Metoda celor mai mici pătrate sau Metoda pătratelor minime.

Prin aplicarea acestei metode, se realizează obţinera unor corecţii pentru mărimile
măsurate direct (care primesc atributul final de mărimi compensate).
 Metoda celor mai mici pătrate
f(x) = a · x + b

- trasarea grafică - implică

cunoaşterea celor doi parametrii a
şi b.
- condiţia care se impune în cazul
acestei metode este ca punctele
experimentale obţinute să fie egal
distribuite în raport cu această
dreaptă.

Asociem fiecărui punct un pătrat cu latura egală cu distanţa, pe verticală, de la acesta la

dreapta considerată. Suma ariilor tuturor acestor pătrate pentru dreapta astfel
aleasă trebuind să fie minimă –metoda celor mai mici patrate

dreapta se alege astfel încît ariile pătratelor rezultate, să fie cât mai mici
 Metoda celor mai mici patrate. Exemplu

Presupunem ca legea fizică pe care o

vom pune în evidenţă este o lege liniară.

Cum trasăm dreapta?

-avem mai multe posibilitati de

trasare a dreptei printre punctele
experimentale

Care dintre aceste drepte reprezintă cel mai corect legea căutată ?
Metoda celor mai mici pătrate răspunde acestei intrebari.

Conform metodei celor mai mici pătrate, panta dreptei şi coordonata intersecţiei sale
cu axa Oy vor fi astfel alese încât:
-suma pătratelor distanţelor de la fiecare punct experimental la dreaptă să fie
minimă sau
- ariile pătratelor rezultate, să fie minime (pătrat cu latura egală cu distanţa, pe
verticală, de la acesta la dreapta considerată)
 Presupunem că:
-parametrii xk ai măsurătorii au fost
determinaţi precis
- valorile lui yk, nu mai sunt stabilite tot
atât de precis prin măsurare

Considerăm că valoarea corectă a

mărimii y corespunde punctului y'k de
pe dreaptă.

Distanţa dintre aceste puncte este :

dk = yk − y'k

Conform ecuaţiei dreptei, obţinem : dk = yk − axk − b

y'k = f(a,b,x)=axk + b

Sk = dk2= (yk-axk − b)2

Metoda celor mai mici pătrate

2
N N
S →min
S = ∑ S k = ∑ ( y k − ax k − b )
k =1 k =1
 Metoda celor mai mici pătrate

N N 2

S = ∑ S k = ∑ ( y k − ax k − b ) S →min
k =1 k =1

Împărţind la N, punem în evidenţă valorile medii :

S →min S/N →min

S si S/N - funcţii de doi parametri necunoscuţi, a şi b.

S→min sau S/N→min când derivatele parţiale în raport cu a şi b se anulează simultan
 ∂ ⎛S⎞
⎜ ⎟=0
S ∂a ⎝ N ⎠
→ min
N ∂ ⎛S⎞
⎜ ⎟=0
∂b ⎝ N ⎠

∂ ⎛S⎞
⎜ ⎟ = 2 a x 2
− 2 xy + 2b x = 0
∂a ⎝ N ⎠

∂ ⎛S⎞
⎜ ⎟ = 2b − 2 y + 2a x = 0
∂b ⎝ N ⎠
a x 2 − xy + b x = 0
b− y +a x =0

xy − x y
a=
− x
2 2
x

y x 2 − xy x
b = y −a x =
x − x
2 2
 Dreapta cautata are ecuatia

xy − x y y x 2 − xy x
y = ax + b = x+
x − x x − x
2 2 2 2

N N
1 1 1
x = ∑ x k = ( x1 + x2 + x3 + ... + xn ) y =
N
∑y k
N k =1 N k =1

N
1 1 2
x2 =
N
∑ k=
x 2

k =1 N
( x1 + x22 + x32 + ... + xn2 )

N
1 1
xy =
N
∑
k =1
xk yk = ( x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 + ... + xn yn )
N
 xy − x y
y == f (a, b, x) = ax + b a=
x2 − x
2

N
1 1 N 1 N N N N

N
∑ xk y k − ∑ xk ∑ y k
N k =1 N k =1
∑x k y k − ∑ xk ∑ y k
a= k =1
a= k =1 k =1 k =1
1 N 2 1 N N N

∑ k N2 ∑
N k =1
x − (
k =1
x k ) 2
∑ k ∑ k
x 2
−
k =1
( x ) 2

k =1

N N
1 1
b = y −a x b=
N
∑
k =1
yk − a
N
∑x
k =1
k
Calitatea unei drepte de regresie poate fi analizată după coeficientul de
determinare R2 cu valori în intervalul [0,1] şi se calculează cu relaţia:

f ( xk ) = axk + b
N

∑ [y − f ( xk )]
2
k unde
R2 = 1− k =1

∑[ f ( x ) − f ( xk ) ]
N N
1
f ( x) = ∑ f (x )
2
k
k =1 N k =1

R2 = 1 - funcţia model f explică întreaga variabilitate (dependentă) a lui y

R2 = 0 - nu există nici o relaţie liniară între variabila Y şi variabila X.
R2 = 0.5 aproximativ 50% din variaţia variabilei Y poate fi determinata de către
variabila independentă X.
 Metoda celor mai mici patrate
Cazul 1 – dreapta care trece prin origine
o Facem o serie de experimente atarnind diverse greutati de 
mase cunoscute de un resort si masuram alungirea resortului
fata de lungimea lui initiala. Scriem intr‐un tabel aceste valori.

F(N) 2 4 6 8 10 12 14 16 18
X(m) 0.5 1.8 2 4 4.5 6.5 7.5 11.2 11.5

o Stim ca forta elastice este F=kx (de fapt e cu minus, dar pentru

x scopul nostru nu conteaza). 

o Utilizand valorile experimentale obtinute vrem sa calculam

constanta elastica a resortului. 

o Cum procedam?

o Trasam graficul F=F(x)

o Conform ecuatiei de mai sus graficul ar fi
trebuit sa fie o dreapta care trece prin origine.
o Din cauza erorilor de masura (aleatoare) punctele
experimentale sunt dispersate
 xy − x y
y == f (a, x) = ax a=
x − x
2 2

N
[
∑ ky − f ( x k )]2
f ( xk ) = axk
R = 1−
2 k =1

∑ [ f ( x) − f ( xk ) ]
N
2

k =1

Introducem datele noastre in Origin si

calculam constanta elastica k=a (a se mai
numeste si panta dreptei).
 Cazul 2 – dreapta care nu trece prin origine

xy − x y
a= b = y −a x
y = f (a, b, x) = ax + b x − x
2 2

N
N x y
[
∑ ky − f ( x k )]2

1 12 15
R2 = 1− k =1

∑[ f ( x ) − f ( xk ) ]
2 14 29 N
2
3 16 21
k =1
4 18 27

f ( xk ) = axk + b
5 20 28
6 22 36
7 24 38
8 26 39
9 28 50
10 30 52
 xy − x y b = y −a x
y = ax + b a=
x − x
2 2

N
[
∑ ky − f ( x k )]2

R2 = 1− k =1

∑[ f ( x ) − f ( xk ) ]
N
2

k =1

f ( xk ) = axk + b
Tema – identic cu cazul dreaptei care nu trece prin origine
oMasuram rezisenta unui material (roca, filamentul unui bec, etc) functie de temperatura si
obtinem urmatoarele valori:

T(°C) 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 1800

R(Ω) 10.5 11.8 12 14 14.5 16.5 17.5 21.2 21.5

o Trasam graficul R=R(T)

o Graficul se aseaza pe o dreapta oarecare care nu

trece prin origine.

o Din cauza erorilor de masura (aleatoare) avem

abateri de la linia dreapta

o Ecuatia dreptei va fi R=aT+b

o Caz general y=ax+b=f(a,b,x)

Calculati a –panta dreptei de fitare, b-intersectia cu axa Oy (rezistenta) si R2 -

coeficientul de determinare si comparati cu rezultatele obtinute in Origin