Bazine de colectare cu evacuare prin vaporizare a apei uzate - BAZIC

Introducere

Deficitul de apă și secetele sunt din ce în ce mai frecvente și răspândite.  Se așteaptă o deteriorare suplimentară a resurselor de apă, dacă temperaturile
continuă să crească ca urmare a schimbărilor climatice. Lipsa de apă este o condiție sezonieră, anuală sau multianuală de stres hidric. Apare atunci când
cererea de apă depășește frecvent capacitatea de alimentare durabilă a sistemului natural din bazinele hidrografice.  Dincolo de cantitatea de apă, o situație
de deficit de apă poate apărea și din probleme acute de calitate a apei, atunci când poluarea (poluări difuze sau punctuale) duc la o disponibilitate redusă
de apă curată. Implementarea soluțiilor bazate pe natură la o scară mai mare ar crește rezistența la schimbările climatice și ar contribui la mai multe
obiective Green Deal si trebuie să joace un rol mai important în gestionarea utilizării terenurilor și planificarea infrastructurii pentru a reduce costurile, a
oferi servicii rezistente la climă și pentru a îmbunătăți conformitatea cu cerințele Directivei-cadru privind apa, pentru o stare ecologică bună. Investițiile în
soluții bazate pe natură trebuie să fie viabile pe termen lung, deoarece schimbările climatice amplifică stresul asupra ecosistemelor. Schimbările climatice
amenință și calitatea apei.  Schimbările climatice vor crește riscul de contaminare și poluare acută a apei dulci din cauza debitelor scăzute ale râurilor,
temperaturilor crescute ale apei, inundațiilor.

Tara noastra are la acesta data o situatie specifica in cea ce priveste colectarea si epurarea apelor uzate . Sistemele publice de canalizare si epurare
publice deservesc mai putin de 40 % din populatia tarii fata de

Provocările adaptării sistemelor existente de apă uzată in functiune ,in constructie si in faza de proiectare, la utilizarea viitoare a apei și la
condițiile schimbărilor climatice sunt multiple . Sistemele mari de infrastructură sunt de obicei construite și finanțate ca investiții pe termen lung. Multe
stații de tratare a apelor uzate existente au fost construite pe baza ipotezei unei populații în creștere și a ratelor istorice mai mari pe cap de locuitor de
utilizare a apei. Reducerea utilizării apei pe termen lung afectează volumul de influența care ajunge la stațiile de epurare a apelor uzate . Scăderea ratei
consumului de apă poate duce la multe condiții schimbate care necesită acțiuni de adaptare, inclusiv afluent mai concentrat și, pentru zonele cu populații
stabile sau în scădere, debite mai mici de afluent.   Seceta poate exacerba aceste efecte prin reducerea infiltrației și a fluxului în sistemele de colectare,
care sprijină fluxul de bază și asigură spălarea. Schimbările climatice vor aduce mulți ani cu condiții mai calde și mai uscate, ceea ce va stimula probabil
reducerea consumului de apă și reglementări suplimentare. Reducerea utilizării apei afecteaza direct volumul de influent care ajunge la stațiile de tratare a
apelor uzate . Infrastructura apelor uzate durează de obicei zeci de ani, iar majoritatea sistemelor de tratare a apelor uzate existente au fost proiectate și
construite într-un moment în care previziunile viitoare ale populației și ratele consumului de apă erau semnificativ diferite de valorile actuale dar sunt
construite si proiectate in prezent pe aceleasi false previziuni. În timp ce debitele de influență sunt un factor semnificativ al efectelor potențiale, ele nu
sunt singurul factor. Alți factori care influențează debitele influente includ instalarea de aparate și accesorii cu debit redus, utilizarea apelor gri în interior
și în exterior și reutilizarea apei.. Pentru planificarea adaptării pe termen lung, factorii de conservare a apei nu sunt luați în considerare împreună cu
schimbările populației, adoptarea de aparate eficiente din punct de vedere al apei.  Multe sisteme de colectare sunt supraproiectate pentru debitele
actuale. Creșterea timpului de reținere a apelor uzate în sistemele de colectare, în special în liniile laterale din amonte, a dus la modificări în compoziția
apei uzate afluente. Acestea duc pentru statia de epurare la coroziune accelerate, care pot reduce durata de viață așteptată și integritatea țevilor, supapelor
și a altor componente .De asemenea crește consumul de energie electrică și de substanțe chimice.  Nepotrivirile între debitele de influență și parametrii
de debit de proiectare provoacă provocări operaționale în sistemele de colectare, tratare și reutilizare. Incertitudinea în condițiile viitoare limitează
oportunitățile de adaptare.  Sistemele de ape uzate sunt proiectate prin studii de inginerie detaliate care iau în considerare factorii specifici de debit și
concentrație. Poate fi dificil de prognozat condițiile de funcționare viitoare, iar proiectarea instalațiilor pentru a funcționa într-o serie de condiții poate fi
foarte costisitoare.

Marea majoritate a sistemelor individuale in Romania sunt fosele septice care sunt declarate bazine etanse vidanjabile, dar deversează apa in sol
fara a respecta criteriile prevazute in Standardul EN 12566-2 nearmonizat..
` Sute de mii de fose septice sunt comercializate, instalate si folosite. Sunt produse si comercializate sub acoperirea normativului SR EN 12566-1 si
declarate ca bazine etanse vidanjabile de proprietar, ca sa respecte avizul de mediu..
Sistemele individuale adecvate de colectare a apelor uzate recomandate de ghidurile Comisiei Europeane sunt în principal bazine de colectare sau alte tipuri de containere,
care sunt impermeabile, iar apele uzate sunt colectate prin vidanjare si transportate în mod regulat la o rețea de canalizare si microstațiile de epurare. Sunt acceptate doar bazinele etanș
vidanjabile și nu fosele septice care deversează apa in sol fara a respecta criteriile prevazute in Standardul EN 12566-2 nearmonizat..
In coformitate cu raportul INSS populaţia conectată la sistemele de canalizare în anul 2022 a reprezentat 59,2% din populaţia rezidentă .Populaţia
conectată la sistemele de canalizare prevăzute cu staţii de epurare a reprezentat 58,1% din populaţia . Daca la 1 ianuarie 2022 populaţia rezidentă a fost de
19 038 098 persoane inseamna ca populatia neracordata la canalizare este de 7 976 963 062. Daca pentru aprox 80% din acestia respectiv 6 milioane cu
4,5 mc apa uzata pe luna este necesara vidanjarea, transportul si eliminarea apei uzate , lunar a 27 de milioane de mc de apa uzata adica adica
aproximativ 180 de mii de curse vidanja zilnic,cu costuri de vidanjare si transport si eliminare lunar de cel putin 2 miliarde de lei. Se adauga poluarea ,
uzura drumurilor, disconfortul generat. Pe scurt la 3 curse vidanja pe zi vor circula zinic in Romania 90 de mii de vidanje.
Avand in vedere cele mentionate mai sus propunem o solutie pentru rezolvarea situatiei gospodariilor neracodate la canalizare in concordanta cu
cerintele legale din Romania dar si cu reglementarile europene la care nu este necesara vidanjarea si consumului de energie si substante chimice si care nu
implica costuri legate de vidanjare , transportul si eliminarea apei uzate vidanjate ,tehnologia BAZIC.
Tehnologia BAZIC , foloseste o zona umeda construita intr-un bazin etans si dispozitivul pentru evacuarea apelor uzate tratate de zonele umede
construite in atmosfera prin evapotranspiratie DAUZUC -asigura evacuarea apei uzate tratate numai in atmosfera si nu in emisari naturali, in sol sau pe sol
se incadreaza legal in ,, articolul 31, dupa alineatul (14) se introduc doua noi alineate, alineatele (14^1) si (14^2), cu urmatorul cuprins:(14^1) Persoanele
fizice si juridice au obligatia utilizarii unor sisteme individuale adecvate sau alte sisteme corespunzatoare care pot asigura acelasi nivel de protectie a
mediului, exclusiv in situatia in care instalarea unei retele publice de canalizare nu se justifica din punctul de vedere al impactului asupra mediului sau din
motive economice.(14^2) Se interzice evacuarea directa a apelor uzate neepurate din sistemele individuale adecvate de colectare si epurare ape uzate, in
apele de suprafata, apele subterane sau pe terenuri, fara asigurarea epurarii corespunzatoare a acestora, astfel incât sa fie respectate limitele indicatorilor
de calitate la evacuare prevazuti in Hotarârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descarcare in mediul acvatic a
apelor uzate, cu modificarile si completarile ulterioare’ la ,,alte sisteme corespunzatoare.
Toate procesele mecanice si biologice se obtin prin utilizarea si amplificarea proceselor naturale precum: capilaritatea ,efectul de cos si evapotranspiratie fara:
consum de energie si substante chimice.
.
1. Evapotranspirația
Pentru proiectarea unei zone umede construite BAZIC echipate cu dispozitiv pentru apele uzate din zonele umede construite DAUZUC pentru a asigura
evacuarea în atmosferă a întregii cantități de apă uzată fără deversare directă sau indirectă în emisarul natural, viteza de evapotranspirație este esențială.
Evapotranspirația. este un proces complex de transformare a apei în vapori printr-o serie de procese fizice (evaporare în cazul fazei lichide și sublimare în
cazul zăpezii și gheții) și biologice (transpirație). Transformarea apei în vapori are loc la suprafața terenului, în sol (la adâncimi mici) și în învelișul de
vegetație (natural sau cultivat).
Viteza de evapotranspirație depinde în mare măsură de factorii climatici, precum precipitațiile, temperatura și vântul, precum și de creșterea și înălțimea
plantelor din sistem și densitatea acestora.
Plantele joacă, de asemenea, un rol cheie în determinarea pierderii de apă într-o zona umeda construita.
Dintre numeroasele studii privind procesele de management al apei în zonele umede, doar câteva conțin o analiză detaliată a bilanțului hidric al zonelor
umede construite cu debit subteran.
O astfel de analiză efectuată într-o regiune apropiată geografic de România, în Ungaria, a fost făcută de
David Somfai, Erno Dittrich, Eva Salamon-Albert, Anita Dolgos-Kovacsó în 2015
Ei au măsurat evapotranspirația orară, zilnică și sezonieră a unei zone umede construite cu flux orizontal subteran timp de patru luni. Ei au
descoperit 16 zile în care nu au existat precipitații și nu au existat un flux de intrare sau de ieșire care afectează această zonă umedă construită, ceea ce
înseamnă că singurul efect asupra echilibrului de apă a fost evapotranspirația. În zilele investigate, 71,7-93,1% din cantitatea totală zilnică s-a evaporat în
timpul zilei indiferent de anotimp.
Aceste valori au fost de 229% și 150% vara și toamna. Ca urmare, procesele de sunt semnificative.
O analiză a proceselor de evapotranspirație într-un CW din România nu a fost efectuată până acum.
2. Capilaritate 
Capilaritatea este capacitatea unui corp poros sau a unui tub de a atrage un lichid , care apare în situațiile în care forțele de adeziune intermoleculară dintre
lichid și solid sunt mai puternice decât forțele de coeziune intermoleculară din interiorul lichidului. Capilaritatea poate induce o mișcare ascendentă a apei,
spre deosebire de mișcarea descendentă indusă de gravitație. Capilaritatea este un ansamblu de fenomene datorate interacțiunilor dintre moleculele lichide
și solide de pe suprafața lor de separare. Forțele care apar în acest fenomen sunt tensiunea de coeziune, aderența și suprafața. De exemplu, se manifesta la
suprafata lichidului in contact cu solidele, care este extrem de mare in cazul apei deoarece fortele de aderenta dintre apa si recipientul care o contine sunt
mai mari decat fortele de coeziune dintre moleculele de apa. Valorile experimentale ale mărimii
înălţimile de ridicare capilară, date în literatura de specialitate pentru solurile detritice, au variaţii importante determinate de granulare, gradul de
neuniformitate şi porozitate; daca la pietris hc este de ordinul centimetrilor, la nisipurile fine atinge valori ce depasesc un metru, iar in domeniul argilelor
se pot inregistra valori de mai multi metri.
3.. Efectul coșului de fum
Efectul de coș provoacă o presiune peste atmosferică la nivelurile înalte ale unei incinte închise și o presiune sub atmosferică la nivelurile inferioare.
Exact ca într-un coș de fum, cu cât diferența de temperatură dintre interior și exterior este mai mare și cu cât coșul este mai înalt și mai lat, cu atât efectul
de coș este mai mare.
4. Dispozitiv de tratare a apelor uzate in zona umeda construita BAZIC cu deversare numai prin evapotranspiratie in atmosfera - DAUZUC
DAUZUC este un dispozitiv de tratare in zonele umede construite care permite evacuarea apelor uzate tratate numai prin evapotranspiratie in
atmosfera fara deversare directa sau indirecta in emisarii naturali. Diferența de temperatură dintre aerul exterior și aerul din interior, diferența de suprafață
și înălțime dintre tuburile de absorbție a aerului și cele de evacuare, creează un „curenț natural”. Toate procesele mecanice și biologice sunt obținute prin
utilizarea și amplificarea proceselor naturale precum capilaritatea, evapotranspirația și efectul de coș. Încărcarea cu apă uzată urmată de absorbția prin
capilaritate în stratul de sol pompează aer și apă în statul de sol, crescând ratele de creștere a capilarelor și evapotranspirația.
4.1 Descriere
Dispozitivul este compus din rezervoare ventilate natural, cu tuburi filtrante distribuitoare care comunica
suprafața solului prin tuburi de absorbție și tuburi de evacuare a aerului, prin care aerul este absorbit, datorită efectului
„horn” natural. Tubul filtrului distribuitor are fante dreptunghiulare în partea inferioară a circumferinței,
întreruptă la bază, de o scurgere. Pentru a curăța stratul de pietriș de materialele care îl pot înfunda, acesta este prevăzut cu un dispozitiv de spălare și un
dispozitiv pentru extragerea apei după spălare. Utilajul se afla intr-o zona umeda construita, cu pat din pietriș, acoperit cu un filtru cu membrană
geotextilă, așezat sub un strat de pământ. Toate componentele sunt amplasate într-un bazin etanș din folie flexibilă (geomembrană).
4.2 Funcționare
Procesul este continuu și constă din:
1. Tratament mecanic în rezervor în care, atunci când apa uzată cade în rezervor, partea lichidă intră în tubul filtrului distribuitor prin fante, și curge pe
canalul de drenaj de la baza acestuia, distribuându-se uniform în stratul de pietriș, prin fantele situate în afara rezervorului. Se păstrează corpurile organice
mai mari decât lățimea fantelor
2. Tratarea biologică în rezervor, prin digestie, efectuată de microorganismele aerobe și anaerobe existente în apele uzate dar și migrate din stratul de sol
până la lichefierea totală sau parțială până la dimensiunea fantelor. În rezervor, digestia anaerobă a materialelor biodegradabile alternează cu digestia
aerobă, în funcție de variația debitului de apă uzată și de încărcarea zonei umede construite. Aerarea se realizeaza prin circulatia aerului intre tubul de
absorbtie si tubul de evacuare, dar si datorita debitului de apa care patrunde in rezervor din zona umeda construita cand ajunge la nivelul tubului filtrului
distribuitor. Acest aflux îmbogățește și conținutul de microorganisme aerobe, cu cele din zona umedă construită. Fecalele și hârtia sunt reținute în rezervor
până când sunt transformate în lichid prin biodigestie aerobă. Datorită turbulenței generate de variațiile periodice de nivel într-un spațiu cilindric de bază,
biodigestia este amplificată, timpul de lichefiere reducându-se la câteva zile. În rezervor, denitrificarea se efectuează în faza anaerobă pentru eliminarea
azotului gazos, după nitrificare în zona umedă construită și faza anoxică de eliminare a fosforului.
3 Tratament biologic în straturile de pietriș, geotextil și sol în care lichidul scurs prin fisurile din stratul de pietriș este purificat printr-un filtru biologic de
tip biofilm, care se formează în golurile dintre pietrele din stratul de pietriș și din stratul de sol. deasupra. Aici, digestia aerobă a materialelor
biodegradabile are loc de către biomediile staționare existente în pământ care, datorită debitului variabil al apei uzate și a variațiilor de nivel din multistrat,
este scufundată și aerată alternativ, de fiecare dată când nivelul tubul filtrant de distribuție este depășit, de către apa din interiorul rezervorului și ieșirea
acesteia în stratul de pietriș și retragerea ei datorită absorbției prin capilaritate de către stratul de sol. Aerarea în interiorul stratului de pietriș și în sol este
intensificată atât de convecția cauzată de mișcarea infiltrației apei prin mediul granular, cât și de difuzia aerului de la suprafață către stratul de material
granular, prin absorbție în medii poroase. Nitrificarea amoniului (oxidarea biologică) are loc și datorită bacteriilor chimioautotrofe, dar și denitrificarea la
baza acestuia, de către microorganisme aerobe când oxigenul dizolvat consumă azot oxidat în loc de oxigen, și de către microorganisme anaerobe. Acestea
transformă nitriții și nitrații în gaz, sub formă de dinazot (N2). Datorita incarcarii organice din sol si a aerarii permanente are loc si eliminarea fosforului.
Tot in substraturi au loc doua procese de filtrare si anume: filtrarea superficiala a apei tratate, prin care se indeparteaza suspensiile solide de dimensiuni
medii prin retinere in porii patului de pietris, pana la dizolvarea portionata in efluent.
4 Evacuarea apei tratate prin capilaritate și evapo-transpirație.
5. Note de proiectare zona umeda construita (ZUC), pentru instalarea DAUZUC
Există mai mulți parametri selectați pentru proiectarea ZUC , care depind de tipul de apă uzată și climă, suprafața, alimentarea cu oxigen și consumul de
oxigen, timpul de retenție, adâncimea apei, adâncimea substratului, capacitatate filtru rezervor, rata de încărcare hidraulică, rata de încărcare organică și
plante. Mecanismele de eliminare a contaminanților din ZUC sunt complexe și includ procese fizice, chimice și biologice între plante, substraturi și
microorganisme. Tratarea apelor uzate în ZUC se realizează prin multe procese, dintre care cele mai importante sunt decantarea sau filtrarea articolelor în,
filtrarea și precipitarea chimică de către substrat, transformarea chimică, adbsorbția, schimbul de ioni prin suprafețele plantei și substrat, descompunerea și
transformarea poluanti de catre microorganisme si plante, absorbtia si transformarea nutrientilor de catre microorganisme si plante si disparitia naturala a
agentilor patogeni.. 5.1
5.1. Proiectarea sistemului
Rezultatele performanţei de tratare au fost identificate ca fiind suficient de cuprinzătoare pentru a furniza date valide pentru evaluarea curentă la tubul de
intrare . Eşantionarea efluenţilor a fost efectuată 1n timpul perioadei de debit maxim . Rata de incă rcare hidraulică pentru perioada inter-eşantion a fost de
asemeneamă masurată cu ajutorul unui contor de doză magnetic (nr. doză x volumul dozei = sarcină hidraulică ) montat in camera de evacuare la intrare
de apa uzata menajera pentru 1 locuitor echivalent (LE) care conţine la 150 I; 60 g CBO5 , 8 g NH4-N , 70 g SS date utilizate in mod obişnuit de
proiectanţii sistemelor de tratare a apelor.. La expermentul din februarie 2019, s-a folosit o suprafaţă specifică de 3 m2 pe locuitor echivalent pe motive
de acceptabilitate comercială şi robusteţe operaţională . Rezultatele performanţei tratamentului au fost examinate in situ in locatii distribuite pe teritoriul
Romaniei.
5.2 Încercări efectuate cu sisteme naturale cu epurare terestră în zona umedă construită cu dispozitivul de evacuare a apelor uzate epurate de
zonele umede construite în atmosfera DAUZUC
În perioada 28.10.2019 - 25.10.2021, am efectuat experimente de evapotranspirație (ET) în România cu 25 de sisteme naturale cu epurare terestră în zona
umedă construită cu dispozitivul de evacuare a apelor uzate epurate din zonele umede construite în atmosfera DAUZUC :
Localitate Incepand cu data

Piscu 28/10/19

Pantelimon 09/11/19

Pantelimon 11/11/19

Pantelimon 27/01/20

Papa Leordeni 05/03/20

Tunari 11/07/20

Pascani 15/07/20

Mihai Bravu 20/07/20

Serdani 01/08/20

Domnesti 01/09/20

Jilava, 14/09/20

Provita de jos 07/09/20

Pantelimon 03/11/20

Cornetu 09/11/20
 Domnesti 22/02/21

Piscu 06/03/21

Magurele 22/03/21

Bucureşti 22/04/21

Dascalu 11/05/21

Dascalu 12/07/21

Domnesti 20/07/21

Lipia 22/07/21

Pantelimon 08/08/21

Mihai Bravu 23/08/21

Afumati 14/09/21

Domnesti 25/10/21

5.3 Concluzii
Valorile zilnice ale evapotranspirației au susținut sarcinile hidraulice maxime, neraportând creșteri ale nivelului apei peste nivelul stratului de pietriș.
prima paginasetăriComandați reprintări ale articolelor
Acces deschisArticol
Provocări și perspective ale epurării și reutilizarii apelor uzate pe bază de natură în zonele rurale din Europa Centrală și de Est
de Darja Istenič1,2,*ORCID,Igor Bodík3,Maret Merisaar4ORCID,Magdalena Gajewska5,Michal Šereš6ORCIDșiTjaša Griessler Bulc1,2
1
Facultatea de Științe ale Sănătății, Universitatea din Ljubljana, 1000 Ljubljana, Slovenia
2
Facultatea de Inginerie Civilă și Geodezică, Universitatea din Ljubljana, 1000 Ljubljana, Slovenia
3
Facultatea de Chimie și Tehnologia Alimentelor, Slovacia Universitatea de Tehnologie Bratislava, 812 37 Bratislava, Slovacia
4
Facultatea de Inginerie Civilă și Arhitectură, Universitatea de Tehnologie din Tallinn, 19086 Tallinn, Estonia
5
Facultatea de Inginerie Civilă și de Mediu, Universitatea de Tehnologie din Gdansk, 80-233 Gdansk, Polonia
6
Institutul pentru Studii de Mediu, Facultatea de Științe, Universitatea Charles, 128 01 Praga, Republica Cehă
*
Autorul căruia trebuie adresată corespondența.
Sustainability 2023 , 15 (10), 8145; https://doi.org/10.3390/su15108145
Primit: 10 martie 2023 / Revizuit: 11 mai 2023 / Acceptat: 15 mai 2023 / Publicat: 17 mai 2023
Descarca Răsfoiți figura Note versiuni
Abstract
În Europa Centrală și de Est, aproximativ o treime din populație trăiește în așezări mici (<2000 PE). Întrucât Directiva europeană
actuală de tratare a apelor uzate urbane (91/271/EEC) nu reglementează în mod clar colectarea și tratarea apelor uzate din aceste
așezări, țările rezolvă problema în mod individual. Tehnologiile simple și robuste, cum ar fi sistemele de tratare bazate pe natură, ar
putea fi soluția și sunt aplicate pe scară largă în multe țări ale UE. În această lucrare, starea colectării, epurării și reutilizarii
apelor uzate în zonele rurale din 14 țări din Europa Centrală și de Est este prezentată împreună cu răspândirea diferitelor sisteme de
epurare bazate pe natură. Rezultatele arată că în ultimul deceniu, racordarea la stațiile de epurare a apelor uzate a crescut de la 9% la
19% din totalul populației din localitățile mici. Utilizarea apei tratate se aplică rar. Reactoarele discontinue de secvențiere și alte
tipuri de sisteme cu nămol activ predomină în tehnologiile de tratare. Sistemele de tratare bazate pe natură (în principal zonele umede
tratate) sunt utilizate în toate țările studiate. Implementarea lor crește încet, împiedicată de lipsa de acceptare de către autorități,
de lipsa unor studii de caz bune și de exemple greșite proiectate sau operate greșit din trecut. Mai multă conștientizare, instruire
oficială privind sistemele de tratare bazate pe natură și legislație de sprijin sunt necesare pentru a promova soluții durabile de
salubritate în așezările mici. Implementarea lor crește încet, împiedicată de lipsa de acceptare de către autorități, de lipsa unor
studii de caz bune și de exemple greșite proiectate sau operate greșit din trecut. Mai multă conștientizare, instruire oficială privind
sistemele de tratare bazate pe natură și legislație de sprijin sunt necesare pentru a promova soluții durabile de salubritate în
așezările mici. Implementarea lor crește încet, împiedicată de lipsa de acceptare de către autorități, de lipsa unor studii de caz bune
și de exemple greșite proiectate sau operate greșit din trecut. Mai multă conștientizare, instruire oficială privind sistemele de tratare
bazate pe natură și legislație de sprijin sunt necesare pentru a promova soluții durabile de salubritate în așezările mici.
Cuvinte cheie:soluții bazate pe natură ; igienizare durabilă ; zone umede de tratare ; sisteme de tratare mici și individuale ; serviciu
ecosistemic
1. Introducere
Colectarea și tratarea apelor uzate în așezările mici și împrăștiate reprezintă o provocare în multe țări dezvoltate și în curs de
dezvoltare. În Europa Centrală și de Est (ECE: Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Moldova, Polonia, România, Slovacia,
Slovenia și Ucraina), peste 42 de milioane de oameni trăiesc în așezări cu mai puțin de 2000 de echivalent populație (PE), reprezentând o
treime din populație [ 1 ] . Studiile anterioare indică faptul că doar aproximativ 9% din această populație este conectată la stații de
tratare a apelor uzate (WWTP) [ 1 ] și deversarea apelor uzate neepurate are ca rezultat o poluare dispersată a corpurilor de apă de
suprafață și subterană.
Conexiunea populației rurale la WWTP este dificil de evaluat deoarece datele privind numărul și tipul WWTP public și privat cu o
capacitate mai mică de 2000 PE sunt de obicei limitate și împrăștiate între utilitățile locale de apă și autoritățile. Chiar și în țările
dezvoltate, adesea nu există baze de date naționale despre micile STEP (de exemplu, Austria [ 2 ]).
De la intrarea în vigoare a Directivei europene de tratare a apelor urbane (UWWTD) [ 3 ] în 1991, colectarea și tratarea apelor uzate în
aglomerările cu peste 2000 de locuitori s-a îmbunătățit considerabil, rezultând o îmbunătățire a calității surselor europene de apă dulce
[ 4 ] . În ciuda îmbunătățirilor semnificative din ultimii 30 de ani, procentul populației conectate la WWTP în ECE este încă relativ
scăzut (50–80%) și nu s-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani [5] .]. Colectarea și tratarea apelor uzate în așezările mici cu mai
puțin de 2000 PE nu sunt abordate în mod clar în UWWTD, iar acest decalaj este acum specificat în propunerea pentru un UWWTD revizuit.
UWWTD revizuit va cere statelor să stabilească sisteme de colectare a apelor uzate și în comunitățile sub 2000 PE. De asemenea, va
consolida reglementările pentru proiectarea, autorizarea și controlul sistemelor private mici de tratare a apelor uzate (numite sisteme
individuale sau alte sisteme adecvate) [ 6 ].
Tehnologiile simple și robuste precum soluțiile bazate pe natură (NBS), care se referă la soluții inspirate și susținute de natură [ 7 ,
8 ] și au cerințe și costuri reduse de operare și întreținere, sunt recunoscute ca fiind cele mai potrivite soluții pentru comunitățile
mici [ 2 ]. NBS pentru tratarea apelor uzate sunt deja utilizate pe scară largă la nivel mondial, cele mai comune fiind diferite tipuri
de zone umede de tratare (TW), iazuri de stabilizare a deșeurilor și infiltrarea solului. Acestea sunt sisteme proiectate care imită
ecosistemele funcționale și profită de beneficiile acestora cu o dependență minimă de echipamente electrice [ 9]]. NBS integrează plante,
medii poroase, sol, microorganisme și alte elemente și procese naturale pentru a elimina poluanții precum substanțele organice, solidele
în suspensie, nutrienții, agenții patogeni și diferiți contaminanți de îngrijorare emergentă, cum ar fi produsele de îngrijire personală,
produsele farmaceutice și hormonii [10 , 11 , 12 ] . În plus, epuizarea resurselor, deficitul de apă și schimbările climatice necesită o
trecere de la managementul liniar la cel circular al apelor uzate, în care BNS descentralizate din zonele rurale pot avea anumite
avantaje, deoarece furnizează apă recuperată și produse de tratare aproape de locul în care sunt utilizate [13] .], permițând conectarea
ușoară cu agricultura. În plus, BNS oferă mai multe servicii ecosistemice (cum ar fi reglarea temperaturii și umidității, producția de
biomasă vegetală, aspectul estetic) în comparație cu sistemele convenționale de tratare cu nămol activ, ceea ce este important pentru
creșterea rezistenței la climă și a calității mediului [14 ] . În cele din urmă, BNS au costuri de operare mult mai mici în comparație cu
sistemele convenționale [ 15 ], ceea ce poate fi deosebit de benefic în regiunile mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, cu o
distribuție descentralizată a populației.
Prin urmare, este de cea mai mare importanță ca țările care nu au colectarea și tratarea apelor uzate să aleagă soluții adecvate care
sunt, de asemenea, în concordanță cu gestionarea integrată a resurselor de apă, sunt rezistente la climă și sunt rentabile. BNS pentru
tratarea apelor uzate reprezintă un grup de tehnologii care îndeplinesc toate cerințele de mai sus, dar recunoașterea și implementarea
lor în țările cu conectivitate scăzută la WWTP este încă scăzută [ 1 , 13 ], iar acest lucru trebuie studiat și abordat.
Scopul acestei lucrări este de a prezenta situația actuală a colectării și epurării apelor uzate în localitățile mici din ECE, utilizarea
BNS și barierele din calea implementării BNS și a sistemelor de reutilizare a apei ca parte a managementului integrat al resurselor de
apă.
2. Materiale și metode
Datele privind situația actuală a colectării și epurării apelor uzate și a utilizării BNS în așezările mici din țările ECE au fost
colectate prin contactarea experților din regiune în salubritate și BNS. În primul rând, cartografierea experților din regiune a fost
realizată cu ajutorul Grupului de lucru pentru sanitație durabilă, organizat de Parteneriatul global pentru apă din Europa Centrală și de
Est (GWP CEE). Sustainable Sanitation Task Force al GWP CEE reunește experți în salubritate la scară mică din majoritatea țărilor din
regiune. În plus, zona de studiu a fost extinsă dincolo de GWP CEE către țările balcanice, contactând Comisia Internațională a Bazinului
Râului Sava și alte rețele. În total, au fost identificați experți din 18 țări (Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Cehia,
Estonia, Ungaria, Kosovo, Letonia, Lituania, Moldova,
În continuare, a fost pregătit un sondaj online care a inclus informații despre experți (afiliere, sector), țări (demografie, consum de
apă), colectarea și tratarea apelor uzate (inclusiv sisteme individuale, cerințe de monitorizare și limite de deversare), implementarea
BNS (număr, capacitate, tehnologie, provocări) și utilizarea apei recuperate și a nutrienților (tip de reutilizare, legislație,
provocări). Chestionarul complet este disponibil în secțiunea Materiale suplimentare . Sondajul a fost trimis prin e-mail experților
identificați în vara anului 2021. Actualizări suplimentare ale datelor au fost făcute în 2022 și 2023, după cum a fost necesar.
Rezultatele sondajului au fost analizate folosind Microsoft Excel. Datele au fost grupate după subiect și țară, sortate, filtrate,
mediate și numărate acolo unde este cazul. Pentru feedback calitativ, textele au fost examinate și cuvintele cheie extrase. Rezultatele
au fost rezumate în tabele și figuri. În cazul unor răspunsuri îndoielnice, experții au fost contactați ulterior pentru a clarifica
datele. După analizarea rezultatelor, a fost organizat un atelier de elicitare la care au fost invitați toți experții care au participat
la sondaj. La atelier, au fost prezentate rezultatele sondajului, urmate de o compilare a nevoilor și activităților de salubrizare
durabilă în regiune și o posibilă cale de urmat pentru o implementare mai largă a BNS.
3. Rezultate si discutii
Populația totală a regiunii ECE este de 152 de milioane, iar cea a Balcanilor de Vest este de 20 de milioane, care împreună reprezintă
aproape un sfert din populația europeană [ 16 ]. Dintre experții din 18 țări contactate, 14 (78%) au răspuns ( Figura 1 ). Numitorul
comun al tuturor celor 18 țări este dezvoltarea economică, politică și socială similară din trecut, care se reflectă în situația actuală.
Trebuie remarcat faptul că atât țările UE, cât și țările non-UE au fost incluse în acest studiu. În timp ce respectarea directivelor UE
este obligatorie pentru țările UE, țările din afara UE iau adesea directivele UE ca orientări pentru strategiile lor naționale.
Sustenabilitate 15 08145 g001 550Figura 1. Harta Europei care arată țările invitate la sondaj (albastru închis și deschis). Țările care
nu au răspuns la sondaj sunt marcate cu albastru deschis, iar țările care au răspuns sunt marcate cu albastru închis.
Respondenții au fost profesioniști din domeniul salubrității sau al apei din diferite sectoare, și anume organizații neguvernamentale (2
respondenți), autorități naționale (4 respondenți), universități (4 respondenți) și companii private (4 respondenți).
O treime (37 milioane) din populația totală a țărilor studiate trăiește în așezări cu mai puțin de 2000 de locuitori ( Tabelul 1 ),
indicând un puternic caracter rural al regiunii. Doar în Moldova și România populația pare a fi mai centralizată, aproximativ 10% din
populație trăind în așezări mici.
Tabel 1. Caracteristicile demografice ale țărilor studiate și populația conectată la WWTP cu o capacitate mai mică de 2000 PE. Procentul
populației conectate se calculează pe baza numărului total de locuitori care trăiesc în așezări mici din fiecare țară. Populația
conectată la WWTP include atât WWTP public, cât și sisteme individuale. Pentru țările în care sunt disponibile numai date despre
sistemele publice, caracterul > este folosit pentru a indica faptul că există și sisteme individuale sau private nenumărate.
Masa
Atât în managementul integrat al resurselor de apă, cât și în economiile circulare, principala prioritate este evitarea epurării inutile
a apelor uzate; prin urmare, consumul de apă în gospodărie și producția de apă uzată sunt factori critici [ 17 , 18 , 19 ]. Consumul
mediu de apă în țările studiate a fost de 109 L/persoană∙zi, cu mult sub media Uniunii Europene de 128 L/persoană∙zi [ 20 ]. Există, de
asemenea, diferențe destul de mari între țări, variind de la 50 L/persoană∙zi în Moldova până la 200 L/persoană∙zi în Muntenegru. Conform
rezultatelor unui studiu similar din 2012 [ 21], putem face o comparație pentru șapte țări, adică consumul de apă a scăzut în Ungaria,
Slovacia și Slovenia, în timp ce a crescut în Polonia și România și a rămas aproape același în Bulgaria și Letonia.
Procentul din totalul populației racordat la alimentarea publică cu apă potabilă este mai mare decât procentul populației racordat la
STEP public. Diferența medie între racordarea la alimentarea cu apă publică și la stația de epurare publică este de aproximativ 20%.
Excepție fac Estonia și Letonia, unde procentul celor două conexiuni este aproape egal. De la intrarea în vigoare a UWWTD în 1991,
procentul populației conectate la stația de epurare publică a crescut treptat. Construcția de rețele de ape uzate și stații de epurare a
fost susținută și de diverse fonduri UE, dar sprijinul a fost concentrat în aglomerări cu peste 2000 PE. Lăsarea în urmă a așezărilor mai
mici este acum văzută ca o stagnare în îmbunătățirea în continuare a colectării și epurării apelor uzate în multe țări studiate [ 5] .].
În ultimul deceniu, racordarea la WWTP în așezările <2000 PE a crescut de la 9% la 19% din populația totală care trăiește în așezări
mici; cu toate acestea, informațiile despre sistemele private sau individuale (<50 PE) nu sunt disponibile în nicio țară, astfel încât
procentul real este ceva mai mare. Diferențele dintre țări sunt mari, variind de la o rată foarte scăzută de conectare în Bosnia și
Herțegovina (0,5%), Croația (1%) și Muntenegru (2%) până la o rată de conectare de aproximativ jumătate din populație în Ungaria (45%) și
Cehia (66%) (Tabelul 1 ) . Racordarea medie la WWTP din regiune este încă mult mai mică în comparație cu țările dezvoltate; prin urmare,
construirea stațiilor de epurare în comunități de până la 2000 PE ar trebui să fie o prioritate curentă în majoritatea țărilor studiate.
3.1. Numărul de sisteme mici și individuale de tratare a apelor uzate
Construcția sistemelor de apă uzată și a stațiilor de epurare pentru așezări foarte mici și împrăștiate <50 PE poate fi costisitoare și
adesea chiar imposibilă din punct de vedere economic. În astfel de cazuri se folosesc sisteme individuale de salubrizare, adică stații de
epurare private, cu capacități cuprinse între 3 și 50 PE. Numărul, capacitatea și tehnologia sistemelor private de tratare nu sunt
înregistrate la nivel central în majoritatea țărilor studiate și este dificil să se obțină date exacte, deoarece ar trebui efectuată o
anchetă consumatoare de timp și căutare de date la companiile de utilități de apă, municipalitățile sau autoritățile regionale din
fiecare țară. Datele pot fi estimate și pe baza numărului de unități vândute de către distribuitorii și furnizorii individuali. De
asemenea, este important de remarcat faptul că sistemele private din multe țări includ fose septice cu infiltrare care oferă tratament
limitat, în timp ce în alte țări sunt permise doar rezervoarele septice etanșe utilizate pentru colectarea apelor uzate (de exemplu,
Slovenia). În multe cazuri, fosele septice cu infiltrare nu sunt o soluție potrivită din cauza tratamentului limitat [22 ], în timp ce
fosele septice etanșe pot fi neviabile din punct de vedere economic din cauza golirii regulate și a transportului apei acumulate și a
nămolului la stația de epurare centrală. În Ungaria sunt înregistrate aproximativ 913.000 de fose septice private și aproximativ 6000 de
WWTP individuale, dar multe date lipsesc sau sunt incomplete. În mod similar, în Polonia, Cehia și Slovacia, numărul stațiilor de epurare
private este estimat la aproximativ 295.400, 35.000 și, respectiv, 5000, în timp ce există mult mai multe fose septice.
O treime din țările studiate au raportat că au strategii naționale de îmbunătățire a conexiunii populației din așezările mici la WWTP,
ceea ce a condus și la o îmbunătățire a conexiunii în Ungaria, Moldova, Slovacia și Slovenia în ultimul deceniu [1 ]]. În multe țări
(Cehia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria și altele), există și obligația legală de a conecta gospodăriile la sistemul public de apă
și canalizare existent, dacă condițiile tehnice și economice o permit. Un obstacol major în calea racordării populației la sistemul de
canalizare îl reprezintă veniturile reduse ale populației rurale, care refuză adesea să se conecteze la rețeaua din apropiere sau să
instaleze o stație de epurare privată și, în schimb, continuă să folosească fosele septice „tradiționale” și canalele cu scurgeri. Cu
toate acestea, majoritatea țărilor încă nu au legislație sau politici în vigoare pentru a conecta rezidenții așezărilor mici la WWTP. În
plus, țările adesea nu au date sau planuri de acțiune bazate pe strategii pentru câți rezidenți vor trebui conectați la WWTP public sau
individual în următorii ani.
Colectarea și tratarea apelor uzate în localități sub 2000 PE și în sisteme individuale au fost identificate de UE drept poluare
evitabilă [ 6]; prin urmare, problema a fost abordată în UWWTD revizuit, care va necesita sisteme obligatorii de colectare a apelor uzate
și pentru aglomerările mai mici și va defini sisteme individuale mai detaliat. Totuși, stabilirea unei legislații efective și realiste
pentru tratarea apelor uzate în comunitățile mici este o sarcină complexă care trebuie să țină cont de caracteristicile naturale și
demografice (zone sensibile, capacitatea naturală de autoepurare a mediului, relief, geologie, densitatea populației), fezabilitatea
financiară a diferitelor opțiuni (sisteme centralizate sau individuale) și potențialul de recuperare a resurselor (reutilizarea apei
tratate și generarea de substanțe nutritive în apropierea apei tratate). Înăsprirea reglementărilor fără o planificare atentă poate duce
doar la costuri inutile și la sisteme ineficiente.
3.2. Limite de descărcare și monitorizare
UWWTD stabilește standarde comune pentru țări pentru concentrațiile de materie organică (măsurată ca cerere biochimică de oxigen pe
parcursul a 5 zile de incubare - DBO 5 - și cerere chimică de oxigen - COD), solide în suspensie (TSS), azot total (TN) și fosfor total
(TP) în evacuările de ape uzate urbane tratate, precum și frecvența necesară de monitorizare. Până în prezent, doar aglomerările cu
populații mai mari de 2000 PE trebuie să respecte aceste standarde. Întrucât UWWTD nu stabilește limite pentru apele uzate generate în
așezările mici, țările au adoptat reglementări naționale cu privire la caracteristicile lor demografice și naturale. Valorile limită de
deversare variază considerabil în țările studiate ( Tabelul 2 ). Pentru stațiile de epurare publice mici, limitele pentru COD, BOD 5, și
TSS sunt în același interval sau într-un interval ușor mai mare decât cel cerut de UWWTD (125, 25 și 35 mg/L pentru COD, BOD5 și ,
respectiv, TSS). Pentru sistemele individuale, diferențele dintre țări sunt mai mari: de la limitele fără deversare în Letonia, Bosnia și
Herțegovina și Moldova și numai COD în Slovenia până la cerințe foarte stricte de descărcare în România și Ucraina. În România, stația de
epurare privată trebuie, de asemenea, să respecte limitele de deversare pentru amoniac, nitriți, nitrați și fosfați. În plus, sunt
stabilite limite pentru cloruri (500 mg/L), detergenți (0,5 mg/L), fenoli (0,3 mg/L) și sulfuri (0,5 mg/L) (nu sunt enumerate în Tabelul
2) .), care nu sunt limitate în nicio altă țară. Diferențele în limitele de deversare pentru sistemele mici și individuale pot rezulta,
de asemenea, din diferențele de sensibilitate a mediului acvatic din diferite țări și din orientările naționale sau internaționale
asociate, cum ar fi recomandările Comisiei pentru protecția mediului marin baltic (HELCOM) [23] pentru tratarea apelor uzate urbane
deversate în bazinul Mării Baltice . Documentul recomandă eliminarea azotului și a fosforului chiar și pentru stațiile mici de tratare a
apelor uzate, ceea ce se reflectă în reglementările de evacuare din Polonia și Estonia ( Tabelul 2 ).
Tabelul 2. Limitele de deversare în mg/L (sau % după caz) și CFU/100 mL (pentru E. coli ) pentru stațiile de epurare a apelor uzate cu
mai puțin de 2000 PE în țările studiate.
Masa
Ca și în cazul cerințelor privind calitatea apelor uzate epurate, există diferențe semnificative între țările studiate în ceea ce
privește obligația de a monitoriza WWTP mici și individuale și frecvența monitorizării. Pentru WWTP între 50 și 2000 PE, numai Bosnia și
Herțegovina, Bulgaria și Ucraina nu au stabilit cerințe de monitorizare pentru aceste centrale, în timp ce în Croația, Cehia, Estonia,
Ungaria, Muntenegru, Polonia, Slovacia și Slovenia, monitorizarea trebuie efectuată de două, patru sau șase ori pe an de către instituții
acreditate la nivel național. Letonia, Moldova și România necesită monitorizare lunară de către organismele acreditate.
Pentru instalațiile individuale cu mai puțin de 50 PE, nu există cerințe de monitorizare în 8 din 14 țări. În Slovenia, astfel de stații
de epurare ar trebui inspectate o dată la trei ani, dar în Croația, Ungaria și Slovacia inspecția trebuie să aibă loc doar o dată pe an.
În Cehia, eficiența unei stații de epurare mici trebuie fie testată o dată pe an, fie stația de epurare trebuie să fie supusă unei
inspecții calificate de către o persoană certificată. Cele mai stricte cerințe de monitorizare pentru sistemele individuale se aplică în
România, unde sistemele individuale ar trebui testate de patru ori pe an.
3.3. Tehnologii pentru tratarea apelor uzate
Frecvența diferitelor tehnologii de tratament a fost estimată de experți indicând ce tehnologie a fost folosită cel mai des, frecvent,
rar sau niciodată. A existat, de asemenea, posibilitatea de a adăuga tehnologii suplimentare. Au fost indicate ca existente un total de
14 tehnologii de tratare diferite: reactor discontinuu de secvențiere, reactoare cu biofilm cu pat mobil, bioreactoare cu membrană,
sistem cu nămol activat, pătură de nămol anaerobă cu debit ascendent (UASB), filtru de nisip, infiltrare a solului, sistem de salcie
evapotranspirativă, iazuri de stabilizare a reziduurilor, iazuri de stabilizare a deșeurilor, iazuri aerate/tratare apă hidrobică fose
septice etanșe și gropi septice. Au fost adăugate două tehnologii suplimentare de tratare bazate pe natură (tehnologia vermifilter și
ecosan). Deoarece nu există un registru național al tehnologiilor de tratament,
3.3.1. Stații publice de epurare a apelor uzate din localități mici
Cea mai comună tehnologie pentru tratarea apelor uzate în așezări mici (PE < 2000) este reactorul discontinuu de secvențiere, care este
utilizat în principal în Cehia, Letonia și Ucraina, precum și în Estonia, Ungaria, Polonia și România. În regiune se folosesc și alte
tipuri de tehnologie de tratare a nămolului activ; Sistemele compacte clasice cu nămol activ sunt cele mai comune în Slovacia și Estonia,
bioreactoarele cu membrană în România și reactoarele cu biofilm cu pat mobil în Estonia, Polonia și Slovenia.
După secvențierea reactoarelor discontinue și a proceselor similare cu nămol activ, zonele umede de tratare sunt de asemenea utilizate în
mod obișnuit, în special în Croația, Moldova și Muntenegru ( Tabelul 3 ). În consecință, paturile de stuf pentru uscarea nămolului sunt
frecvent utilizate în Croația și Muntenegru pentru a trata nămolul în exces de la stațiile convenționale de tratare cu nămol activ.
Tabelul 3. Prezența soluțiilor bazate pe natură (marcate cu verde) ca stații de tratare a apelor uzate mici (<2000 PE) în țările Europei
Centrale și de Est. Acolo unde este disponibil, este dat și numărul (aproximativ) de plante.
Masa
Filtrele de nisip sunt utilizate în mod obișnuit ca tehnologie robustă și pasivă în Estonia, Moldova și România, în timp ce infiltrarea
solului este comună în Moldova și Ucraina. În Cehia, filtrarea cu nisip este folosită mai ales pentru gospodăriile singure sau așezările
turistice, unde este adesea construită ca pas principal de tratament după pretratarea într-o fosă septică, deoarece o fosă septică
singură nu este recunoscută ca un tratament suficient. Tehnologiile de infiltrare a solului necesită suprafețe mari de teren, dar sunt de
obicei cuplate cu reutilizarea apei și producția de biomasă; metodele standard de irigare pot distribui apa în câmpuri agricole, pășuni
sau zone împădurite [ 9 ].
În ciuda numeroaselor tehnologii diferite disponibile și utilizate pentru tratarea apelor uzate din așezările mici, fosele septice rămân
cea mai comună soluție. Doar fosele septice etanșe ar trebui acceptate ca soluție adecvată. Fosele septice cu scurgere sunt considerate
nepotrivite deoarece adesea nu sunt proiectate și exploatate corespunzător, adică nu sunt golite în mod regulat, iar infiltrarea apei
efluente nu este proiectată în funcție de caracteristicile solului și a amplasamentului. Acest lucru poate duce la o amenințare la adresa
calității apelor de suprafață și subterane [ 22]. Fosele septice etanșe acumulează volumul total de ape uzate și solide și, când sunt
pline, sunt pompate și transportate la stația de epurare centrală. Pentru utilizatorul final, aceasta este adesea cea mai scumpă soluție
de eliminare a apelor uzate și ar trebui utilizată numai în zonele în care nu poate fi luată în considerare nicio altă soluție [ 24 ]. De
asemenea, trebuie remarcat faptul că fosele septice sunt o sursă importantă de gaze cu efect de seră (GES). De exemplu, în Slovacia, 90%
din GES generate de sectorul apelor uzate [ 25 ] și în Irlanda, 90% din GES generate de stațiile de tratare a apelor uzate la fața
locului provin din fose septice [ 26 ].
Iazurile de stabilizare a deșeurilor, iazurile aerobe, reactoarele UASB și sistemele de salcie sunt rareori utilizate pentru așezările
mici din regiune, cu excepția Estoniei, unde iazurile aerate sunt utilizate în mod obișnuit.
Comparând țările, varietatea tehnologiilor de tratare utilizate este în mare parte redusă: două în Letonia și Croația, trei în Polonia și
patru în Muntenegru, Ungaria și Ucraina. În schimb, opt sau nouă tehnologii diferite sunt utilizate în Cehia, Estonia și Slovenia. Un
număr mic de tehnologii duce la practici mai simple de operare și întreținere, deoarece operatorii nu trebuie să fie familiarizați cu
multe tehnologii diferite și pot acorda mai multă atenție soluțiilor selectate și își pot aprofunda cunoștințele. Pe de altă parte, este
posibil ca aceste tehnologii selectate să nu acopere particularitățile unor situri sau aplicații specifice și unele beneficii
suplimentare (servicii ecosistemice, reutilizarea apei, recuperarea nutrienților și a biomasei etc.).
3.3.2. Stații private de epurare a apelor uzate pentru setări individuale
Pentru instalațiile individuale predomină fosele septice etanșe și fosele septice cu scurgere și sunt comune în Letonia și Polonia,
precum și în Cehia, Ungaria, Moldova, Muntenegru, România și Slovenia. Pentru Bosnia și Herțegovina, Croația și Ucraina, nu au fost
furnizate date despre tehnologiile utilizate în fiecare țară. După cum sa menționat în secțiunea anterioară, fosele septice etanșe nu
sunt o soluție durabilă. Mai mult, deși multe fose septice din mediul rural sunt declarate etanșe, experiența practică arată că deseori
există deversări ilegale.
A doua cea mai obișnuită soluție pentru setările individuale sunt diverse sisteme cu nămol activ, predominând reactoarele discontinue de
secvențiere și sistemele convenționale cu nămol activ. Reactoarele discontinue de secvențiere sunt, de asemenea, o tehnologie de tratare
comună în țările Europei de Vest; de exemplu, acestea sunt raportate a fi cel mai comun sistem de tratare a apelor uzate [ 27 ].
Reactoarele UASB sunt utilizate în mod obișnuit în România și TW în Polonia și Slovenia, în timp ce filtrele cu nisip și infiltrarea
solului sunt utilizate în mod obișnuit în Moldova și România. Iazurile de stabilizare a deșeurilor și iazurile aerobe sunt rareori
utilizate în regiune, cu excepția Estoniei, unde iazurile aerobe sunt utilizate în mod obișnuit pentru sisteme individuale.
Atât pentru stațiile de epurare publice, cât și pentru cele private, tehnologiile cu nămol activ sunt mai frecvente decât BNS în multe
țări. Acest model a fost găsit în țări care diferă din punct de vedere climatic și relief (Estonia, Ungaria, Letonia, Polonia, România,
Slovacia, Slovenia). Cu toate acestea, TW sunt utilizate în toate țările studiate, astfel încât caracteristicile geografice nu determină
modelul de utilizare a diferitelor tehnologii. O posibilă explicație ar putea fi vechimea și prezența diferitelor tehnologii pe piață.
Tehnologia cu nămol activ a fost dezvoltată la începutul secolului al XX-lea [ 28 ], cu aproximativ 50 de ani înainte ca zonele umede să
fie utilizate pentru prima dată pentru tratarea apelor uzate [ 29] .]. În plus, politicile naționale și internaționale au promovat așa-
numita infrastructură gri în secolul al XX-lea, care a dat un impuls sistemelor de nămol activ, în timp ce soluțiile bazate pe natură au
câștigat mai multă atenție politică în ultimul deceniu [30 ] . O altă explicație pentru dominația sistemelor cu nămol activ ar putea fi
prețul scăzut și numărul mare de furnizori de pe piață. În plus, sistemele cu nămol activ sunt stații de tratare prefabricate care pot
obține și eticheta CE, în timp ce NBS trebuie construite la fața locului, iar eticheta CE poate fi aplicată numai componentelor
individuale ale sistemului.
Alegerea tehnologiei de tratare afectează, de asemenea, impactul climatic al gestionării apelor uzate, de exemplu, emisiile de GES de la
diferite tehnologii de tratare pot diferi semnificativ. S-a demonstrat că fluxul vertical subteran TW emite semnificativ mai puțini
echivalenți de CO 2 comparativ cu WWTP convențional cu nămol activ [ 31 ]; cu toate acestea, există și diferențe semnificative în
emisiile de GES între diferitele tipuri de TW care trebuie luate în considerare [ 32 , 33 , 34 ].
3.4. Soluții bazate pe natură
Sondajul a oferit o listă a celor mai comune șase tehnologii de tratare a apelor uzate bazate pe natură, conform lui Cross et al. [ 9 ]:
infiltrarea solului, sisteme de salcie evapotranspirativă, iazuri de stabilizare a deșeurilor, iazuri aerate, zone umede de tratare și
paturi de stuf cu uscare a nămolului. În cadrul sondajului, respondenții au avut și oportunitatea de a indica alte BNS care sunt
utilizate în țările lor. Sistemele cu nămol activ au fost excluse din listă, deși uneori sunt denumite NBS conform definiției la nivelul
UE a BNS [ 35 ].
Este încurajator de remarcat faptul că toate BNS listate sunt prezente în regiune și au fost adăugate două soluții suplimentare ( Tabelul
3). Datele privind numărul de astfel de sisteme nu au fost întotdeauna disponibile și, atunci când au fost raportate, numerele erau de
obicei scăzute. În plus, numărul de sisteme BNS ar trebui interpretat cu prudență, de exemplu, 8 TW sunt raportate în Croația, dar
aproximativ 8000 în Polonia. În ciuda cifrelor diferite, cele două țări indică faptul că TW sunt utilizate frecvent (Croația) sau rar
(Polonia). Acest lucru se datorează dimensiunii foarte diferite a țărilor și numărului total de WWTP aplicate până acum pentru așezările
mici (aproximativ 80 în Croația și peste 295.400 în Polonia). Mai mult decât atât, numărul de NBS utilizate pentru tratarea apelor uzate
diferă semnificativ de cifrele raportate într-un studiu similar cu un deceniu în urmă [ 1 , 21]]. O diferență datorată metodologiei este
mai puțin probabilă, deoarece întrebarea despre numărul de sisteme de tratare bazate pe natură a fost clară și lipsită de ambiguitate. O
posibilă explicație este că ambele studii au implicat experți diferiți, iar în absența unui registru național privind tehnologiile și
frecvența de tratament, răspunsurile se bazează pe cunoștințele și gradul de conștientizare a acestora. Pentru a obține date fiabile
despre implementarea BNS, ar trebui efectuate studii individuale în fiecare țară pentru a mapa sistemele implementate pe baza datelor
furnizate de utilitățile de apă, comunitățile locale și practicieni.
În ceea ce privește prezența diferitelor tehnologii, sistemele de salcie, paturile de stuf de tratare a nămolului, vermifiltrele și
tehnologiile ecosan nu au fost utilizate în urmă cu un deceniu [ 21 .]. Mai mult, sistemele de infiltrare a solului nu erau folosite în
Estonia, Ungaria și Slovenia la acea vreme, dar în acest studiu au fost indicate ca soluții aplicate. Sistemele de salcie au fost
raportate din Ungaria ca plantații de producție de biomasă cu rotație scurtă irigate cu apă uzată și ca sistem pilot în Slovenia.
Paturile de stuf de tratare a nămolului câștigă interes în regiune, deoarece sunt utilizate pentru tratarea nămolului de la stațiile
convenționale de tratare cu nămol activ din așezări mici și mijlocii (capacitate de la câteva sute la 15.000 PE). Sunt folosite în
principal în Croația și Letonia; în Croația, acestea câștigă atenția din cauza lipsei unei strategii unificate pentru tratarea
nămolurilor de epurare. Paturile de stuf de tratare a nămolului pot fi folosite și pentru tratarea nămolului și a apei acumulate în fose
septice.36 ]; cu toate acestea, nu a fost raportată o astfel de aplicație în acest studiu.
TW s-a dovedit a fi cel mai utilizat sistem de tratament bazat pe natură, deoarece cuprind o tehnologie bine stabilită în Europa de Vest,
susținută de numeroase manuale de implementare și operare disponibile gratuit și literatura științifică, de exemplu, [37 , 38 ] . TW sunt
utilizate în toate țările studiate. În cazurile Bulgariei, Croației și Letoniei, TW nu au fost raportate de experții participanți la
sondaj, dar prezența lor a fost confirmată de o analiză a literaturii [ 9 , 39 , 40]]. Acest lucru arată din nou că numărul de sisteme de
tratare bazate pe natură, să nu mai vorbim de performanța și experiența lor, nu este binecunoscut în rândul părților interesate, care
sunt esențiale pentru implementarea și recunoașterea mai largă a BNS. Numărul de TW a crescut în Slovacia (de la 5 la 150), Slovenia (de
la 80 la 180) și Ucraina (de la 65 la 80) [21], dar creșterea pe o perioadă de 10 ani nu este semnificativă, deși sunt utilizate pe scară
largă în țările vecine din Europa de Vest. De exemplu, Engstler et al. [ 27] raportează că TW cuprind a doua cea mai frecvent aplicată
tehnologie de tratare pentru sistemele <50 PE, iar în studiul lor asupra performanței a aproximativ 14.000 WWTP, au concluzionat că cele
mai eficiente sisteme de tratare sunt WWTP tehnice, cu flux vertical TW ca etapă de lustruire și cu flux vertical într-o singură etapă
TW. TW a arătat, de asemenea, mai puține variații în concentrațiile efluenților în comparație cu soluțiile convenționale, ceea ce
înseamnă că TW este o soluție mai robustă.

Utilizarea stabilizării deșeurilor și a iazurilor aerate s-a răspândit în alte țări: în 2012 au fost folosite în Estonia și Ungaria, iar
acum și în Bulgaria, România și Slovenia. Ca și în cazul TW, tehnologiile de tratare a iazurilor sunt bine documentate și susținute de
experți și de literatura științifică, de exemplu, [ 9 , 41 ], care a contribuit la răspândirea lor.
Deși rata de implementare a sistemelor de tratare bazate pe natură în ECE este încă scăzută, prezența diferitelor tehnologii în toate
țările studiate reprezintă o bază bună pentru demonstrarea performanței acestora și promovarea implementării lor ulterioare în întreaga
regiune. Pentru a asigura o performanță ridicată de tratare a NBS, sistemele de tratare ar trebui proiectate de experți, ar trebui
elaborate planuri de operare și management și programe de monitorizare, iar operatorii ar trebui să fie instruiți să lucreze cu sisteme
de tratare bazate pe natură.
3.5. Bariere în implementarea BNS
În 2012, Bodik și coautorii [ 21 ] au subliniat numeroase bariere de reglementare și administrative și lipsa de cunoștințe despre
tehnologiile de tratare bazate pe natură. De atunci, o mare parte a literaturii a fost publicată în UE [ 9 , 37 , 38 ] precum și în
regiunea ECE (de exemplu, manualul tehnic de Rozkošný et al. [ 42 ]]), care oferă îndrumări concrete practicienilor cu privire la modul
de implementare a BNS pentru tratarea apelor uzate. În consecință, acest studiu nu a identificat lipsa de cunoștințe tehnice ca o barieră
majoră în calea implementării mai largi a BNS, ceea ce reprezintă o îmbunătățire semnificativă în ultimul deceniu. Cu toate acestea,
pregătirea formală (instituțională) a designerilor lipsește încă în mare măsură, ceea ce poate duce la o lipsă de încredere a publicului
în proiectele oferite, așa cum sa raportat în Cehia.
În prezent, principalele provocări care împiedică adoptarea pe scară largă a sistemelor de tratare bazate pe natură sunt lipsa de
acceptare a BNS de către autorități, lipsa unor studii de caz bune și experiențele trecute slabe (în principal din cauza sistemelor prost
proiectate și/sau a funcționării și gestionării necorespunzătoare) (Tabelul 4 ) . Deși BNS sunt recunoscute și sprijinite de UE, IUCN,
UNEP și alte organizații internaționale majore, este surprinzător faptul că lipsa de conștientizare a sistemelor de tratare bazate pe
natură este încă o provocare majoră pentru o aplicare mai largă. Acest lucru a fost remarcat în special în Bulgaria, Ungaria, Polonia și
Slovacia.
Tabelul 4. O hartă termică care arată principalele provocări pentru implementarea mai largă a epurării apelor uzate bazate pe natură
(celula goală – fără răspuns; 0 – fără provocare; 1 – provocare mică; 2 – provocare medie; 3 – provocare mare). Croația nu a participat
la această întrebare și, prin urmare, nu este inclusă în harta termică.
Masa
Creșterea gradului de conștientizare a soluțiilor disponibile, a eficienței și beneficiilor BNS și a exemplelor de studii de caz bune
este o cale de urmat. Exemple de bune practici există deja în unele țări: în Muntenegru, TW s-a dovedit a fi foarte eficient, dar sunt
necesare eforturi continue pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la beneficiile BNS; Moldova găzduiește cel mai mare TW din
Europa, cu o capacitate de 20.000 PE [ 43 ] și ar trebui promovat pentru o adoptare mai largă a BNS. Există, de asemenea, exemple bune în
Slovenia, unde BNS este bine acceptat și implementarea crește lent, dar sigur.
În plus, sunt necesare ingineri mai calificați și o legislație de sprijin; în Polonia, de exemplu, utilizarea TW ca sisteme private de
tratare (<50 PE) este în creștere, deoarece acestea pot fi construite fără autorizații de construire. În Muntenegru, BNS au fost incluse
în strategia națională, care este în conformitate cu decizia politică privind dezvoltarea ecologică a țării. În unele țări, legislația
actuală nu este favorabilă BNS sau trebuie îndeplinite cerințe speciale, de exemplu, limite stricte de deversare pentru toate stațiile de
epurare, inclusiv sistemele individuale, împiedică implementarea BNS în România și favorizează soluțiile high-tech cu CAPEX și OPEX
ridicat. Ca urmare, cu excepția unor iazuri aerate și a instalațiilor pilot, aproape că nu există sisteme de tratare a apelor uzate
bazate pe natură în România. În plus, unele țări au cerințe specifice pentru BNS (de exemplu, în Ungaria, apele uzate pot fi tratate în
BNS numai dacă se utilizează un sistem de canalizare separat). Barierele instituționale reprezintă o provocare în Bulgaria, Ungaria,
Moldova și Ucraina. În Bulgaria, Ministerul Mediului și Apelor nu recunoaște BNS ca o soluție adecvată pentru tratarea apelor uzate.
Lipsa terenului sau a spațiului disponibil pentru implementarea BNS a fost citată ca o provocare majoră în 5 din 12 țări. Într-adevăr,
sistemele de tratare bazate pe natură necesită suprafețe mai mari de teren în comparație cu sistemele convenționale de epurare; cu toate
acestea, în acest studiu, ne-am concentrat pe zonele rurale, mai degrabă decât pe zonele urbane dens populate, unde deficitul de teren
este adesea citat ca o problemă în implementarea BNS [ 44] .]. Lipsa terenului a fost citată ca o provocare majoră în țările în care
terenul plat abundent este disponibil în zonele rurale (Ungaria, România, Letonia) dar concurează cu agricultura, precum și în țările mai
mici unde apar așezări dispersate din cauza condițiilor geografice diverse și, prin urmare, poate fi dificil să găsești o suprafață plană
într-o zonă joasă a așezării (Slovenia, Muntenegru). Condițiile naturale au fost, de asemenea, identificate ca un obstacol major în
aceleași țări, cu excepția Sloveniei, unde BNS sunt binecunoscute și au fost adaptate la această constrângere prin intensificarea
procesului de tratare și concentrarea pe soluții individuale și pe zonele rurale. În ceea ce privește căutarea spațiului disponibil
pentru BNS, numeroase proiecte de cercetare și inovare susținute de UE dezvoltă noi BNS cu procese intensificate (de exemplu,9 ]. În ceea
ce privește condițiile naturale, unii experți și-au exprimat îngrijorarea că sistemele de tratare bazate pe natură ar putea să nu
funcționeze în climate mai reci și la altitudini mai mari. Acest lucru sugerează că este nevoie de mai multă conștientizare și educație
cu privire la soluțiile tehnice, deoarece s-a demonstrat că multe NBS funcționează eficient în climate mai reci și la altitudini mai mari
[ 45 ].
În Estonia, nu există provocări majore pentru implementarea BNS. Sistemele de tratare bazate pe natură sunt utilizate în cea mai mare
parte ca post-tratare sau ca sisteme individuale. Sunt disponibile linii directoare și recomandări pentru instalare. Țara raportează
unele probleme operaționale, de exemplu, 60% din iazurile aerobe nu au un punct de prelevare adecvat pentru apa efluentă.
Pe lângă obstacolele enumerate în Tabelul 4 , pot apărea și alte provocări. Experiențele slabe, care au fost deja raportate, se datorează
uneori întreținerii necorespunzătoare sau neglijate, care pot cauza funcționarea defectuoasă a sistemelor de-a lungul anilor și, ca
urmare, atrage costuri mari de remediere. În plus, utilitățile publice ar trebui să fie împuternicite cu competențe pentru a gestiona și
opera BNS. Operarea, întreținerea și instruirea corespunzătoare în aceste două domenii au fost, de asemenea, recunoscute de alți autori
ca factori cheie pentru o performanță eficientă [ 27 , 46] .]. Nu în ultimul rând, comportamentul locuitorilor poate afecta performanța
sistemului de epurare prin introducerea de deșeuri solide și poluanți în sistemul de canalizare, care pot înfunda bazinul de decantare de
pretratare sau pot afecta biomasa microbiană și plantele din BNS.
3.6. Utilizarea apei recuperate pentru irigare
Reutilizarea apelor uzate oferă o sursă valoroasă și constantă de apă pentru zonele cu deficit de apă. Utilizarea apei regenerate este
facilitată de UE, care a adoptat un regulament privind cerințele minime pentru reutilizarea apei pentru irigarea agricolă [ 47 ], care va
intra în vigoare în iunie 2023, și linii directoare pentru a sprijini aplicarea acesteia [ 48 ]]. Înainte de adoptarea regulamentului,
utilizarea apei tratate pentru irigare a fost foarte diferită în regiunea studiată: în Croația, Cehia, Ungaria, Letonia, Moldova, Polonia
și Ucraina, apa uzată tratată este permisă pentru irigare, în timp ce această practică a fost interzisă în Bulgaria, Estonia, Muntenegru,
România, Slovacia și Slovenia. Motivul principal pentru aceasta este riscul de pericol pentru sănătatea umană de la agenții patogeni,
metale și contaminanți de îngrijorare emergentă. Mai mult, în Letonia și Estonia, din cauza precipitațiilor suficiente, irigarea cu apă
regenerată nu a fost prevăzută până acum. Nu toate țările în care se practică utilizarea apei regenerate pentru irigare au reglementări
naționale specifice; Ungaria, Polonia și Ucraina au reglementări specifice, iar Moldova se referă la limitele date în recomandările OMS
[49 ]. În Croația, Cehia și Letonia, nu există limite specifice.
Deși utilizarea apei tratate pentru irigare este interzisă sau nu se aplică în multe țări, există reutilizarea indirectă a apei
recuperate care se practică și în mod neintenționat (de exemplu, luarea apei pentru irigare dintr-un râu în aval de un flux major de apă
tratată de la STEP). Deși mulți experți se opun reutilizării apei pentru irigare, reutilizarea neintenționată este în general trecută cu
vederea și poate fi la fel de dăunătoare [ 50 ].
Principalele obstacole pentru reutilizarea apei recuperate
Disponibilitatea și prețul scăzut al apei dulci pot împiedica utilizarea apei regenerate; în plus, valoarea de piață a apei recuperate,
care (atunci când este folosită pentru irigare) ar trebui considerată un bun privat, nu este stabilită în multe țări. În consecință,
Bulgaria și Estonia consideră prețurile scăzute la apă și serviciile de apă drept principala barieră în calea utilizării apei recuperate.
Alte țări sunt mai preocupate de riscurile pentru sănătate și de tehnologiile scumpe de tratament. Preocupările cu privire la riscurile
pentru sănătate sunt cel mai probabil în țările în care legislația este absentă sau inadecvată, deoarece, dacă apa tratată nu este
tratată corespunzător, aceasta poate conține agenți patogeni, contaminanți de îngrijorare emergentă (produse farmaceutice, produse de
îngrijire personală, materiale plastice, perturbatori endocrini etc.) și metale grele cu diferite efecte acute și cronice asupra
sănătății umane. Pot fi necesare tehnologii de tratare costisitoare pentru a elimina acești contaminanți. În plus, trebuie construite noi
infrastructuri pentru distribuirea apei regenerate de la WWTP către utilizatorii finali, provocând costuri suplimentare și noi
intervenții în mediu.
Moldova, Polonia, Slovacia și Slovenia indică lipsa legislației relevante și a conștientizării. Acesta din urmă este strâns legat de
acceptarea publică. În general, oamenii susțin reutilizarea și protecția mediului; cu toate acestea, cu cât ciclul de reutilizare este
mai mic, cu atât reacția publicului este mai reticentă, motiv pentru care reutilizarea indirectă este mult mai ușor acceptată [ 51 ].
Adoptarea actualului regulament UE privind cerințele minime pentru reutilizarea apei în agricultură [ 47 ] în politica națională ar putea
crește utilizarea apei regenerate în viitor; cu toate acestea, regulamentul se referă doar la reutilizare în agricultură, ceea ce este
important, dar nu este singura opțiune de reutilizare. Utilizarea apei regenerate în alte scopuri, cum ar fi irigarea gazonului,
gardurilor vii și a spațiilor verzi urbane, atenuarea secetei, spălarea străzilor sau utilizarea ca apă pentru stingerea incendiilor nu
este reglementată la nivelul UE, deși aceste utilizări pot fi mai bine acceptate de către public deoarece nu sunt legate de producția de
alimente.
4. Concluzii
Europa Centrală și de Est este foarte rurală, aproximativ o treime din populație trăind în așezări mici. Așezările cu mai puțin de 2000
PE nu sunt abordate în mod specific în directiva europeană actuală de colectare și tratare a apelor uzate, așa că țările adoptă abordări
diferite pentru a aborda această poluare dispersată. În ultimul deceniu, racordarea populațiilor rurale la canalizări publice și la WWTP
a crescut de la 9% la 19%, reprezentând o creștere semnificativă a ceea ce este încă o densitate de racordare foarte mică. Există o mare
variație între țări în ceea ce privește proporția populației conectate, limitele și cerințele de monitorizare; cu toate acestea, toate
țările folosesc diferite tipuri de sisteme de tratare bazate pe natură. BNS s-a dovedit a fi sisteme de tratare eficiente și robuste care
pot fi aplicate în comunități mici și în medii individuale, astfel încât adoptarea lor pe scară largă ar putea fi soluția de promovare a
dezvoltării epurării apelor uzate în zonele rurale ale regiunii. Înainte de aceasta, trebuie stabilit mediul favorabil pentru soluțiile
de tratare bazate pe natură și utilizarea apei regenerate, inclusiv formalizarea formării cu privire la tehnologiile de tratare bazate pe
natură, stabilirea de orientări legale clare și programe de monitorizare și, nu în ultimul rând, consolidarea capacităților factorilor de
decizie și a practicienilor. În acest context, prezentarea celor mai bune practici, stabilirea unor linii directoare clare de operare și
întreținere și schimbul de cunoștințe între comunitățile locale și țările sunt cruciale. În acest context, diferite platforme online,
rețele naționale și internaționale și proiecte-pilot pot fi instrumente utile în care experții, practicienii, factorii de decizie,
Materiale suplimentare
Următoarele informații justificative pot fi descărcate de la: https://www.mdpi.com/article/10.3390/su15108145/s1 , Dosar suplimentar:
Chestionar privind colectarea, tratarea și reutilizarea apelor uzate în zonele rurale din ECE.
Contribuții ale autorului
Conceptualizare, DI și IB; metodologie, DI și IB; software, DI; validare, DI, IB, MM, MG, M.Š. și TGB; analiza formală, DI; anchetă, DI,
IB, MM, MG, M.Š. și TGB; resurse, DI, IB, MM, MG, M.Š. și TGB; curatarea datelor, DI, IB și M.Š.; scriere—pregătirea proiectului
original, DI; scris—revizuire și editare, DI, IB, MM, MG, M.Š. și TGB; vizualizare, DI; supraveghere, TGB; administrare proiecte, DI;
achiziție de finanțare, DI Toți autorii au citit și au fost de acord cu versiunea publicată a manuscrisului.
Finanțarea
Această cercetare a fost co-finanțată de Agenția de Cercetare Slovenă (finanțare de bază pentru cercetare nr. P3-0388) și o donație din
partea Parteneriatului Global pentru Apă din Europa Centrală și de Est.
Declarație de disponibilitate a datelor
Datele prezentate în acest studiu sunt disponibile în articol.
Mulțumiri
Autorii recunosc Parteneriatul Global pentru Apă din Europa Centrală și de Est pentru sprijinul financiar al studiului. Autorii recunosc
experții naționali din țările studiate care au furnizat date și au participat la sondaj.
Conflicte de interes
Autorii nu declară niciun conflict de interese. Finanțatorii nu au avut niciun rol în proiectarea studiului; în colectarea, analizele sau
interpretarea datelor; în scrierea manuscrisului; sau în decizia de a publica rezultatele.
Referințe
Istenic, D.; Bodík, I.; Bulc, T. Starea sistemelor descentralizate de tratare a apelor uzate și a barierelor pentru implementarea
sistemelor bazate pe natură în Europa Centrală și de Est. Mediul. Sci. Poluarea. Res. 2015 , 22 , 12879–12884. [ Google Scholar ]
[ CrossRef ] [ PubMed ]
Langergraber, G.; Pressl, A.; Kretschmer, F.; Weissenbacher, N. Stații mici de tratare a apelor uzate din Austria—Tehnologii, management
și instruire a operatorilor. Ecol. ing. 2018 , 120 , 164–169. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Comisia UE. Directiva Consiliului privind tratarea apelor uzate urbane ; Comisia UE: Luxemburg, 1991; pp. 40–52. [ Google Scholar ]
Agenția Europeană de Mediu. Agenția Europeană de Mediu Calitatea Apei Dulci ; Agenția Europeană de Mediu: Copenhaga, Danemarca, 2017.
Agenția Europeană de Mediu. Tratarea apelor reziduale urbane în Europa. Disponibil online:
https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/urban-waste-water-treatment/urban-waste-water-treatment-assessment-5 (accesat la 10
februarie 2023).
Comisia Europeană. Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind tratarea apelor uzate urbane (reformare) ;
Comisia Europeană: Bruxelles, Belgia, 2022. [ Google Scholar ]
Comisia Europeană. Către o agendă de politică de cercetare și inovare a UE pentru soluții bazate pe natură și orașe de reînnoire:
Raportul final al grupului de experți Orizont 2020 privind „Soluții bazate pe natură și orașe de reînnoire” (versiunea completă) ;
Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene: Bruxelles, Belgia, 2015; ISBN 9789279460517.
Langergraber, G.; Castellar, JAC; Andersen, TR; Andreucci, M.-B.; Baganz, GFM; Buttiglieri, G.; Canet-Martí, A.; Carvalho, PN; Deget, DC;
Griessler Bulc, T.; et al. Către o viziune intersectorială a soluțiilor bazate pe natură pentru activarea orașelor circulare. Water
2021 , 13 , 2352. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Cross, K.; Tondera, K.; Rizzo, A.; Andrews, L.; Pucher, B.; Istenič, D.; Karres, N.; Mcdonald, R. Soluții bazate pe natură Tratarea
apelor uzate pentru ape uzate: o serie de fișe informative și studii de caz ; Editura IWA: Londra, Marea Britanie, 2021; ISBN
9781789062267. [ Google Scholar ]
Kadlec, RH; Wallace, SD Treatment Wetlands ; CRC Press: Boca Raton, FL, SUA, 2009; ISBN 9781566705264. [ Google Scholar ]
Avila, C.; Nivala, J.; Olsson, L.; Kassa, K.; Headley, T.; Mueller, RA; Bayona, JM; García, J. Contaminanți organici emergenti în zonele
umede construite cu flux subteran vertical: influența dimensiunii mediilor, frecvența de încărcare și utilizarea aerării active. Sci.
Mediu total. 2014 , 494–495 , 211–217. [ Google Scholar ] [ CrossRef ] [ PubMed ]
Chen, Y.; Vymazal, J.; Březinová, T.; Koželuh, M.; Kule, L.; Huang, J.; Chen, Z. Apariția, eliminarea și evaluarea riscurilor pentru
mediu ale produselor farmaceutice și de îngrijire personală în zonele umede de tratare a apelor uzate rurale. Sci. Mediu total. 2016 ,
566–567 , 1660–1669. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Masi, F.; Langergraber, G.; Santoni, M.; Istenič, D.; Atanasova, N.; Buttiglieri, G. Posibilități de soluții descentralizate hibride și
bazate pe natură pentru reutilizarea apei recuperate. În progrese în poluarea chimică, managementul și protecția mediului ; Verlicchi,
P., Ed.; Elsevier: Amsterdam, Țările de Jos, 2020; Volumul 5, p. 145–187. [ Google Scholar ]
Orală, HV; Carvalho, P.; Gajewska, M.; Ursino, N.; Masi, F.; van Hullebusch, ED; Kazak, JK; Exposito, A.; Cipolletta, G.; Andersen, TR;
et al. O revizuire a soluțiilor bazate pe natură pentru managementul apei urbane în orașele circulare europene: o evaluare critică bazată
pe studii de caz și literatură. Albastru Verde Syst. 2020 , 2 , 112–136. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Tsihrintzis, VA; Akratos, CS; Gikas, GD; Karamouzis, D.; Angelakis, AN Comparația performanței și costurilor unui sistem de zone umede
construite FWS și VSF. Mediul. Tehnol. 2007 , 28 , 621–628. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Suprafața și Populația țărilor europene. Disponibil online: https://en.wikipedia.org/wiki/Area_and_population_of_European_countries
(accesat la 10 februarie 2023).
Masi, F.; Rizzo, A.; Regelsberger, M. Rolul zonelor umede construite într-o nouă economie circulară, orientată spre resurse și paradigma
serviciilor ecosistemice. J. Environ. Manag. 2018 , 216 , 275–284. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Mishra, K.; Kumar, P.; Saraswat, C.; Chakraborty, S.; Gautam, A. Securitatea apei într-un mediu în schimbare: Concept. Water 2021 , 13 ,
490. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Nika, CE; Gusmaroli, L.; Ghafourian, M.; Atanasova, N.; Buttiglieri, G.; Katsou, E. Soluții bazate pe natură ca factori care contribuie
la circularitatea în sistemele de apă: o revizuire a metodologiilor, instrumentelor și indicatorilor de evaluare. Apa Res. 2020 , 183 ,
115988. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
EurEau. Apa din Europa în cifre — O privire de ansamblu asupra sectoarelor europene de apă potabilă și apă uzată ; Federația Europeană a
Asociațiilor Naționale de Apă: Bruxelles, Belgia, 2017; p. 22. [ Google Scholar ]
Bodík, I.; Boscornea, C.; Istenič, D.; Zakharchenko, M. GWP Studiu regional CEE: Procese naturale de tratare a apelor reziduale — Starea
actuală în țările CEE ; GWP CEE: Bratislava, Slovacia, 2012. [ Google Scholar ]
Withers, PJA; Jordan, P.; mai, L.; Jarvie, HP; Deal, NE Sistemele de fose septice reprezintă o amenințare ascunsă la adresa calității
apei? Față. Ecol. Mediul. 2014 , 12 , 123–130. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Comisia pentru Protecția Mediului Marin Baltic. Comisia Helsinki—HELCOM—Recomandarea 28E/5, Tratarea apelor uzate municipale ; Comisia
pentru Protecția Mediului Marin Baltic: Helsinki, Finlanda, 2007; p. 7. [ Google Scholar ]
Kompare, B.; Atanasova, N.; Uršič, M.; Drev, D.; Vahtar, M. Tehnično-Ekonomska Analiza Različnih Malih in Mikro Čistilnih Naprav za
Odpadno Vodo za Razpršeno Poselitev. În Proceedings of the Zbornik Vodni Dnevi, Portorož, Slovenia, 10–11 octombrie 2007; pp. 1–12.
[ Google Scholar ]
Szemesová, J.; Škultéty, J. Raportul național de inventar al gazelor cu efect de seră 1990–2020 în temeiul UNFCCC și al Protocolului de
la Kyoto ; GWP CEE: Bratislava, Slovacia, 2022. [ Google Scholar ]
Dubber, D.; Gill, L. Aplicarea epurării apelor uzate la fața locului în Irlanda și perspective asupra durabilității sale. Sustainability
2014 , 6 , 1623–1642. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Engstler, E.; Kerschbaumer, DJ; Langergraber, G. Evaluarea performanței stațiilor mici de tratare a apelor uzate. Față. Mediul. Sci. 2022
, 10 , 1108. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Lofrano, G.; Brown, J. Gestionarea apelor uzate de-a lungul veacurilor: o istorie a omenirii. Sci. Mediu total. 2010 , 408 , 5254–5264. [
Google Scholar ] [ CrossRef ]
Vymazal, J. Zone umede construite pentru tratarea apelor uzate: cinci decenii de experiență. Encicl. Ecol. 2018 , 45 , 14–21. [ Google
Scholar ] [ CrossRef ]
Sowińska-Świerkosz, B.; García, J. Ce sunt soluțiile bazate pe natură (NBS)? Stabilirea ideilor de bază pentru clarificarea conceptului.
Nat.-Based Solut. 2022 , 2 , 100009. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Pan, T.; Zhu, XD; Da, YP Estimarea emisiilor de gaze cu efect de seră pe ciclul de viață dintr-un flux vertical subteran construit în
zone umede și stații convenționale de tratare a apelor uzate: un studiu de caz în China. Ecol. ing. 2011 , 37 , 248–254. [ Google Scholar
] [ CrossRef ]
Vymazal, J.; Zhao, Y.; Mander, Ü. Provocări recente de cercetare în zonele umede construite pentru tratarea apelor uzate: o revizuire.
Ecol. ing. 2021 , 169 , 106318. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Mander, Ü.; Dotro, G.; Ebie, Y.; Towprayoon, S.; Chiemchaisri, C.; Nogueira, SF; Jamsranjav, B.; Kasak, K.; Truu, J.; Tournebize, J.; et
al. Emisia de gaze cu efect de seră în zonele umede construite pentru tratarea apelor uzate: o revizuire. Ecol. ing. 2014 , 66 , 19–35. [
Google Scholar ] [ CrossRef ]
Chiemchaisri, C.; Mander, Ü.; Nogueira Furlan, S.; Jamsranjav, B. Capitolul 6: Zone umede construite pentru tratarea apelor uzate. În
2013 Supliment la Ghidurile IPCC din 2006 pentru inventarele naționale de gaze cu efect de seră: zone umede ; IPCC: Geneva, Elveția,
2013. [ Google Scholar ]
Kisser, J.; Wirth, M.; De Gusseme, B.; Van Eekert, M.; Zeeman, G.; Schoenborn, A.; Vinnerås, B.; Deget, DC; Kolbl Repinc, S.; Griessler
Bulc, T.; et al. O revizuire a soluțiilor bazate pe natură pentru recuperarea resurselor în orașe. Albastru Verde Syst. 2020 , 2 , 138–
172. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Kim, B.; Bel, T.; Bourdoncle, P.; Dimare, J.; Troesch, S.; Molle, P. Tratarea unității de septări prin paturi de stuf pentru tratarea
nămolului pentru gestionare și reutilizare ușoară: considerații de performanță și design. Apa Sci. Tehnol. J. Int. conf. univ. Poluarea
apei. Res. 2018 , 77 , 279–285. [ Google Scholar ] [ CrossRef ] [ PubMed ]
Dotro, G.; Langergraber, G.; Molle, P.; Nivala, J.; Puigagut, J.; Stein, O.; von Sperling, M. Seria de tratare biologică a apelor uzate,
volumul 7: Tratarea zonelor umede ; Editura IWA: Londra, Marea Britanie, 2017; ISBN 9781780408774. [ Google Scholar ]
Langergraber, G.; Dotro, G.; Nivala, J.; Rizzo, A.; Stein, OR Tehnologia zonelor umede: informații practice despre proiectarea și
aplicarea zonelor umede de tratare ; Editura IWA: Londra, Marea Britanie, 2019; ISBN 9781789060171. [ Google Scholar ]
Albold, A.; Wendland, C.; Mihailova, B.; Ergünsel, A.; Galt, H. Constructed Wetlands: Sustainable Wastewater Treatment for Rural and
Peri-Urban Communities in Bulgaria ; Femei în Europa pentru un viitor comun: Utrecht, Țările de Jos, 2011. [ Google Scholar ]
Grinberga, L. Asigurarea calității apei cu zone umede construite în Letonia. În calitatea și managementul resurselor de apă în țările
Mării Baltice ; Negm, AM, Zelenakova, M., Kubiak-Wojcicka, K., Eds.; Springer: Berlin/Heidelberg, Germania, 2020. [ Google Scholar ]
von Sperling, M. Caracteristici, tratare și eliminare a apelor uzate ; Editura IWA: New Delhi, India, 2007; ISBN 1843391619. [ Google
Scholar ]
Rozkošný, M.; Kriška, M.; Šalek, J.; Bodík, I.; Istenič, D. Tehnologii naturale de tratare a apelor uzate ; Griessler Bulc, T., Arias,
CA, Eds.; GWP CEE: Bratislava, Slovacia, 2014; ISBN 9788021448315. [ Google Scholar ]
Masi, F.; Bresciani, R.; Martinuzzi, N.; Cigarini, G.; Rizzo, A.; Marulo, M. Aplicarea la scară largă a straturilor de stuf francez:
tratarea apelor uzate municipale pentru un oraș de 20.000 de locuitori din Moldova. Apa Sci. Tehnol. 2017 , 76 , 134–146. [ Google
Scholar ] [ CrossRef ] [ PubMed ]
Sarabi, SE; Han, Q.; Romme, AGL; de Vries, B.; Wendling, L. Factori cheie și bariere în calea adoptării și implementării soluțiilor
bazate pe natură în medii urbane: o revizuire. Resurse 2019 , 8 , 121. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Wang, M.; Zhang, DQ; Dong, JW; Tan, SK Zone umede construite pentru tratarea apelor uzate în climă rece—O revizuire. J. Environ. Sci.
2017 , 57 , 293–311. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Cossio, C.; McConville, J.; Rauch, S.; Wilén, BM; Dalahmeh, S.; Mercado, A.; Romero, AM Managementul apelor uzate în orașele mici –
Înțelegerea eșecului stațiilor de epurare mici din Bolivia. Mediul. Tehnol. 2018 , 39 , 1393–1403. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Parlamentul UE; Consiliul UE. Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerințele
minime pentru reutilizarea apei ; Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene: Luxemburg, 2020; Volumul 741, p. 32–55.
UE. Orientări pentru sprijinirea aplicării Regulamentului 2020/741 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei ; Oficiul pentru
Publicații al Uniunii Europene: Luxemburg, 2022.
Organizația Mondială a Sănătății, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu. Ghid pentru utilizarea în siguranță a apelor uzate,
excrementelor și apelor gri ; Organizația Mondială a Sănătății: Geneva, Elveția, 2013; Volumul 4.
Drewes, JE; Hübner, U.; Jiteneva, V.; Karakurt, S. Caracterizarea reutilizării neplanificate a apei în UE, Raport final ; Oficiul pentru
Publicații al Uniunii Europene: Luxemburg, 2017.
Garcia, X.; Pargament, D. Reutilizarea apelor uzate pentru a face față deficitului de apă: considerații economice, sociale și de mediu
pentru luarea deciziilor. Resursă. Conserv. Reciclați. 2015 , 101 , 154–166. [ Google Scholar ] [ CrossRef ]
Disclaimer/Nota editorului: Declarațiile, opiniile și datele conținute în toate publicațiile sunt exclusiv ale autorilor și
colaboratorilor individuali și nu ale MDPI și/sau ale editorilor. MDPI și/sau editorii își declină responsabilitatea pentru orice
vătămare a persoanelor sau proprietății care rezultă din orice idei, metode, instrucțiuni sau produse la care se face referire în
conținut.

© 2023 de către autori. Licențiat MDPI, Basel, Elveția. Acest articol este un articol cu acces deschis distribuit în conformitate cu
termenii și condițiile licenței Creative Commons Attribution (CC BY) ( https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/ ).
Distribuie și citează

Stil MDPI și ACS

Istenič, D.; Bodík, I.; Merisaar, M.; Gajewska, M.; Šereš, M.; Griessler Bulc, T. Provocări și perspective ale epurării și reutilizării
apelor uzate bazate pe natură în zonele rurale din Europa Centrală și de Est. Sustenabilitate 2023 , 15 , 8145.
https://doi.org/10.3390/su15108145

Stil AMA
Istenič D, Bodík I, Merisaar M, Gajewska M, Šereš M, Griessler Bulc T. Provocări și perspective ale epurării și reutilizării apelor uzate
bazate pe natură în zonele rurale din Europa Centrală și de Est. Sustenabilitate . 2023; 15(10):8145. https://doi.org/10.3390/su15108145

Stilul Chicago/Turabian
Istenič, Darja, Igor Bodík, Maret Merisaar, Magdalena Gajewska, Michal Šereš și Tjaša Griessler Bulc. 2023. „Provocări și perspective ale
epurării și reutilizării apelor uzate bazate pe natură în zonele rurale din Europa Centrală și de Est” Sustainability 15, nr. 10: 8145.
https://doi.org/10.3390/su15108145