Seminar 2: Aplicaţii ale ecuaţiilor diferenţiale liniare

de ordin superior
Se numeşte ecuaţie de tip Euler, o ecuaţie de forma

xn y (n) + an−1 xn−1 y (n−1) + · · · + a0 y = f (x), x > 0. (1)

Folosind schimbarea de variabilă x = et , se obţine o ecuaţie diferenţială liniară cu coeficienţi

2
constanţi. Notăm ẏ = dy
dt
, ÿ = ddt2y etc. Avem

dy dy dt dy 1 1 d 1 d
y0 = = = = ẏ, deci = .
dx  dtdx dtx x dx x dt
d dy d 1 1 1 d 1 1 d 1 1
y 00 = = ẏ = − 2 ẏ + (ẏ) = − 2 ẏ + 2 (ẏ) = − 2 ẏ + 2 ÿ etc.
dx dx dx x x x dx x x dt x x

Se rezolvă ecuaţia liniară, după care se obţine soluţia ecuaţiei Euler.

Exemplul 2.1. Rezolvaţi ecuaţia x2 y 00 − 2xy 0 + 2y = x, x > 0. Facem schimbarea

de variabilă x = et (adică t = ln x). Conform observaţiei de mai sus, avem y 0 = x1 ẏ şi
y 00 = − x12 ẏ + x12 ÿ. Înlocuind, obţinem:
 
2 00 0 1 1 1
x y −2xy +2y = x − 2 ẏ + 2 ÿ −2x ẏ+2y = −ẏ+ ÿ−2ẏ+2y = ÿ−3ẏ+2y = x = et .
2
x x x

Ecuaţia caracteristică r2 − 3r + 2 = 0 are rădăcinile r1 = 1 şi r2 = 2, deci soluţia generală

a ecuaţiei omogene ÿ − 3ẏ + 2y = 0 este y0 = C1 et + C2 e2t .
Cum f (t) = et , şi α = 1 este rădăcină simplă a ecuaţiei caracteristice, căutăm o soluţie
particulară pentru ecuaţia neomogenă ÿ − 3ẏ + 2y = et de forma yp (t) = atet , cu a ∈ R.
Avem ẏp (t) = a(t + 1)et şi ÿp (t) = a(t + 2)et , deci:

ÿp (t)−3ẏp (t)+2yp (t) = a(t+2)et −3a(t+1)et +2te2 = −aet = et , deci a = −1 şi yp (t) = −tet .

Prin urmare soluţia generală a ecuaţiei liniare neomogene este:

y(t) = yo (t) + yp (t) = C1 et + C2 e2t − tet ,

de unde rezultă că soluţia ecuaţiei de tip Euler este:

y(x) = C1 x + C2 x2 − x ln x.

Sistemele liniare de ecuaţii diferenţiale, cu coeficienţi constanţi, pot fi rezolvate şi prin
reducerea acestora la ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi de ordin superior.
Vom arăta cum se poate face acest lucru prin exemple:

1
 (
x0 = x − 2y, x(0) = 9
Exemplul 2.2. Determinaţi soluţia problemei Cauchy 0
.
y = 3x − 4y + 4t, y(0) = 9
Din ecuaţia x0 = x − 2y, rezultă y = 21 (x − x0 ). Înlocuind ı̂n a doua ecuaţie, obţinem:
1
y 0 = (x0 −x00 ) = 3x−2(x−x0 )+4t = 2x0 +x+4t ⇔ x0 −x00 = 4x0 +2x+8t ⇔ x00 +3x0 +2x = −8t.
2
Ecuaţia caracteristică r2 + 3r + 2 = 0 are soluţiile r1 = −2 şi r2 = −1, deci xo (t) =
C1 e−2t + C2 e−t .
Cum f (t) = −8t = e0t (−8t), căutăm yp (t) = at + b, soluţie particulară a ecuaţiei
neomogene x00 + 3x0 + 2x = −8t (0 nu e rădăcină a ecuaţiei caracteristice). Avem yp0 (t) = a
şi yp00 (t) = 0. Deci:
x00p (t) + 3x0p (t) + 2xp (t) = 3a + 2at + 2b = −8t,
de unde obţinem 3a + 2b = 0 şi 2a = −8, deci a = −4 şi b = 6.
Prin urmare, xp (t) = −4t + 6. Rezultă că:
x(t) = xo (t) + xp (t) = C1 e−2t + C2 e−t − 4t + 6, x0 (t) = −2C1 e−2t − C2 e−t − 4,
1 3
y(t) = (x(t) − x0 (t)) = C1 e−2t + C2 e−t − 2t + 5.
2 2
(
C1 + C2 + 6 = 9
Din x(0) = 9 şi y(0) = 9, obţinem , de unde C1 = 1 şi C2 = 2. Prin
C1 + 32 C2 + 5 = 9
(
x(t) = e−2t + 2e−t − 4t + 6
urmare, soluţia problemei Cauchy este .
y(t) = e−2t + 3e−t − 2t + 5
(
x0 = x − 2y,
 
1 −2
Observaţia 2.3. Fie A = , matricea asociată sistemului omogen
3 −4 y 0 = 3x − 4y
din exemplul anterior. Ecuaţia caracteristică asociată este:
PA (λ) = det(A − λI2 ) = λ2 − 3λ + 2 = 0,
adică exact ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei diferenţiale liniare omogene x00 − 3x0 +
2x = 0! Acest lucru nu este ı̂ntâmplător, deoarece teoria ecuaţiilor diferenţiale liniare se
poate reduce la teoria sistemelor; altfel spus, oricărei ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n
i se asociază un sistem de n ecuaţii diferenţiale liniare.
Într-adevăr, dacă avem ecuaţia y (n) + an−1 y (n−1) + · · · + a1 y 0 + a0 y = f (x), introducem
(x) = y(x), y2 (x) = y 0 (x), . . . , yn (x) = y (n−1) (x). Ecuaţia este echivalentă cu
funţiile y1

 y10 = y2
0

y2 = y3



.
sistemul: .. .

 0


 yn−1 = yn

 0
yn = −an−1 yn−1 − · · · − a1 y2 − a0 y1 + f (x)

2
 (
x0 = x − y + e−t
Exemplul 2.4. Rezolvaţi sistemul .
y 0 = 8x − 3y − 18tet
Din prima ecuaţie, avem y = −x0 + x + e−t , deci y 0 = −x00 + x0 − e−t . Înlocuind ı̂n a
doua ecuaţie, obţinem:

−x00 + x0 − e−t = 8x + 3x0 − 3x − 3e−t − 18tet ⇔ x00 + 2x0 + 5x = 18tet + 2e−t .

Ecuaţia caracteristică r2 + 2r + 5 = 0 are rădăcinile complexe conjugate r1,2 = −1 ± 2i.

Soluţia generală a ecuaţiei omogene ataşate este:

xo (t) = C1 e−t cos(2t) + C2 e−t sin(2t).

Scriem f (t) = f1 (t) + f2 (t), unde f1 (t) = 18tet şi f2 (t) = 2e−t .
Căutăm o soluţie particulară xp1 (t) = (at+b)et pentru ecuaţia x00 +2x0 +5x = 18tet (1 nu
e rădăcină a ecuaţiei caracteristice). Avem x0p1 (t) = (at+a+b)et şi x00p1 (t) = (at+2a+b)et ,
deci:

x00p1 + 2x0p1 + 5xp1 = (at + 2a + b)et + 2(at + a + b)et + 5(at + b)et = 18tet ,

de unde obţinem 9at + 4a + 8b = 18t, deci 9a = 18 şi 4a + 8b = 0. Deci a = 2 şi b = −1.

Prin urmare, xp1 (t) = (2t − 1)et .
Căutăm o soluţie particulară xp2 (t) = ae−t pentru ecuaţia x00 + 2x0 + 5x = 2e−t (−1 nu
e rădăcină a ecuaţiei caracteristice). Avem x0p2 (t) = −ae−t şi x00p2 (t) = ae−t , deci:

x00p2 + 2x0p2 + 5xp2 = ae−t − 2ae−t + 5ae−t = 4ae−1 = 2e−t ,

deci a = 12 şi yp2 (t) = 12 e−t .

Atunci xp (t) = xp1 (t) + xp2 (t) = (2t − 1)et + 12 e−t este o soluţie particulară pentru
ecuaţia neomogenă x00 + 2x0 + 5x = 18tet + 2e−t . Prin urmare, soluţia generală a acesteia,
este:
1
x(t) = xo (t) + xp (t) = C1 e−t cos(2t) + C2 e−t sin(2t) + (2t − 1)et + e−t .
2
Atunci:

y(t) = −x0 (t) + x(t) + e−t = C1 e−t cos(2t) + 2C1 e−t sin(2t) + C2 e−t sin(2t) − 2C2 e−t cos(2t)−
1 1
− (2t + 1)et + e−t + C1 e−t cos(2t) + C2 e−t sin(2t) + (2t − 1)et + e−t + e−t =
2 2
−t −t t −t
= (2C1 − 2C2 )e cos(2t) + (2C1 + 2C2 )e sin(2t) − 2e + 2e .

3
Exerciţii propuse
1. Rezolvaţi ecuaţiile liniare:

(a) y 00 − (a + 1)y 0 + ay = ex , a ∈ R
(b) y 00 + (a + 1)y 0 + ay = ax2 , a ∈ R.
(c) y 00 + 2y 0 + 5y = 2 cos(2x), y(0) = 0, y 0 (0) = 1
(d) y 00 + 4y 0 + 5y = e−2x , y(0) = 1, y 0 (0) = −2.

2. Rezolvaţi ecuaţiile Euler:

(a) x2 y 00 − 2xy 0 + 2y = x.
(b) x2 y 00 + xy 0 − y = 2x.
(c) x2 y 00 + xy 0 − y = 0.
(d) xy 00 + 3y 0 = ex .
(e) x3 y 000 + x2 y 00 − 2xy 0 + 2y = 1
x2
.

3. Rezolvaţi sistemele, prin reducere la ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior:

(
x0 = y
(a) .
y 0 = x + et
(
x0 = −2x − 4y + 1 + 4t
(b) .
y 0 = −x + y + 32 t
(
x0 = −2x − y + sin t
(c) .
y 0 = 4x + 2y + cos t
(
x0 = 2x + y + 2et
(d) .
y 0 = x + 2y + 3e4t

0 t
x = −x + y + e

(e) y 0 = −x + z + cos t .

 0
z = −x

0
x = −9x − 12y − 5z + t

(f) y 0 = 5x + 6y + 3z + t2 .

 0
z = x + 4y + z − 1

0 −t
x = −x − 2y + 2e

(g) y 0 = −y − z + 1 , x(0) = 1, y(0) = 1, z(0) = 1.

 0
z = −z + 1