Programele SIMIN, DESWAT şi WATMAN

După anul 1990, s-a impus necesitatea modernizării sistemului de reţele meteorologice şi
hidrologice, a sistemului informaţional şi a celui de prognoze, pentru a face faţă
exigenţelor impuse de armonizarea cu reţelele similare internaţionale. Aceasta s-a
concretizat printr-o serie de proiecte importante şi anume SIMIN, DESWAT şi
WATMAN.

Proiectul SIMIN (Sistem Informaţional Meteorologic Integrat)

A început în perioada 2000-2001 şi a avut ca obiectiv fundamental modernizarea
infrastructurii Sistemului Meteorologic Naţional.
In acest scop au fost realizate/modernizate şi interconectate mai multe module:
- reţeaua de staţii meteorologice automate la sol,
- reţeaua de detectare a descărcărilor electrice, ş.a.,
- şi o reţea de radare meteorologice performante (Doppler) care să acopere
întreg teritoriul ţării.
Proiectul a permis:

creşterea performanţei şi fiabilităţii sistemului meteorologic;

detectarea promptă a fenomenelor meteorologice;
precizie înaltă;
reducerea pericolului hazardelor;
anticipare efectivă;
protecţia vieţii şi proprietăţilor;
supraveghere permanentă;
îmbunătăţirea infrastructurii;
extinderea parametrilor monitorizaţi.
Proiectul DESWAT - Sistem Naţional Integrat Decizional şi Informaţional pentru
Managementul Apei în cazul unor dezastre (Decisional and Informaţional Integrated
National System for Water Management in case of Disastres)
A propus reducerea şi controlul fenomenelor hidrologice periculoase în condiţiile
modificărilor climei şi a tendinţei de încălzire globală.
Obiectivele principale ale proiectului DESWAT:
modernizarea sistemului de monitoring cantitativ si calitativ al resurselor de apă din
România;
modernizarea sistemului de prognoză hidrologică din România;
micşorarea timpului de reacţie al sistemului de gospodărirea a apelor în cazul gestionării
crizelor;
creşterea acurateţei prognozelor hidrologice în special pentru bazine hidrografice mici;
reducerea timpului de diseminare a datelor la instituţiile interesate, la maxim 3- 5 min;
modernizarea bazelor de date şi conexiunea cu bazele de date GIS;
determinarea zonelor de risc la situaţii de inundaţii, secetă, accidente la construcţii
hidrotehnice, inclusiv evaluare pagubelor;
crearea de centre de prognoză bazinală la nivelul Direcţiilor de Ape;
realizarea unui Centru de Prognoză Naţional
Proiectul WATM AN (Sistem Informaţional pentru Managementul Integrat al Apelor)

Este un proiect prin care se va pune în aplicare strategia naţională de management al

apelor în caz de dezastre, elaborată de Ministerul Mediului. Acest proiect integrează
datele rezultate din proiectele SIMIN şi DESWAT, creându-se posibilitatea realizării în
final a Sistemului integrat informaţional-decizional în caz de dezastre.

Prin intermediul proiectului WATMAN se vor putea realiza următoarele:

utilizarea optimă a resurselor de apă la nivel bazinal şi national;

asigurarea/alocarea optimă a resurselor de apă la nivel bazinal şi naţional din punct de
vedere cantitativ şi calitativ;
gestionarea optimă a infrastructurii de gospodărire a apelor în caz de dezastre:
optimizarea exploatării lucrărilor hidrotehnice;
armonizarea exploatării lucrărilor hidrotehice şi a resurselor de apă în conformitate cu
Directiva Cadru a UE;
realizarea unui sistem de alarmare rapidă a populaţiei în caz de dezastre; reducerea
pagubelor materiale şi de vieţi umane în caz de dezastre; evaluarea rapidă a pagubelor
produse de dezastre;
îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale ale României prin respectarea acordurilor încheiate
în domeniul apelor.
 Monitorizarea apelor uzate

Evaluarea situaţiei globale a surselor de ape uzate are în vedere următoarele elemente
caracteristice:

Elemente caracteristice în monitorizarea apelor uzate

volumele de ape uzate evacuate anual, pe diverse categorii, în funcţie de gradul de
încărcare şi de modul în care se realizează epurarea şi anume:
- ape uzate care nu necesită epurare;
- ape uzate care necesită epurare:
- ape uzate neepurate;
- ape uzate epurate insuficient;
- ape uzate epurate suficient (corespunzător);
cantităţile de substanţe poluante evacuate anual;
modul de funcţionare a staţiilor de epurare (evaluare statistică):
- staţii de epurare cu funcţionare corespunzătoare;
- staţii de epurare cu funcţionare necorespunzătoare.
Analiza procesului de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate îşi propune, în principal,
următoarele obiective:

Stabilirea numărului de staţii de epurare orăşeneşti, industriale şi independente existente

la nivelul ţării, capacitatea proiectată şi capacitatea existentă a acestora, precum şi calitatea
efluentului epurat, debitul apelor încărcarea cu substanţe organice;
Volumul şi concentraţia de poluanţi prezenţi în apele uzate industriale (pe tipuri de
activităţi) şi apele menajere evacuate;
Modul de colectare a apelor uzate brute, volumul şi calitatea acestora la intrarea în
reţeaua de canalizare orăşeneasca, industrială sau independentă;
Volumul apelor uzate şi calitatea celor care sunt supuse proceselor de epurare în staţii de
epurare orăşeneşti, industriale sau independente şi calitatea efluenţilor epuraţi ce sunt
evacuaţi în receptori naturali (râuri/lacuri şi Marea Neagră);
Volumul de nămol rezultat pe tipuri de staţii de epurare (orăşenească, industrială şi
independentă) şi tipul de prelucrare, valorificare, depozitare etc.
Estimarea numărului total al locuitorilor din oraşe/comune si al celor din locuinţele
conectate la sistemele de colectare, epurare şi evacuare a apelor uzate.
Notiuni generale
Apele uzate afectează calitatea apelor de suprafaţă (receptorul) in care sunt evacuate
direct proporţional cu debitul de apă uzată şi cu concentraţia poluanţilor pe care aceasta
le conţine.
Influenţa asupra apelor receptorului este cu atât mai mare cu cât debitul/volumul
receptorului este mai mic. În cazul evacuării apelor uzate în lacuri sau în Marea Neagră
trebuie ţinut cont de faptul că evacuarea apelor uzate asupra receptorului are şi un
caracter cumulativ, cantitatea de poluanţi evacuată acumulându-se în timp.
Principalele materii poluante sunt dizolvate sau se află în suspensie. Acestea sunt de
natură anorganică (săruri minerale) sau organică (diverse substanţe organice) şi pot să
fie toxice, inhibitoare pentru procesele naturale, favorizante pentru unele procese
naturale cauzatoare de efecte nedorite pentru apele receptorului în care au fost evacuate
(râuri sau lacuri).
 Evacuarea de ape uzate în receptorii naturali poate conduce la degradarea sau
distrugerea faunei şi/sau florei receptorului, la scăderea cantităţii de oxigen dizolvat în
apa receptorului având efecte negative asupra organismelor ecosistemului acestuia şi/sau
asupra fenomenului de epurare naturală si/sau autoepurare) care are loc în apa
receptorului. Aceasta poate favoriza producerea unor efecte negative asupra receptorului
şi formelor de viaţă pe care le conţine (intoxicare, eutrofizare etc.).
 Surse punctiforme de ape uzate (apele uzate menajere, orăşeneşti, industriale,
pluviale şi de drenaj) sunt cele colectate într-un sistem de canalizare şi evacuate în
receptorul natural prin conducte sau canale de evacuare.
 Sursele difuze de poluare sunt date de emisii evacuate în mediu în mod dispers (care
nu descarcă efluenţi uzaţi în ape de suprafaţă prin intermediul unor conducte în puncte
localizate).

Pe ansamblu se disting următoarele surse majore de poluare difuză:

• Agricultura;
• Depunerile atmosferice;
• Materialele de construcţie;
• Industria;
• Traficul auto;
• Populaţia din mediul rural.
Din punct de vedere al modului de propagare, indiferent de geneza acestora, se disting
două categorii de surse difuze diferenţiate: surse locale şi surse regionale şi
transfrontaliere.

Surse locale - corelate cu solul şi scurgerile prin antrenare cu precipitaţii,

- în apele de suprafaţă sau prin percolare,
- în apele subterane,
- aplicarea de pesticide şi îngrăşăminte minerale fiind un exemplu tipic în acest
sens.

Sursele locale de poluare au ca provenienţă următoarele grupe ţintă:

- Populaţia - cea neracordată la un sistem centralizat de canalizare;
- Industria;
- Agricultura.

Surse regionale şi transfrontaliere - în această categorie sunt incluse

- poluările difuze transmise la distanţă faţă de locul de geneză, prin aer,
- respectiv depunerile atmosferice lichide şi solide.
 Sursele difuze de poluare reprezintă o componentă cheie în procesul de poluare a
apelor de suprafaţă. Impactul lor asupra calităţii apelor este în creştere, fiind în legătura
directă cu reducerea încărcării cu poluanţi evacuaţi direct de sursele punctiforme
industriale şi comunale. Cuantificarea poluării provenite de la sursele difuze de poluare
este dificilă.
 Întrucât încărcarea cu poluanţi de la sursele difuze de poluare nu poate fi măsurată se
folosesc metode variate de calcul sau de estimare a acestei componente la poluarea apei
de suprafaţă.
 Metodele existente de evaluare a surselor difuze sunt:
- metode de calcul a balanţei poluanţilor;
- metode suplimentare bazate pe calcule standard utilizând informaţii din baza de
date ca şi din modelele existente specificând încărcarea de poluanţi a unei arii din
bazinul hidrografic.
 Apele din sursele de emisie punctiforme se pretează epurării şi, de aceea, pot să fie
analizate statistic. Poluanţii acestor surse pot fi cuantificaţi şi controlaţi înainte de
evacuarea în receptor. Urmărirea statistică a surselor punctiforme întâmpină mai puţine
probleme faţă de cea a surselor difuze. În cele mai multe activităţi productive, emisiile
sunt generate de surse punctiforme. Pentru aceste surse, relaţia dintre parametrii de
calitate ai apei afectate şi activităţile poluatoare este directă şi, în principiu, poate fi
măsurată.
 Tipuri de ape uzate

 Ape uzate menajere - ape uzate provenite din activităţi gospodăreşti (prepararea
hranei, igienizarea locuinţelor, spălatul rufelor etc.) şi din alte activităţi (diferite servicii
la restaurante, hoteluri, moteluri, spitale, unităţi administrative publice etc);
 Ape uzate industriale - orice fel de apă uzată care se evacuează din incintele în care
se desfăşoară activităţi industriale şi/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere
şi/sau meteorice.
Următoarele activităţi economice reprezintă surse majore de ape uzate industriale:
• Agricultură, silvicultură, pescuit;
• Industrie minieră;
• Industrie alimentară;
• Industrie metalurgică;
• Industrie textilă;
• Celuloză şi hârtie;
• Industrie chimică şi petrochimică;
• Producerea şi distribuţia energiei electrice;
• Construcţii;
• Transporturi;
• Alte activităţi economice.
 Ape uzate orăşeneşti - ape uzate menajere sau amestecul de ape uzate menajere cu
ape uzate industriale şi/sau ape meteorice, colectate în reţeaua de canalizare a unei
localităţi.
 Ape pluviale (meteorice) - ape uzate rezultate din apele pluviale care spală
suprafeţe impermeabile de pe care se antrenează diverşi poluanţi (materii în
suspensie, substanţe organice, metale grele, produse petroliere etc.).

Evaluarea apelor uzate

Apele uzate menajere provenite din gospodăriile populaţiei, pot fi evaluate pe baza
unor factori standard de emisie, cum ar fi locuitorii echivalenţi (populaţia echivalentă
= p.e.).
Locuitor echivalent este dat de o încărcare zilnică de substanţe organice
biodegradabile de 60g CBO5 (un locuitor echivalent p.e. = 60g CBO5 /zi).
Unităţile industriale mici, care evacuează ape uzate fără poluanţi specifici, pot fi
evaluate, ca şi activităţile casnice în locuitori echivalenţi. Unităţile economice mari
pot fi evaluate separat, pe baza determinărilor (monitorizării) emisiilor la sursă.
Indicatorii cantitativi sunt:

debitul apelor uzate;

debitul de poluanţi;
debitul de nămoluri - nămol primar, nămol secundar (nămol activ recirculat şi nămol
activ excedentar), nămol intrat/ieşit din fermentare precum şi cel rezultat din sistemul de
deshidratare.

Indicatorii calitativi cuprind atât unii indicatori globali şi specifici ai apelor uzate, cu
ajutorul cărora se calculează anumite valori ale parametrilor funcţionali şi eficienţa
realizată în procesele de epurare
Tabel 1.Valorile maxime admise pentru poluantii apelor uzate evacuate in canalizare
 Monitorizarea calităţii aerului

Cadrul legislativ şi instituţional

 Ca element important al mediului, aerul atmosferic, prin calitatea sa, prezintă o

semnificaţie deosebită pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, pentru existenţa faunei şi
florei. Supravegherea calităţii aerului ocupă un loc principal în activitatea de monitoring
a mediului.
 Calitatea aerului este determinată de
- emisiile în aer provenite de la sursele staţionare şi sursele mobile (traficul
rutier)
- transportul poluanţilor la lungă distanţă.
 Calitatea aerului depinde nu numai de cantitatea şi tipul poluanţilor emişi în
atmosferă ci şi de condiţiile meteorologice care determină dispersia şi transportul lor.
 Poluarea aerului are efecte pe termen scurt, mediu şi lung. În acest din urmă caz
modificările care apar în mediu sunt datorate efectului de seră, distrugerii stratului de
ozon şi ploilor acide. Alături de acestea, există şi alte probleme actuale legate de
atmosferă: prezenţa micropoluanţilor, a particulelor în suspensie şi producerea ozonului
troposferic.
Legislaţia europeană şi naţională stabileşte:

monitorizarea calităţii aerului;

strategia naţională privind protecţia atmosferei;
evaluarea şi gestionarea integrată a calităţii aerului;
prevenirea şi combaterea poluării atmosferei prin emisii provenite din surse fixe, surse
mobile şi difuze;
atribuţiile şi răspunderile ce revin autorităţilor pentru protecţia mediului, celorlalte
autorităţi ale administraţiei publice şi persoanelor juridice; participarea publicului.

Strategia naţională privind protecţia atmosferei, aprobată prin HG nr. 731/2004 a avut
ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat
de gestionare a calităţii aerului, eficient din punct de vedere economic.
Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 738/2004, stabileşte un set de măsuri care trebuie întreprinse în vederea
atingerii obiectivelor Strategiei naţionale pentru protecţia atmosferei.
 Cadrul legislativ

 În România calitatea aerului este reglementată prin Legea nr. 104/2011 privind
calitatea aerului înconjurător (Hotarare nr. 806 din 26 octombrie 2016 pentru
modificarea anexelor nr. 4, 5, 6 şi 7 la Legea nr. 104/2011)

 Prin această lege au fost transpuse în legislaţia naţională prevederile Directivei

2008/50/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea
aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa şi ale Directivei 2004/107/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arseniul,
cadmiul, mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător.
 Legea 104/2011 are ca scop „protejarea sănătăţii umane şi a mediului ca întreg
prin reglementarea măsurilor destinate menţinerii calităţii aerului înconjurător
acolo unde aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător
stabilite prin prezenta lege şi îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri”.
 Legea 104/2011 este completată de cele 11 anexe privind calitatea aerului
înconjurător:
- lista poluanţilor atmosferici,
- aglomerările şi zonele de evaluare,
- evaluarea calităţii aerului înconjurător şi amplasarea punctelor de prelevare,
- metodele de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor,
- informaţiile care urmează a fi incluse în planurile locale, regionale/naţionale, ş.a.
Autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în realizarea atribuţiilor privind
calitatea aerului sunt conform legii (Art.5):

autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi autorităţile publice care

funcţionează în subordinea sa;
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură;
autoritatea publică centrală pentru sănătate;
autoritatea publică centrală pentru transporturi;
autoritatea publică centrală pentru industrie;
autoritatea publică centrală pentru comerţ;
autoritatea publică centrală pentru agricultură;
autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului şi lucrări publice;
autoritatea publică centrală pentru administraţie publică;
autoritatea publică centrală pentru ordine publică şi siguranţă;
consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti;
primăriile, primăriile sectoarelor municipiului Bucureşti;
consiliile locale şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile teritoriale din subordinea sa.
Dintre atribuţiile autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului se evidenţiază
următoarele:

elaborează, avizează, promovează şi aprobă actele normative, precum şi măsurile

necesare pentru aplicarea unitară pe întreg teritoriul ţării a prevederilor privind evaluarea şi
gestionarea calităţii aerului înconjurător;
coordonează elaborarea, actualizarea şi aplicarea normelor şi reglementărilor privind
controlul şi măsurarea emisiilor de poluanţi în aerul înconjurător; coordonează SNEGICA1
şi administrează RNMCA2;
coordonează realizarea inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă;
organizează şi coordonează la nivel naţional evaluarea şi gestionarea calităţii aerului
înconjurător, inclusiv prin asigurarea elaborării de studii privind dispersia poluanţilor în
atmosferă, în scopul stabilirii regimurilor de evaluare, a regimurilor de gestionare şi
contribuţiilor surselor naturale la depăşirea valorilor-limită;
 stabileşte numărul, tipul şi amplasamentul punctelor fixe de măsurare şi poluanţii
evaluaţi, etc.

1. SNEGICA - Sistemul Naţional de Evaluare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului

2. RNMCA - Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului
Evaluarea calităţii aerului înconjurător

Conform Art. 25 din Legea 104/2011 „în vederea evaluării calităţii aerului înconjurător
pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM10 şi PM2,5,
plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă
sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în regimuri de evaluare în funcţie de
pragurile superior şi inferior de evaluare, prevăzute în Anexa nr. 3 a Legii, după cum
urmează:
- regim de evaluare A, în care nivelul este mai mare decât pragul superior de
evaluare;
- regim de evaluare B, în care nivelul este mai mic decât pragul superior de evaluare,
dar mai mare decât pragul inferior de evaluare;
- regim de evaluare C, în care nivelul este mai mic decât pragul inferior de evaluare.”
Clasificarea în regimuri de evaluare se revizuieşte cel puţin o dată la 5 ani sau mai des,
în funcţie de situaţia concretă.
 Monitorizarea calităţii aerului se realizează prin Reţeaua Naţională de
Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA) care se află în administrarea autorităţi
publice centrale pentru protecţia mediului.
 Reţeaua este alcătuită din staţii automate fixe (142) şi mobile (17), (anul 2013):
- statii de tip trafic;
- statii de tip industrial;
- statii de tip fond urban;
- statii de tip fond suburban;
- statii de tip fond regional;
- statii de tip EMEP (European Monitoring and Evaluation Programme)
 Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, pragurile de alertă şi
de informare ca şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de
legislaţia naţională privind protecţia atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de
reglementările europene.
 Statie de tip trafic Statie de tip fond urban

Statie de tip industrial Statie de tip EMEP