MATEMATICI SPECIALE

Daniela Rosu
1 Sisteme simetrice
1.1 Abstract teoretic
Consider am sistemul diferent ial autonom de forma
x

(t) = f(x), x = (x
1
, . . . , x
n
), (1.1)
unde f : D R
n
, D R
n
este o mult ime deschis a, iar f(x
1
, . . . , x
n
) =
(f
1
(x
1
, . . . , x
n
), f
2
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
n
(x
1
, . . . , x
n
)) este o funct ie de clas a
C
1
(D) (funct ia are derivatele part iale de ordinul nt ai continue).
Pe componente, sistemul (1.1) are forma:
_

_
x

1
(t) = f
1
(x
1
, . . . , x
n
)
x

2
(t) = f
2
(x
1
, . . . , x
n
)
. . .
x

n
(t) = f
n
(x
1
, . . . , x
n
).
Denitia 1.1 Funct ia U : D R, U(x) = U(x
1
, . . . , x
n
) de clas a C
1
(D
0
) unde
D
0
, D
0
D este submult ime deschis a, se numeste integral a prim a a sistemului
(1.1) dac a
i. nu este identic constant a
ii. U((t)) c, c R, pentru orice traiectorie (solut ie) x = (t) a sistemu-
lui (1.1) care r amane n D
0
.
Teorema 1.1 (Caracterizarea integralelor prime) Funct ia U C
1
(D
0
) este inte-
gral a prim a a sistemului (1.1) dac a si numai dac a
U
x
1
(x)f
1
(x) +
U
x
2
(x)f
2
(x) + . . . +
U
x
n
(x)f
n
(x) = 0, x D
0
. (1.2)
1
Punctul a R
n
se numeste punct critic al sistemului (1.1) dac a f(a) =
(f
1
(a), . . . , f
n
(a)) = 0.
Funct iile U
1
, U
2
, . . . , U
k
de clas a C
1
se numesc independente ntr-o vecin atate
a punctului a R
n
, dac a matricea iacobian a
_
U
i
x
j
(a)
_
i = 1, . . . k, j = 1, . . . n, (1.3)
are rangul k.
Teorema 1.2 ( Existent a integralelor prime)

Intr-o vecin atate a unui punct
a R
n
, care nu este critic exist a exact n 1 integrale prime independente.
Consecint a Solut ia general a a sistemului (1.1) este de forma
_

_
U
1
(x
1
, . . . , x
n
) = c
1
. . . . . . . . . . . . . . .
U
n1
(x
1
, . . . , x
n
) = c
n1
,
(1.4)
unde U
1
, . . . , U
n1
sunt integrale prime independente.
Teorema 1.3 Fie U
1
, . . . , U
n1
integrale prime ale sistemului (1.1) independente
ntr-o vecin atate a lui a R
n
care nu este punct critic si W o integral a prim a
oarecare. Atunci exist a o funct ie F : R
n1
R de clas a C
1
ntr-o vecin atate a
punctului (U
1
(a)), . . . , U
n1
(a)) astfel ca
W(x) = F(U
1
(x), . . . , U
n1
(x)), (1.5)
pentru orice x din vecin atate.
Teorema 1.4 (Metoda combinat iilor integrabile) Dac a exist a funct iile

1
, . . . ,
n
: D R continue care satisfac
1.
1
f
1
+ . . . +
n
f
n
= 0
2. Exist a o funct ie U de clas a C
1
astfel ca dU =
1
dx
1
+ . . .
n
dx
n
atunci U este o integral a prim a pentru (1.1).
Observatie Dac a f
2
1
+f
2
2
+. . . +f
2
n
> 0 pe D, atunci sistemul (1.1) poate scris
sub forma
dx
1
f
1
(x
1
, . . . , x
n
)
=
dx
2
f
2
(x
1
, . . . , x
n
)
= . . . =
dx
n
f
n
(x
1
, . . . , x
n
)
(1.6)
si se numeste sistem simetric. Deci solut ia unui sistem simetric dat a de (1.4),
reprezint a o traiectorie (curb a) inclus a n n1 suprafet e U
i
(x
1
, . . . , x
n
) = c
i
, i =
1, n 1.
2
Observatie Dac a sistemul (1.1) este neautonom, adic a are forma general a
x

= f(t, x), x = (x
1
, . . . , x
n
), f = (f
1
, . . . , f
n
), (1.7)
atunci lui i se asociaz a urm atorul sistemul simetric:
dx
1
f
1
(t, x
1
, . . . , x
n
)
=
dx
2
f
2
(t, x
1
, . . . , x
n
)
= . . . =
dx
n
f
n
(t, x
1
, . . . , x
n
)
=
dt
1
iar solut ia este intersect ia a n suprafet e.
1.2 Probleme rezolvate
1.2.1 Fie sistemul diferent ial
_

_
x

1
(t) = x
2
x
3
x

2
(t) = x
3
x
1
x

3
(t) = x
1
x
2
.
S a se arate c a funct iile U
1
(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
si U
2
(x
1
, x
2
, x
3
) =
x
1
+x
2
+x
3
sunt integrale prime, independente n vecin atatea oric arui punct
diferit de origine .
Solut ie Prima condit ie din denit ie este evident a. Pentru a doua, dac a x = (t)
este o solut ie, avem
x

1
x
1
+ x

2
x
2
+ x

3
x
3
= x
1
(x
2
x
3
) + x
2
(x
3
x
1
) + x
3
(x
1
x
2
) = 0,
care atrage d(x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
) = 0, deci U
1
((t)) = x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
= c
1
. Analog,
deoarece x

1
+x

2
+x

3
= 0, rezult a x
1
+x
2
+x
3
= c
2
, si U
2
((t)) = x
1
+x
2
+x
3
=
c
2
.
Pe R
3
\ {(0, 0, 0)} matricea iacobian a
_
U
i
x
j
(a)
_
=
_
2x
1
2x
2
2x
3
1 1 1
_
are rangul 2, deci U
1
si U
2
sunt independente n vecin atatea oric arui punct diferit
de origine.
1.2.2 S a se rezolve urm atorul sistem autonum
_
x

1
= x
2
x

2
= x
1
.
3
Solut ie Exist a funct iile
1
= x
1
,
2
= x
2
continue, astfel ca
1.
1
f
1
+
2
f
2
= x
1
x
2
+ (x
2
)x
1
= 0
2. x
1
dx
1
x
2
dx
2
=
1
2
d(x
2
1
x
2
2
).
Urmeaz a c a U(x
1
, x
2
) = x
2
1
x
2
2
este integral a prim a, iar solut ia sistemului este
x
2
1
x
2
2
= c.
S a se rezolve urm atoarele sisteme simetrice:
1.2.3
dx
1
x
3
x
2
=
dx
2
x
1
x
3
=
dx
3
x
2
x
1
1.2.4
dx
2y + z
=
dy
z 2x
=
dz
x y
1.2.5
dx
x
=
dy
y
=
dz
x + y
1.2.6
dx
x + y
=
dy
y x
=
dz
z
1.2.7
dx
x(y z)
=
dy
y(z x)
=
dz
z(x y)
1.2.8
dx
x
=
dy
y
=
dz
z

x
2
+ y
2
+ z
2
1.2.9
dx
1 + x
2
=
dy
x(2 y)
=
dz
1 + z
2
1.2.10
dx
1 +

3zx y
=
dy
2
=
dz
1
1.2.11
dx
x
=
dy
yz
=
dz
z
2
1
Solut ii
1.2.3 Dac a adun am rapoartele obt inem o fract ie cu num ar atorul dx
1
+dx
2
+dx
3
si numitorul 0. Deci din d(x
1
+ x
2
+ x
3
) = 0 deducem x
1
+ x
2
+ x
3
= c
1
.
Dac a amplic am fract iile cu x
1
, x
2
, x
3
respectiv si adun am rapoartele ob-
t inem d(x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
) = 0, de unde x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
= c
2
. Deci solut ia este de
forma
_
x
1
+ x
2
+ x
3
= c
1
x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
= c
2
4
deoarece n exercit iul 1.2.1 am ar atat c a cele dou a integrale prime
U
1
(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
+ x
2
+ x
3
si U
2
(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
sunt in-
dependente.
1.2.4 Au loc
dy
z 2x
=
2dz
2x + 2y
=
d(y 2z)
z + 2y
=
dx
2y + z
, de unde y 2z x =
c
1
si xdx + ydy + zdz = 0.
1.2.5 Din primele dou a rapoarte y = c
1
x; deducem
dx + dy
x + y
=
dz
x + y
, de unde
x + y z = c
2
.
1.2.6 Sistemul e echivalent cu
xdx
x
2
+ xy
=
ydy
y
2
xy
=
zdz
z
2
.
Se obt ine x
2
+ y
2
+ z
2
= c
1
z
2
; primele dou a relat ii constituie o ecuat ie
omogen a cu solut ia

x
2
+ y
2
= c
2
e
arctg
y
x
.
1.2.7 Avem
dx
x(y z)
=
dy
y(z x)
=
dz
z(x y)
=
dx + dy + dz
0
=
dx
x
+
dy
y
+
dz
z
0
,
deci x + y + z = c
1
, xyz = c
2
.
1.2.8 Din primele dou a x = yc
1
. Apoi
xdx + ydy + zdz
x
2
+ y
2
+ z
2
z

x
2
+ y
2
+ z
2
=
=
dz
z

x
2
+ y
2
+ z
2
de unde prin substitut ia x
2
+ y
2
+ z
2
= t, avem
dt
2(t z

t)
=
dz
z

t
; rezult a
dt
2

t(z

t)
=
dz
z

t
si z +

t = c
2
.
1.2.9 Din primul si ultimul arctgxarctgz = c
1
, iar din primele dou a
xdx
1 + x
2
=
dy
2 y
de unde (1 + x
2
)(2 y)
2
= c
2
.
1.2.10 Din ultimele dou a y 2z = c
1
si
3dz dx dy

3z x y
= dz, de unde rezult a
dt

t
= dz,
z + 2
_
3z x y = c
2
.
1.2.11 Din ultimele dou a
dy
y
=
zdz
z
2
+ 1
, de unde y
2
(z
2
+ 1) = c
1
si dac a am-
plic am a doua cu z si a treia cu y, deducem dx + d(yz) = 0, x + yz = c
2
.
S a se rezolve urm atoarele sisteme neautonome:
5
1.2.12
_
x

1
= tx
2
x

2
= tx
1
.
1.2.13
dx
dt
=
x y
z t
,
dy
dt
=
x y
z t
,
dz
dt
= x y + 1
Solut ie
1.2.12 Sistemul se pune sub forma simetric a
dx
1
tx
2
=
dx
2
tx
1
=
dt
1
.
Din primele dou a relat ii deducem o prim a suprafat a x
2
1
x
2
2
= c
1
, iar din
ultimile dou a relat ii n care folosim suprafat a g asit a obt inem ln(x
1
+x
2
)
t
2
2
= c
2
. Deci solut ia este
_

_
x
2
1
x
2
2
= c
1
ln(x
1
+ x
2
)
t
2
2
= c
2
.
Integralele prime g asite sunt independente deoarece pe domeniul de existent a
rangul matricei
_
_
_
2x
1
2x
2
0
1
x
1
+ x
2
1
x
1
+ x
2
t
_
_
_
este 2.
1.2.13 Din primele dou a ecuat ii deducem x y = c
1
, iar ultima ecuat ie devine
dz = (1 + c
1
)dt, de unde z = (1 + x y)t + c
2
. Din a doua ecuat ie
dy
c
1
=
dt
c
2
+ (1 + c
1
)t t
cu solut ia y ln |z t| = c
3
.
1.3 Probleme propuse
1.3.1 Studiat i dac a pentru urm atoarele sisteme si funct ii U, egalit at ile U = c sunt
integrale prime. Ce se poate spune despre independent a lor ?
a
_
x

= y
y

= x
U
1
(x, y) = x
2
y
2
, U
2
(x, y) = ln(x + y) t, U
3
= xy.
b.
dx
z + 3y
=
dy
3(z x)
=
dz
x 3y
, U
1
(x, y) = 3x y + 3z, U
2
(x, y) =
x
2
+ y
2
+ z
2
.
6
Rezolvat i urm atoarele sisteme diferent iale:
1.3.2
dx
a
2
z a
3
y
=
dy
a
3
x a
1
z
=
dz
a
1
y a
2
x
1.3.3
dx
y(x + y)
=
dy
x(x + y)
=
dz
(x y)(2x + 2y + z)
1.3.4
dx
2xz
=
dy
2yz
=
dz
z
2
x
2
y
2
1.3.5
dx
xy
2
=
dy
x
2
y
=
dz
z(x
2
+ y
2
)
1.3.6
dx
x
3
+ 3xy
2
=
dy
2y
3
=
dz
2y
2
z
1.3.7
dx
x(y
2
z
2
)
=
dy
y(x
2
+ z
2
)
=
dz
z(x
2
+ y
2
)
1.3.8
dx
xy
2
+ x + y
=
dy
x
2
y x y
=
dz
z(y
2
x
2
)
1.3.9
dx
x(y
2
z
2
)
=
dy
y(z
2
x
2
)
=
dz
z(x
2
y
2
)
1.3.10
dx
z y
=
dy
x z
=
dz
y x
1.3.11
dx
x
2
y
2
z
2
=
dy
2xy
=
dz
2xz
1.3.12
dx
1 +

z x y
=
dy
1
=
dz
2
S a se integreze sistemele:
1.3.13
_
(z y)
2
dy = zdx
(z y)
2
dz = ydx
1.3.14
_

_
dy
dx
= z
dz
dx
=
z
2
+ 1
y
7
1.3.15
_

_
dy
dx
= 1
1
z
dz
dx
=
1
y x
1.3.16
_

_
x

(t) =
2tx
x
2
+ y
2
t
2
y

(t) =
2ty
x
2
+ y
2
t
2
Solutii
1.3.1 a. U
1
, U
2
veric a evident condit ia, iar U
3
nu; primele dou a sunt indepen-
dente.
b. Ambele sunt integrale prime si independente.
1.3.2 Au loc
dx
a
2
z a
3
y
=
dy
a
3
x a
1
z
=
dz
a
1
y a
2
x
=
a
1
dx + a
2
dy + a
3
dz
0
=
=
xdx + ydy + zdz
0
si a
1
x + a
2
y + a
3
z = c
1
, x
2
+ y
2
+ z
2
= c
2
.
1.3.3 Din primele dou a rapoarte x
2
+ y
2
= c
1
. Avem apoi
dx + dy
(x + y)(y x)
=
dz
(x y)(2x + 2y + z)
, de unde cu schimbarea x+y = u, obt inem o ecuat ie
liniar a cu solut ia z(x + y) + (x + y)
2
= c
2
.
1.3.4 Din primele dou a y = c
1
x, apoi
xdx
2x
2
z
=
ydy
2y
2
z
=
zdz
z
3
zx
2
zy
2
=
xdx + ydy + zdz
z(x
2
+ y
2
+ z
2
)
=
dx
2xz
,
de unde x
2
+ y
2
+ z
2
= c
2
x.
1.3.5 Din primele dou a avem y
2
x
2
= c
1
. Apoi
ydx + xdy
xy(x
2
+ y
2
)
=
dz
z(x
2
+ y
2
)
, de
unde c
2
z = xy.
1.3.6 Din ultimele dou a z = c
1
y, iar primele dou a constituie ecuat ie omogen a si
y
3
+ x
2
y = c
2
x
2
.
1.3.7 Amplic am ecare raport cu x, y, z respectiv si prin adunare xdx +ydy +
zdz = 0. Apoi
dx
x(y
2
z
2
)
=
zdy + ydz
yz(y
2
z
2
)
, de unde yz = c
2
x.
8
1.3.8 Amplic am primele dou a rapoarte cu x respectiv y adun am si obt inem
xdx + ydy
x
2
y
2
=
dz
z(y
2
x
2
)
de unde x
2
+ y
2
+ ln z
2
= c
1
; amplic am prima
cu yz, a doua cu xz a treia cu xy , adun am si egal am cu a treia fract ie;
deducem xyz z = c
2
.
1.3.9 Amplic am prima cu x, a doua cu y, a treia cu z si avem x
2
+y
2
+z
2
= c
1
;
apoi amplic am prima cu yz, a doua cu xz, a treia cu xy si egal am cu
ultimul raport avem xyz z = c
2
.
1.3.10 Din dx + dy + dz = 0 rezult a x + y + z = c
1
si xdx + ydy + zdz = 0
rezult a x
2
+ y
2
+ z
2
= c
2
.
1.3.11 Din ultimele dou a deducem
dy
y
=
dz
z
, y = c
1
z si
xdx + ydy + zdz
x(x
2
+ y
2
+ z
2
)
=
=
dy
2xy
, de unde
x
2
+ y
2
+ z
2
y
= c
2
.
1.3.12 Din ultimele dou a 2y z = c
1
si
dz dx dy

z x y
= dy, de unde prin
substitut ia z x y = t deducem y + 2

z x y = c
2
.
1.3.13 Poate pus sub forma simetric a
dy
z
(zy)
2
=
dz
y
(zy)
2
= dx, de unde din primele
dou a y
2
z
2
= c
1
; avem apoi
d(z y)
yz
(zy)
2
= dx, de unde (z y)d(z y) =
dx si (z y)
2
+ 2x = c
2
.
1.3.14 Avem forma simetric a
dy
z
=
dz

z
2
+1
y
= dx si din primele dou a obt inem
dy
y
=
zdz
z
2
+ 1
, de unde y
2
(z
2
+1) = c
1
, iar dac a amplic am prima cu z, a
doua cu y, deducem zdy + ydz + dx = 0, yz + x = c
2
.
1.3.15 Atas amsistemul dx =
dy
1
1
z
=
dz
1
yx
, de unde
dx dy
1
z
=
dz
1
yx
care antre-
neaz a
d(y x)
y x
=
dz
z
si (y x)z = c
1
; nlocuim z =
c
1
y x
n prima
ecuat ie si obt inem y

(x) = 1
y x
c
1
, care este o ecuat ie liniar a cu solut ia
e
x
z(yx)
(y x) = c
2
.
9
1.25 Avem sistemul simetric
dx
2tx
=
dy
2ty
=
dt
x
2
+ y
2
t
2
; din primele dou a
rezult a x = yc
1
; apoi
xdx + ydy + tdt
t(x
2
+ y
2
+ t
2
)
=
dx
2tx
de unde x
2
+y
2
+t
2
= xc
2
.
10
2 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul I
2.1 Abstract teoretic
Ecuatia liniar a si omogen a are forma
a
1
(x
1
, . . . , x
n
)
z
x
1
+a
2
(x
1
, . . . , x
n
)
z
x
2
+. . . +a
n
(x
1
, . . . , x
n
)
z
x
n
= 0, (2.1)
unde a
i
sunt funct ii de clas a C
1
(D), D R
n
,
n

i=1
a
2
i
> 0, x D, iar z =
z(x
1
, . . . , x
n
) este o funct ie ce trebuie determinat a.
O solut ie a ecuat iei este o integral a prim a oarecare a sistemului simetric asociat,
numit sistem caracteristic:
dx
1
a
1
(x
1
, . . . , x
n
)
=
dx
2
a
2
(x
1
, . . . , x
n
)
= . . . =
dx
n
a
n
(x
1
, . . . , x
n
)
. (2.2)
iar solutia general a sau curb a caracterisitc a a ecuat iei liniare si omogene este:
u(x) = W(U
1
(x
1
, . . . , x
n
), U
2
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , U
n1
(x
1
, . . . , x
n
)), (2.3)
unde U
1
, . . . , U
n1
sunt integrale prime independente.
Ecuatia cvasiliniar a are forma:
a
1
(x
1
, . . . , x
n
, z)
z
x
1
+ a
2
(x
1
, . . . , x
n
, z)
z
x
2
+ . . . + a
n
(x
1
, . . . , x
n
, z)
z
x
n
=
= a(x
1
, . . . , x
n
, z), (2.4)
unde a
i
sunt funct ii de clas a C
1
(D), D R
n+1
,
n

i=1
a
2
i
> 0, (x, z) D, iar
z = z(x
1
, . . . , x
n
) este funct ia necunoacut a.
C aut am solut ia ecuat iei (2.4) sub forma implicit a
u(x
1
, . . . , x
n
, z(x
1
, . . . , x
n
)) = 0. (2.5)
Folosind derivarea funct iilor denite implicit, ecuat ia (2.4) poate pus a sub forma
a
1
(x
1
, . . . , x
n
, z)
u
x
1
+ . . . + a
n
(x
1
, . . . , x
n
, z)
u
x
n
+ a(x
1
, . . . , x
n
, z)
u
z
= 0.
(2.6)
11
care este liniar a si omogen a av and drept sistem caracteristic, urm atorul sistem
simetric de ordinul n + 1.
dx
1
a
1
(x
1
, . . . , x
n
, z)
= . . . =
dx
n
a
n
(x
1
, . . . , x
n
, z)
=
dz
a(x
1
, . . . , x
n
, z)
,
cu solut ia general a
u(x
1
, . . . , x
n
, z) = F(U
1
(x
1
, . . . , x
n
, z), . . . , U
n
(x
1
, . . . , x
n
, z))
unde U
1
, . . . , U
n
sunt n integrale prime independente, iar F este o funct ie de clas a
C
1
pe un domeniu D
0
. Deci solut ia ecuat iei cvasiliniare (2.4) este
F(U
1
(x
1
, . . . , x
n
, z), . . . , U
n
(x
1
, . . . , x
n
, z)) = 0, (2.7)
care deneste solut ia z = z(x
1
, . . . , x
n
) implicit.
Problema Cauchy. Cazul n=2 Se consider a ecuat ia
P(x, y, z)
z
x
+ Q(x, y, z)
z
y
= R(x, y, z). (2.8)
Problema Cauchy revine la determinarea suprafet ei z = z(x, y) care cont ine curba
dat a parametric
()
_

_
x = f(s)
y = g(s)
z = h(s)
s I, (2.9)
unde f, g, h sunt funct ii de clas a C
1
(I), I R si f
2
+ g
2
+ h
2
= 0.
Presupunem c a P
2
+ Q
2
= 0 pe un domeniu din R
2
si
=

P Q
f

= 0, s I. (2.10)
Atunci problema Cauchy (2.8) , (2.9) are solut ie unic a denit a ntr-o vecin atate a
curbei .
De multe ori curba din problema Cauchy este dat a sub forma
_
g
1
(x, y, z) = 0
g
2
(x, y, z) = 0
unde g
1
, g
2
sunt funct ii de clas a C
1
pe D R
3
, cu matricea iacobian a
D(g
1
, g
2
)
D(x, y, z)
de rang 2. Pentru determinarea practic a a suprafet ei atas am un sis-
tem de forma
12
_

_
U
1
(x, y, z) = c
1
U
2
(x, y, z) = c
2
g
1
(x, y, z) = 0
g
2
(x, y, z) = 0,
care exprim a faptul c a prin orice punct de pe curb a trece o solut ie a sistemului
caracteristic. Prin eliminarea necunoscutelor x, y, z se obt ine o leg atur a ntre in-
tegralele prime, de forma
(c
1
, c
2
) = 0
care reprezint a condit ia de comaptibilitate si conduce la o solut ie sub form a im-
plicit a.
2.2 Probleme rezolvate
2.2.1 S a se determine suprafat a z = z(x, y) care satisface ecuat ia liniar a
y
z
x
+ x
z
y
= 0.
Solut ie Asociem ecuat iei liniare omogene sistemul caracteristic de ordin 2 pe
domeniul R
2
\ {(0, 0)}.
dx
y
=
dy
x
,
care are integrala prim a U
1
(x, y) = x
2
y
2
, deci solut ia este
z(x, y) = F(U(x, y)),
unde F este o funct ie de clas a C
1
pe un interval real.
Rezolvat i urm atoarele ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I omogene:
2.2.2 y
u
x
x
u
y
= 0
2.2.3 (1 + x
2
)
u
x
+ xy
u
y
= 0
2.2.4 z
u
x
+ (x z)
2
u
y
+ x
u
z
= 0
13
2.2.5 x(y
2
z
2
)
u
x
y(x
2
+ z
2
)
u
y
+ z(x
2
+ y
2
)
u
z
= 0
2.2.6 x
u
x
+ y
u
y
+ (x + y + z)
u
z
= 0
Solut ie
2.2.2 Sistemul simetric
dx
y
=
dy
x
are curba caracteristic a x
2
+y
2
= c si solut ia
u(x, y) = F(x
2
+ y
2
).
2.2.3 Sistemul simetric
dx
1 + x
2
=
dy
xy
duce la solut ia u = F
_
1 + x
2
y
_
.
2.2.4 Se obt ine
dz dx
x z
=
dy
(x z)
2
de unde 2y+(xz)
2
= c
1
si x
2
z
2
= c
2
;
u(x, y, z) = F(2y + (x z)
2
, x
2
z
2
).
2.2.5 Avem
dx
x(y
2
z
2
)
=
dy
y(x
2
+ z
2
)
=
dz
z(x
2
+ y
2
)
, de unde deducem c a au
loc xdx + ydy + zdz = 0,
dx
x

dy
y

dz
z
= 0, deci solut ia este
u(x, y, z) = F
_
x
2
+ y
2
+ z
2
,
yz
x
_
.
2.2.6
dx
x
=
dy
y
=
dz
x + y + z
; din primele dou a x = c
1
y, iar dac a adun am
primele dou a obt inem o ecuat ie omogen a
d(x + y)
x + y
=
dz
(x + y) + z
.
Determinat i solut iile generale ale ecuat iilor cvasiliniare, sau reductibile la
ecuat iii cvasiliniare:
2.2.7
x
1
z
x
1
+ (x
3
+ z)
z
x
2
+ (x
2
+ z)
z
x
3
= x
2
+ x
3
.
2.2.8 u
u
x
+ (u
2
x
2
)
u
y
= x
2.2.9 z
z
x
z
z
y
= y x
14
Solut ie
2.2.7 Ecuat ia este cvasiliniar a. Atas am sistemul simetric
dx
1
x
1
=
dx
2
x
3
+ z
=
dx
3
x
2
+ z
=
dz
x
2
+ x
3
.
Deducem prin adunarea ultimelor trei rapoarte c a
dx
1
x
1
=
d(x
2
+ x
3
+ z)
2(x
2
+ x
3
+ z)
,
de unde prin integrare deducem
ln |x
1
| =
1
2
ln |x
2
+ x
3
+ z| +
1
2
ln |c
1
|,
deci x
2
+ x
3
+ z = c
1
x
2
1
. Apoi din
dx
1
x
1
=
d(x
2
x
3
)
x
3
x
2
,
deducem ln |x
1
| = ln |x
2
x
3
| + ln |c
2
|, de unde x
1
(x
2
x
3
) = c
2
. Din
dx
1
x
1
=
d(z x
3
)
z x
3
deducem x
1
(z x
3
) = c
3
. Solut ia este funct ia z, denit a implicit de
F
_
x
2
+ x
3
+ z
x
2
1
, x
1
(x
2
x
3
), x
1
(z x
3
)
_
= 0.
2.2.8 Din
dx
u
=
dy
u
2
x
2
=
du
x
=
d(x u)
u x
rezult a F(x
2
+ u
2
, y xu) = 0.
2.2.9 Din
dx
z
=
dy
z
=
dz
y x
=
d(x y)
2z
rezult a F(x+y, (yx)
2
+2z
2
)= 0.
Determinat i suprafet ele z = z(x, y) care includ curbele indicate:
2.2.10 2xz
z
x
+ 2yz
z
y
+ x
2
+ y
2
z
2
= 0, () : x = 2, y
2
+ z
2
= y
15
2.2.11 x
z
x
y
z
y
= z, () : x = y, z = x
2
2.2.12 x
2
z
x
xy
z
y
+ y
2
= 0, () : y = 1, z = x
2
2.2.13 xy
2
z
x
+ x
2
y
z
y
= z(x
2
+ y
2
), () : y = 1, x
2
+ z
2
= 1
2.2.14 (1 +

z x y)
z
x
+
z
y
= 2, () : x = y, z = 0
Solut ie
2.2.10 S a a am mai nt ai curbele caracteristice, adic a solut iile sistemului simet-
ric
dx
2xz
=
dy
2yz
=
dz
z
2
x
2
y
2
.
Deducem
d(x
2
+ y
2
+ z
2
)
2z(x
2
+ y
2
+ z
2
)
=
dx
2xz
, de unde g asimx
2
+y
2
+z
2
= c
1
x. Din
primele dou a rapoarte rezult a imediat y = xc
2
. Pentru reprezentarea para-
metric a
a curbei de forma
_

_
x = 1
y = y
z = h(y)
, determinantul denit n formula (2.10)
=

2xz 2yz
0 1

rezult a nenul, dac a pe domeniul ales z = 0. Apoi

form am sistemul
_

_
y = c
2
x
x
2
+ y
2
+ z
2
= c
1
x
x = 2
y
2
+ z
2
= y.
Elimin and necunoscutele x, y, z se obt ine condit ia de compatibilitate c
2

c
1
+ 2 = 0, care conduce la x
2
+ y
2
+ z
2
y 2x = 0.
2.2.11 Form am sistemul xy = c
1
,
z
x
= c
2
, x = y, z = x
2
, cu condit ia de compat-
ibilitate c
2
2
= c
1
, de unde z
2
= x
3
y.
16
2.2.12 Avem c
1
= xy, c
2
=
y
3
3
xyz, c
3
1
= c
2

1
3
.
2.2.13 Au loc x
2
y
2
= c
1
, c
2
=
z
xy
, (c
1
+ 1)
2
+ c
2
(c
1
+ 1) = 1.
2.2.14 Sistemul este c
1
= z 2y, c
2
= y + 2

z x y, x = y, z = o de unde
c
1
+ 2c
2
= 0 si z + 4

z x y = 0.
Rezolvat i problemele Cauchy:
2.2.15 x
z
x
+ 2y
z
y
= 0, z(1, y) = 1 + y
2.2.16 (x + y)
z
x
+ (x y)
z
y
= 0, z(x, 0) = x
2
2.2.17

x
u
x
+

y
u
y
+

z
u
z
= 0, u(x, y, 1) = x y
2.2.18 x
z
x
+ y
z
y
= z, z|
{x
2
+y
2
=1}
= x
Solut ie
2.2.15 Solut ia general a este z = (
y
x
2
). Form am sistemul
y
x
2
= c
1
, x = 1,
z = y + 1, de unde z = c
1
+ 1 si z =
y
x
2
+ 1.
2.2.16 Solut ia general a este z = (x
2
2xy y
2
), iar din sistemul c = x
2

2xy y
2
, y = 0, z = x
2
, deducem z = c, de unde z = y
2
+ 2xy x
2
.
2.2.17 Solut ia este u = (

z,

z) si din sistemul z = 1,

z =
c
1
,

z = c
2
, u = x y, deducem u = (1 +c
1
)
2
(1 +c
2
)
2
de unde
u = (1 +

z)
2
(1 +

z)
2
.
2.2.18 Solut ia general a este F(
x
y
,
x
z
) = 0 si folosind condit ia deducem
c
2
2
(c
2
1
+ 1) =
1
4
c
2
1
unde c
1
=
x
y
, c
2
=
x
z
; deci z
2
= 4(x
2
+ y
2
).
17
2.3 Probleme propuse
Rezolvat i urm atoarele ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I omogene:
2.3.1 x
u
x
+ y
u
y
+ (x + y)
u
z
= 0
2.3.2 x(y z)
u
x
+ y(z x)
u
y
+ z(x y)
u
z
= 0
2.3.3 x
u
x
+ y
u
y
z
2
u
z
= 0
2.3.4 x
u
x
+ y
u
y
+

x
2
+ y
2
z
u
z
= 0
2.3.5 x
1
u
x
1
2x
2
u
x
2
x
3
u
x
3
= 0
2.3.6 (x
3
x
4
x
1
x
2
2
)
u
x
1
+ x
2
x
3
u
x
2
+ x
2
3
u
x
3
+ x
3
x
4
u
x
4
=0
2.3.7 x
1
u
x
1
+ x
2
u
x
2
+ . . . + x
n
u
x
n
= 0
2.3.8 a
1
u
x
1
+ a
2
u
x
2
+ . . . + a
n
u
x
n
=0, a
i
R
2.3.9 x
2
1
u
x
1
+ x
2
2
u
x
2
+ . . . + x
2
n
u
x
n
= 0,.
Determinat i solut ia general a a ecuat iilor cvasiliniare, sau reductibile la ecuat iii
cvasiliniare:
2.3.10 2y
z
x
+ 3x
2
z
y
+ 6x
2
y = 0
2.3.11 y
z
x
+ yz
z
y
= 1 z
2
2.3.12 (y + x)
z
x
+ (y x)
z
y
= z
2.3.13 2xz
z
x
+ 2yz
z
y
= z
2
x
2
y
2
18
2.3.14 xz
z
x
+ yz
z
y
= x
2.3.15 xz
z
x
+ yz
z
y
= x
2.3.16 x
z
x
+ y
z
y
=
_
x
2
+ y
2
2.3.17 xz
z
x
+ yz
z
y
= xy
2.3.18 x
u
x
y
u
y
+ z
u
z
= u
2.3.19 x(y z)
u
x
+ y(z x)
u
y
+ z(x y)
u
z
= u(y z)
2.3.20 (1 +

u x
1
x
2
)
u
x
1
+
u
x
2
= 2
2.3.21 x
u
x
+ y
u
y
+ z
u
z
= x
2
+ 2u
2.3.22 x
1
u
x
1
+ . . . + x
n
u
x
n
= ku.
Determinat i suprafet ele z = z(x, y) care includ curbele indicate:
2.3.23 (cy bz)
z
x
+ (az cx)
z
y
= bx ay, a, b, c R () : x = y = z
2.3.24 (y z)
z
x
(y 1)
z
y
= z 1, () : x = 1, z = y
2
2.3.25 (y
2
+ z
2
x
2
)
z
x
2xy
z
y
= 2xz, () : x = 1, y
2
+ z
2
= 2.
Rezolvat i problemele Cauchy:
2.3.26 x
u
x
y
u
y
+ z
u
z
= x
2
, u(1, y, z) = y
2
z
2.3.27 x(y
2
z
2
)
u
x
y(x
2
+ z
2
)
u
y
+ z(x
2
+ y
2
)
u
z
= u(x
2
+ y
2
),
u(x, y, 1) = y
2
19
2.3.28 2x
3
u
x
+ (y
3
+ 3x
2
y)
u
y
+ 2x
2
z
u
z
= ux
2
, u(1, y, z) = y
2
+ z
2.3.29 (x
_
x
2
+ y
2
+ z
2
)
u
x
+ y
u
y
+ z
u
z
= u, u(x, y, 1) = x
2
2.3.30 2xz
z
x
+ 2yz
z
y
= z
2
x
2
y
2
, z(x, 1, z) = x
2.3.31 x
u
x
y
u
y
= u, u|
{x=y}
= x
3
2.3.32 xz
z
x
+ yz
z
y
= xy, z(x, 2) = x.
Solutii
2.3.1 u(x, y, z) = F
_
x
y
, x + y z
_
.
2.3.2 u = F(x + y + z, xyz).
2.3.3 u = F
_
x
y
,
1
z
ln y
_
.
2.3.4 u = F
_
x
y
, 2
_
x
2
+ y
2
z
2
_
.
2.3.5 u = F(x
1

x
2
, x
1
x
3
).
2.3.6 Din al doilea si al treilea x
3
= c
1
x
2
, din al doilea si ultimul x
4
= c
2
x
2
; dac a
le folosim n primul raport si al doilea avem ln(c
1
c
2
x
1
) =
x
2
c
1
+ c
3
.
2.3.7 u = F
_
x
1
x
n
,
x
2
x
n
, . . . ,
x
n1
x
n
_
.
2.3.8 Integr am ecuat iile formate din primul raport si ecare dintre cele r amase
u(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = F(a
2
x
1
a
1
x
2
, . . . , a
n
x
1
a
1
x
n
).
2.3.9 u(x
1
, . . . , x
n
) = F
_
1
x
1

1
x
2
,
1
x
1

1
x
3
, . . . ,
1
x
1

1
x
n
_
.
2.3.10 Solut ia este suprafat a dat a implicit de F(x
3
y
2
, z + y
2
) = 0.
2.3.11 F(y
2
(1 + z
2
), x + yz) = 0.
20
2.3.12 F
_
_
(x
2
+ y
2
)e
arctg
y
x
,
x
2
+ y
2
z
2
_
_
= 0.
2.3.13 F
_
y
x
,
x
2
+ y
2
+ z
2
x
_
= 0.
2.3.14 Solut ia este suprafat a dat a implicit de F
_
y
x
, z
2
2x
_
= 0.
2.3.15 F
_
x
y
, z
2
2x
_
= 0.
2.3.16 F
_
x
y
,
_
x
2
+ y
2
z
_
= 0.
2.3.17 F
_
x
y
, xy + z
2
_
= 0.
2.3.18 Solut ia este suprafat a dat a implicit de F
_
xy,
z
x
,
u
x
_
= 0.
2.3.19 Solut ia este suprafat a dat a implicit de F
_
x + y + z, xyz,
u
x
_
= 0.
2.3.20 F(2x
2
u, x
2
+ 2

u x
1
x
2
) = 0.
2.3.21 F
_
y
x
,
z
x
,
u x
2
ln x
x
2
_
= 0.
2.3.22 F
_
x
1
x
n
, . . . ,
x
n1
x
n
,
u
x
k
n
_
= 0.
2.3.23 c
1
= ax+by+cz, c
2
= x
2
+y
2
+z
2
, x = y = z implic a c
2
= 3
c
2
1
(a + b + c)
2
.
2.3.24 Din ultimele dou a rapoarte (y 1)(z 1) = c
1
si x + y + z = c
2
, apoi
c
2
= 1 + (c
1
+ c
2
2)
1
3
+ (c
1
+ c
2
2)
2
3
.
2.3.25 c
1
=
y
z
, c
2
=
x
2
+ y
2
+ z
2
z
cu condit ia 9c
2
1
+ 9 = c
2
2
.
2.3.26 Au loc c
1
= xy, c
2
=
z
x
, c
3
= x
2
2u,
c
3
2
= c
2
1
c
2
.
2.3.27 Avem c
1
=
x
yz
, c
2
= x
2
+ y
2
+ z
2
, c
3
=
u
z
, c
3
=
c
2
1
c
2
1
+ 1
.
21
2.3.28 Avem c
1
=
z
x
, c
2
= x +
x
3
y
2
, c
3
=
u

z
,

c
1
c
3
=
1
c
2
1
+ c
1
.
2.3.29 Avemc
1
=
y
z
, c
3
=
u
z
, c
2
= x +
_
x
2
+ y
2
+ z
2
, c
3
= (c
2
1)
2
c
2
1
1.
2.3.30 Se obt in c
1
=
x
y
, c
2
=
x
2
+ y
2
+ z
2
x
, si c
1
c
2
= 2c
2
1
+ 1.
2.3.31 c
1
= xy, c
2
= uy si c
2
= c
2
1
.
2.3.32 c
1
=
x
y
, c
2
= xy + z
2
si c
2
= 4c
1
(1 + c
1
).
22
3 Transformata Fourier
3.1 Abstract teoretic
Fie f : R Ro funct e absolut integrabil a (exist a si este nit a integrala
_
+

|f(t)|dt <
+).
Funct ia F : R C denit a prin
F[f(t)]() = F() =
_
+

f(t)e
jt
dt, j
2
= 1, (3.1)
iar corespondent a f(t) = F() se numeste transformare Fourier.
Transformata Fourier este o funct ie m arginit a, continu a si
lim
||
F() = 0.
Clas a de funct ii:
S = {f : R R | f C

(R), k, q N, C
k,q
R, |t
k
f
(q)
(t)| C
k,q
}
unde f
(q)
este derivata de ordin q a funct iei f, se numeste clasa funct iilor rapid
descresc atoare.
Au loc urm atoarele propriet at i:
(Derivarea imaginii) Dac a f S atunci F C

(R) si are loc

j
k
F
(k)
[f]() = F[t
k
f](), k N. (3.2)
(Transformarea derivatei) Dac a f S are loc
F[f
(k)
]() = (j)
k
F[f](). (3.3)
Transformata Fourier F : S S este o aplicat ie Cliniar a si continu a.
(Formula de inversiune) Dac a f S atunci are loc
f(t) =
1
2
_
+

F()e
jt
d. (3.4)
Dac a f S, are loc formula
F[F[f]](t) = 2f(t). (3.5)
23
Dac a f, g S, atunci au loc
_
+

F[f](x)g(x)dx =
_
+

f(x)F[g](x)dx (3.6)
_
+

f(t)g(t)dt =
1
2
_
+

F[f]()F[g]()d (3.7)
F[f g] = F[f]F[g] (3.8)
F[f g] =
1
2
F[f] F[g]. (3.9)
_
+

(f(t))
2
dx =
1
2
_
+

|F()|
2
d. (3.10)
unde
(f g)(t) =
_

f(s)g(t s)ds
este produsul de convolutie al funct iilor f si g.
Dac a f este absolut integrabil a au loc formulele
F[f(t a)]() = e
ja
F[f]() (3.11)
F[e
j a t
f]() = F[f]( + a) (3.12)
F[f(a t)]() =
1
|a|
F[f](

a
), a R, a = 0. (3.13)
Dac a f = f(t) este o funct ie care admite transformata Fourier F() astfel
c a este valabil a formula de inversare atunci are loc
f(t) =
1

_
+

f(x)dx
_
+
0
cos (t x)d. (3.14)
cunoscut a sub numele de integrala Fourier.
24
Dac a f este funct ie par a formula devine
f(t) =
2

_
+
0
cos td
_
+
0
f(x) cos xdx.
Dac a f este impar a
f(t) =
2

_
+
0
sin td
_
+
0
f(x) sin xdx.
Transformata Fourier prin cosinus este dat a prin formula:
F
C
[f]() =

_
+
0
f(t) cos tdt, (3.15)
cu formula de inversare a transformatei cosinus:
f(t + 0) + f(t 0)
2
=

_
+
0
F
C
[f]() cos td. (3.16)
Transformata Fourier prin sinus este:
F
S
[f]() =

_
+
0
f(t) sin tdt (3.17)
iar formula de inversare a transformatei sinus este:
f(t + 0) + f(t 0)
2
=

_
+
0
F
S
[f]() sin td. (3.18)
3.2 Probleme rezolvate
Determinat i transformatele Fourier ale funct iilor urm atoare:
3.2.1 f(t) = e
t
2
.
3.2.2 f(t) =
_
A, t [

2
,

2
]
0, n rest
3.2.3 f(t) = u(t)e
at
, a > 0
3.2.4 f(t) = u(t)e
at
, a > 0
3.2.5 f(t) = e
a|t|
, a > 0
3.2.6 f(t) = u(t)t
3
e
t
25
3.2.7 f(t) = e
(t 3)
2
3.2.8 f
1
(t) = e
|t|
cos t si f
2
(t) = e
|t|
sin t
Determinat i dac a este posibil, produsele de convolut ie ale urm atoarelor funct ii
si transformatele Fourier ale acestora:
3.2.9 f(t) = g(t) = e
t
2
3.2.10 f(t) = g(t) = u(t +
1

)u(
1

t)
1

Reprezentat i urm atoarele funct ii ca integrale Fourier

3.2.11 f(t) =
_

_
1, |t| < a
0, |t| > a
1
2
, |t| = a
a > 0
3.2.12 f(t) =
_
sin t, t [, ]
0, t / [, ]
3.2.13 Rezolvat i ecuat ia integral a
_
+

g()e
jt
d = f(t)
unde f(t) =
_

_
t
2
, |t| < 1
1
2
, |t| = 1
0, |t| > 1.
Calculat i transformatele sinus si cosinus pentru funct iile:
3.2.14 g(t) =
_

_
1, 0 < t < a
1
2
, t = a
0, t > a
3.2.15 f(t) = e
at
, a > 0, t > 0
26
3.2.16 Deducet i formulele lui Parseval
_
+
0
F
c
()G
c
()d =
_
+
0
f(t)g(t)dt
_
+
0
F
s
()G
s
()d =
_
+
0
f(t)g(t)dt.
3.2.17 S a se calculeze transformatele Fourier prin cosinus si prin sinus pentru
funct ia f(t) =
_
1, 0 < t < a
0, t > a
, a > 0 si s a se deduc a pentru a, b > 0,
utiliz and formulele Parseval (exercit iul 3.2.16) relat iile
_

0
sin ta sin tb
t
2
dt =
_

0
(1 cos ta)(1 cos tb)
t
2
dt =

2
min{a, b}
si
_

0
sin
2
ta
t
2
dt =

2
a.
Rezolvat i urm atoarele ecuat ii integrale:
3.2.18
_
+
0
g(u) sin utdu = f(t), unde f(t) =
_

2
sin
t
4
, 0 < t < 2

4
, t = 2
0, t > 2
3.2.19
_
+
0
g(u) cos utdu = f(t), unde f(t) =
_

2
cos t, 0 < t <

4
, t =
0, t >
Solut ii
3.2.1 Consider am funct ia f(z) = e
z
2
si b > 0 xat sucient de mare; pentru
z = t + jy, t, y R avem
|f(z)| = |f(t + jy)| = e
y
2
t
2
e
b
2
t
2
= g(t).
27
Funct ia g este absolut integrabil a pe R si g(t) 0 dac a |t| . Atunci
integrala complex a
_
f(z)dt este independent a de y pentru |y| < b(vezi
[3]). Deci
F() =
_
+

e
t
2
e
jt
dt =
_
+

e
(t + jy)
2
e
j(t + jy)
dt =
=
_
+

e
t
2
+ y
2
+ y jt(2y + )
dt.
Dac a mai sus lu am y =

2
, g asim
F() =
_
+

e
t
2

2
4
dt =

2
4
.
Deci transformata Fourier este
F() =

2
4
. (3.19)
3.2.2 Transformata este sinusul atenuat si este
F() =
_
+

f(t)e
j t
dt =
=
_
+

A
_
u(t +

2
) u(t

2
)
_
e
j t
dt =
_

2

2
Ae
jt
dt =
=
Ae
jt
j
|

2
=
A
_
_
e
j

2
e
j

2
_
_
j
=
2A

sin(

2
).
3.2.3 F() =
_
+
0
e
(a + j)t
dt =
1
a + j
.
28
3.2.4 F() =
_
0

e
(a j)t
dt =
1
a j
.
3.2.5 f(t) = u(t)e
at
+ u(t)e
at
si prin adunarea transformatele precedente
se obt ine
2a
a
2
+
2
.
3.2.6 Din exercit ul 3.2.3 transformata lui e
t
este
1
1+j
, apoi folosind formula
(3.3) avem t
3
e
t
= j
3
(
1
1+j
)

.
3.2.7 Folosind formula (3.11), f(t3) are transformata e
3j
F(), unde F() =

2
4
, dedus din exercit iul 3.2.1 pentru a = 1.
3.2.8 Din exercit iul 3.2.5 f(t) = e
|t|
= F() =
2
1 +
2
f
1
(t) = f(t) cos t =
1
2
f(t)(e
jt
+e
jt
) = F
1
() =
1
2
(F(1)+F(+1)] =
=
1
1 + ( 1)
2
+
1
1 + ( + 1)
2
.
f
2
(t) = f(t) sin t =
1
2j
f(t)(e
jt
e
jt
) = F
2
() =
1
2j
(F(1)+F(+1)] =
=
1
j
_
1
1 + ( 1)
2

1
1 + ( + 1)
2
_
.
3.2.9 Produsul exist a, funct iile ind absolut integrabile pe R.
(f g)(t) =
_
+

e
y
2
e
(t y)
2
dy = e
t
2
_
+

e
2y
2
2ty
dy =
= e

t
2
2
_
+

e
2(y+
t
2
)
2
dy = e

t
2
2
_

2
.
Transformata Fourier a produsului n convolut ie este produsul transformatelor,
adic a
(f g) =

2
4

2
4
= e

2
2
.
3.2.10 Funct iile sunt
_

_
1

, t [

2
,

2
]
0, t / [

2
,

2
]
si au produs de convolut ie.
29
(f g)(t) =
1

_
t

2
t+

2
f(t y)dy =
1

_
t+

2
t

2
f(t)dt
cu schimbarea de variabil a t y = x. Comparnd t +

2
si t

2
cu

2
si

2
obt inem
(f g)(t) =
_

_
0, t <
t +

2
, t < 0
t

2
, 0 t <
0, t .
Folosim transformata de la exercit iul 3.2.2; prin inmult ire avem
F
2
() = (
2

sin(

2
))
2
.
3.2.11 f este par a si
f(t) =
2

_
+
0
cos td
_
a
0
cos xdx =
2

_
+
0
cos t
sin x

|
a
0
d =
=
1

_
+

sin au

cos td =
1

_
+

sin a

(cos t + j sin t)d =

=
1

_
+

sin a

e
jt
d
3.2.12 Funct ia f este impar a si avem
f(t) =
2

_
+
0
sin ut du
_
+
0
f(x) sin ux dx =
=
2

_
+
0
sin ut du
_

0
sin x sin ux dx =
=
1

_
+
0
sin ut
_

0
(cos(u 1)x cos(u + 1)x)dxdu =
1

_
+
0
sin ut(
sin(u 1)
u 1

sin(u + 1)
u + 1
)du =
2

_
+
0
sin ut sin u
1 u
2
du.
30
3.2.13 g() = F[
1
2
f]() =
=
1

_
1
1
x
2
e
jx
dx =
1

2
2

3
sin +
2

2
cos )
3.2.14 F
c
() =
_
a
0
cos tdt =
1

(cos a 1)
F
s
() =
_
a
0
sin tdt =
1

sin a.
3.2.15 F
c
()+iF
s
()=

_
+
0
e
at
e
jt
dt =

a + j
a
2
+
2
; de unde F
c
() =

a
a
2
+
2
, F
s
() =

a
2
+
2
.
3.2.16 Au loc
_
+
0
F
c
()G
c
()d =

_
+
0
F
c
()d
_
+
0
g(t) cos xdt =

_
+
0
g(t) dt
_
+
0
F
c
() sin td =
_
+
0
f(t)g(t)dt.
3.2.17
F
c
() =

_
+
0
cos tdt =

sin a

F
s
() =

_
+
0
sin tdt =

1 cos a

.
Fie f(t) =
_
1, 0 < t < a
0, t > a
, a > 0 si g(t) =
_
1, 0 < t < b
0, t > b
, b > 0.

Inlocuim n prima formul a a lui Parseval si avem

2

_

0
sin a sin b

2
d =
_
min{a,b}
0
dt,
de unde prima egalitate. Din a doua formul a Parseval avem
_

0
(1 cos ta)(1 cos tb)
t
2
dt =

2
min{a, b}.
Pentru a = b deducem
_

0
sin
2
ta
t
2
dt =

2
a.
31
3.2.18 g(u) =

_
2
0

2
sin

4
sin ud =
16u
1 16u
2
cos 2u.
3.2.19 g(u) =

_

0

2
cos cos ud =
u
1 u
2
sin u.
32
4 Ecuatii cu derivate partiale de ordin II
4.1 Aducerea la forma canonic a si metode elementare de re-
zolvare.
S a consider am ecuat ia cu derivate part iale de ordin II:
a
11
(x, y)

2
u
x
2
+2a
12
(x, y)

2
u
xy
+a
22
(x, y)

2
u
y
2
+f
_
x, y, u,
u
x
u
y
_
= 0 (4.1)
unde u = u(x, y) este funct ia necunoscut a, a
ij
= a
ij
(x, y) funct ii continue de-
nite pe domeniul D R
2
si f : D R
3
R funct ie continu a. Presupunem c a
a
i,j
nu se anuleaz a simultan si c a a
11
= 0.
Acestei ecuat ii i asociem ecuatia caracteristic a:
a
11
(y

)
2
2a
12
y

+ a
22
= 0. (4.2)
Pentru (x, y) D
0
e
=

a
11
(x, y) a
12
(x, y)
a
12
(x, y) a
22
(x, y)

.
Ecuatii hiperbolice
Dac a < 0, ecuat ia caracteristic a are solut ii reale distincte
y

(x) =
a
12

a
11
.
Prin integrare se obt in curbele caracteristice z
1
(x, y) = c
1
, z
2
(x, y) = c
2
. Cu
schimbarea de variabile
_
= z
1
(x, y)
= z
2
(x, y),
(4.3)
se obt ine forma canonic a

2
u

=

f
1
_
, , u,
u

,
u

_
. (4.4)
Dac a facem schimbarea
_
= +
=
,
avem
u

=
1
2
(
u

+
u

) si
u

=
1
2
(
u

), iar

2
u

=
1
4
(

2
u

2


2
u

2
).
Obt inem astfel cealalt a forma canonic a a ecuat iei hiperbolice:
33

2
u

2


2
u

2
=

f
2
_
, , u,
u

_
. (4.5)
Ecuatii eliptice
Dac a > 0, ecuat ia caracteristic a are solut ii complexe conjugate si dup a inte-
grare se obt ine z(x, y) = (x, y) j(x, y) = C. Cu schimbarea de variabile
_
= (x, y)
= (x, y)
(4.6)
deducem forma canonic a:

2
u

2
+

2
u

2
=

f
3
_
, , u,
u

,
u

_
. (4.7)
Ecuatii parabolice
Dac a = 0, ecuat ia caracteristic a are solut ii reale egale si dup a integrare se
obt ine z(x, y) = c. Alegem (x, y) c at mai simpl a (x sau y), astfel ca
D(, )
D(x, y)
=
0 pe D
0
. Facem schimbarea de variabile
_
= z(x, y)
= x sau = y.
(4.8)
Forma canonic a este

2
u

2
=

f
4
_
, , u,
u

,
u

_
. (4.9)
sau

2
u

2
=

f
5
_
, , u,
u

,
u

_
. (4.10)
Probleme rezolvate
4.1.1 S a rezolv am ecuat ia hiperbolic a

2
u
xy
= 0, (x, y) R
2
.
34
Solut ie Ecuat ia poate scris a

x
_
u
y
_
= 0 de unde, prin integrare se obt ine
u
y
= f(y) si
u(x, y) =
_
y
y
0
f(y)dy + (x) = (x) + (y).
unde si sunt funct ii de clas a C
1
.
4.1.2 S a se rezolve ecuat ia parabolic a

2
u
x
2
= 0, (x, y) R
2
.
Solut ie Ecuat ia poate scris a

x
_
u
x
_
= 0 de unde ca mai sus rezult a
u(x, y) = x(y) + (y),
unde si sunt funct ii de clas a C
1
.
4.1.3 S a se aduc a la forma canonic a ecuat ia
x

2
u
x
2
(x + y)

2
u
xy
+ y

2
u
y
2
= 0.
Solut ie Ecuat ia este de tip hiperbolic . Ecuat ia caracteristic a este
x(y

)
2
+ (x + y)y

+ y = 0,
cu solut iile y

=
y
x
si y

= 1, care prin integrare dau curbele caracteristice

xy = c
1
, x + y = c
2
. Facem schimbarea de variabile
_
= xy
= x + y.
Derivatele part iale sunt
u
x
=
u

y +
u

u
y
=
u

x +
u

35

2
u
x
2
=

2
u

2
y
2
+ 2

2
u

y +

2
u

2
u
y
2
=

2
u

2
x
2
+ 2

2
u

x +

2
u

2
u
xy
=

2
u

2
xy +

2
u

(x + y) +

2
u

2
+
u

.
Rezult a forma canonic a
(4
2
)

2
u

= 0.
4.1.4 S a aducem la forma canonic a ecuat ia
y
2

2
u
x
2
+ 2xy

2
u
xy
+ 2x
2

2
u
y
2
+ y
u
y
= 0.
Solut ie Ecuat ia caracteristic a este
y
2
(y

)
2
2xyy

+ 2x
2
= 0
cu solut iile y

=
x jx
y
, care prin integrare duc la y
2
(1 j)x
2
= c. Avem o
ecuctie de tip eliptic. Facem n acest caz schimbarea de variabile
_
= y
2
x
2
= x
2
.
Au loc formulele de derivare part ial a
u
x
=
u

(2x) +
u

(2x)
u
y
=
u

2y

2
u
x
2
=

2
u

2
(4x
2
) + 2

2
u

(4x
2
) +

2
u

2
(4x
2
) 2
u

+ 2
u

2
u
y
2
=

2
u

2
(4y
2
) + 2
u

2
u
xy
=

2
u

2
(4xy) + 4xy

2
u

.
Dup a efectuarea calculelor obt inem forma canonic a
2( + )(

2
u

2
+

2
u

2
) + 2( )
u

+ ( + )
u

= 0.
36
4.1.5 S a aducem la forma canonic a ecuat ia
x
2

2
u
x
2
+ 2xy

2
u
xy
+ y
2

2
u
y
2
+
u
y
= 0.
Solut ie Ecuat ia este de tip parabolic, iar ecuat ia caracteristic a asociat a este:
x
2
(y

)
2
2xyy

+ y
2
= 0.
Ecuat ia are solut ia y

=
y
x
. Prin integrarea solut iei obt inem
y
x
= c si efectu am
schimbarea
_
_
_
=
y
x
= x,
Derivatele part iale se transform a dup a
u
x
=
u

_
y
x
2
_
+
u

u
y
=
u

1
x

2
u
x
2
=

2
u

2
y
2
x
4
2

2
u

y
x
2
+

2
u

2
+
u

2y
x
3

2
u
y
2
=

2
u

2
1
x
2

2
u
xy
=

2
u

2
_
y
x
3
_
+

2
u

1
x

u

1
x
2
.
Forma canonic a este

2
u

2
=
1

3
u

.
S a se aduc a la forma canonic a si s a se integreze urm atoarele ecuat ii:
4.1.6

2
u
x
2
+ 2

2
u
xy
+
u
x
+ 2
u
y
= 0
4.1.7 x
2

2
u
x
2
2xy

2
u
xy
+ y
2

2
u
y
2
+ x
u
x
+ y
u
y
= 0
_
_
_
u(1, y) = 1 cos y
u
x
(1, y) = 2y.
37
4.1.8 4

2
u
x
2
+ 8

2
u
xy
21

2
u
y
2
= 0
_
u|
2y7x=0
= sin 2x
u|
2y+3x=0
= x
2
.
Solut ie
4.1.6 Prin schimbarea = y, = y 2x, se obt ine ecuat ia hiperbolic a

2
u

1
2
u

= 0.
Not am
u

= w; atunci ecuat ia precedent a devine

w

1
2
w = 0, care in-
tegrat a duce la solut ia
ln |w| =
1
2
+ ln |f()|.
Deducem w = e

2
f().

Inlocuind pe w, avem
u

= e

2
f(), de unde
u(, ) = e

2
() + ().
Deci solut ia general a este
u(x, y) = e
y
2
x
(y) + (y 2x).
4.1.7 Cu schimbarea de variabile = xy, = x, ajungem la forma canonic a a
ecuat iei parabolice:

2
u

2
+
u

= 0.
Not am
u

= w; atunci ecuat ia precedent a devine

w

+ w = 0, care in-
tegrat a duce la ln |w| = ln || + ln |f()|. Deci w =
f()

si
u

=
f()

,
de unde u(, ) = f() ln || + g(). Solut ia este
u(x, y) = f(xy) ln x + g(x, y).
Punem condit iile din enunt .
u
x
= yf

(xy) ln x + f(xy)
1
x
+ gg

(xy).
38
Astfel obt inem:
u(1, y) = g(y) = 1 cos y,
iar din
u
x
(1, y) = f(y) + yg

(y) = 2y
deducem f(y) = 2y y sin y si solut ia este
u(x, y) = (2xy xy sin xy) ln x + 1 cos xy.
4.1.8 Este o ecuat ie hiperbolic a. Schimbarea de variabile: = 2y 7x, = 2y + 3x,
ne conduce la urm atoarea form a canonic a:

2
u

= 0.
Din

(
u

) = 0 deducem
u

= f() cu solut ia u(, ) = () + (),

de unde
u(x, y) = (2y 7x) + (2y + 3x).

In punctele de pe prima caracteristic a, 2y 7x = 0 avem sin 2x = (0) +

(10x), iar pentru x = 0, avem (0) + (0) = 0.

In punctele de pe a doua
caracteristic a 2y+3x = 0 avemx
2
= (10x)+(0). Obt inem sistemul
_

_
(r) = sin
r
5
(0)
(r) =
r
2
100
+ (0),
de unde solut ia este
u(x, y) =
(2y 7x)
2
100
+ +sin
2y + 3x
5
.
4.2 Probleme propuse
S a se aduc a la forma canonic a urm atoarele ecuat ii:
4.2.1 2

2
u
x
2
+ 2

2
u
xy


2
u
y
2
+ 2
u
x

u
y
= 0
4.2.2 y
2

2
u
x
2
2xy

2
u
xy
+ x
2

2
u
y
2
x
u
x
y
u
y
= 0
39
4.2.3

2
u
x
2
+ x
2

2
u
y
2
= 0
4.2.4

2
u
x
2
+ y

2
u
y
2
= 0
4.2.5

2
u
x
2
2 sin x

2
u
xy
cos
2
x

2
u
y
2
cos x
u
y
= 0
4.2.6 tg
2
x

2
u
x
2
2ytgx

2
u
xy
+ y
2

2
u
y
2
+ tg
3
x
u
x
= 0
4.2.7

2
u
x
2
2 cos x

2
u
xy
(3 + sin
2
x)

2
u
y
2
y
u
y
= 0
4.2.8 sin
2
x

2
u
x
2
2y sin x

2
u
xy
+ y
2

2
u
y
2
4.2.9 y

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0
4.2.10 (1 + x
2
)
2

2
u
x
2
+ (1 + y
2
)
2

2
u
y
2
+ x
u
x
+ y
u
y
= 0
4.2.11 x
2

2
u
x
2
+ 2xy

2
u
xy
3y
2

2
u
y
2
2x
u
x
+ 4y
u
y
16x
4
= 0.
S a se aduc a la forma canonic a si s a se integreze urm atoarele ecuat ii:
4.2.12 4y

2
u
x
2
+ 2(1 y)

2
u
xy


2
u
y
2

1
1 + y
(2
u
x

u
y
) = 0
_

_
u(x, 0) = f(x)
u
y
(x, 0) = g(x),
f, g C
2
(R).
4.2.13 x

2
u
x
2
4x
3

2
u
y
2

u
x
= 0
_
u(x, x
2
) = f(x)
u(x, x
2
) = g(x),
f, g C
2
(R). Deducet i solut ia n cazul particular
f(x) = x
4
, g(x) = x
4
.
4.2.14 x
2

2
u
x
2
y
2

2
u
y
2
+ x
u
x
y
u
y
= 0
40
_

_
u(x, 1) = xe
x
u
y
(x, 1) = xe
x
.
4.2.15 5

2
u
x
2
+ 4

2
u
xy


2
u
y
2
5
u
x
+
u
y
= 0
_

_
u(x, 0) = f(x)
u
y
(x, 0) = g(x),
f C
2
(R), g C
1
(R).
Solutii
4.2.1 = y x, = x + 2y, 3

2
u

= 0.
4.2.2 = x
2
+ y
2
, = x,

2
u

2



2
u

= 0.
4.2.3 = y, =
1
2
x
2
, 2(

2
u

2
+

2
u

2
) +
u

= 0.
4.2.4 Pentru y > 0 este eliptic a prin = x, = 2

y,

2
u

2
+

2
u

2

1

.
Pentru y < 0 este hiperbolic a prin = x + 2

y, = x 2

y,
2

2
u

+
1

(
u

) = 0.
4.2.5 = x + y cos x, = x y + cos x,

2
u

= 0.
4.2.6 = y sin x, = y,
2

2
u

2
2
u

= 0.
4.2.7 = sin x 2x + y, = sin x + 2x + y, si se obt ine forma canonic a
32

2
u

+ ( + )(
u

+
u

) = 0.
4.2.8 = ytg
x
2
, = y,

2
u

2

2

2
+
2
u

= 0.
41
4.2.9 Pentru y > 0 ecuat ia este eliptic a si forma canonic a se obt ine dac a se face
schimbarea = x, =
2
3
y
3
2
. Prin calcul g asim forma canonic a

2
u

2
+

2
u

2
+
1
3
u

= 0. Pentru y < 0 ecuat ia este hiperbolic a si cu

schimbarea = x
2
3
(y)
3
2
, = x +
2
3
(y)
3
2
se obt ine forma canonic a

2
u

+
1
6( )
_
u

_
= 0.
4.2.10 Este o ecuat ie eliptic a si prin schimbarea = arctg x, = arctg y se
obt ine

2
u

2
+

2
u

2
+
_
sin 2
2
2tg
_
u

+
_
sin 2
2
2tg
_
u

= 0.
4.2.11 Prin schimbarea =
x
3
y
, = xy se obt ine ecuat ia hiperbolic a

2
u

+
1
4
u

= 0.
4.2.12 = x y
2
, = x + 2y,

2
u

= 0. Deducem u(, ) = () +
(), adic a u(x, y) = (xy
2
)+(x+2y). Avem
u
y
= 2y

(x y
2
)+
+2

(x+2y). Punem condit ia u(x, 0) = f(x) care implic a (x) +(x) =

f(x) si deci (x) = (x) + f(x) iar din
u
y
(x, 0) = g(x) deducem

(x) =
1
2
g(x) si (x) =
1
2
_
x
x
0
g()d + c. Dup a calcule rezult a
(x) = f(x)

1
2
_
x
x
0
g()d c si solut ia este de forma
u(x, y) = f(x y
2
)
1
2
_
xy
2
x
0
g()d c+
1
2
_
x+2y
x
0
g()d.
Solut ia este u(x, y) = f(x y
2
) +
1
2
_
x+2y
xy
2
g()d.
4.2.13 = y x
2
, = y + x
2
,

2
u

= 0 , de unde u(, ) = () +(),

adic a u(x, y) = (y x
2
) +(y +x
2
). Dac a punem condit iile din ipotez a
(0) + (2x
2
) = f(x) si (2x
2
) + (0) = g(x), iar pentru x = 0,
(0) + (0) = 0, iar (2x
2
) = g(x) (0). Deducem (x) =
42
g(
_
x
2
) (0) = g(
_
x
2
) + (0), iar (2x
2
) = f(x) (0), (x) =
f(
_
x
2
) (0). Deducem u(x, y) =
((x
2
y)) + (x
2
y))+(x
2
+ y) = g(

x
2
y
2
)+f(

x
2
+ y
2
).
Pentru f(x) = x
4
, g(x) = x
4
, g asim solut ia problemei de forma
u(x, y) = (
x
2
y
2
)
2
+ (
x
2
+ y
2
)
2
= x
2
y.
4.2.14 Cu noile variabile = xy, =
y
x
, si g asim

2
u

= 0 si u(, ) =
() + (),
u
y
=
1
x

(
y
x
) + x

(xy). Din u(x, 1) = xe

x
deducem
(
1
x
) + (x) = xe
x
si prin derivare
1
x
2

(
1
x
) +

(x) = (x + 1)e
x
.
Din a doua condit ie
u
y
(x, 1) = xe
x
rezult a
1
x

(
1
x
) + x

(x) = xe
x
.
Din cele dou a deducem

(x) =
2 x
2
e
x
, (x) =
1
2
(x 1)e
x
+ c,
(
1
x
) =
1
2
(x + 1)e
x
c de unde solut ia este u(x, y) =
x + y
2y
e

x
y
+
xy 1
2
e
xy
.
4.2.15 = x y, = x + 5y, iar forma canonic a este

2
u

=
1
6
u

. Dac a
v =
u

, deducem ln v =
1
6
+ ln f(), de unde v = f()e

6
. T in and cont
de semnicat ia lui v, avem u(, ) = e

6
() + (). Deci,
u(x, y) = e
x+5y
6
(x y) + (x + 5y).
Din u(x, 0) = f(x) deducem
e
x
6
(x) + (x) = f(x) (4.11)
iar din
u
y
(x, 0) = g(x) si derivata
u
y
(x, y) =
5
6
e
x+5y
6
(x y)
e
x+5y
6

(x y) + 5

(x + 5y) deducem
5
6
e
x
6
(x) e
x
6

(x) + 5

(x) = g(x). (4.12)

43
Din (4.11) (x) = f(x) e
x
6
(x) care prin derivare duce la

(x) =
f

(x)
1
6
e
x
6
(x) e
x
6

(x). Dac a folosim (4.12) deducem

(x) =
1
6
e
x
6
(5f

(x) g(x)). Dac a folosim funct iile f, g, avem

(x) = e
x
1,
de unde (x) = e
x
x + c, (x) = xe
x
6

11
25
e

5x
6
Ce
x
6
. Deducem
u(x, y) = 6ye
x+5y
6
e
11y5x
6

1
25
e
5(x+5y
6
.
4.3 Metoda separ arii variabilelor
C aut am solut ii pentru c ateva clase particulare de ecuat ii cu derivate part iale de or-
dinul II, n prezent a unor condit ii suplimentare ce se refer a la comportarea solut iei
la frontiera domeniului considerat. Vom utiliza notat ia u = u(x, t), unde x R
n
este variabila spat ial a, iar t 0 variabila timp.

Int alnim urm atoarele tipuri de
condit ii.
Conditiile initiale se refer a la variabila timp, pe care o vom nota t si pot de
forma
u(x, t
0
) = u
0
(x), x D R
n
sau
_
_
_
u(x, t
0
) = u
0
(x)
u
t
(x, t
0
) = u
1
(x)
, x D R
n
unde u
0
(x), u
1
(x) sunt funct ii cunoscute. O problem a n care nu exist a dec at
condit ii init iale se numeste Cauchy.
Conditiile la limit a se refer a la varibila x D, D R
n
si presupune cunoasterea
solut iei la frontiera lui D, pe care o vom nota D pentru orice t, dac a D este
m arginit; n caz contrar se dau condit ii de regularitate la . O problem a n care
avem at at condit ii init iale c at si condit ii la limit a se numeste mixt a.
Trei tipuri de probleme vom avea n atent ie.
Problema Cauchy pentru ecuat ii hiperbolice si parabolice pe domenii in-
nite
Probleme la limit a pentru ecuat ii de tip eliptic
44
Probleme mixte pentru ecuat ii de tip hiperbolic si parabolic pentru domenii
m arginite.
Probleme rezolvate
4.3.1 Propagarea c aldurii ntr-o bar a omogen a
S a determin am funct ia u = u(x, t) de clas a C
2
(D) C
1
(

D), care satisface
a
2

2
u
x
2

u
t
= 0 (4.13)
cu condit iile la limit a
u(0, t) = u(l, t) = 0, t [0, ) (4.14)
si condit ia init ial a
u(x, 0) = u
0
(x) x [0, l] (4.15)
unde u
0
este o funct ie cunoscut a si u
0
(0) = u
0
(l) = 0.
Solut ie C aut am solut ia de forma
u(x, t) = X(x)T(t)
Atunci ecuat ia (4.13) devine a
2
X

T XT

= 0. Deducem egalitatea
X

X
=
T

a
2
T
, x, t
Rezult a c a rapoartele de mai sus au o valoare constant a. S a observ am c a acea con-
stant a nu poate pozitiv a, adic a de forma
2
; ntr-adev ar atunci i-ar corespunde
solut ia X = c
1
e
x
+ c
2
e
x
, iar din condit iile la limit a (4.14) se deduce imediat
c a are loc X(0) = X(l) = 0. Atunci solut ia ar rezulta X 0. Analog se arat a c a
nu poate 0. Deci este negativ a, de forma
2
si avem n acest caz egalitatea
X

X
=
T

a
2
T
=
2
.
Din X

+
2
X = 0, deducem X = c
1
cos x + c
2
sin x si deoarece X(0) =
X(l) = 0 avem c
1
= 0 si sin x = 0, deci
n
=
n
l
, iar funct iile cores-
punz atoare sunt
45
X
n
(x) = sin
n
l
x.
Din T

2
a
2
T = 0, deducem pentru
n
=
n
l
T
n
(t) = A
n
e

(
an
l
)
2
t
.
O solut ie particular a care veric a condit iile la limit a este de forma
u
n
(x, t) = A
n
e

(
a n
l
)
2
t
sin
n
l
x.
Solut ia general a este de forma
u(x, t) =

n=1
A
n
e

(
a n
l
)
2
t
sin
nx
l
. (4.16)
Folosind condit ia (4.15), obt inem
u
0
(x) =

n=1
A
n
sin
nx
l
,
adic a o serie Fourier de sinusuri ai c arei coecient i se obt in cu formula
A
n
=
2
l
_
l
0
u
0
(x) sin
nx
l
dx. (4.17)
Deci solut ia problemei este funct ia dat a de seria (4.16), n care coecient ii sunt
(4.17).
4.3.2 Repartitia potentialului u = u(x, y, z) n interiorul unui cilindru circu-
lar drept. S a determin am funct ia armonic a n interiorul cilindrului circular
drept de forma D = {(x, y, z) R
3
|x
2
+ y
2
a
2
, 0 z h}, adic a acea
funct ie de clas a C
2
(D) cu proprietatea
u(x, y, z) = 0, (x, y, z) D, (4.18)
care satisface condit iile la limit a
_

_
u|
z=0
= 0
u|
z=h
= u
0
, u
0
R
u|
x
2
+y
2
=a
2 = 0.
(4.19)
46
Solut ie Trecem la coordonate cilindrice
_

_
x = r cos
y = r sin
z = z
[0, 2), 0 z h, 0 r a.
Vom folosi laplacianul n coordonate cilindrice, adic a
u =
1
r
u
r
+

2
u
r
2
+
1
r
2

2
u

2
+

2
u
z
2
. (4.20)
Presupunem c a u nu depinde de ( ceea ce revine la o invariant a la rotat ii) si
c aut am solut ii de forma
u(r, z) = R(r)Z(z). (4.21)
Condit iile la limit a se rescriu astfel
_

_
R(r)Z(0) = 0, r
R(r)Z(h) = u
0
, r
R(a)Z(z) = 0, z.
(4.22)
Dac a nlocuim (4.21) n (4.20) avemR

Z +
1
r
R

Z + Z

R = 0, de unde deducem
R

+
1
r
R

R
=
Z

Z
=
2
. (4.23)
Din sirul de rapoarte de mai sus obt inem
r
2
R

+ rR +
2
r
2
R = 0,
care este ecuat ie Bessel cu solut ia R(r) = J
0
(r). Dac a punemcondit iile la limit a
(4.22), deducem J
0
(a) = 0 si deci a =
n
, unde
n
sunt r ad acinile ecuat iei
J
0
(x) = 0. Urmeaz a c a =

n
a
. Revenind la (4.23), mai deducem
Z

2
n
a
2
Z = 0
cu solut ia
Z(z) = c
1
cosh

n
z
a
+ c
2
sinh

n
z
a
.
Folosind iar (4.22), g asim c
1
= 0. C aut am solut ia de forma
47
u(r, z) =

n=1
B
n
J
0
(

n
r
a
) sinh

n
z
a
. (4.24)
Dac a z = h si folosim (4.19) obt inem
u
0
=

n=1
B
n
J
0
(

n
r
a
) sinh

n
h
a
.
Recunoastem o serie Fourier Bessel pe [0, a], iar coecient ii sunt
B
n
sinh

n
h
a
=
2
a
2
J
2
1
(
n
)
_
a
0
ru
0
J
0
(

n
r
a
)dr. (4.25)
Prin schimbarea de variabil a t =

n
r
a
deducem
B
n
sinh

n
h
a
=
2u
0
a
2
J
2
1
(
n
)
_

n
0
a
2

2
n
tJ
0
(t)dt =
=
2u
0

2
n
J
2
1
(
n
)
_

n
0
d
dt
(tJ
1
(t))dt =
2u
0

n
J
1
(
n
)
.
Deci solut ia problemei este funct ia
u(r, z) =

n=1
2u
0

n
J
1
(
n
) sinh

n
h
a
J
0
(

n
r
a
) sinh

n
z
a
.
4.3.3 Problema lui Dirichlet pentru disc const a n determinarea unei funct ii
u C
2
(D) C
1
(

D), D = {(x, y) R
2
| x
2
+y
2
< a
2
}, care s a satisfac a
_
u = 0 pe D
u|
D
= f
(4.26)
unde D reprezint a frontiera lui D adic a D = {(x, y) R
2
| x
2
+ y
2
=
a
2
}, iar f este o funct ie continu a pe o vecin atate a lui D.
Solut ie Trecem la coordonate polare
_
x = r cos
y = r sin
, 0 r a, 0 < 2 si
problema se rescrie:
_

2
u
r
2
+
1
r
u
r
+
1
r
2

2
u

2
= 0 0 r a, 0 < 2
u(a, ) = f() 0 < 2.
(4.27)
48
C aut am solut ie de forma u(r, ) = R(r)() si impun and s a satisfac a (4.27)
obt inem relat ia r
2
R

+ rR

+ R

= 0, care este echivalent a cu

r
2
R

+ rR

R
=

=
2
.
Alegem constanta de forma
2
cu = n N pentru a obt ine solut ii periodice.
Integr am cele dou a ecuat ii. Din

+ n
2
= 0 deducem

n
() = A
n
cos n + B
n
sin n
iar din ecuat ia Euler r
2
R

+ rR

n
2
R = 0, c aut and solut ii de forma R = r
m
,
g asim
m(m1)r
m
+ mr
m
n
2
r
m
= 0
de unde m
2
n
2
= 0 si solut ia corespunz atoare este
R
n
(r) = C
n
r
n
+ D
n
r
n
.
Pentru ca solut ia s a e m arginit a punem condit ia D
n
= 0 si schimb and eventual
constantele c aut am solut ia de forma
u(r, ) =
A
0
2
+

n=1
(A
n
cos n + B
n
sin n)r
n
. (4.28)
Folosind condit ia (4.27) avem
f() =
A
0
2
+

n=1
(A
n
cos n + B
n
sin n)a
n
,
care reprezint a o serie Fourier pe [0, 2] si are coecient ii
A
n
=
1
a
n

_
2
0
f(t) cos ntdt n = 0, 1, 2, . . .
B
n
=
1
a
n

_
2
0
f(t) sin ntdt n = 1, 2, . . .

Inlocuim n (4.28) si avem

u(r, ) =
1
2
_
2
0
f(t)
_
1 + 2

n=1
_
r
a
_
n
cos n(t )
_
dt =
=
1
2
_
2
0
f(t)
_
1 + 2

n=1
_
r
a
_
n
(e
jn(t)
+ e
jn(t)
)
_
dt =
49
=
1
2
_
2
0
f(t)
_
1 +
r
a
e
j(t)
1
1
r
a
e
j(t)
+
r
a
e
j(t)
1
1
r
a
e
j(t)
_
dt =
=
1
2
_
2
0
f(t)
a
2
r
2
a
2
2ar cos(t ) + r
2
dt.

In relat iile precedente s-a folosit posibilitatea de a integra termen cu termen serii
geometrice care sunt uniform convergente pentru r < a.
Probleme propuse
4.3.4 S a se arate c a solut ia ecuat iei lui Laplace:

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0, x 0, y [0, l],
care satisface condit iile:
_

_
u(x, 0) = 0, x 0
u(x, l) = 0, x 0
lim
x
u(x, y) = 0, y [0, l]
poate scris a sub forma:
u(x, y) =

n=1
c
n
e

nx
l
sin
ny
l
,
unde c
n
sunt constante arbitrare.
4.3.5 S a se determine solut ia ecuat iei Laplace n coordonate polare:
r
2

2
u
r
2
+ r
u
r
+

2
u

2
= 0,
periodic a de perioad a 2 (cu privire la ), stiind c a
a. u(r, ) r am ane m arginit a c and r 0
b. u(r, ) r am ane m arginit a c and r .
50
4.3.6 S a se determine solut ia ecuat iei lui Laplace

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0 n domeniul

D = [0, 1] [0, 1] care satisface condit iile

a.
_

_
u
x
(0, y) = 0 y [0, 1]
u
x
(1, y) = 0 y [0, 1]
u(x, 1) = 0 x [0, 1]
u(x, 0) =
x
2
2

x
3
3
x [0, 1]
b.
_

_
u(0, y) = u(1, y) = 0 y [0, 1]
u(x, 0) = 0 x [0, 1]
u(x, 1) = x(1 x) x [0, 1].
4.3.7 Rezolvat i prin metoda separ arii variabilelor a
2

2
u
x
2


2
u
t
2
= 0 cu condit i-
ile
a.
_

_
u(0, t) = 0, t [0, )
u(l, t) = 0, t [0, )
u(x, 0) =
2h
l
x, x [0,
l
2
]
u(x, 0) =
2h
l
(l x), x (
l
2
, l]
u
t
(x, 0) = 0, x [0, l]
b.
_

_
u(0, t) = 0, t [0, )
u(l, t) = 0, t [0, )
u(x, 0) =
4h
l
2
x(x l), x [0, l]
u
t
(x, 0) = 0, x [0, l]
51
c.
_

_
u(
l
2
, t) = 0, t [0, )
u(
l
2
, t) = 0, t [0, )
u(x, 0) =
h
l 2a
(2x + l), x [
l
2
, a]
u(x, 0) = h, x (a, a]
u(x, 0) =
h
2a l
(2x l), x (a,
l
2
]
u
t
(x, 0) = 0, x [0, l].
4.3.8 Rezolvat i ecuat ia

2
u
t
2
= g

x
(x
u
x
), (x, t) [0, l] [0, ), g > 0
care descrie micile vibrat ii transversale (n absent a fort elor exterioare) ale
unui r omogen de lungime l xat n cap atul x = l si liber n cap atul x = 0,
cu condit iile la limit a
_
u(l, t) = 0, t [0, )
u(0, t) = a, t [0, ), a > 0
si condit iile init iale
_
_
_
u(x, 0) = f(x), x [0, l]
u
t
(x, 0) = g(x), x [0, l].
Mai presupunem c a f C
2
[0, l] si g C
1
[0, l].
4.3.9 Micile oscilat ii ale unei membrane vibrante circulare de raz a R(cu simetrie
radial a), xat a rigid pe frontier a sunt date de ecuat ia cu derivate part iale

2
u
t
2
= a
2
(

2
u
r
2
+
1
r
u
r
), 0 r R, t 0.
S a se determine solut ia care satisface condit iile init iale
_
_
_
u(r, 0) = f(r), 0 r R
u
t
(r, 0) = g(r), 0 r R
unde f C
2
(R), g C
1
(R).
52
Solut ii
4.3.4 Dac a u(x, y) = X(x)Y (y), atunci u = X

Y + XY

= 0; de unde
deducem
X

X
=
Y

Y
= .
Relat ia u(x, 0) = 0 implic a Y (0) = 0, iar u(x, l) = 0 implic a Y (l) = 0.
Rezolv am ecuat ia liniar a
Y

+ Y = 0
Y (0) = 0
Y (l) = 0.
Ecuat ia caracteristic a este r
2
+ = 0, cu solut iile
< 0, r =

,
_

_
Y (y) = c
1
e

y
+ c
2
e

y
Y (0) = c
1
+ c
2
= 0
Y (l) = c
1
e

l
+ c
2
e

l
= 0,
de unde deducem Y 0. Apoi
> 0, r = j

,
_

_
Y (y) = c
1
cos

y + c
2
sin

y
Y (0) = c
1
= 0
Y (l) = c
1
cos

l + c
2
sin

l = 0.
Din sin

l = 0 deducem

=
n
l
, deci
n
=
n
2

2
l
2
si
Y
n
(y) = c
n
sin(
n
l
y).
Din ecuat ia X

n
X = 0 deducem
X
n
(x) = c
1,n
e
nx
l
+ c
2,n
e

nx
l
.
Dac a u
n
(x, y) = X
n
(x)Y
n
(y), c aut am solut ia de forma
u(x, y) =

n=0
X
n
(x)Y
n
(y) =

n=0
_
c
1,n
e
nx
l
+ c
2,n
e

nx
l
_
sin(
n
l
y).
Pun and condit ia
lim
x
u(x, y) = 0
rezult a c
1,n
= 0, deci
u(x, y) =

n=0
c
n
e

nx
l
sin(
n
l
y).
53
4.3.5 u(r, ) = R(r)T() implic a
r
2
R

T + rR

T + RT

= 0.
Deci

r
2
R

+ rR

R
=
T

T
= .
Deducem T

+ T = 0 si r
2
R

+ rR

R = 0. Din prima ecuat ie

T = Acos

+ Bsin

.
Punem condit ia de periodicitate T() = T( + 2), de unde

2 = 2n,
deci = n
2
si T
n
= A
n
cos n + B
n
sin n. Obt inem
r
2
R

(r) + rR

(r) n
2
R = 0,
care este o ecuat ie Euler. F ac and substitut ia r = e
t
, deducem R = C
n
r
n
+
D
n
r
n
. Dac a suntem n situat ia a.
u(r, ) =

n=0
r
n
(A
n
cos n + B
n
sin n).

In cazul b.
u(r, ) =

n=0
1
r
n
(A
n
cos n + B
n
sin n).
4.3.6 a. C aut am solut ii de forma u(x, y) = X(x)Y (y). Obt inem X

Y +
XY

= 0, de unde
X

X
=
Y

Y
= . Problema revine la rezolvarea a dou a
ecuat ii. Prima
_
X

X = 0
X

(0) = X

(1) = 0
care are solut iile X = C
1
cos

x+C
2
sin

x, < 0. Dac a deriv am

si punem condit iile obt inem X

(0) = C
2
= 0 si a doua condit ie X

(1) =
C
1

sin

x = 0. Deducem
n
= n
2

2
si
X
n
(x) = cos nx.
54
A doua ecuat ie este Y

n
2

2
Y = 0 care duce la Y
n
(y) = C
1,n
e
ny
+
C
2,n
e
ny
. Deci
u(x, y) =

n=0
(C
1,n
e
ny
+ C
2,n
e
ny
) cos nx.
Din u(x, 1) = 0 deducem C
1,n
e
n
+ C
2,n
e
n
= 0, pe care o nlocuim mai
sus:
u(x, y) =

n=0
C
1,n
_
e
ny
e
2n
e
ny
_
cos nx.
Condit ia u(x, 0) =
x
2
2

x
3
3
, x [0, 1] conduce la
x
2
2

x
3
3
=

n=1
C
1,n
(1 e
2n
) cos nx x [0, 1].
Folosind coecient ii seriei de cosinusuri avem
C
1,n
(1 e
2n
) = 2
_
1
0
_
x
2
2

x
3
3
_
cos nxdx
Dup a efectuarea integr arii, avem
u(x, y) =
8

n=1
1
(2n + 1)
3
(e
2(2n+1)
1)
(e
ny
e
2n
e
ny
) cos nx.
b. Proced am ca mai sus. Din X

X = 0, X(0) = X(1) = 0 deducem

n
= n
2

2
, deci X
n
(x) = sin nx. Din Y

n
2

2
Y = 0, deducem
Y
n
(y) = C
1,n
e
ny
+ C
2,n
e
ny
. Solut ia este de forma
u(x, y) =

n=1
(C
1,n
e
ny
+ C
2,n
e
ny
) sin nx.
Din u(x,0) = 0, deducem c
1,n
+c
2,n
= 0 si nlocuind n expresia seriei avem
u(x, y) =

n=1
C
1,n
(e
ny
e
ny
) sin nx.
Folosind ipoteza u(x, 1) = x(1 x) =

n=1
2C
1,n
sinh n sin nx, iar din
formula coecient ilor Fourier ai seriei de sinusuri
55
2c
1,n
sinh n = 2
_
1
0
(x x
2
) sin nxdx.
Dup a efectuarea calculelor
u(x, y) =
8

n=1
1
(2n + 1)
3
sinh(2n + 1)
(sinh(2n+1)y)(sin(2n+1)x).
4.3.7 C aut am solut ia de forma u(x, t) = X(x)T(t), pentru care a
2
X

T
XT

= 0. Deducem
X

X
=
T

a
2
T
= .
Din X

X = 0, deducem X = c
1
cos

x + c
2
sin

x, < 0 si
deoarece X(0) = X(l) = 0 avem

n
=
n
2

2
l
2
, X
n
= sin
n
l
x.
Din T

n
a
2
T = 0, deducem
T(t) = A
n
cos
na
l
t + B
n
sin
na
l
t
si solut ia general a
u(x, t) =

n=0
sin
n
l
x
_
A
n
cos
na
l
t + B
n
sin
na
l
t
_
,
cu derivata n raport cu t de forma
u
t
(x, t) =

n=0
sin
n
l
x
_
A
n
l
na
sin
na
l
t + B
n
l
na
cos
na
l
t
_
.
a. Dac a
u
t
(x, 0) = 0 rezult a B
n
= 0. Din condit ia u(x, 0) = f(x), x
(0, l) deducem
f(x) =

n=0
A
n
sin
n
l
x.
Deci f admite dezvoltare n serie Fourier de sinusuri cu coecient ii
A
n
=
1
l
_
l
0
f(x) sin
n
l
xdx =
56
=
1
l
_ l
2
0
2h
l
x sin
n
l
xdx +
1
l
_
l
l
2
2h
l
(l x) sin
n
l
xdx =
=
2h
l
2
_
x(cos
n
l
x)
l
n
|
l
2
0
+
_ l
2
0
cos
n
l
x
l
n
dx
_
+
+
2h
l
2
_
(l x)(cos
n
l
x)
l
n
|
l
l
2

_ l
2
0
cos
n
l
x
l
n
dx
_
.
Deducem
u(x, t) =
8h

n=0
(1)
n
(2n + 1)
2
sin
(2n + 1)x
l
cos
(2n + 1)at
l
.
Analog obt inem
b. u(x, t) =
32h

n=0
1
(2n + 1)
3
sin
(2n + 1)x
l
cos
(2n + 1)at
l
.
c. u(x, t) =
2hl
(l 2a)
2

n=0
1
(2n + 1)
2
cos
(2n + 1)a
l
cos
(2n + 1)x
l

cos
(2n + 1)at
l
.
4.3.8 C aut am solut ii de forma u(x, t) = X(x)T(t), care duc la
g
xX

+ X

X
=
T

T
=
de unde
_

_
xX

+ X

+

g
xX = 0
T

+ T = 0.
Prima ecuat ie este de tip Bessel, dac a > 0 si are solut ia
X(x) = c
1
J
0
(

x
g
) + c
2
N
0
(

x
g
).
Din condit iile la limit a si anume u(0, t) = X(0)T(t) si faptul c a J
0
(0) = 1
deducem c
2
= 0. Iar din u(l, t) = 0 deducem X(l) = 0, deci J
0
(
_
l
g
) = 0,
de unde
_
l
g
=
n
(
n
este sirul r ad acinilor simple ale lui J
0
). Rezult a c a

n
=
g
l

2
n
.
57
Ecuat ia (2) devine T

+
n
T = 0 cu solut ia T
n
(t) = A
n
cos(

n
t) +
B
n
sin(

n
t). Solut ia care veric a condit iile la limit a este
u(x, t) =

n=1
_
A
n
cos(
_
g
l

n
t) + B
n
sin(
_
g
l

n
t)
_
J
0
(
_
x
l

n
).
Utiliz and condit iile init iale u(x, 0) = f(x),
u
t
(0, x) = g(x) si ortogona-
litatea funct iilor Bessel J
0
(
_
x
l

n
) pe [0, l] cu ponderea 1, obt inem
_

_
A
n
=
1
lJ
2
1
(
n
)
_
l
0
f(x)J
0
(
_
x
l

n
)dx
B
n
=
1
l

n
J
2
1
(
n
)
_
l
0
g(x)J
0
(
_
x
l

n
)dx.
4.3.9 C aut and solut ii de forma u(r, t) = X(r)T(t) se obt ine pentru X ecuat ia
diferent ial a rX

+X

+
2
rX = 0 (1) iar pentru T ecuat ia T

+
2
a
2
T =
0 (2). Solut ia general a a ecuat iei (1) este X(r) = c
1
J
0
(r) + c
2
N
0
(r).
Din condit ia la limit a u(0, t) = nit, deducem c
2
= 0, iar din a doua
u(R, t) = 0, deducem c
1
J
0
(R) = 0 si
n
=

n
R
unde J
0
(
n
) = 0. Deci
X
n
(r) = J
0
(

n
R
r). Solut ia general a a ecuat iei (2) pentru
n
=

n
R
este
T
n
(t) = A
n
cos(
a
n
R
t) + B
n
sin(
a
n
R
t).
Deci
u(r, t) =

n=1
_
A
n
cos(
a
n
R
t) + B
n
sin(
a
n
R
t)
_
J
0
(

n
R
r).
Utiliz and condit iile init iale deducem
_

_
A
n
=
2
R
2
J
2
1
(
n
)
_
R
0
rf(r)J
0
(

n
R
r)dr
B
n
=
2
aR
n
J
2
1
(
n
)
_
R
0
rg(r)J
0
(

n
R
r)dr.
58
4.4 Metoda transform arilor integrale
4.4.1 Folosind transformarea Fourier, s a determin amsolut ia problemei propag arii
c aldurii ntr-o bar a innit a, adic a s a determin am funct ia u(x, t) care satis-
face

2
u
x
2

u
t
= 0, x R, t 0
u(x, 0) = u
0
(x)
n ipotezele
u,
u
x
,

2
u
x
2
sunt funct ii absolut integrabile pentru orice t
u
t
are pe orice interval [0, T] un majorant integrabil adic a,
|
u
t
| (x),
_
R
(x)dx < .
Solut ie Aplic am transformata Fourier funct iei u relativ la variabila x, pentru orice
t.
F[u(x, t)]() =
_

u(x, t)e
jx
dx = U(, t).
Derivatele part iale se transform a astfel
F[

2
u(x, t)
x
2
]() = (j)
2
U(, t)
F[
u(x, t)
t
]() =
U(, t)
t
.
Reducem astfel la problema Cauchy
U(, t)
t
=
2
U(, t)
U(, 0) = F[u
0
]
care are solut ia
U(, t) = C()e

2
t
,
iar constanta rezult a a C() = F[u
0
]. Dar e

2
t
= F[
1
2

t
e

x
2
4t
] si reamintind
c a un produs de transformate Fourier este transformata Fourier a unui produs de
convolut ie obt inem
u(x, t) =
1
2

t
_

y
2
4t
u
0
(x y)dy.
Probleme propuse
59
4.4.2 Determinat i prin metoda transform arii Laplace funct ia u = u(x, t) de clas a
C
2
(D) C
1
(

D), unde D = (0, l) (0, ) si care satisface

2
u
x
2

u
t
= 0 (4.29)
cu condit iile la limit a
u(0, t) = u(l, t) = 0, t [0, ) (4.30)
si condit ia init ial a
u(x, 0) = Asin
nx
l
x [0, l]. (4.31)
4.4.3 Determinat i aplic and transformata Fourier prin sinus solut ia problemei
a
2

2
u
x
2

u
t
= (x, t) (4.32)
cu condit iile
u(x, 0) = 0, x 0
u(0, t) = 0, t 0
lim
x
u(x, t) = 0, t 0
lim
x
u
x
(x, t) = 0, t 0.
(4.33)
4.4.4 Determinat i aplic and transformata Fourier cosinus solut ia problemei
a
2

2
u
x
2
=
u
t
, x 0, t 0 (4.34)
cu condit iile
u(x, 0) = 0, x 0
u
x
(0, t) = , R t 0.
(4.35)
Solut ii
60
4.4.2 Fie
L[u(x, t)] (p) = U(x, p) =
_

0
u(x, t)e
pt
dt
transformata Laplace a solut iei problemei mixte propuse. Derivatele part iale
se transform a dup a formulele
L
_

2
u(x, t)
x
2
_
(p) =
_

0

2
u(x, t)
x
2
e
pt
dt =

2
U(x, p)
x
2
L
_
u(x, t)
t
_
(p) = pU(x, p) u(x, 0) = pU(x, p) Asin
nx
l
.
Problema revine la rezolvarea ecuat iei diferent iale liniare de ordinul II, neo-
mogene cu coecient i constant i

2
U(x, p)
x
2

1
a
2
pU(x, p) =
A
a
2
sin
nx
l
U(0, p) = U(l, p) = 0.
Solut ia general a este de forma U(x, p) = U
0
(x, p) + U
p
(x, p) unde U
0
este
solut ia ecuat iei omogene, iar U
p
este o solut ie particular a. Putem presupune
p > 0; atunci obt inem
U
0
(x, p) = c
1
e

p
a
x
+ c
2
e

p
a
x
.
C aut am o solut ie particular a de forma
U
p
(x, p) = A
1
sin
nx
l
+ A
2
cos
nx
l
.

Inlocuind n ecuat ie obt inem

U
p
(x, p) =
A
p +
_
na
l
_
2
sin
nx
l
.
Deci U(x, p) = c
1
e

p
a
x
+ c
2
e

p
a
x
+
A
p +
_
na
l
_
2
sin
nx
l
. Din condit iile
U(0, p) = U(l.p) = 0 deducem U(x, p) = U
p
(x, p), care este transformata
Laplace a funct iei e

a
2

2
n
2
l
2
sin
nx
l
, deci solut ia problemei este
u(x, t) = Ae

a
2

2
n
2
t
l
2
sin
nx
l
.
61
4.4.3
F
s
[
u
t
(x, t)]() =

_

0
u
t
(x, t) sin xdx =

t
F
s
[u(x, t)]().
F
s
[

2
u
x
2
(x, t)]() =

_

0

2
u
x
2
(x, t) sin xdx =
=

_
u
x
(x, t) sin x|

0

_

0
u
x
cos xdx
_
=
=

_
u(x, t) cos x|

0
+ +
_

0
u(x, t) sin xdx
_
.
Deci F
s
[

2
u
x
2
(x, t)]() =
2
F
s
[u(x, t)]().
Deducem ecuat ia diferent ial a liniar a cu parametrul
a
2

2
F
s
[u(x, t)]() =

t
F
s
[u(x, t)]() +F
s
[(x, t)]().
Not am U(, t) = F
s
[u(x, t)], iar ecuat ia devine
U
t
+ a
2

2
U = F
s
[(x, t)].
Solut ia ecuat iei omogene este
U
0
(, t) = C
0
()e
a
2

2
t
.
Solut ia particular a o g asim prin metoda variat iei constantelor.
C aut am U
p
= C(, t)e
a
2

2
t
si pun and condit ia s a e solut ie avem
C
t
= e
a
2

2
t
F
s
[(x, t)]
de unde C(, t) =
_
t
0
e
a
2

2
u
F
s
[(x, u)]du. Solut ia este atunci
U(, t) = U
0
+ U
p
=
_
C
0
()
_
t
0
e
a
2

2
u
F
s
[(x, u)]du
_
e
a
2

2
t
.
62
Din U(, 0) = 0 deducem C
0
() = 0 si U(, t) rezult a a de forma
= e
a
2

2
t
_
t
0
e
a
2

2
u
F
s
[(x, u)]du, de unde deducem
u(x, t) =

_

0
_
t
0
e
a
2

2
u
F
s
[(x, u)]due
a
2

2
t
sin xd.
4.4.4 Proced and ca mai sus, prin aplicarea transformatei Fourier prin cosinus se
obt ine ecuat ia liniar a n U(, t) = F
c
[x, t)]()
U
t
=

a
2
a
2

2
U(, t),
de unde U(, t) = C()e
a
2

2
t
. Deoarece U(, 0) = 0, rezult a c a solut ia
coincide cu cea particular a, determinat a de exemplu prin variat ia constan-
telor; deci rezult a U(, t) =
_
2

2
(1 e
a
2

2
t
). Aplic and transformata
invers a avem
u(x, t) =
2

_

0
1 e
a
2

2
t

2
cos xd.
63