Anexa Curs 9 – Reducerea la forma canonica a

ecuatiilor cu derivate partiale de ordinul doi liniare

(Material din cartea:
P.NĂSLĂU, R.NEGREA, L.CĂDARIU, B.CĂRUNTU et. al.
MATEMATICI ASISTATE DE CALCULATOR, Editura“Politehnica”2005)

1. Breviar teoretic

1.1. Introducere
Definiţie Se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul al doilea cu o funcţie necunoscută de
două variabile independente o ecuaţie de forma :
u u 2u 2u 2u
F ( x, y, u ( x, y ), , , , , ) 0
x y x 2 xy y 2 (1)

( x, y )  D  R2 , u  C 2 ( D), F : E  R, E  R8
Observaţie. Definiţia de mai sus poate fi extinsă atât în privinţa ordinului cât şi a numărului de
variabile independente .
Definiţie Se numeşte soluţie a ecuaţiei (1) pe mulţimea D  R2
o funcţie  : D  R cu următoarele proprietăţi:
i) are derivate parţiale de ordinul al doilea continue,
∂ ϕ ∂ ϕ ∂2 ϕ ∂2 ϕ ∂2 ϕ
ii) ( x , y , ϕ (x , y ), , , , , )∈D ,
∂ x ∂ y ∂ x2 ∂ x ∂ y ∂ y2
∂ ϕ ∂ϕ ∂2 ϕ ∂2 ϕ ∂ 2 ϕ
iii) F( x , y , ϕ ( x , y ) , , , , , )≡0
∂ x ∂ y ∂ x2 ∂ x ∂ y ∂ y2
În acest caz suprafaţa S de ecuaţie S : z  ( x, y ) se numeşte suprafaţă integrală a ecuaţiei (1)
Se numeşte soluţie generală a ecuaţiei (10.1) mulţimea soluţiilor ei , care se exprimă în raport cu două
funcţii arbitrare de câte o variabilă de clasă C2 . Orice soluţie care se obţine din soluţia generală printr-o
alegere a celor două funcţii se numeşte soluţie particulară a ecuaţiei.
Definiţie Ecuaţia (1) este cvasiliniară dacă este de forma:
 2u 2u  2u u u
a( x, y ) 2  2b( x, y )  c ( x, y ) 2  d ( x, y , u , , ) 0
x xy y x y (2)

a, b, c, ,d fiind funcţii reale date .

Dacă ultimul termen al ecuaţiei (10.2) este de forma:
∂ u ∂u ∂u ∂u
d(x, y ,u, , )=m(x , y ) +n( x , y ) + p( x , y )u+ q( x , y )
∂x ∂ y ∂x ∂y
atunci ecuaţia (2) se zice liniară.
Problema Cauchy pentru ecuaţia (2): Să se determine soluţia particulară a ecuaţiei (2) care verifică
condiţiile:
u ( x, y ) x x0 g ( y) (3)
u
( x, y ) x x0 h( y ) (4)
x
 Interpretarea geometrică: Să se determine suprafaţa integrală care conţine curba dată prin (3) şi
admite în fiecare punct al curbei un plan tangent.
Teorema Cauchy-Kovalevskaia: Dacă funcţiile care apar în problema (2)-(4) sunt analitice în
vecinătatea unui punct ( x 0 , y 0 )∈ D , respectiv y 0 , atunci această problemă are soluţie unică .

1.2. Schimbarea de variabile

Pentru ecuaţia (2) considerăm schimbarea de variabile :
  ( x., y )
T : , ( x , y )  D ;  ,  C 2 ( D )
   ( x , y ) (5)

astfel încât ea să fie o transformare punctuală regulată a domeniului D, adică:

∂ξ ∂ξ
D(ξ , η ) ∂ x ∂ y |≠0 , ( x , y )∈ D
=|
D (x , y) ∂ η ∂η
∂x ∂y
În acest caz această transformare este inversabilă: există
x=x ( ξ , η )
T −1 : { y = y (ξ , η )
Prin această schimbare de variabile rezultă o nouă funcţie :
U ( ξ , η)=u ( x( ξ , η) , y (ξ ,η ))
Funcţia veche u ( x, y ) şi derivatele ei se exprimă prin raport cu cea nouă şi derivatele ei astfel:
u U  U  u U  U 
u ( x, y ) U ( , );   ,   ,
x  x  x y  y  y
2 2
2u 2U    2U   2U    U  2 U 2
    2     
x 2  2  x    x x  2  x   x 2  x 2
2u  2U   2U        2U  
     2 
xy  2 y x    x y y x   x y
U 2 U 2
 
 xy  xy
2 2
2u 2U    2U   2U    U  2 U 2
    2     
y 2  2  y    y y  2  y   y 2  y 2
Înlocuind aceste expresii în (2) rezultă ecuaţia:
2U 2U 2U U U
A( , )  2 B ( , )  C ( , )  D( , , U , , ) 0
 2
   2
  , (6)

∂ξ 2 2
∂ ξ ∂ξ ∂ξ
A (ξ , η)=a
∂x ( )
+ 2b
∂y ∂x
+c ( )
∂y
∂ξ ∂η ∂ ξ ∂η ∂ξ ∂ η
B ( ξ , η )=a
∂x ∂x
+b ( +
∂ x ∂ y ∂η ∂ x )+ c ∂∂ξy ∂∂ ηy
∂η 2 2
∂η ∂ η
C( ξ , η)=a
∂x ( )
+2 b
∂x ∂y
+c ( ∂∂ ηy )
Ecuaţia (6) are o formă mai simplă dacă unul sau doi din coeficienţii de mai sus sunt nuli. De exemplu
A=C=0 dacă  şi η verifică o ecuaţie de forma
2 2
       
a   2b c  0
 x  x y  y  (7)
 ∂ϕ
∂ ϕ ∂ϕ ∂x
Din echivalenţele: ϕ ( x , y )=c ⇔ a + , y' =0⇔ y ' =−
∂x ∂ y ∂ϕ
∂y
rezultă că ecuaţia (7) implică ecuaţia diferenţială:
a ( y ) 2  2by  c 0 (8)
şi reciproc; aşadar curbele integrale ϕ ( x , y )=c ale ecuaţiei (7) sunt soluţii ale ecuaţiei diferenţiale (8) şi
reciproc.
Definiţie Ecuaţia diferenţială (8) se numeşte ecuaţia caracteristică sau ecuaţia caracteristicilor
asociată ecuaţiei (2).

1.3. Clasificarea ecuaţiilor cvasiliniare

În funcţie de semnul expresiei
 b 2 ( x, y )  a  x, y )c( x, y  (9)
ecuaţia caracteristicilor (8) asociată ecuaţiei (2) poate avea două familii de curbe reale şi distincte (dacă
δ > 0 ), o familie de curbe reale (dacă  0 ) sau două familii de curbe complex-conjugate (dacă δ < 0 ).
Definiţie Ecuaţia (2) este de tip hiperbolic dacă δ > 0 , este de tip parabolic dacă δ =0 , şi este de
tip eliptic dacă δ < 0 .
2
D( ξ ,η )
2
Observaţie. Consecinţa faptului că Δ=B −AC =( b −ac )
D (x , y )
2
[ ]
este că ecuaţiile (2) şi (6) sunt de acelaşi tip dacă transformarea (5) este regulată. Aşadar, în urma unei
schimbări de variabile regulate tipul ecuaţiei nu se schimbă.

1.4. Ecuaţii de tip hiperbolic

2
O ecuaţie de tip hiperbolic , având δ =b −ac> 0 , ecuaţia caracteristică ataşată ei are două soluţii
'
reale pentru y care reprezintă două ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi , din care rezultă două familii de
curbe integrale reale:
ϕ ( x . , y )=c1
{ ϕ ( x , y )=c 2
ξ=ϕ ( x . , y )
Efectuându-se schimbarea de variabile T :
{η=ψ ( x , y )
, funcţiile ϕ şi ψ verifică ecuaţia (7)

deci A=C=0 ; prin urmare ecuaţia (6) devine:

∂2 U ∂U ∂U
2 B( ξ , η) + D( ξ , η ,U , , )=0
∂ ξ ∂η ∂ξ ∂η
2
unde Δ=B >0 (conform observaţiei precedente ). Se poate deci împărţi ecuaţia precedentă cu B :
2U U U
 F ( , , U , , ) 0
    (10)

Ecuaţia (10) se numeşte forma canonică a ecuaţiei (2) de tip hiperbolic.

1.5. Ecuaţii de tip parabolic

Ecuaţiile de tip parabolic au ecuaţia caracteristică (8) cu
 b 2  ac 0 ;
deci ecuaţia caracteristică are o singură familie de curbe integrale reale:
b
y    ( x, y ) C (11)
a
În acest caz se face schimbarea de variabile
    ( x, y )
T :
  x (12)

Efectul acestei transformări este ecuaţia (6) cu A( , ) B( , ) 0

(Ultima egalitate rezultă din faptul că în cazul transformării (12),
      a  
B ( , ) a b şi  ( x, y ) C  0   y   (a b )/a )
x y x y x y b x y
După împărţirea cu C ( , ) a( x, y ) ecuaţia (6) devine în acest caz:
2U U U
 G ( , , U , , ) 0
 2
  (13)

Ecuaţia (13) obţinută ca mai sus se numeşte forma canonică

a ecuaţiei (2) de tip parabolic.
Observaţie. Forma canonică (13) se obţine în ipoteza că C ( , ) a ( x, y ) 0 .
2
Dacă a ( x, y ) 0 , deoarece δ =b −ac=0 , ar rezulta b 0 şi c≠0 (altfel ecuaţia nu ar mai fi de
ordinul al doilea ) şi doar prin împărţirea cu c ar rezulta forma canonică fără a mai fi necesară o schimbare
de variabile.

1.6. Ecuaţii de tip eliptic

2
Ecuaţiile de tip eliptic au ecuaţia caracteristică (8) cu δ =b −ac< 0 ;
deci ea are două familii de soluţii complex conjugate:
y  ( x, y)  i  ( x, y)  dy   ( x, y)dx  i  ( x, y )dx 0
y  ( x, y)  i ( x, y)  dy   ( x, y)dx  i  ( x, y )dx 0
Prin rezolvarea acestor ecuaţii diferenţiale rezultă:
1 ( x, y ) v( x, y )  iw( x, y ) c1
2 ( x, y ) v( x, y )  iw( x, y ) c2 (14)

Fiind soluţii ale ecuaţiei (8), funcţiile ϕ i (i=1,2) sunt şi soluţii ale ecuaţiei (7); înlocuind în (7)
ϕ cu 1 v  iw rezultă:
∂ v ∂w 2 ∂v ∂w ∂v ∂w ∂v ∂w 2
a( +i ) + 2b ( +i )( +i )+c ( +i ) =0
∂x ∂ x ∂ x ∂x ∂ y ∂ y ∂y ∂y
de unde, separând partea reală de cea imaginară rezultă:
   v  2  v  2   v v w w    v  2  w  2 
 a         2b    c       0
   x   x    x y x y    y   y  

  v w  v w w v  w v 
 2a b   c  0 (15)
  x x   x y x y  y y 
2
Dacă ecuaţia caracteristică (8) cu δ =b −ac< 0 are soluţii date prin (14) atunci se face schimbarea
de variabile:
  v ( x, y ) (v Re i , i 1 sau 2)
T :
  w( x, y ) ( w Im i , i 1 sau 2)
În acest caz se obţine ecuaţia (6) unde , datorită relaţiilor (15) ,
A( , ) C ( , ) şi B ( , ) 0 ;
2 2
împărţind această ecuaţie cu A( , ) (aceasta este posibil deoarece Δ=B −AC =− A <0 ) se obţine
forma canonică a ecuaţiei (2)
2
cu δ =b −ac< 0 :
2U 2U U U
 2  G ( , , , ) 0
 2
   (16)
 Observaţii: 1) În cazul ecuaţiilor eliptice soluţia generală nu se mai poate exprima prin intermediul a
două funcţii arbitrare ca în cazul ecuaţiilor hiperbolice sau parabolice.
2) Un caz particular al ecuaţiei (16) este ecuaţia lui Laplace:
∂2 U ∂ 2 U
ΔU = + =0
∂ ξ 2 ∂ η2
Soluţiile ecuaţiei lui Laplace se numesc funcţii armonice. Există o infinitate de funcţii armonice.
2 2
Exemple: u=x − y , u=xy , partea reală sau partea imaginară a unei funcţii olomorfe.

2. Exemple şi probleme

E.1.1. Să se rezolve ecuaţia lui Euler-Darboux:

2u u u
( x  y)   0
xy x y
Rezolvare. Ecuaţia are forma canonică dar poate fi adusă la o formă mai simplă
1
printr-o schimbare de funcţie adecvată: u ( x, y ) 
v( x, y ); rezultă:
x y
u 1 1 v u 1 1 v
 2
v ,  v 2
,
x ( x  y ) x  y x x x  y ( x  y ) y
2u 2 1 v 1 u 1 2v
 v   
xy ( x  y )3 ( x  y ) 2 y ( x  y ) 2 x x  y xy
Prin înlocuirea acestor expresii în ecuaţia dată şi înmulţirea cu x-y rezultă:
2 v  v v
0  ( ) 0   g ( y )  v( x, y ) g ( y )dy  F ( x) 
xy x y y
v( x, y ) F ( x)  G ( y )  u ( x, y ) [ F ( x )  G ( y )]/( x  y )

E.1.2. Să se rezolve ecuaţia lui Euler:

 2 u  2u
(x )  x 2 2 0, x 0
x x y
Rezolvare. Se face schimbarea de funcţie: z ( x, y )  xu ( x, y ) :
u 1 z 1  u z 2 z z u 1 z 2u 1  2 z
  2 z , (x2 )   x 2  ,  ; 
x x x x x x x x x y x y y 2 x y 2
Prin înlocuirea acestor expresii în ecuaţia dată şi înmulţirea cu x rezultă ecuaţia de tip hiperbolic
căreia îi asociem ecuaţia caracteristică:
2 z 2 z
2
 2 0; ( y) 2  1 0  y 1  ( y  x  c1 , y  x  c2 )
x y
  y  x
Schimbarea de variabile  conduce la forma canonică a ecuaţiei în Z ( , ) :
  y  x
2 Z
0 cu soluţia generală: Z ( , ) F ( )  G ( );

rezultă: z ( x, y ) F ( y  x)  G ( y  x)  u ( x, y ) [ F ( y  x)  G ( y  x)]/ x
E.1.3. Să se rezolve problema Cauchy:

 2u 2u  2u
 x 2  2  8 0
xy y 2

u (0, y ) 2 y 2 , u (0, y ) 28 y
 x
Rezolvare. Ecuaţia caracteristică: ( y) 2  2 y  8 0 are soluţiile: y   4  y  4 x c1 şi
  y  4 x 2U
y 2  y  2 x c2 ; schimbarea de variabile  conduce la forma canonică: 0 cu
  y  2 x 
soluţia generală: U ( , ) F ( )  G ( )  u ( x, y )  f ( y  4 x)  g ( y  2 x)
Din condiţiile la limită date rezultă:
f ( y )  g ( y ) 2 y 2 , 4 f ( y )  2 g ( y ) 28 y ; integrând ultima ecuaţie rezultă:
 c
2  f ( y ) 3 y 2 
 f ( y )  g ( y ) 2 y  6
 2
cu soluţia: 
 4 f ( y )  2 g ( y ) 14 y  c  g ( y )  y 2  c
 6
Soluţia problemei Cauchy: u ( x, y ) 3( y  4 x)  ( y  2 x) 2
2

E.1.4. Să se aducă la forma canonică şi să se rezolve ecuaţia:

22u 2 u 2
2  u u
x 2
 2 xy y 2
 2y 0
x xy y y
Rezolvare. Ecuaţia caracteristică: x 2 ( y ) 2  2 xyy  y 2 0  ( xy   y ) 2 0
are  0 , deci ecuaţia dată este de tip parabolic;
y   xy
curbele caracteristice: y   xy c ; schimbarea de variabile:  conduce la forma canonică:
x   x
2U  U U
2
0  ( ) 0   f ( )  U f ( )d  G ( ) 
   
U ( , )  F ( )  G ( )  u ( x, y ) xF ( xy )  G ( xy )

E.1.5. Să se rezolve problema Cauchy:

 2  2u  2u 2
2  u u u
x
 x 2  2 xy  y 2
x y 0
xy y x y

 u
u (1, y )  y, (1, y )  y  e y
 x
Rezolvare. Ecuaţia caracteristică x 2 ( y ) 2  2 xyy   y 2 0  ( xy   y ) 2 0  xy c ;
  xy 2U U
schimbarea de variabile:  conduce la forma canonică:   0 ; schimbarea de funcţie:
  x  2 
U
 w permite determinarea soluţiei generale:

w f ( ) U f ( )
  w 0  w    
   
U ( , )  f ( ) ln   g ( )  u ( x, y )  f ( xy ) ln x  g ( xy )
 Din condiţiile la limită date rezultă:
g ( y )  y, f ( y )  yg ( y )  y  e y  f ( y ) e y ;
xy
Soluţia problemei Cauchy: u ( x, y ) e ln x  xy

E.1.6. Să se aducă la forma canonică ecuaţia:

2u 2u 2u
 6  13 0
x 2 xy y 2
Rezolvare. Ecuaţia caracteristică: ( y) 2  6 y   13 0 are   4 ,
deci ecuaţia dată este de tip eliptic; soluţiile ecuaţiei caracteristice:
y  3  2i  y  3x  i 2 x  c1 şi y  3  2i  y  3x  i 2 x  c2
 3 x  y
schimbarea de variabile:  conduce la forma canonică:
  2 x
2U 2U
 0 ;
 2  2
( soluţia ecuaţiei date: u ( x, y ) U (3 x  y, 2 x), U ( , ) funcţie armonică oarecare).