DIRECȚIA GENERALĂ EDUCAȚIE, TINERET și SPORT

Liceul Teoretic Republican ”Aristotel”

Disciplina, atelierul: fizică, informatică

Tema: Aplicabilitatea funcțiilor

matematice în fizică și informatică

Autori: Rusu Paisie, elev al clasei XI FM

Ionaș Vadim, consultant extern
Profesor: Bîzgan Sergiu

Chișinău

ESTE INTERZISĂ DISTRIBUIREA, COPIEREA SAU EDITAREA ACESTUI DOCUMENT

FĂRĂ PERMISIUNEA DEȚINĂTORILOR DREPTURILOR DE AUTOR

©2022 Vadim Ionaș, Paisie Rusu, LTRA

1
 Cuprins
Introducere..................................................................................................................3

Capitolul I. Aplicațiile funcțiilor matematice în fizică...........................................3

1.1 Aplicații ale funcțiilor exponențiale în fizică.............................3
1.2 Aplicații ale funcțiilor trigonometrice în fizică ........................7
1.3 Aplicațiile funcțiilor hiperbolice în fizică..................................11
1.3.1. Problema lanțului care atârnă ......................................11

Capitolul II. Aplicațiile funcțiilor matematice in informatică..............................13

2.1. Complexități de spațiu și de timp. Notație O(n).......................................14
2.2. Problema P vs NP. Complexitate polinomială și exponențială.................15
2.3. Problema sortării optime a unui set. Soluții pentru această problemă......16

Concluzii ....................................................................................................................16

Bibliografie ................................................................................................................17

2
Capitolul 1. Aplicațiile funcțiilor matematice in fizică.

Importanța funcțiilor logaritmice și trigonometrice în știință și aplicarea

acestora
Introducere. Scopul acestei cercetări este de a descrie, prin exemple concrete, utilizarea
ecuațiilor logaritmice și trigonometrice și importanța lor în fizică și informatică. Aplicațiile
acestor funcții sunt foarte răspândite, iar multe dependențe dintre mărimi fizice sunt exprimate
prin relații de acest tip. Algoritmii de rezolvare al unor probleme din informatică pot fi descriși
prin dependențe logaritmice, polinomiale, exponențiale sau mixte. Funcțiile trigonometrice
deseori descriu configurația sistemelor fizice, aranjarea particulelor în câmpuri conservative și
dependențe dimensionale elementare. Acestea joacă un rol esențial în rezolvarea anumitor tipuri
de ecuații diferențiale care nu ar admite soluții analitice fără aplicarea funcțiilor trigonometrice.
În paginile ce urmează, vom rezolva câteva probleme ale căror soluții sunt exprimate prin
funcțiile descrise mai sus, sau care necesită aplicarea acestora pentru a fi soluționate.
Aplicații ale funcțiilor exponențiale în fizică:
Soluții ale ecuațiilor diferențiale ordinare de ordinul 2:
A)
Propunem spre rezolvare următoarea problemă: un corp sferic este aruncat de la pământ cu viteză
inițială v 0 sub un unghi α față de orizont, în prezența rezistenței aerului F=−mkv unde m este
masa, iar v este viteza. Să se afle ecuațiile mișcării corpului în sistemul de coordonate cartesiene
cu originea în punctul de lansare, cu direcția verticală luată după axa y , iar cea orizontală dupa
axa x . După axa x:

F −mk v x
ax= = =−k v x
m m
2 2 2
dv dx d x d x d x dx
a= v = , astfel 2 =ax ⇔ 2 =−k v x ⇔ 2 =−k ⇔ ẍ+ k ẋ =0
dt dt dt dt dt dt
Aceasta este o ecuație diferențială standardă, ai cărei soluție este x (t)= A e−kt + B
Constantele pot fi calculate din condițiile inițiale, deoarece este cunoscut că
x ( 0 )=0 , ẋ ( 0 )=v 0 cosα
Din prima condiție se obține A=−B ,din a doua , dat fiind că ẋ=− Ak e−kt , avem:
−v 0 cosα −kt v 0 cosα
x= e +
k k
Acum, după axa y:

3
 −F−mg −mk v y −mg
a y= = =−k v y −g
m m
2
d y
a y= 2
⇔ ÿ +k ẏ + g=0
dt
Fie z=k ẏ + g( 1) ⇔ ż=k ÿ , ecuația devine:
ż dz 1 dz 1
+ z=0 ⇔− =dt ⇔− ∫ =∫ dt ⇔− ln ( z ) =t+ c ⇔ z=e−k (t +c ) =A ' e (2)
−kt
k kz k z k
−kc
A'≡e , din (1) și (2):
−kt
dy A'
⇔∫ ( A ' e −g ) dt =k ∫ dy ⇔− e −¿+ B '=ky
−kt −kt
A ' e −g=k
dt k
−kt g
y= A e − t+ B(3) (constantele au fost scrise sub formă mai generală)
k

Acum urmează să fie calculate aceste constante, utilizând y ( 0 )=0 , ẏ =v 0 sinα .Din prima condție
se obține A=−B , iar pentru a doua calculăm ẏ :
g
ẏ ( 0 )=− Ak− =v 0 sinα , de aici se obține, consecutiv:
k

−g v 0 sinα g v sinα
A= − B= 2 + 0 ,ecua ț ia ( 3 ) ia forma:
k
2
k k k

y (t)= ( −g v 0 sinα −kt g

k 2
−
k ) g v 0 sinα
e − t+ 2+
k k k
( 4)

Acum, verificăm cazul în care k =0 pentru a ne convinge de veridicitatea ultimei ecuații. Logic,
ar trebui să obținem ecuația y ( t ) în cazul în care nu este rezistență. Pentru aceasta aducem (4)
la forma:

−v 0 sinα k e−kt −g e−kt −gkt + v 0 sinα k + g

y (t)=
k2

−v 0 sinα k e−kt −g e−kt −gkt + v 0 sinα k + g

Acum verificăm lim observăm că această limită se
k→ 0 k2
încadrează în cele doua cazuri în care regula lui l’hopital este aplicabila, deoarece se obține
infinit și la numitor, și la numărător. Aplicând regula lui l’hopital de două ori obținem:

d 2 (−v 0 sinα k e−kt −g e−kt −gkt + v 0 sinα k + g)

d k2 −t ( t v 0 sinαk +¿−2 v 0 sinα ) e−tk
lim =lim =¿ ¿
k→ 0 d 2 (k 2 ) k →0 2
2
dk

4
 −t( ¿−2 v 0 sinα ) −g t 2
¿ = + v 0 sinα
2 2
Evident, această ecuație corespunde cu cazul în care rezistența aerului este neglijată. La fel
poate fi procedat și pentru ecuația de mișcare după axa x.
B¿

Fie aceeași condiție ca în punctul precedent, doar că de data aceasta vom include variația
câmpului gravitațional în care se află corpul. De această dată scopul principal este să descriem
viteza corpului în funcție de înălțimea la care se află. Ne interesează doar mișcarea pe axa y. În
rezolvarea acestei probleme se va evidenția un alt aspect important al ecuațiilor exponențiale –
metodă de rezolvare al unui tip specific de acuații diferențiale
În acest caz vom lua rezistența aerului ca fiind proporțională cu pătratul vitezei, deoarce
vitezele considerate sunt mult mai mari (coeficientul de rezistență nu este același, chiar dacă
mișcarea este descrisă de către același corp ca în cazul precedent). În primul rând, să obținem o
relație pentru accelerația gravitațională:

( ) ( )
2 2 −2
MG MG r r y
g= = 2 ∙ =g 0 =g0 1+
(r + y )
2
r ( r+ y )
2
r+ y r

y
Peentru înălțimi mici, unde y ≪r ⇔ ≪1, putem utiliza aproximația ( 1+a )n ≈ 1+na , astfel
r
putem scrie g=g 0 1−
2y
r (
(5) )
2
−mg−mk v
a= =−g−k v 2 (6)
m
dv
dy =vdt = v (7)
a
Din 5, 6 și 7:

−g 0 1−( 2y
−k v
2
)
dy =
v dv
dv ⇔ =
r dv
⇔ + kv=−g0 1−
2y 1
( )
(
−g 0 1−
2y
r )
−k v2
dy v dy r v

−1
dv 1
Efectuăm substituția v=√ u( y )⇔ u=v 2, astfel = u 2
du 2

( ) ( )
−1 1 −1
1 2 du 2y du 2y
u ∙ +k u 2 =−g 0 1− u 2
⇔ +2 ku=−2 g 0 1−
2 dy r dy r

5
 Astfel, putem aplica metoda factorului de integrare pentru a separa variabilele din această
ecuație. În acest caz factorul de integrare va fi e∫ 2 kdy =e2 ky , amplificând prin acesta, obținem:

du 2 ky
dy
e +2 ku e 2 ky=−2 g0 1−
2 y 2 ky
r
e ( )
d 2 ky
dy ( )
( e u )=−2 g0 1− 2 y e 2 ky ⇔ e 2 ky u=∫ −2 g 0 1− 2 y e2 ky dy
r r ( )
( 4 g0 2 ky
) 4 g 0 y e 2 ky 4 g0 e 2 ky
2 ky
e
u=∫ −2 g 0 e
2 ky 2 ky
e + y e dy =−2 g 0 + − +C
r 2k r 2k r 4 k2
−g 0 g0 2 g0 −2 ky 2 −g0 g0 2 g0 −2 ky
u= − 2 + y +C e ⇔ v = − 2 + y +C e
k k r rk k k r rk
Constanta C poate fi găsită din condițiile inițiale, deoarece e cunoscut faptul că în momentul
când coordonata y=0 , avem v=v 0 , astfel înlocuind în (11) obținem:

2 −g 0 g 0 2 g0 g0
v 0= − 2 +C ⇔ C=v 0 + + 2 . Astfel , formua final ă este :
k k r k k r

2
v=
−g 0 g0 2 g0
k
− 2 +
k r rk
2 g0 g 0 −2ky
y+ v 0+ + 2 e
k k r ( )
Astfel, am obținut o relație implicită a vitezei în funcție de coordonata y. Acum vom încerca să
dv d
obținem o relație pentru y (t) . Fie φ ( y )= = ( √ a+by +c e )
dy
dy dy
g0 g 0 2 g0 2 g0 g0
a ≡− − 2 ;b≡ ; c ≡ v 0+ + 2 ; d ≡−2 k
k k r rk k k r
yd
cd e +b
φ ( y )= (8)
2 √ a+by +c e
yd

dt dv dt dt φ( y)
φ=φ = ∙ =a ( y ) ⇔ dy=dt(9)
dt dt dy dy a ( y )

Întrucât am determinat funcția v 2( y) acum putem descrie accelerația strict ca funcție de y.

Avem:

(
a ( y )=−g 0 1−
2y
r )
−k v 2=−g0 1−
2y
r ( )
−k ( a+ by+ c e yd ) ( 10 )

Din 8, 9 și 10

6
 yd
−cd e +b
dy=dt
2 √ a+ by+ c e ∙( g 0 1−
yd 2y
r ( )
+k ( a+ by+ c e ) )
yd

cd e yd +b
−∫ dy=t+ E=F( y)
2 √ a+ by+ c e ∙ g 0 1−
yd
( (
2y
r )
+k ( a+ by+ c e )
yd
)
Deoarece y ( 0 )=0 , vom avea F ( 0 )=E
Acestea au fost câteva exemple ce verifică importanța absolută a funcțiilor exponențiale și
logaritmice, însă acestea sunt aplicate și în alte ramuri ale fizicii, de exemplu:
−t / RC
q=q 0 e descărcarea electrică a condensatorului

T =T E +(T 0−T E ) e−αt legea pentru răcire

−mgh /kT
P(h)=P 0 e formula barometrică

x=x 0 e−bt oscilații amortizate

Astfel, ne-am convins că aceste tipuri de ecuații au o însemnătate indiscutabilă.

2.1 Aplicații ale funcțiilor trigonometrice în fizică :
A) Subtituții trigonometrice:
Deseori, pentru a calcula valoarea integralelor unor funcții, algoritmii tradiționali, cum ar fi
subtituția simplă sau integrarea pe părți, nu oferă soluții analitice, de aceea este
întrebuințată substituția cu funcții trigonometrice. Acestea sunt des folosite pentru
calcularea lungimilor arcurilor. Propunem spre rezolvare o problemă în care este utilizată
această metodă. Să se afle lungimea traiectoriei unui corp aruncat sub un unghi α față de
orizont.
Considerăm un mic segment de parabolă dl . Din teorema lui Pitaroga putem scrie
dl=√ (dx )2 +(dy )2(1) unde dx și dy sunt micile distanțe pe orizontală și, respectiv, pe
verticală, parcurse de corp pe acest interval. Avem dx=v x dt (2) șidy =v y dt (3)unde v x și v y
sunt vitezele instantanee pe orizontală și, respectiv, pe verticală descrise de corp în
intervalul dt , considerate constante pe aceată porțiune de timp. Înlocuind (2) și (3) în (1)
obținem dl =√ v 2x (dt )2+ v 2y (dt )2

Viteza orizontală a corpului rămâne aceeași, iar cea verticală se schimbă conform legii
v y =v 0 sinα−¿ . Astfel avem:

dl=√ v x + v y dt= √( v ¿¿ 0 cosα ) +(v 0 sinα −¿) dt ¿

2 2 2 2

7
 l=∫ √( v ¿¿ 0 cosα)2 +(v 0 sinα −¿)2 dt ¿

Acum să aflăm limitele de integrare după timp. Limita inferioară va fi 0, evident, iar cea
v sin α
superioară va coincide cu timpul de urcare, dat de formula t u¿ 0 . Astfel putem scrie:
g
v0 sin α v 0 sin α
g g
l= ∫ √(v¿ ¿ 0 cosα)2 +(v 0 sinα−¿)2 dt= ∫ √(v ¿¿ 0 cosα )2 ¿ ¿ ¿ ¿ ¿
0 0

√
v0 sin α v 0 sin α

√
g 2 g
(v 0 sinα −¿) 2
¿ ) dt ¿
l= ∫ v 0 cosα 1+
( v ¿¿ 0 cosα)2
dt =v 0 cosα ∫ 1+(tgα−
v 0 cosα
0 0

¿ dz −g −v 0 cosα
Substituim z=tgα − v cosα (4 ) atunci avem = ⇔dt = dz
0 dt v 0 cosα g

v 0 sin α
Schimbând variabila de integrare, limita superioară o vom afla substituind t= în (4),
g
v 0 sin α
g
unde obținem v 0 sinα g Pentru limita inferioară substituim t=0
z max = − =0.
v 0 cosα v 0 cosα

În (13) unde obținem z min =tgα . Astfel din schimbul de variabilă obținem

( )
0 2 2 0
−v 0 cosα −v 0 cos α
l=v 0 cosα ∫ √ 1+ z ∙ ∫ √ 1+ z 2 dz
2
dz =
tgα g g tgα

dz 1 1
Acum substituim z=tgθ . Avem = 2 ⇔ dz= 2 dθ . Pentru limita superioară avem
d θ cos θ cos θ
0=tgθ ⇔ θ=0. Pentru limita inferioară avem tgα=tgθ . Evident, ecuația dată are ca soluție orice
număr de forma α +πn ∀ n ∈ N , adica de fiecare data când valoarea unghiului se mărește cu 180
° , valoarea ecuației tgθ este aceeași, însă în sensul fizic al acestei probleme singura soluție
relevantă ar fi α =θ , deoarece în planul fizic considerat unghiurile nu vor fi mai mari de 180° .
Astfel, în final putem scrie:

l=
−v 20 cos 2 α 0
g
1 −v 20 cos 2 α 0 sin 2 θ 1
∫ √ 1+tg θ cos2 θ dθ= g ∫ 1+ cos 2 θ cos2 θ dθ=¿
α
2

α √
√
2 2 0 2 2 0
−v 0 cos α 2 2
sin θ+ cos θ 1 −v cos α 1
l=
g
∫ 2
cos θ 2
cos θ
dθ= 0
g
∫ 3
dθ
α α cos θ

2 2 α
v 0 cos α 1
l=
g
∫ 3
dθ
0 cos θ

8
 Acum să calculăm această integrală:
α α

∫ cos13 θ dθ=∫ sec3 θdθ aplicând formula de reducere pentru ∫ secn xdx obținem:
0 0

α α

∫ sec θdθ= secα2 tgα + 12 ∫ sec θ d θ

3

0 0

∫ secx dx este o integrală standardă, valoarea căreia este ln ⁡(tgx+ secx) astfel putem scrie:
2 2 α 2 2
v cos α v cos α
l= 0
g
∫ sec 3 θdθ= 0
g
¿
0

∫ sec θ d θ=ln ( tgα +secα ) −ln ( tg 0+ sec 0 )=ln (tgα + secα )−ln 1=¿ ¿
0

¿ ln ( tgα +secα )

Astfel, avem:

v 20 cos 2 α
l= ¿
g
2
v
l= 0 ¿
2g

B)
Funcțiile trigonometrice, însă, nu sunt utilizate doar în contextul calculării lungimii parabolelor,
după cum vom observa în exemplul următor. Fie un corp care este propulsat cu viteză mare pe
direcție verticală, subiect al forței de rezistență F=−mk v 2. Fiind cunoscute proprietățile
termice al obiectului respectiv, să se afle cum variază temperatura corpului în funcție de timp.
Lucrul neconservativ al forței de rezistență va fi convertit direct în energie termică. Deci putem
scrie:
−dL=dQ
−Fdy=dQ
2
mk v dy=cmdT
3
k v dt =cdT (1)
Vom exprima viteza în funcție de timp din următoarea ecuație

9
 dv dv dv
a= =−g−k v 2 ⇔− =dt ⇔−∫ ( 2 )=∫ dt=t + E
dt g+ k v
2
g+k v
2

Acum să calculăm ∫
dv
g+k v
2 fie u=
k
g √
du
v (3)⇔ =
dv
k
g
⇔dv =du
g
k √
. atunci (2) devine:
√
−1 1
∫
√ kg 1+u2
du (4)

du 2 2
Fie u=tg ( s ) ⇔ =sec ( s ) ⇔ du=sec ( s ) ds . Atunci (4) devine:
ds
−1 1 −1 1 −1 −1
∫
√ kg 1+tg s
2
2
∙ sec ( s ) ds= ∫
√ kg sec ( s )
2
2
∙ sec ( s ) ds= s=
√ kg √ kg
arctg ( u ) (5)

Din ( 5 ) și(3) obținem:

−1
√ kg
arctg ( √ kg v)=t + E( 6)
Avem v=v 0 atunci c â nd t=0, de aici:

E=
−1
√kg
arctg (√ kg v ) ex plicitând ( 6 ) pentru v se obține :
0

tg(− √ kg ( t+ E ))
v= ( 7 ) . Din (1 ) și ( 7 ) obținem

√ k
g

a ∙ tg 3 ( bt +d ) dt =cdT
k
a≡ ; b ≡−√ kg ; d ≡−√ kg E
()
3
k 2
g

∫ a∙ tg3 ( bt+d ) dt=∫ cdT ( 8 ) acum vom calcula prima integrală, substituind u=bt+ d :
1 a a a
a ∫ tg (u ) ∙ du= ∫ tg ( u ) du= ∫ tg ( u ) ∙ tg(u)du=¿ ∫ ( sec (u)−1) tg ( u ) du=¿¿ ¿
3 3 2 2
b b b b

a −( cos ( u )−1 ) ( cos ( u ) +1 ) −1

b
∫ 3
cos u
sin (u ) du (9) . Fie s=cos ( u ) ⇔ du=
sin ⁡( u)
ds

(9) devine:

a ( s−1 ) ( s +1 )
b∫ s
3
a 1 1
( a
) 1 a
(
ds=¿ ∫ − 3 ds=¿ ln ( s ) + 2 = ln ( cos ⁡(u) ) +
b s s b 2s b
1
2 ) (
2cos (u)
=¿ ¿ ¿
)
10
 a
¿
b
a
¿
b
În momentul de timp 0, temperatura corpului reprezintă o oarecare temperatură inițială T 0. Din
această condiție se obține:
a
H= ¿
b
Astfel, dependența T (t) este:
a
T ( t )= ¿ ¿
b
a
T ( t )=T 0 + ¿
bc
Ne-am convins că ecuațiile trigonometrice au importanță majoră în calcularea integralelor și,
respectiv, în rezolvarea ecuațiilor diferențiale.

11