Teoria Sistemelor_________Cap.

4 67

4. Noţiuni de bază în analiza şi algebra funcţiilor

matriciale. Teorema Cayley-Hamilton şi aplicaţiile ei

4.1. INTRODUCERE ........................................................................................................................ 68

4.2. VECTORI PROPRI ȘI VALORI PROPRI................................................................................. 69

4.3. MATRICEA MODALĂ. MATRICEA DIAGONALĂ ............................................................. 73

4.4. TEOREMA CAYLEY-HAMILTON. CONSECINȚE............................................................... 75

4.5. TEOREMA SYLVESTER.......................................................................................................... 77

4.6. TESTE DE AUTOEVALUARE ................................................................................................. 78

4.7. REZUMAT. TERMENI ESENȚIALI ........................................................................................ 80

 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 68

4.1. INTRODUCERE

În studiul sistemelor de multe ori se apelează la metode matematice. Dintre acestea prezintă
o importanță deosebită noțiunile de analiza și algebra funcțiilor matriceale, deoarece acestea permit
determinarea matricelor de sistem, transformarea acestora sau a sistemelor date prin diferite MM-
ISE, transformarea spațiului stărilor și determinarea evoluției variabilelor sistemului.
În continuare sunt prezentate modalitatea de determinare a matricei modale pe baza valorilor
și vectorilor proprii, determinarea matricei diagonale, teorema Cayley-Hamilton și consecințele ei,
Teorema Sylvester, etc. Consecința cea mai importantă a Teoremei Cayley-Hamilton, împrumutată
în Teoria Sistemelor, este aceea de a evalua funcțiile analitice matriceale, ceea ce va furniza o
alternativă de evaluare a matricei fundamentale și de determinare a evoluției variabilelor de stare.

OBIECTIVE:
1. Prezentarea modalității de determinare a valorilor proprii și vectorilor proprii
2. Prezentarea matricei modale și procedurilor de determinare a matricei
diagonale
3. Prezentarea Teoremei Cayley-Hamilton și consecințelor acesteia
4. Prezentarea Teoremei Sylvester
5. Evaluarea modului în care sunt cunoscute noțiunile de bază în algebra și
analiza funcțiilor matriceale
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 69

4.2. VECTORI PROPRI ȘI VALORI PROPRI

Se presupun cunoscute proprietățile, operațiile și noțiunile elementare legate de matrici. Fie

în continuare o matrice A pătratică atașată unui endomorfism, adică unei transformări liniare
T:Vn→Vn, unde Vn este spațiul vectorial definit pe o mulțime K [Ang].
 a11 a12 ... a1n 
 
a a 22 ... a 2 n 
A  aij   21  M nxn K ; i, j  1, n (4.1)
... ... ... ... 
 
 a n1 a n 2 ... a nn 
Fie x=||xj||=( x1 x2 ... xn)TMnx1(K) un vector din spaţiul Vn definit pe K.
Vectorul x se numeşte vector propriu pentru matricea A dacă ()λK astfel încât:
A x    x (4.2)
în acest caz λK se numeşte valoare proprie a matricei A asociată vectorului propriu x.
Altfel spus, dacă vectorul x este vector propriu al matricei A atunci aplicându-i transformata
corespunzătoare matricei A, acesta va suferi o dilatare sau o contracţie, iar direcţia sa este o direcţie
proprie a matricei A. Coeficientul de dilataţie sau contracţie este în acest caz valoarea proprie λ a
matricei A.
Din relaţia (4.2) rezultă sistemul de ecuaţii algebrice (4.3).
A  x    x  0  A    I   x  0
 a11 a12 ... a1n   x1   x1  a11  x1  ...a1n  xn    x1
      
 a 21 a 22 ... a 2 n   x2   x  a  x  ...a 2 n  xn    x2 (4.3)
         2    21 1
... ... ... ... ... ... .......................................
      
 a n1 a n 2 ... a nn   xn   xn  a n1  x1  ...a nn  xn    xn
sau următorul sistem compatibil (4.4) ce admite soluţia banală x1=x2...=xn.
a11     x1  ...a1n  xn  0
a  x  ...a  x  0
 21 1 2n n
 (4.4)
.......................................
a n1  x1  ...a nn     xn  0
Aflarea vectorilor proprii presupune găsirea unei soluţii nebanale. Condiţia de existenţă a
unei soluţii nebanale a sistemului algebric liniar (4.3) sau (4.4) este:
rang A    I   n sau det  A    I   0 (4.5)
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 70

Polinomul de grad n Δ(λ)=P(λ)=det(A-λ·I)=Cnλn+Cn-1λn-1+...C1λ+C0 se numeşte polinom

caracteristic al matricei A, iar ecuaţia ataşată Δ(λ)=0 se numeşte ecuaţie caracteristică a matricei A
sau ecuaţia valorilor proprii matricei A [Ila, Mar, Olt2].
În ecuaţia caracteristică coeficientul Cn=(-1)n are modulul unitar, coeficientul Cn-1 se
n
numeşte urma matricei şi este egal cu suma elementelor diagonalei matricei A, Cn 1   a kk , iar
k 1

coeficientul C0 este egal cu determinatul matricei A.

Observații:
Dacă matricea A reprezintă matricea de sistem nxn a unui MM-ISE ataşat unui SD,
atunci Δ(λ) se numeşte polinom caracteristic, iar ecuaţia Δ(λ)=0 se numeşte ecuaţie
caracteristică a sistemului. Gradul polinomului caracteristic şi a ecuaţiei
caracteristice corespunde ordinului SD.
Utilitatea ecuaţiei caracteristice în Teoria Sistemelor este importantă mai ales
pentru studiul stabilităţii sistemelor reprezentate prin MM-ISE, iar utilitatea
valorilor şi vectorilor proprii este dată de posibilitatea modificării matricei pătratice
A pentru a obţine o formă pătratică redusă (formă canonică), ceea ce înseamnă de
fapt transformarea pe spaţiul stărilor a SD. În plus, aceste noţiuni şi teoremele
detaliate ajută la simplificarea determinării soluţiei ecuaţiei de stare (prin evaluarea
matricelor fundamentale).
Există mai multe metode de determinare a vectorilor proprii, în funcţie de ordinul de
multiplicitate al valorilor proprii. Dacă ordinul de multiplicitate al valorilor proprii este unu (adică
ecuaţia caracteristică admite n valori proprii simple λi≠λj, pentru i≠j), atunci pentru fiecare valoare
proprie λk se poate găsi un vector propriu vk [Ila].
    1    1     2   ...    n   0
n
(4.6)
Dacă ecuaţia (4.6) admite cele n valori proprii distincte atunci există o singură soluţie
independentă nebanală a sistemului omogen (4.3).
Algoritm 1 de determinare a valorilor şi vectorilor proprii:
- se rezolvă ecuaţia caracteristică Δ(λ)=0 pentru a obţine valorile proprii ale matricei A;
- pentru fiecare valoare proprie găsită se scrie ecuaţia matriceală (A- λ·I)·x=0;
- se rezolvă sistemul de ecuaţii algebrice determinat la pasul anterior pentru a obţine vectorii
proprii corespunzători valorilor proprii.
Exemplul 4.1.
Se consideră endomorfismul A:R2→R2, A(x)=(2x1+x2,x1+2x2).
Se cere să se determine matricea pătratică atașată endomorfismului și vectorii proprii
matricei A.
Matricea A ataşată endomorfismului este compusă din coeficienţii variabilelor x,
astfel încât primul element al endomorfismului furnizează elementele primei linii a
matricei A, iar al doilea element furnizează elementele celei de-a doua linii.
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 71

 2 1
A   
 1 2
2 1  1
 A    I   
1 
     2  4    3    1    3  0  
 1 2   2  3
Vectorii proprii se deduc prin rezolvarea pentru fiecare valoare proprie a unui sistem
algebric de ecuaţii liniare ((A- λ·I)·x=0).
 1 1  x1   0   x1  x2  0  x1    
1  1              v1   
 1 1  x2   0   x1  x2  0  x2     

  3    1 1    x1    0    x1  x2  0   x1    v    
 2  1  1  x   0   x  x  0   
 x2  
2
    2    1 2  
Vectorii proprii nu sunt unic determinaţi, deoarece dacă vi este un vector propriu
atunci şi α·vi este tot un vector propriu (α≠0). Astfel rezultă 2 vectori proprii liniar
independenţi, dacă se elimină constanta α.
   1
1  1  v1      1,1
 1

  3  v  1  1,1
 2 2 1
  
Algoritm 2 de determinare a valorilor şi vectorilor proprii:
- se rezolvă ecuaţia caracteristică Δ(λ)=0 pentru a obţine valorile proprii ale matricei A;
- se determină matricea adjunctă A(λ)*=Adj(A- λ·I) cu λ parametru;
- se înlocuiesc pe rând valorile proprii λi în una din coloanele matricei A* cu cel mai puţine
elemente nule şi se obţin vectorii proprii corespunzători valorilor proprii.
Exemplul 4.2.
Se consideră același endomorfism de la exemplul 4.1 și se cere determinarea
vectorilor proprii matricei A prin cel de-al doilea algoritm.
Diferenţa faţă de primul algoritm este dată de modalitatea de calcul a vectorilor
proprii. Astfel, se construieşte matricea adjunctă A(λ)*.
2 2   1 
 A    I   
1 
  A   Adj  A    I    
*

 1 2     1 2   
Pentru determinarea vectorilor proprii se alege prima coloană a matricei adjuncte.
 2     1
1  1  v1        1,1  1   1,1
   1   1   1

 2      1
  3  v  
 
      1,1  1  1,1
   1
2 2
  1   3
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 72

Dacă ordinul de multiplicitate al valorilor proprii este mai mare decât unu (adică ecuaţia
caracteristică admite şi valori proprii multiple), atunci nu mai pot fi determinaţi n vectori proprii
liniar independenţi. Pentru polinomul caracteristic se obţin p<n rădăcini distincte cu ordinele de
multiplicitate mi corespunzătoare valorilor proprii λi [Ila].
    1    1  1    2  2  ...    n  0
n m m mp

(4.7)
m1  m2  ...  m p  n

Concluzii:
Pentru un SLI matricele de sistem caracterizează complet MM-ISE. Astfel
considerând matricea pătratică A matricea de stare a unui sistem, atunci este
posibilă determinarea vectorilor și valorilor proprii acestei matrice. Polinomul și
ecuația ce permite determinarea valorilor proprii sunt denumite polinom și ecuație
caracteristică matricei A (sistemului).
Pentru n valori proprii distincte ale matricei A rezultă n vectori proprii liniar
independenți.
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 73

4.3. MATRICEA MODALĂ. MATRICEA DIAGONALĂ

Cu ajutorul celor n vectori proprii independenţi vi, corespunzători celor n valori proprii
distincte λi (toate valorile proprii ale matricei A au ordinul de multiplicitate unu), aşezaţi pe coloane
se formează matricea modală M [Olt2, Mar].
M  v1 v2 ... vn  (4.8)
Această matrice de transformare M asigură transformarea matricei A într-o formă diagonală
D (sau Λ), ce are pe diagonala principală valorile proprii λi.
 , i  j
Dij     ij     i , i, j  1, n (4.9)
0, i  j
Relaţia de transformare a unei matrice în formă diagonală se obţine prin înlocuirea
vectorilor şi valorilor proprii în definiţia vectorilor proprii (4.2).
 A  v1  v1  1
A v  v  

A  vi  i  vi  vi  i   2 2 2

 .......... .......... ..
 A  vn  vn  n (4.10)
 1 ... 0 
 
 A  v1 ... vn   v1 ... vn    ... ... ...   A  M  M  
 0 ...  
 n

Din relaţia (4.10) rezultă relaţia fundamentală de diagonalizare (4.11).

D      M 1  A  M (4.11)
Algoritm de diagonalizare:
- se determină valorile proprii ale matricei A;
- se determină vectorii proprii corespunzători valorilor proprii;
- dacă în mulţimea vectorilor proprii găsiţi avem n vectori liniar independenți care să formeze
o bază B={v1...vn} în Vn, atunci A poate fi diagonalizabilă;
- dacă există cei n vectori proprii liniar independenţi atunci matricea diagonală D(Λ) este
formată pe diagonala principală din cele n valori proprii λi ale matricei A.
Exemplul 4.3.
Se consideră același endomorfism de la exemplul 4.1 și se cere determinarea
matricei modale M și matricei diagonale D.
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 74

 2 1  1  1  v1   1,1   1 1 1 0
A       M   , D       
 1 2  2  3  v2  1,1  1 1  0 3
Dacă nu există n valori proprii distincte (situaţia polinomului caracteristic (4.7)) şi deci nu
pot fi determinaţi n vectori proprii independenţi atunci nu mai este posibilă diagonalizarea matricei
A. În schimbul diagonalizării D (sau Λ) se obţine o formă canonică Jordan J (4.12) [Ila, Ion1].
 i 1 
 J1   
   i ... 
J  ... , unde J i    R mi xmi (4.12)
  ... 1
 J2   
 i 
Pentru determinarea formei canonice Jordan este recomandabilă consultarea cursurilor de
matematici superioare.
O aplicaţie importantă a vectorilor proprii în calculul matriceal este de determinare a valorii
funcţiilor putere matriceale cu ajutorul matricei diagonale sau Jordan [Ila, Mar, Olt2].
    M 1  A  M  A  M    M 1  Ak  M  k  M 1
(4.13)
J    M 1  A  M  A  M  J  M 1  Ak  M  J k  M 1

Concluzii:
Matricea modală este formată din vectorii proprii unei matrice. Ea permite
transformarea unei matrice în matrice diagonale.
În Teoria Sistemelor dacă A este matricea de sistem a unui MM-ISE şi se aplică
transformarea în formă diagonală atunci sistemul reprezentat prin noul MM-ISE, ce
conţine şi matricea diagonală D (sau Λ) are aceeaşi comportare intrare-ieșire ca şi
sistemul iniţial. Forma diagonală a MM-ISE este caracterizarea matematică a unui
SD în formă paralel de componente elementare, posibilă doar atunci când valorile
proprii sunt distincte, respectiv atunci când funcţia de transfer a aceluiaşi SF se
poate descompune în fracţii simple de forma kn/(s+pn).
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 75

4.4. TEOREMA CAYLEY-HAMILTON. CONSECINȚE

Se consideră matricea A şi polinomul caracteristic Δ(λ)=P(λ)=det(A-λ·I)=Cnλn+Cn-1λn-1+

+...C1λ+C0. Conform Teoremei Cayley-Hamilton orice matrice pătratică A îşi satisface propria
ecuaţie caracteristică [Olt2, Mar].
 A  Cn   A  Cn1   A
n 1
 ...C1  A  C0  I  0
n
(4.14)
Exemplul 4.4.
Fie matricea pătratică din exemplul 4.1 şi se cere verificarea Teoremei Cayley-
Hamilton (TCH).
 2 1
A        det  A    I   2  4  3
 1 2 
 5 4  8 4  3 0  0 0
  A  A2  4  A  3  
TCH
     0
 4 5  4 8   0 3   0 0 
Consecința 1: Determinarea matricei inverse
Dacă matricea pătratică A este nesingulară şi are ecuaţia caracteristică Δ(λ)=0 atunci din
teorema Cayley-Hamilton dacă se înmulţeşte relaţia (4.14) cu A-1 rezultă [Gyo]:

 A  0  Cn   A  Cn 1   A
TCH
n 1 n 2
 ...C1  I  C0  A1  0 

 
(4.15)
Cn   A  Cn 1   A  ...C1  I
1 n 1 n 2
 A1  
C0

Consecința 2: Determinarea valorii unui polinom matriceal

Fie N(λ) un polinom scalar de grad m mai mare decât gradul n al polinomului caracteristic
Δ(λ) (sau P(λ)) corespunzător matricei A (n<m). Dacă se cere determinarea valorii polinomului
matriceal N(A) atunci se poate folosi TCH astfel [Olt2, Gyo]:

 N ( A)  Q  A  P( A)  R( A)  N ( A)  R( A)
N ( A) R( A) TCH
 Q( A)  (4.16)
P( A) P( A)
Cu alte cuvinte deoarece fiecare matrice pătratică îşi satisface propria ecuaţie caracteristică
(P(A)=0) atunci valoarea polinomului matriceal N(A) este egală cu valoarea polinomului matriceal
R(A).
 grad Q    m  n
 (4.17)
 grad R   n  1
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 76

Consecința 3: Determinarea funcțiilor analitice matriceale


Dacă f(x) este o funcţie analitică ce poate fi aproximată cu f x     i  x i atunci se
i 0

foloseşte polinomul caracteristic al matricei A pentru determinarea valorii f(A).


f  A  P A    i  Ai  R A  f  A  R A
TCH
(4.18)
i 0
Dacă polinomul caracteristic P(λ) are gradul n atunci polinomul R(λ) va avea gradul cel mult
n-1.
R   r0  r1    ...  rn1  n1 (4.19)
Pentru cele n valori proprii λi reale distincte ataşate matricei A se formează un sistem
algebric cu n ecuaţii şi n necunoscute ce permite determinarea coeficienţilor polinomiali ri.
 f 1   R 1   r0  r1  1  ...  rn 1  1n 1

 f 2   R2   r0  r1  2  ...  rn 1  2
n 1
P i   0  f i   Ri , i  i, n  
TCH
(4.20)
................................................................
 f    R    r  r    ...  r  n 1
 n n 0 1 n n 1 n

Dacă există şi valori λi proprii reale multiple (cu ordin de multiplicitate mai mare decât unu)
atunci sistemul de ecuaţii se completează şi cu relaţiile (4.21) [Mar, Gyo, Olt2].
df   dR 
 (4.21)
d  i d  i
Exemplul 4.5.
Se consideră funcţia analitică exponenţială f(λt)=eλt şi se cere determinarea valorii
polinomului dacă variabila λ este înlocuită cu o matrice 2x2 pătratică A.
 f  A  t   R A  t 
  f  A  t   e At  r0  I  r1  A  t
 
 R   r0  r1  
Coeficienţii r0 şi r1 sunt:
e 1t  r0  r1  1  t
1  2    t
e 2  r0  r1  2  t
e 1t  r0  r1  1  t
1  2  
t  e 2 t  r1  t

Concluzii:
Teorema Cayley-Hamilton prin consecința a treia este importantă în Teoria
Sistemelor deoarece oferă o variantă de determinare a funcției analitice
exponențiale, necesară în evaluarea ecuaţiilor de stare din MM-ISE continuu sau
discret.
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 77

4.5. TEOREMA SYLVESTER

Orice funcţie f(x), care se poate dezvolta în serie întreagă şi pentru orice matrice pătratică de
ordin n care admite valori proprii simple avem relaţia (4.22) [Col].
n
f  A   f i   Gi (4.22)
i 1
unde:

 A    I 
n

j
j 1, j i
Gi  (4.23)
   j 
n

i
j 1, j i

Matricea Gi are următoarele proprietăţi:

a) este o matrice degenerată şi de rang 1;
b) Produsul
0, i  j
Gi  G j   (4.24)
Gi , i  j
n
de unde rezultă că Gim  Gi şi G
i 1
i  1.

Concluzii:
Teorema Sylvester oferă o variantă de determinare a funcției analitice exponențiale,
necesară în evaluarea ecuaţiilor de stare din MM-ISE continuu sau discret.
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 78

4.6. TESTE DE AUTOEVALUARE

I. Încercuiți răspunsurile corecte la întrebările următoare. Pot exista și
întrebări cu mai multe răspunsuri.
Timpul necesar pentru rezolvare: 10 min.
I

1. Relația det  A    I   0 permite determinarea:

a) valorilor proprii b) vectorilor proprii c) matricei diagonale d) matricei adjuncte
2. Pentru o matrice pătratică nxn care are valori proprii cu ordin de multiplicitate
supraunitar rezultă că va avea n vectori proprii liniar independenți. DA / NU
3. Pentru endomorfismul A:R2→R2, A(x)=(3x1+x2,2x1+x2), matricea A este:
3 2 3 1 3 1 1 2 
a)   b)   c)   d)  
1 1  2 1  1 3 1 3 
2 0
4. Pentru matricea   cele două valori proprii sunt:
1 2 
a) 2 și 1 b) 0 și 2 c) 2 și 2 d) 0 și 1
5. Matricea modală pentru o matrice cu valori proprii distincte:
a) este formată din valorile proprii ale matricei Da / Nu
b) asigură transformarea într-o formă Jordan Da / Nu
c) asigură transformarea într-o formă diagonală Da / Nu
d) este formată din vectorii proprii ai matricei Da / Nu
6. Consecințele Teoremei Cayley-Hamilton permit:
a) determinarea valorilor proprii Da / Nu
b) determinarea matricei inverse Da / Nu
c) evaluarea unei funcții analitice matriceale Da / Nu
d) determinarea vectorilor proprii Da / Nu

Răspunsuri:
1.a 2.NU 3.b 4.c 5.c,d 6.b,c
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 79

II. Încercuiți răspunsurile corecte la întrebările următoare. Pot exista și

întrebări cu mai multe răspunsuri.
Timpul necesar pentru rezolvare: 10 min.
II
1. Pentru o matrice pătratică A polinomul Δ(λ)=P(λ)=det(A-λ·I)=Cnλn+Cn-1λn-1+...C1λ+C0
se numește polinom caracteristic. DA / NU
2. Pentru o matrice pătratică de ordin 3, dacă două valori proprii sunt egale atunci se pot
determina trei vectori proprii liniar independenți. DA / NU
 2   1 
3. Pentru valorile proprii 1 și 3 și matricea A   Adj  A    I     vectorii
*

 1 2   
proprii sunt:
1   1   1   1 1 1 1 1
a) v1   v2    b) v1   v2    c) v1   v2    d) v1   v2   
  1   1   1   1 1 1 1   1
4. Matricea modală asigură transformarea unei matrice cu valori proprii distincte în formă
diagonală. DA / NU
  1 1
5. Pentru vectorii proprii v1   , v2    matricea modală este:
1 1
  1  1 1 1   1 1 1 1 
a) M    b) M    c) M    d) M   
1 1   1  1  1 1 1  1
6. Pentru Teoria Sistemelor cea mai importantă aplicație a consecințelor Teoremei
Cayley-Hamilton este:
a) determinarea matricei inverse Da / Nu
b) determinarea funcțiilor analitice matriceale Da / Nu
c) verificarea teoremei Da / Nu
d) determinarea valorii unui polinom matriceal Da / Nu

Răspunsuri:
1.DA 2.NU 3.a 4.DA 5.c 6.b
 Teoria Sistemelor_________Cap. 4 80

4.7. REZUMAT. TERMENI ESENȚIALI

REZUMAT:

Noțiunile legate de analiza și algebra funcțiilor matriceale sunt importante în Teoria

Sistemelor mai ales în transformarea sistemelor, studiul stabilității sau în
determinarea evoluției variabilelor de stare.
Numărul vectorilor proprii liniar independenți depinde de numărul valorilor proprii
distincte, astfel determinarea unei forme diagonale (paralel de componente simple
de ordin I) se poate face doar dacă toate valorile proprii matricei de sistem A sunt
distincte două câte două. În caz contrar se poate obține doar o formă canonică
Jordan.
Teorema Cayley-Hamilton, prin consecințele ei, și Teorema Sylvester furnizează
procedee matematice utile pentru evaluarea funcțiilor analitice matriceale, deci și a
funcției exponențiale matriceale care este conținută în soluția ecuației de stare a
unui MM-ISE. Evaluarea acestei funcții exponențiale permite determinarea
evoluției în timp a variabilelor de stare.

TERMENI ESENȚIALI:

Polinom caracteristic Δ(λ) – polinom caracteristic al sistemului de ordin n, dacă

matricea A reprezintă matricea de sistem nxn a unui MM-ISE ataşat unui SD
Ecuația caracteristică Δ(λ)=0 – se numeşte ecuaţie caracteristică a sistemului dacă
matricea A reprezintă matricea de sistem nxn a unui MM-ISE ataşat unui SD și
permite studiul stabilității sistemului
Matrice modală – matricea formată cu ajutorul celor n vectori proprii independenţi
corespunzători celor n valori proprii distincte ale matricei A din MM-ISE
Teorema Cayley-Hamilton – teoremă ce permite evaluarea funcțiilor exponențiale
matriceale
Teorema Sylvester – teoremă ce permite evaluarea funcțiilor exponențiale
matriceale
Forma diagonală – forma matriceală cea mai simplă cu valori posibile diferite de
zero doar pe diagonala principală