Universitatea Ovidius Constanta

Facultatea de ………………..

Aerul atmosferic si metode de purificare ale aerului

Student: _______________________

Constanta

2021
 CUPRINS

INTRODUCERE
Capitolul I Aerul atmosferic................................................................................................................4
Capitolul II Poluarea atmosferică....................................................................................................4-5
Capitolul III Metode de purificare a aerului....................................................................................6-8
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
 INTRODUCERE

Aerul pe care il inspirăm este parte din atmosferă, amestecul de gaze ce acoperă

globul pământesc. Acest amestec de gaze asigură viaţa pe Pământ şi ne protejează de razele

dăunatoare ale Soarelui.

Atmosfera este formată din circa 10 gaze diferite, in mare parte azot (78%), şi oxigen

(21%). Acel 1% rămas este format din argon, dioxid de carbon, heliu, şi neon. Toate acestea

sunt gaze neutre, adică nu intră in reacţie cu alte substanţe. Mai exista urme de dioxid de sulf,

amoniac, monoxid de carbon şi ozon (O3) precum şi gaze nocive, fum, sare, praf şi cenusă

vulcanică.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menţinut timp de milioane de ani,

este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi:

 efectul de sera

 încălzirea globală

 poluarea aerului

 subţierea stratului de ozon si ploile acide.

3
 Capitolul I Aerul atmosferic

Atmosfera terestră este definită ca învelişul gazos alcătuit din aer, care înconjoară

Pământul, fara o limită superioară precisă, având o compoziţie şi proprietăţi aproximativ

constante până la circa 5.000 m altitudine.

Aerul normal uscat este un amestec de gaze format din circa 78% N2, 21% O2, şi alte

gaze cum ar fi argonul, neonul, heliul, emisiile de CO2.

Capitolul II Poluarea atmosferică

În atmosferă aerul ocupă circa 96% din volum, restul de 4% revenind apei, în stare de

vapori. Comparativ cu celelalte medii (apă, sol etc.), aerul este mediul cel mai mare, mai

uniform răspândit în jurul Pămîntului. Poluarea atmosferei a apărut o data cu dezvoltarea

industrială şi s-a extins în decursul ultimelor decenii.

Poluarea atmosferei corespunde prezenţei unor substanţe străine acesteia sau variaţiei

semnificative a proprietaţilor sale. Din acest punct de vedere trebuie reţinut că aerul

atmosferic are:

 anumită densitate, care variază cu compoziţia, temperatura şi presiunea la un moment

dat şi depinde de înălţimea faţă de sol;

 anumită umiditate, rezultă din evaporarea apei şi care este unul dintre cele mai

schimbătoare fenomene metereologice;

 anumită presiune, care scade cu altitudinea, aerul devenind mai rarefiat, presunea

atmosferică normală se măsoară la nivelul ,mării şi la 45grade latitudine şi este egală cu

1.013,3 mbar sau 760 torr;

4
  o anumită temperatură, care de asemenea scade cu altitudinea;

În timp, s-au acumulat date care atestă că prezenţa unor substanţe străine compoziţei

atmosferei afectează mai mult sau mai puţin vizibil, echilibrele ecologice şi însă viaţa omul.

Compoziţia chimică a aerului poluat variază foarte mult, în funcţie de sursele de

poluare, zona geografică, temperatură, umiditate, intensitatea luminii etc.Într-o atmosferă

poluată au loc reactii chimice complexe, ce ar trebui decelate.

Poluarea atmosferei este cauzată de unele surse naturale (eruptii vulcanice, respiraţia

organismelor, fenomene de putrefacţie etc. ) şi artificiale, rezultate în urma activităţilor

umane.În funcţie de starea de agregare, poluanţii se clasifică astfel în:

- poluantii gazoşi: (peste o anumită limită), CO, SO2, Nox, H2S, CL2, NH3, O3, compuşi

organici volatili(C.O.V.) etc. ;

- poluantii lichizii: hidrocarburi şi solventi organici în stare de vapori sai sub formă de

ceaţă(sistem dispers de aer şi vapori sub formă de picături foarte fine);

- poluanţii solizi: praf(pulberi de natură diferită) sub formă de particule solide cu

dimensiuni

variabile(0,01 – 1) fin dispersate în aer; un loc aparte îl ocupă aerosolii, care reprezintă

sisteme disperse de aer şi picături lichide grele(vapori de metale, oxizi metalici, NaCl solidă).

După natura lor, poluantii pot fi: organici şi anorganici.

Principali poluanţi organici sunt:fitocidele (substanţe organice volatile), metanul,

hidrocarburile etc.

Deocamdată, pentru purificare pot exista două categorii de metode:fizice şi chimice, care

după modul de acţionare pot fi la randul lor împarţite în diferite grupe:

- metode fizice:reţinera suspensiilor solide prin metode uscate, umede sau

combinate;reducerea oxizilor de azot;

- metode chimice: absorbţia, adsorbţia, chemosorbţia, oxidarea, desulfurarea;

5
 Capitolul III Metode de purificare a aerului

In general, pentru epurare pot exista doua categori de metode: fizice si chimice, care

dupa modul de actioare pot fi impartite in :

1.Metode fizice : uscate , umede si combinate.

2.Metode chimice: prin spalare , reducere ,separare,absorbtie si prin adsorbtie.

Metodele fizice

Prin procedele fizice se îndepărtează substanţele solide de diferite dimensiuni,

substanţele lichide şi unele gaze conţinute în aer. Procedele utilizează ca principii de

funcţionare nişte mijloace de purificare a aerului.

Procedeele fizice de purificare a aerului sunt:

 reţinerea suspensilor solide;

 reducerea oxizilor de azot.

După modul de acţionare pot fi aparate care folosesc: principiul detentei, principiul

de impact, şoc şi inerţie,principiul centrifugal, medii filtrante, principii electrostatice pentru

medii uscate, iar în medii umede pot fi spălătoare, filtre umede, epuratoare cu spumă,

separatoare dinamice. Aparatele care necesită un tratament prealabil al agentului nociv

înainte de epurare pot fi cu ceaţă sau acustice.

Dintre modelele şi instalaţiile cele mai reprezentative ale metodelor fizice şi chimice

enumeram:

Aparate care folosesc principiul detentei:

6
 La acest tip de aparat purificarea are la bază forţa gravitaţiei şi pentru ca să fie cât

mai eficientă este necesar ca viteza amestecului gazos supus purificării sa fie mică în

interiorul instalaţiei.

Dintre aceste aparate: camera de depunere care se foloseşte numai pentru captarea

prafului, camera de depunere cu plăci sau deflector introduse orizontal sau înclinat pe care se

depun particule.

Instalaţii şi aparate care folosesc principiile de impact şoc şi inerţie:

În astfel de aparate şi în special în impactorul în cascadă, camera cu şicane etc.,

aerosolul curge într-o ordine succesivă a unor ajutaje, astfel încât fiecare din ele prezintă o

viteză mai mare decât cel precedent. În felul acesta, particulele mai grele vor fi reţinute de

primele trepte, iar cele mai uşoare de ultimele.

Aparate care folosesc principiul de separare prin centrifugare:

Cicloanele sunt aparate în care particulele sunt eliminate pe baza forţei centrifuge

dintr-un gaz care se roteşte. Particulele de praf antrnate de forţa centrifugă se lovesc de corpul

ciclonului şi cad la bază de unde se elimină.

Aparate care folosesc mijloace filtrante:

Pentru reţinerea din gaze a particulelor extrem de mici in conditii medii de

temperatura,umiditate si coroziune se utilizează instalatii si aparate speciale numite filtre

iar operaţia corespunzătoare se numeşte filtrare.

Instalaţii şi aparate care folosesc principiul separării electrostatice:

Separarea electrostatică constă în încărcarea particulelor solide şi a picăturilor fine de

lichid de către ioni de gaz produşi prin descărcări electrice în gazul din jurul unui electrod de

înaltă tensiune şi apoi deplasarea particulelor şi a picăturilor către un electrod colector legat la

pământ.

Filtrele electrice umede se folosesc la separarea prafului din mediile umede.

7
 Aparate dinamice speciale-pentru debite mici şi mijlocii. Un exemplu ar fi

rotociclonul care îndeplineşte în acelaşi timp şi rolul de ventilator şi cel de desprăfuitor în

prezenţa unei perdele de apă.

Aparate de epurare prin aglomerare sonică, care se bazează pe efectul aglomerări

aerosolilor sub acţiunea undelor sonore de frecvenţă înaltă.

Metode chimice

Procedele chimice se aplică pentru separarea din gaze a unor compuşi valoroşi sau toxici.

Dintre aceste procedee chimice, cu pondere mai mare se utilizează:

 absorbţia;

 adsorbtia;

 chemosorbţia;

 oxidarea;

 reducerea.

Absorbţia- este procedeul de reţinere a substanţelor lichide şi gazoase in lichide

absorbante cum sunt:apa, soluţile apoase, uleiurile, motorina etc.

Adsorbţia- este procedeul de reţinere a substanţelor lichide, gazoase sau solide.

Chemobsorbţia-(fixarea unor compuşi sau dizolvaţi, la suprafaţa unui solid, ca urmare a

unei legături chimice) se aplică pt desulfurarea si dentrificarea gazelor industriale.

Oxidarea- diverşilor compuşi poluanti din gaze se realizează prin ardere, cu sau fără

catalizator.

Reducerea-unor compuşi poluanţi, gazoşi este de asemenea aplicată pentru depoluarea

gazelor.

8
9
 BIBLIOGRAFIE

1. ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI-CLS.X-A;editura-Economică

Preuniversitară, RODICA CIARNĂU, AURELIA BUCHMAN, MARIA BUD, MARCELA
GIURGIUMAN, MIHAELA MARINESCU, FLOAREA STAN.
2. CHIMIA MEDIULUI ŞI A CALITĂŢII VIEŢII PENTRU CLS. VII-XI;editura-
Crepuscul,EMILIA MEIROŞU, NICOLETA DRĂGAN, NASTASIA TOMESCU.
3. ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI;editura- Călimăneşti,1992,IONESCU A.,
BARABAS N., LUNGU V.
4. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR-OCROTIREA ŞI CONSERVAREA LUI;editura-
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1981;VESPREMEANU E.
5. POLUAREA MEDIULUI ŞI SĂNĂTATEA, editura- Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti,1974; MĂNESCU S.
6. POLUANŢI ANORGANICI ÎN AER, editura-Academiei, Bucureşti,1977;NEGOIU
D., KRIZA A.
7. STUDII GEOGRAFICE CU ELEVII ASUPRA CALITĂŢII MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR;editura-Didactică şi Pedagogică, Bucureşti-1981,Dr.ION ZĂVOIANU,
CTAVIA BOGDAN, ELENA MIHAI.
8. www.scribd.com
9. www.ik-ptz.ru
ANEXE