Capitolul 1 - Interpolare şi

aproximare polinomială

1.1 Interpolare polinomială

Exemplul 1
Considerăm următoarea situaţie: ı̂n urma unui număr de 4 măsurători experi-
mentale s-au obţinut pentru mărimile x şi y valorile din tabelul următor:

x y

Măsuratoarea 1 -1 0
Măsuratoarea 2 0 10
Măsuratoarea 3 1 20
Măsuratoarea 4 2 80

Se cunoaşte faptul că y este o funcţie ce depinde de variabila x şi se doreşte

o reprezentare grafică a dependenţei lui y de x.
Această reprezentare grafică se poate obţine pe de o parte ı̂ntr-un mod aprox-
imativ, reprezentând pe hârtie milimetrică cele patru puncte de coordonate:
{−1, 0}, {0, 10}, {1, 20}, {2, 80}, (puncte ce corespund celor patru măsurători), şi
apoi trasând cu mâna o curbă ce trece prin apropierea punctelor.
Pe de altă parte, reprezentarea grafică menţionată se poate găsi ı̂ntr-un mod
precis folosind aşa-numitele polinoame de interpolare, respectiv de aproximare
ı̂n sensul celor mai mici pătrate asociate punctelor date. Figura următoare
prezintă pe acelaşi grafic cele patru puncte corespunzătoare valorilor experimen-
tale ı̂mpreună cu graficele următoarelor polinoame:
- Un polinom de grad trei al cărui grafic, de culoare roşie, trece chiar prin
8 Cap.1. Interpolare şi aproximare polinomială

cele patru puncte (aceste este polinomul de interpolare prezentat ı̂n continuare
ı̂n secţiunea 1.1);
- Două polinoame, unul de grad doi (parabolă, grafic verde) şi unul de grad
unu (dreaptă, grafic albastru), ale căror grafice trec prin apropierea punctelor
(aceste sunt polinoame de aproximare ı̂n sensul celor mai mici pătrate, prezentate
ı̂n secţiunea 1.2).

Definiţie:

Considerăm o diviziune ∆ a intervalul [α, β] ⊂ < formată din aşa-numitele

noduri x1 , x2 , x3 , ..., xn , xn+1 şi un vector Y = (y1 , y2 , y3 , ...yn , yn+1 ) ∈ <n+1 .
Se numeşte polinom de interpolare asociat diviziunii ∆ : α = x1 < x2 < x3 <
... < xn < xn+1 = β) şi vectorului Y = (y1 , y2 , y3 , ...yn , yn+1 ) un polinom P de
grad minim care verifică relaţiile :

P (xi ) = yi , i = 1, ..., n + 1. (1)

Echivalent:

Date fiind ı̂n plan punctele M1 (x1 , y1 ), M2 (x2 , y2 ), ..., Mn+1 (xn+1 , yn+1 ), polino-
mul de interpolare asociat este acel polinom de grad minim al cărui grafic trece
prin punctele date.
1.1 Interpolare polinomială 9

Observaţii:
Polinomul de interpolare are forma generală :

Pn (x) = an · xn + an−1 · xn−1 + ... + a1 · x + a0 (2)

Polinomul are ı̂n principiu gradul n deoarece avem la dispoziţie n + 1 relaţii (

şi anume relaţiile (1)), care permit determinarea celor n + 1 coeficienţi ai lui Pn
( an , an−1 , ..., a1 , a0 ), aşa cum vom vedea ı̂n continuare.

Teoremă:
Există un unic polinom de interpolare asociat diviziunii ∆ şi vectorului Y care
verifică relaţiile (1).

Demonstraţie:
Faptul că polinomul de interpolare (2) verifică relaţiile (1) se scrie :

Pn (xi ) = yi ⇔ an · xni + an−1 · xn−1

i + ... + a1 · xi + a0 = yi , i = 1, ..., n + 1.

Obţinem astfel un sistem de n + 1 ecuaţii liniare ı̂n n + 1 necunoscute, ne-

cunoscute care sunt coeficienţii polinomului de interpolare an , an−1 ,... ,a1 , a0 .
Putem scrie sistemul sub forma algebrică:




 a0 + x1 · a1 + x21 · a2 + ... + x1n−1 · an−1 + xn1 · an = y1

a0 + x2 · a1 + x22 · a2 + ... + x2n−1 · an−1 + xn2 · an = y2





..

. (3)


a0 + xn · a1 + x2n · a2 + ... + xnn−1 · an−1 + xnn · an = yn






n−1

a0 + xn+1 · a1 + x2n+1 · a2 + ... + xn+1 · an−1 + xnn+1 · an = yn+1


Forma matricială a sistemului este:

     
1 x1 ··· xn−1
1 xn1 a0 y1
     
1 x2 ··· xn−1 xn2 a1   y2
     
 2  
· =


.. .. .. .. .. ..   ..
 (4)
.
   

 . . . .  
  .   .
 


1 xn+1 · · · xn−1 n
n+1 xn+1 an yn+1
10 Cap.1. Interpolare şi aproximare polinomială

Sistemul are o soluţie unică dacă matricea coeficienţilor săi este nesingulară,
adică dacă are determinantul nenul.
Determinantul acestui sistem este de un tip special, aşa-numitul determinant
Vandermonde, având proprietatea:
 
1 x1 ··· x1n−1 xn1 
 

 
1 x2 ··· x2n−1 x2 n
 
Y


.. .. .. .. .. 
= (xj − xi )
.


 . . . .  1≤i<j≤n+1
n−1
xnn+1 
 
 1 xn+1 · · · xn+1

Demonstraţia acestei proprietăţi este dată ı̂n Anexa 1 de la sfârşitul acestui

capitol. Cum nodurile diviziunii ∆ sunt distincte ( xj 6= xi pentru j 6= i), rezultă
că determinantul matricei coeficienţilor sistemului (3-4) este nenul şi deci sistemul
are o soluţie unică, ceea ce implică mai departe faptul că polinomul de interpolare,
a cărui coeficienţi constituie chiar soluţia sistemului de mai sus, este la rândul
său unic.

Observaţii:
- Polinomul de interpolare asociat diviziunii ∆ şi vectorului Y este unic, dar
metoda de calcul nu este unică. Acest polinom poate fi determinat prin mai
multe metode, câteva dintre acestea fiind prezentate ı̂n continuare.
- In unele cazuri speciale, polinomul de interpolare poate avea gradul mai
mic decât n. De exemplu, dacă avem ı̂n plan trei puncte coliniare, polinomul de
interpolare corespunzător nu va avea gradul doi, cum era de asteptat ( n + 1 =
3 ⇒ n = 2), ci gradul ı̂ntâi - ı̂n urma calculelor va rezulta un coeficient nul pentru
puterea a doua a lui x.

1.1.1 Determinarea directă a polinomului de interpolare prin re-

zolvarea sistemului (3)
In mod evident, putem determina coeficienţii polinomului de interpolare re-
zolvând direct sistemul (3) (sau, echivalent, (4)). Să considerăm următorul ex-
emplu:

Exemplul 2
Găsiţi polinomul de interpolare corespunzător diviziunii ∆ : 0 < 1 < 2 şi vec-
torului de interpolare Y = (1, 2, 5) (sau, echivalent, polinomul de interpolare
1.1 Interpolare polinomială 11

corespunzător punctelor M1 (0, 1), M2 (1, 2), M3 (2, 5)).

Rezolvare:
Cum vectorul dat are dimensiunea n+1 = 3 , vom căuta un polinom de interpolare
de grad n = 2, deci de forma:

P2 (x) = a · x2 + b · x + c,
. . .
(unde am renotat, pentru simplitate, a1 = a, a2 = b, a3 = c). Relaţiile (1) devin:
 
P 2 (x 1 ) = y1 P (0) = 1
 2

 


 
P2 (x2 ) = y2 ⇔ P2 (1) = 2

 


 P (x ) = y 
 P (2) = 5
2 3 3 2

Obţinem sistemul:



 a · 02 + b · 0 + c = 1

a · 12 + b · 1 + c = 2


 a · 22 + b · 2 + c = 5


Sistemul se rezolvă imediat obţinându-se soluţiile a = 1, b = 0, c = 1. Aşadar,

polinomul de interpolare căutat este P2 (x) = x2 + 1:
12 Cap.1. Interpolare şi aproximare polinomială

1.1.2 Polinomul de interpolare Lagrange

Polinomul de interpolare Lagrange asociat diviziunii ∆ : α = x1 < x2 < x3 <
... < xn < xn+1 = β) şi vectorului de interpolare Y = (y1 , y2 , y3 , ...yn , yn+1 ) are
următoarea formă particulară:

n+1
X
Pn (x) = Li (x) · yi = L1 (x) · y1 + L2 (x) · y2 + ... + Ln+1 (x) · yn+1 (5)
i=1

Faptul că polinomul verifică relaţiile (1) revine ı̂n acest caz la faptul că poli-
noamele Li (x) introduse ı̂n (5) trebuie să verifice următoarele relaţii:

 0 i 6= j
Li (xj ) = , i, j = 1, ..., n + 1.
 1 i=j

Se observă că aceste polinoame pot fi alese ca nişte produse de fracţii de

forma:

x − x1 x − x2 x − xi−1 x − xi+1 x − xn x − xn+1

Li (x) = · · ... · · · ... · · =
xi − x1 xi − x2 xi − xi−1 xi − xi+1 xi − xn xi − xn+1
n+1
Y x − xj
= , i = 1, ..., n + 1 (6)
xi − xj
j=1,j6=i

Vom calcula ı̂n continuare polinomul de interpolare de tip Lagrange core-

spunzător punctelor din Exemplul 2:

Exemplul 3
Calculaţi polinomul de interpolare Lagrange corespunzător diviziunii ∆ : 0 < 1 <
2 şi vectorului de interpolare Y = (1, 2, 5).

Rezolvare:
In acest caz n = 2 şi deci avem:

P2 (x) = L1 (x) · y1 + L2 (x) · y2 + L3 (x) · y3 .

Calculăm:
x − x2 x − x3 x−1 x−2 x2 − 3x + 2
L1 (x) = · = · =
x1 − x2 x1 − x3 0−1 0−2 2
1.2 Aproximare polinomială ı̂n sensul celor mai mici pătrate 13

x − x1 x − x3 x−0 x−2
L2 (x) = · = · = −x2 + 2x
x2 − x1 x2 − x3 1−0 1−2
x − x1 x − x2 x−0 x−1 x2 − x
L3 (x) = · = · =
x3 − x1 x3 − x2 2−0 2−1 2
Obţinem ı̂n final:

x2 − 3x + 2 x2 − x
P2 (x) = · 1 + (−x2 + 2x) · 2 + · 5 = x2 + 1.
2 2
Desigur, polinomul de interpolare corespunzător lui ∆ şi Y fiind unic, am
obţinut ı̂n final acelaşi polinom ca şi la Exerciţiul 2, doar metoda de calcul fiind
diferită.

1.2 Aproximare polinomială ı̂n sensul celor mai mici

pătrate
Definiţie:
Considerăm o diviziune ∆ a intervalul [α, β] ⊂ < formată din nodurile
x1 , x2 , x3 , ..., xn , xn+1 şi un vector Y = (y1 , y2 , y3 , ...yn , yn+1 ) ∈ <n+1 .
Se numeşte polinom de aproximare ı̂n sensul celor mai mici pătrate asociat
diviziunii ∆ şi vectorului Y polinomul Pk (x) de grad k < n pentru care expresia:
n+1
X
(Pk (xi ) − yi )2 (7)
i=1

ia valoare minimă.

Observaţii:
-Graficul polinomului de aproximare ı̂n sensul celor mai mici pătrate trece prin
apropierea punctelor M1 (x1 , y1 ), M2 (x2 , y2 ), ..., Mn+1 (xn+1 , yn+1 ), spre deosebire
de graficul polinomul de interpolare care trece chiar prin puncte.
-Din punct de vedere al reprezentării grafice, faptul că expresia (7) are valoare
minimă este echivalent cu faptul că suma pătratelor distanţelor de la curba care
reprezintă graficul polinomului la fiecare punct Mi ı̂n parte, distanţă măsurată
de-a lungul axei Oy, este cea mai mică posibilă.
-Considerând polinomul de aproximare ı̂n sensul celor mai mici pătrate de
forma:
Pk (x) = ak · xk + ak−1 · xk−1 + ... + a1 · x + a0 , (8)
14 Cap.1. Interpolare şi aproximare polinomială

determinarea acestui polinom revine la calculul coeficienţilor ak , ak−1 , ..., a1 , a0

prin minimizarea expresiei (7). Aşadar trebuie găsit minimul expresiei:
n+1
X
E(ak , ak−1 , ..., a1 , a0 ) = (ak · xki + ak−1 · xk−1
i + ... + a1 · xi + a0 − yi )2 (9)
i=1

- In general minimul expresiei (7-9) nu este zero. In situaţia specială când

avem:
n+1
X
min (Pk (xi ) − yi )2 = 0,
i=1
rezultă că fiecare paranteză din suma de pătrate trebuie să fie nulă, ceea ce implică
faptul ca vor avea loc relaţiile (1), deci avem practic interpolare.

Exemplul 4
Calculaţi polinomul de aproximare ı̂n sensul celor mai mici pătrate corespunzător
diviziunii ∆ : 0 < 1 < 2 şi vectorului de interpolare Y = (1, 2, 5).

Rezolvare:
In acest caz k = 1 şi deci avem:

P1 (x) = a · x + b,
. .
(unde am renotat, pentru simplitate, a1 = a, a0 = b). Expresia ce urmează a fi
minimizată este:

E(a, b) = (a · x1 + b − y1 )2 + (a · x2 + b − y2 )2 + (a · x3 + b − y3 )2 =

= (a · 0 + b − 1)2 + (a · 1 + b − 2)2 + (a · 2 + b − 5)2 = 5a2 + 3b2 + 6ab − 24a − 16b + 30.

Extremele acestei expresii se găsesc printre punctele ei critice, puncte care se
determină folosind condiţiile:
  
 ∂E(a,b) = 0  10a + 6b − 24 = 0  a=2
∂a
⇒ ⇒
 ∂E(a,b) = 0  6a + 6b − 16 = 0  b= 2
∂b 3

Există aşadar un singur punct critic. Condiţia ca acest punct critic să fie
punct de minim este aceea ca diferenţiala de ordinul doi a lui E să fie pozitivă ı̂n
acest punct.
Diferenţiala de ordinul doi a lui E este:
1.3 Aproximarea unei funcţii 15

∂2E ∂2E ∂2E

d2 E(a, b) = 2
(a, b) · da2 + 2 · (a, b) · da · db + (a, b) · db2 =
∂a ∂a∂b ∂b2
= 10 · da2 + 12 · da · db + 6 · db2 .
In acest caz valoarea diferenţialei de ordinul doi a lui E nu depinde de punct.
In punctul critic avem:
2
d2 E(2, ) = 10 · da2 + 12 · da · db + 6 · db2 = (4 · da)2 + 6 · (da + db)2 > 0.
3
Aşadar a = 2, b = 32 este punct de minim al lui E, deci polinomul de aproxi-
mare ı̂n sensul celor mai mici pătrate este:
2
P1 (x) = 2 · x + .
3

1.3 Aproximarea unei funcţii

Problema aproximării unei funcţii:
Considerăm funcţia f : [α, β] → <. Această funcţie este cunoscută dar are o
expresie complicată şi, neavând nevoie de o precizie absolută, pentru a uşura
calculele ce urmează a fi făcute cu f , vom aproxima f printr-un polinom de
interpolare pe intervalul [α, β].
Astfel, vom considera diviziunea ∆ : α = x1 < x2 < x3 < ... < xn < xn+1 =
β) şi vectorul de interpolare Y = (y1 , y2 , y3 , ...yn , yn+1 ) ı̂n care luăm yi = f (xi ).
16 Cap.1. Interpolare şi aproximare polinomială

Observaţie:
Dacă aproximarea unei funcţii printr-un polinom are dezavantajul evident al in-
troducerii unei erori, calculele devin ı̂n general mai simple deoarece ı̂n principiu
polinoamele sunt cele mai simple funcţii matematice.

Exemplul 5
Găsiţi polinome de interpolare ce aproximează funcţia f : [0, 2π] → <, f (x) =
sin(x)

Rezolvare:
Facem observaţia că acest exemplu, ca dealtfel majoritatea exemplelor incluse ı̂n
acest curs, are un caracter ilustrativ, funcţia sinus nefiind o funcţie ”complicată”.
Vom considera pe rând diviziunea ∆ formată din 4, 5, respectiv 6 noduri
echidistante (o diviziune echidistantă are nodurile situate la distante egale ı̂ntre
ele. h = xi+1 − xi = β−α
n se numeşte pasul diviziunii).
Pentru n = 3 obţinem diviziunea ∆ : 0 < 2π 4π
3 < 3 < 2π, ı̂mpreuna cu vectorul
√ √
3 3
de interpolare Y = (sin(0), sin( 2π 4π
3 ), sin( 3 ), sin(2π)) =, = (0, 2 , − 2 , 0).
Polinomul de interpolare corespunzător este P3 (x) = 0.0942659x −0.888436x2 +
3

1.86074x. Pe graficul urm ător apar punctele Mi (xi , yi ), graficul funcţiei f cu roşu
şi graficul polinomului de interpolare cu verde:

π 3π
Pentru n = 4 obţinem diviziunea ∆ : 0 < 2 <π < 2 < 2π, ı̂mpreuna cu
vectorul de interpolare Y = (0, 1, 0, −1, 0).
1.3 Aproximarea unei funcţii 17

Polinomul de interpolare corespunzător este P4 (x) = 0.0860041x3 −0.810569x2 +

1.69765x:

Pentru n = 5 obţinem diviziunea ∆ : 0 < 2π 4π 6π 8π

5 < 5 < 5 < 5 < 2π, ı̂mpreuna
cu vectorul de interpolare Y = (0, 0.951057, 0.587785, −0.587785, −0.951057, 0).

Polinomul de interpolare corespunzător este P5 (x) = −0.00597053x5 +0.0937849x4 −

0.42925x3 + 0.343104x2 + 0.832295x:
18 Cap.1. Interpolare şi aproximare polinomială

Observaţie:

In general creşterea numărului de noduri ale diviziunii ∆ conduce la un polinom

de interpolare care aproximează mai bine funcţia dată, ceea ce se observă şi
din exemplul anterior, ı̂n care, pe măsură ce n creşte, graficul polinomului de
interpolare se apropie tot mai mult de graficul funcţiei f .

Mai mult, ı̂n majoritatea cazurilor, atunci când n tinde la infinit şirul poli-
noamelor de interpolare corespunzătoare tinde către funcţia iniţială f .

Din păcate ı̂mbunătăţirea aproximării odată cu creşterea numărului de noduri

nu are loc pentru orice funcţie şi pe orice interval. De exemplu, pentru funcţia f :
[−5, 5] → <, f (x) = x21+1 , graficele polinoamelor de interpolare corespunzătoare
la 7, 11, respectiv 15 noduri sunt:
1.4 Restul de interpolare Lagrange 19

1.4 Restul de interpolare Lagrange

Definiţie:

Fie f : [α, β] → <, diviziunea ∆ : α = x1 < x2 < x3 < ... < xn < xn+1 = β) şi
yi = f (xi ), i = 1, ..., n + 1. Dacă Pn (x) este polinomul de interpolare Lagrange
asociat diviziunii ∆ şi vectorului Y , se numeşte rest de interpolare Lagrange de
ordinul n diferenţa:

Rn (x) = f (x) − Pn (x) (10)

20 Cap.1. Interpolare şi aproximare polinomială

Altfel spus, are loc următoarea formulă de interpolare Lagrange de ordinul n:

f (x) = Pn (x) + Rn (x). (11)

Teoremă:
n+1
Dacă f ∈ C[α,β] , atunci:

f (n+1) (γ)
Rn (x) = · (x − x1 ) · (x − x2 ) · ... · (x − xn+1 ), γ ∈ [α, β] (12)
(n + 1)!
Demonstraţia teoremei se găseşte ı̂n Anexa 2 de la sfârşitul acestui capitol.

Consecinţă:
n+1
Dacă f ∈ C[α,β] , atunci notând prin M valoarea maximă ı̂n modul a funcţiei
f (n+1) pe intervalul [α, β], are loc relaţia:
|x − x1 | · |x − x2 | · ... · |x − xn+1 |
|Rn (x)| ≤ M · . (13)
(n + 1)!

Observaţie
Valoarea funcţiei f intr-un punct oarecare x∗ se poate aproxima prin valoarea
polinomului de interpolare asociat calculată ı̂n x∗ , f (x∗ ) ' Pn (x∗ ), sau, mai pre-
cis, f (x∗ ) = Pn (x∗ ) + Rn (x∗ ) unde Rn (x∗ ) este valoarea restului corespunzătoare
lui x∗ . Această valoare a restului o vom numi eroare a aproximării.
In general, ı̂n cele ce urmează, prin eroare asociată aproximării unei mărimi
date vom ı̂nţelege diferenţa dintre valoarea exactă a mărimii şi valoarea aproxi-
mativă a acesteia.

Exemplul 6
√
Să se calculeze o valoare aproximativă pentru 7 folosind un polinom de inter-
√
polare pentru funcţia x pe diviziunea ∆ : 4 < 9, precizând totodată eroarea cu
care se obţine rezultatul.

Rezolvare:
√
Vom aproxima funcţia f (x) = x pe intervalul [4, 9] prin polinomul de interpolare
corespunzător nodurilor x1 = 4, x2 = 9 şi vectorului de interpolare Y = y1 , y2 ,
√ √
unde y1 = f (x1 ) = x1 = 2 , y2 = f (x2 ) = x2 = 3 . In acest caz n = 1 şi avem:
P1 (x) = L1 (x) · y1 + L2 (x) · y2 ,
1.4 Restul de interpolare Lagrange 21

unde:
x − x2 x−9 x−9
L1 (x) = = =−
x1 − x2 4−9 5

x − x1 x−4 x−4
L2 (x) = = =
x2 − x1 9−4 5
Deci:
x−9 x−4 x+6
P1 (x) = − ·2+ ·3= .
5 5 5
√ 7+6
Pentru x = 7 avem 7 ' P1 (7) = 5 = 2.6
|x−x1 |·|x−x2 |
Eroarea cu care se obţine acestă valoare este mai mică decât M · (2)!
(vezi (13)), unde M este cea mai mare valoarea a funcţiei |f (2) (x)| pe intervalul
[4, 9].
√ (2) 3 3
Avem |f (2) (x)| = | x | = |− 14 ·x− 2 | = 14 ·x− 2 . Această funcţtie este continuă
şi descrescătoare, deci ı̂şi atinge maximul ı̂n capătul din stânga al intervalului de
3
definiţie, adică ı̂n x1 = 4. Aşadar M = 41 · 4− 2 = 32 1
.
√
In concluzie 7 = 2.6 + , unde eroarea cu care se obţine aproximarea verifică
relaţia (13):
1
 ≤ 32 · |7−4|·|7−9|
(2)! = 321
· 62 = 0.09375.

Anexa 1 - determinantul Vandermond

Lemă:
Dacă xi ∈ <, i = 1, 2, ..., n + 1 şi xj 6= xi pentru j 6= i, atunci are loc relaţia:
 
x21 xn−1 xn1
 

 1 x1 ··· 1


xn−1
 

 1 x2 x22 ··· 2 xn2 

 
 1 x3 x23 ··· xn−1
3 xn3  Y
= (xj − xi ),
 
 .. .. .. .. .. ..

 . . . . . . 
 1≤i<j≤n+1
 
1 xn x2n ··· xn−1 xnn
 
 n 
 
n−1
1 xn+1 x2n+1 · · · xn+1 xnn+1
 
 

un astfel de determinant V (n) numindu-se determinant Vandermonde.

22 Cap.1. Interpolare şi aproximare polinomială

Demonstraţie:
Efectuăm următoarele operaţii:
- Scădem prima linie din liniile doi, trei,..., n + 1. Cum aceste operaţii nu
modifică valoarea determinantului, avem:
 
 2 n−1 n

 1 x1
 x1 · · · x1 x1 
x22 · · · x2n−1 xn2 
 
 1 x2

 
 1 x3 x23 · · · x3n−1 xn3 
V (n) =  . ..  =

 .. .. .. .. ..
 . . . . . 
 
 1 xn x2n · · · xnn−1 xnn 
 
 
n−1
 1 xn+1 x2n+1 · · · xn+1 xnn+1 
 

 
x21 x1n−1 xn1
 

 1 x1 ··· 

xn−1 − xn−1
 

 0 x2 − x1 x22 − x21 ··· 2 1
n n
x2 − x1 
 
 0 x3 − x1 x23 − x21 ··· xn−1
3 − xn−1
1 xn3 − xn1 
=

.. .. ... .. ... .. 

 . . . . 

 
0 xn − x1 x2n − x21 ··· xn−1 − xn−1 xnn − xn1 
 
 n 1
 
0 xn+1 − x1 x2n+1 − x21 · · · xn−1 n−1
n+1 − x1
n
xn+1 − x1 n
 

- Dezvoltăm noua expresie a determinantului după prima coloană. Se obţine:

 
x2 − x1 x22 − x21 ··· xn−1 − x1n−1 xn2 − xn1 
 
 2
 
x3 − x1 x23 − x21 ··· xn−1 − x1n−1 xn3 − xn1 
 
 3
.. .. .. ..
 
V (n) =  ..
.
 
 . . . . 

x2n − x21 xn−1 − x1n−1 xnn − xn1 
 

 xn − x1 ··· n

xn−1 n−1
 
 xn+1 − x1 x2n+1 − x21 · · · n+1 − x1 xn − xn 
n+1 1

- Având ı̂n vedere faptul că au loc relaţiile:

r−1
X
xrk − xr1 = (xk − x1 ) · (xkr−1−i · xi1 ), k = 2, ..., n + 1, r = 1, ..., n,
i=0
1.4 Restul de interpolare Lagrange 23

putem da factor de pe fiecare linie termenul (xk − x1 ) şi determinantul devine:

 
 n−2
X n−1
X 
1 x2 + x1 ··· (xn−2−i · xi1 ) (x2n−1−i · xi1 )
 

 2 

 i=0 i=0 
 n−2
X n−1
X 
(xn−2−i · xi1 ) (x3n−1−i · xi1 )
 

 1 x3 + x1 ··· 3


n+1  i=0 i=0 
Y  .. .. .. .. .. 
V (n) = (xk − x1 ) ·  . . . . . 

k=2 
 n−2 n−1 

X X

 1 xn + x1 ··· (xn−2−i
n · xi1 ) (xnn−1−i · xi1 ) 

i=0 i=0
 
n−2 n−1
 
 X X 
1 xn+1 + x1 · · · (xn−2−i · xi1 ) n−1−i
(xn+1 · xi1 )
 
 n+1 
 
i=0 i=0

- In continuare ı̂nmulţim prima coloană cu x1 şi o scădem din a doua; ı̂nmulţim

a doua coloană cu x1 şi o scădem din a treia; şi tot aşa până la ultima coloană.
Cum aceste operaţii nu modifică valoarea determinantului se obţine:
 
1 x2 x22 ··· x2n−2 xn−1
 
 2 
 
1 x3 x23 ··· x3n−2 xn−1
 
n+1
 3 
.. .. .. .. .. 
 
V (n) =
Y
(xk − x1 ) ·  ..
. .  .

 . . . .
k=2
x2n xnn−2 xn−1
 

 1 xn ··· n


n−2 n−1 
 
 1 xn+1 x2n+1 · · · xn+1 x n+1

Acest ultim determinant este tot un determinant Vandermond, dar ordin său
este cu unul mai mic decât cel al determinantului iniţial. Putem deci considera:
n+1
Y
V (n) = (xk − x1 ) · V (n − 1).
k=2
- Aplicând lui V (n − 1) acelaşi şir de operaţii pe care l-am aplicat lui V (n) se
obţine ı̂n mod analog:
n+1
Y
V (n − 1) = (xk − x2 ) · V (n − 2).
k=3
Se obţine astfel şirul de determinanţi V (n), V (n − 1), V (n − 2), ..., ultimul
determinant din acest şir fiind:
24 Cap.1. Interpolare şi aproximare polinomială

 
 1 xn
 

V (2) =   = xn+1 − xn .

 1 xn+1 

In concluzie avem:

n+1
Y n+1
Y n+1
Y
V (n) = (xk − x1 ) · V (n − 1) = (xk − x1 ) · (xk − x2 ) · V (n − 2) =
k=2 k=2 k=3

n+1
Y n+1
Y n+1
Y
(xk − x1 ) · (xk − x2 ) · (xk − x3 ) · V (n − 3) = ... =
k=2 k=3 k=4
n+1
Y n+1
Y n+1
Y n+1
Y
= (xk − x1 ) · (xk − x2 ) · (xk − x3 ) · ... (xk − xn−1 ) · V (2) =
k=2 k=3 k=4 k=n
n+1
Y n+1
Y n+1
Y n+1
Y
= (xk − x1 ) · (xk − x2 ) · (xk − x3 ) · ... (xk − xn−1 ) · (xn+1 − xn ) =
k=2 k=3 k=4 k=n
Y
= (xj − xi ).
1≤i<j≤n+1

Anexa 2 - Expresia restului de interpolare Lagrange

Dacă Pn (x) este polinomul de interpolare asociat funcţiei f folosind nodurile
diviziunii ∆ : α = x1 < x2 < x3 < ... < xn < xn+1 = β, atunci

Pn (xi ) = yi = f (xi ), i = 1, ..., n + 1.

Rezultă că restul Lagrange, Rn (x) = f (x) − Pn (x), se anulează in nodurile

diviziunii, Rn (xi ) = 0, i = 1, ..., n + 1, ceea ce implică faptul că restul trebuie să
aibă expresia:

Rn (xi ) = k · (x − x1 ) · (x − x2 ) · ... · (x − xn+1 ),

unde parametrul k va fi determinat astfel : Considerăm funcţia auxiliară g(x) =

f (x) − Pn (x) − k · (x − x1 ) · (x − x2 ) · ... · (x − xn+1 ) . In mod evident această
funcţie trebuie să fie nulă pe [α, β] . Impunem condiţia ca g să se anuleze pentru
o cel puţin ı̂ncă o valoare x∗ ∈ [α, β], x∗ 6= xi , i = 1, ...n + 1 . Aşadar g(x∗ ) = 0
şi deci g are cel puţin n + 2 zerouri pe [α, β].
1.4 Restul de interpolare Lagrange 25

Folosind o variantă a Teoremei lui Rolle care spune că ı̂ntre două rădăcini ale
unei funcţii derivabile există cel puţin o rădăcină a derivatei, avem, succesiv:
- g are cel puţin n + 2 zerouri pe [α, β]
- g 0 are cel puţin n + 1 zerouri pe [α, β]
- g 00 are cel puţin n zerouri pe [α, β]
- ...
- g (n+1) are cel puţin un zero (o rădăcină) pe [α, β], adică ∃γ ∈ [α, β] astfel
ı̂ncât g (n+1) (γ) = 0 .
(n+1)
Pe de altă parte, g (n+1) (x) = f (n+1) (x) − Pn (x) − (k · (x − x1 ) · (x − x2 ) ·
... · (x − xn+1 ))(n+1) .
(n+1)
Dar Pn este un polinom de grad n, deci Pn (x) = 0, iar produsul (x −
x1 ) · (x − x2 ) · ... · (x − xn+1 ) este un polinom de grad n + 1 având termenul de
grad maxim xn+1 , deci (k · (x − x1 ) · (x − x2 ) · ... · (x − xn+1 ))(n+1) = (n + 1)!
Aşadar g (n+1) (γ) = f (n+1) (x) − k · (n + 1)! Din g (n+1) (γ) = 0 rezultă atunci
(n+1)
f (n+1) (γ) − k · (n + 1)! = şi deci k = f (n+1)!
(γ)
, γ ∈ [α, β]
In concluzie avem: Rn (xi ) = k · (x − x1 ) · (x − x2 ) · ... · (x − xn+1 ) =
f (n+1) (γ)
= (n+1)! · (x − x1 ) · (x − x2 ) · ... · (x − xn+1 ), γ ∈ [α, β].