VI.

B  PROBLEME

VI.1 Se consideră un electron ce se mişcă în planul xOy în câmpul de

forţe creat de un nucleu, presupus fix, cu numărul atomic Z . Să se scrie
ecuaţiile canonice ce descriu evoluţia în timp a stării sistemului şi să se
demonstreze, cu ajutorul parantezelor Poisson, că proiecţia pe axa Oz a
momentului cinetic este o integrală primă a mişcării.

Legăturile la care este supus

sistemul sunt descrise de relaţiile
xnucleu = y nucleu = znucleu = const = 0
şi zelectron = 0
astfel încât numărul gradelor de
libertate ale sistemului este
s = 6 − 4 = 2.

Vom alege drept coordonate generalizate raza vectoare r şi unghiul 

făcut de aceasta cu axa Oy .
Energia cinetică a sistemului, având în vedere că nucleul este în repaus,
este
T = 21 mr 2 2 + 21 mr 2
iar energia potentială a sistemului este
Ze2
U=− .
4 0 r
Scriind fucţia Lagrange a sistemului L = T − U şi având în vedere relaţiile
pentru impulsurile generalizate
L L
pr = şi p =
r 
se determină funcţia Hamilton a sistemului
pr2 p2 Ze2
H =T +U = + − .
2m 2mr 2 4 0 r
Ecuaţiile canonice sunt atunci
 H p2 Ze 2
 p r = − = −
 r mr 3 4 0 r 2

r = H = pr
 p r
 m

1
  H
 p = − =0
 
şi 
 = H = 
p
 p mr 2
  
Componenta z a momentului cinetic L = r  p poate fi scrisă folosind
simbolul Levi- Civita
Lz =   ijkr j pk =  zxyrx py +  zyx ry px = xp y − ypx
i , j ,k
Scriind px = mx si py = my rezulă Lz = −mr 2 = − p .
Paranteza Poisson formată de funcţia Hamilton şi componenta z a
momentului cinetic este
 H Lz H Lz 
H, Lz  =  
 pl rl
− =0
rl pl 
l = r ,
astfel încât rezultă că proiecţia pe axa Oz a momentului cinetic este o
integrală primă a mişcării.

VI.2 Un punct material de masă m este legat de un resort de constantă

elastică k. Corpul este eliberat din poziţia x0 faţă de poziţia de echilibru
cu viteza v0 . Folosind formalismul Lagrange găsiţi legea de mişcare
pentru corp şi care este amplitudinea mişcării.

Funcţia Lagrange pt acest sistem este:

m  x 2 k  x 2
L= − ,
2 2
iar ecuaţiile Lagrange vor avea forma:
L d L k
− = 0  x +  x = 0; (1)
x dt x m
Aceasta admite soluţii de forma x = C  exp(  t )
Înlocuind în ecuaţia (1) vom obţine:

2
 k k k
2 + = 0   = i = i0 unde am notat 0 = .
m m m
Deci soluţia ecuaţiei (1) este
x(t ) = C1  exp(i0 t ) + C2  exp(− i0 t ) ;
(sau echivalent x (t ) = A  sin(0 t +  ); x (t ) = A' cos(0 +  ') ), unde C1, C2
(A, φ; A’, φ’) sunt constante care se pot determina din condiţiile iniţiale:
 1 v0 
C1 =  x 0 + 
 x (0 ) = x = C + C  2  i 0 

0 1 2
 .
 x (0 ) = v 0 = i C
0 1 − i C
0 2 
C =  x + 0 
1 v 
 2 2  0 i 
  0 
Legea de mişcare va avea forma:
1 2 v 02
x (t ) = x0 + 2 expi (0t +  ) + exp− i (0t +  )
2 0
v 02
 x (t ) = x 02 + cos( 0t +  )
 02
Amplitudinea mişcării va fi:
v 02
Amax = x max = x 0 + 2 .
2
0

VI.3 Să se scrie ecuaţiile diferenţiale de mişcare ale pendulului

matematic de masă m2 şi lungimea l al cărui punct de suspensie de
masă m1 se deplaseazã orizontal. Să se rezolve aceste ecuaţii în cazul
micilor oscilaţii. Se dau la momentul iniţial x (0) = 0 , x (0) = v 0 ,  (0) = 0 ,
(0) =  .

Sistemul are 2 puncte materiale supus la 4 legãturi (y1=z1=z2=0, distanţă

fixă l între cele douã puncte materiale)  sistemul are s=2 grade de
libertate.
Alegem drept coordonate generalizate:

3
q1 = x1,q2 =  .
Funcţia Lagrange pentru acest sistem va avea forma:
m
2
m
( )
L = 1 x 2 + 2 x 2 + 2lx cos + l 2 2 + m2 gl cos
2
Din ecuaţiile Lagrange vom obţine:
 (t ) =  0 sin(0t +  0 )
C1 m2 l sin( 0t )
x (t ) = t− + C2 ,
m1 + m2 m1 + m2 0
g m1 + m2 
unde 0 , 0 ,C1,C2 se află din condiţiile iniţiale: 02 = , 0 = ,
l m1 0
C1 = (m1 + m2 )  v 0 + m2 l , C2 = 0 .

VI.4 Un punct material de masă m este suspendat vertical prin

intermediul a două resorturi identice de constantă elastică k . Unghiul pe
care fiecare resort îl face cu verticala este  . Să se determine pulsaţia
micilor oscilaţii ale sistemului în plan vertical executate: a) pe orizontală
şi b) pe verticală.

a) Din considerente geometrice (figura 1), considerând unghiul 

aproximativ constant în timpul micilor oscilaţii, relaţia dintre alungirea l a
resortului şi deplasarea x a corpului de la poziţia de echilibru este
l = x cos 
Astfel, energiile potenţială şi cinetică ale sistemului sunt
T = mx 2 / 2

U = kx2 cos2 
iar funcţia Lagrange este
L = mx 2 / 2 − kx2 cos2  .

Scriind ecuaţia Lagrange în acest

caz rezultă ecuaţia diferenţială
2k cos2 
x + x = 0.
m
Pulsaţia oscilaţiei este
 = 2k cos2  m
Fig.1

4
b) În mod asemănător, pentru oscilaţia pe orizontală a sistemului se
obţine pulsaţia 2k sin2  m

VI.5 Mişcarea unui punct material este descrisă de funcţia Lagrange

1
L = q 2 + 2q + q . Să se găsească:
2
a) Expresia funcţiei Hamilton
b) Legea de mişcare (folosind formalismul Hamilton), ştiind că
q (0) = 4, q(0) = 2 .

Funcţia Hamilton a sistemului este H = pq − L , unde impulsul generalizat

L
este p = = q + 2 . Astfel, funcţia Hamilton este
q
( p − 2)2
H= −q (1)
2
Scriind sistemul de ecuaţii canonice Hamilton
  H
q = p

 p = − H
 q
cu H dat de (1), se obţine
q = p − 2
  q = 1
 p = 1
1 2
Soluţia acestei ecuaţii este legea de mişcare: q = t + 4t + 2 , unde am
2
ţinut cont de condiţiile iniţiale ale problemei.

VI.6 Să se determine perioada micilor socilaţii ale unui punct material

constrâns să se mişte fără frecare pe curba y = u(x ) , în vecinătatea
poziţiei de echilibru stabil x = x0 (vezi figura).

Energia cinetică a punctului material este

5
 ( )
1   du   2
2
1 2 2
T = m x + y = m 1 +    x
2 2   dx  
 
dy dx du
unde am folosit identitatea y = = x . Energia potenţială în câmp
dx dt dx
gravitaţional este U = mgy = mgu(x ) . Astfel, lagrangeianul punctului
material este
1   du   2
2
L = T − U = m 1 +    x − mgu ( x )
2   dx  
 
Dacă x0 este poziţia de echilibru stabil, atunci
 du   d2u 
  = 0 şi    0.
  x = x0
dx  2 
 dx  x = x0
Dezvoltând funcţia u(x ) în aproximaţia micilor oscilaţii în jurul punctului
x0 ,rezultă
 dx  1  d2 x 
u( x ) = u( x 0 ) +   ( x − x0 ) +  ( x − x 0 )2
 dx  x = x 0 2  dx 2 
x = x0

1  d2 x 
 ( x − x 0 )2
2  dx 2 
x = x0
iar lagrangeianul devine
1 1
L = mz 2 − mgkz
2 2
 d 2u 
unde k =    0 şi z = x − x0 .
 dx 2 
  x = x0
d  L  L
Ecuaţia Lagrange este  − = 0  z + gkz = 0 , iar soluţia
dt  z  z
ecuaţie este z = z0 sin( gk t +  ) . Deci, perioada micilor oscilaţii este
2 2
T = =
gk  d 2u 
g 
 dx 2 
  x = x0

VI.7 O bilă de masă m încărcată cu sarcina q se poate mişca fără

frecare, în interiorul unui tub îndoit în formă de elipsă, de semiaxe a şi

6
b , sub acţiunea unui câmp electric uniform E 0 , paralel cu semiaxa mare
a elipsei. Să se determine pulsaţia micilor oscilaţii.

Alegem originea sistemelor de

coordonate carteziene în centrul
elipsei. Coordonatele bilei sunt
date de ecuaţiile parametrice ale
elipsei
x = a cos , y = b sin 
unde  este coordonata genera-
lizată.

Energia cinetică este

1
( ) 1
(
T = m x 2 + y 2 = m 2 a 2 sin2  + b 2 cos2 
2 2
)
iar energia potenţială este U = −qE0 x = −qE0a cos  .
Poziţia de echilibru stabil corespunde condiţiilor
dU d 2U
= 0, = qaE0 cos   0 .
d d 2

În timp ce prima condiţie este satisfăcută pentru  = 0,  , a doua condiţie

este satisfăcută doar pentru:
 = 0 dacă sarcina q este pozitivă
 =  dacă sarcina q este negativă.
În cazul micilor oscilaţii în jurul poziţiei de echilibru stabil, avem:
1 1
T = mb 2 z 2 şi U  q E0az 2
2 2
unde z =  dacă q  0 şi z =  −  dacă q  0 .
Scriind lagrangeianul sistemului L = T − U şi ecuaţia Lagrange
d  L  L
 − = 0 se obţine ecuaţia diferenţială
dt  z  z
q E0a
z + z=0
2
mb
q aE0
ce descrie o mişcare oscilatorie armonică de pulsaţie  = .
mb 2

7
VI.8 Un punct material greu P, de masă m încărcat electric cu sarcina
q , se mişcă fără frecare pe un cerc vertical fix, aflat în vid. În punctul cel
mai de jos (A) al cercului se află fixată sarcina q ' .
a) Să se găsească poziţiile de echilibru şi să se discute stabilitatea.
b) Să se determine perioada micilor oscilaţii.

a) Alegem drept coordonată

generalizată unghiul  .
Energia cinetică va fi
1
T = mR 2 2
2
iar energia potenţială este
qq' 1
U = −mgR cos  +
4 0 2R sin( / 2)

dU d 2U
Condiţiile de echilibru stabil ale sistemului sunt: i) = 0 şi ii)  0.
d d 2
Condiţiile de echilibru, date de condiţia i), corespund poziţiilor  =  ,0 ,
 qq'
unde 0 este dat de sin3 0 = .
2 32 0 mgR 2
 d 2U  qq'
Pentru  =  ,   = −mgR + . Aşadar, poziţia de
 d 2  32 R
  = 0
echilibru  =  este poziţie de echilibru stabil dacă q şi q’ au acelaşi
semn şi qq'  32 0mgR 2 .
 d 2U   
Pentru  = 0 ,   = 3mgR cos2  0  ceea ce înseamnă că,
 d 2   2 
  = 0
dacă această poziţie de chilibru există, ea este una de echilibru stabil.
b) Scriind lagrangeianul sistemului L = T − U şi dezvoltând în serie
Taylor funcţia în jurul poziţiei de echilibru stabil  = es
 dU  1  d2U 
U ( ) = U (es ) +   ( − es ) +  2  ( − es )2 + ...
 d  = es 2  d 
 = es

1  d2U 
 U (es ) + ( − es )2
2  d 2 
 = es

8
 d  L  L
ecuaţia Lagrange  − =0 conduce, notând  =  − es , la
dt    
ecuaţia diferenţială
 2 
 + 1  d U   = 0
mR 2  d 2 es
ce descrie o mişcare oscilatorie armonică de pulsaţie
1  dU 
=  
mR 2  d  = es
în jurul poziţiei de echilibru stabil  = es .
Astfel, pentru es =  ,

g  qq' 
 = − 1
R  32 0 mgR 2 

iar în cazul es = 0
  
2/3
3g   qq'  
0 = 1−
R   32 0 mgR  
2
  

VI.9 Două pendule matematice identice de masă m şi lungime l sunt

legate printr-un resort ca în figură. Resortul are constanta elastică k şi
este netensionat când ambele pendule sunt în poziţie verticală. În cazul
micilor oscilaţii, să se afle legea de mişcare şi frecvenţele proprii ale
sistemului (se neglijează masa resortului).

Sistemul are doua grade de

libertate, q1 = 1, q2 =  2 . Ener-
gia potenţială a sistemului este
U = −mgl (cos1 + cos 2 )
kl 2
+ (sin1 + sin 2 ) 2
2
unde 1 şi  2 se consideră
pozitive dacă sunt luate în
aceeaşi parte.

În cazul micilor oscilaţii folosim aproximatiile:

9
 2

sin  i   i , cos  i  1 − i .
2
1
Deci, U  (mgl + kl 2 )(12 +  22 ) − kl 21 2 . Funcţia Lagrange va fi
2
2
ml 1
L= (12 + 22 ) − (mgl + kl 2 )(12 +  22 ) + kl 21 2
2 2
Ecuaţiile Lagrange sunt:
 2 2
ml 1 + (mgl + kl )1 − kl  2 = 0
2
 2 2 2
(1)
ml  2 + (mgl + kl ) 2 − kl 1 = 0
 
Sistemul de ecuaţii diferenţiale cuplate se poate transforma în sistem de
ecuaţii necuplate. Aceasta se poate face de exemplu prin adunarea şi
scăderea ecuaţiilor şi introducând noile coordonate
 1
  1 = (1 +  2 )
2

 = 1 ( −  )
 2 2
1 2

Astfel, sistemul de ecuaţii (1) se transformă în

 g
 1 + 1 = 0
l

2 +  g + 2k  2 = 0
 l m
Soluţiile celor două ecuaţii sunt
  g 

 1 = A sin  t +  1 
1  l
  

  g 2k 
 = B sin  + t +  
 2 1  l m
2 
  
Trecând la vechile coordonate se obţine
  g   g 2k 
 1 = Asin t + α1  − Bsin + t +  2 
  l   l m 

  g   g 2k 
 = Asin  t + α1  + B sin + t +  2 
 2  l
    l m 
Constantele A, B,1, 2 se determină din condiţiile iniţiale referitoare la
coordonatele şi vitezele iniţiale ale celor două pendule.
Coordonatele 1 şi  2 au proprietatea că, exprimate în raport cu ele,
lagrangeanul sistemului este o sumă de lagrangeeni corespunzatori unor
oscilatori armonici:

10
  ml 2 2 mgl 2   ml 2 2 mgl + 2kl 2 2 
L=  + 1  +   + 2  .
 2 1 2   2 2 2 
   
Aceste coordonate se numesc coordonate normale (sau principale).

VI.10 La problema anterioară, să se găsească condiţiile iniţiale pentru

care sistemul se comportă ca un oscilator armonic simplu cu frecvenţa
1 sau  2 .

Soluţiile sistemului de ecuaţii Lagrange ce descriu mişcarea sistemului

de pendule cuplate sunt
1 = A sin(1 t + 1 ) − B sin(2 t +  2 )

 2 = A sin(1 t + 1 ) + B sin(2 t +  2 )
Vitezele unghiulare ale pendulelor sunt
1 = A1 cos(1 t + 1 ) − B2 cos(2 t +  2 )

 2 = A1 cos(1 t + 1 ) + B2 cos(2 t +  2 )
Pentru t = 0 (momentul iniţial) se obţine un sistem de 4 ecuaţii cu 4
necunoscute
10 = A sin(1) − B sin( 2 )

 20 = A sin(1) + B sin( 2 )

10 = A1 cos(1) − B2 cos( 2 )
 = A cos( ) + B cos( )
 20 1 1 2 2
Pentru ca ambele pendule să oscileze cu aceeaşi frecvenţă 2 trebuie
ca A = 0 ceea ce implică
 10 +  20 = 0, 10 + 20 = 0

Aşadar, pendulele sunt iniţial de o parte şi de alta a verticalei şi

sunt puse în mişcare cu aceeaşi viteză unghiulară dar în sensuri opuse.
Pentru ca ambele pendule să oscileze cu aceeaşi frecvenţă 1 trebuie
ca B = 0 ceea ce implică

11
 10 −  20 = 0, 10 − 20 = 0
Aşadar, pendulele sunt iniţial de aceeaşi parte a verticalei şi sunt
puse în mişcare cu aceeaşi viteză unghiulară şi în acelaşi sens.

VI.11 Două pendule matematice de aceeaşi lungime l şi aceeaşi masă m

sunt legate printr-un resort de constantă k la distanţa a de punctul de
suspensie. Să se afle frecvenţa micilor oscilaţii şi legea de mişcare, cu
condiţia ca, la momentul iniţial, primul pendul să fie îndepărtat cu unghiul
 0 faţă de verticală şi lăsat liber iar celălalt să fie în poziţie verticală.

Considerăm ca şi la problema ante-

rioară coordonatele generalizate 1
si  2 . Rezultă
U = −mgl (cos1 + cos  2 )
ka2
+ (sin1 − sin  2 )2
2
Pentru micile oscilaţii,
ml 2  2  2
L= (1 +  2 )
2
1
− (mgl + ka2 )(1 +  2 ) + ka21 2
2 2

2
Trecând la coordonatele normale
 1

 1 = (1 +  2 )
2

 = 1 ( −  )
 2 2
1 2

lagrangeanul devine
L= (
ml 2 2
2
) 1
2
( 1
1 +  2 2 − mgl12 − mgl + 2ka2  2 2
2
)
Rezolvând sistemul de ecuaţii Lagrange se obţine
  g   g 2ka2 
1 = A sin 
t +  1  − B sin + t + 2 
  l   l ml 2 
 

  g   g 2ka2 
 =  +   +  + +  
 2 A sin  l t 1 B sin
 2
t 2

    l ml 
Din condiţiile iniţiale ale problemei

12
10 =  0 ,10 = 0, 20 = 0,20 = 0
se obţine sistemul de ecuaţii
 0 = A sin( 1 ) + B sin( 2 )

0 = A sin( 1 ) − B sin( 2 )

0 = A1 cos( 1 ) + B 2 cos( 2 )
0 = A1 cos( 1 ) − B 2 cos( 2 )
g g 2ka 2
unde  1 = şi  2 = + . Deci 1 =  2 =  2 şi A = B =  0 2 .
2 2

l l ml 2
Astfel, legile de mişcare ale celor două pendule sunt
0 0
1 = cos(1t ) + cos( 2t );  2 = cos(1t ) − cos( 2t )
2 2

VI.12 Presupunem că un pendul matematic are sarcina electrică q >0 .

Să se determine poziţia de echilibru şi perioada micilor oscilaţii în
prezenţa unui câmp electric extern, orientat ca în figură.

Energia cinetică are aceeaşi expresie ca şi în problema anterioară

1
T = ml 2 2 . (1)
2
La energia potenţială în câmpul gravitaţional se adaugă energia
potenţială electrică, aşa încât
U = −mgl cos − q E x = −mgl cos − q E l sin (2)
cu E , intensitatea câmpului electric.
Poziţia de echilibru rezultă din condiţia de minim pentru energia
potenţială
U qE
= 0  tg0 = (3)
 mg
Calculăm
1
L( ,) = T − U = ml 22 + mgl cos + q E l sin .
2
Ecuaţia Lagrange se scrie

13
ml 2 = −mgl sin + q E l cos (4)
sau
q qE
 = − sin + cos . (5)
l ml
În cazul oscilaţiilor mici în jurul poziţiei de echilibru avem
 = 0 +  cu   0
aşa încât
sin = sin(0 +  ) = sin0 cos + sin cos0  sino +  cos0
cos = cos(0 +  ) = cos0 cos − sin0 sin  cos0 −  sin0.
Înlocuim aceste expresii în ecuaţia (4) şi ţinând seama de condiţia (3)
obţinem
 sin2 0  1
2  
ml  = − lmg cos0 + = − mgl
 cos0  cos0

sau
g R
 +   =0 (6)
l mg
unde
R = G2 + Fe 2 = m2g 2 + q 2 E2
este rezultanta forţelor.
Ecuaţia (6) reprezintă o mişcare oscilatorie armonică cu pulsaţia dată de
2
R/m m 2g 2 + q 2 E 2 g q2 E2
 =
2
= =   + 2 2 . (7)
l ml l m l

 m = 2 kg se deplasează
VI.13 O particulă cu masa

într-un plan orizontal
sub acţiunea unei forţe F = ( 4 − 2 x )u x + ( 8 − 8y )u y N. Se cer:
a) să se determine funcţia Lagrange a sistemului.
b) legea de mişcare a particulei, dacă la t = 0 se află în repaus în
originea sistemului de coordonate.

a) Mişcarea are o legătură z = 0. Ca urmare numărul gradelor de

libertate este s = 3 − 1 = 2 . Alegem coordonatele generalizate chiar
coordonatele carteziene x şi y. Calculăm
m
T = ( x 2 + y 2 );
2  
U = −  Fdr = −  (4 − 2x )dx −  (8 − 8 x )dy = −4 x + x 2 − 8y + 4y 2 + U0 .
Observaţie. Adăugarea unei constante arbitrare la funcţia lui Lagrange
nu modifică ecuaţiile de mişcare, aşa încât putem lua U0 = 0 .

14
Utilizând coordonatele carteziene x,y , funcţia Lagrange se scrie
m
L = ( x 2 + y 2 ) + 4 x − x 2 + 8y − 4 y 2 . (1)
2
b) Cele două ecuaţii Lagrange sunt:
d  L  L
 =  mx = 4 − 2x (2)
dt  x  x
iar pentru m = 2 obţinem: x + x = 2
d  L  L
 =  my = 8 − 8y (3)
dt  y  y
iar pentru m = 2 kg obţinem y + 4y = 4 .
Începem cu ecuaţia (2) şi rezolvăm întâi ecuaţia omogenă:
x + x = 0   2 = 1  x0 = A sin(t +  ) .
Ecuaţia neomogenă are soluţia de forma: x = x0 + b
Atunci
x = A cos(t +  ); x = − A sin(t +  ) .
Înlocuind în (2) rezultă imediat constanta b = 2 . Obţinem:
x(t ) = A sin(t +  ) + 2 (4)
Soluţia arată că pe direcţia Ox particula are o mişcare oscilatorie în jurul
punctului x0 = 2 m, cu amplitudinea A, faza iniţială  şi pulsaţia
 = 1rad/sec . Din condiţiile iniţiale, x (0) = 0 şi x (0) = 0 , se obţin ecuaţiile:
A sin  + 2 = 0 
  A = 2 m;  = −
A cos  = 0 2
Pe direcţia Ox particula are o mişcare oscilatorie dată de ecuaţia
x = 2 sin(t −  2) + 2 m. (5)
•
Analog, folosind condiţiile iniţiale y (t = 0) = 0; y (t = 0) = 0 si integrând
ecuaţia neomogenă (3) obţinem
y = sin(2t −  2) + 1. (6)

VI.14 Folosind formalismul Hamilton, să se determine variaţia în timp a

intensităţii curentului electric prin circuitul serie format dintr-un
condensator de capacitate C , încărcat iniţial la tensiunea U şi o bobină
ideală de inductanţă L .
C  1 
R: i = U cos t + 0 
L  LC 

VI.15 Funcţia Hamilton a unei particule are forma:

H = 2p2 + 2 x 2 + 8 x

15
unde x este coordonata particulei şi p este impulsul său. Să se
determine: a) legea de mişcare a particulei x = x (t ) şi b) traiectoria
punctului reprezentativ în spaţiul fazelor
R: a) x = −2 + A sin(4t +  0 ) ; b) (x + 2) + p 2 = A2
2

VI.16 O bară rigidă de masă neglijabilă şi lungime l are la capete două

corpuri de mase m1 şi m2 şi este sprijinită de un perete vertical astfel
încât, iniţial, formează unghiul  0 cu planul orizontal. Considerând că
mişcarea corpurilor se face fără frecare, să se determine ecuaţia
diferenţială ce descrie mişcarea în plan vertical a sistemului.

( )
R: l m1 cos2  + m2 sin2   − 21 l sin 2 (m2 − m1 ) 2 + m1g cos = 0

VI.17 Mişcarea unui punct material este descrisã de funcţia Lagrange

L = x 2 + x . Aflaţi x(t) (legea de mişcare) pentru punctul material dat,
ştiind că  = 4kg,  = 8  10N, x (0) = 1m, x (0) = 1m/s. Aflaţi poziţia
punctului material la momentul t = 10s.
 t2
R: x (t ) = + C0t + C1; x (10) = 511 m
2 2

VI.18 Fie un corp de masã m care este lãsat sa alunece (fără viteză
iniţială) din vârful unui plan înclinat de lungime l = 40m. Unghiul pe care
îl face planul înclinat cu orizontala este  = 30 . Folosind formalismul
Lagrange, aflaţi legea de mişcare pentru corpul dat şi viteza sa la baza
planului înclinat (nu avem frecare) ( g = 10 m/s2)

16
R: Avem un singur grad de libertate x. Folosind ecuaţiile Lagrange
obţinem
t2
x (t ) =  g sin  , v = 2gl sin = 20 m/s
2

VI.19 Mişcarea unui punct material este descrisă de Hamiltonianul

H = p 2 + x . Aflaţi x(t) (legea de mişcare) pentru punctul material dat
ştiind că  = 1 / 16 kg−1,  = 8  10 N, x (0) = 1m, p(0) = 4 kg m/s.
Aflaţi poziţia punctului material la t = 10s.

VI.20 Fie un corp de masă m care este lăsat sa alunece (fără viteză
iniţială) din vârful unui plan inclinat de lungime l = 40m. Unghiul pe care
îl face planul înclinat cu orizontala este  = 30 . Folosind formalismul
Hamilton, aflaţi legea de mişcare pentru corpul dat şi viteza sa la baza
planului înclinat (nu avem frecare) ( g = 10 m/s2)

VI.21 Un punct material de masă m este legat de un resort de constantă

elastică k. Corpul este eliberat din poziţia x0 faţă de poziţia de echilibru
având impulsul p0. Folosind formalismul Hamilton găsiţi legea de mişcare
pentru corp şi care este amplitudinea mişcării.

VI.22 Un sistem este descris de funcţia Hamilton H = 4p2+2x2+x.

Folosind formalismul Hamilton găsiţi legea de mişcare x(t) a sistemului şi
traiectoria punctului figurativ în spaţiul fazelor.

VI.23 Mişcarea unui punct material este descrisă de funcţia Lagrange

L = 2q 2 + q − q . Să se găsească:

17
a) Legea de mişcare (formalism Lagrangean), ştiind că q (0) = 1, q(0) = 2
b) Expresia funcţiei Hamilton.

18