 2t + 3t − 2t + 1 dt = 5 t − 2 t + t − t + t |10 =
3 2 1 5 1 4 3 2 7
10 .
  2    
hg, gi = 01 t 2 + t dt = 01 t 4 + 2t 3 + t 2 dt = 51 t 5 + 12 t 4 + 13 t 3 |10 = 30
31
R R
.
7 √
hf ,gi
[
cos (f , g) = √ √ = q 10q = √21 ∈ [−1, 1].
hf ,f i hg,gi 7 31 31
10 30

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 7 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2019.ian (6)

Examen algebră 2019.ian

Varianta A. În spaţiul vectorial R3 , R se consideră mulţimile

n o
X = spanR ({(−1, 0, 2) , (1, 1, −1) , (1, 2, 0)}) şi Y = (a, b, c) ∈ R3 | 3a + b − 2c = 0 .

Arătaţi că X şi Y sunt subspaţii vectoriale şi să se determine dimensiunea lor. Determinaţi
S = X + Y şi un suplement direct al lui X.
Soluţie. Fie E = (e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (0, 0, 1)) reperul canonic din spaţiul vectorial real R3 .
a) Notăm a1 = (−1, 0, 2), a2 = (1, 1, −1), a3 = (1, 2, 0). Rezultă că X = spanR ({a1 , a2 , a3 }) este un
subspaţiu vectorial în R3 (fiind acoperirea liniară a unei mulţimi nevide de vectori), iar {a1 , a2 , a3 } este sistem
de generatori pentru X (conform definiţiei).
 
  −1 1 1
rang [a1 ]E , [a2 ]E , [a3 ]E = rang  0 1 2  = 2 6= 3. În consecinţă vectorii sunt liniar dependenţi.
2 −1 0
Încercăm să aflăm dependenţa. În urma calculelor obţinem a3 = a1 + 2a2 .
Fie v ∈ X arbitrar. Atunci v = αa1 + βa2 + γa3 = (α + γ) a1 + (β + 2γ) a2 , cu α, β, γ ∈ R. Rezultă că
{a1 , a2 } este sistem de generatori pentru X. {a1 , a2 } este o mulţime
 de vectori
 liniar independentă (în
conformitate cu o consecinţă a teoremei rangului) pentru că rang [a1 ]E , [a2 ]E = 2 = număr de vectori. Am
justificat faptul că {a1 , a2 } este o bază în X şi dimR X = 2.
b) Y = spanR ({b1 , b2 }), unde b1 = (−1, 3, 0), b2 = (0, 2, 1). Rezultă că Y este un subspaţiu vectorial în R3
(fiind acoperirea liniară a unei mulţimi nevide de vectori), iar {b1 , b2 } este sistem de generatori pentru X
(conform definiţiei).

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 8 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2019.ian (6)

Examen algebră 2019.ian - continuare

 
  −1 0
Avem rang [b1 ]E , [b2 ]E = rang  3 2  = 2 = număr de vectori. Folosind o consecinţă a teoremei
0 1
rangului rezultă că {b1 , b2 } este liniar independentă. În consecinţă {b1 , b2 } este o bază în Y şi dimR Y = 2.
c) w ∈ X ∩ Y dacă şi numai dacă w = (a, b, c) = (−α + β, β, 2α − β), cu α, β ∈ R, verifică ecuaţia
3a + b − 2c = 0. Soluţia ecuaţiei 6β − 7α = 3 (−α + β) + (β) − 2 (2α − β) = 0 este α = 6t, β = 7t, cu
t ∈ R. Deducem că spaţiul vectorial X ∩ Y = spanR ({w0 = (1, 7, 5)}) are dimR (X ∩ Y) = 1 ({w0 } liniar
independentă pentru că w0 6= 0R3 , {w0 } sistem de generatori pentru X ∩ Y conform definiţiei).
 
Subspaţiul vectorial S = X + Y ⊆ R3 are dimR (S) = 2 + 2 − 1 = 3 = dimR R3 conform teoremei lui
Grassmann. Conform principiului de saturare avem S = X + Y = R3 .
 
d) Arătăm că B = {a1 , a2 , b1 } este bază în R3 , R şi alegem X0 = spanR ({b1 }).
 
−1 1 −1 
  det=5 număr de vectori
rang [a1 ]E , [a2 ]E , [b1 ]E = rang  0 1 3  = 3= .
dimR R3
2 −1 0
Avem X + X0 = R3 (1). Evident X + X0 ⊆ R3 . Reciproc, orice vector v ∈ R3 poate fi scris ca
0 0
 γb1 , cu α, β, γ ∈ R. Dar αa1 + βa2 ∈ X, γb1 ∈ X şi în consecinţă v ∈ X + X .
v = αa1 + βa2 +
Avem X ∩ X0 = 0R3 (2). 0R3 este vector al oricărui subspaţiu, în particular 0R3 ∈ X ∩ X0 . Reciproc, dacă

 α=0
B l.i.
v ∈ X ∩ X0 ⇒ v = αa1 + βa2 = γb1 ⇒ αa1 + βa2 + (−γ) b1 = 0R3 ⇒ β = 0 ⇒ v = 0R3 .
 γ=0
Din (1) şi (2) avem X ⊕ X0 = R3 , conform teoremei de caracterizare a sumei directe. În consecinţă X0 este un
suplement direct al lui X în R3 .

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 9 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2016.ian (7)

Examen algebră 2016.ian

Varianta A. Fie operatorul liniar
U : R3 → R3 , U (x) = (x1 , x1 + x3 , x1 + x2 + x3 ) , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
Aflaţi nucleul operatorului, imaginea operatorului şi dimensiunile acestor subspaţii.
Soluţie. Identificăm matricea A care verifică condiţia [U (x)]E = A [x]E , ∀x ∈ R3 , cu E reperul canonic din R3 .
Folosind scrierea matriceală constatăm că U verifică axiomele:
i) U(x1 + x2 ) = U(x1 ) + U(x2 ), ∀x1 , x2 ∈ R3 ; ii) U(αx) = αU(x), ∀x ∈ R3 , ∀α ∈ R
deoarece [U (x1 + x2 )]E = [U (x1 ) + U (x2 )]E şi [U (αx)]E = [αU (x)]E , ∀x, x1 , x2 ∈ R3 , ∀α ∈ R.
În consecinţă U este un operator liniar, iar [U]EE = A.
   
x1 1 0 0
[U (x)]E = A  x2 , x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 este verificată, unde A =  1 0 1 .
x3 1 1 1

n o
I) ker U = U −1 0R3 = x ∈ R3 | U (x) = 0R3 este subspaţiu vectorial.

 
   x1 = 0  x1 = 0
Sistemul A [x]E = 0R3 E este x1 + x3 = 0 şi are soluţia x2 = 0 .
 x +x +x  x =0
1 2 3 3

Obţinem ker U = 0R3 . dimR ker U = 0.
  n o
I) ImU = U R3 = y ∈ R3 | ∃x ∈ R3 , U (x) = y este subspaţiu vectorial.
ubspaţiul ImU ⊆ R3 are dimR ImU = dimR R3 − dimR ker U = 3 − 0 = 3 = dimR R3 conform teoremei
dimensiunii de la operatori. Conform principiului de saturare avem ImU = R3 .
Observaţie. U este izomorfism.

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 10 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2020.ian (8)

Examen algebră 2020.ian

Varianta A. Fie f : R3 → R definită prin f (x1 , x2 , x3 ) = x1 − 2x3 .
a) Să se arate că f este o funcţională liniară
şi să se determine matricea funcţionalei f în reperul
B = ((0, 1, 1) , (1, 0, 1) , (1, 1, 0)) din R3 , R .
b) Să se se determine ker f , Imf , dimR ker f şi dimR Imf .

Soluţie. Fie E = (e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (0, 0, 1)) reperul canonic din spaţiul vectorial real R3 .
a) Identificăm matricea A care verifică condiţia f (x) = A [x]E , ∀x ∈ R3 , unde E este reperul canonic din R3 .
Folosind scrierea matriceală constatăm c ă f verifică axiomele:
  
i) f x 0 + x 00 = A x 0 + x 00 E = A x 0 E + x 00 E

   

= A x E + A x E = f x 0 + f x 00 , ∀x 0 , x 00 ∈ R3 ;
 0  00 

ii) f (αx) = A [αx]E = A α [x]E = αA [x]E = αf (x) , ∀x ∈ R3 , ∀α ∈ R.

În consecinţă f este o funcţională liniară, iar [f ]E(1) = A.

 
x1
Într-adevăr f (x) = A  x2 , x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 este verificată, unde A =
 
1 0 −2 .
x3
 
b) Arătăm că B = (b1 = (0, 1, 1) , b2 = (1, 0, 1) , b3 = (1, 1, 0)) este reper în R3 , R .
 
0 1 1 
  det=2 număr de vectori
rang [b1 ]E , [b2 ]E , [b3 ]E = rang  1 0 1  = 3 = .
dimR R3
1 1 0
Am folosit consecinţele teoremei rangului.

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 11 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2020.ian (8)

Examen algebră 2020.ian - continuare

 
0 1 1
Avem [f ]B(1) =
     
f (b1 ) f (b2 ) f (b3 ) = 1 0 −2  1 0 1 = −2 −1 1 .
1 1 0

n o
c) ker (f ) = f −1 0R3 = x ∈ R3 | f (x) = 0R3 este subspaţiu vectorial.


 x1 = 2α
Ecuaţia x1 − 2x3 = 0 are soluţia x2 = β , cu α, β ∈ R .
 x =α
3

Obţinem ker f = spanR ({v1 = (2, 0, 1) , v2 = (0, 1, 0)}) .

Atunci {v1 , v2 } este sistem de generatori
 pentru
 X (conform definiţiei).
  2 0
Avem rang [v1 ]E , [v2 ]E = rang  0 1  = 2 = număr de vectori. Folosind o consecinţă a teoremei
1 0
rangului rezultă că {v1 , v2 } este liniar independentă.
 ă {vn1 , v2 } este o bază în ker f şi dim
În consecinţ o R ker f = 2.
d) Imf = f R3 = y ∈ R3 | ∃x ∈ R3 , f (x) = y este subspaţiu vectorial.
Subspaţiul Imf ⊆ R are dimR Imf = dimR R3 − dimR ker f = 3 − 2 = 1 = dimR R conform teoremei
dimensiunii de la operatori. Conform principiului de saturare avem Imf = R .
Observaţie. f este surjectivă fără a fi injectivă.

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 12 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2020.ian (9)

Examen algebră 2020.ian

Varianta A. În spaţiul euclidian R3 , R, h·, ·i , înzestrat cu produsul scalar canonic

hx, y i = x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 , x = (x1 , x2 , x3 ) , y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3

se consideră subspaţiul X = spanR ({(1, 1, −2) , (1, 1, −1)}). Dacă X⊥ este complementul
ortogonal al lui X în R3 , iar P : R3 → R3 este operatorul liniar definit prin P (x) = PrX⊥ (x),
pentru x ∈ R3 , cercetaţi dacă X⊥ = spanR ({(−1, 1, 0)}) şi P este operator autoadjunct.
Determinaţi X ∩ X⊥ .
Soluţie. Fie E = (e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (0, 0, 1)) reperul canonic din spaţiul vectorial real R3 .
Se ştie că X⊥ este subspaţiu vectorial, iar dacă X este subspaţiu vectorial, atunci X ⊕ X⊥ = R3 şi X⊥X⊥
conform teoremei de descompunere în spaţii ortogonale. Ca o consecinţă avem dimR X⊥ = dim 3
R R −dimR X.
a) Fie a1 = (1, 1, −2) , a2 = (1, 1, −1) , b1 = (−1, 1, 0). Arătăm că {a1 , a2 , b1 } este bază în R3 , R .
 
1 1 −1 
  det=−2 număr de vectori
rang [a1 ]E , [a2 ]E , [b1 ]E = rang  1 1 1  = 3= .
dimR R3
−2 −1 0
Am folosit consecinţele teoremei rangului.
b) X = spanR ({a1 , a2 }). Rezultă că X este un subspaţiu vectorial în R3 (fiind acoperirea liniară a unei mulţimi
nevide de vectori), iar {a1 , a2 } este
 sistem de generatori
 pentru X (conform definiţiei).
  1 1
Avem rang [a1 ]E , [a2 ]E = rang  1 1  = 2 = număr de vectori. Folosind o consecinţă a teoremei
−2 −1
rangului rezultă că {a1 , a2 } este liniar independentă. În consecinţă {a1 , a2 } este o bază în X şi dimR X = 2.

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 13 / 15

 Probleme date la examen în anii precedenţi Examen 2020.ian (9)

Examen algebră 2020.ian - continuare

n o n o
c) Ştim că X⊥ = w ∈ R3 | w⊥X = w ∈ R3 | w⊥a1 , w⊥a2 . Arătăm că X⊥ = spanR ({b1 }). Deoarece
hb1 , a1 i = 0 şi hb1 , a2 i = 0 rezultă că b1 ∈ X⊥ . Cum X⊥ este subspaţiu avem spanR ({b1 }) ⊆ X⊥ . Conform
principiului de saturare avem spanR ({b1 }) = X⊥ (deoarece dimR X⊥ = 3 − 2 = 1 = dimR spanR ({b1 })).
d) Relaţia X ⊕ X⊥ = R3 rezultă din teorema de descompunere în spaţii ortogonale.
X + X⊥ =  R3

Avem X ⊕ X⊥ = R3 ⇔ conform teoremei de caracterizare a sumei directe.
X ∩ X⊥ = 0R3
⊥

Rezultă X ∩ X = 0R3 .
e) Conform teoremei de caracterizare a proiecţiei ortogonale sunt echivalente afirmaţiile:
i) P este operator de proiecţie ortogonală pe X⊥ ;
ii) P ◦ P = P (P este operator de proiecţie) şi hP (x) , y i = hx, P (y )i, ∀x, y ∈ R3 (P este autoadjunct).
În consecinţă orice operator de proiecţie ortogonală este operator autoadjunct.
hx,hi
Observaţie [determinarea lui P]. Ştim că PrspanR ({h}) (x) = hh,hi h. Atunci
 
h i −1 
x1 x2 x3   1  
0
P (x1 , x2 , x3 ) =   (−1, 1, 0) = (y1 , y2 , y3 ),
h i −1 
−1 1 0   1  
0
1 1 1 1


 y1 = −1 2 x2 − 2 x
1 = 2 x1 − 2 x2
unde y = 1 12 x2 − 12 x1
= 21 x2 − 21 x1 .
 2
y3 = 0 12 x2 − 12 x1 = 0

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 14 / 15

 Bibliografie

Bibliografie
1 G. Cenuşă, I. Săcuiu, V. Burlacu. Matematici. Curs pentru studenţii din anul I de la
specializarea: Planificare şi Cibernetică Economică. Ed.ASE, 1986.
2 G. Cenuşă, R. Şerban, C. Raischi. Matematici pentru economisti. Curs în format digital.
Capitolul 1. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=21&idb=11.
3 C. Neculăescu, O. Vegheş. Introducere în algebra liniară. Curs în format digital. Capitolul
1,2,3. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=362&idb=11.
4 G. Cenuşă şi colectiv catedră. Matematici pentru economişti. Ed.CISION, Bucureşti, 2000.
5 G. Cenuşă şi colectiv catedră. Matematici pentru economişti. Culegere de probleme.
Ed.CISION, Bucureşti, 2001.
6 S.H. Friedberg, A.J. Insel., L.E. Spence Linear Algebra. Printice Hall, 2003.
7 S. Roman, Advanced Linear Algebra, 3ed, Springer, 2008.
8 J.S. Golan, The Linear Algebra - a Beginning Graduate Student Ought to Know, Springer,
2007.
9 http://ocw.mit.edu (Strang, Gilbert, 2011, 18.06SC Linear Algebra. - Massachusetts Institute
of Technology: MIT OpenCourseWare).
10 R. Şerban (coord.) şi colectiv catedră. Culegere de probleme de algebră liniară. Ed.ASE,
1999.
11 A. Toma. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.Economica, 2002.
12 https://online.ase.ro.

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 14 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2021.01 15 / 15