CURS 2

28.09.2020

1. Scurt istoric. Evoluția sectorului de apă și apă uzată

Evoluția sectorului de apă și apă uzată a fost marcată de-a lungul timpului de
implementarea mai multor programe investiționale de anvergură, derulate în etape de
timp diferite. Astfel:
Perioada 1990-1998 a fost una de tranziție, caracterizată prin existența unui nivel de
expertiză și profesionalism ridicat la nivelul sectorului, dar printr-o situație precară a
infrastructurii de apă/apă uzată și prin lipsa fondurilor pentru modernizarea acesteia.
Perioada 1996-2003 a fost marcată de derularea primelor programe de anvergură de
dezvoltare a infrastructurii și care au condus la creșterea nivelului investițiilor. Aceasta a
reprezentat perioada în care la nivelul companiilor de apă au fost înființate Unitățile de
Implementare a Proiectelor, iar atribuirea și derularea contractelor se realiza fără
contestații, respectiv pe bază de principii de parteneriat și respect între partenerii
implicați în realizarea investițiilor.
Perioada 2000-2010 a reprezentat o centralizare a deciziei cu privire la pregătirea și
evaluarea proiectelor de investiții, fiind sesizate primele inechități în alocarea riscurilor
contractuale și apariția fenomenului de birocratizare.
Perioada 2007-2016 a fost marcată de derularea programului POS Mediu - program
extins pentru prima oară la nivelul tuturor județelor din România – și în care s-au
manifestat probleme importante în pregătirea proiectelor, întârzieri în lansarea licitațiilor
și o calitate necorespunzătoare a documentațiilor de atribuire.
Perioada 2014-2020, din perspectiva programelor dezvoltate premisele nu sunt
dintre cele mai pozitive, fiind înregistrate întârzieri majore în aprobarea proiectelor și
lansarea licitațiilor datorită faptului că scopul lucrărilor este unul mixt, necesitând o
logistică de anvergură, cu o perioadă scurtă de pregătire a ofertelor și uneori o lotizare
artificială. În aceste condiții a fost foarte dificilă pregătirea unor oferte competitive. Cu
referire directă la perioada 2014-2020 sunt de menționat următoarele:
• insuficiența bugetului disponibil;
• impunerea unor limite superioare de investiții/locuitor/locuitor echivalent;
• adjudecarea licitațiilor pentru pregătirea aplicațiilor pe principiul prețului cel mai
scăzut.
• În final, toate aceste cerințe conduc la creșterea ponderii lucrărilor efectuate de
consultanți (în bugetul inițial) și la includerea unor tehnologii și echipamente ieftine,
pentru a permite încadrarea în bugetele stabilite.
În oncluzie, abordarea cea mai potrivită pentru depășirea impasului este aceea de
parteneriat între toți factorii implicați. Pe de altă parte, în ultimii 30 de ani lucrările de
modernizare și extindere a sistemelor de alimentări cu apă și canalizări s-au aflat într-o
continuă transformare atât din punct de vedere fizic, prin extinderea ariei de operare, cât
1
și din punct de vedere tehnic prin introducerea de echipamente performante și materiale
durabile pe anumite sectoare.

2. Sistemul de alimentare cu apă. Generalități

Sistemul de alimentare cu apă a unui centru populat este un sistem hidrotehnic

alcătuit din:
 captare de apă brută;
 pompare treapta I, dacă e cazul;
 conducte de aducțiune, pentru transportul apei brute de la sursă, la stația de
tratare;
 stație de tratare, pentru corectarea calității apei brute, funcție de calitatea
impusă la consumator;
 rezervoare, pentru înmagazinarea volumului de apă necesar pentru: rezerva
de avarie, compensarea consumului orar, rezerva necesară pentru combaterea
incendiilor;
 stație de pompare treapta a II-a, pentru asigurarea presiunii necesare în
rețeaua de distribuție, dacă e cazul. Presiunea necesară în sistemul de distribuție se
poate asigura și gravitațional;
 rețea de distribuție, pentru distribuția apei la consumatori;

Rolul rețelelor de alimentare cu apă este acela de a aduce apa direct la locul unde va
fi consumată
Alimentările cu apă pot fi:
 Alimentări cu apă potabilă, care distribuie apa pentru nevoi gospodărești și
nevoi publice;
 Alimentări cu apă industrială, care distribuie apa pentru utilizări industriale;
 Alimentări cu apă pentru combaterea incendiilor.
În general, un sistem centralizat de alimentare cu apă a unui centru populat, combină
mai multe tipuri de sisteme de alimentare cu apă.

2
 Schema generală a unui sistem de alimentare cu apă cu specificarea elementelor
componente este prezentată mai jos.

1. Bazin Hidrografic; 2. Apa bruta; 3. Captare (Baraj); 4. Stație de dezinfecție; 5. Monitorizarea calității
apei tratate; 6. Armături de reducere a presiunii; 7. Parc industrial; 8. Rezervoare; 9. Stația de pompare;
10. Stație de clorurare; 11. Hidranți de incendiu; 12. Consumatori

Armăturile de reducere a presiunii sunt concepute pentru a reduce presiunea apei sau
a la un nivel constant mai sigur, predeterminat din aval. În funcție de tipul de armătură,
presiunea din aval este stabilită prin setarea presiunii pe armătură sau printr-un senzor
extern.

3
 Rețelele de distribuție amplasate pe terenuri cu diferențe mari de înălțime reclamă,
în general probleme de presiune între zonele amplasate pe cote înalte și zonele amplasate
pe cote inferioare, probleme care pot fi rezolvate prin intercalarea armăturilor PRV.
Rețelele de alimentare cu apă echipate cu sisteme SCADA, dar și armături
inteligente de control pentru controlul presiunii în zonele de presiune definite pe baza
variației consumului în 24 de ore. De asemenea, un alt aspect important îl reprezintă
posibilitatea de închidere a armăturilor de control de la distanță prin sistemul SCADA.
Astfel se pot închide zone sau sectoare de rețea foarte ușor și rapid, în cazul unei avarii.
Acest lucru va oferi controlului utilității apei a sistemului lor - și nu invers. Împreună cu
armăturile de control (PRV) se instalează și debitmetre care trimit datele citite către un
computer logic programabil (PLC) și către sistemul SCADA. În acest fel, operatorul
sistemului de alimentare cu apă este capabil să detecteze chiar și scurgeri mici și să
primească o alarmă în cazul în care consumul crește, ceea ce indică o scurgere.
Atunci când armăturile de control sunt instalate cu control PLC, este posibilă
scăderea și menținerea presiunii la un nivel constant. În plus, este posibilă stabilirea unui
program de consum zilnic și să se realizeze reducerea presiunii în diferite puncte stabilite,
astfel încât presiunea în timpul zilei presiunea este mai ridicată (3-6 bar) și mai scăzută
pe timp de noapte (1,5 bar), când consumul este scăzut.
Utilizarea armăturilor de reducere a presiunii (PRV) presupune împărțirea întregii
rețele de distribuție a apei în zone de presiune, și apoi de a controla presiunea de
alimentare în fiecare zonă pe baza cerințelor de consum. Următorul pas va fi apoi testarea
armăturilor instalate la limita diferitelor zone. Acest lucru se face pentru a asigura o
închidere etanșă a conductelor care leagă diferitele zone de presiune înainte de a putea fi
instalate armăturile de control. Pentru controlul presiunii într-o zonă, este necesar ca
aceste armături să fie etanșe pentru a preveni presiunea din zona vecină care interferează
în timpul funcționării. În cazul mai multor intrări, este important ca fiecare intrare să fie
acționată de propria armătură de control.
O dată cu instalarea armăturilor PRV, una dintre provocările majore este producerea
de energie electrică.

4
5
 3. Criterii de alegere a schemei- Criteriile sunt determinate de factorii care pot
influența alegerea schemei. Factorii de care depinde alegerea schemei sunt prezentați în
cele ce urmează.
3.1 Sursa de apă- Se vor efectua studii complete privind sursele posibile care se vor
lua în considerație.

Principalele elemente care trebuie stabilite sunt:

- siguranța sursei: debit asigurat, menținerea calității apei în limite normale în timp;
- amplasarea sursei în corelație cu amplasamentul utilizatorului și factorii de risc
privind poluarea sau situațiile extreme (viituri, secetă, seisme).
Pentru schemele sistemelor de alimentare cu apă a comunităților umane vor fi
preferate sursele subterane.

3.2. Relieful și natura terenului

Relieful și natura terenului pe care sunt distribuite obiectele schemei sistemului de
alimentare cu apă influențează transportul apei, tipul construcțiilor pentru aducțiuni,
rezervoarele, stațiile de pompare.
Se vor alege cu precădere schemele în care se poate asigura transportul gravitațional,
existența terenurilor stabile pe configurația schemei, existența căilor de comunicație și un
număr redus de lucrări de artă.

3.3 Calitatea apei sursei

Trebuie să îndeplinească condițiile impuse în studiile de tratabilitate

3.4 Mărimea debitului (cantitățile de apă furnizate-vehiculate de schemă)

Analiza și rezolvările schemei trebuie să țină seama de numărul persoanelor afectate
și/sau pagubele care pot apare în cazul defecțiunilor sistemului.

3.5 Condiții tehnico-economice

Este obligatoriu să se efectueze o analiză tehnico-economică și de risc pentru mai
multe variante de scheme a sistemului de alimentări cu apă.
Se va adopta schema care:
- prezintă cei mai buni indicatori la cost specific apă (Lei/m3), energie specifică
(kWh/m3) în secțiunea branșamentului utilizatorului;
- asigură risc minor din punct de vedere al fiabilității și siguranței în furnizarea
continuă a apei de calitate;
- satisface în cele mai bune condiții cerința socială;
- adoptă cele mai noi tehnologii pentru toate materialele și procesele schemei
sistemului de alimentare cu apă.

6
 3.6 Criterii de alegere a schemei de alimentare cu apă
C1 – condițiile locale: surse existente, relief, natura terenului, poziția și configurația
amplasamentului.
C2 – numărul de persoane afectate, risc minor, siguranță în asigurarea calității apei
și necesarului de apă.
C3 – costuri specifice (Lei/m3 apă)min și energie (kWh/m3)min corelate cu cele
mai bune tehnologii adoptate.
C4 – criterii speciale: asigurarea apei pentru toți utilizatorii.

În concluzie, o rețea de distribuție trebuie să satisfacă următoarele cerințe:

- Să asigure cantitatea de apă și presiunea necesară în toate punctele de
consum;
- Să funcționeze în condiții de siguranță și neîntrerupt;
Rețelele de distribuție pot fi ramificate, inelare sau mixte și pot fi împărțite în:
- rețele cu o singură zonă de presiune;
- rețele cu mai multe zone de presiune;
Totodată rețelele de distribuție pot fi clasificate în mai multe tipuri:

- rețea alimentată gravitațional;

- rețea alimentată gravitațional din rezervor alimentat prin pompare;

7
- rețea alimentată direct prin pompare;

- rețea alimentată prin rezervor de cotă (fără compensarea totală a debitelor);

- rețea alimentată prin pompare și contrarezervor;

8
- rețea cu zone de presiune alimentată gravitațional;

- rețea cu zone de presiune alimentată prin pompare (repompare);

9
 Câteva scheme explicative privind pomparea în rețeaua de distribuție, sunt redate
mai jos:
- influența reducerii debutului transportat și corectarea cu vane de reglare
automată a presiunii;

- pompare directă în rețea cu pompe cu turație variabilă;

10
 - pompare pe zone de presiune;

Prima etapă în rezolvarea proiectării unei rețele de distribuție este trasarea acesteia
pe planul de situație cu curbe de nivel al centrului populat.
În general, pentru localități urbane, rețelele de distribuție se proiectează în sistem
inelar cu ramificații de cel mult 150-200m la partea periferică (pentru deservirea
clădirilor sau cartierelor mici, izolate), iar pentru cele rurale se adoptă rețelele de
distribuție în sistem ramificat. Rețelele inelare reclamă diametre și lungimi mai mari de
conducte, dar prezintă un grad mai mare de fiabilitate în exploatare.

Rețea ramificată Rețea inelară

11
12
 Rețelele de distribuție pot fi alimentate din unul sau mai multe puncte în funcție de
numărul de surse disponibile pentru centrul populat.
Amplasarea rețelei de distribuție se determină în funcție de criteriile de alegere a
schemei, enunțate anterior.
Pe planul general al localității, pe care sunt figurate: rețeaua stradală și construcțiile
existente, se suprapune rețeaua de distribuție care conține: traseul, lungimea, diametrul și
lungimea tronsoanelor, modelarea nodurilor (intersecții, schimbări de direcție sau de
diametru și armăturile).
Prin trasarea conductelor pe planul general al localității se realizează, în cazul rețelei
inelare, o serie de inele, cu puncte de intersecție denumite nodurile rețelei, între care se
determină lungimile tronsoanelor, denumite bare sau artere ale rețelei.
Pentru definirea configurației rețelei se mai precizează cotele de teren la fiecare nod,
precum și sarcinile minime de serviciu în aceste noduri.

Pe schema rețelei de distribuție se delimitează zone caracterizate de un anumit

consum, precum și punctele de alimentare ale rețelei.
La trasarea conductelor principale se urmărește ca alimentarea cu apă a
consumatorilor să se facă pe calea cea mai scurtă.
Conductele care se racordează la rețeaua principală și care se alimentează cu apă din
ea, formează rețeaua de serviciu. De regulă, la conductele principale cu diametre mari nu
se admit branșamente directe. Pentru a se asigura o funcționare neîntreruptă a
tronsoanelor, se construiește o conductă însoțitoare paralelă (conductă de serviciu)
îmbinată la nodurile conductei principale și care alimentează direct branșamentele
13
clădirilor. Pe această conductă se montează și hidranții de incendiu, dacă diametrul
conductei principale depășește 300mm. Rolul principal al acestei rețele este de a aduce
apa direct în branșamentele clădirilor și la fiecare hidrant de incendiu.
Se calculează de obicei numai rețeaua conductelor principale. Diametrele
conductelor rețelei de serviciu se iau în funcție de mărimea consumului de apă în caz de
incendiu, de obicei diametrele sunt de cel puțin 75mm, iar pentru orașele mari de cel
puțin 150mm. Conductele de serviciu se îngroapă sub adâncimea de îngheț, caracteristică
localității respective, iar conductele principale se îngroapă la o adâncime cu 30 cm mi
mare decât conductele de serviciu.
Se recomandă pozarea conductelor de apă în afara părții carosabile, sub spații verzi,
ori de câte ori este posibil.
Pe străzile cu lățimi mai mari de 25m, se obișnuiește să se prevadă câte o conductă
de serviciu lângă fiecare trotuar, pentru a se evita traversarea străzii cu fiecare
branșament.
Legăturile permanente sau ocazionale între rețeaua de apă potabilă și alte rețele de
apă sunt interzise din motive sanitare.
Calculul rețelei de distribuție constă în stabilirea diametrelor conductelor și a
valorilor pierderilor de sarcină la un consum dat. Diametrele conductelor sunt necesare
pentru construcția rețelei, iar pierderile de sarcină pentru calculul celorlalte elemente
legate de rețea (stații de pompare, castel de apă, etc.). Diametrele se determină în funcție
de debitele de calcul ale apei pe care trebuie să le asigure rețeaua de distribuție. Pe baza
calculelor hidraulice se determină sarcinile de serviciu din rețea și sarcina necesară la
intrarea în rețea.
În calculul rețelei de distribuție trebuie luate în considerare momentele cele mai
nefavorabile ale funcționării acesteia, când prin rețea trece debitul maxim de apă care
provoacă pierderile de sarcină maxime.
Rețeaua de distribuție trebuie calculată pentru următoarele cazuri de funcționare:
- pentru sistemele cu rezervor la începutul rețelei-la debitul menajer maxim;
- pentru sistemele cu contrarezervor (castel de apă):
 la debitul menajer maxim;
 la tranzitul maxim în contrarezervor.
În ambele cazuri rețeaua calculată se verifică la debitul de incendiu pentru o
distribuție maximă de apă și la avarie.
Pentru verificarea rețelei la trecerea debitului de incendiu, pe teritoriul localității se
fixează punctele cele mai nefavorabile ale incendiilor.
Calculul rețelei de distribuție se bazează pe folosirea unei scheme simplificate de
distribuție a apei prin care se consideră că apa transportată prin rețea este consumată în
mod uniform pe întreaga lungime a conductelor. Cantitatea de apă cu care se alimentează
fiecare tronson este proporțională cu lungimea acestuia.
Debitul care revine pe un metru de lungime a rețelei se numește debit specific:

qsp = Q/Σl [l/s]

14
 în care:
Q – debitul total de apă [l/s];
Σl – suma lungimilor conductelor care debitează apă [m];
În suma lungimilor conductelor care debitează apă, (Σl), intră numai lungimile
conductelor principale, fără a se include lungimea conductelor care trec prin zone
neconstruite (poduri, piețe, râuri, etc). În localitățile în care densitatea populației diferă pe
cartiere, debitele specifice se calculează separat pentru fiecare cartier în parte.
Anumiți consumatori care sunt cuantificați ca și consumatori mari de apă: băile
spălătoriile, hotel, spital, întreprinderi industriale, etc, sunt considerați în calcule sub
formă de consumuri concentrate (în punctele respective ale rețelei) egale cu consumul
real de apă al acestora.

15
4. Tipuri de scheme în funcție de configurația terenului, sursă, mărimea
debitului

Figura 1. Schema de alimentare cu apă în zone de munte.

Figura 2. Schemă de alimentare cu apă în zone de deal.

16
 Figura 3. Schemă de alimentare cu apă în zone de șes (apă de suprafață).

Figura 4. Schemă de alimentare cu apă industrială (în circuit închis).

SP – stație de pompare; ST – stație de tratare; C – captare; Ad – aducțiune; SRP –
stație repompare.

17