CAP. 2. NOŢIUNI DESPRE AERUL UMED ŞI USCAT ......................................................

25
2.1. Proprietăţile fizice ale aerului ........................................................................................ 25
2.1.1. Compoziţia aerului ................................................................................................. 25
2.1.2. Temperatura, presiunea şi densitatea ...................................................................... 25
2.2. Aerul umed .................................................................................................................... 26
2.2.1. Temperatura ............................................................................................................ 27
2.2.2. Umiditatea .............................................................................................................. 27
2.2.3. Densitatea ............................................................................................................... 29
2.2.4. Căldura specifică .................................................................................................... 29
2.2.5. Entalpia (conţinutul de căldură) ............................................................................. 30
2.2.6. Tabele de aer umed ................................................................................................. 31
2.2.7. Diagrama h-x pentru aerul umed ............................................................................ 34
2.3. Schimbări de stare ale aerului în diagrama h-x ............................................................. 39
2.3.1. Amestecul a două debite de aer .............................................................................. 39
2.3.2. Încălzirea aerului .................................................................................................... 42
2.3.3. Răcirea aerului ........................................................................................................ 44
2.3.4. Variaţia stării aerului în contact cu apa .................................................................. 45
2.3.4.1. Umidificarea adiabatică a aerului .................................................................... 46
2.3.4.2. Răcirea cu uscarea aerului ............................................................................... 47
2.3.4.3. Umidificarea aerului cu abur saturat ............................................................... 47
2.3.5. Uscarea aerului. ...................................................................................................... 48

23
24
 CAP. 2. OŢIUI DESPRE AERUL UMED ŞI USCAT
2.1. Proprietăţile fizice ale aerului
2.1.1. Compoziţia aerului
Aerul atmosferic este format din aer uscat şi vapori de apă; el este în
general un aer umed. Aerul uscat este în mod normal un amestec de gaze, în
diverse proporţii, aşa cum se arată în tab. 2.1.

Tab.2.1. Compoziţia aerului uscat

Concentraţia procentuală Concentraţia
Gaze componente
în greutate procentuală în volum
Azot 75,6 78,08
Oxigen 23,1 20,95
Argon 1,236 0,9325
Bioxid de carbon 0,046 0,039
Neon 0,0012 0,0018
Heliu 0,00007 0,00005
Kripton 0.0003 0,000108
Xenon 0,00004 0,000008
Ozon - 0,000001
Radon - 6,0 x 10-18

În afară de aceste elemente, în aerul atmosferic mai pot fi:

- oxid de carbon (provenit în special din diversele instalaţii de ardere a
combustibilului şi de la automobile);
- bioxid de sulf (provenit de la arderea cărbunelui, etc.);
- amoniac (provenit din descompunerea diverselor materii organice).
Praful care există în atmosferă poate fi de origine vegetală, minerală sau
animală; acesta depinde cantitativ de condiţiile de climă (vânt, ploaie), de
anotimp, etc. (vezi tab. 2.2).

2.1.2. Temperatura, presiunea şi densitatea

Atmosfera joasă este presupusă ca fiind formată din două straturi, cu
gradient constant de temperatură în altitudine:

25
- troposfera – până la 11 km, cu un gradient de temperatură de 6,5 0C/km;
- stratosfera – de la 11 km la 30 km, cu un gradient de temperatură nul.
Variaţia mărimilor de mai sus este dată în tab. 2.3.

Tab. 2.2. Concentraţia prafului în aerul atmosferic

Locul Concentraţia aproximativă (mg/m3)
Oraşe:
- parcuri la periferie 0,25 – 0,50
- parcuri în centru 1,00 – 1,50
- străzi în centru 2,00 – 4,00
- zone industriale 5,00
Mediu rural:
- pe timp uscat 3,00 – 5,00
- după ploaie 0,05 – 0,10

Tab. 2.3. Variaţia p, t, şi ρ cu înălţimea faţă de nivelul mării

h (km) p (torr) t (0C) ρ (kg/m3) h (km) p (torr) t (0C) ρ (kg/m3)
0 760,00 15,00 1,2255 0,8 690,60 . 9,80 1,1341
0,1 751,03 14,35 1,2138 0,9 682,30 . 9,15 1,1230
0,2 742,14 13,70 1,2021 1 674,08 . 8,50 1,1121
0,3 733,34 13,05 1,1906 2 598,20 . 2,00 1,0068
0,4 724,63 12,40 1,1791 3 525,77 - 4,50 0,9094
0,5 716,00 11,75 1,1677 4 462,24 - 11,0 0,8193
0,6 707,45 11,10 1,1564 5 405,07 - 17,5 0,7363
0,7 698,99 10,45 1,1452 11 169,63 - 56,5 0,3639

2.2. Aerul umed

Aerul conţine apă, în una sau mai multe stări, şi anume:
- starea gazoasă (vapori);
- starea lichidă (picături);
- starea solidă (cristalizată sau amorfă) - gheaţa.
În funcţie de cantitatea de apă pe care o conţine, aerul umed poate fi :
- nesaturat;
- saturat;
- suprasaturat.

26
 Principalii parametri ce caracterizează aerul în tehnica ventilării şi
condiţionării sunt: temperatura, umiditatea, densitatea, căldura specifică,
entalpia.

2.2.1. Temperatura
Există trei temperaturi care caracterizează aerul umed şi anume:

temperatura termometrului uscat (t) - este temperatura indicată de orice
termometru precis care nu este influenţat de radiaţii termice în timpul
măsurătorii.

temperatura termometrului umed (t’) – este temperatura indicată de un
termometru obişnuit al cărui rezervor cu mercur este înfăşurat în pânză îmbibată
cu apă; ea este temperatura de saturaţie adiabatică sau temperatura limitei de
răcire adiabatică a aerului.

temperatura punctului de rouă (tr) – este temperatura la care presiunea
vaporilor din aerul umed, având o anumită temperatură şi un anumit conţinut de
umezeală, răcit izobar, devine egală cu presiunea lor de saturaţie; ea reprezintă
temperatura de la care începe condensarea vaporilor de apă la răcirea izobară a
aerului umed.

2.2.2. Umiditatea
În tehnica ventilării, vaporii de apă conţinuţi în aerul atmosferic prezintă
un interes deosebit, deoarece cantitatea lor influenţează foarte mult proprietăţile
fizice ale amestecului de gaze. La o anumită temperatură şi presiune
barometrică, conţinutul de vapori de apă într-un kilogram de aer nu poate depăşi
o anumită limită, care reprezintă cantitatea de vapori de apă ce saturează aerul.
La depăşirea acestei limite, surplusul de vapori de apă trec în stare lichidă (se
condensează), formând ceaţa. La presiune barometrică constantă, cantitatea de
vapori de apă necesară saturării aerului creşte odată cu creşterea temperaturii
aerului. La temperatură constantă, cantitatea de vapori ce saturează aerul scade
cu creşterea presiunii barometrice.
Umiditatea aerului este caracterizată prin următoarele elemente
principale: conţinutul de umiditate (x), umiditatea absolută (a) şi umiditatea
relativă (ϕ). Pentru definirea acestor mărimi se defineşte mai întâi presiunea

27
barometrică:

Presiunea barometrică (p) a aerului umed reprezintă suma presiunilor
parţiale a aerului uscat (pa ) şi a vaporilor de apă ( pv):

p = pa + pv [N/m2] (2.1)

Conţinutul de umiditate (x) – sau raportul de amestec reprezintă greutatea în

kg a vaporilor de apă conţinuţi în aerul umed, raportată la 1 kg de aer uscat;
această mărime se poate determina cu relaţia:

mv p  kg vapori de apă 
x= = 0,622 v  kg aer uscat  , (2.2)
ma p − pv  
relaţie în care:
mv – este masa vaporilor de apă;
ma – este masa de aer uscat.
Atunci când vaporii de apă saturează aerul, conţinutul de umezeală devine
maxim şi se notează cu xs.

Umiditatea absolută (a) – sau concentraţia vaporilor este greutatea în kg a
vaporilor de apă conţinuţi într-un metru cub de aer umed sau:

mv
a= [kg/m 3 ] , (2.3)
V

unde : V – este volumul aerului umed, în m3. Umiditatea absolută se poate

măsura prin greutatea specifică a vaporilor de apă din aerul umed.
Dacă vaporii de apă saturează aerul, umiditatea absolută devine maximă şi
se notează cu as.

Umiditatea relativă (ϕ) – este raportul dintre umiditatea absolută (a) a aerului
umed şi umiditatea absolută maximă la saturaţie (as), la aceeaşi temperatură şi la
aceeaşi presiune barometrică, adică:
a
ϕ= ⋅100 [%] . (2.4)
as

28
 În practică se poate admite cu suficientă exactitate că umiditatea relativă
este raportul dintre presiunea vaporilor conţinuţi de aerul umed (pv) şi presiunea
lor de saturaţie (ps), adică:
pv
ϕ≈ ⋅100 [%] . (2.5)
ps

De asemenea, cu aproximaţie, umiditatea relativă poate fi exprimată şi

prin raportul dintre conţinutul de umiditate din aerul umed (x) şi conţinutul
maxim de umiditate la saturaţie (xs):
x
ϕ≈ ⋅100 [%] . (2.6)
xs

Umiditatea relativă poate varia între 0 % şi 100 %.

2.2.3. Densitatea
Aerul umed are o densitate (ρ) mai mică decât cea a aerului uscat, după
cum reiese din relaţia:

ϕ ⋅ ps
ρ = ρ a − 0,0129 [kg/m 3 ], (2.7)
T
unde:
T – temperatura absolută;
ρ a – densitatea aerului uscat, care se poate calcula cu expresia:

1,293
ρa = [kg/m 3 ], (2.8)
1
1+ t
273

în care: 1,293 este masa unui metru cub de aer uscat la temperatura de 0 0C.

2.2.4. Căldura specifică

Pentru temperaturi sub 100 0C, căldura specifică a aerului uscat, la
presiune constantă, poate fi considerată:
cpa = 1,006 [kJ/kg⋅K].

29
 De asemenea, căldura specifică a vaporilor de apă la presiune constantă se
poate considera:
cpv = 1,863 [kJ/kg⋅K].

Căldura specifică a amestecului de aer uscat şi vapori de apă rezultă din

expresia:
c pa + c pv ⋅ x 1,006 + 1,863 ⋅ x
c pu = = [kJ/kg ⋅ K] (2.9)
1+ x 1+ x

iar raportată la aerul uscat este:

c pu = c pa + c pv ⋅ x = 1,006 + 1,863 ⋅ x [kJ/kg ⋅ K] (2.10)

2.2.5. Entalpia (conţinutul de căldură)

În ceea ce priveşte entalpia, se definesc trei valori distincte ale acesteia şi
anume:

Entalpia specifică a aerului uscat (ha) este creşterea conţinutului de căldură
a unităţii de masă de aer în transformarea acestuia de la temperatura de 00C până
la temperatura dată t, sub presiune constantă, adică:

ha = cpa⋅t = 1,006⋅t [kJ/kg]. (2.11)

Entalpia specifică a vaporilor de apă (hv) - este creşterea conţinutului de

căldură a unităţii de masă a vaporilor de apă saturaţi în transformarea acestora
de la 00C până la temperatura dată t, sub presiune constantă, adică:

hv = cpv⋅t + lv = 1,863⋅t + 2500 [kJ/kg]. (2.12)

unde: cpv – este căldura specifică a vaporilor de apă, în kJ/kg⋅K.

lv – căldura latentă de vaporizare, în kJ/kg.

Entalpia totală a aerului umed (h) –raportată la un kg de aer uscat rezultă

30
din însumarea algebrică a entalpiilor componentelor amestecului compus dintr-
un kg de aer uscat şi din x kg de vapori de apă, adică:

h = c pa ⋅ t + (cpv ⋅ t + l v ) ⋅ x = 1,006 ⋅ t + (1,863 ⋅ t + 2500) ⋅ x, [kJ/kg] (2.13)

2.2.6. Tabele de aer umed

În calculele privind aerul umed se folosesc tabele cu date fizice ale aerului
umed, tab. 2.4, tab. 2.5.

Tab. 2.4. Date fizice pentru aer

3
1 m de aer uscat Conţinutul de Conţinutul
Presiunea
Tempera la 0 0C va la t 0C va fi vaporilor
umiditate la de căldură
-tura Densitate saturaţie (x) la saturaţie
fi la t 0C la 0 0C de apă
[0C] [kg/m3] [g/kg] aer (hs)
[m3] [m3] [mbar]
uscat [kJ/kg]
-20 1,396 0,927 1,079 1,029 0,63 -18,55
-19 1,394 0,930 1,075 1,133 0,70 -17,39
-18 1,385 0,934 1,071 1,247 0,77 -16,21
-17 1,379 0,938 1,066 1,373 0,85 -15,02
-16 1,374 0,941 1,062 1,504 0,93 -13,80
-15 1,368 0,945 1,058 1,653 1,01 -12,57
-14 1,363 0,949 1,054 1,809 1,11 -11,32
-13 1,358 0,952 1,050 1,986 1,22 -10,05
-12 1,353 0,956 1,040 2,169 1,36 -8,76
-11 1,348 0,959 1,042 2,373 1,46 -7,44
-10 1,342 0,963 1,038 2,595 1,60 -6,09
-9 1,337 0,967 1,034 2,833 1,75 -4,71
-8 1,332 0,971 1,030 3,095 1,91 -3,30
-7 1,327 0,974 1,026 3,376 2,08 -1,86
-6 1,322 0,978 1,023 3,681 2,27 -0,38
-5 1,317 0,982 1,019 4,010 2,47 +1,14
-4 1,312 0,985 1,015 4,368 2,69 2,70
-3 1,308 0,989 1,011 4,755 2,96 4,31
-2 1,303 0,993 1,007 5,172 3,19 5,97
-1 1,298 0,996 1,004 5,621 3,47 7,67
0 1,293 1,000 1,000 6,105 3,78 9,44
1 1,288 1,004 0,996 6,573 4,07 11,17
2 1,284 1,007 0,993 7,053 4,37 12,94
3 1,279 1,011 0,989 7,586 4,70 14,77
4 1,275 1,015 0,986 8,133 5,03 16,65
5 1,270 1,018 0,982 8,720 5,40 18,59
6 1,265 1,022 0,979 9,346 5,79 20,60

31
 1 m3 de aer uscat Presiunea
Conţinutul de Conţinutul
umiditate la de căldură
Tempera Densitate la 0 0C va la t 0C va fi vaporilor
saturaţie (x) la saturaţie
-tura [t] a fi la t 0C la0 0C de apă
[g/kg] aer (hs)
[kg/m3] [m3] [m3] [mbar]
uscat [kJ/kg]
7 1,261 1,026 0,975 10,013 6,21 22,66
8 1,256 1,029 0,972 10,733 6,65 24,80
9 1,252 1,033 0,968 11,480 7,13 27,01
10 1,248 1,037 0,965 12,280 7,63 29,29
11 1,243 1,040 0,961 12,640 8,15 31,66
12 1,239 1,044 0,958 14,026 8,75 34,11
13 1,235 1,048 0,955 14,973 9,53 36,65
14 1,230 1,051 0,951 15,986 9,97 39,29
15 1,226 1,055 0,948 17,053 10,6 42,03
16 1,222 1,059 0,945 18,173 11,4 44,87
17 1,217 1,062 0,941 19,373 12,1 47,83
18 1,213 1,066 0,938 20,640 12,9 50,90
19 1,209 1,070 0,935 21,973 13,9 54,10
20 1,205 1,073 0,932 23,386 14,7 57,43
21 1,201 1,077 0,929 24,866 15,6 60,90
22 1,197 1,081 0,925 26,440 16,6 64,52
23 1,193 1,084 0,922 28,093 17,7 68,29
24 1,189 1,088 0,919 28,840 18,8 72,22
25 1,185 1,092 0,916 31,680 20,0 76,32
26 1,181 1,095 0,913 33,612 21,4 80,61
27 1,177 1,099 0,910 35,652 22,6 85,08
28 1,173 1,103 0,907 37,800 24,0 89,75
29 1,169 1,106 0,904 40,052 25,6 94,64
30 1,165 1,110 0,901 42,427 27,2 99,75
31 1,161 1,114 0,898 44,932 28,8 105,0
32 1,157 1,117 0,895 47,545 30,6 110,6
33 1,154 1,121 0,892 50,305 32,5 116,5
34 1,150 1,125 1,125 53,200 34,4 125,1
35 1,146 1,128 1,128 56,240 36,6 128,9
36 1,142 1,132 1,132 59,412 38,8 135,6
37 1,139 1,136 1,136 62,760 41,1 142,3
38 1,135 1,139 1,139 66,252 43,5 149,4
39 1,132 1,143 1,143 69,920 46,0 157,3
40 1,128 1,147 1,147 73,760 48,8 165,7
41 1,124 1,150 1,150 77,77 51,7 174,1
42 1,121 1,154 1,154 81,98 54,8 182,9
43 1,117 1,158 1,158 86,38 58,0 192,1
44 1,114 1,161 1,161 90,99 61,3 202,1
45 1,110 1,165 1,165 95,82 65,0 212,6
46 1,107 1,169 1,169 100,84 68,9 223,5
47 1,103 1,172 1,172 106,11 72,8 235,2
48 1,100 1,176 1,176 118,25 77,0 246.9
49 1,096 1,180 1,180 117,33 81,5 259,9
50 1,093 1,183 1,183 123,32 86,2 273,3
55 1,076 1,202 0,832 157,29 114,0 352,0

32
 1 m3 de aer uscat Conţinutul de Conţinutul
Presiunea umiditate la de căldură
Tempera- la 0 0C va la t 0C va fi vaporilor saturaţie (x) la saturaţie
Densitate
tura [t] fi la t 0C la 0 0C de apă [g/kg] aer (hs)
[kg/m3]
[m3] [m3] [mbar] uscat [kJ/kg]
60 1,060 1,220 0,820 199,15 152 456
65 1,044 1,238 0,808 249,94 204 598
70 1,029 1,257 0,796 311,52 276 795
75 1,014 1,272 0,784 385,4 382 1080
80 1,000 1,293 0,773 473,3 545 1520
85 0,986 1,312 0,763 578,1 328 2281
90 0,973 1,330 0,752 700,9 1400 3818
95 0,959 1,348 0,742 845,0 3120 8435
100 0,947 1,367 0,732 1013,3 - -

Tab. 2.5 Densitatea ρ (kg/m3), a aerului umed la presiunea de 1,013 bar

Tempe Umiditatea relativă ϕ [%]
-
ratura 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
t [0C]
0 1,293 1,293 1,292 1,292 1,292 1,292 1,292 1,291 1,291 1,291 1,290
1 1,289 1,289 1,288 1,288 1,288 1,288 1,288 1,287 1,286 1,286 1,285
2 1,284 1,284 1,283 1,283 1,283 1,283 1,283 1,282 1,282 1,282 1,281
3 1,280 1,279 1,279 1,279 1,279 1,278 1,278 1,278 1,277 1,277 1,276
4 1,275 1,275 1,274 1,274 1,274 1,274 1,274 1,273 1,273 1,272 1,272
5 1,271 1,270 1,269 1,269 1,269 1,269 1,269 1,268 1,268 1,267 1,267
6 1,265 1,265 1,264 1,264 1,264 1,264 1,264 1,263 1,263 1,263 1,262
7 1,261 1,261 1,260 1,260 1,260 1,259 1,259 1,258 1,258 1,258 1,257
8 1,256 1,256 1,255 1,255 1,255 1,254 1,254 1,253 1,253 1,253 1,252
9 1,253 1,252 1,251 1,251 1,251 1,250 1,249 1,248 1,248 1,248 1,247
10 1,248 1,247 1,247 1,246 1,246 1,245 1,244 1,244 1,243 1,243 1,242
11 1,244 1,243 1,242 1,242 1,241 1,240 1,239 1,239 1,238 1,237 1,237
12 1,239 1,238 1,238 1,237 1,237 1,236 1,235 1,234 1,234 1,233 1,233
13 1,235 1,234 1,233 1,232 1,232 1,231 1,230 1,229 1,229 1,228 1,228
14 1,230 1,229 1,229 1,228 1,227 1,227 1,226 1,225 1,224 1,223 1,223
15 1,226 1,225 1,225 1,224 1,223 1,222 1,221 1,220 1,219 1,218 1,218
16 1,222 1,221 1,220 1,219 1,218 1,217 1,217 1,216 1,215 1,214 1,213
17 1,217 1,216 1,215 1,214 1,213 1,212 1,212 1,211 1,210 1,209 1,208
18 1,213 1,212 1,211 1,210 1,209 1,209 1,208 1,207 1,206 1,205 1,204
19 1,208 1,208 1,207 1,206 1,205 1,204 1,203 1,202 1,201 1,200 1,199
20 1,205 1,204 1,203 1,201 1,200 1,199 1,198 1,197 1,196 1,195 1,194
21 1,200 1,199 1,198 1,197 1,196 1,195 1,194 1,193 1,191 1,190 1,189
22 1,197 1.195 1,194 1,193 1,192 1,191 1,190 1,189 1,187 1,186 1,185
23 1,193 1.191 1,190 1,189 1,188 1,186 1,185 1,184 1,182 1,181 1,180
24 1,189 1,187 1,186 1,184 1,183 1,182 1,181 1,179 1,178 1,176 1,175

33
 25 1,185 1,183 1,182 1,180 1,179 1,177 1,176 1,174 1,173 1,171 1,170
Tempe Umiditatea relativă ϕ [%]
ratura
t [0C] 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
26 1,181 1,179 1,178 1,176 1,175 1,173 1,172 1,170 1,168 1,166 1,165
27 1,177 1,175 1,174 1,172 1,170 1,169 1,167 1,165 1,163 1,161 1,160
28 1,173 1,171 1,170 1,168 1,166 1,164 1,163 1,161 1,159 1,157 1,156
29 1,169 1,167 1,165 1,163 1,161 1,160 1,158 1,156 1,154 1,152 1,151
30 1,165 1,162 1,161 1,159 1,157 1,156 1,154 1,152 1,150 1,148 1,146
31 1,161 1,159 1,157 1,155 1,153 1,151 1,149 1,147 1,145 1,143 1,141
32 1,157 1,155 1,153 1,151 1,149 1,147 1,144 1,143 1,141 1,138 1,136
33 1,153 1,151 1,149 1,147 1,145 1,142 1,140 1,138 1,136 1,134 1,131
34 1,150 1,147 1,145 1,143 1,141 1,138 1,136 1,134 1,132 1,130 1,127
35 1,146 1,143 1,141 1,139 1,136 1,134 1,131 1,129 1,127 1,125 1,122
36 1,142 1,139 1,137 1,134 1,132 1,130 1,127 1,125 1,122 1,120 1,117
37 1,138 1,135 1,133 1,130 1,128 1,125 1,122 1,120 1,117 1,115 1,112
38 1,135 1,131 1,129 1,126 1,124 1,121 1,118 1,115 1,113 1,110 1,107
39 1,131 1,128 1,125 1,122 1,120 1,116 1,113 1,110 1,108 1,105 1,102
40 1,128 1,125 1,122 1,119 1,116 1,112 1,109 1,106 1,103 1,100 1,097
41 1,124 1,121 1,118 1,114 1,111 1,107 1,104 1,101 1,098 1,095 1,092
42 1,121 1,117 1,114 1,110 1,107 1,103 1,100 1,096 1,093 1,090 1,086
43 1,117 1,113 1,110 1,106 1,102 1,098 1,095 1,091 1,088 1,085 1,081
44 1,114 1,110 1,106 1,102 1,098 1,094 1,091 1,087 1,083 1,079 1,075
45 1,10 1,106 1,103 1,098 1,094 1,090 1,086 1,082 1,078 1,074 1,070
46 1,107 1,103 1,099 1,094 1,090 1,088 1,082 1,078 1,073 1,069 1,065
47 1,103 1,099 1,095 1,090 1,086 1,081 1,077 1,073 1,068 1,064 1,060
48 1,100 1,095 1,091 1,086 1,082 1,077 1,073 1,068 1,064 1,059 1,055
49 1,096 1,091 1,087 1,082 1,078 1,073 1,068 1,063 1,059 1,054 1,050
50 1,093 1,088 1,083 1,078 1,073 1,068 1,064 1,059 1,054 1,049 1,044

2.2.7. Diagrama h-x pentru aerul umed

Calculele referitoare la variaţiile de stare ale aerului umed se efectuează
cu diagrama h-x a aerului umed (fig. 2.1). La o anumită presiune barometrică, de
obicei 1,013 bar (760 mm Hg), această diagramă stabileşte grafic relaţiile dintre
următorii cinci parametri ai aerului umed: t (temperatura termometrului uscat, în
°C), x (conţinutul de umezeală, în g/kg de aer uscat), h (entalpia, în kJ/kg de aer
uscat), ϕ (umiditatea relativă, în %) şi pv (presiunea parţială a vaporilor de apă
conţinuţi în aerul umed, în mbar).
Diagrama h-x (fig. 2.2) este trasată în coordonate oblice. Pe axa absciselor
ON sînt trecute valorile x, iar pe axa ordonatelor OI, valorile entalpiei şi a
aerului umed la aceeaşi presiune barometrică.

34
Fig. 2.1. Diagrama h-x pentru aerul umed.

35
 Axa absciselor face cu axa ordonatelor un unghi, care de obicei se ia de
135°, pentru a îmbunătăţi trasarea curbelor de umiditate relativă constantă.
Dreptele h = cst. sunt paralele cu abscisa ON. Pentru reducerea dimensiunilor
diagramei, axa absciselor nu se figurează, valorile trecându-se pe o dreaptă
auxiliară ON’, perpendiculară pe axa ordonatelor.

Fig. 2.2. Parametrii aerului în diagrama h-x

Izotermele sunt reprezentate prin drepte (aproape paralele), care se

întâlnesc într-un punct M situat pe prelungirea dreptei auxiliare ON', în stânga
diagramei.
Curbele ϕ = cst. au ca bază curba de saturaţie a aerului ϕ = 100%, care
împarte diagrama în două zone: deasupra - zona amestecului de aer şi de vapori
de apă (aer nesaturat), iar dedesubt - zona de ceaţă, adică a amestecului de apă
(ceaţă) şi de aer în stare de suprasaturaţie.
În partea de jos a diagramei sunt trecute valorile presiunii parţiale a
vaporilor de apă pv. Sub curba de saturaţie ϕ = 100%, izotermele îşi schimbă

36
direcţia după drepte foarte apropiate de dreptele h = cst. (izoterme de ceaţă).
Un punct 1 din diagrama h-x (fig. 2.2) reprezintă o anumită stare a aerului
umed, definită prin parametrii lui x1, h1, t1, ϕ1, precum şi prin presiunea parţială
a vaporilor de apă pv1. Cunoscând doi dintre parametri, punctul reprezentativ al
stării aerului este definit.
Temperatura t’1 a punctului U situat la intersecţia dreptei hl = cst, cu curba
ϕ = 100% reprezintă temperatura termometrului umed a aerului de stare 1.
Punctul τ1 situat la intersecţia x1 = cst. cu curba ϕ = 100% reprezintă
punctul de rouă corespunzător aerului umed de stare 1.

Exemplu. Cunoscând t = 28°C şi ϕ = 60%, starea aerului este definită în diagrama h-x prin
punctul de intersecţie a izotermei t = 28°C cu curba ϕ = 60%; de aici rezultă ceilalţi
parametri, şi anume: h = 64,5 kJ/kg; x = 0,0143 kg/kg şi pv = 22 mbar. De asemenea, se
găseşte temperatura umedă t' = 22,1°C şi temperatura punctului de rouă tτ = 19,5°C.

Scara unghiulară. Variaţia stării aerului umed în procesele de schimb de

căldură şi umiditate poate fi uşor reprezentată şi urmărită cu ajutorul scării
unghiulare trasate pe marginea diagramei h-x.
Dacă aerul cu starea iniţială reprezentată în diagrama h-x (fig.2.3) prin
punctul 1 este adus la starea finală 2, aceasta se poate realiza prin modificarea
entalpiei de la h1 la h2 şi a conţinutului de umiditate de la x1 la x2, deci cu
preluare sau cu cedare de căldură şi umiditate. Variaţia stării aerului în acest caz
se exprimă prin raportul de termoumiditate:

h 2 − h1 ∆h
ε1 = = [kJ/kg vapori] (2.14)
x 2 − x1 ∆x

care determină în diagrama h-x linia procesului de schimbare a stării aerului

(raza procesului). Valorile lui ε sunt trecute în diagrama h-x sub forma unor
fascicule de drepte care pornesc din originea acestei diagrame (x = 0, h = 0).

Exemplu. Aerul de stare 1 având x1 = 0,003 kg/kg şi h1 = 21 kJ/kg preia căldură şi umiditate,
ajungând la starea 2 cu x2 = 0,008 kg/kg şi h2 = 46 kJ/kg. Raportul de termoumiditate va fi:
∆h 46 − 21
ε1 = = = 5000 kJ/kg
∆x 0,008 − 0,003

37
deci evoluţia procesului aerului în diagrama h-x va urmări dreapta 1-2, paralelă cu direcţia ε
= 5000 a scării unghiulare.

ε=+∞
∆h
ε1 =
∆x
h
kJ/kg ϕ1 ϕ2
ϕ =100%

t2 2
1
t1
h2

0 h1
ε=-∞

x1 x2 x kg/kg
ε=0

Fig. 2.3. Scara unghiulară în diagrama h-x

În general, procesul schimbării stării aerului în diagrama h-x poate

decurge după oricare direcţie, în funcţie de caracterul procesului de preluare sau
de cedare de căldură şi umiditate. Din punct de vedere al valorilor ε diagrama h-
x poate fi împărţită în patru zone (fig. 2.4) limitate de dreptele x = cst. şi h = cst.
La procesele AB sau AC, ce au loc după h = cst, valoarea raportului de
termoumiditate va fi:
∆h 0
ε1 = = = 0, (2.15)
∆x ∆x

La procesele AD, ce au loc pentru x = cst, cu scăderea entalpiei, ∆x = 0 şi

∆h < 0, rezultă valoarea:
∆h
ε= = −∞ (2.16)
0

38
iar la procesele AE, pentru x = cst, cu creşterea entalpiei, x = 0 şi ∆h > 0, rezultă
valoarea:
∆h
ε= = +∞ (2.17)
0
Orice proces din zona I (BAE) se produce cu creşterea entalpiei (∆h > 0)
şi cu creşterea conţinutului de umezeală (∆x > 0), deci va decurge după ε > 0.
Procesele din zona II (EAC) vor decurge după ε < 0, deoarece ∆h > 0 şi
∆x < 0. În zona III (CAD), procesele decurg după ε > 0, deoarece ∆h < 0 şi ∆x <
0, iar în zona IV (DAB), după ε < 0, deoarece ∆h < 0 şi ∆x > 0.
h [kJ/kg] C E
II.
ε=+∞

ε<0

I. ε > 0
A
ϕ = 100%

III. ε > 0
IV.
ε<0 Fig. 2.4 Zonele diagramei h-x
B

h = cst.
D ε=0
x = cst.
ε=-∞

2.3. Schimbări de stare ale aerului în diagrama h-x

2.3.1. Amestecul a două debite de aer
Din amestecul a două debite de aer m & 1 şi m
& 2 cu caracteristicile x1, h1 şi
x2, h2 va rezulta un volum de aer de stare M cu parametrii xM, hM – vezi fig. 2.5.
Pentru acest amestec se poate scrie ecuaţia de bilanţ termic şi masic:

& 1 ⋅ h1 + m
m & 2 ⋅ h2 = m
& ⋅ hM (2.18)
39
 &1+m
m &2 =m
& (2.19)
Pentru bilanţul de umiditate se poate scrie relaţia:
& 1 ⋅ x1 + m
m & 2 ⋅ x2 = m
& ⋅ xM. (2.20)

Pornind de la ecuaţiile (2.18 - 2.20), prin împărţire la m& 1 rezultă:

&2
m &
m
h1 + h2 = hM + 2 hM (2.21)
&1
m m&1

&2
m
şi în continuare, dacă se notează cu n raportul de amestec, = n , rezultă:
&1
m
h1 − h M m
&
= 2 = n. (2.22)
hM − h2 m &1

& 1 şi cu m
Dacă se notează cu m & 2 lungimea segmentelor 2M şi M 1 , şi dacă
vom considera asemănarea triunghiurilor (M,1, 1’) şi (2, M, 2’) rezultă:
& 2 M1' h M − h1
m
= =
& 1 22' h 2 − h M
m
şi conform (2.22) vom avea:
&2
m
=n (2.23)
&1
m

O relaţie similară rezultă şi din bilanţul de umiditate, folosind asemănarea

triunghiurilor (1, 1’, M) şi (2, M, 2’):

& 2 x M − x1
m
= =n (2.24)
& 1 x2 − xM
m
Parametrii amestecului M se pot determina din relaţiile (2.18), (2.20):

& 1 ⋅ x1 + m
m & 2 ⋅ x 2 x1 + n ⋅ x 2
xM = = [kg/kg]. (2.25)
m&1+m &2 1+ n
& 1 ⋅ h1 + m
m & 2 ⋅ h 2 h1 + n ⋅ h 2
hM = = [kJ/kg]. (2.26)
m&1+m &2 1+ n

40
 Concluzia este că punctul M care reprezintă starea aerului amestecat
împarte segmentul 1-2 în părţi invers proporţionale cu debitele de aer ce se
amestecă, adică:
segmentul (1 − M ) m
&
= 2 =n (2.27)
segmentul (2 − M ) m
&1

h ϕ2 h
kJ/kg kJ/kg ϕ2
ϕM 2
t2 2 t2
ϕ =100%
M ϕ =100%
tM 2’ M” h2
ϕ1
h2 tM M’
M
t1 m1 tM = cst.
1 1’ hM
hM = cst.
m2 ϕ1
h1 1
t1
h1

x1 xM x2 x kg/kg x1 xM’ xM x2 x kg/kg

Fig. 2.5. Amestecul aerului în diagrama h-x Fig. 2.6. Amestecul aerului în diagrama
h-x în zona de ceaţă

Dacă punctul de amestec M se găseşte în zona de ceaţă, sub curba de

saturaţie, (fig. 2.6), o parte din vaporii de apă (∆x) se vor condensa, iar punctul
de stare a aerului saturat amestecat se va găsi în M’, situat la intersecţia
izotermei de ceaţă tM cu curba ϕ = 100%. Deoarece izoterma de ceaţă este foarte
apropiată de dreapta hM = cst, practic se poate considera că starea aerului saturat
provenit din amestec se găseşte la intersecţia dreptei hM cu curba de saturaţie, în
punctul M˝, foarte apropiat de M’.
Conţinutul de umiditate al amestecului în acest caz se poate determina cu
relaţia:

x1 + n ⋅ x 2
x M' = x M − ∆x = - ∆x [kg/kg]. (2.28)
1+ n

41
Exemplu: Se amestecă debitul de aer m& 1 = 0,4 kg/s având parametrii h1 = 9 kJ/kg şi x1 =
0,0013 kg/kg cu un debit de aer m& 2 = 0,8 kg/s având parametrii h2 = 45 kJ/kg şi x2 = 0,009
kg/kg. Să se determine parametrii amestecului.
m& 0,8
Se determină n = 2 = = 2 . Se aplică relaţiile precedente pentru xM şi iM şi se
m& 1 0, 4
obţine:
m&1 ⋅ x1 + m2 ⋅ x2 0,4 ⋅ 0,0013 + 0,8 ⋅ 0,009
xM = = = 0,0064 [kg/kg].
m&1 + m& 2 0,4 + 0,8
m& ⋅ h + m& 2 ⋅ h2 0,4 ⋅ 9 + 0,8 ⋅ 45
hM = 1 1 = = 33 [kJ/kg].
m& 1 + m& 2 0, 4 + 0,8

Aceleaşi rezultate se obţin şi grafic, utilizând diagrama h-x.

Exemplu: Se amestecă debitul de aer m& 1 = 1,4 kg/s având parametrii h1 = -18,8 kJ/kg şi x1 =
0,0006 kg/kg cu un debit de aer m& 2 = 0,7 kg/s având parametrii h2 = 39,3 kJ/kg şi x2 =
0,0075 kg/kg. Se cere să se determine parametrii amestecului.
m& 2 0,7 1
Se determină raportul n = = = . Din relaţia pentru iM se obţine:
m&1 1,4 2
1
− 18,8 + ⋅ 39,3
hM = 2 = 0,567 [kJ/kg].
1
1+
2

Pentru determinarea lui xM, se citeşte mai întâi pe diagrama h-x valoarea ∆x
(cantitatea de vapori ce condensează), după care se aplică relaţia lui xM’.

1
0,0006 + ⋅ 0,0075
xM ' = 2 - 0,0004 = 0,0025 [kg/kg].
1
1+
2
Aceleaşi rezultate se obţin utilizând numai diagrama h-x.

2.3.2. Încălzirea aerului

Aerul de stare 1, încălzit cu suprafeţe calde-uscate (baterii de încălzire) îşi
măreşte temperatura şi entalpia, conţinutul său de umiditate rămânând constant.
În diagrama h-x, evoluţia aerului încălzit se reprezintă prin dreapta 1-2 după x =
cst. (fig. 2.7).

42
 Fluxul termic absorbit pentru încălzirea a 1 kg de aer, de la starea 1 la
starea 2 va fi:
q = h2 – h1 = ∆h [kJ/kg] (2.29)

& va fi:
iar pentru debitul de aer m
& =m
Q & ⋅ (h 2 − h1 ) = m
& ⋅ ∆h [kW] (2.30)

h h
[kJ/kg] ϕ2 [kJ/kg]
2 1
t2 t1
ϕ =100%
ϕ =100% t3’ 3’
ϕ1 t3
3
tτ1 h1
t1 τ1
1 h3’
h2
t2’ 2’ hτ1

t2 h2’
h1 2
h2

x1,2 x [kg/kg] x2’ x1,3’ x [kg/kg]

Fig. 2.7. Încălzirea aerului în diagrama h-x Fig. 2.8. Răcirea aerului în diagrama h-x

Se ştie că pentru trasarea izotermelor se poate folosi relaţia:

h = 1,006⋅t + x⋅(1,863⋅t + 2500). (2.31)

& relaţia:
Ţinând cont de această relaţie, rezultă pentru fluxul termic Q
& =m
Q & [1,006⋅t2 + x⋅(1,863⋅t2 + 2500) - 1,006⋅t1 - x⋅(1,863⋅t1 + 2500)] =
& ⋅(1,006 + 1,863⋅x)(t2 - t1).
=m (2.32)

Pentru procesele de încălzire, care în tehnica ventilării se produc pentru

aer cu conţinut de umiditate mic, termenul 1,863⋅x(t2 - t1) se poate neglija.
Rezultă deci pentru fluxul termic relaţia:

43
 & = 1,006⋅ m
Q & ⋅(t2 - t1). (2.33)

Dacă se cunoaşte debitul de aer m & , şi temperatura iniţială a aerului t1, se

poate calcula temperatura finală a aerului încălzit cu relaţia:
Q&
t 2 = t1 + (2.34)
& ⋅ (1,006 + 1,863 ⋅ x)
m
sau ţinând cont de precizările de mai sus, vom avea forma simplificată

Q&
t 2 = t1 + (2.35)
1,006 ⋅ m
&

2.3.3. Răcirea aerului

Aerul poate fi răcit fie prin utilizarea unei baterii de răcire prin care
circulă un fluid cu temperatură scăzută, fie prin trecerea lui prin camera de
pulverizare a apei. De obicei, odată cu răcirea aerului se obţine şi uscarea lui,
adică reducerea conţinutului de umezeală.
La utilizarea bateriilor de răcire, în funcţie de temperatura suprafeţei de
răcire, se deosebesc două cazuri:
Cazul 1. Aerul de stare 1 (fig.2.8) este trecut peste o suprafaţă rece cu
temperatura t2 mai mică decât temperatura punctului de rouă tτ1; în acest caz, o
parte din vaporii de apă conţinuţi de el se condensează pe pereţii bateriei
rezultând uscarea aerului (evoluţia aerului având loc după direcţia 1-2). Practic,
starea finală a aerului nu ajunge până în punctul 2 ci se opreşte într-un punct 2’,
a cărui temperatură t2’> t2.
Cazul 2. Aerul de stare 1 (fig.2.8) este trecut peste o suprafaţă rece
(uscată) cu temperatura t3 mai mare decât temperatura punctului de rouă tτ1.
Evoluţia aerului se produce după direcţia 1-τ1 adică, după x = cst., până într-un
punct 3’ a cărui temperatură t3’> t3; în acest caz, răcirea aerului nu este însoţită
de uscare.
Răcirea cu ploaie de apă se tratează în continuare.

44
 2.3.4. Variaţia stării aerului în contact cu apa
Evoluţia stării aerului trecut printr-o ploaie de apă de temperatură
constantă ta poate fi reprezentată în diagrama h-x (fig. 2.9) printr-o dreaptă ce
uneşte punctul de stare iniţială a aerului 1 cu punctul 2 de pe curba de saturaţie,
corespunzător temperaturii apei (ta). Practic starea finală a aerului nu va ajunge
până la saturaţie în 2 ci până într-un punct 2’, situat pe dreapta 1-2. Poziţia
punctului 2’ depinde de gradul de stropire a aerului cu apă, de durata contactului
dintre aer şi apă, de fineţea pulverizării, de viteza de mişcare a aerului etc.

h ϕ1 h
[kJ/kg] [kJ/kg]
1 t = cst. 1
t1
ϕ2’ t O
ϕ =100% 3 2 ϕ =100%
4
τ1
5
t2’ 2’ t’
h1 6
h= cst.
t2 2
h2 tτ
7

x = cst.

x1 x2’ x2 x [kg/kg] x x [kg/kg]

Fig. 2.9.Variaţia stării aerului în contact Fig. 2.10.Variaţiile de stare ale aerului
cu apa de temperatură constantă în contact cu apa

În funcţie de temperatura apei pulverizate (ta) şi de temperatura punctului

de rouă, (tx), temperatura umedă t’ şi temperatura uscată a aerului ce trece prin
ploaia de apă (punctul 0), se deosebesc şapte cazuri diferite de schimb de
căldură şi umezeală între aer şi apă. În fig. 2.10 şi tab. 2.6 se arată aceste procese
cu caracteristicile lor.
Dintre aceste procese două sunt utilizate curent la instalaţiile de
condiţionare a aerului, şi anume: umidificarea adiabatică (cazul 4) şi răcirea cu
uscarea aerului (cazul 7).

45
 2.3.4.1. Umidificarea adiabatică a aerului
Umidificarea adiabatică a aerului se obţine prin recircularea apei
pulverizate. În acest proces, în cadrul schimbului de căldură şi umezeală dintre
aer şi apă, căldura pentru evaporarea apei este dată exclusiv de către aer şi apoi
este luată din nou de acesta odată cu vaporii de apă absorbiţi, sub formă de
căldură latentă de vaporizare.

Tab. 2.6. Variaţiile de stare ale aerului în contact cu apa

Variaţia parametrilor
cazul

Temperatura Direcţia aerului Observaţii

apei (ta) procesului (ε) x h t
1 ta > t lv < ε < ∞ ↑ ↑ ↑
Umidificare cu încălzire
2 ta = t ε = lv ↑ ↑ ---
Umidificare izotermică
Umidificare cu răcire
3 t > ta > t’ lv > ε > 0 ↑ ↑ ↓
(cu creşterea entalpiei)
4 ta = t’ ε = ta ≈ 0 ↑ --- ↓ Umidificare adiabatică
Umidificare cu răcire
5 t’ > ta > tτ -∞<ε<0 ↑ ↓ ↓
(cu scăderea entalpiei)
6 ta = tτ ε=-∞ --- ↓ ↓ Răcire la x = cst.
7 ta < tτ ε<∞ ↓ ↓ ↓ Răcire şi uscare
↓ - parametrul scade; --- - parametrul este constant; ↑ - parametrul creşte.

Dacă ∆x este surplusul de vapori de apă preluat de aer, ∆x ⋅ lv este

cantitatea de căldură cedată de aer pentru evaporarea acestei cantităţi de apă, lv
fiind căldura latentă de vaporizare. Aerul preia vaporii de apă cu căldura lor
latentă ∆x ⋅ lv şi cu conţinutul de căldură al apei ∆x ⋅ t a ; respectiv preia ∆x ⋅ (lv + t a ) .
Variaţia entalpiei aerului va fi:

∆h = ∆x ⋅ (l v + t a ) − ∆x ⋅ l v = ∆x ⋅ t a , (2.36)

iar valoarea raportului de termoumiditate va fi:

∆h
ε= = ta , [kJ/kg]. (2.37)
∆x

46
 Procesul de umidificare adiabatică a aerului decurge în diagrama h-x după
direcţia ε= ta, respectiv dreapta 1-2 (vezi fig. 2.11). Din cauza valorii relativ mici
a temperaturii apei, în practică se consideră procesul decurgând după h = cst.
Procesul de umidificare adiabatică se duce până la ϕ = 90 - 95 %, pentru a
nu se mări, peste limitele economice, cantitatea de apă pulverizată.

h ϕ1
[kJ/kg]
1
t1
ϕ =100%
2
t2
ε = ta
t2’ 2’ Fig. 2.11.Umidificarea adiabatică a aerului
h1
h2

x1 x2’ x2 x [kg/kg]

2.3.4.2. Răcirea cu uscarea aerului

Aceasta se poate obţine prin trecerea acestuia printr-o ploaie de apă cu ta <
tτ (vezi tab. 2.7, cazul 7). Evoluţia procesului în diagrama h-x poate fi
considerată similară cu răcirea obţinută cu ajutorul bateriilor de răcire, adică
(vezi fig. 2.8) după direcţia 1-2 cu starea finală 2’, t2 fiind în acest caz
temperatura apei de răcire.

2.3.4.3. Umidificarea aerului cu abur saturat

Umidificarea aerului se poate obţine şi prin injectarea de abur saturat în aer. În
acest caz, variaţia entalpiei aerului ∆h, care preia ∆x kg de abur este ∆h = lv⋅ ∆x;
rezultă

∆h
ε= = lv , [kJ/kg] (2.38)
∆x

47
 Evoluţia aerului în diagrama h-x se produce după direcţia ε = lv = 2500
kJ/kg sau după dreapta 1-2 din fig. 2.12, foarte apropiată de izoterma t1.

2.3.5. Uscarea aerului.

Micşorarea conţinutului de umezeală a aerului se poate obţine şi prin
substanţe higroscopice (SiO2, Al2O2. etc.). Cu aproximaţie, procesul de variaţie a
stării aerului se desfăşoară în diagrama h-x după h = cst., adică evoluţia 1-2 din
fig. 2.13.

h h
[kJ/kg] [kJ/kg]
ϕ1 ϕ =100% ϕ2
2
2 t2 ϕ1
t2 1
t1 ε = 2500 h2
1
t1 ϕ =100%

h= cst.
h1

x1 x2 x [kg/kg] x2 x1 x [kg/kg]

Fig. 2.12.Umidificarea aerului cu abur saturat Fig. 2.13. Uscarea aerului cu substanţe
higroscopice

48